Psihologie Lectia 19 20

LECTIA 19
Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Pot sa-ti dezvalui un secret? Suntem aproape de linia de sosire! Ai citit o multime de pagini si, cu siguranta, ai asimilat multe cunostinte referitoare la diferite aspecte specifice psihologiei. Ai avut ocazia sa afli rezultatele unor cercetari empirice si poate ca ai efectuat tu insuti anumite experimente si cercetari. Ai intalnit nenumarate propuneri de exercitii practice. S-a schimbat ceva? La inceput, ai fost interesat de vreo schimbare anume? Sau schimbarile pe care le observi in viata ta iti perturba echilibrul? Te rog sa confrunti primele tale asteptari referitoare la curs cu ceea ce ai reusit sa obtii pana in acest moment. S-ar putea ca pe parcursul urmatoarelor teme sa apara noi asteptari. Acesta este un moment potrivit pentru a face un asemenea rezumat. Dupa cum ai observat, cursul indeamna mai degraba la o atitudine activa fata de tine insuti, la reflectie, la analiza si la observatii, mai putin la insusirea de cunostinte teoretice. Asteptarile tale pot fi satisfacute suplimentar, imbogatindu-ti cunostintele cu lecturi sistematice complementare sau prin continuarea studiilor. Te asteptai la o verificare? Ei bine, la sfarsitul acestui caiet vei gasi un set de teme care iti permit sa-ti apreciezi progresele inregistrate in folosirea corecta a notiunilor specifice psihologiei si asimilarea vocabularului de baza al acestui domeniu, fapt necesar pentru a comunica eficient pe parcursul insusirii cunostintelor urmatoare. Progresele tale personale, dezvoltarea personalitatii proprii, succesele tale sau solutiile noi pe care le poti identifica ar putea fi mult mai importante decat nivelul cunostintelor teoretice, acesta putand fi imbunatatit in orice moment.
Psihologie
Lectia 19
Te felicit sincer pentru efortul depus in depasirea propriilor bariere, temeri, neplaceri si stereotipuri! Inainte de a te confrunta cu testul pe care ti 1-am anuntat, iti propun inca o incursiune intr-un limit pe care 1-ai investigat partial, studiind materialele din caietele 5 si 7. Asadar, vom calatori in ,,tinutul Apartenentei de Grup". Exista diferite abordari ale apartenentei la grup. Unul dintre modurile de abordare este identic cu eel care a fost prezentat atunci cand am discutat despre sprijin: omul este fiinta sociala, apartine unei specii, dar si unor subdiviziuni ale acestei specii - rase, culturi, societati, categorii profesionale, anturaj etc. In acest caz, trebuie sa ne indreptam atentia catre influenta grupului asupra individului, punand in discutie modalitatea de adaptare a acestuia. Vom analiza influenta grupului asupra individului, precum si posibilitatea omului de a modela mediul social. Apartenenta este inteleasa aid in acceptiunea sa bio-sociala. O alta abordare se ocupa de calitatea interactiunilor umane, de stilurile de comunicare, de climatul specific diferitelor grupuri sociale. Ne preocupa in acest caz influenta favorabila a grupului asupra persoanei. De data aceasta, apartenenta se asociaza cu actiunile interumane surprinse in cadrul grupurilor sociale. Ne va preocupa in cadrul cursului modul in care se manifesta influenta diferitelor grupuri sociale asupra individului si modul subiectiv in care acesta o recepteaza. Nu este vorba despre influenta imediata - schimbari ale comportamentului, emotiile care apar in urma exercitarii presiunii de grup -, ci despre influenta relativ durabila, care se manifesta si in viata din afara grupului, in atitudinile noastre, in conceptii, in valorile la care aderam - intr-un cuvant, in identitatea noastra. In acest caz, apartenenta semnifica identificarea cu scopurile si cu valorile grupurilor sociale. Acesta este un mod subiectiv de a percepe influenta grupului asupra persoanei, influenta care nu este totdeauna constientizata. Aprecierea si caracterizarea acestei influente pot fi variate, in functie de autorul judecatilor de valoare - individul, grupul sau un observator impartial. Pentru a aprofunda aceasta problema, vom analiza la inceput notiunea de grup de referinta.
Ce inseamna grupul de referinta?

Vom incepe analiza cu notiunea de sentiment de apartenenta, incercand sa descoperim ce anume semnifica acesta si daca este necesar in descnerea si intelegerea omului, daca este un fenomen favorabil, natural sau, dimpotriva, daca devine cauza unor tulburari individuale si sociale. Vom aborda, de asemenea, evolutia sa si ceea ce se intampla atunci cand il detinem sau atunci cand nu reusim sa il manifestam. Ar trebui sa ne intrebam totodata daca sentimentul apartenentei in sine este pozitiv sau negativ ori daca, in general, poate fi valorizat, trecand peste insusirile concrete ale grupului din care individul face parte. Vom acorda atentie, de asemenea, consecmtelor potentiale ale sentimentului apartenentei constituit si ne vom gandi daca, in ce mod si cand au functie patologizanta sau evolutiva ori, poate, imposibil de definit in contextul evolutiei personale.
2 Psihologie
Despre sentimental apartenenjei
Capitol IX
Care este, asadar, originea sentimentului de apartenenta? Oamenii isi doresc sa se afle in relatii apropiate unii cu altii. Cand reusim sa atingem starea de incredere profunda si de legatura spirituala, incepem noi insine sa gandim limpede si sa ne raportam la ceilalti cu sensibilitate si intelegere. In asemenea momente, iese la suprafata natura prietenoasa a relatiei, simtim ca viata noastra are un obiectiv, ne dam seama de asemanarea noastra cu ceilalti oameni, desi se poate intampla si altfel: sentimentul singuratatii sa declanseze neputinta si disperarea noastra, acestea fiind considerate situatii critice. Cel mai puternic antidot pentru traumele de acest tip este apropierea fata de semeni. Prin apropierea de celalalt dobandim capacitatea de a atenua incordarile, de a imbunatati obiectivitatea gandirii si modul nostru de a ne manifesta. Detinand experienta apropierii in relatiile cu o persoana, putem stabili legaturi profunde cu ceilalti. Asemenea experience se dobandesc in cadrul primelor grupuri de referinta in familie, in contact cu alte generatii sau in medii alternative, cu rol educativ si formativ. In grupul de referinta apare insa manifestarea apropierii fata de indivizii aceleiasi specii. Aceasta manifestare poate disparea din cauza unor traume care au determinat formarea unor stereotipuri artificiale, modalitati de reactie improprii, fixate in forma in care au fost intiparite in timpul propriilor trairi traumatice. Privindu-i pe copiii care se dezvolta in conditii emotionale favorabile, ne dam seama cum ar putea fi oamenii daca nu ar aparea stereotipurile cronice care sa-i separe de ceilalti. Copiii carora li s-a intamplat ceva rau, atat timp cat nutresc speranta ca vor reusi sa gaseasca pe cineva care sa-i sustina, cauta un adult in preajma caruia sa se simta bine si, fara nici un fel de indicatii, isi pot descarca necazurile si grijile, pana ce vor fi din nou in stare sa-si redobandeasca sentimentul fortei si multumirea.
Un copil care se dezvolta optim se adreseaza oricui se afla in preajma. mainte de a se consolida sentimentul lipsei de speranta - puternic si greu de inlaturat - este suficient chiar si un ascultator imperfect si copilul se poate elibera cu succes de ceea ce il tensioneaza.
Psihologie 3
Lectia 19
Exercitiul 1: Cui ne adresam atunci cand avem o temere? Te rog sa initiezi trei conversatii cu tinta: intreaba mamele unor copii de varsta prescolara cum reactioneaza micutii atunci cand se ranesc, cand sunt tristi, bolnavi, rusinati, certati, cand se afla intr-o noua situatie sau un nou grup, cand sunt in centrul atentiei unui grup ostil fata de ei etc. Discutia nu trebuie sa urmareasca identificarea emotiilor care-i insotesc pe copii, manifestarea si strategiile pe care le aplica in aceste situatii, ci consecintele unor asemenea situatii. Te rog sa incerci sa afli impreuna cu mamele copiilor daca micutii solicita cuiva ajutorul si cui anume. Prefera sa ramana singuri in asemenea situatii sau tind sa stabileasca legatura cu un adult? Rezultatele tale se deosebesc de cele din experimental propus in lectia 9? Incearca sa discuti cu fratii si surorile tale, poate chiar cu parintii, despre propriul tau comportament in perioada copilariei. Iti propun ca de data aceasta sa te bazezi pe memoria altor persoane. Este utila si valorificarea propriei memorii, dar incearca sa constientizezi ca multe dintre experientele anterioare ar putea fi modificate si reinterpretate pe baza relatarilor cuiva care a observat din exterior. Asuma-ti, te rog, atitudinea deschisa a ascultatorului cu adevarat interesat de perceptiile observatorilor si nu incerca sa identifici asa numita versiune autentica a evenimentelor. Cum arata, dupa tine, problema legaturii dintre adulti si copii, atunci cand acestia din urma se afla in situatii dificile din punct de vedere emotional? Catre cine se indreapta atunci cand au temeri? Cu noi, adultii, lucrurile stau altfel. Persists in noi o resemnare teribila - convingerea ca nu avem nici o sansa in a acorda un ajutor autentic in vederea depasirii traumelor si a problemelor emotionale. In viata, am intreprins multe asemenea incercari pentru a obtine ajutor, pentru a ne descurca in fata sentimentelor noastre. In cele din urma, acceptam o manifestare rigida, aproape ineficienta - NE-AM RETRAS DIN CONTACTELE CU OAMENII - considerand ca ne impacam destul de bine cu propria resemnare. Dar te rog sa observi ca nu este vorba aici despre o dependenta vitala, despre ,,sprijinirea" pe umerii altora, ci de cealalta dimensiune - capacitatea de a stabili contacte cu o alta persoana, in scopul de a imbunatati modalitatile prin care depasim situatiile dificile. Acest fenomen a fost prezentat in lectia 12, ca abordare posibila a criteriilor de insanatosire psihica. Pentru a recastiga bucuria, speranta, iubirea, trebuie sa stii sa intri in contact cu ceilalti, sa ai sentimentul ca apartii umanitatii. Acest sentiment se dobandeste adecvat in grupuri mici. Multi dintre noi am ramas singuri cu noi insine mai mult timp, astfel incat atunci cand cineva poate sa ne acorde chiar mai multa atentie decat trebuie, nu mai suntem in stare sa observam si sa apreciem aceasta. Nu punem pret pe efortul celorlalti de a stabili contacte si relatii cu noi. Ne mentinem in izolarea noastra cronica, o aparam, invocand tot felul de justificari irationale, nevrotice, care ne determina sa credem ca nu este momentul sau nu este vorba despre persoana
Psihologie
( 9(19)
Despre sentimental apartenentei
Capitol IX
potrivita pentru a stabili o legatura si a beneficia de atentia care ni se acorda. Nu stim sa ne bucuram de sentimentul de apartenenta in situatiile naturale pe care ni le ofera viata cotidiana. Atitudinea calda, rabdatoare, asigurarea insistenta ca un asemenea contact nu obliga la nimic, este benevol, subiectiv si dezinteresat, toate acestea pot determina abandonarea starii de izolare a unei anumite persoane. Dorind sa determinam pe cineva la o reconstruire a unei relatii de apropiere din viata sa, este bine sa transmitem verbal si nonverbal mesajul: Tepoti bazape mine acum. Nu esti singur. Sunt cu tine. Este suficient cdsunt cu tine. Voifi cu tinepdnd ce tu insuti vei observa caasa stau lucrurile. Poti vorbi despre durerea ta. Doresc sdascult acest lucru. Nu uita ca trebuie sa fii foarte rabdator intr-o asemenea situatie. Pentru ca omul sa se convinga ca nu este singur, nu este nevoie de un lider extraordinar, de un terapeut, nici de un grup terapeutic numeros. Ceea ce este cu adevarat necesar este o persoana care isi ofera prezenta, indrazneata si care vrea sa stabileasca legatura, depasind zidul izolarii si construind apartenenta. Insa este important de retinut ca acest mecanism va actiona mai rapid, iar schimbarea va fi mai intensa si mai durabila, in conditiile in care contactul se va stabili intr-un grup natural. Grupul dispune de o influenta uriasa, dar la aceasta chestiune vom reveni. Desi ne deosebim de ceilalti, avem specificul nostru, care constituie o mare valoare, trauma noastra constand, in primul rand, in sentimentul insingurarii. Este nevoie, asadar, de o prezenta rabdatoare si concreta atunci cand cineva si-a pierdut sau nu si-a constituit niciodata sentimentul apartenentei. Trebuie sa fim altfel sau aceiasi? Cand oare ne vom simti mai bine? Tu ce crezi? Cand incepem sa construim sau sa reconstruim apartenenta noastra, sa traim speranta si sa resimtim apropierea, adesea se manifesta si neintelegerile. Responsabilitatea fata de cineva - fata de omul ,,imblanzit" - consta in a-i promite exclusivitatea? Oamenii incep sa ceara sa le acorzi din ce in ce mai mult timp si atentie, sa le oferi dovezi de atasament si isi aroga dreptul la exclusivitate. Nu aceasta este solutia! Apartenenta cuiva se poate construi si in mod responsabil, pe alte temeiuri. ^ Sunt cu tine acum. Tin la tine. Imi fac griji pentru binele tau. Acest lucru este important si deosebit. Este suficient. Este o investitie. Fii cu mine, atat timp cat putem fi impreuna. Sa ne folosim de acest timp. Apoi, indreapta-ti atentia spre treburile tale. Nu alege singuratatea, care te atrage. Nu este nevoie, pentru ca stii sa traiesti cu ceilalti oameni.
--'
Li_^i
Exercitiul 2: Esti doar a meal je rOg S facj acest exercitju5 deoarece iti poate folosi nu doar pentru intelegerea fenomenelor psihologice, dar si ca modalitate de manifestare constienta in relatiile cu cei apropiati. Asaza-t^ comod si imagineaza-ti ca te afli in mijlocul unei poieni mari. In jur sunt persoane mai mult sau mai putin apropiate, aflate fata de tine intr-o relatie situationala. Incearca sa invoci imaginea unor sfori care te leaga de ei. Imagineaza-ti ce culoare au, cat sunt de groase, de netede sau aspre, puternice ori complet lipsite de rezistenta!
Psihologie
Lectia 19
Imagineaza-ti acum intoarcerea acestor persoane cu spatele la tine si apoi indepartarea lor. Ai senzatia ca asemenea despartiri se intampla in mod reversibil sau ireversibil? Doresti cu orice pret sa controlezi persoanele care vor sa intre in contact cu ceilalti si sa tii strans sfoara sau noile lor relatii interumane te bucura, fiindca ele imbogatesc relatia voastra? Ce se intampla cu tine? Dispui de usurinta de a permite persoanelor legate de tine sa aiba si alte legaturi? Suferi din aceasta cauza? Cand, fata de cine si in ce conditii ceri exclusivitate in cadrul unei legaturi? Te rog sa analizezi acest aspect impreuna cu partenerul tau de discutie. Ar fi minunat daca ai dori sa faci distinctie intre notiunea de apartenenta si cea de conformism si subjugare. Sentimentul de apartenenta poate si trebuie sa fie insotit de sentimentul libertatii, in ciuda pastrarii unor relatii apropiate si indelungate cu oamenii. Libertatea reprezinta una dintre valorile de baza ale vietii omului. Atat indivizii, cat si societatea ii atribuie o mare importanta. Pentru a recastiga libertatea, suntem in stare sa ne expunem riscurilor deosebite si sa investim energie. Pe langa sentimentul de libertate a carui sursa o constituie conditiile externe din existenta omului, trebuie sa distingem si sentimentul libertatii ca rezultat al starii interioare a individului. Se poate vorbi despre experienta libertatii interioare si a autenticitatii propriilor actiuni si decizii. In cazul perceptiei subiective, o stare apasatoare este generata de lipsa sentimentului de libertate interioara. Sentimentul libertatii interioare este descris ca stare autentica, ca acceptare de sine, ca realizare a sinelui, ca forta a propriului eu si ca independents. Toti acesti factori sunt conceputi ca elemente si ca simptome esentiale pentru sanatatea psihica. Absenta libertatii interioare este insotita, in schimb, de o scazuta apreciere de sine; apar astfel dependenta, retinerile si conflictele interioare. Sentimentul frecvent si intens al subjugarii interioare este caracteristic nevrozelor.
De unde apare o asemenea convingere? Aceasta depinde in cea mai mare masura de caracterul invaziv al contactului cu ceilalti. Invazia se refera la contactul cu o persoana care ne obtureaza autonomia interioara, ne subordoneaza si ne face dependent! emotional. In cadrul unei legaturi, invaziva devine manifestarea care starneste teama, frica, sentimentul de inferioritate, de vina sau de rusine. Caracterul invaziv este favorizat de atitudinea obiectuala, instrumentala fata de oameni, precum si de ascunderea propriilor sentimente. Persoanele predispuse invaziei sunt adesea inclinate in situatii sociale sa-si manifeste teama, rusinea, ele dispunand de o apreciere de sine scazuta.
Psihologie
Capitol IX
Cauza care favorizeaza invazia este teama in fata agresivitatii in timpul confruntarilor si, ca atare, dorinta de a le evita cu orice pret - de exemplu prin supunere si subordonare. Uneori, disponibilitatea sporita fata de invazie face ca, in aprecierea subiectiva a persoanei, un anumit contact sa aiba caracter invaziv- m timn ce^ nentru
cei care observa din afara, aceasta insusire, in general, sa nu existe.

Pretul pe care trebuie sa-1 platesti pentru o asemenea modalitate de evitare a confruntarilor agresive este suferinta, care deformeaza substantial felul de apercepe lumea, chiar perceptia sinelui, indeosebi perceptia propriilor dorinte si emotii. Exercitiul 3: Cine oare nt-a subjugat interior? In sine, acest exercitiu poate avea pentru tine caracter invaziv; de aceea, te rog sa-1 efectuezi in tihna si sa reactionezi adecvat. Te rog sa nu uiti ca tu esti acela care decide in ce masura exercitiile pe care ti le propunem constituie o provocare menita sa contribuie la dezvoltarea ta personals sau iti depSsesc pragul de securitate. Gandeste-te daca ai trait sau dacS ai fost martorul vreunui contact cu puternic caracter invaziv. Sper ca esti la fel de deschis si in ceea ce priveste constientizarea propriei atitudini invazive in contactele cu ceilalti oameni -propriii copii sau partenerul, de exemplu. Aminteste-ti aceasta situatie intr-un mod cat mai plastic si intens posibil. Asigura-ti conditii confortabile, prezenta partenerului de discutie sau a altei persoane de incredere, care poate sa-ti acorde atentie. Incearca sa identifici cat mai precis, dupa lectura atenta a materialului ce urmeaza, mecanismele care au actionat in cadrul contactului cu caracter invaziv: masca a iubirii, amenintare, atribuire etc. Raporteaza-te la experientele care au fost puternice sau de lunga durata. Gandeste-te la ele si spune ce beneficii personale desprinzi acum din intelegerea mecanismelor care au actionat in timpul acelor interactiuni dramatice pentru tine, avand caracter invaziv. Ce anume ai invatat? Ce nu reusesti inca sa manifest!? Totusi, in procesul de socializare si de educatie este indispensabila o anumita doza de invazivitate, dar nu trebuie sa uitam ca o influenta deosebit de distructiva asupra personalitatii o are caracterul invaziv al relatiilor survenite in perioada timpurie a dezvoltarii. Legaturile copilului cu parintii sai nu trebuie sa fie in nici un caz instrumentale, lipsite de respect sau de aprecierea individualitatii si indeosebi a valorilor individuale. Intr-adevar, copilul este dependent de parintii sai, aceasta fiind o dependents naturala in perioada de crestere, singura dependents extrema care poate fi acceptata, in general, in viata omului, fara sa poata fi negata sau tratata ca expresie a raului. In schimb, lipsa de rezistenta a structurilor psihice in formare il face pe copil sa fie supus influentelor exterioare - atat celor bune, cat si celor rele. Parintii nu trebuie sa accentueze dependentele. O astfel de modalitate de a actiona poate spori gradul de dependents, ceea ce slabeste capacitatea generala a copilului de a se opune presiunilor din afara.
Psihologie
Lectia 19
(l 0(37))
Satisfacerea asteptarilor celorlalti devine o obligatie interioara (vezi conceptia expusa in lectia 10). Un asemenea proces, initial in copilarie, poate fi continual in viata adultului, conducand la disparitia dorintelor autonome - omul care nu stie ce vrea - sau la trairea vointei celorlalti ca pe o vointa proprie. Din fericire, acest proces este de durata, iar individul se lupta pentru autonomia proprie. Cum se desfasoara si in ce consta contactul invaziv si distructiv cu persoanele importante, in evolutia noastra? Invazia se poate realiza prin amenintare, cand subordonarea si dependenta sunt declansate de teama in fata umilintei si a subestimarii - subestimarea valorii personale -, de compromitere si de aparitia sentimenrului de rusine si de vinovatie. Te rog sa te gandesti daca in anturajul tau exista persoane care ar putea fi numite persoane cu personalitate depreciativa. Asemenea persoane isi construiesc simtul valorii prin umilirea altora, prin deprecierea lor, starnindu-le sentimentul de teama - cu cat cineva dispune de un nivel scazut al aprecierii de sine, cu atat mecanismul actioneaza mai eficient. Un alt tip de legaturi cu caracter invaziv se poate desfasura sub masca iubirii. Partenerul accepta sa se subordoneze si sa fie dependent, dar o face de teama de a-si pierde iubirea si de a trai sentimentul vinovatiei. Acesta este un fenomen absolut negativ. Un autor de specialitate afirma: Copiii nu renuntd usor la imaginatia inndscuta, la curiozitate si visare. Trebuie sd-i iubesti pentru a-i face sd renunte la acestea. Teama de a pierde dragostea actioneaza ca o constrangere puternica. Cand manipulam cu amenintarea retragerii iubirii, putem vorbi despre caracterul maladiv al acesteia. In procesul de educatie, ne ocupam de comportamente, avem dreptul sa le apreciem, dar nu-i mintim pe copii, apreciindu-i ca pe niste entitati independente de noi. Avem dreptul sa ne exprimam mania si repulsia, tristetea si dezamagirea legate de calitatea executiei, de comportamente, dar nu avem voie sa-i apreciem pe copii ca atare. Dependenta in cadrul celui mai important grup de referinta, familia, devine extrem de puternica atunci cand persoana iubita foloseste amenintarea retragerii iubirii fata de manifestarea unui comportament independent din partea copilului.
Psihologie
Capitol IX
Exercitiul 4: Daca esti murdar, mama nu te iubeste! In cateva randuri^ pe parcursul studierii cursului de psihologie, ai intalnit notiunea de dragbste conditionata si neconditionata. Aceasta e o problema atat de importanta, meat avem nevoie de o disponibilitate permanenta pentru a constientiza acest proces in contexte din ce in ce mai noi. Iti propun acum un exercitiu necesar pentru depistarea simptomelor ,,iubirii bolnave" in relatia parinte-copil. Un camp bun de observatie il va constitui pentru tine parcul, terenul de j oaca - locuri in care vei avea ocazia sa observi fara ca prezenta ta sa infiuenteze cursul firesc al intamplarilor. Incearca sa fii un martor pasiv, nu te amesteca in nici una dintre situatiile observate. Nu uita, fireste, de valorile personale si de manifestarile distinctive!
s\
Incearca sa notezi cat mai multe expresii auzite - indreapta-ti atentia si asupra comunicarii nonverbale, in care transpare amenintarea cu retragerea iubirii parintelui fata de copil. Te rog sa dezbati aceste aspecte cu partenerul tau de discutie. Nu uita de reflectiile referitoare la propria ta participare la schimbul ,,iubirii bolnave", atat de pe pozitia copilului, cat si de pe cea a parintelui. Aceasta sarcina poate fi dificila si dureroasa, de aceea ingrijeste-te de confortul personal si decide singur daca doresti sa te confrunti cu asemenea provocare! Poti trimite materialul obtinut, insotit de un comentariu personal, ca tema pentru acasa. O a treia forma de contact invaziv o constituie invazia prin atribuire. Aceasta este un proces de atribuire a unor insusiri si proprietati unei persoane, mai ales atunci _____cand persoana nu define in general aceste insusiri. Te rog sa-ti amintesti in ce consta (13-14 (20-39)J procesul respectiv, intorcandu-te la lectiile 13 si 14 ale cursului nostru.
Sa-1 citam din nou pe autorul de specialitate amintit anterior: Afacepe cineva sd devind ceea ce dorim noi, indiferent daca el doreste acest lucru, a-l face sd intruchipeze propriile noastre proiectii reprezintd cu totul altceva decat emiterea unui ordin. Nu i se spune persoanei respective ce anume trebuie sd devind, ci i se spune ce este. Asemenea forme de atribuire sunt intr-un context potrivit mult mai eficiente decat ordinele sau alte forme de constrangere sipersuasiune. (...) Am impresia cd majoritatea indicatiilor, fie cd se manifesto timpuriu, fie cd au un caracter durabil, leprimim sub forma atribuirii. Ni se spune cd lucrurile trebuie sd fie asa sau asa. Ise spune cuiva, depildd, cd este un bdietel bun sau ofetitd rea si nu este vorba despre cineva educat pentru afiun bdietel bun sau ofetitd rea. Putem apela la ambele operatii, dar nu este necesar sd i se spundpersoanei date cine anume trebuie sdfie, de vreme ce i s-a dat de inteles cd este acel cineva.
Parintii puteau sa-ti spuna ca nu esti cuminte pentru ca nu faci ceea ce-ti spun. Ceea ce spun despre tine este o inductie mult mai puternica decat ceea ce-ti impun sa faci. Este un fenomen paradoxal, dar, spunandu-i cuiva ca este, de exemplu, obraznic, prost, naiv, neputincios etc., operam cu atribuirea si, in felul acesta, impiedicam persoana sa faca ceea ce i se cere. Intelegi? Daca esti obraznic, nu te poti comporta asa cum doresc ei. Daca esti prost, timid si pasiv, este greu sa astepte din partea ta , decizii intelepte, fapte indraznete si spirit vioi.
V**' Psihologie ' ' 9
Lectia 19
i^Hia
Exercitiul 5: Esti un magar, un ratat sau ofetita cuminte?

~
Acest caiet abunda in teme care presupun trairea unei dureri sau a tristetii. Increderea ca reusesti sa scapi de anumite incordari si de sentimentul neajutorarii este totusi nejustificata atunci cand se bazeaza pe disponibilitatea de a suporta un anumit rise si un efort considerabil legat de implicarea in intelegerea constienta a mecanismelor care ne dirijeaza viata. Ca si in celelalte exercitii, te indemn sa te preocupi de propriul confort, sa-ti asiguri conditii optime, care sa-ti permita valorificarea inteleapta a continuturilor dezvaluite, nu doar trairea unei noi suferinte si a disconfortului. Nu te indemn sa-ti rascolesti ranile, ci sa intelegi de unde provin ele, pentru a te elibera de folosirea lor ca paravan al pasivitatii tale. Aceasta introducere a fost necesara, deoarece exercitiul consta in confruntarea cu atributele pe care ti le-au ,,daruit" in copilarie adultii din preajma ta. In prezenta partenerului tau de discutie, asezat intr-o pozitie comoda, incearca sa-ti amintesti cat mai multe expresii si cuvinte cu care erai caracterizat in copilarie. Fa un efort si evoca amintirile legate de comportarea verbala si nonverbala a tuturor adultilor importanti. Dupa aceasta etapa a exercitiului, odihneste-te, incercand sa te apropii de cineva in care ai incredere. Apoi discutati. Care atribute produc tensiune si care sunt placute? Care anume ,,s-au lipit de tine" si care nu au devenit compo-nente ale identitatii tale? Ce importanta au toate acestea pentru tine, astazi? Cum ai putea sa faci fata amenintarii legaturilor invazive, care determina supunere, ducand pana la pierderea sentimentului libertatii interioare? Un remediu ar fi retrairea intelegerii apropiate, depline, a unui contact care sa-i lase individului libertatea de a lua decizii si de a-si alege modul de viata. Fireste, un asemenea contact este propriu oamenilor caracterizati prin atitudini deosebite, care decurg dintr-un stadiu avansat de promovare individuala. Acestea sunt persoane care au atins maturitatea emotionala, dispunand in acelasi timp de libertate interioara. ^^' Atitudinile pe care ei le manifesta sunt acceptarea, autenticitatea si empatia. Persoanele care traiesc adecvat sentimentul apartenentei sunt binevoitoare, manifesta grija sincera fata de ceilalti, cred in posibilitatile umane, sesizeaza laturile frumoase si puternice. De asemenea, respecta felul diferit de a fi al celorlalti. Nu doresc puterea, nu manipuleaza, nu guverneaza. O asemenea atitudine ne permite sa fim deschisi in manifestarea dorintelor si sentimentelor noastre. Nu trebuie sa ne aparam, avem libertatea de a lua decizii, iar intre noi exista un spatiu cuprinzator de manifestare a libertatii. O apartenenta sanatoasa se construieste pe baza empatiei: cineva intuieste starea ta psihica, o percepe, o intelege si comunica reversibil. Dobandim in acest caz convingerea ca cineva se intereseaza de noi cu adevarat, ne intelege si accepta felul nostru de a fi. Nu trebuie sa fim ceea ce nu suntem, nu trebuie sa ne prefacem. O apartenenta sanatoasa, lipsita de orice spirit invaziv si de tendinta de a subjuga, o
construim impreuna cu cineva care reuseste sa fie el insusi, sa-si pastreze

10 Psihologie
Despre sentimentul apartenentei
Capitol IX
autenticitatea. Acest tip de manifestare ne starneste increderea, ne modeleaza totodata libertatea si atitudinea degajata in reactii, avand un caracter reversibil in relatia cu partenerul. Asadar, daca in anturajul tau natural, in grupurile din care faci parte exista persoane care ocupa un loc deosebit in dezvoltarea ta intelectuala, atunci inseamna ca efortul tau de a face progrese este incurajator. Merita sa te gandesti si la nevoia de a alege in mod responsabil grupurile catre care aspiri sau pe cele din care sa faci parte, de a veghea asupra procesului de subordonare si de asimilare a ceea ce la inceput nu ne starnea entuziasmul si ne provoca indoieli. Daca suntem obligati de imprejurari sa mentinem relatii permanente si profunde cu grupuri nefavorabile evolutiei noastre personale, trebuie sa ne ingrijim de sentimentul independentei si de necesitatea de a functiona in medii alternative.
Exercitul 6: Catalizatorisiinhihitoriin dezvoltarea noastrd Te rog sa urmaresti persoane importante din viata ta. Incearca sa reinvii o amintire din perioada copilariei. Gandeste-te la o proportie a persoanelor de pe lista celor important! pentru tine. Pe cine ai putea sa treci intr-un tabel la rubrica (A) - egocentric, neadmitand nici o contrazicere, rece, cu masca - si pe cati dintre acesti oameni ai putea sa-i treci la rubrica (B) - deschisi, autentici, empatici, concentrati asupra celorlalti, fara inclinatia de a face aprecieri? Cu care dintre aceste persoane ai reusit sa stabilesti relatii de incredere, intelegere, interes reciproc si in prezenta carora nu ai reusit sa te simti in siguranta sau ai avut senzatia de teama, rusine, jena sau de vinovatie? Cum s-a desfasurat comunicarea in aceste relatii interpersonale? Ai putea sa definesti stilul acestora? Gandeste-te daca si cand relatiile tale cu persoane adulte importante au luat forma unui dialog activ sau a unor monoloage. Determina proportia dintre catalizatorii dezvoltarii (B) si inhibitorii acesteia (A). Incearca sa o exprimi printr-un numar. Mai este nevoie sa te conving ca iti este propice raportul cu valoarea mai mare decat 1 ?
Daca lucrurile nu stau insa asa, atunci cauta in viata ta de adult legaturi adecvate, intelepte si benefice. Acum tu insuti ai responsabilitatea pentru o viata constienta. Te rog sa nu uiti ca, in ciuda unei evolutii absolut nefavorabile din punct de vedere emotional si cognitiv, specifice legaturilor cu ceilalti oameni, esti in stare sa-ti dezvolti capacitatea de a apartine unui grup, fara a te supune acestuia. Analizeaza aceste aspecte cu partenerul tau de discutie. Ce caracter are relatia dintre voi? Nu este bine sa ramai in singuratate si nici sa le permiti altora sa ramana singuri. Nu este bine sa construiesti un zid al izolarii cronice. Nu avem motive sa fim singuri. Intalnindu-ne, stabilind contacte, redobandim in felul acesta energia si bucuria. Astfel, nu ne vom pierde nici sentimentul libertatii interioare. Sane ingrijim de calitatea interactiunilor noastre! Safacem eforturi pentru ca acestea sa nu aibd caracter invaziv. Sa alegem apartenenta, fara a ne lasa supusi!
Psihologie
11
Lectia 19
Sa vorbim acum despre sentimental de apartenenta ca rezultat al procesului de adaptare psiho-sociala. O asemenea perspectiva iti va permite sa intelegi mai bine problematica grupului de referinta. Te rog sa urmaresti exemplul urmator.
Exemplu (A): Pentru plantele tropicale, mediul de adaptare climaterica deplina il constitute zonele dintre tropice; clima temperata poate constitui un mediu de supravietuire, dar clima arctica, nu. Intrebarea daca plantele tropicale sunt adaptate la mediu poate avea un raspuns in functie de mediul la care ne raportam. La fel se mtampla si in cazul oamenilor, atunci cand este vorba despre nevoile lor psihice. Avand in vedere nevoile lui, despre fiecare se poate spune ca este adaptat si neadaptat in acelasi timp, tinand cont de mediul favorizant sau ostil. Din punctul de vedere al abilitatilor care se dezvolta in procesul de socializare, fiecare dintre noi este adaptat - in sensul conformismului comportamental - la anumite medii culturale si la anumite roluri; in schimb, fata de altele, fiecare dintre noi se dovedeste a fi neadaptat. Se spune, de asemenea, ca orice conformism este un nonconformism, si invers. Cum anume sa procedam pentru ca un anumit mediu sa devina sistem principal de referinta? De ce anume ar trebui ca acest sistem sa fie un mediu in care, in virtutea unui statut circumscris, s-a aflat individul sau un mediu in care acesta exista in prezent? Gandeste-te la calatorii sau la persoanele care isi schimba frecvent domiciliul si locul de munca din cauza specificului acesteia! De ce nu ar trebui sa fie un asemenea sistem un mediu daunator, in care nimeni nu s-ar adapta, sau un mediu in care oricine ar prospera? Si, de fapt, cine anume decide alegerea acestei perspective asupra adaptarii individuale? Te rog sa observi ca aprecierea sociala poate fi si ea diferita de aprecierea individuals. Noi insine ne putem simti adaptati, dar altii ne pot aprecia ca nefiind astfel. Asadar, la ce trebuie sa fim adaptati? La propria familie, la propria generatie? La mediul de lucru sau la anturaj? Oare o adaptare importanta in viata o constiruie capacitatea de a pastra relatii optime si de intrajutorare cu vecinii sau de interventie activa impotriva lor, daca afecteaza nevoile noastre? La ce anume ne putem adapta, in general? La ceea ce a fost, ce este sau la ce va fi in viitor? Totul in jurul nostru sufera transformari permanente. Este bine sa avem firea unui cameleon?
12 Psihologie
Capitol IX
De asemenea, poate aparea un conflict serios, de exemplu, intre nevoile care tin de personalitatea noastra si asteptarile si obligatiile sociale intr-un anumit sistem - om-mediu social. Nu este greu de inteles, ci este sufficient sa privesti relatia dintre nevoia unei gospodine de a se autorealiza si asteptarea de a-si indeplini obligatiile. Din fericire, poate exista si un echilibru armonios intre ceea ce jsolicita individul ca atare si ceea ce este apreciat de catre societate. La aceasta tema vom reveni in lectiile referitoare la problematica impacarii exigentelor impuse de diferite roluri sociale, in capitolul urmator al cursului nostru.
Adesea, comportamentul concret este apreciat cafiind adaptabil intr-un anumit context si, in acelasi timp, in adaptabil in altul
Exemplu (B): Exprimarea vizibila a sentimentelor religioase in diferite zone geografice este considerata atat simptom al neadaptarii, cat si simptom al adaptarii optime. O persoana cu o puternica nevoie de independents se poate simti absolut neadaptata atunci cand societatea asteapta din partea ei subordonare. Aceasta se poate manifesta adecvat in acest rol doar sub ifidrumarea unui sef tolerant, care sa conduca grupul in stil democratic. Un delincvent poate sa se adapteze excelent la grupul din inchisoare si sa nu se adapteze deloc in conditii de viata in libertate. Grupul de referinta al acestuia este tocmai colectivitatea din inchisoare. Sper ca tu sa reusesti intuitiv sa enumeri insusirile grupului de referinta. Trebuie sa constientizam, de asemenea, ca in prezent exista grupuri extrem de daunatoare, iar adaptarea la ele ar insemna doar disparitia anumitor cerinte, dezintegrarea personalitatii si pierderea individualitatii. Despre ce fel de medii este vorba? De exemplu lagarul de prizonieri, de concentrare, sectele religioase. Incearca, te rog, sa cauti exemple de medii de acest tip. Ai fost obligat candva sa rezisti in asemenea conditii? Dar cei din anturajul tau? Ce stii despre modalitatea de a depasi asemenea situatii? Exista conditii in care aparitia unor manifestari - furie, depresie, suspiciune, manie -este un simptom al sanatatii, absenta lor fund o dovada a patologicului. Intreaba-te inca o data daca trebuie sa raspundem asteptarilor societatii sau sa realizam propriile noastre nazuinte!
Exercitiul 7: Nonconformistul care a salvat lumea
Te rog sa gasesti un numar cat mai mare de exemple, din viata ta si din istorisiri pe care le-ai auzit, despre persoane care se comporta in mod nonconformist, efectele comportamentelor lor fiind benefice sau de-a dreptul salvatoare pentru intreaga colectivitate. Daca nu reusesti sa te folosesti de exemple autentice, apeleaza la cinematografie si la literatura, extrem de bogate in asemenea descrieri. Daca doresti, trimite comentariile cu privire la astfel de persoane ca tema pentru acasa.
Psihologie 13
Lectia 19
Oare intotdeauna activitatile asociale sunt nefaste? Se constata ca spiritul independent nu inseamna doar absenta conformismului, ci, mai curand, o optiune pozitiva, care atrage dupa sine, fireste, riscul dezaprobarii din partea grupului. Inovatorul nonconformist are o sansa de succes, cu atat mai mare cu cat statutul sau informal este mai inalt. Se spune ca asemenea persoane au dobandit un credit de excentricitate, au facut efort in aceasta directie si colectivitatea le permite anumite abateri. Comportamentul unui asemenea om este perceput ca o propunere de noi forme de actiune. Daca se abate o singura persoana, ea poate fi tratata ca excentrica sau ratata, dar cand este vorba de doua persoane, atunci ele au o mai mare forta de influenta asupra grupului. O minoritate unanima creeaza membrilor grupului o alternative importanta. O asemenea minoritate poate conduce chiar la schimbari ale normelor de grup. De asemenea, este important modul in care percepem noi insine realitatea - ca mediu ostil, care ingreuneaza realizarea cerintelor noastre, sau ca o provocare benefica pentru dezvoltarea personala. Tu insuti stii ca modul in care apreciem starea vremii este mai important pentru activitatea noastra decat temperatura aerului, umiditatea, precipitatiile etc. Ce este, asadar, grupul de referinta? Exercitiul 8: Grupul men de referinta este ca ... ( 2 (29) ) Ai vrea sa te joci de-a metaforele? Pentru a-ti aminti principiile jocului, intoarce-te la exercitiul 2 din lectia 2. De data aceasta, fara vreo introducere teoretica sau incalzire, incearca sa alcatuiesti 3-5 metafore referitoare la grupul tau real de referinta. Tii minte, fireste, ca o metafora ar trebui sa se constituie din doua parti (un substantiv si un adjectiv), asadar poti spune: grupul men de referinta este ca un acvariu cu exponate interesante, intr-o apd neschimbatd de multd vreme sau ca o cabana in Muntii Retezat, in carefocul arde linistit in sobd. Ulterior, poti sa alcatuiesti o versiune pentru un grup de referinta ideal. Este interesanta comparatia? Analizeaza aceste chestiuni cu partenerul tau de discutie. El face parte din grupul tau de referinta? Ar fi interesanta confruntarea ambelor liste de metafore pe care le-ati alcatuit. Daca vrei, trimite materialele elaborate ca tema pentru acasa. Astazi trebuie sa reflectam asupra notiunii de grup de referinta. Nu stiu daca realizezi cat de mult complica oamenii de stiinta lucruri simple si evidente pentru un neavizat. Grupurile, in general, exista, iar acum te rog sa parcurgi cu interes rezultatele cercetarilor de specialitate. Unii se intreaba daca grupul exista cu adevarat ca entitate reala, ca element distinct al realitatii, accesibil cunoasterii si diferit prin proprietatile sale de elementele constitutive, adica de persoane. Anumiti cercetatori sunt inclinati sa creada ca grupurile exista in mod real, prin prezenta unui psihic care nu poate fi redus la psihicul persoanelor care-1 alcatuiesc. Altii afirma ca psihicul grupului reprezinta o multime de idei, gdnduri si deprinderi repetate inpsihicul individului si existente doar in cadrulpsihicului individual (Allport). In acest caz, entitatea reala ar fi proprie indivizilor, in timp ce grupurile ar exista doar ca reflectdri in mintea acestor indivizi. 14
Psihologie
Capitol IX
Alti cercetatori considera, de asemenea, ca grupul este o realitate doar intr-o zond in care esteperceput ca existent in mod real. Este sustinuta si ideea ca grupul exista in mod real, ca poate fi cercetata structura si functionarea lui, punand in evidenta mai multe fenomene prezente doar in cadrul grapului social.
Asadar, sd consideram grupul un obiect de cunoastere cu statut propriu, care influenteaza in mod concret manifestarea indivizilor.
Sa incercam sa privim lucrurile mai profund. Se constata ca teoreticienii nu se exprima identic in ceea ce priveste factorii constitutivi ai grupului. S-a subliniat importanta perceperii, a motivatiei, a scopurilor organizatorice, a interdependentelor si interactiunilor, dar nu s-a stabilit factorul cu rol determinant, director. De asemenea, este greu sa delimitezi grupul de factorii care influenteaza eel mai puternic dinamica relatiei dintre individ si grup. Aceasta problema poate fi privita prin prisma acomodarii interpersonale, care este procesul de adaptare continua, reciproca, tinzand spre obtinereaunei stari de echilibru relativ stabil. Cercetatorii si teoreticienii nu sunt de acord nici in ceea ce priveste numarul de persoane care alcatuiesc un grup. Ne gandim daca sunt suficiente doua persoane sau daca este nevoie de prezenta a trei persoane. Daca grupul trebuie sa constiruie o structura in care sa se manifeste toate procesele, atunci ar trebui sa cuprinda eel putin trei persoane - gandeste-te, de exemplu, la posibilitatea unei coalitii intr-un grup alcatuit doar din doua persoane. Numarul maxim de membri ai unui grup este greu de stabilit, dar se admite ca grupul ar trebui sa permita tuturor membrilor sai o interactiune nemijlocita cu oricare alt participant la grup. C 9(5) \ Am afirmat in lectia 9 ca grupurile sunt inevitabile si ca au caracter universal. Din punctul nostru de vedere, foarte important este ca grupurile mobilizeaza forte puternice, ale caror consecinte sunt extrem de importante pentru individ. Intrucat omul este fiinta sociala, formarea grupurilor este inevitabila si universala, fiind greu sa te opui unui asemenea proces. Sa vedem care sunt fortele si procesele care genereaza consecinte importante pentru individ. Cele mai importante sunt actiunile grupurilor de referinta.
Grupul de referinta reprezinta:

un gnip social, adesea informal, care o perioada relativ lunga de timp constituie sursa standardizata atat a conduitei proprii, cat si a scopurilor, normelor si standardelor personale, interiorizate; o sursa esentiala de informatii reversibile cu privire la comportamentul nostru, ceea ce poate - dar nu trebuie - sa fie baza unor importante zone ale imaginii propriului eu, a identitatii, a cunoasterii de sine si a autoaprecierii; o indispensabila - desi nu singura - sursa de sustinere sociala; locul de satisfacere a nevoilor psiho-sociale ale individului.
15

Psihologie
Lectia 19
Ce reprezinta grapul la care ma raportez?
Grapul de referinta poate participa, de asemenea, la viata si dezvoltarea noastra, cand nu suntem membrii acestuia. O asemenea influenta este deosebit de puternica in perioada cand aspiram sa devenim membri, suportand pretul initierii prin mdeplinirea unor conditii preliminare, numeroase si dificile pentru noi.
Exercitiul 9: Cat costa taxa de inscriere? Cu cat pragul de initiere in grap este mai inalt, cu atat este mai mare disponibi-litatea de a aplica mecanismul de aparare in fata nelinistii potentiate legate de tot felul de situatii dificile. Depasind dificultati considerabile pentru a putea patrunde in grup, a te simti membru al acestuia sau a te identifica cu acesta - de exemplu a deveni student, membru al unui club sau chiar cercetas - vom practica cu oarecare placere principiul ,,lamaii dulci" si al ,,stragurilor acri". Ne bucuram ca nu studiem, pentra ca studiile sunt scumpe si obositoare. Dar cand reusim sa obtinem carnetul de student, lipsurile pe care le suportam in camin le consideram o aventura interesanta si provocatoare. Acestea sunt motivele pentru care consider ca iti va fi greu sa obtii materialul necesar pentru acest exercitiu. Incearca totusi sa afli, in eel putin doua conversatii individual, cate ceva despre influenta asupra manifestarii noastre, influenta subiectiv perceputa, a grapului la care dorim sa aderam. Ce fel de influenta a exercitat acest proces asupra programului nostru zilnic, asupra contactelor din cadrul anturajului, asupra activitatilor preferate, asupra modului de petrecere a timpului liber sau chiar asupra vestimentatiei si a felului in care ne exprimam? Intreaba-i pe interlocutorii tai daca, in perioada care a precedat aderarea la un anumit grup, au sesizat schimbari de comportament, in ce au constat ele, cat de durabile si profunde s-au dovedit a fi ulterior. Intreaba daca, dupa parerea interlocutorilor tai, schimbarile pe care ei le-au observat au'fost in bine sau in rau. Intreaba-i daca, dand timpul inapoi, si astazi ar tinde sa faca parte din aceleasi grupuri sau ar alege alte medii de viata sociala.
( 8 (35) )
Astept teme pentra acasa interesante, pornind de la acest exercitiu.
Capitol IX
Este extrem de importat sa intelegi ca un grup devine grup de referinta ca urmare a interactiunii dintre individ si grup in timpul careia se desfasoara procesul de satisfacere a unor nevoi individuale ale unor persoane. Ce nevoi pot satisface grupurile sociale? Orice fel de nevoi. Trecand peste cele biologice care, pe parcursul evolutiei, au constituit grupurile (constientizeaza modalitatea de dobandire a hranei, a adapostului, satisfacerea nevoilor sexuale etc.), incearca, te rog, sa dai un exemplu de nevoie pentru a carei satisfacere nu sunt necesare alte persoane. Putem concepe independent noastra in satisfacerea nevoilor in acest fel ca fiind doar relativa.
Exercitiul 10: Sunt pamantean, roman si incd ce altceva?
'
Din ce grupuri faci parte? In care dintre ele ai fost atras si pentru care a trebuit sa lupti? Care sunt formale si care informale? Cum se schimba aceasta apartenenta in timp? Incearca sa faci o sistematizare: clasifica grupuri importante, in functie de dimensiunea influentei lor asupra ta, asupra vietii si optiunilor tale. Au fost multe grupurile care au exercitat influenta asupra ta? Sentimentul tau de identitate se bazeaza pe experienta dobandita in urma apartenentei la diferite grupuri? Un asemenea efort poate fi foarte interesant, desi cere, fireste, mult timp. Poti incerca o sistematizare a perceptiilor, amintirilor si reflectiilor tale, folosindu-te de o schema simplificata: perioada copilariei timpurii, gradinita, scoala, adolescenta si perioada de maturitate social-afectiva, perioada de constituire a familiei si de indeplinire a unor roluri importante.
Nu uita de nevoia schimbului de ajutor si de informatii reversibile. Acum ai mult de lucru, dar te poti mandri cu rezultatele tale in tema pentru acasa. Acum, la sfarsitul lectiei despre apartenenta, incearca sa realizezi o descriere riguroasa si o apreciere a grupului tau de referinta. Trebuie sa fie un grup cu ale carui scopuri te identifici, un grup care - asa cum stii foarte bine - participa la satisfacerea nevoilor tale importante, constituind o sursa de informatii reversibile esentiale, actionand asupra ta cu o forta puternica si rasfrangandu-se asupra autoaprecierii si asupra celorlalte elemente ale imaginii propriului tau eu.
Exercitiul 11: Cum arata propriul grup de referinta?
Daca esti ,,bine ancorat" in propriul grup de referinta, acest exercitiu nu-ti va crea nici un fel de dificultati, deoarece consta in alcaruirea unei descried detaliate a grupului. Ar fi bine sa incepi cu descrierea componentei grupului - numaral de participanti, sexul si varsta acestora. Mentioneaza daca este un grup mic sau mare, formal sau informal, durabil sau temporar. Defineste apoi scopurile grupului si ,,portretul" sau. In ce scop exista grapul respectiv? Este bine sa intelegi normele de grap. Ce anume trebuie sa faci in cadral grupului si care sunt comportamentele nepermise?
Gandeste-te apoi la cine este lideral grapului. Este un lider formal sau nu? Care este stilul sau de conducere? Ce alte roluri importante indeplinesc in cadral grapului participant^? Sunt roluri stricte si permanente? Cine anume v le stabileste?
Psihologie 1
Lectia 19
Merita, de asemenea, sa stabilesti limitele grupului, permeabilitatea lui, disponibilitatea de a absorb! si alte persoane sau caracterul lui ermetic. In ce consta procesul de absorbtie a unor membri noi? Gandeste-te la reteaua de comunicare din cadrul grupului. Caracterizeaza coalitiile existente in interiorul sau. Incearca sa intelegi istoricul acestui grup. Descrierea grupului, imbogatita cu concluzii importate pentru tine, poate constitui tema pentru acasa. Exercitiul 12: Deseneazagrupultau de referintd! Te rog sa faci un desen care sa constituie o tema independents sau o completare a exercitiului anterior. Folosind simbolurile din tabel, deseneaza o schema a grupului tau de referinta. De exemplu:
simfi ttxtoi*? Gii& & tfkrfo ffo? &
Simboluri grafice: - linia continua semnifica limitele inchise, ermetice, ale grupului; - linia intrerupta semnifica limitele permeabile ale grupului; - cerculetele cu initiate semnifica femeile; - patratele cu initiate semnifica barbatii; - distanta dintre simboluri reflecta distanta psihica dintre membrii grupului; - zonele marcate cu linie continua sau intrerupta - submultimile - constituie coalitiile; - sagetile indica actiunile de comunicare, emotionale, orientarea atentiei; - o singura sageata arata interesul exprimat unilateral, iar doua sageti -interesul reciproc.
Exercitiul 12 in sine nu poate constitui tema pentru acasa. Ar fi bine daca 1-ai considera o completare a exercitiului 11, desi nu este neaparat necesar. Fireste, poti sa desenezi schema propriului grup, pentru a-ti aprofunda cunostintele si pentru a sistematiza experienta dobandita, dar ar fi greu de analizat ca tema pentru acasa fara exercitiul precedent. Hotaraste singur ce vei face cu propunerea prezentata.
18 Psihologie
LECTIA 20
Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?
Suntem extrem de sensibili fata de ceilalti oameni. Acestia exercita asupra noastra o mare influenta, chiar si atunci cand nu o fac in mod intentional
Influenta exercitatd asupra noastraprin insasi prezenta celorlalti oameni se numeste facilitare sociala.
----- -- -
Un exemplu de facilitare sociala il constituie tracul actorilor, determinat de imagmea ____ salii pline de spectator!. Te rog sa observi ca vorbim aici despre rolul prezentei in f 9 (5) J sine a celorlalti oameni. Aceasta tema a fost abordata in lectia 9 a cursului nostru. Fenomenul facilitarii sociale este intotdeauna nefavorabil. Esti de acord cu aceasta afirmatie? Exemplu (A): Sportivii obtin intotdeauna rezultate mai bune in prezenta rivalilor, spre deosebire de situatiile cand lupta doar cu timpul. Acest efect este declansat de ceilalti, care ii stimuleaza intr-un anumit mod. Imagineaza-ti ca prezenta unor persoane avand ochii acoperiti nu impulsioneaza in egala masura. Apare aipi inca un fenomen ciudat: in cazul sarcinilor in care nu poate fi identificat efortul individual, se observa o scadere sensibila a acestuia. Exemplu (B): Cand de o franghie trag doar trei persoane, ele se lupta ,,ca niste lei"! Cand acelasi joe implica un grup mai mare, fiecare persoana se leneveste brusc. Acest fenomen a fost denumit parazitism social. Te rog sa te gandesti daca ai intalnit un astfel de fenomen si in ce a constat. Poate reusesti sa-ti amintesti cat mai multe impresii si observatii pe aceasta tema.
Psihologie
19
Lectia 20
Grupul permite o mai buna organizare a muncii atunci cand realizarea acesteia necesita colaborarea unui numar mai mare de persoane - de exemplu in sarcinile pentru a caror rezolvare este necesara valorificarea mai multor deprinderi. In mai multe cercetari de laborator si experimente naturale, efectuate atat pe oameni, cat si pe animale, s-au obtinut aceeasi rezultate: prezenta altor indivizi exercita o influenta care stimuleaza sau franeaza comportamentul nostru. Cum poate fi inteleasa aceasta aparenta contradictie? Prezenta celorlalti reprezintaun stimul care starneste starea generala de incitare. O asemenea stare faciliteaza manifestarea unor deprinderi si reactii simple fixate. In acelasi timp, acesta este un factor care disperseaza atentia, perturbandu-ne comportamentul, fiind solicitata insusirea unor reactii complicate. Tu ce crezi? Ce influenta are asupra ta prezenta altor persoane, in procesul de invatare si in situatia sustinerii unui examen? Ar trebui sa inveti in cadrul unui grup si sa dai examenul singur sau sa inveti singur si sa dai examenul in grup? Poti raporta la experienta ta de viata legitatile relevate in cadrul experimentelor? Exista atatea grupuri cate colectivitati. Se stie ca este imposibil sa ramanem total independent! de ele. Se mai stie ca o asemenea dependents se poate dovedi benefica, in corelatie cu evolutia noastra individuala. Sa incepem cu exemplele pozitive ale influentei grupului asupra vietii omului. Un exemplu de apartenenta creativa poate fi descrierea facuta de Carl Rogers, teoretician si practician cunoscut in psihologia de orientare umanista, care isi impartaseste propriile trairi. Autorul face o sinteza a trairilor generate de munca in grupuri care se intalneau din cand in cand. O asemenea apartenenta este temporara, are un inceput si un sfarsit strict delimitate, iar fenomenele care se petrec acolo constituie elemente ale unui proces concret, de grup. Un asemenea grup nu este natural, nu apare spontan, iar activitatea sa nu continua dupa incheierea intalnirilor. Legaturile care apar la aceste intalniri sunt apreciate, intelese de toti ca fiind foarte valoroase, dar, ulterior, nu evolueaza in conditii naturale. Se spune ca asemenea grupuri se nasc si mor, ca traiesc frumos, rapid si intens, iar sensul existentei lor marcheaza o urma care va ramane in noi si care poate sa ne schimbe viata. Evident, in bine. Sa urmarim asadar ce afirma Carl Rogers. Exemplu (C):
Am pardsit adunarea comunitdtiipentru cd acumulasem mai multe impresii decdtfusesem in stare sdsuport. Am dorit sd-mi pun ordine in sentimentele care suferiserd o anumitd tulburare in timpul evenimentelor. Amplecatfdrd afi nelinistit, fiindcd am avut sentimentul cdacea colectivitate se va descurca in orice situatie si va sti sa gdseascd solutii mult mai intelepte decat ar fi putut sa ii ofere oricare altdpersoand individuala. Primul sentiment de care mi-am dat seama a fast mdndria. Eram mdndru cd sunt membru al unei comunitdti care-i insotestepe ceilalti cu o grijd deosebitd, mai profundd si mai sensibild decdt grija de care eram in stare eu insumi sau oricare alta persoand dintre cele prezente. M-am gdndit la X si la faptul cd, pdnd la urmd, cineva si-a dat seama - ceea ce eu insumi scdpasem din vedere - cd
20 Psihologie
Capitol IX
nu afostpe deplin ascultat si acceptat. Am ascultat de vocea comunitdtii, care a insistat, prin intermediul membrilor sdi, sd-l ascultpe You toatdfuria si pasiunea sa, desi ofdcea intr-un mod care stdrnea multora indignarea. Am ascultat si am acceptat vocea acestei indigndri. Am observat oameni care se ascultd unulpe altul sincer. Interventia curajoasd a lui Z a stdrnit suferintd, durere, furie sifrustrare, o reactie in care mdndria si bucuria se invecinau cu tristetea. Se ndsteau idei, erau formulate argumente si incercdri de solutionare aproblemelor, iar not ascultam, indiferent dacderam de acord cu ele sau dacdsimteam o impotrivire violentd. Nu afirm cd toti ascultam, cd toti au receptat continutul interventiilor. Se ajungea la intreruperea vorbitorului, la neintelegeri, deformdri, la imposibilitatea de a mai auzi ceva. Si eu am participat la toate acestea, dar, pdnd la urmd, asa cum mi separe, aproape infiecare caz, cineva il ascultape eel interesat. Eram mdndru de noi, simteam cdpdtrund in zone noi, obligatsdmdconfrunt cu noiprobleme, uneori covdrsitoare, sdmerg inainte, sdparticip la aceste actiuni, sdinregistrez progrese in ceea cefdceam, indiferent cum amfi denumit acest lucru. (...) Participdnd la acestproces dureros, dificil, obositor, expus contradictiilor, prin care se constituia colectivitatea, regdsesc in mine doudreactii: uneori sunt foarte frustrat si ma gdndesc dacd toate acestea au vreun sens. Cea de-a doua reactie este mult mai intensd. Cu uimire observ durerile care insotesc aparitia a ceva nou si revine convingerea mea anterioard. Dacd reusim sd descoperim mdcar of drama de adevdr cu privire la procesul care faceposibildpentru un numdr de 136 de oameni o viatd comund, ford a se distrugepe ei, o viatd comund, plind de grijapentru dezvoltarea deplinda fiecdreipersoane, o viatd comund, cu toatd bogdtia diversitdtii ei, opusd conformismului steril, totul aratd cd acest adevdr va avea implicatii numeroase. Nu stiu cum sd rezolvproblema exploatdrii celor sdraci de cdtre cei bogati, cum sd indepdrtez amenintarea spectrului nuclear sau cum sd facemfatd uriasei nedreptdti sociale. Sincer, as dori sd posed o asemenea stiintd. Dar dacdvom reusi sd descoperim adevdrul cu privire la procesul de formare a comunitdtilor, nu voi fi dezamdgit. Orice descoperire care ne apropie de adevdr contine oputere revolutionard incalculabild.
Asa scrie Carl Rogers. Veti fi, cu siguranta, de acord cu mine ca din aceste cuvinte transpar mandria si emotia. Asemenea emotii sunt demne de invidiat! Exercitiul 1: Una dintre cele mai frumoase impresii ale tnele din cadrul gmpului Apeleaza si de data aceasta la amintiri, care trebuie sa fie frumoase si placute. Fireste, ai obligatia de a-ti asigura confortul emotional. Ai o anumita experienta privind viata de grup. Probabil ca ai participat la anumite ateliere de lucru, la grupuri de sustinere sau terapeutice. Poate, in general, nu cunosti asemenea trairi, ceea ce deocamdata nu este important. Te rog sa-ti amintesti cele mai frumoase stari pe care le-ai trait in cadrul grupului. Pot fi impresii de la scoala, din cadrul familiei, al anturajului.
Psihologie
21
Lectia 20
Nu uita ca astazi ne ocupam de sentimentul apartenentei. Indreapta-ti gandurile spre trecut. Verifica daca asemenea impresii sunt frecvente in viata ta sau daca trebuie sa le urmaresti indelung si sa le incadrezi fortat in categoria amintirilor. Cand si in ce imprejurari ai cunoscut sentimentul placut al uniunii cu ceilalti, al legaturii cu alte persoane? Cand si cum ai cunoscut increderea, bucuria, comuniunea, apropierea in cadrul grupului? Prin ce s-a exprimat apropierea dintre voi? Prin cantec, dans, rugaciune, atingere, lacrimi de emotie? Povesteste aceasta traire minunata partenerului tau de discutie. La randul sau, acesta iti poate imbogati imaginea, prin propria sa poveste pe aceasta tema. Va tineti de mana, va leganati, priviti impreuna focul? Ce anume face sa va simtiti atat de apropiati unul de celalalt? Doresti sa-ti descrii experienta in tema pentru acasa? Daca da, o astept cu mare interes. Un grup de antrenament este nu numai un mic colectiv in care oamenii simt ca sunt receptati, acceptati si confruntati, ci este si un loc in a carui ambianta oamenii pot deveni mai creativi. Dar, de cele mai multe ori, avem de-a face cu un grup care urmareste anumite sarcini, format artificial si condus de profesionisti. Sentimentul apartenentei la un asemenea grup este urias, dar cand apare nevoia si necesitatea de a functiona dincolo de urmarirea scopului, oamenii sufera adesea, din cauza unei insingurari secundare. Un grup bine format isi inzestreaza membrii cu competenta transferului, a aplicarii practice si a valorificarii noilor competente intr-o situatie naturala de viata. Grupul il conduce pe om spre contacte care sa-i permita obtinerea sentimentului apartenentei in situatii naturale.
Un grup ideal este un loc de cercetare a limitelor de dezvoltarepersonala, o colectivitate in care membrii pot sa-si dezvolte potentialul la eel mai malt nivel.
Grupul astfel inteles reprezinta o microcomunitate educationala, un cere de oameni reuniti pentru a rezolva probleme personale si interpersonale. Un asemenea grup ar trebui sa lucreze sub indumarea unui lider bine pregatit.
22
Psihologie
Despre sentimental apartenentei ^~-
Capitol IX
Grupul nu poate fi tratat ca suma a persoanelor care infra in components sa. Orice grup este un sistem unic cu caracter propriu, special, cu propriul sentiment al fortei. Este un conglomerat de energie manifestata de membrii sai, uniti intr-un intreg, o imitate - un Gestalt (o forma) a carui structura este mai complexa decat suma partilor componente. Contactul cu grupul este trait in mod unic si este insotit de o senzatie de deosebire, dar si de asemanare intre membrii grupului. Fiecare persoana, indiferent de ceea ce face, este indemnata sa fie constienta de sine, ca membru al societatii, si de importanta sa in cadrul grupului, pe masura ce acesta evolueaza. Unul dintre autorii de specialitate sustine ca... intr-un grup, totul esteposibil. El isi arepropria sa viatd interioard, propria energie, propriile posibilitdti de experi-mentare si de completare a variabilelor destinului diferitilor sdi membri. Aceastd creativitate permite indivizilor sdse confrunte cu dificultdtilepe care le resimt. De asemenea, eafoloseste la rezolvareaproblemelorcomunitdtiitn ansamblu. v Pentru ca grupul sa poata crea sentimentul deplin de apartenenta, creativ si necesar din punctul de vedere al sanatatii, trebuie sa se adapteze la anumite reguli practice, care au ca scop concentrarea atentiei, dobandirea propriei experience si modelarea stilului de comunicare. lata cateva dintre aceste reguli: Asuma-ti raspunderea pentru propriile cuvinte si fapte - daca gandesti eu, atunci spune acest lucru, in loc sa spui not. Experimenteaza aici si acum si concentreaza-te asupra acestui fapt, irnpartasmdu-ti gandurile, sentimentele si senzatiile din momentul respectiv. Asculta-i pe ceilalti, fara a astepta posibilitatea de a te amesteca brusc in vorba. Intreaba doar atunci cand intrebarea ta nu poate fi inlocuita cu o afirmatie care cuprinde parerea ta; astfel, in loc de intrebarea Tu procedezi in consens cu principiile binelui general?, spune clar Cred cdtie nuprea-tipasdde mine. Vorbeste persoanei in mod nemij locit, nu interpreta sentimentele despre care iti vorbesc oamenii, nu cauta cauzele acestora, doar asculta si accepta. Acorda atentie limbajului trupului tau. Pastreaza secretul asupra mesajelor pe care ti le transmit ceilalti. Experimenteaza, risca, dar, in acelasi timp, ai grija de propria persoana, putand testa aici diferite comportamente de care te temeai altadata. Nu intrerupe actiunile importante, ci invata sa amani pentru mai tarziu sau sa nu comunici senzatiile tale grupului, daca acest lucru ar determina intreruperea evenimentelor care se petrec in cadrul acestuia. Respecta spatiul psihologic al celorlalti, indemnandu-i la schimbari, dar nu-i obliga, daca nu sunt pregatiti pentru aceasta.
Esti de acord cu aceste principii sau iti starnesc impotrivirea? Incearca sa te concentrezi asupra acelor reguli care iti produc emotii puternice. Gandeste-te ce anume determina aparitia lor. Analizeaza principiile grupului impreuna cu partenerul tau de discutie. v^Psihologie 23
Lectia 20
Ce influenta are asupra mea apartenen|a la diferite grupuri?
Principiile mentionate ar trebui sa fie analizate cu mare atentie, chiar aplicate in relatiile cotidiene. Grupurile de antrenament interpersonal, cele terapeutice si grupurile de sustinere sunt formatiuni specifice complet necunoscute in anumite medii. Ne vom concentra acum asupra acelor grupuri pe care le cunoastem cu totii: familie, grupurile de prieteni, profesionale, precum si grupurile de persoane care isi petrec impreuna timpul liber. Ne vom ocupa de analiza functionarii acestor grupuri cunoscute, in cadrul carora unele interactiuni sociale sunt asemanatoare. De asemenea, toate grupurile dispun de norme si de lideri, dar, pe de alta parte, exista forme diferite de comportament in fiecare grup in parte. Multe dintre cercetarile asupra grupurilor mici au luat forma unor experimente, ceea ce a oferit posibilitatea testarii riguroase a ipotezelor, dar, din pacate, au fost omise adesea trasaturi importante ale grupurilor. Astfel, ele se limiteaza doar la anumite elemente ale vietii de grup. Grupul ca manifestare ofera imaginea unui fenomen fascinant, a carui cunoastere integrala - daca poate fi folosita aceasta notiune - ar echivala cu distrugerea lui. Sa revenim la legitatile generale si la cele specifice care decurg din caracterul grupului. Principala teorie a grupurilor, transpusa in limbajul comun, sustine ca exista doud ratiunifundamentalpentru legdturile din cadrul grupului: motivatia determinate de sarcini, pentru a putea flnaliza anumite initiative - sa joci un joe, sa construiesti ceva -, ceea ce solicita colaborarea si implicarea unui numdr mai mare de persoane; motivatia emotionala, pentru a obtine satisfactia generatd de convietuirea cu ceilaltisi de stabilirea raporturilor cu semenii. Toate grupurile intreprind actiuni, dar proportia dintre motivatia bazata pe sarcini si cea emotionala este variabila. Oamenii adera la un anumit grup din considerente economice sau de alta natura, dar, ulterior, sunt intr-un fel ,,atrasi" de activitatile grupului, ceea ce le ofera uneori satisfactie si-i face sa ramana mai multa vreme in legatura cu grupul. Un grup de prieteni se bucura de compania celorlalti, dar trebuie sa faca ceva, adica sa formuleze o anumita sarcina, chiar daca aceasta ar consta in barfa sau in luarea mesei impreuna. O grupare alcatuita din cateva persoane devine grup atunci cand, din anumite considerente, faptul ca se afla impreuna este atragator sau cand actioneaza in comun. De cele mai multe ori intervin concomitent ambele considerente. Grupul devine omogen cand membrii sai isi pierd interesul fata de contactele alternative, cand dobandeste sentimentul comunitatii, identificandu-se cu NOI, mai frecvent decat cu EU. Pentru a deveni omogen, grupul trebuie sa indeplineasca anumite conditii, precum: *
24
apropierea fizica; asemanarea in privinta valorilor, a originii, a preocuparilor;

Psihologie
Capitol IX
experienta dobandita in cadrul grupului, incluzand totodata satisfactia pe care o genereaza realizarea eficienta a sarcinilor; existenta unui lider care dispune de competence suficiente pentru a dobandi acordul intregului grup; lipsa unor personalitati ostile, care sa produca perturbari puternice.
Obtinerea omogenitatii permite colaborarea optima intre toti membrii grupului, acordarea ajutorului, precum si satisfactia legata de participarea la activitatea de grup. Membrii unor asemenea grupuri devin din ce in ce mai eficienti si tind spre mentinerea contactelor - ceea ce se poate exprima, de pilda, prin faptul ca nu lipsesc de la lucru. De asemenea, se poate observa cresterea motivatiei emotionale si scaderea celei bazate pe rezolvarea de sarcini, precum si ostilitatea fata de alte grupuri si favorizarea propriului grup. ^^ Procesul de formare si de functionare a grupului depinde de marimea acestuia. fn majoritatea grupurilor se poate observa rivalitatea interna, vizand detinerea unei pozitii avansate. Membrii grupurilor construiesc coalitii, in scop de aparare sau de atac, care sunt relativ durabile sau doar situationale. Adesea putem observa coalitii ,,ale celor slabi" indreptate impotriva ,,celui puternic". In grupurile mai mari, participarea la viata acestora este din ce in ce mai dificila. Aici se schimba caracterul relatiilor interumane. Mai multe persoane doresc sa ia cuvantul, este mai puternica teama in fata unui auditoriu mai mare, este mai greu sa iti exerciti influenta asupra a ceea ce fac ceilalti. In grupurile mari, majoritatea persoanelor au sanse reduse de a se manifesta, fiind mai mare varietatea de personalitati, talente si stiluri de interactiune. Exista mai putine retineri in discutie si poate fi exprimata mai usor nemultumirea. Cand un grup mare primeste o sarcina de rezolvat, apare tendinta de a crea reguli si de a stabili o diviziune a muncii. Toate grupurile sociale genereaza norme proprii, care pot fi definite ca modele comune de perceptie si gandire, incluzand modalitati de actiune in rezolvarea sarcinilor, convingeri comune si comportamente sociale. Normele sunt cu atat mai stricte, cu cat vizeaza modalitatile de efectuare a activitatii principale a grupului. Exemplu(D): De exemplu scoala dispune de norme clare si concrete referitoare la formele de invatamant si de educatie, iar un grup de dansatori stabileste cu exactitate indicative in ceea ce priveste vestimentatia, miscarea, coafura etc. Normele influenteaza viata noastra. Multe forme de comportament reprezinta o consecinta a conformismului. Gandeste-te cat esti de incurcat atunci cand, fara intentie, incalci o anumita norma - intri intr-o toaleta rezervata celuilalt sex, uiti sa-ti saluti seful, aplauzi in timpul unui concert simfonic, nu ajuti o femeie sa-si imbrace pardesiul etc. Membrii unui grup au de la incepurul functionarii acestuia ceva comun, iar unitatea creste, deoarece grupul urmareste norme comune, ceea ce se poate manifesta prin
Psihologie 25
v,
Lectia 20
tendinta spre asimilare, apoi prin izolarea celor care se abat de la reguli. Cineva care nu se subordoneaza este obligat prin diferite mijloace sa faca lucrul acesta, iar daca nu-1 face, este respins. Cei care se abat sunt respinsi in primul rand atunci cand felul lor diferit de a fi afecteaza aspecte importante pentru grup, convingeri adanc inradacinate sau succesul pe care grupul doreste sa-1 obtina. Exemplu (E):
Un exemplu il constituie aici refuzul unui membru al unei echipe de a participa la un antrenament sau aflarea vestii ca unui dintre membrii unui grup de abstinent! consuma alcool.
Ca urmare a conformismului, oamenii sunt inclinati sa imite un grup chiar si in ceea ce priveste raspunsurile absolut eronate, solutiile false si comportamentele lipsite de orice sens. Asadar, este important ca uneori oamenii sa se abata de la norme, dar intr-un mod constructiv, in asa fel incat sa determine grupul la reflectie, pentru a adopta forme mai eficiente de solutionare a problemelor, in functie de situatiile variate. Abaterile pot fi receptate ca o inovatie utila, iar originalitatea si spiritul independent sunt pretuite in primul rand in domenii precum stiinta, arta, moda, dar si aici intre anumite limite.
Toate grupurile genereaza anumite ierarhii. Existenta unei ierarhii este functionala, deoarece grupurile, indeosebi cele numeroase, sunt mai eficiente atunci cand au o structura de conducere. La inceputul existentei grupului, intre persoanele cu motivatie puternica pentru dominare se desfasoara o lupta stransa pentru pozitia in cadrul grupului. Indeplinind diferite functii in realizarea sarcinilor de grup, ele incep sa fie percepute ca potential! lideri. In cele din urma, una dintre ele este recunoscuta ca lider. Apare in felul acesta modelul specific al interactiunii. Pozitia persoanei in cadrul grupului depinde de contributia ei la realizarile grupului, iar trasaturile de personalitate sunt mai putin importante. O persoana este recunoscuta ca fiind folositoare sau nu grupului si de aici decurge pozitia ei. Adesea, in cadrul grupurilor, se contureazarolurile de: * lider concentrat asupra indeplinirii anumitor activitati, care decurg din scopurile si dezideratele grupului;
Psihologie
26
Capitol IX
lider socio-emotional, care se preocupa de relatiile interumane, precum si de confortul si de sentimentul de siguranta al membrilor grupului.
Se constata ca aceste roluri sunt disjuncte. Este greu sa fii specialist, realist, economist si empatic, sensibil, saritor, in acelasi timp. In continuare ne vom ocupa de analiza legitatilor si a caracterului grupurilor sociale naturale, din care facem parte toti.
Familia
Se deosebeste de celelalte grupuri prin legaturile specifice dintre generatii. fn fiecare cultura exista modele diferite, riguroase privind relatiile dintre soti, parinti si copii, precum si dintre frati si surori, diferente sensibile existand din punctul de vedere al statutului determinat de sex. Vom reveni la aceasta tema in lectiile 21 si 25. Familiile sunt diferentiate, ca si indivizii care le compun, fiind destul de greu sa gasesti doua structuri sau chiar doua roluri identice. Aspiratiile diferitelor persoane trebuie sa fie strict coordonate, canalizate cumva spre un spatiu de viata comun. Dormim, mancam, crestem copiii, ne odihnim etc. Dispunem de avere, ocupam cu precadere aceeasi pozitie in cadrul unei comunitati mai largi, dar relatiile noastre sunt absolut informale. Inti-o familie sanatoasa nu este nevoie sa spui cine esti. Ar tiebui sa se manifeste aici cat mai putine retineri in exprimarea sentimentelor. Te rog sa observi ca nu exista multe grupuri in care sa putem rade cu pofta, sa ne dezbracam, sa plangem, sa ne pupam, sa ne alintam. Daca in familia ta toate aceste forme de comportament sunt interzise, ar tiebui sa ai un motiv de neliniste. Modul deschis de exprimare a bucuriei, a atasamentului, a dezaprobarii sunt indicii ale sanatatii unei familii.
\v_
Grupul de prieteni
W Si grupurile de acest fel se deosebesc in multe privinte. Ele nu au o structura formala. Nu se confhmta cu sarcini concrete si necesare. Se alcatuiesc adesea din persoane de varsta apropiata, de origine similara, cu valori si preocupari asemanatoare, ce se intalnesc pentru a impartasi bucuria si placerea de a fi impreuna. Acesta este asa numitul motiv al afilierii, care decurge din nevoia de atasare. Membrii unor asemenea grupuri se bucura de sustinere sociala, de sfaturi, adesea de ajutor material, atunci cand intampina probleme. Indeosebi pentru cei tineri - intre 15 si 25 de ani - este deosebit de important grupul celor de aceeasi varsta. Ei alcatuiesc un mediu in care pot fi independenti de familia primara. Se pot intalni, ii pot cunoaste pe cei de aceeasi varsta, pregatindu-se in felul acesta pentru constituirea propriilor familii. In asemenea grupuri invata diferite competente sociale. Dobandesc sentimentul identitatii, devin independenti, ating un anumit nivel de maturitate. Daca nu ne identificam cu grupul celor de aceeasi varsta, in perioada adolescentei vom avea dificultati mai mari in ceea ce priveste depasirea sentimentului singuratatii, se va manifesta absenta unei ierarhii proprii de valori, fiindu-ne mai greu sa manifestam simtul responsabilitatii mature fata de sine si fata de ceilalti. ' '
Psihologie
^ ___
2 7
Lectia 20
Ce influents are asupra mea apartenen^a la diferite grupuri?
Prietenii si cunoscutii isi petrec mult timp discutand. Discutam despre noi insine, dar cu mai multa placere despre ceilalti, pur si simplu barfind. In felul acesta schimbam un volum urias de informatii. Ne formam conceptiile, atitudinile, ne construim propria imagine. Prietenii alcatuiesc mai frecvent retele decat grupuri inchise, dorind sa includa persoane populare intr-un anumit mediu. Uneori se formeaza in cazul lor subgrupuri si anumite verigi de comunicare, in care se reflecta stractura sociometrica a grupului. Este vorba despre o dispersie a simpatiilor si antipatiilor. Acceptarea depinde aici de subordonarea fata de normele de grup si de realizarea valorilor de grup, dar si de insusirile personalitatii percepute in formele de manifestare. Statutele inalte in grupurile de prieteni sunt adesea reprezentate de persoane agreabile si saritoare, care ofera sprijin, indeplinind rolul de lideri care se ingrijesc de confortul psihic al membrilor grupului.
Colegii de serviciu
Majoritatea activitatilor umane se desfasoara in grupuri, deoarece se impune realizarea unor sarcini multiple si complexe. O asemenea activitate genereaza relatii intre oameni, determinand structura ierarhica a grupurilor. Se contureaza aici si un model de viata informal. In pauzele de lucru barfim, glumim, ne acordam ajutor sau ne tachinam reciproc. Acest sistem informal influenteaza, fireste, calitatea muncii noastre. Relatiile bune ajuta la stabilirea colaborarii in cadrul activitatii profesionale. Cand omogenitatea unui colectiv de lucratori este foarte mica, nu se poate vorbi despre colaborare. Eficienta este scazuta si observam un mare numar de absente si, adesea, abandonarea muncii. Pentru a obtine maximum de eficienta si de satisfactie in activitatea profesionala, grupul de lucru nu ar trebui sa depaseasca 15 membri. Omogenitatea grupului trebuie sa fie deosebita, iar colaborarea in grup trebuie sa urmareasca obtinerea unor recompense comune. Ar fi bine ca diferentele de statut sa nu fie prea mari. Grupul ar trebui sa aiba influenta asupra luarii deciziilor. Controlul nu trebuie sa fie restrictiv. Cel mai bine lucreaza grupurile cu caracter flexibil, care schimba caracteristicile activitatii efectuate, si cele autonome, care isi organizeaza singure activitatea.
Grupurile ai caror membri isi petrec impreuna timpul liber

Cei mai multi participam la diferite grupuri de distractie: facem sport, dansam, cantam, ii ajutam pe ceilalti, cultivam gradina etc. Fiecare grup are un anumit filon social - concentreaza persoane in sfera diferitelor activitati, dupa diferite variabile: varsta, sex, statut social general etc. Activitatea grupului defineste caracterul relatiilor interumane care exista in cadrul sau. Acest caracter poate fi mai mult sau mai putin intim, poate fi bazat pe colaborare, pe rivalitate sau poate fi extravertit. Intalnirile membrilor de grup isi au ritmul lor natural. Ele se deosebesc de intalnirile dintre prieteni, prin faptul ca membrii lor se concentreaza asupra unei singure activitati -tenis, calarie, dans, inot - sau asupra unor convingeri - religie, politica, o anumita activitate sociala etc. Ceea ce fac si traiesc este pentru ei foarte important. Acest model de coexistenta in cadrul grupului ofera o satisfactie deosebita. Se constata ca prieteniile inchegate in felul acesta sunt mai profunde si mai durabile.
28 Psihologie
Capitol IX
Asemenea grapuri nu sunt ermetice, avand o atitudine pozitiva fata de celelalte grapuri. Sunt generoase; indeamna la integrate, in numele unui interes coniun, trecand peste diferente precum varsta, statutul social etc., reprezentand o forta de stimulare a dezvoltarii personale intr-o anumita directie.
Exercitiul 2: Grupul de prieteni contra grupului hobby
Atentie, atentie! Tocmai incepe meciul - de box, de fotbal - intre grapuri de prieteni unanim cunoscute si grapuri de persoane care isi petrec impreuna timpul. Sa le numim grupuri hobby. Te rog sa incerci sa continui comentariul. Joaca-te de-a comentatoral unui meci pe care trebuie sa ti-1 imaginezi doar. Jocul urmareste sa evidentiezi argumente pro si contra apartenentei la un grap sau altul. Incearca sa-ti fixezi pozitia in aceasta chestiune, dar te rog sa nu fii opac la argumentele favorabile celeilalte pozitii. Incearca sa fii un observator si un comentator impartial. S-ar putea ca jocul sa te amuze. O buna versiune a aceluiasi joe este discutia de lucra, in timpul careia tu si partenerul tau de discutie incercati sa va convingeti de necesitatea de a participa la activitatile grapurilor de acest tip. Iti doresc distractie placuta! Daca doresti, poti sa trimiti materialul ca tema pentru acasa. Rezultatele jocului sunt concordante cu experienta ta personala? Prezinta argumente si exemple concrete. Dincolo de consecintele favorabile pentra noi ale apartenentei la diferite grapuri sociale, putem observa si o serie de procese negative, care fac dificila functionarea noastra eficienta. Printre altele, este vorba de procesul de filtrare a informatiilor in cadral grapului. Normele sau, cu alte cuvinte, standardele de grap reprezinta factoral care determina unificarea conceptiilor, a convingerilor, a comportamentelor fiecarai membra al grapului. Pentra ca aceasta unificare sa aiba loc, este nevoie ca multe elemente ale procesului de informare sa fie similare; de exemplu sursele de informare, sistemele de referinta necesare interpretarii unitare, cunostintele proprii despre lume.
Psihologie
29
Lectia 20
In cadrul grupurilor, predomina o presiune considerabila in favoarea conformismului. Este necesara aceasta presiune, deoarece: ajuta la realizarea scopurilor pe care si le propune grupul; ajuta la consolidarea intregului grup; ajuta la orientarea membrilor in privinta justetei sau a veridicitatii opiniilor exprimate.
Asadar, normele constituie filtrul eel mai puternic, concretizat in mecanismul conformismului. In mod similar, asupra noastra actioneaza scopurile grupului, astfel: determinand aprecierea informatiilor, care vin in sprij inul realizarii lui sau care impiedica realizarea acestuia; mentinand intr-o anumita relatie scopurile individuale si de grup, ceea ce influenteaza importanta informatiilor respective; influentand motivatia individului, care constituie un filtru semnificativ in receptarea informatiei.
Proprietatile structurale ale grupului reprezinta, de asemenea, filtre puternice pentru informatiile referitoare indeosebi la lumea sociala, lasandu-si amprenta chiar si asupra informatiilor despre lumea fizica. Cand pozitia unei persoane este centrala in grup, cresc diversitatea si generalitatea informatiilor primite si influenta informatiilor transmise. Cand pozitia in structura de putere este superioara, creste satisfactia participarii in cadrul grupului si este mai puternica actiunea in favoarea consolidarii structurii respective si a pozitiei in cadrul acesteia. Cand pozitia este inferioara, se manifests tendinta distrugerii structurilor de pana atunci. In acest caz, apare, de asemenea, o puternica tendinta de a transmite mesaje persoanelor care ocupa o pozitie superioara in aceasta structura si de a imagina ca sunt receptate pozitiv de catre acestea. Tendinta de imitare a comportamenrului persoanelor care detin pozitii superioare in structura de grup apare la cei care ocupa pozitii inferioare in grup. O interdependenta interesanta s-a stabilit prin cercetarea functionarii echipajelor de zbor. S-a observat ca, daca persoana cu o pozitie inalta in structura de putere - de exemplu comandantul - a exprimat o judecata in legarura cu o anumita situatie, celelalte persoane au apreciat-o intr-un mod asemanator. In ansamblu, evaluarea efectuata de intregul grup era insa mai putin exacta. In schimb, cand se pronuntau mai intai membrii grupului, dispersia in aprecieri era mai mare, dar estimarea generala era mai apropiata de starea reala. ( 9(9) ) Dupa cum iti amintesti, ne-am raportat la procesul filtrarii informatiei in cadrul grupului in lectia 9. Influenta nefavorabila a grupului asupra procesului de luare a unor decizii rationale se manifests in sindromul gandirii de grup. S-a observat de mult timp ca unele decizii, luate de unele grupuri de conducere, sunt ineficiente, superficial, netinand seama de principiile morale, sunt daunatoare realizarii sarcinilor abordate. Pentru a
30 Psihologie
Capitol IX
explica acest fenomen, eel mai simplu ar fi sa afirmam ca grupurile erau constitute din persoane mediocre sau slab orientate. Pentru a evita in viitor asemenea decizii nefaste, ar trebui doar sa le inlocuim cu persoane reflexive, profunde, inzestrate cu spirit de acceptare si respect. Din pacate,
se constata ca si grupurile formate din

persoane intelepte pot lua decizii inadecvate. Pentru noi, acesta este un excelent exemplu pentru fenomenul care ilustreaza dimensiunea si calitatea influentei grupului asupra manifestarii noastre. Intrucat este foarte interesant, dar nu foarte des prezentat, il vom analiza ceva mai amplu. Primul cercetator al acestei probleme a fost I. L. Janis, care a analizat deciziile politice si parametrii marilor organizatii economice. El s-a preocupat de procesul prin care grupurile au ajuns sa ia decizii cu consecinte nesemnificative si neimportante. Cercetatorul a constat ca in procesul de circulatie a informatiilor in cadrul grupului exista eel putin 6 tipuri de deficiente. Prezenta acestora poate duce la aparitia unor decizii extrem de eronate. Pentru ca grupul in sine si individul sa ia, in general, o decizie, ar trebui sa culeaga permanent informatii si sa le verifice. In acest proces apar urmatoarele deficiente: 1. limitarea discutiei grupului la analiza doar a catorva - adesea doua - moduri de actiune, fara a se efectua o trecere in revista a unui numar mai mare de alternative; 2. evitarea analizei ulterioare a modului de actiune care a fost preferat inca de la inceput de catre majoritatea membrilor grupului, deoarece nu continea nici un rise evident, precum si evitarea actiunilor care nu au fost analizate in faza valorizarilor preliminare; 3. 4. desconsiderarea actiunilor care, in faza preliminara, au fost considerate ca fund nesatisfacatoare;
nevalorificarea de catre grup a opiniei expertilor, care ar fi putut evalua avantajele si pierderile care decurg din modalitatile alternative de actiune; 5. manifestarea unui spirit tendentios in reactia la informatiile reale si la judecatile esentiale ale expertilor din presa sau ale criticilor din afara grupului - interes pentru faptele care sustin directia de actiune aleasa si evitarea sau ignorarea celorlalte; 6. acordarea unui interval mic de timp analizei actiunii factorilor care perturba realizarea activitatii respective, ceea ce ar face posibila o mai eficienta rezolvare a fenomenelor petrecute in realitate.
31
Psihologie
Lectia 20
Toate aceste erori pot rezulta din caracteristicile individuale ale membrilor grupului, dar pot fi si o consecinta a particularitatilor grupului in sine. Asadar, care sunt conditiile care favorizeaza declansarea sindromului gandirii de grup? Acesta este conceput aici ca o modalitate de a depasi tensiunile si nelinistile legate de o situatie dificila atat din punct de vedere emotional, cat si cognitiv. Consecintele deciziilor luate in contextul manifestarii acestui sindrom au o mare influenta asupra destinului celor care decid, asupra prestigiului si autoaprecierii acestora. Deseori lipsesc informatiile necesare si suficiente in punctul initial. Este greu sa prevezi consecintele deciziilor. Toate acestea sunt legate de responsabilitatea personala a celui care decide. In acest moment, singurul punct de referinta pentru grupul decizional devine aceasta responsabilitate. O mare importanta pentru gandirea de grup o detine gradul inalt de omogenitate a acestuia. Cand grupul este omogen, membrii sai il valorizeaza pozitiv, doresc sa faca parte din el, isi exprima solidaritatea, simpatia reciproca, doresc sa se intalneasca in cadrul acestuia. Omogenitatea grupului scade eficienta actiunilor. Insa omogenitatea creste in situatia de periclitare a grupului in ansamblu. Cu cat omogenitatea este mai mare, cu atat mai mare este sansa de aparitie a erorilor care decurg din sindromul gandirii de grup. Un alt factor important este declansarea conformismului fata de normele de grup. Daca un membru al grupului nu se adapteaza la normele interne ale acestuia, grupul manifesta initial o tendinta foarte puternica de ,,a-l readuce pe drumul eel bun", depunand efort si apeland la mijloace de persuasiune. Dar, cand aceste eforturi se dovedesc ineficiente, il resping pe eel care se abate, pentru a mentine unitatea grupului. S-a observat, de asemenea, tendinta grupului de a dezumaniza grupurile cu care lupta sau rivalizeaza, prin dezvoltarea unor reprezentari stereotipe. Se constituie, de asemenea, tendinta de ,,deplasare a riscului", care consta in luarea unor decizii cu grad mai mare de rise decat cele pe care le-ar lua oricare participant al grupului, in cazul unor optiuni individuale. Un specialist afirma: Este un mod rapid si usorde raportare la un stil de gdndire in carese implied oamenii, cand sunt profund angajati intr-un grup omogen, unde incercdrile membrilor grupului de a ajunge la unanimitate le distrug motivatia pentru estimarea realistd a unor posibilitdti alternative de actiune. Gandirea de grup se refera la scaderea eficientei psihice, a realismului si a judecatii morale, in urma unor presiuni din interiorul grupului. Sa discutam acum simptomele gandirii de grup, identificate ca fiind opt: 1. iluzia sentimentului invincibilitatii, impartasit de majoritatea grupului, care creeaza convingerea succesului si indeamna la abordarea riscului; 2. rationalizarea protectoare a activitatii, pentru a trece peste avertismentele care indeamna la o analiza ulterioara a suspiciunilor; 3. credinta incontestabila in modalitatea de lucru eficienta innascuta a grupului, ceea ce determina ignorarea posibilelor consecinte ale deciziei in termeni morali;
32 Psihologie
Capitol IX
4. 5.
imaginea stereotipa a adversarilor, ca fund rai, slabi sau prosti; presiunea nemijlocita asupra fiecarui participant care prezinta argumente impotriva stereotipurilor de grup;
6 . autocenzura, a carei actiune consta in minimalizarea rolului contraargumentelor si a indoielilor prezente in noi; 7 . iluzia unanimitatii, consolidate prin convingerea ca tacerea constituie expresia acceptarii; 8. delimitarea in grup a ,,paznicilor gandirii corecte", a caror sarcina este protejarea grupului fata de fluxul de informatii inadecvate.
Cu cat aceste simptome se manifesta mai frecvent, cu atat este mai scazuta calitatea deciziilor luate. v Oare un grup foarte omogen este ,,condamnat" la sindromul gandirii de grup? Acest lucru este inevitabil . Gandirea relativ independents este probabil caracteristica acelor membri ai grupului care si-au dezvoltat relatii bazate pe o acceptare reciproca. Aceasta le permite sa inteleaga ca ceilalti membri ai grupului vor sa stie ce doresc ei cu adevarat si vor ca ei sa participe in continuare in cadrul grupului, indiferent de ce vor sustine. Cu cat o persoana se simte mai mult acceptata de catre ceilalti - ceea ce constituie un indiciu al omogenitatii -, cu atat este nevoie intr-o mai mare masura de libertatea de a spune ceea ce gandeste si de a beneficia de aceasta libertate. Un nivel optim de functionare decizionala prezinta grupurile cu omogenitate moderata. Din pacate, ambianta placuta, ,,de club", precum si posibilitatea de a obtine un inalt prestigiu ce decurge din apartenenta la o elita nu protejeaza, ci indeamna la declansarea acestui sindrom. Cum pot fi obtinute avantaje care sa decurga din omogenitate, fara a suporta pierderi de pe urma gandirii de grup? lata cateva masuri: W 1. 2. 3. 4. Liderul trebuie sa consolideze comportamentul critic, sa accepte critica si sa nu inabuse impotrivirea. Liderul trebuie sa fie impartial, sa nu formuleze de la inceput deziderate si preferinte. Trebuie sa fie convocate, pentru a rezolva aceeasi problema, cateva grupuri independente de decizie si cateva grupuri de estimare. Grupul de decizie trebuie sa se imparta periodic pe subgrupuri, sa lucreze independent si sa confrunte periodic rezultatele acestui demers.
5 . Fiecare membru al grupului trebuie sa discute despre problema respectiva in afara grupului si sa studieze reactiile persoanelor si ale grupurilor la solutiile propuse. 6. Trebuie sa fie convocati, pentru a colabora, experti independenti.
Psihologie
3 3
Lectia 20
7.
La intalnirile de grup, consacrate aprecierii solutiilor alternative, macar unul dintre membrii grupului ar trebui sa indeplineasca rolul ,,avocatului diavolului", prezentand argumente greu de inlaturat contra optiunii facute, iar acest rol ar trebui sa fie indeplinit, pe rand, de diferite persoane din cadrul grupului.
8. Ar trebui sa se acorde timp si atentie problemelor referitoare la reactiile rivalilor si adversarilor. Ne putem folosi in acest caz de tehnica dramei psihologice, fiind de preferat rolul Cassandrei - personajul antic ale carei terneri si premonitii nu erau niciodata luate in seama. 9. Dupa obtinerea acordului preliminar in ceea ce priveste solutia concreta, ar trebui sa se desfasoare inca o intalnire in cadrul careia sa se exprime toate celelalte indoieli si terneri.
Ce crezi? Unde si cand este nevoie de o procedura asa de complicate? La nivelul deciziilor si solutiilor tale personale merita sa fie folosita?
Filtrarea informatiilor in cadrul grupului si sindromul gandirii de grup nu sunt fenomene atat de primejdioase, legate de influenta grupului asupra individului. O influenta mult mai mare o detine apartenenta nemijlocita la mediile patogene, la anumite grupuri subculturale, excentrice, precum sectele, grupurile extremiste etc. Dar probabil cea mai nelinistitoare este influenta grupului asupra persoanei, constand in contopirea individualitatii ei in masa cenusie si sterila a multimii.
Exercitiul 3: De ce nu pot merge la teatrul depapusi?
O asemenea intrebare a pus-o un copil de 12 ani tatalui sau mirat, exprimand o revolta acuta si o dezamagire totala. In copil se dadea o lupta interioara dramatica intre gustul individual, preferintele si preocuparile sale si dezaprobarea din partea grupului de covarstnici, respingerea, ridiculizarea, deprecierea. Grupul de referinta genereaza uneori un mecanism de presiune absolut necontrolat, format dintr-un program de comportamente admisibile, plasate intre anumite limite. De data aceasta, norma de grup se referea la gustul pentru teatru. Este primejdios cand un grup de minori isi aroga dreptul de a impune un anume stil unui copil. Copilul plateste cu pretul incordarii, este obligat sa
34 Psihologie
Capitol IX
aleaga intre a ramane el insusi (a avea propria identitate) si a se comporta conformist, ceea ce atrage dupa sine, drept recompensa, acceptarea din partea grupului. Te rog sa elaborezi un program profilactic in acest scop. Ce crezi? Ce activitati, ce continut si in ce mod ar trebui sa comunicam cu copiii, pentru ca ei sa aiba sansa de a ramane indivizi autentici? Trimite ca tema pentru acasa un program consistent de activitati de grup, posibil de aplicat intr-o clasa, intitulat, de exemplu, Cum sd-ti aperi propriulEU. Cum se prezinta in cazul tau autonomia de acest tip? Lucrand la proiect, bazeaza-te, te rog, pe experienta proprie din aceasta perioada si pe experienta propriilor copii. Se pare ca nici un om normal, optim dezvoltat din punct de vedere moral, nu poate fi capabil sa umileasca pe altcineva si sa-1 injoseasca. Nimeni nu-si imagineaza ca ar putea sa accepte exterminarea unor grupuri de oameni. Ce conditii ar trebui sa existe, pentru a fi gata sa ucizi un alt om? Oamenii devin capabili de asemenea comportamente antisociale in conditiile dezumanizarii. Acesta este un proces in care incetam sa-i mai percepem pe ceilalti ca semeni ai nostri, ii privim ca pe niste persoane fara idei, sentimente, dorinte si scopuri similare cu ale noastre, ca pe niste obiecte umblatoare. Abia atunci suntem in stare sa-i nedreptatim pe ceilalti si sa nu traim nici un fel de emotie. Relatiile interumane pot fi definite ca umaniste cand au un caracter subiectiv, personal si emotional, specialistii propunandu-ne sa le numim relatii de tipul ,,EU-TU". Relatia dezumanizata, obiectiva, analitica si lipsita de relatii emotionale empatice este numita relatia ,,EU-ACESTA/ACEASTA". Dezumanizarea serveste protectiei specifice a persoanei in fata influentei emotiilor care pot sa-i perturbe activitatea eficienta. Te rog sa gasesti exemple de situatii in care asemenea manifestare se poate dovedi favorabila pentru toti participantii la interactiune. Exemplu (F): Exemplele pozitive se refera la dezumanizarea cu caracter de protectie in cazul unei operatii chirurgicale dificile, comportamentul participantilor la o actiune de salvare dificila din punct de vedere tehnic, acordarea de ajutor in timpul cataclismelor, comportamentul in timp de razboi, de accidente etc. Mult mai frecvent insa, dezumanizarea este un fenomen negativ, distructiv. Daca tratam persoanele ca pe fiinte fara ganduri si inconstiente, ale caror sentimente nu exista, ne este mai usor sa le folosim, sa le ignoram sau sa le distrugem. Un asemenea mecanism actioneaza in timpul exterminarilor in masa. Nu sunt ucisi oameni, ci forme inferioare de viata. Dezumanizarea creeaza o primejdie permanenta pentru principiile esentiale ale justitiei sociale si ale demnitatii umane. Atunci cand un grup social tinde spre distrugerea altuia, creeaza imaginea unei colectivitati anonime,
Psihologie 3
Lectia 20
deseori respingatoare, lipsita de insusiri umane. A ucide ia, in acest caz, forma lichidarii unor vietati inutile, respingatoare sau chiar amenintatoare pentru binele personal. Toata aceasta procedura are un caracter anonim, lipsit de insusirile contactului interuman, de orice interes. Te rog sa te gandesti cui anume ii poate folosi dezumanizarea. Cercetarile arata ca aceasta poatefi: 1. impusa social; 2. folosita in procesul de autoaparare; 3. folosita intentionat, pentru a recompensa un individ; 4. rationalizata, ca mij loc necesar pentru a atinge un anumit scop, important din punct de vedere social.
Procesul de dezumanizare impusa social se poate manifesta in activitatea profesionala atunci cand: insusi caracterul muncii il priveaza pe eel care munceste de insusirile sale umane; muncaildeterminape individ sacontribuie la dezumanizarea altor persoane.
Nu tepoti simti in nici unfel mdndru. Este greu sdfii mdndru de unpodpeste care niciodatdnu trecisau de opoartdpe care niciodatdnu o deschizi. Product ceva in serie si niciodatdnu vezi rezultatulfinal. - spunea un muncitor intr-un interviu. Si care sunt consecintele acestui fenomen? Absentele in masa, o mare migrare a cadrelor, proasta calitate a muncii, alcoolismul, drogurile, insatisfactia generala, eficienta scazuta, chiar perturbarea sanatatii psihice. La eel de-al doilea tip de dezumanizare se ajunge cand o institutie este obligata sa dirijeze rapid si eficient o multime de oameni, ,,sa rezolve" un mare numar de persoane si, in plus, sa controleze intregul proces. Exemplu (G): Exemple de asemenea situatii sunt: transportul pasagerilor, coordonarea circulatiei la ore de varf, mentinerea ordinii in timpul meselor din inchisoare sau din spitalele de psihiatrie. Dirijarea ,,unui flux de oameni" ne face sa intelegem ca numarul lor este prea mare pentru a recepta si a aprecia pentru fiecare dintre ei dimensiunea umana, personala si particulara. Esti tentat sa dai exemple proprii? Ce crezi despre serviciul din marile spitale? Dar despre calitatea relatiei profesor-elev in scolile mari si in clasele cu multi elevi? Te rog sa te gandesti la influenta pe care o are asupra ta mecanismul dezumanizarii impus de un grup social. Dezumanizarea poate fi folosita si ca mijloc de autoaparare. In timpul activitatilor din reteaua de sanatate, al activitatilor prin care se ofera diferite servicii, se intampla ca observatiile si actiunile noastre sa genereze emotii intense, empatice, legate de
36 Psihologie
Capitol IX
violarea unor tabuuri - integritatea corporala, goliciunea, sfera privata si intima. Gandeste-te daca in realitate un terapeut nu este si el expus actiunii acestui proces. In acest caz, pentru a putea actiona absolut eficient, omul isi creeaza mecanisme de aparare, abordand problemele intr-un mod impersonal; de exemplu, medicul spune ca opereaza un organ, nu omul bolnav. Poti sa impartasesti partenerului tau de discutie trairi si observatii personale importante din aceasta sfera?
Exemplu (H): Un exemplu de dezumanizare, ca baza a obtinerii unor recompense, o constitute modul de tratare a prostiruatelor. O astfel de persoana poate ft ,,folosita" pentru avantaje personale, facandu-se abstractie de sentimentele si de gandurile sale. Trebuie sa observi ca acest mecanism este reciproc in acest caz, deoarece prostituatele ii trateaza, la randul lor, pe clienti ca pe niste instrumente de care se folosesc. Cum am aiirmat anterior, dezumanizarea poate fi considerata mijloc de obtinere a unui scop, acceptat si valorizat din punct de vedere social. In numele unei cauze importante - pacea, revolutia, victoria libertatii -, oamenii recurg foarte usor la mecanismul dezumanizarii adversarilor. Cat de usor ne supunem acestui proces rezulta din cercetari. S-a constatat ca, intr-un experiment, majoritatea celor investigati (90%) au acceptat asanumita ,,solutie stiintifica", finala, a distrugerii si condamnarii sistematice la moarte a indivizilor neadaptati ai societatii, care constituie o amenintare pentru ,,partea adaptata si inteligenta" a omenirii. Studentii au acceptat forma eutanasiei si trimiterea colectiva pe front. Dupa cativa ani, cercetarile au fost repetate si reconfirmate. Chiar fara introducerea factorului autoritate - a specialistului in probleme demografice -, persoanele cercetate si-au exprimat acordul in ceea ce priveste uciderea indivizilor inadaptati. 29% dintre persoane si-au dat acordul chiar cu privire la membrii propriilor familii. Acum te rog sa te reflectezi asupra mecanismelor datorita carora poate sa apara fenomenul dezumanizarii! In literatura de specialitate se disting cateva procese intermediare: etichetarea - caracterizata prin folosirea unui limbaj depreciativ la adresa unei persoane si a activitatilor de depersonalizare - in loc de a ucide spunem a lichida, in loc de persoana spunem pion, in loc de grup supus puterii mele spunem registrul men etc.;
Psihologie
37
Lectia 20
intelectualizarea - concretizata in enunturi de tipul: astazi am operat apendicele; pacientulmeu are simptomeparanoide; nuvaiesinimic din acest copil, este tarat ereditar - incercari de argumentare nepersonala, dar mai rationala a emotiilor noastre profund ascunse, de rusine, teama, manie, sau a sentimentului de vinovatie si nedreptate; izolarea sau ,,catalogarea" - separarea conceptiilor, a atitudinilor si a actiunilor, clasificarea lor si crearea unui relativism situational - in razboipoti ucide, in laborator slujesc dezvoltdrii stiintei;
izolarea prin mentinerea unei mai mari distante flzice fata de ,,victime", manifestata prin petrecerea cu acestea a cat mai putin timp, prin a nu mentine contactul vizual, prin forme de contact nepersonal - de exemplu trimiterea unei scrisori de concediere in locul inmanarii personale, plasarea personalului medical in cabinete de garda izolate;
dispersarea responsabilitatii - un individ care fata de un anumit fenomen simte personal obligatia de a reactiona, se simte absolvit de aceasta responsabilitate in colectivitate, spunand De ce tocmai eu?\
/rr~~~77\ v. y
sustinerea, in cadrul grupului, a comportamentelor dezumanizante - se refera la orice fel de consolidare a acestor manifestari din partea grupului, prin fixarea unor comportamente de tipul nu este chiar atdt de rdu, priveste lucrurile si din altdperspectivd;
capacitatea de a glumi si de a rade - reduce tensiunea si teama si duce la constatarea ca situatia in sine nu este atat de groaznica si de apasatoare - de exemplu studentii care glumesc in timpul unei disectii. Exercitiul 4: Despre dispersarea responsabilitatii Te rog sa valorifici amintirile celorlalti referitoare la fenomenul de dispersie a responsabilitatii. Aceasta consta in diluarea disponibilitatii individuale de a acorda ajutor, in diminuarea grijii, a preocuparii, a concentrarii atentiei asupra unui eveniment, atunci cand, in prezenta noastra, se intampla ceva rau, care cere sa actionam, dar noi nu suntem singurii martori. Pentru a intelege bine acest fenomen, urmareste exemplul urmator: Intr-o clasa de elevi intra profesoara si spune: Faceti curat! Este murdarl !ntr-o clasa in care este un singur elev intra aceeasi profesoara si spune: Fa curat! Cand se aude un strigat in pustiu, avem o mai mare disponibilitate de a sari in ajutor decat atunci cand strigatul este auzit intr-un earlier de locuinte. Ai observat acest fenomen in grupurile din care faci parte sau iti este cunoscut doar din auzite? Ai fost victima dispersiei responsabilitatii umane? Ti s-a intamplat sa nu sari in ajutor pentru ca te-ai gandit ca o vor face altii? Te rog sa-ti impartasesti experienta si impresiile pe aceasta tema. Poti sa tratezi aceste probleme in tema ta pentru acasa.
38
Psihologie

>v ._._i_inj.iw.n.i...--------"" ~ _ - ...MI, -
Capitol IX
.
Trebuie sa facem distinctia intre agresivitate si asertivitate. Grupul poate sa invete agresivitatea si sa o consolideze. O poate modela, impunand-o ca norma de comportament caracteristic pentru membrii grupului. Poate sa indemne delicat spre aceasta, ca strategic care permite avansarea in ierarhia de grup. Agresivitatea poate sa apara si in multime, intr-un grup mare, in care membrii acestuia incep sa se comporte fara retinerile obisnuite. Simptomatic este faptul ca uneori, chiar dupa intamplari grave, participant^ nu-si pot aminti adesea cine a facut un anumit lucru si ce anume a facut. Acesta este un proces de dezindividualizare, prin care devenim lipsiti de personalitate, de responsabilitate, intrucat grupul a absorbit persoanele ca indivizi. Actioneaza grupul, adica toti, asadar nimeni. O asemenea multime este in stare sa linseze. Cand devenim anonimi, ne punem masti care nu permit sa ni se distinga chipurile. La astfel de rezultate ajung cercetatorii in experimentele referitoare la violenta. Din fericire, nu toate multimile sunt necontrolate si agresive - exista microbisti simpatici, melomani, participant! la pelerinaje etc. Agresivitatea poate fi inteleasa in mai multe moduri: ca instinct \*^/ innascut, ca efect al frustrarii, precum si ca efect al invatarii si modelarii sociale. Se poate vorbi de agresivitate: * prosociala, care duce la scopuri acceptate din punct de vedere social - de exemplu urmarirea unui criminal; * antisocial!, indreptata impotriva societatii - de exemplu: furtul, talharia, crimaetc.; * asociala, indreptata impotriva normelor de grup, dar fara incalcarea legii, a normelor de baza. Din punctul de vedere al obiectului spre care se indreapta comportamentele agresive, se pot distinge urmatoarele tipuri de agresivitate: * indreptata asupra oamenilor (violenta); * indreptata asupra obiectelor (vandalismul); * manifestata asupra sinelui (autoagresivitatea).
w
In ceea ce priveste formele de exprimare a sentimentelor agresive, se distinge agresivitatea: * activa (bataia, ranirea etc.); * verbala (injuraturi, vulgaritati, ironii etc.); imaginative.
Exercitiul 5: Stabtteste diagnosticul tipului de agresivitate!
Incearca sa clasifici exemplele de manifestare agresiva pe care le-ai observat, in functie de categoriile mentionate. Ar fi bine daca in clasificarea ta ai prezenta eel putin 12 tipuri. Observa atat persoanele pe care le cunosti, cat si necunoscuti. Te rog sa incerci sa fii echilibrat in ceea ce priveste diagnoza. Din pacate, suntem inconjurati de agresivitate. Noi insine ne simtim adesea agresori si, ceea ce e paradoxal, mai frecvent fata de cei apropiati. Incearca sa observi toate tipurile de agresivitate. Clasificarile date anterior au fost efectuate tinand seama de diferite criterii, de aceea injuraturile pot fi forme de agresivitate verbala sau imaginativa, lovitura cu pumnul poate fi o forma de
Psihologie 39
Lectia 20
agresivitate activa pro-, a- sau antisociala! Te rog sa nu uiti de manifestarile autoagresivitatii. Nu confunda agresivitatea cu manifestarile asertivitatii, nu uita de reperal constiintei, al finalitatii actiunilor care urmaresc distrugerea, provocarea durerii, depreciereaproprie sau a celorlalti. Operativitatea, fermitatea si energia trebuie sa se asocieze cu valori favorabile persoanei si grupului. Iti poti impartasi observatiile si reflectiile despre acest subiect in tema pentru acasa. Scopul agresivitatii este provocarea constienta si intentionata a unei nedreptati, provocarea durerii si a suferintelor.
, Asadar, apararea nu este o forma de agresivitate, ci a nupermite ca cineva , sa ma rdneascd sau sd majigneasca. Nu este agresivitate nici apararea propriilor convingeri, atitudini si valorL Apararea categoricd a propriilor valori fundamen tale se numeste asertivitate.
Trebuie sa subliniem insa ca apararea se poate transforma usor in atac. Agresivitatea este insotita de miscari ferine, de fapte pline de energie, care sunt rapide, au o mare forta, cu toate ca ne putem imagina aplicarea constienta si intentionata atat a unei dureri fizice, cat si a uneia psihice, intr-un mod delicat si rafmat. Insa diferentierea dintre agresivitate si asertivitate se face in primul rand prin intentia sau dorinta de a crea cuiva o nedreptate si prin apararea propriului EU, atat la nivel fizic, cat si moral. Fireste, formele de aparare si de atac pentru un observator mai putin atent pot fi confundate. Agresivitatea interpersonala consta intr-o provocare reciproca, escaladare si confruntare, ceea ce duce la violenta. Majoritatea victimelor - asa cum arata cercetarile cu privire la violenta - isi cunosc personal agresorii si de cele mai multe ori sunt inrudite cu acestia. Copiii maltratati sunt copii ai unor parinti care, la randul lor, au fost maltratati. Daca poti sa impartasesti partenerului tau de discutie punctul tau de vedere, te rog sa o faci cat mai delicat. Daca resimti traume si resentimente si nu doresti sa le evidentiezi, probabil ca tocmai asa trebuie sa procedezi. Inainte de a lua o hotarare, gandeste-te totusi daca ceea ce faci este spre binele tau si daca iti ofera sansa dezvoltarii personale. In schimb, daca te decizi sa treci peste aceste bariere, asigura-ti confortul necesar atat in timpul discutiilor, cat si dupa aceea. Merita sa te gandesti din vreme la toate acestea si sa ai grija sa nu ramai cu convingerea ca noua integrare iti depaseste posibilitatile. Sa nu ramai singur cu sentimentul de neliniste, de iritare, prin activarea puternica
40 Psihologie
Capitol IX
a experientei de viata traumatice, iar daca un asemenea proces se petrece in anturajul tau, este bine sa acorzi un ajutor activ celor care au nevoie de el. Te rog sa incerci sa iti oferi sprijinul! Violenta colectiva poate fi considerata justificata daca in spatele ei se afla puterea __________sau o autoritate morala unanim recunoscuta. Densitatea demografica excesiva^ viata anonima favorizeaza patologizarea vietii sociale.
Mat usorpoti gdsi ofdrdmd depdmdnt care sdnu se atingd de altdfdrdmddecdt un om complet rupt de legdtura cu oamenii (...). Omul ndscutpentru a-i slujipe ceilalti, atunci cdnd afdcut ofapta buna, sau i-a ajutat in vreunfelpe semeni, chiar si in chestiuni mai putin importante, si-a indeplinit menirea, gdsindu-si astfel recompensa. (Marcus Aurelius)
Abordeaza exercitiile intr-un mod care sa se adapteze la specificul tau. Tema pentru acasa este o forma de schimbare a informatiilor reversibile, referitoare la progresul inregistrat in dezvoltarea personala. Nu uita ca aceste informatii sunt importante pentru tine. In lectiile urmatoare ne asteapta o serie de calatorii foarte interesante... in lumea teatrului; da, ati inteles bine: ne vom ocupa de rolurile pe care fiecare dintre noi le joaca in viata.
Test din continutul lectiilor 1-20 > >

Este minunat ca iti doresti sa abordezi indeaproape intrebarile acestui test. Incearca ,,sa te confrunti" cu ele in mod absolut independent. Aici, pentru prima data, ajutorul partenerului tau de discutie nu va fi binevenit. Te rog sa nu cauti raspunsurile indicate in caietele respective, ci printre propriile achizitii. Rezultatul final trebuie sa contina eel putin 51% dintre raspunsuri corecte. Sunt convins ca vei reusi! 1. Ce niveluri de sprijin psihologic poti identifica? Prezinta unul dintre ele. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. La ce ajuta psihologia? Ce reprezinta contractul? Ce reprezinta psihoterapia umanista? Prezinta obiectivele ei principale. In ce consta stimularea dezvoltarii personale? La ce se refera tehnica afirmarii?
.
>^-^
In ce consta vizualizarea? Cum se poate ajunge la schimbarea dispozitiei sufletesti? Prezinta o definitie a stresului. Prin ce se deosebeste stresul de absenta stresului si de factorul stresant? Prezinta una dintre conceptiile referitoare la mecanismul prin care facern fata situatiilor critice in viata. 12. Prin ce se deosebeste o situatie dificila din punct de vedere emotional de una dificila din punct de vedere cognitiv? 13. Ce este mecanismul de aparare? Analizeaza trei tipuri de asemenea mecanisme.
Psihologie
41
Lectia 20
14. Ce semnifica o situatie dificila si de cate tipuri poate ft aceasta? 15. Ce este o problema deschisa? Dar una inchisa? 16. Ce este fixitatea functional^ (rigiditatea functiei)? 17. Ce sunt algoritmul si euristica? 18. Ce alte reactii, in afara mecanismului de aparare, putem declansa intr-o situatie dificila? 19. Ce este rezistenta la stres? 20. De ce anume depinde rezistenta noastra la stres? 21. Ce este pragul sensibilitatii senzoriale si care este legatura acesteia cu nevoia de stimuli? 22. Prin ce mecanisme facem fata tensiunilor? In ce consta actiunea lor? 23. Ce stii despre sustinatorii neprofesionisti? 24. In ce consta sustinerea si acordarea de ajutor? 25. Ce este grupul social? 26. Ce stiluri de conducere a grupului poti mentiona? 27. Prin ce se deosebeste autoaprecierea de acceptarea de sine? 28. Ce msusiri ale autoaprecierii poti mentiona? 29. In ce consta acceptarea neconditionata si cea conditionata si care sunt consecintele acestora? 30. Cum se constituie identitatea? 31. Ce stii despre sentimentul de localizare a controlului? 32. Care este strategia educativa care duce la obtinerea localizarii externe a controlului? 33. Prin ce se caracterizeaza stilul partenerial de comunicare interpersonala? 34. 36. 37. Ce sunt informatiile reversibile? Prin ce se caracterizeaza? 35. Care sunt criteriile de percepere obiectiva a oamenilor? Prezinta si caracterizeaza pescurtstarilepropriuluiEU in analizatranzactionala. Ce este tranzactia? Prezinta tipurile ei si caracterizeaza-le. 38. In ce consta jocul in cadrul comunicarii interpersonale? 39. Ce sunt asa-numitii ,,ghimpi"? Ce rol indeplinesc acestia in dobandirea anumitor atitudini? 40. Ce elemente ale comunicarii interpersonale cunosti? Caracterizeaza eel putin doua. 41. Ce semnifica limbajul trupului? 42. In ce mod pot fi folosite cunostintele de psihologie pentru a eficientiza comunicarea interpersonala? 43. Prin ce se deosebeste asertivitatea de agresivitate? 44. In ce consta sindromul gandirii de grup?
42 Psihologie
Capitol IX
45. Ce inseamna dispersarea responsabilitatii? 46. Adaptarea este totdeauna avantajoasa? Exemplified. 47. Enunta numele unui cercetator sau teoretician citat in cadrul cursului si spune cu ce anume s-a ocupat. 48. Prezinta o cercetare empirica descrisa in text si concluziile care se desprind din aceasta. 49. Ce a fost deosebit de semnificativ pentru tine in continutul materialelor parcurse pana acum? 50. Care continuturi ti s-au parut mai dificil de asimilat?
Poti verifica raspunsurile si calitatea lor in urmatoarele caiete/lectii:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. Caietul 1, lectixa 2, pag. 30 Caietul 1, lectia 1, pag. 11 Caietul 1, lectia 2, pag. 40 Caietul 1, lectia 2, pag. 37 Caietul 1, lectia 2, pag. 33 Caietul 1, lectia 1, pag. 17 Caietul 1, lectia 1, pag. 14 Caietul 1, lectia 1, pag. 13 si caietui 2, lectia 3, pag. 9 Caietul 2, lectia 3, pag. 4 Caietul 2, lectia 3, pag. 4 si 6 Caietul 2, lectia 4, pag. 27-31 Caietul 3, lectia 5, pag. 5 Caietul 4, lectia 8, pag. 28-38 Caietul 3, lectia 5, pag. 5-16 Caietul 3, lectia 6, pag. 26 Caietul 3, lectia 6, pag. 36 Caietul 3, lectia 6, pag. 35 Caietul 4, lectia 8, pag. 39 si caietui 3, lectia 5, pag. 18-22 Caietul 4, lectia 7, pag. 2 Caietul 4, lectia 7, pag. 9-10 Caietul 2, lectia 3, pag. 6-8 Caietul 4, lectia 8, pag. 39-40 Caietul 5, lectia 10, pag. 29 Caietul 5, lectia 9, pag. 1 Caietul 5, lectia 9, pag. 3-5 si caietui 10, lectia 19 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. Caietul 5, lectia 9, pag. 11 Caietul 6, lectia 12, pag. 19-20 Caietul 6, lectia 12, pag. 30 Caietul 6, lectia 11, pag. 14-18 Caietul 6, lectia 11, pag. 4-8 Caietul 7, lectiile 13 si 14, pag. 1 -6 Caietul 7, lectia 13, pag. 6-7 Caietul 8, lectia 15, pag. 21 Caietul 8, lectia 15, pag. 17 Caietul 6, lectia 12, pag. 32-33 si caietui 8, lectia 15, pag. 6 Caietul 8, lectia 16, pag. 29-30 Caietul 8, lectia 16, pag. 32-33 Caietul 8, lectia 16, pag. 35-40 Caietul 6, lectia 11, pag. 15 Caietul 8, lectia 15, pag. 3 Caietul 9, lectia 17, pag. 2 Caietul 8, lectia 15, pag. 13-20 si lectia 16, pag. 41 Caietul 10, lectia 20, pag. 39-40 Caietul 10, lectia 20, pag. 30-34 Caietul 10, lectia 20, pag. 38 si caietui 7, lectiile 13-14, pag. 38 Caietul 10, lectia 19, pag. 12-13 Caietele 1-10, lectiile 1 -20 Caietele 1-10, lectiile 1-20 Caietele 1-10, lectiile 1 -20 Caietele 1-10, lectiile 1 -20
43
19. 20. 21. 22. 23. 24. 25.

Psihologie

Psihologie Lectia 19 20

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologie Lectia 19 20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LECTIA 19

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Ce inseamna grupul de referinta?

Despre sentimental apartenenjei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Despre sentimental apartenentei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Despre sentimental apartenentei

cei care observa din afara, aceasta insusire, in general, sa nu existe.

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Despre sentimental apartenentei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Exercitiul 5: Esti un magar, un ratat sau ofetita cuminte?

construim impreuna cu cineva care reuseste sa fie el insusi, sa-si pastreze

Despre sentimentul apartenentei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Despre sentimental apartenentei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

Despre sentimentul apartenentei

Grupul de referinta reprezinta:

Ce reprezinta grapul la care ma raportez?

Astept teme pentra acasa interesante, pornind de la acest exercitiu.

Despre sentimental apartenentei

Ce reprezinta grupul la care ma raportez?

simfi ttxtoi*? Gii& & tfkrfo ffo? &

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei ^~-

Ce influenta are asupra mea apartenen|a la diferite grupuri?

apropierea fizica; asemanarea in privinta valorilor, a originii, a preocuparilor;

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influents are asupra mea apartenen^a la diferite grupuri?

Grupurile ai caror membri isi petrec impreuna timpul liber

Despre sentimental apartenentei

Exercitiul 2: Grupul de prieteni contra grupului hobby

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

se constata ca si grupurile formate din

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimentul apartenentei

Test din continutul lectiilor 1-20 > >

Ce influenta are asupra mea apartenenta la diferite grupuri?

Despre sentimental apartenentei

Poti verifica raspunsurile si calitatea lor in urmatoarele caiete/lectii:

19. 20. 21. 22. 23. 24. 25.

S-ar putea să vă placă și