Sunteți pe pagina 1din 51

LECTIA 21

Cum reactionezi in rolul de COPIL, fata de parintii proprii?


Toti ne straduim sa candidam la Oscar pentru rolurile pe care ni le-a rezervat viata! Iti mai amintesti momentul in care ai luat hotararea de a incepe cursul de psihologie? Ar trebui sa sarbatorim impreuna prima, jumatate", iar dupa sarbatoare sa trecem, ca de obicei, la treaba. Astazi vom inaugura o calatorie de anvergura, care ne va preocupa mai mult timp si ne va retine atentia timp de trei intalniri. Va fi o calatorie in ,,tinutul Rolurilor Sociale". Vom vorbi despre scene, masti, teatre si spectacole. Reflectia la care te indeamna cursul o constituie intelegerea in sine a ROLULUI in viata noastra. Exercitiul 1: Ceeste un rol social? Te rog sa intrebi eel putin cinci persoane ce inseamna, in opinia lor, un rol social. Asculta cu mare atentie enunturile si noteaza-le. Nu sugera nimic si nu face aprecieri. Gandeste-te in care dintre definitiile de mai jos ar putea fi incadrat fiecare enunt. ^" Rolul este ceva ce doresc altii sa facem sau ceva ce ni se pare noua ca ar trebui sa facem in circumstantele date? Sau poate este ceva ce vine din traditie, fiind legat de sex, varsta, de proprietate si de profesie? S-ar putea sa apara pareri care sa abordeze rolurile prin raportare la valoare, la religie sau la reglementari juridice. Discutati despre toate aceste lucruri, dupa ce adunati definitiile spontane. Cum ai putea generaliza materialul adunat? Definitiile concorda cu propria ta interpretare a notiunii respective? Te rog sa observi ca un rol este ceva ce poate fi jucat, indeplinit, in care cineva poate fi repartizat, in care te poti angaja, ceva ce poate fi creat. Intr-un rol poti fi competitiv, inventiv, autentic sau rigid, mimetic. Un rol poate sa i se ,,potriveasca" cuiva sau poate sa nu fie pe masura sa, chiar daca este bine reprodus. Poate fi un mare succes sau un esec total, putem sa tindem spre un rol, chiar sa luptam pentru acesta sau sa il evitam. La unele roluri visam cu ochii deschisi sau in subconstient, in timp ce altele reprezinta un adevarat cosmar, chiar si la nivelul reprezentarii. Este ciudat ca, de multe ori, intregul nostru comportament in ceea ce priveste rolurile nu este justificat din punct de vedere rational si nici chibzuit deplin. Stii bine cat de ridicole ti se par aspiratiile inoportune ale unora, incapatanarea lor in atingerea unui obiectiv, fara sa aiba, dupa cei din jur, prea mari sanse de reusita!

Psihologie

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Oare cuvantul ,,ridicol" este potrivit in acest caz? Gandeste-te ce s-ar intampla daca oamenii ar fi lipsiti de posibilitatea de a visa! Daca nu visam, nu ne acordam sansa de a realiza ceva. De aceea, merita sa abordam acele roluri care constituie pentru noi o provocare. Acestea nu ne plictisesc si nu creeaza conditii proprii activitatii de rutina. Datorita lor avem parte de o multime de aventuri! Exercitiul 2: ,,Doamna este unfel de bujor care vrea sa fie neaparat o sticlutd deparfum ..." Te rog foarte mult ca, impreuna cu partenerul tau de discutie si cu alte persoane apropiate, sa incercati sa cautati exemple potrivite si plastice - fireste, autentice - de roluri sociale jucate de persoane care, in opinia celor din jur, nu fac fata cerintelor impuse, din cauza unor structuri inadecvate, a unor insusiri de personalitate etc. Gandeste-te la soarta acestor oameni, care parca ,,nu sunt la locul potrivit". Gandeste-te unde s-ar gasi un loc pentru ei, astfel incat sa-si puna in valoare potentialul propriu, fara impedimente. Oare anumite persoane au reusit sa-si realizeze aspiratiile in ciuda ,,gurii lumii"? In viata ta a existat sau exista o asemenea etapa, in care tu insuti ai sesizat ca nu esti adecvat? Ai avut parte de roluri nepotrivite cu posibilitatile tale - prea usoare sau prea dificile? De ce s-a intamplat astfel? Ai repurtat un succes sau un esec? Putem avea si necazuri in privinta visurilor - realizarea lor este stresanta si solicita costuri si renuntari insemnate. Cea mai mare renuntarepe care trebuie sa si-o asumefiecare dintre noi este renuntarea la indeplinirea unui rol in mod ideal, indiferent despre ce rol este vorba. Unii sustin ca o conditie indispensabila pentru indeplinirea extraordinara a rolurilor sociale este sa renunti la ideea ca esti ideal intr-un anumit rol. Te rog sa citesti paragraful anterior de cateva ori. Vom discuta pe larg despre aceste lucruri la un nivel ceva mai concret. Un actor care joaca un rol se identifies intr-o anumita masura cu acesta, se integreaza, patrunde cu totul in rol, filtrand continuturile pe care ar trebui sa le reproduca. In final, el devine o parte a rolului sau. Altminteri, ar fi doar un biet actor amator. Aceasta este deosebirea dintre un profesionist, un meserias si un ageamiu. In cele din urma, este greu sa afirmam in ce masura noi cream rolurile sau rolurile ne modeleaza pe noi.

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Te rog sa te gandesti daca esti barbat, sotie, tata, mama sau daca indeplinesti aceste roluri. Ele sunt in mod firesc imprimate in biologia noastra, exista, actionand cu intensitate. Se spune ca le indeplinim de la un anumit moment dat pana spre sfarsitul vietii. Te rog sa observi ca divortam, ne parasim partenerii sau suntem parasiti de ei, ca uneori copiii pleaca de langa noi sau noi ne mdepartam de ei, incepand alte relatii sau ramanand singuri. Unii actori isi trateaza la fel de series toate rolurile in care se regasesc, altii au o atitudine responsabila doar fata de acelea pe care le-au ales singuri, care sunt pe masura firii si a preferintelor personale. Si cu noi se intampla la fel. Adesea nu ne dam seama de acest lucru. In plus, unele roluri ne sunt impuse, atribuite - de exemplu rolul de copil sau rolul decurgand din sexul nostru. Ele ,,isi exercita puterea asupra noastra" si, indiferent de personalitatea noastra, le suntem ,,predestinati". Alte roluri sunt consecinta anumitor optiuni in viata noastra.
Exercitiul 3: Primiti acest rol, maestre?

Te rog sa te gandesti la lista de roluri pe care le joci in viata. Care este raportul intre rolurile care ti-au fost atribuite natural si cele pe care le-ai ales singur? Ti-ai dat seama ca numarul rolurilor pe care trebuie sa le indeplinim este foarte mic? Suntem barbat sau femeie, fiu sau fiica sau, daca este cazul, frate sau sora - trecand peste rolurile rudelor mai indepartate, care pot deveni prioritare, fireste, in anumite circumstante. In conditiile culturale specifice mediului nostru, pana la majorat trebuie sa indeplinim rolul de elev/eleva. Celelalte roluri sunt exclusiv o consecinta a propriilor noastre optiuni. In ce masura (procentual) ai alege iarasi rolurile tale actuale, daca ai putea sa dai timpul inapoi? Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare? Ai alege rolul de sot, de salariat, de student, de parinte sau de prieten? Numarul si specificul rolurilor pe care le indeplinesti iti permit sa-ti mentii echilibrul psihic si sa ai sentimentul succesului in viata? Rolurile tale sunt prea putine sau prea multe, sunt sau nu pe masura posibilitatilor tale? Indeplinesti roluri care te solicita sau nu trebuie sa te zbati prea mult pentru a face fata cerintelor impuse? Gate roluri de care esti mandru joci sau ai vrea sa joci? De cate roluri iti este rusine? In care dintre ele esti profesionist, in care meserias si in care ageamiu? Te rog sa te gandesti la rolurile pe care nu ai dori sa le joci niciodata in viata si la motivele care stau la baza acestei optiuni. La ce roluri visezi? Este posibila indeplinirea dorintelor tale? Ce anume impiedica realizarea intentiilor tale? Gate ,,impedimente" exista ,,in tine" si cate ,,in afara ta"? Analizeaza aceste probleme cu partenerul tau de discutie. Dialogul va anticipa continutul urmatoarelor trei caiete. Te asigur ca merita sa incerci!

Psihologie

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

JQC DJF&rrF ROMtRf, M 0 SMqMRA FAW


Inainte de a analiza primul rol pe care il jucam in viata, sa analizam diferite abordari ale rolurilor in literatura de specialitate. Aceasta etapa este necesara in vederea sistematizarii notiunilor de baza. In sociologie, rolul social reprezinta: un sistem de asteptari din partea grupului fata de manifestarile individului care define o anumitapozitie in cadrul grupului; un sistem de comportamente stabile ale individului, in acord cu asteptarile grupului social din care face parte.

In fiecare grup social exista o multitudine de asemenea roluri.

Exemplu (A):
Intr-o familie se deosebeste vizibil rolul tatalui de eel al mamei sau de eel al copilului. In scoala putem distinge rolul de diriginte, de profesor pentru diferite discipline scolare, de premiant, de elev mediocru, slab sau chiar de elev care se abate de la disciplina scolara. Opinia membrilor grupului despre gradul de subordonare a unui membra fata de cerintele impuse de rolul social reprezinta un important factor de reglare a comportamentului acestuia si de structurare a atitudinii sale. Aceasta este interpretarea sociologies a rolului. Notiunea de rol social este operationala in domeniul psihologiei sociale, fiind introdusa de M. Mead in 1934 si de R. Linton in 1936. Pe atunci nu avea o sfera delimitata in mod clar, constituind o categorie superioara pentru a descrie activitatea individului si pentru stabilirea asteptarilor grupului social. Datorita acestui fapt, notiunea de rol social integreaza continutul functional al unor asertiuni psihologice si sociologice referitoare la comportamentul individului in cadrul grupului.

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Se disting trei categorii de definitii pentra notiunea de rol social: 1. definitii in care termenul acesta este asocial cu notiunea de ,,asteptare sociala"; in acest caz, rolul semnifica un sistem de reguli, norme si modele de comportament, obligatorii in cadrul culturii date, referitoare la individul care ocupa o anumita pozitie - asa-numitele reguli ale rolului social; 2. definitii in care rolul social este conceput ca o categorie psihologica, in acest caz referindu-se la personalitate, inteleasa ca un echivalent interiorizat al sistemului de asteptari sociale si de modele sociale de comportament, si putand desemna doar sistemul interior omogen al comportamentelor si reactiilor persoanelor care detin o anumita pozitie asa-numitele roluri subiective; 3. definitii care asociaza caracteristicile celor doua categorii anterioare, o asemenea sinteza facandu-se, de exemplu, in psihologia ecologica, in cadrul careia notiunea de rol social este inteleasa ca totalitate de episoade reglementate -justificate social - ale comportamentului, referitoare la o pozitie sociala data. Nu ar trebui sa trecem, de asemenea, peste notiunea de rol social ideal, nici peste viziunea asupra rolului social. Aceasta presupune un ansamblu de comportamente, de asteplari care, in opinia individului, ar Irebui sa caraclerizeze persoanele cu o anumita pozitie sociala si care il vizeaza si pe el insusi. In schimb, rolul social modelator reprezinta un ansamblu de norme scrise si nescrise, obligatorii in cadrul grupului, prin care se regleaza comportamentul indivizilor si asteptarile sociale legate de o anumita pozitie sociala. Trebuie sa precizam in acest context si notiunea de pozitie sociala. Este vorba despre locul din structura sociala prin care i se stabilesc individului anumite sarcini, functii, atributii si privilegii. Aceasta descrie in ce masura si in ce mod individul participa la viata societatii. Este obligatoriu sa nu uitam aici de principiul polrivil caruia cu cat pozitia sociala a cuiva este mai inalta, cu atat acesta are acces intr-o mai mare masura la bunurile dorite in societatea respecliva si cu alat mai ridicat este slatutul sau social. Pot fi delimitate eel putin cinci tipuri de pozitii sociale in fiecare societate, determinate de: insusirile biologice, profesiaprestata, nivelul puterii dobandite, functiile familiale si participarea la grupuri informale. In schimb, statutul social poate fi interpretat ca: un ansamblu de factori care diferentiaza individul fata de ceilalti oameni, constituind baza aprecierii sociale si a confruntarii insusirilor acestui individ cu atributele celorlalte persoane, in termeni de mai bun /mai slab; o insusire atribuila individului sau grupului social, impusa de pozitie si de prestigiu; termen folosit alternativ cu eel de pozitie sociala. Dintre factorii statutului social, se disting: diferite insusiri ale persoanei date - de exemplu culoarea pielii, statutul proprietatii, sexul, gradul de instruire, religia;
5

Psihologie

Lecfia 21

Cum reactionezi rn rqlul de copil, fata de parintii proprii?

caracteristici obiective ale relatiei cu celelalte persoane - de exemplu starea civila, vechimea in munca, apartenenta sociala, puterea; insusiri ale relatiilor cu celelalte persoane, in functie de afinitati - de exemplu similitudinea preocuparilor, a conceptiilor, comportamentul care determina incredere si respect.

In cursul nostru, notiunea de ROL se va refer! la ROLUL SUBIECTIV si la normele acestui rol; in plus, vom accentua relatia dintre acestea si consecintele care decurg din gradul de congruenta sau de incongruenta al acestora. In lectiile urmatoare vom acorda atentie rolurilor copilului, elevului/studentului, partenerului/sotului, salariatului si parintelui. Vom reflecta totodata la masura in care ar trebui sa abordam problema imbinarii cerintelor impuse de rolurile sociale pecarelejucam.

Cum sa jucam ROLUL COPILULUI ?


Moto:
lubiti-vd unulpe altul, dar dragostea sa nu va incurce ca un nod, sdfie mai curdnd ca marea ce se izbeste de tdrmul sufletelor voastre. Umpleti-vd reciproc vasele, dar nu beti dintr-o singurd cand. Oferiti-vd unul altuiapdine, dar nu rupeti aceeasi bucatd. Stati laolaltd, dar nuprea aproape, precum coloanele din portalul unui templu, precum stejarul si chiparosul care cresc, cdnd unul nu-l umbrestepe celdlalt.
(Almustafa)

Vom incepe consideratiile noastre despre rolul copilului propriilor parinti cu afirmatia ca nimeni nu-si alege parintii, dar, cu toate acestea, apar mult mai putine necazuri in relatiile cu ei - din punct de vedere statistic - decat in relatiile cu partenerii de viata, in a caror alegere avem o oarecare influenta, sau decat in interactiunile cu propriii nostri copii! Unii afirma sofisticat ca se intampla astfel tocmai pentru ca abia propriul tau copil iti va arata cat de greu este sa fii parinte - cum ar spune orice mama manioasa. In realitate, acest lucru este mai dificil decat sa fii copilul propriilor parinti. Mai mult, aceste dificultati pot fi interpretate drept consecinte ale unor deficiente de educatie: Sunt o mama rea, fiindcdpe mine m-a crescut o mama rea sau Nu stiu sd ardt cdldurdpartenerei, fiindcd nici eu nu am avutparte de asa ceva etc. Este sugerata aici nevoia de descarcare a unor tensiuni care nu au fost exteriorizate in relatiile cu mama sau cu tatal, precum si lipsa unor competente personale, existenta unor tulburari emotionale sau a unor modele incorecte de comunicare, generate de aceste relatii.
6 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Cu siguranta, un asemenea model de interpretare functioneaza. Se intampla ca propriile noastre rani sa fie bariere semnificative in realizarea adaptarii la un anumit rol. Uneori, insa, este vorba despre generalized exagerate, alteori despre fuga de responsabilitate. Vom reveni la aceste reflectii in finalul lectiei. De fapt, din ce anume se constitute rolul copilului? fntreaba-te pe tine insuti! Care este propria ta defmitie cu privire la acest rol subiectiv? Ce ar trebui si ce doresti sa faci pentru a fi multumit de sine, indeplinind exigentele acestui rol? Care sunt obligatiile care decurg dintr-un asemenea rol, dupa opinia celor din jurul tau? Esti de acord cu o asemenea pozitie? Ce stim despre rolul copilului? Nu prea multe. Mult prea frecvent, cercetatorii si teoreticienii se ocupa de rolul parintilor, tratand rolul de copil ca fiind mai putin important, ,,tranzitoriu". Nu cred ca este drept!
Rdmanem copitipropriilor nostriparinti, dinpunctde vedere biologic, pand la sfarsitul vietil

Chiar si atunci cand parintii nu mai traiesc, ramanem copiii lor. li purtam in noi. Ceea ce ne-au oferit peste masura sau insuficient contribuie la construirea personalitatii noastre. Ca adulti independent! putem sa valorificam capitalul oferit sau sa suportam mari investitii pentru compensareaneajunsurilor. S-a scris mult despre cum ar trebui sa fie parintii, dar vom discuta despre aceasta tema in lectia 25. Mult mai rar, cele doua roluri - de copil si de parinte - se discuta impreuna, in interdependenta. Specialistii afirma ca in familiile sanatoase parintii ascultdcu atentie ceea cespun copiii, facschimb depdreri cu ei, existdo comunicare reciprocd. Copiii invatd aspecte apreciate in sfera culturald data, cum ar fi: cercetarea realitdtii, intelegerea sinelui capersoand, intelegerea propriilor abilitdti si limite, apreocupdrilor si a capacitdtilor de a stabili contacte cu altepersoane, de aplanifica actiuni in viitor si a le realiza in viatd. Copilul aflat la varsta adolescentei ar trebui sa accepte si sa abordeze rolul pe care i-1 determina sexul si sa devina independent de parintii sai, prin dobandirea unui anumit grad de autonomie. Adolescentul trebuie sa ajunga la un nou tip de relatii cu parintii si cu celelalte persoane adulte, relatii care nu se bazeaza pe dependents unilaterala. Abordand noi roluri - de tip matrimonial, ca parinte, profesionale si sociale -, un tanar trece la o noua evaluare a parintilor sai si la constituirea unor noi relatii. Fara a fi o conditie necesara pentru obtinerea sentimentului de independenta, adesea tinerii traverseaza o etapa de negare a valorilor pe care le exprima normele parintilor. Apare autonomia si simtul identitatii, dupa care maturul trece in etapa construirii independente a unor relatii proprii. Ce se intampla insa in relatia cu parintii proprii? In cultura noastra mai functioneaza cerinta biblica privind respectul cuvenit parintilor? Ce anume le cerem parintilor nostri, devenind adulti, si ce ne cer ei noua?
Psihologie

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Exercitiul 4: Cerceteaza calitatea legaturilor voastre! Pornind de la clasificarea atitudinilor parintesti, iti propun sa analizezi cu atentie relatia dintre tine si mama, ca si pe cea dintre tine si tata. Modelul atitudinilor parintesti, folosit aici, se bazeaza pe patra elemente: apropiere, ajutor, libertate si exigente. Te rog sa precizezi calitatea relatiei voastre, descriind exact ceea ce se petrece intre voi:
respingere, aversiune, instrainare X lipsa de ajutor si de ingrijire ajutor corespunzator X X lipsa de norme, libertate deplina X lipsa totals de cerinte X cerinte adecvate X libertate rationalS, coordonare X dirijare excesiva X cerinte si solicitari exagerate X apropiere adecvata X protectie excesiva X apropiere excesiva, dependents afectiva X

Acesta nu este un instrument folosit in cercetarea relatiilor interumane, dar este folosit curent pentru stabilirea atitudinii parintelui. Te rog sa faci un experiment si sa incerci sa descrii ce anume se intampla intre voi. Analizeaza concluziile la care ai ajuns cu partenerul tau de discutie. Ai descoperit ceva nou? S-au confirmat parerile tale? Ce crezi? Cum ar descrie mama ta relatia voastra? Dar tatal tau? Poti rncerca sa notezi propriile pareri pe aceasta tema si sa le verifici, in masura in care lucrul acesta este posibil si benefic pentru tine. Trebuie sa te previn si de data aceasta ca exercitiile prezentate in cadrul materialului te vor solicita emotional. Ele pot genera numeroase emotii si amintiri la care nu doresti sa te intorci sau pe care le eviti constient. S-ar putea sa reusesti sa constientizezi probleme de care nu ai fost constient. Ar trebui sa stii cum si cui sa te adresezi pentru ajutor, daca nu vei reusi sa iti domini emotiile tale si sa-ti recastigi echilibrul.

Psihologie

Modalitaji de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Dobandirea constiintei de sine este un proces care solicita mult efort si timp. Trebuie sa nutresti speranta ca, alegand un anumit exercitiu, actionezi spre binele tau. Ai incredere in intuitia ta, intrebandu-te pe tine insuti daca exercitiul respectiv este potrivit pentru tine, daca merita sa fie facut. Sa ne straduim sa abordam problematica referitoare la parintii nostri fara mistificari, dar si fara agresivitate. Se spune ca sunt insuportabili, aspri, protectori, normativi etc., dar si naturali, biologici, substitutivi etc. Vei intalni totodata atribute provenite din clasificarea atitudinilor - care te protejeaza sau te indeparteaza excesiv sau care sunt liberali, autocrati sau democrat! etc. Mai spunem despre parinti ca sunt permisivi sau punitivi.
Indiferent de judecdtile pe care le vei considera juste, acceptd dear ca ei sunt parintii tdi Niciodata nu vei avea altii, iar acest fapt este pe cat de > -vsmuv neplacut cateodata, pe atat de minunat de cele mai multe ori.

In acest caiet nu vom spune multe despre felul cum sunt, in general, parintii. Ne vom stradui doar sa intelegem insusirile care ii fac sa se deosebeasca de toti ceilalti parinti. In plus, ne vom stradui sa ne concentram exclusiv asupra trairilor pozitive. De ce? Daca tu insuti doresti sa fii eficient in acest rol, este firesc sa-ti dai seama de greselile parintilor tai, pentru a putea sa le eviti in propria casnicie. Mai importanta este aici orientarea in zona punctelor tari ale mamei si ale tatalui. Exemplu(B): Imagineaza-ti un sportiv - de exemplu un pugilist - care se concentreaza tot timpul asupra a ceea ce n-ar trebui sa faca; el ar fi foarte incurcat, chiar daca ar evita repetarea erorilor unor sportivi celebri. Invatam eficient din propriile greseli numai in masura in care, dupa savarsirea lor, am reusit sa ne evaluam! Ai incredere si accepta ca o asemenea strategic are sens!
Exercitiul 5: Sunt eu, mama voastra, capra ... Te rog sa te asezi comod! Poti sa stai si lungit, dar nu intr-o pozitie care sa te indemne la somn. Ar trebui sa il ai alaturi pe partenerul tau de discutie sau o alta persoana in care poti sa ai incredere. Ai grija sa nu traiesti sentimente de rusine si de jena fata de o asemenea persoana. Daca prezenta sa nu este posibila, poti elabora versiunea scrisa a exercitiului, dar ar fi indicata versiunea monologului rostit cu voce tare.

In pozitie comoda, ingrijindu-te de confortul propriu pe tot parcursul desfasurarii exercitiului, te rog sa incepi cu o incalzire. Aminteste-ti cea mai veche fotografie a mamei tale - una in care era foarte tanara, dar dintr-o perioada cand tu aparusesi pe lume, eventual din perioada de graviditate.
Psihologie 9

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Intreg procedeul trebuie sa se declanseze indiferent de varsta pe care o ai, chiar daca mama ta nu mai traieste si indiferent de ceea ce te leaga de ea. Apoi include ochii si incearca sa evoci si alte imagini care ar trebui sa apara cronologic. In aceasta etapa a exercitiului ai ochii inchisi, dar ramai tot timpul un vorbitor activ. Roaga-1 pe partenerul tau sa te supravegheze in privinta timpului. Aceasta ,,calatorie" prin album nu trebuie sa dureze foarte mult: sunt suficiente 3-5 minute. Dupa depasirea acestui interval de timp, in care ar trebui sa povestesti ce ai deslusit in aceste fotografii, deschide ochii. Va rog sa nu va uitati acum la fotografii. Incearca sa iti imaginezi ca mama ta ar fi avut copii - precum iezisorii inchisi din poveste - si ar fi fost obligata sa-i lase singuri, iar acestia ar fi fost sfatuiti sa nu deschida usa, fiindca vine lupul eel rau si flamand. Dupa ce anume ar fi trebuit sa o recunoasca iezisorii? Ramai in aceasta atmosfera de basm si incearca sa spui tot ce are acest personaj caracteristic, deosebit. Vorbeste despre culoarea ochilor si a parului, despre trasaturile fetei, despre culoarea tenului. Nu uita de impresiile referitoare la timbrul vocii, la felul de a se misca. Concentreaza-te asupra trasaturilor caracteristice, dar nu uita de emotiile placute pe care le-ai putea incerca. ,,Imbraca-ti" mama in vesmintele preferate, evoca amintirea celui mai placut contact, aminteste-ti lucrurile frumoase si calde pe care ti le-a spus sau ce ti-a cantat. Cum te alinta? De ce anume radeati impreuna? Ce miresme si ce gusturi va impresionau? Daca partenerul tau de discutie ar dori sa-ti puna intrebari ajutatoare, ele ar putea suna astfel: Dupdce anume arfipututfi recunoscutd in mtuneric sau cu ochii inchisi? Dupdce anume arfipututfi recunoscutd de departe? Dupd ce anume arfipututfi recunoscutd la telefonl Partenerul tau de discutie poate folosi magnetofonul, cu acordul tau. Si ce ar trebui sa faca mama, in rolul ei de capra, pentru ca tu, iezisorule, sa fii convins ca ea este dincolo de usa? Exercitiul 6: Sunt eu, fatal vostru, tapul... Te rog sa faci acelasi exercitiu, dar referitor la tatal tau. De fiecare data trebuie sa te pregatesti printr-un mic exercitiu cu rol de incalzire. Ai putea sa incepi cu evocarea unei alte persoane, pe care iti vine usor sa o ,,percepi", ale carei imagine, sunet, miros etc. pot fi decodificate mai usor. Nu uita ca exercitiul poate fi efectuat mai usor cu ajutorul unui partener. Este bine sa il incepi numai atunci cand intuitia iti ,,spune" ca ceea ce doresti sa faci este adecvat pentru tine. Asadar, dupa ce il recunosti pe tatal tau - tapul?

10

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Sa adaugam un comentariu. Daca trairile tale din copilarie sunt estompate, fiind traumatizante, iar tu, in mod constient, nu doresti sa te confrunti cu ele, incearca sa evoci orice alte amintiri benefice, chiar daca pentru observatorii impartial! ar constitui fapte mai putin semnificative. Poate reusesti sa revezi toate acestea, in ciuda traumelor, printr-o alta prisma! Exercitiul 7: Sunt eu, iedutul vostru! Pe baza materialului obtinut in urma celor doua exercitii anterioare, te rog sa incerci sa te descrii pe tine insuti in rolul de copil, intr-un monolog adresat partenerului tau de discutie. Fa mai intai incalzirea, potrivit schemei cunoscute. Nu este benefic pentru tine sa parcurgi aceste exercitii, daca ele sunt apasatoare din punct de vedere emotional. Reflecteaza inca o data asupra a ceea ce este bine pentru tine! Nu uita ca sunt importante emotiile pozitive. Este un joe in care se cauta aspectele luminoase, petele de lumina din existenta. Cum aratai tu insuti, iedutule, incepand cu cele mai timpurii momente pe care reusesti sa le evoci? Povesteste despre toate acestea partenerului tau de discutie sau, in lipsa acestuia, noteaza-le pe hartie. Descrierea parintilor si a ta, in rolul de copil, a avut ca scop constientizarea faptului ca ROLUL COPILULUI este rezultatul unui PROCES important si de lunga durata, la care participa multe persoane. Pe de o parte, fiecare dintre noi are anumite reprezentari in legatura cu masura in care corespunde cerintelor externe ale rolului sau ori cu masura in care acestea sunt congruente cu propriile pared sau standarde. Cu alte cuvinte. mama, tata si tu va apreciati pe voi ihsiva si reciproc, iar comparatia acestor aprecieri poate fi extrem de interesanta. Exemplu (C): De exemplu, mama care reuseste sa ceara consecvent indeplinirea anumitor recomandari - culcarea la o anumita ora, spalatul dintilor dupa masa de pranz si de seara, rezolvarea temelor pentru acasa - poate fi extrem de mandra de sine, in timp ce copilul, dimpotriva, sa fie nemultumit de ea, ceea ce inseamna ca au alte reprezentari si standarde cu privire la rolul ideal. Nu uita ca rolul se constituie in cele din urma din interactiunea tuturor acestor componente. Te-ai gandit vreodata care iti sunt radacinile? Ai radacinile tale - propria copilarie, care incepe o data cu nasterea. Aceste radacini nu pot fi schimbate. Evolutia sarcinii, a nasterii, emotiile, trairile din copilarie ... Priveste-ti radacinile! Redau acestea forma unui morcov sanatos, portocaliu, plin de energie sau au un aspect palid si lipsit de rezistenta?
Psihologie 11

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Radacinile ne fac sa ne bucuram de viata, sa simtim legatura cu ceilalti, bucuria si energia. Am analizat aceste aspecte vorbind despre sentimental apartenentei. Uneori insa, dupa indelungi analize, trebuie ,,sa retezam" radacinile, fiindca planta nu poate supravietui altfel. O radacina puternica este ca un acumulator de energie, de umor si optimism, care permite supravietuirea in cele mai neprielnice conditii. O radacina bolnava si firava poate fi cauza unor serioase dificultati chiar si pentru o planta puternica, traind in conditii bune.
Omulfdrdlegdturi este doar o viziune a intelectului. Descoperirea celorlalti oameni extinde descoperirea de sine. Intelepciunea la vdrsta adolescentei este entuziasmul. Educatia nu-l formeaza pe om, dar ii permite sd se formeze pe sine. - afirma Maurice Debesse intr-una dintre scrierile sale despre educatie.

OEM/WEATATA ENE&ffE ft MftfE?/

Exercitiul 8: Deseneaza-tifamilial Te rog sa iei o foaie alba de hartie si creioane colorate si sa-ti desenezi familia. Deseneaza repede si spontan o imagine cu acest titlu, fara sa te gandesti la ceva in mod organizat. Desenul va fi cu atat mai semnificativ si mai autentic, cu cat vei gandi mai putin. Te rog sa accepti ca nu este bine sa actionezi intentional. Fireste, este vorba despre familia de origine. Raspunde-ti singur la intrebarile evidente, nu discuta fara rost, ci concentreaza-te asupra desenului. Nu trebuie sa te grabesti, dar este necesar sa stabilesti un interval de timp pentru aceasta activitate - circa un sfert de ora. Important este continutul proiectat, pro fund, nu forma secundara, elaborata. Foloseste instrumentele de care dispui, dar n-ar fi rau sa folosesti culori.

12

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

f 1 (5-6) ^

Raspunde la trei intrebari, ca la exercitiul 1 din primul caiet: 1. Cevezi? 2. Ce simti cand privesti? 3. Ce gandesti despre autorul desenului? Lucrarea poate fi analizata cu partenerul tau de discutie. ,,Cititi" din desen tot ceea ce vi se pare semnificativ, fara pretentia de a detine monopolul asupra adevarului.

ic^> Verifica in desenul ce reprezinta familia ta simbolurile folosite, indica distantele care va ) despart, cine cu cine intra in coalitie, cine cu cine comunica, cine anume indeplineste

functia de lider. Fireste, raporteaza-te la trecut, in cazul in care nu ai inca propria familie secundara. >
X.^-'

Normele si principiile care functioneaza in familia pe care ai reprezentat-o, felul in care arata reteaua de comunicare, stilul de conducere a grupului sunt
t

informatii pe care le poti nota, de asemenea, sau pe care le poti relata oral. Poti trimite materialele obtinute ca tema pentru acasa, in masura in care aceste aspecte sunt importante pentru tine, iar continutul nu este mult prea intim. Poti adauga la lucrare o schema sau comparatii de tipul: Familia mea este ca ..., Mama mea este ca..., Tatal men este ca... etc. Inainte de a trece la exercitiul urmator, gandeste-te la concluzia care decurge din urmatoarea anecdota. Exemplu (D): Trei mame se intalnesc si povestesc despre fiii lor, acum adulti. Prima se lauda ca fiul ei este un copil minunat, fiindca i-a cumparat o haina de blana, cea de a doua povesteste ca fiul ei este si mai bun, fiindca i-a facut cadou o casa si o masina. Iar a treia afirma ca nimeni nu poate rivaliza cu baiatul ei, care din momentul in care a devenit major chelruieste lunar bani grei pe sedintele de psihanaliza, in care ii povesteste terapeutului numai despre ea. Iar acum, ne vom ocupa de notiunea de SCENARIU DE VIATA. Potrivit lui E. Berne, scenariul de viata constituie un plan de viata, realizat indiferent daca dorim sa i ne subordonam sau nu, alcatuit timpuriu, in copilarie, ca urmare a presiunilor din partea parintilor. Alti specialisti sustin ca acest plan de viata se bazeaza pe hotarari luate rntr-o anumita etapa de dezvoltare, care franeaza spontaneitatea si creativitatea noastra in rezolvarea problemelor si in relatiile interumane. De asemenea, se spune ca este vorba despre un plan de viata individual, la care individul se decide in faza timpurie a copilariei, ca reactie proprie la evenimentele externe.
Psihologie 1

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Programul nostru, scenariul ne spune cum trebuie sa procedam in viata, tinand seama de interdictii, de imperative si de permisiuni. Scenariul se construieste pe baza intregului context existential. Unele permisiuni ale parintilor pot diminua, de exemplu, ponderea interdictiilor. Un parinte care isi arata greselile este expresiv si arata copilului ca ai voie sa fii trist, furios etc., ca nu exista obligatia de a fi perfect. Exercitiul pe care te voi ruga sa-1 efectuezi in continuare este dificil, dar contine o serie intreaga de elemente care-ti pot fi utile. Citeste mai intai seria de mesaje din partea parintilor, prezentate in continuare, transcrise in limbajul cunoscut in analiza tranzactionala. Aceste mesaje se impart in imperative, interdictii si atributii. De fapt, ele sunt convingerile noastre irationale, adesea stereotipe, constituind consecinta anumitor comportamente verbale si nonverbale ale parintilor sau ale altor adulti care indeplinesc rolul acestora. Semniflcatia unuimesaj concretdin viata noastrdeste rezultatulperceperii lumii in copildrie. Aici nu este vorba despre subordonarea anumitor mesaje comportamentelor parintesti, ci despre constiinta ca fiecare dintre noi poarta cu sine o anumita convingere in ceea ce-1 priveste si este bine sa stim in ce masura aceasta este ,,un imprumut" din copilarie si in ce masura o judecata personala, constientizata si argumentata. Detinand chiar si cele mai nefavorabile convingeri cuprivire la tine insuti si la scopul si sensul vietii tale, aiposibilitatea si obligatia de a te ingriji sa-ti extragiseva sanatoasa si hranitoare din radacini sandtoase. Fireste canu tu esti de vindpentru asemenea mesaje negative, rdspunderea o poarta parintii, dar tu ai dreptul si poti sa iei hotdrari intr-o anumita etapd a dezvoltdrii proprii! De unde provin mesajele parintilor ca parte constitutiva a scenariilor de viata? Ele sunt integrate in istoria individuals a legaturilor dintre copil si parinti. Exemplu (E): Imagineaza-ti ca mama curata cartofi, iar fiul ii cere sa-i acorde atentie. Mama ii spune: Acum curdt cartofi si copilul poate accepta mesajul in felul urmator: Mama ma lubes te, spune caacum, adicdpeste o clipd, va avea timp pentru mine. Un alt copil poate intelege, pornind de la aceeasi baza, cu totul altceva: Biata mama este ocupatd, trebuie sdo ajut, iar un altul desprinde concluzia: Sunt maiputin important decdt cartofii.

14

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Ce crezi despre toate acestea? Este cineva de vina aici? De ce sa privim aceste lucruri prin prisma vinovatiei? Modul concret de interpretare a unei situatii depinde de relatia voastra, de experienta anterioara si de anumite trasaturi de personalitate. Exercitiul 9: Mesajultau in viata
/\

Incearca sa identifici toate mesaj ele parintesti cu care te-ai familiarizat. Ar fi bine sa poti sa le citesti cu glas tare, de cateva ori. Poti ruga pe altcineva sa ti le citeasca cu voce tare.

Interdictii - Nu creste atdt de repede, nu te dezvolta! - mesaj adresat adesea copiilor care nu sunt primii nascuti; - Nu gdndi! - nu gandi independent, gandeste doar ca mine si nu te afirma; - San5/m/z/-nuconstientizaemotiilesinulemanifesta; - Nufi tu msuti! - de exemplu persoana purtatoare a propriului sau sex; - Nufi, nu exista! - mesaj care poate exista in viata unui copil caruia parintii ii transmit ca nu 1-au dorit, ca le-ar fi fost mai bine daca nu ar fi aparut el; - Fit responsabil, nufi copil! - mesaj adresat adesea primilor nascuti; - Nufi activ; Nufi important! - in primul rand fata de tine msuti, dar nu solicita atentie; in general, nu incerca sa iesi in evidenta; - Nufi apropiat! - sa nu ai incredere in ceilalti, trateaza-i pe oameni de la distanta; - Nufi sdndtos! - boala il scuteste pe om de simtul raspunderii; - Nu te integral - nu tinde spre apartenenta, fii singur etc. Imperative Exprimate sub forma propozitiilor care incep cu: Sdfii..., Trebuie..., Este necesarsdetc. sauDezvoltd-te, aigrijd(de mine, de altcineva...); Fiiputernic, Fii perfect; Incearca incdo data; Oferd-le celorlalti satisfactii; Fii tu msuti; Fii autentic; Luptd-te, strdduieste-te; Grdbeste-te; Fii important (pentru tine insuti si pentru ceilalti) etc. Atribuiri Atribuirile transmit informatii potrivit carora parintii doresc sa nu fii eel careesti: Estilafelca... (leittaicd-tdu); Osdsfdrsestiprecum...;Indiferent de efort, o sa ajungi ca X- de exemplu in inchisoare, la spitalul de nebuni, la azil etc.

Psihologie

15

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?


x Terogsaalcatuiestiunsetcumesajelepropriiparintilortai. Daca nu gasesti nici un mesaj important in viata ta pe lista data, incearca sa notezi ce anume asteptau parintii tai de la tine, ce anume doreau...

Te rog sa te ingrijesti de starea ta afectiva si de ajutorul partenerului de discutie.


Exercitiul 10: la camera inproprtile mainisifilmeaza, revizuieste mesajele interdictiile, imperativele si atribuirile!

Revizuieste scenariul tau. Pentru a trai in mod autentic, ar trebui sa indeplinesti trei conditii: intimitatea - capacitatea de fi aproape de ceilalti, acceptand atitudinea de viata EU SUNT OK si CEILALTI SUNT OK; constiinta - capacitatea de a simti ca existi AICI SI ACUM, nu acolo, atunci sau in viitor; spontaneitatea - capacitatea de a valorifica toate starile eului, in contact cu lumea.

Ce anume lipseste din scenariul tau? Raspunsul ar putea fi: 1. iubirea - cu atitudinea de viata - /+, cand esti trist, depresiv; 2. spiritul - cu atitudinea de viata -, cand te insotesc depresia si pasivitatea; 3. bucuria - cu atitudinea de viata + /-, cand esti insotit de furie. la camera de filmat in propriile maini si incearca sa faci un film frumos al vietii tale. Daca stii ce anume iti lipseste, indreapta-te in aceasta directie! Apropie-te de oameni, construieste-ti sentimentul propriei valori, acumuleaza cunostinte, traieste aici si acum, exprima-ti sentimentele! Faptulcape caseta ta este ceva inregistrat nu inseamna ca nu-i poti schimba continutul, atmosfera si, in primul rand, finalul. Inainte erai pasiv si ascultator, fiindca erai un actor inca neexperimentat. Acum poti juca minunat, dupa propriul tau scenariu. Mai mult, nu uita sa regizezi adecvat caseta copiilor tai. Nu ai decat o caseta si e pacat sa o irosesti. la o asemenea decizie aici si acum! Acum ne vom ocupa de o tema ingrata, de sentimentul reciproc al vinovatiei si al nedreptatii. Este o tema neplacuta, dar cred ca o vom parcurge cu o nota de optimism. Poate doresti sa faci o mica cercetare!

16

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Exercitiul 11: Ma simt vinovat, ma simt nedreptatit Stabileste o forma de a consemna datele, in functie de modul de culegere a lor. Noteaza sau roaga pe altcineva sa noteze raspunsurile la intrebarile referitoare la sentimentul de vinovatie fata de propriii parinti sau de nedreptate, determinata de anumite intamplari din casa parinteasca, incepand cu perioada copilariei pana in prezent. Delimiteaza urmatoarele categorii: 1. Eu am sentimentul vinovatiei......... (A) 2. Ei au sentimentul nedreptatii.......... (A') 3. Ei au sentimentul vinovatiei........... (B) 4. Eu am sentimentul nedreptatii........ (B') Daca persoana este disponibila si este de acord, poate sa incerce sa incheie propozitiile dand anumite exemple. Cel mai bine este sa valorificam amintirile concrete. Verificati in ce masura categoriile A si A' / B si B' sunt concordante, adica in ce masura sentimentului de vinovatie al copilului ii corespunde sentimentul de nedreptate al parintelui. Indiferent de varsta persoanei investigate de tine, intreab-o doar despre relatiile cu parintii, niciodata despre cele cu copiii. Nu incerca sa obtii raspunsuri sub forma unor povestiri. Multumeste-le celor investigati pentru ca au acceptat sa vorbeasca cu tine despre aceste aspecte. Este suficient daca cineva va spune ca are sentimentul vinovatiei din cauza ca nu participa la intretinerea materials a parintilor sau ca are sentimentul nedreptatii, fiindca parintii nu-1 sustin fmanciar. Sa ne concentram asupra calitatii contactului, asupra sentimentelor, deciziilor, planurilor, sustinerii, independentei, grijii si ajutorului concret in actiuni etc.
Psihologie 17

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Asigura-i pe interlocutori de discretia ta si permite-le sa nu participe la partea calitativa a cercetarii, daca nu au incredere deplina. In final, roaga-i sa estimeze pe o scala de la 1 la 10 intensitatea acestor stari afective - de exemplu: Sentimentul men de vind este de 6, iar eel de nedreptate lapdrintide 4. Cu toate ca sentimental reciproc al vinovatiei este profund distructiv, el este implicat in relatia parinte-copil. Face parte din aceasta relatie. Ar fi interesant daca ai intalni persoane care afirma ca nu observa asemenea impedimente in relatia cu parintii lor. Materialul obtinut, insotit de reflectiile tale, il poti trimite ca tema pentru acasa. Te rog sa fii constient de faptul ca:
Sentimentul de vinovatie si de nedreptatepoatefl schimbat in sentimentul constructiv al raspunderii pentru calitatea relatiei noastre. Inldturd nedreptatea si va fi inldturat si sentimentul de nedreptate, inldturd sentimentul nedreptdtii si vafi inldturatdsi nedreptatea. (Marc Aurelius).

Banuiesc ca esti putin obosit dupa ultimele exercitii, de aceea am pregatit pentru tine un scenariu frumos.
Exercitiul 12: Sa asistam cu durere la despartirea de rolul ideal al copilului!

Asaza-te comod si relaxeaza-te! Asculta-ti respiratia si concentreaza-te asupra batailor inimii. Simti raceala pe frunte. Incearca sa-ti imaginezi un vant usor, racoros, care-ti atinge fata. Concentreaza-te asupra sentimentului de caldura din zona plexului solar, imaginandu-ti soarele care-ti incalzeste abdomenul. Te afli intr-o stare inerta, in siguranta, iar nemiscarea iti creeaza o placere imensa. Imagineaza-ti ca mergi in padure cu hamacul sub brat, iar hamacul este impletit dintr-o plasa cu multe orificii man. Fixezi hamacul intre doi arbori puternici. Este cald, te asezi in hamac, la umbra. Hamacul se leagana usor. Acum concentreaza-te si imagineaza-ti ce copil minunat al parintilor tai ai fi putut fi. Inchipuie-ti ca le-ai indeplinit toate asteptarile, ca sunt extrem de mandri de tine, complet satisfacuti in ambitiile si dorintele lor. Esti totdeauna, pentru ei, plin de caldura, sensibil, vesel, gata sa le vii in ajutor. Reusesti sa te ingrijesti de ei si sa le oferi ceea ce le trebuie. Iar acum, constientizeaza faptul ca niciodata nu va fi astfel. Acest lucru nu este posibil, pentru ca nu esti ideal. li vei afecta de multe ori si vei suferi din cauza propriului comportament, in dezacord cu acest ideal.
18 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Daca poti, maseaza-ti barba, freaca-ti maxilarul cu degetele prin miscari circulare. Spune cu voce tare: Mama, tatd, nu sunt, nu amfost si nu voi fi un copil ideal! Daca poti, fredoneaza ceva, eventual poti mormai sau scoate alte sunete. Poti chiar sa plangi, pentru ca o sa-ti faca bine. Cu cat sunt mai multe lacrimi, cu atat se va crea mai mult loc pentru alte sentimente. Cuprinde-ti trupul cu bratele. Permite-ti sa nu fii ideal si, daca simti o stare de alinare, intelege ca nici ei nu au fost ideali fata de parintii lor si ca se intampla astfel de la inceputul lumii. Ingrijeste-te de propriul confort. Poti adormi. Este nevoie de prezenta cuiva apropiat. Nu discuta insa nimic despre acest exercitiu imediat dupa incheierea lui. Lasa continutul ,,sa rasune" in tine. Vei decide singur cand va sosi momentul oportun pentru discutie. Sa continuam cu o poveste despre iertare! Te-ai gandit vreodata la ce inseamna iertarea? Inseamna sa renunti la recompensa pentru o nedreptate traita. Este extrem de dificil sa ajungi la un asemenea gest, sa te lipsesti de placerea ascunsa care decurge din faptul ca cineva ne este dator. De multe ori, nu reusim nici macar sa acceptam scuzele celorlalti. Cand cineva isi cere scuze, spui Nuface nimic, e unfleac, nu ai de ce..., iar in felul acesta arati ca nu esti deloc dispus sa ierti. Vei tine minte ca ai fost nedreptatit. Vei colectiona aceste sentimente ca depozitele din banca sau ca politele semnate, in speranta ca le vei folosi candva. Toate acestea te impovareaza, te lipsesc de degajare, de spontaneitate. Trecutul te apasa si privesti totul prin prisma ranilor. i Trebuie sa stim sa acceptam scuzele, sa spunem cat ne simtim de afectati, cat de mult ne doare. Sa ascultam tot ce poate sa ne spuna eel vinovat, respectandu-1 si constientizand ca amandoi tinem la pastrarea legaturii. Cand tu esti de vina, simti nevoia sa fii ascultat. In alt caz, cand doresti sa intrerupi contactul, nu este bine sa iei cu tine polita pentru recompensa. Sa incercam sa ramanem detasati. Sa plecam fara impovarare. Sa incercam sa ne vindecam in relatia cu parintii toate ranile, renuntand la orice recompensa. Doar aceasta iti ofera libertatea absoluta. Avem nevoie insa de o deplina maturitate si de multa dragoste. Merita sa ai parte de asa ceva, te asigur! Iar acum, o poveste despre imizibilul cordon ombilical! Cu siguranta, stii cate ceva despre legaturile magice, deosebit de vii, dintre mama si copil, despre sentimentul ca si cea mai slaba emotie se rasfrange intr-un fel asupra i psihicului celorlalte persoane.
Psihologie 19

Lectia 21

Cum reactionezi in rolul de copil, fata de parintii proprii?

Exemplu (F): Durerea de cap, insomnia, chiar si o indispozitie digestiva a copilului constituie o reflectare a indispozitiei mamei. Tusim impreuna, facem impreuna febra, traim impreuna prima zi de scoala, apoi bacalaureatul si primele emotii erotice. Uneori, mamele isi pierd capul si ii educa pana la moarte pe ,,micuti", cu toate ca acestia se apropie de patruzeci de ani. Ne leaga un invizibil cordon ombilical si este cu atat mai grav cu cat asemenea relatie se mentine mai mult timp. Suntem personalitati complexe.

Vine insa vremea sa ne sprijinim pe propriile picioare, ramanand capabili de relatii apropiate si calde cu oamenii. Mama ta nu constituie o parte a organismului tau. Puteti sa va intalniti si sa va iubiti cu adevarat, fara sa aveti insa o relatie de dependents.

Exercitiul 13: Cum remim sadevenim autonoml?

In familie invatam sa ne punem in valoare propriul potential, toti membrii ajutandu-se reciproc. Suntem liberi si apropiati. Privim in diferite parti, ne luam zborul din acelasi cuib si construim unul nou. Sa ne luam avant. Sa incercam sa ne bucuram de succesele noastre, sa fim mandri cand cineva din familia consangvina se dezvolta si evolueaza si sa nu-1 invidiem, fiindca in felul acesta noi insine nu vom putea evolua. Candva am fost sustinuti, dar acum nu ne mai sustine nimeni, fiindca reusim sa ne asiguram singuri suportul existential. Poti sa gandesti astfel despre casa parinteasca? Incearca, desi aceasta poate sa nu mai existe in mod real.

20

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Acum, iata o poveste despre despartire! Este o poveste trista, in care se vorbeste despre cuibul gol. Un autor scria ca: Omul se nastepentru a deveni orfan si a Idsa in urma sa orfani. In incheierea lectiei te las sa parcurgi cateva cuvinte adresate parintilor din toate timpurile.
Copiii vostri nu sunt ai vostri, Suntfiii sifiicele vietii ce doreste sd existe. Se nasc datoritd voud, dar nu din voi, Si, desi stau cu voi, nu vdapartin. Puteti sd vd straduiti sdsemdnati cu ei, dar nu incercati ca ei sd devind asemdndtori cu voi... Sunteti arcuri din care au tasnit copiii vostri ca niste sageti viL Arcasul vede tintape calea spre infinit si vd incordeazdcu toatdputerea, Pentru ca sdgetile sale sdzboare repede si departe. Fie ca incordarea mdinii Arcasului sdvdumple de bucurie.
(Khalil Gibran, Prorocul)

Despartirea care consta in construirea unui nou camin, in intemeierea unei noi familii este mai usoara si este asteptata, constituind un standard in cultura noastra. De aceea, si plecarea de acasa in scopul de a incepe o viata independents!, fie si solitara, este de acceptat. Cel mai dramatic este cazul copiilor care mor, negand parca tot ceea ce este sigur si firesc. La fel de greu este sa accepti parasirea familiei de catre parintii care ar trebui sa ihvete inca sa zboare. Extrem de incurcate sunt, de asemenea, rolurile copiilor parintilorx^re incep sa formeze alte familii. Indiferent de inceputul filmului despre viata ta, este randul tau sa il privesti ca un matur, curesponsabilitate!

Psihologie

21

LECTIA 22
De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?
Motor Trebuie ca uceniculsa aibainimdmare si curaj, cdci mare estepovara intelepciunii si departe drumul cdtre ea. (Confucius) Rolul de elev poate fi inteles in moduri diferite! La fel de variat se defmeste si procesul invatarii. Unii pornesc de la premisa ca ne despartim repede de procesul invatarii, ne eliberam de povara obligatiilor educationale, percepute caun cosmar. Altii doresc sa vada in acest proces bucuria concretizarii propriului potential, esenta vietii si gestionarea onesta a propriilor posibilitati. Cea de-a doua abordare este justificata. Pentru evolutia noastra optima este necesara constientizarea faptului ca procesul invatarii durea/a tot timpul vietii, schimbandu-se insa ealitatea si intensitatea acestuia. In acest caz, este rolul de elev specific doar copilariei si tineretii? Tu ce crezi? Exercititil 1: Candjucam rolul de elev? Aminteste-ti cand ai invatat ceva ultima oara! Ai facut-o din proprie vointa sau din obligatie? Invatand, te-ai identificat cu rolul de elev? Ai o defmitie proprie a acestui rol? Ce exigente i se atribuie in mediul tau? Rolul de elev/student se realizeaza doar in institutii? Invatarea se asociaza doar cu insusirea de cunostinte sau presupune si asimilarea deprinderilor? Invatarea inseamna memorarea materialului prezentat in carti? Incearca sa stabilesti singur aria semantica a acestei notiuni. Cum ai invatat ceea ce stii astazi mai bine? Memorand prin recapitulari sistematice, prin imitarea comportamentului cuiva, prin experiment si descoperire sau in alt mod? Ai avut un elev al tau? In ce imprejurari? Ce iti ofera o satisfactie mai mare? Rolul de elev sau de persoana care invata pe altcineva? Te rog sa-ti impartasesti reflectiile cu partenerul tau de discutie si, daca esti de acord, poti trimite acest exercitiu ca tema pentru acasa. Invatam toata viata! Acesta este un fapt incontestabil, cu toate ca intensitatea procesului si genul continuturilor asimilate sunt diferite.

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Ce inseamna ,,a invata"? A codifica noi informatii, a-ti insusi cunostinte, a sti sa le reproduci, a le folosi in imprejurari cunoscute sau noi, a te folosi de cunostintele insusite in situatii noi si in mod creativ, a descoperi ceva subiectiv sau obiectiv nou, a dobandi si a-ti dezvolta competente. Sa ne gandim daca rolul de elev/student este atragator pentru noi, daca este usor sa ne identificam cu el. Ce costuri suportapersoanele care doresc sa-1 indeplineasca in mod ideal?
Exercitiul 2: Sa ne luam ramas bun de la rolul de elev ideal!

Folosind schema din lectia anterioara, vizualizeaza despartirea de rolul elevului ideal. Daca reusesti sa ajungi la nivelul emotiilor, evoca imaginea persoanelor care au fost cele mai implicate in procesul tau de invatare! S-ar putea sa fie vorba din nou despre parintii tai. Deosebit de important! devin insa cei care si-au pus mari sperante in acest proces, care au avut incredere in voi. (21(18-19)) Pentru incalzire ar fi potrivita incercarea de a evoca situatiile in care nu am reusit sa facem fata exigentelor si asteptarilor - nu am trecut un examen important, nu am trecut clasa, nu am reusit sa obtinem note mari, sa ne calificam pentru etapa superioara a unui concurs etc. Poti trai in acest fel sentimental dezamagirii, al ambitiilor ranite si al rusinii. Imagineaza-ti fizionomiile profesorilor, ale parintilor si ale altor persoane si spune-le cu voce tare si apasat: Dragii mei, nu sunt, nu am fost si nu voifi un elev ideal!

Sa trecem acum la problema relatiei dintre rolul de elev si celelalte roluri. Adesea, indeplinesc acest rol copiii, adolescentii si tinerii adulti. Rolul de copil il indeplinim fata de parintii nostri. Gandeste-te daca indeplinim in aceleasi conditii si rolul de elev. Suntem, fireste, elevi intr-o clasa anume, intr-o scoala concreta, avem profesori si parinti. Fiecare dintre noi poate defini diferit
Psihologie 23

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

exigentele acestui rol, iar rolul nostru subiectiv se poate identifica cu aceste exigente intr-un grad diferit. Este aproape imposibil sa satisfaci concomitent cerintele rolului de elev, transmise de parinti, de cadrele didactice si de colegii de aceeasi varsta. Cea mai mare diferentiere in sfera acestor roluri se refera la continuturile ascunse, nu la cele declarate in mod constient. Elevul ideal pentru profesor este adesea identificat cu o persoana care nu atrage atentia, fiind mai putin exigenta. Exista insa profesori care asteapta de la elevi interes, pasiime, comportament creativ. Dar parmtii? Nu se poate vorbi aici despre dorintele pe care le exprima un parinte ,,model" pe aceasta tema. Pot fi doar generalizate asteptarile care se manifesta eel mai frecvent. Adesea intalnim la parinti dorinta ca elevul sa devina independent, sa se descurce, dar nivelul la care se descurca este legat de aspiratiile acestora fata de propriul copil, de mesajele de viata pe care ei le transmit. Si grupurile de aceeasi varsta sunt variate - ele pot urniari rivalitatea si obtinerea succesului, cand etalonul valoric si factorul de crestere a prestigiului il constituie rezultatele scolare; alteori, pot urmari nonconformismul si spiritul contestatar. Exista, de asemenea, grupuri al caror scop este ,,supravietuirea", acestea fiind grupuri pasive, care nu urmaresc nimic si nu ofera nimic.

Exemplu (A):
Un profesor universitar propune unei grape de studenti o serie de teme dintr-un set de cursuri alternative. li intreaba ce anume ar dori sa invete. Raspunsurile lor pot fi urmatoarele: raspuns concret si congruent - ceea ce dovedeste o mare omogenitate a grupei si constiinta scopurilor de grup; raspuns aparut in urma negocierilor - ceea ce dovedeste existenta coalitiei si a rezolvarii constructive a conflictelor; inexistenta raspunsului - ceea ce dovedeste o slaba omogenitate, existenta unor grupari de interese si tendinta de a adopta modalitati distructive de rezolvare a disputelor; raspunsul de forma Ne este indiferent - ceea ce exprima ca omogenitatea poate fi variata, de cele mai multe ori scazuta, constiinta scopurilor de grup lipseste sau se manifesta intr-o mica masura, lipseste spiritul activ si predomina pasivitatea si subordonarea. Ce crezi? Ce tip de grup mobilizeaza mai mult persoana si determina in activitati un efort mai accentuat? Exprimandu-ne in alt mod, pentru a ne manifesta constient in rolul de elev, ar trebui sa urmarim interactiunea dintre asteptarile proprii ale persoanei care invata si toti ceilalti participant! la procesul de invatare. Daca suntem ,,o componenta" a acestui proces - indiferent daca suntem elev, profesor, parinte sau membra al grupului -, trebuie sa constientizam acest aspect.

24

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Exercitiul 3: Cine este elevul ideal? Te rog sa verifici justetea sau lipsa de justete a urmatoarei ipoteze: acceptiunea rolului de elev ideal, in privinta sferei de cerinte, variaza foarte mult, in functie de eel care o formuleaza. Incearca sa intri in contact cu persoane diferite: cu un profesor care isi exercita inca profesia, cu un elev la varsta adolescentei, cu un elev din clasele mici si cu parintii catorva elevi de varste diferite.
Intreaba-i care dintre definitiile date mai jos este cea mai adecvata pentru elevul ideal:

1. o persoana care nu creeaza dificultati in procesul didactic, ascultatoare, neconflictuala, subordonata, constiincioasa; 2. o persoana prietenoasa, pe care te poti baza, plina de idei, senina, vesela; 3. o persoana independent^, responsabila, care nu creeaza dificultati si inregistreaza numai succese; 4. o persoana agreabila, cuminte, care invata bine, care este indragita de toti. lar acum, inca o incercare. Te rog sa identifici verbe potrivite pentru a descrie activitatea elevului ideal. Un elev ideal, dupa parerea unora, poate fi ocupat tot timpul, iar dupa parerea altora, poate avea mereu timp liber. Roaga-i pe interlocutori sa stabileasca expresii corespunzatoare (eel mai potrivit, verbe), iar, daca este nevoie, bazeaza-te pe cele din exercitiu: lucreazd din greu, creeaza ceva, descoperd, repetd, ascultd, vorbeste, sejoacd, zdmbeste, aprobd fdrdrezerve, imprumutd, rdspunde, sufld, te lasd sd copiezi, este pregdtit, stie, invata, isiface lectiile, iese la tabld, se achitdde sarcini, se dezvoltd, se descurcd, isifoloseste aptitudinile etc. Ipoteza initiala a fost confirmata sau infirmata de interlocutorii tai? Gandeste-te la interpretarea materialului obtinut. Te rog sa vorbesti cu partenerul tau de discutie pe aceasta tema. Cum stau lucrurile in privinta motivatiei noastre pentru invatare? In general, noi dorim sa invatam sau suntem obligati sa facem acest lucru? Ce sustine, in acest caz, psihologia? In ce moment suntem in stare sa invatam pentru bucuria in sine de a ne dezvolta? Motivatia pentru invatare poate decurge din cerinte diverse, precum: 1. 2. a realiza ceva - forma matura de a construi imaginea pozitiva a eului; a ne afirma - dorinta de a atrage atentia profesorului asupra noastra si de a obtine din partea lui o informatie pozitiva reversibila cu privire la realizarile noastre; a ne ,,afilia" - nevoia de a-i face profesorului placere, pentru ca in felul acesta sa-i castigam adeziunea.

3.

Psihologie

25

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Nevoia realizarilor este nemijlocit legata de cautarea insistenta a surselor de autoapreciere pozitiva, iar etalonul valorii noastre il constituie realizarile externe, masurabile intr-o anumita masura. In schimb, nevoia de a ne afirma realizeaza acelasi scop intr-un mod indirect, facandu-ne sa ne simtim mai buni, mai valorosi, doar atunci cand cineva important ne comunica acest calificativ. Ne pretuim in masura in care ne pretuiesc dascalii nostri. Prin nevoia de afiliere nu suntem in general preocupati de procesul de invatare in sine, ci ne concentram asupra relatiei. Invatam pentru profesoara sau pentru profesorul nostru drag, iar daca acestia lipsesc, nu reusim - din pacate - sa separam efortul de a ne afirma de dobandirea cunostintelor, iar, mai tarziu, nu vom putea sa ne separam munca de eel pentru care o efectuam. Faptul ca invatam poate fi determinat si de teama. O asemenea motivatie este patologica, iar teama manifestata intr-un grad sporit determina scaderea rezultatelor la invatatura, mai ales in situatii complicate si noi. Invatarea unui material simplu si lipsa presiunii timpului pot evolua insa mai eficient atunci cand simtim starea de teama. Probabil de aceea au rezistat atat de mult scolile in care principalul motiv pe care il declansa sistemul era teama. Acest proces este puternic legal de nivelul aspiratiilor. Este vorba despre nivelul posibilitatilor estimat de persoana care invata si de raportul cu nivelul realizarilor. Este bine ca nivelul aspiratiilor sa depaseasca nivelul realizarilor din momentul respectiv. Cu alte cuvinte, pentru procesul de invatare este important de stiut care este relatia dintre ceea ce realizezi, ceea ce, in opinia ta, poti realiza si ceea ce ai dorisarealizezi. In dezvoltarea omului, cea mai matura si benefica este motiv atia cognitiva pentru invatare. In acest caz, invatam ceva din pura curiozitate fata de lume. Cunoasterea unor notiuni noi, asimilarea de cunostinte, dobandirea de priceperi constituie recompensa in sine. Cunoasterea reprezinta o valoare in sine, fiind sinonima cu forma de concretizare a potentialului uman. Abia atunci suntem liberi de constrangere, de sentimentul obligatiei, de nevoia de a ne dovedi noua si altora ca suntem capabili sau ca putem sa actionam din ce in ce mai bine si mai eficient. larasi ne vom raporta la sentimentul propriei valori. Putem invata cu voiosie, cu pasiune, cu energie, putem obtine rezultate foarte bune si, de asemenea, putem invata din obligatie, apasati de o teama uriasa, amanand uneori preluarea raspunderii si a rolului de matur independent. Exemple (B): > O femeie cu varsta de cincizeci de ani, dispunand de o inalta calificare profesionala, invata in continuare. De obicei, ea este cea mai in varsta participanta la cursurile si la activitatile de instruire. O face din convingerea profunda ca nu stie inca suficient pentru a lucra in mod independent si responsabil in propria profesie. Considera ca trebuie sa invete mai departe.
26 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

> Un tanar absolvent de psihologie, fara cursuri de pregatire suplimentara, abordeaza orice munca, prezentandu-si priceperile nu doar ca fiind suficiente, dar si optime pentru toate tipurile de activitate profesionala. El considera ca nu trebuie sa mai invete. > Un tanar care a absolvit doua facultati, exercitand intr-una dintre profesiile insusite, se inscrie la un curs de limbi straine si invata in acelasi timp sa navigheze. Dupa incheierea acestor cursuri, isi propune un nou plan, si anume sa stapaneasca principiile microundelor. El considera ca invatarea Ti ofera bucurii si satisfactii, fund un mod de viata. Tu ce crezi? Care dintre optiunile discutate iti este mai apropiata? Care este pentru tine cea ideala? Ce model functioneaza in familia ta de baza? Ce model ai dori sa realizezi in familia secundara?
Oamenii care se conving defaptul cdceea ce au obtinutprin efortpropriu are un gust mai bun incep so. se formeze in mod consecvent, gdsind in acest proces principala sursd de bucurie si de autoacceptare. scrie un autor de specialitate.

In conditiile socio-culturale actuale suntem, de obicei, elevi intr-o clasa, studenti intr-o grupa sau la diferite tipuri de cursuri. Ne aflam in diverse grupuri formale. Problema relatiilor si legaturilor nu constituie un fundal, ci se construieste. Relatia dintre concentrarea atentiei asupra invataturii si cultivarea raporturilor cu colegii se configureaza in mod variat. Tu insuti iti dai seama de procentul persoanelor din liceul tau care frecventau cursurile cu placere doar din considerente camaraderesti, colegiale. Si invers, un mare procent al suferintelor provocate de scoala decurgea din problemele interpersonale aparute printre colegi. Asadar, rolul elevului este complex, cuprinzand relatiile si comportamentele din interiorul grupului constituit pentru realizarea scopului de insusire a cunostintelor si priceperilor. Elevii se pedepsesc si se recompenseaza reciproc si, mai mult, ei invata unii de la altii. Uneori, in scoli se incearca folosirea presiunii sociale a grupului pentru atingerea anumitor teluri. De exemplu, participarea la manifestari sportive, concursuri, excursii sau alte actiuni independente de procesul didactic este conditionata de rezultatele scolare. Uneori, la nivelul interactiunii de grup este implicat mecanismul compararii elevilor si al introducerii rivalitatii. Din fericire, specialistii in problemele educatiei au observat pana la urma si efectele paguboase ale introducerii competitiei in grup, care genereaza conflicte si suferinte. Ai putea discuta cu cateva persoane despre experienta lor in acest domeniu? Intreaba daca in competitia la invatatura, in scoala generala si mai tarziu, au avut succese sau au inregistrat esecuri. Ce influenta au avut aceste experience asupra vietii lor? Ca urmare a rivalitatii, nivelul de rezolvare a sarcinilor s-a imbunatatit prin declansarea potentialului sau prin cresterea nivelului de teama? Acestor persoane la mai place astazi sa intre in competitie? Se simt bine atunci cand sunt comparate cu altii?

Psihologie

27

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

wr/

cet MA/ .../

Singura forma de rivalitate, totdeauna benefica, este de a concura cu tine insuti, cu celde ieri!

In orice clasa domneste un anumit nivel de toleranta. De asemenea, cunoasterea intre ele a persoanelor este diferita. Un anumit numar de persoane este respins, izolat. Este bine cand in colectivul clasei exista un mare numar de valori apreciate si multe pozitii in structura clasei, pozitii care pot fi ocupate in functie de calitatile membrilor. Exercitiul 4: Clasa ta era ca ... Cum era clasa ta? Mai intai, incearca sa precizezi obiectul reflectiilor, deoarece pe parcursul intregului proces educational traversam mai multe etape, trecem prin eel putin cateva clase. Alege-o pe aceea care, din perspectiva calitatii experientei, este cea mai importanta - fireste, in mod subiectiv. (19 (17-18)) Gandeste-te mai intai daca ai putea sa realizezi o schema a acestui mic grup social formal. Te rog sa te folosesti de schema si simbolurile prezentate in caierul anterior. Marcheaza toate persoanele pe care ti le amintesti, relatiile reciproce dintre ele, distantele, limitele diferitelor coalitii. Cu ajutorul sagetilor indica strategia comunicarii. In clasa ta au existat un lider al sarcinilor, preocupat de actiune si de idei, si unul al simpatiilor, preocupat de formele de sustinere? Exista rolul de tap ispasitor? Nu uita nici de rolul bufonului sau al persoanelor care nu se distingeau aproape cu nimic in contextul clasei. Tu ce rol ai avut in aceasta clasa? Acum incearca sa te joci de-a metaforele - Clasa noastraera ca... La inceput, nu estima nici o structura conceptuala, ci noteaza-le sau inregistreaza-le. Ar fi interesant daca ai putea sa faci aceasta parte a exercitiului cu un grup mai mare de persoane din clasa ta. Am avea in felul acesta posibilitatea de a cunoaste felul cum priviti voi astazi trecutul si de a confrunta parerile voastre.
28 Psihologie

(ll (16-18))

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Nu uita ca o metafora se constituie din eel putin o pereche de cuvinte - un adjectiv si un substantiv; de exemplu: Clasa mea era ca o colivie inchisd, ca unpoligon militar, ca o pepinierd silvicd, ca un razor buruienos etc. Dorindu-ti distractie placuta, iti propun sa trimiti exercitiul ca tema pentru acasa. Orice clasa este o parte a unei structuri mai mari, a institutiei de invatamant, a scolii. Despre scoala ca institutie de invatamant s-a scris foarte mult. Totul se rezuma la faptul ca toti participant la interactiune - profesorul, parintele, copilul - doresc ca lucrurile sa iasa cat mai bine si, fara a se sti din ce cauza, nu reusesc nicidecum sa atinga succesul scontat. Un specialist afirma: Intdlnirile cu copiii, apoifelul cum ii vedeam la lectii imi stdrneau impresia cdceva nu este in ordine. Aceiasi copiiplini de energie, inteligenti, spontani in discutii si la intdlnirile libere deveneau la ore timizi si prostiti, bdlbdindu-se. Altii luptaufardjendpentru a define o anumitd pozitie si a cdstiga bundvointaprofesorilor. Tinerii care apar in rolul de elevi percep extrem de acut si de matur realitatea. Ei observa ce anume le ofera scoala: evaluare, nevoia de a se subordona, de a relationa cu autoritatile. Pentru multi dintre ei, scoala constituie o situatie fara iesire, un fel de inchisoare sau cazarma. Din pacate, asa o vad. Din fericire, unii dintre acesti oameni reusesc sa mai vada ca scoala este o realitate adaptabila. In viata, la maturitate, vor putea folosi diferite modalitati de a depasi situatiile dificile, pe care le-au invatat aici. Ei spun ca este mai bine sa inveti sa depasesti situatiile problematice decat sa traiesti ca intr-o sera si apoi sa fii ,,azvarlit in viata". Tu ce crezi? Exercitiul 5: Farmecul amintirilor - scoala mea Invita cativa colegi care au frecventat aceeasi scoala ca tine, de preferat la nivel liceal. Straduiti-va sa retraiti cat mai multe amintiri. Alcatuiti o lista a profesorilor care v-au predat, amintiti-va forma cladirii, a atelierelor, a culoarelor, a vestiarului, chiar a toaletelor. Te rog sa le propui oaspetilor o tema - rntreaba-i ce factori din scoala voastra i-au ajutat in procesul de invatare si in identificarea cu rolul de elev si ce factori au constituit o piedica. Cine anume s-a apropiat de rolul elevului ideal? Cine nu a putut indeplini acest rol? Discutati ce anume in scoala voastra era identificat cu succesul si ce anume cu esecul. Ce atitudine aveti astazi fata de aceste aspecte? Scoala voastra se caracteriza prin omogenitate, scotea in evidenta diferentele individuale sau tindea spre nivelarea comportamentelor? Discutiile trebuie sa se desfasoare intr-un climat adecvat, fara impulsivitate. Ar merita sa fie generalizate reflectiile, situatiile amintite si judecatile formulate. Sunt convins ca vei putea aborda cu succes o asemenea sarcina! Organizeaza mici interviuri prin care sa obtii raspuns la intrebarile: - Ce te-a invatat scoala ta? - Ce fel de elev al acestei scoli ai fost tu insuti?
Psihologie 29

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Acum iti voi spune o poveste despre micuta Maria! Fetita a venit intr-o zi la scoala si s-a bucurat foarte mult, fiindca doamna invatatoare a anuntat ora de desen. Mariei ii placea sa deseneze. Doamna invatatoare a cerut copiilor sa deseneze un arbore. Zambind, Maria s-a apucat de lucru. Dupa un timp, pe foaia de desen au aparut linii energice. Doamna se plimba prin clasa si comenta lucrarile elevilor sai. Cand s-a apropiat de Maria, fetita aproape ca isi terminase lucrarea. Doamna s-a uitat si a afirmat critic: Cum asa, Maria? Tu nu stii cum aratd un arbore? Eu nu am vdzut niciodata un arbore violet! Fara a sta pe ganduri, Maria areplicat: Serios? In acest caz, vdcompdtimesc... Ce anume ne spune aceasta poveste? Ne transmite ceva despre rolul sentimentului propriei valori? Sunt convinsa ca o intelegi perfect pe micuta Maria. Cred ca fiecarui profesor i-ar prinde bine o asemenea experienta, care ne elibereaza de gandul ca suntem posesorii unici ai adevarului.

Doresc tuturor sa aiba talentul si indrazneala micutei Maria. Ea nu a fost obraznica si aroganta in situatia respectiva. Daca ar fi fost astfel, scopul ei ar fi fost acela de a o face pe profesoara sa se simta incurcata si jenata, ar fi atacat-o fara sens. In schimb, Maria s-a aparat, fireste, intr-un mod naiv si, tocmai de aceea, fara cusur. Ea a inteles perfect ca are dreptul la propria sa reprezentare si ca aceasta nu este cu nimic mai prejos fata de celelalte reprezentari.

30

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Ai fost candva asertiv, acceptand opinia celorlalti oameni despre ,,opera" ta, indiferent de caracterul acesteia? De ce ii spui unei colege care iti lauda vestimentatia ca E o carpdmai veche sau i te adresezi unui oaspete care admira priceperile tale culinare informandu-1 ca In general, nu stii sa gatestil Aceasta nu este modestie, ci o prostie. Daca nu-ti place costumul respectiv, de ce il imbraci? Daca nu stii sa gatesti, de ce ii servesti pe oaspeti cu mancarurile tale? Sa invatam cum sa reactionam adecvat de la micuta Maria. Suntem permanent evaluati. Evaluarea este destinata rolului de elev. Oare, in timp ce invatam, ne exprimam acordul ca cineva sa ne estimeze, putem lupta impotriva acestui fapt? Nu este aceasta o lupta cu morile de vant? Ce rost are nota si cui serveste ea in realitate? Ce influenta are ea asupra simtului propriei valori si asupra nivelului acceptarii de sine? lata ce povestesc despre experientele lor din scoala doi celebri, peste timp, scriitori:

Primul doi l-amprimit in clasa intdi, la ora de romand. Pentru acest doi am primit de la tata o bdtaie zdravdnd. De atunci, indiferent cd aveam doi sau nu, dupdfiecare intdlnirecupdrintii, tata imi trdgea cdte o chelfdneald... In liceu am inceput sdam necazuri cu concentrarea. Ele s-au accentuat in clasele a zecea si a unsprezecea. Cdnd trebuia sd rdspund la lectie, aveam impresia cdprofesorulmdascultdpe minepentru a mdumili. Adesea simteam mprofesor un dusman, simteam cdvrea sd demonstreze cdeu nu stiu, simteam cum cautd ceea ce nu stiu, pentru apune degetul pe rand. Aveam senzatia cdprofesorii vor sd demonstreze cdeistiu mai bine. Simteam obligatia de a invdta, apdsarea invdtdrii. Imi era teamd deprofesori.

Nota poate indeplini rolul unui etalon obiectiv intr-un procent foarte mic dintre cazuri. Cand profesorul masoara timpul de alergare pe o anumita distanta, el se foloseste de cronometru, dar nici nu ai idee cat de diferit se comporta cand masoara timpul de alergare al cuiva fata de care simte simpatie sau antipatie. Nu este vorba despre un comportament intentionat sau calculat, cu toate ca, din pacate, poate fi ^ intalnita si o asemenea forma. Este bine ca evaluarea sa fie o informatie reversibila pentru persoana care invata, atat in ceea ce priveste nivelul ei de cunostinte si competente, cat si referitor la progresul individual. De exemplu, in scolile de arta se estimeaza sistematic rezultatul si progresul. Aprecierea ar trebui sa includa analiza greselilor. Elevul ar trebui sa stie ce anume nu poate, deoarece acest lucru ii ofera sansa nemijlocita de a face progrese. Puterea de reglare a notei nu trebuie sa constea in franarea spiritului activ, ci in mobilizarea acestuia. Profesorii ar trebui sa stie ca nu este atat de importanta nota pe care o pui, important este ce anume declansezi prin aceasta nota pentru o persoana concreta. Estimarea nu este o masurare a greutatii si a inaltimii, ci un proces de transmitere a informatiilor reversibile, care vor contribui la stimularea dezvoltarii individuale a persoanei. Sa nu uitam ca aceeasi nota are o cu totul alta rezonanta pentru doua persoane diferite. Cineva nu mai poate de bucurie cand primeste o nota de trecere, in timp ce un altul sufera teribil.
Psihologie 31

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Exemple (C):
> Un elev de scoala generala avea obiceiul de a spune ca ,,a impuscat un biet cinci", fiindca standardul lui era nota maxima. > O eleva de gimnaziu considera drept succes o nota de trecere - rezultat al promovarii la obiectul respectiv, care constituia pentru ea o amenintare. > Daca la un test obtinem rezultatul corect in proportie de 50%, acesta este un succes sau un esec? > Un elev dintr-un liceu renumit incearca sa se sinucida in urma tensiunii acumulate in perioada bacalaureatului. In general, acesta avea note mediocre. > Un elev dintr-un alt liceu, din acelasi oras, pentru aceleasi note, pleaca intr-o excursie oferita de parintii incantati.

m 120 em ?ta/time,, Cwd ma a/t m dre-aftta, mi ee, pare ea j /or oatd ma a/t //t gtaK&a., mi &0/K mafft. & f &e> paw I oam pafa'n, , .i

Nu punctele si notele ar trebui sa ne atraga atentia, ci manifestarea elevilor. Este amuzant cand profesorii insisi spun ca nu observa nici un fel de reactie din partea elevilor! Sa privim lucrurile printr-o alta prisma! Daca ceva nu este eficient, ce rost are sa reluam aceleasi incercari inutile? Oare aceasta nu este expresia rigiditatii? La fel se intampla, de altfel, si cu notele maxime. Repetarea lor, indeosebi pentru nimic sau mai curand pentru faptul ca esti bun, fara a depune mari eforturi, dar si fara a inregistra progrese, duce la pasivitate. In timpul estimarii se manifests si nevoia noastra de a fi comparati. Gandeste-te ce se intampla in dialogul prezentat mai jos:
32

Cum a mers testul? Am obtinut 80 depuncte, dar tu? Eu 75, dar media afost doar de 60.
Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

In fiecare an, numerosi student!, la fiecare facultate, au posibilitatea, din pacate, de a se convinge cat de mult estimarea propriei inteligente si capacitati depinde de compararea cu ceilalti. Studenti care in liceu erau elevi ,,foarte capabili" - in comparatie cu colegii lor - sunt neplacut surprinsi descoperind ca deodata au devenit ,,mediocri". Mai mult, jumatate dintre ei se afla sub medie in comparatie cu noii lor colegii, ,,foarte capabili". Fireste, nu li se modifica nivelul de inteligenta, ci baza comparatiilor. Exercitiul 6: Visez nota aceasta si noaptea! Aminteste-ti din anii de scoala nota primita care ti-a produs cea mai mare schimbare. Fireste, sunt posibile ambele directii ale schimbarii: in bine si in rau. Gandeste-te ce anume a avut cea mai mare importanta pentru puterea atat de mare a acestei note: valoarea ei, persoana care a acordat-o, contextul aprecierii, efortul depus, supraevaluarea sau subevaluarea efortului depus, noutatea situatiei, previzibilitatea ei etc. Daca poti, da cateva exemple legate de rolul notelor in viata ta. Ai putea da anumite sfaturi persoanelor care evalueaza? Gandeste-te, de asemenea, daca acuni esti estimat mai frecvent sau tu insuti estimezi. Care dintre aceste pozitii interactive iti convine si de ce? Analizeaza aceste aspecte cu partenerul tau de discutie. Poti pregati acest exercitiu in scris si il poti trimite ca tema pentru acasa. Este remarcabil daca in rolul de elev ne simtim coresponsabili pentru intregul proces de invatamant. Sa impartasim raspunderea pentru calitatea acestui proces. Aceasta permite sa declansam procesul creativ. Acest proces are sansa de a exista atunci cand elevul observa independent sa ori eel putin posibilitatea de a face optiuni. Indeplinind cerintele rolului de dascali, ne place foarte mult sa guvernam.

Totusi, influenta realape care o exercitam asupra oamenilor si puterea noastra autentica nit depind nicidecum defortapresiunilor noastre asupra persoanei si nici de calcularea gradului de subordonare. Cea mai mare influenta o obtinem atunci cand elevul devine capabil sa aleaga singur. Este important, de asemenea, ca profesorul sa constituie un model personal, sa fie un om cu care elevul sa se identifice. Iti voi da un exemplu concret. Exemplu (D): Ai posibilitatea de a da elevilor teme cu caracter de aprofundare a cunostintelor, dar poti sa le ceri sa faca 20 de teme sau numai 10. Le poti recomanda, de asemenea, sa faca eel putin 10, iar daca cineva este ambitios, poate face mai multe.
Psihologie 33

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Nu trebuie sa indici numarul exercitiilor respective, deoarece elevilor le este de ajuns sa li se indice modul de evaluate; de exemplu: Veti obtine nota maxima, dacdvetifolosi una dintre strategiile urmdtoare: poti opta intre a rezolva un numdr mai mic de exercitii dificile sau un numdr mai mare de exercitii mai usoare. Trebuie sdajungeti la un anumit numdr depuncte. In exemplul dat, eel care decide ce strategic i sepotriveste este elevul insusi. Poti sa ma crezi ca el are constiinta acestui fapt, pe care il apreciaza. Are sansa de a se simti coautorul propriului succes si se va simti responsabil si pentru eventualele esecuri.
Nu este nimic rau aici! Nu apare haosul! Dimpotriva, un asemenea proces este insotit de sentimentul libertatii interioare si de disponibilitatea de a suporta consecintele propriilor optiuni.

Te-ai aflat intr-un asemenea rol in procesul de educatie? Putem vorbi despre posibilitatea de a face o optiune si pe baza listelor de lectura. De vreme ce apar atatea liste alternative de lectura, in functie de varsta scolara, de ce n-ar putea sa decida ce anume sa citeasca din lista respectiva elevii insisi? Si aici se poate preconiza un sistem de evaluare dupa dificultatea textului si sfera acestuia. Cred ca este unanim inteles faptul ca este mai usor sa te achiti de obligatii asumate, decat de obligatii impuse. Beneficiul lecturii din proprie vointa a piesei ,,Romeo si Julieta" este mai mare decat efectul notei doi primite pentru necitirea, sa zicem, a piesei ,,O scrisoare pierduta". Nu-i asa? Incearca sa dai exemple proprii pentru acest fenomen.
Ar trebui sa studiezi si materialele referitoare la rolul personalitatii cadrului didactic in procesul instructiv-educativ.

Analiza permanentd a greselilor aproapelui nostru il face pe om sd devind posomordt, mdrginitsisuspicios. (R. Tagore) M-as rusina sdfacparte dintr-o societate in care ar exista numai dascdli si nici un fel de elevi. Fiecare si-ar propovddui cu glas tare invdtdtura, dar nimeni nu ar invdta nimic. (R. Tagore) Rareori intdlnimfiinte atdt de infestate cu bacilulgeloziei caprofesorii. Elevii cresc de la un an la altul si se retrag ca apa rdului, in timp ceprofesorii staupe loc ca bulgdrii inflpti in albia acestui rau. Cu toate cdaprind visuri in altii, ei insisi nu prea au la ce saviseze. Se simt abandonati ca niste obiectefarade valoare si fie se autocondamndla singurdtate,fie devin cavaleri cu virtuti indoielnice, adulmecdnd mereu mid scandaluri. Ei doresc prea tare libertatea deplind de a actiona si de aceea o condamnd atdt de mult la ceilalti. (Abe Kobo) f ti plac aceste enunturi? Cred ca, daca ai avut de-a face candva cu aceasta profesie, te simti jignit. O abordare extrem de rationala consta in a stabili ce anume tine de sarcinile profesorului, de sarcinile elevului si de cele ale institutiei de invatamant.
34 Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Estebine saneperfectionamin diferiteroluri, sa simtimo anumita insatisfactie, dar este bine totodata sa fim multumiti de noi insine. Nu pare justa atitudinea extrema ,,sau/sau". Multi profesori sunt insotiti in activitatea lor cotidiana de sentimental ca trebuie sa fie omnipotent!, niciodata nemultumiti. Dar se poate intampla si altfel. Profesorul poate fi preocupat sa declanseze in elevi dorinta de a duce la indeplinire recomandarile sale; mai mult, poate fi preocupat de o participare la asimilarea cunostintelor in care sa se regaseascaplacerea de ambele parti. Copilul sau adultul aflat in fata profesorului poate fi multumit, nemultumit, stimulat, nestimulat sau - mai rau - complet indiferent. Am mai vorbit despre aceasta in contextul grupului, dar atitudinea elevului concret este foarte importanta. De ce anume dispune un profesor? Fireste, de sistemul sanctiunilor si al recompenselor, pe care ar trebui sa-1 foloseasca consecvent, in acord cu o anumita conventie. Dupa cum stim, recompensele sunt eficiente, deoarece ne invata sa repetam comportamentul consolidat prin stimuli, in timp ce sanctiunile nu sunt eficiente, fiindca ne invata diferite modalitati prin care sa le evitam - de exemplu minciuna si lasitatea. Dar un profesor bun dispune de stimuli cu adevarat eficienti. Sa vorbim despre acest lucru.

'i, c&a
KK 0-a ?wa(5 so. ?Kota(/',

nan ffa/r pe&te /r va i,

so. c a x a . .. <& o&e&o.l KU. v-a


IMX t/tv-afa &WK SOL v-faaff

Md mobilizeazd intelegerea dintre mine siprofesorul men. Cerintele sunt dare, fiindca euparticip la ele, eu le creez - afirma un elev.

Un minunat instrument de lucru al profesorului este, pur si simplu, contracted consecvent cu elevul, adica intelegerea care se naste ca urmare a interactiunii dintre ei. O asemenea intelegere trebuie sa fie respectata de ambele parti.

Psihologie

35

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Exercitiul 7: Cel mai bun profesor al men Te rog sa te gandesti la eel mai bun profesor al tau. Incearca sa oferi cat mai multe exemple de comportamente concrete. Opinia ta este absolut subiectiva si nu trebuie sa aiba nimic in comun cu asa-numita evaluare a muncii acestei persoane. Iti propun o conversatie in cadrul unei perechi. Ar fi bine sa lucrezi cu partenerul tau de discutie. Mai intai vorbeste o persoana, apoi cealalta, incercand sa povesteasca spontan tot ce considera important si reprezentativ pentru manifestarea celui mai bun profesor. Urmeaza apoi schimbarea rolurilor. Abia dupa aceasta faza incercati sa discutati si sa schimbati idei. Gandeste-te daca personalitatea profesorului prezentat de interlocutorul tau te atrage si de ce. Comportamentele descrise de voi in prima faza sunt asemanatoare sau se deosebesc? Incercati sa identificati ce anume ati invatat de la cei mai buni profesori ai vostri. Erau persoane fericite, triste, rautacioase? Ce credeti acum despre simtul valorii proprii al acestora? Ce scopuri isi propuneau, dupa parerea voastra, aceste persoane? Daca esti de acord, scrie despre acest aspect in tema pentru acasa. Merita sa reflectam, de asemenea, asupra modalitatii prin care profesorul percepe grupul. Te-ai gandit ce importanta are evaluarea initiala a grupului, efectuata de profesor in contextul viitoarei interactiuni, si ce consecinte se rasfrang asupra procesului de invatamant? Descrierea experimentelor de etichetare a grupului, prin crearea unui model de perceptie a persoanelor care invata, poate produce multe probleme. Este suficient ca transmitatorul sa creada ca elevii formeaza ,,o turma de magari" sau ,,o clasa minunata", pentru carezultatele procesului didactic sa se deosebeasca substantial. O multime de materiale pe aceasta tema pot fi gasite in psihologia sociala, dar lectia de fata se refera la rolul elevului, de aceea problema amintita este considerata doar un semnal.

36

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

fat ORDMK A*
Nu putem uita nici de rolul etichetarii. Sa facem, asadar, un mic experiment!
Exercitiul 8: Ceeticheta ti ,,s-a Hpitpefrunte"?

Te rog sa intrebi eel putin cinci persoane care au absolvit scoala traditionala cum li se adresau profesorii. Incearca sa-i determini pe interlocutori sa-si aminteasca de cat mai multe etichete prin care profesorii ii calificau pe copii la scoala. Asculta si noteaza materialul. Concentreaza-te insa asupra etichetelor individuate, asupra epitetelor si comparatiilor referitoare la indivizi, nu la grupuri intregi. (2 0(30)) Te rog sa intrebi ce importanta avea aceasta eticheta pentru copilul respectiv. II mobiliza la efort sau declansa cunoscutul proces al implinirii profetiei? Interlocutorilor tai li s-a atribuit vreo eticheta? Ce importanta a avut aceasta pentru ei? Nu uita de etichetele ,,pozitive", referitoare la folosirea excesiva, nu tocmai justificata, a unor laude si complimente fata de unii scolari, si de exprimarea lor prin intermediul epitetelor sau metaforelor. Impartaseste-ti reflectiile si poti prezenta materialul ca tema pentru acasa. Gandeste-te la importanta cunostintelor si competentelor legate de tehnica invatarii, in realizarea cerintelor rolului de elev. In scoala sau in afara acesteia, ai intalnit persoane care ti-au format deprinderi in acest domeniu?
Psihologie 37

Lectia 22

De ce este dificil sa joci rolul de elev sau de student?

Invatarea este un proces natural, toti ne supunem legilor memoriei si invatarii, indiferent ca dorim sau nu, dar, inzestrati cu instrumente corespunzatoare si cu o motivatie suficienta, putem economisi multa energie si putem elimina multe necazuri. Multi profesori dispun de cunostinte deosebite in domeniul pe care il predau, in schimb nu stiu cum sa-si invete elevii sa-si insuseasca aceasta materie. Nu orice specialist este si un bun didactician. Am dreptate?
Exercitiul 9: Cine te-a invdtat sa inveti?

Raspunde la intrebarea din titlu, chiar daca ai sentimentul ca pana astazi tot nu ai reusit aceasta performanta. Incearca sa-ti amintesti persoanele care incercau sa-ti transmita procedeele invatarii si comportamentele acestora. Cine si cum te sfatuia sa-ti sporesti eficienta in invatare? Ai avut parte de multi sau putini astfel de profesori? Didacticienii foloseau metode prin care sa inlesneasca elevilor memorarea? Incearca sa dai exemple atat din invatamantul primar - ortografie, tabla inmultirii, citirul -, cat si din perioada ulterioara - invatarea limbilor straine, diferite cursuri etc. Cine iti spunea ce trebuie sa inveti, fara a te lasa descumpanit in fata acestei sarcini, sugerandu-ti formele de invatare eficienta? Care erau aceste forme? Astazi impartasesti tu insuti altcuiva procedeele de asimilare a cunostintelor si competentelor? Cui si in ce domeniu? Te rog sa raspunzi sincer si obiectiv la intrebarile pe care ti le-am adresat in cadrul acestui exercitiu. Cel mai bine este sa faci lucrul acesta prin intermediul unei conversatii cu partenerul tau de discutie. Ai posibilitatea de a-ti impartasi reflectiile si in tema pentru acasa. In final, iti propun inca o tema. Chiar daca nu ar exista nici un cadru didactic fara elevi, sa avem grija sa apreciem cum se cuvine rolul celor care au avut o influenta deosebita asupra vietii noastre. Intreaba-te pe tine insuti cine anume te-a invatat SA TRAIESTI. AI cui efort a fost esential in acest sens? Cine a avut cea mai mare influenta asupra ta? Cine anume te-a modelat? In ce persoana vezi MAESTRUL tau? AI cui ELEV esti, de fapt? Daca doresti, raporteaza aceste intrebari la un domeniu profesional mai ingust, in care lucrezi in prezent. Poti insa aborda aceasta problema intr-un context mai amplu: CINE A FOST - CINE ESTE MAESTRUL TAU IN VIATA?

38

Psihologie

Modalitati de adaptare la rolurile sociale

Capitol X

Exercitiul 10: Dascaliivietiisau maestriimei Poarta cateva discutii pe aceasta tema intr-un cere de cunostinte. Compara concluziile si observatiile lor cu ale tale. lar in incheiere, iata doua idei amuzante ale unui cunoscut scriitor:
Una dintre cele mai mariplagi ale civilizatiei - UNNATARAUINSTRUIT! Imaginati-vd ce liniste ar domni dacd oamenii ar vorbi doar despre ceea ce stiu.

Psihologie

39