Sunteți pe pagina 1din 51

LECTIA 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?


Exista roluri pe care in viata personala nu le indeplinim, ca urmare a propriei optiuni, a neputintei sau a unor imprejurari nefavorabile. Dar nici unul dintre ad u Iti nu poate spune despre sine ca nu a fost copil! Aceasta mseamna ca ai experienta relatiei cu persoane adulte, care s-au jucat cu tine cand erai copil. Putem trai fara a indeplini rolul de parinte sau de educator, dar este greu sa ne imaginam un adult care nu a intrat niciodata in contact cu un copil.

Un copil care iti este dat in grija pentru o perioada mai lunga sau mai scurta poate fi important pentru tine sau poate sa-ti dispara foarte repede din minte. Nepotii, copiii vecinilor, o grupa de gradinita, o clasa de copii, copiii pe care ii supraveghezi ca tutore, educator, antrenor, organizator de spectacole sau de excursii vor ramane in memoria ta sau, dimpotriva, vor fi uitati imediat. Exista foarte multi factori care diferentiaza aceste relatii: varsta, sexul, gradul de rudenie, numarul copiilor, durata interactiunilor, precum si scopurile specifice legaturii cu acestia. De asemenea, variaza si motivatia ta, care este conditionata de faptul ca relatia este stabilita din dorinta ta sau este ceva mtamplator. Asadar, o astfel de relatie poate fi tratata prin prisma unei sarcini, in care ii privim pe ceilalti instrumental (ca pe obiecte) sau subiectiv (ca pe indivizi diferiti), tinand seama de binele tuturor participantilor. Independent de caracterul acestei relatii si de toate celelalte imprejurari, vom putea aborda situatia de a fi copil ca pe o ocazie de a ne petrece timpul intr-un mod care sa satisfaca ambele parti. De ce? Te rog sa te gandesti ca urci intr-un tren in care trebuie sa calatoresti cu mai multi pasageri, printre care si copii, si ca, de data aceasta, depinde de tine cum iti folosesti timpul si ce consecinte vor avea pentru toti actiunile voastre comune.
Psihologie 1

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Adultii au atitudini diferite fata de copii: ne este teama de ei, simtim o oarecare aversiune sau chiar agresivitate, ne dezarmeaza, ne starnesc instincte protectoare sau dorinta de a-i manipula si de a-i subordona. In relatiile cu copiii ies la suprafata, ca intr-o oglinda, problemele si tulburarile noastre, dar tot ei ne ofera prilejul de a ne valorifica aptitudinile, de a capata o experienta favorabila si utila.
Exercitiul 1: Ce sentimente itistarnestepetrecerea timpului cu copiii?

Te rog sa intrebi cativa adulti ce sentimente le starneste ideea de a petrece timpul cu copiii. Nu preciza nici varsta acestora, nici sexul, nici situatia sau caracterul relatiei. Insa este bine sa se specifice faptul ca este vorba de un timp petrecut ca supraveghetor al copiilor, ceea ce inseamna ca ei nu sunt doar observatori mtamplatori. De asemenea, trebuie constientizat faptul ca nu se pot retrage de la aceasta sarcina pana cand copiii nu sunt preluati de altcineva. Incearca sa delimitezi caracterul sentimentelor mai intai in termenii placere-neplacere, apoi sa definesti ceva mai detaliat emotiile aparute. Intreaba care sunt insusirile optime ale contactului: durata, varsta, sexul, numarul de copii sau scopurile si sarcinile formulate de catre adult. Cautati cele mai simpatice amintiri si cele mai stresante situatii petrecute in compania copiilor. Discutati despre cauzele preferintei pentru o situatie sau alta. Ar fi bine sa te feresti aici de proiectia proprie care poate sa apara in interpretare. Cum stau lucrurile in cazul tau? Iti constientizezi emotiile care te insotesc? Care sunt contactele optime si cele neplacute care iti vin in minte? (25(1-30)) Ai parcurs lectii referitoare la rolul de parinte, la principiile si procesele generale care caracterizeaza educatia. Acum ne vom ocupa de modurile optime de petrecere a timpului impreuna cu copilul care ne-a fost incredintat. Vom discuta, asadar, in modulele care urmeaza despre joe, despre sustinerea copilului in cazul dificultatilor scolare sau despre insotirea unui adolescent in confruntarea cu problemele existentei. Te rog sa gasesti argumente din care sa rezulte ca merita sa facem eforturi pentru ca timpul petrecut cu un copil sa ne ramana in amintire ca o experienta pozitiva.
lata ce spune un specialist despre copii: Un copil ii imbogdteste pe adulti. Intre copil si adult seformeaza o legdtura speciala, o ambiantd, o comunicare si un dialog deosebite. Asa cum afirmdLudwig Liege, copilul cautd contactul cu adultii, cautdsprijin si autoritate, doreste ca adultulsd-i dezvdluie noi spatii ale lumii, sd-l introducd in sfera necunoscutului, sd-ifie ghid. Copilul se asteapta ca adultulsa-i of ere timpul sau, in sens concret, el asteapta minutele si orelepe care le petrece cu mama, cu tatdl, cu ceilalti, in cadruljocului in comun sau al rugdciunii. In sens figurat, copilul ar dori sd se afle alaturi de adulti, in viata acestora, proband pdlariile mamei, mestesugind pe Idngd automobilul tatdlui sau incercand sd aprofundeze tainele lumii cu intrebdri defelul: de unde vin copiii, de ce omul trebuie sdmoard etc. Copilul doreste ca adultulsd-i ofere un loc langdel...
Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati______ XVII

__

___

___

__

Capitol

Aceasta problema poate fi privita si din alta perspective, si anume din punctul de vedere al copilului. Si tu ai fost copil. ,,Radacinile" tale au o importanta uriasa pentru tine, putand constitui un specific ,,acumulator de energie" sau ,,o cutie a Pandorei", de a carei existenta ai dori sa uiti. Cand intri in contact cu copiii, te rog sa fii constient ca esti unul dintre autorii ,,radacinilor" lor, ca s-ar putea sa reusesti sa le oferi o experienta datatoare de forta in viata de adult. Ii poti totodata rani, umili si, in felul acesta, devii pentru ei o amintire cu continut negativ.
Copilul este o minune umbldtoare, unicd, exceptionala, de nemlocuit, spune P. Bosnians.

Nu trebuie sa fii de acord cu aceasta afirmatie. Daca simti o mare impotrivire in a accepta un asemenea punct de vedere, cu certitudine ca ai fost un copil ranit. Copilul reprezinta un potential pentru tot ceea ce ar putea sa se intample, iar tu ii poti inlesni sau nu calea, pentru a deveni un adult fericit. Tu esti eel care dispune de cunostinte, de experienta, eel in stare sa ia in mod constient decizii. Esti, asadar, raspunzator de calitatea relatiei voastre. Lectiile 41 si 42 sunt consacrate unor propuneri de activitati cu caracter de joe sau unor modalitati de actiune de acest tip, pentru situatiile in care, din obligatie, din necesitate sau pentru ca asa dorim, ne aflam in preajma copiilor. Esti responsabil si pentru tine, si pentru copilul care este cu tine. S-ar putea sa nu doresti sa te simti astfel, dar te rog sa nu uiti ca, in relatia ta cu copilul, calitatea acestei relatii este un indiciu semnificativ pentru conditia ta psihica si pentru priceperea ta de a trai in armonie cu lumea, un indiciu al sanatatii tale psihice. Si chiar daca astazi lucrurile nu arata destul de bine, poti interveni in aceasta directie, te poti dezvolta in acest sens. Te indemn sincer sa incerci sa privesti aceasta relatie si din alt unghi.
Uneorifdceva din ceea ce nu esti in stare, poate vei descoperi in tine noiposibilitdti! (Z. Banach)

Satrecemlalucru!

Cum sa te joci cu copiii, pentru ca o asemenea activitate sa fie placuta pentru ambele parti?
Ce este jocul?
Sensul sintagmei Afi amuzant este la fel de neclar ca si sensul notiunii dejoc. Intuitiv, nu exista nimic mai simplu decat sa dai exemple, sa te raportezi la bunul simt, sa renunti, pur si simplu, la rigoare. Dar o asemenea abordare ne permite sa deosebim aceasta activitate de altele, pe care oamenii le accepta cu placere? Pe de alta parte, jocul este totdeauna insotit de confort si de sentimentul placerii? Te rog sa te gandesti la acest lucru!
____________________________________________________ Psihologie 3

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Notiuneadejocaresemnificatiivariateladiferitepopoare.Astfel,lagreciiantici, cuvdntul ,,joc " semnifica activitdtile proprii copiilor, exprimdnd in primul rand ceea ce la noi se defineste drept copildrii". La evrei, cuvdntului ,,joc " ii corespunde un sens legal de anecdote si de ras. La romani, ludo " semnifica bucurie, alinare. In sanscritd, klada " insemna distractie, bucurie. La germani, cuvdntul vechi german ,,spielen" insemna miscare usoard, Una, asemdndtoare cu miscarea pendulului, care oferea o mare satisfactie. Ulterior, in toate limbile europene cuvdntul ,,joc" a inceput sd desemneze o sferd largd de activitdti umane, care, pe de o parte, nu solicitd efort deosebit, iarpe de alta, produc placere si satisfactie. Asadar, aceastd sferd a absorbit treptat totul, incepdnd cu jocul copiilor de-a solddteii, pond la reconstituirea tragicda unor eroipe scena de teatru, de la jocul copiilor cu nuci, panalajocul la bursd, de la alergatul cdlarepe un baston, pdnala virtuozitatea violonistului... (E.A. Pokorowski)

Sintetizand criteriile emmtate de mai multi autori, ca trasaturi ale jocului pot fi mentionate aici: scopul activitatii insesi, distinctia joc-munca, prezenta placerii, relativa insuficienta in organizarea activitatilor, absenta conflictelor, supramotivarea. Care sunt functiile jocului? Jocul copilului este o activitate specifica, in cadrul careia se dezvolta si se perfectioneaza procesele psihice. In ce scop si din ce motive sejoaca copilul? L. S. Vagotski afirma ca obiectul de activitate al copilului, pe parcursul jocului, este adultul, mai exact ceea ce face acesta, pentru ce anume desfasoara o actiune sau alta, precum si relatiile in care se implica alaturi de ceilalti oameni. Copilul doreste sa actioneze ca un adult, dar acest lucru nu este echivalent cu a fi adult. Este vorba indeosebi de jocul care implica mai multe roluri. S. L. Rubinstein considera ca si jocul, in afara de alte forme de activitate a copilului, serveste insusirii unor activitati concrete, vorbirii si capacitatii de a actiona in cadrul unornorme sociale. J. Piaget concepe jocul ca pe un proces de asimilare obisnuit, functional si de reconstituire: Este o asimilare egocentricd, in care sefoloseste limbajul specific al simbolurilor, credndu-seposibilitatea unei realizdri depline. Asimilarea semnifica absorbtia, insusirea, includerea a ceea ce este exterior in raport cu persoana. Copilul se joaca pentru a invata lumea, pentru a o cunoaste, a o transforma si a se putea adapta la aceasta, in procesul de acomodare. Jocul este considerat un factor indispensabil dezvoltarii copilului intre 3 si 6 ani. El are ca efect dezvoltarea gandirii abstracte si formarea notiunilor. Cum se petrece acest lucru? Copilul isi realizeaza dorintele sale neimplinite, pe calea reprezentarii, reusind in cadrul jocului sa-si creeze astfel de situatii. El se joaca, fireste, fara a fi constient de aceste motive, fiind in totalitate spontan. Pe parcursul jocului, obiectele isi pierd forta lor motivationala, se rupe legatura dintre perceptie si actiune. Actiunea apare din idee, nu din obiect. Se rupe, de asemenea, legatura cu situatia reala. Copilul opereaza cu semnificatii complet rupte de situatia reala. Stii, dsta este un call - spune micutul aratand batatorul de covoare. _____________
4 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati ____________________________________ Capitol XVII

Orice obiect poate ft o jucarie. Copilul face ceea ce-i place. Este interesant ca, in acelasi timp, se supune strict regulilor pe care si le creeaza, insa trebuie sa-si dea seama ca acestea se pot schimba pe parcursul jocului. Micutii adora sa se simta incitati in cadrul jocului. Ei se simt excelent cand sunt ,,speriati", bazandu-se in acelasi timp pe sentimentul de securitate elementara. Primordiale sunt jocurile imaginare; abia mai tarziu apar si jocurile bazate pe reguli. Un j oc eficient trebuie sa indeplineasca mai multe conditii : sa rezulte dintr-o motivatie interioara puternica; sa fie insotit de o puternica implicare emotionala; sa constituie un proces in cadrul caruia copilul sa descopere ceva subiectiv nou.

Tocmai datorita acestor aspecte se dezvolta gandirea abstracta. Gandeste-te ce s-ar intampla daca i-am lipsi pe copii de posibilitatea de a se juca! Exercitiui 2: 0 lume cenusie,fardpete colorate!? Te rog sa imaginezi lumea unui copil privat de posibilitatea de a se juca. Analizeaz-o impreuna cu partenerul tau de discutie, dar intreaba-ti si prietenii ce cred despre acest subiect. Te rog sa te gandesti series la consecintele frustrarii copilului de posibilitatea de a se juca. Lipsa jocului poate ft compensate intr-o perioada mai tarzie a vietii? Winnicott afirma despre copii ca se joaca fiindca: simt placere, ceea ce se leaga de satisfacerea nevoii de a avea senzatii, iar adultul trebuie sa fie prudent in sugerarea elementelor noi, pentru a nu-1 frustra de bucuria si placerea de a cunoaste ceva si mai putin accesibil; j ocul permite echilibrarea agresivitatii interioare, exprimarea reactiilor ; j ocul permite stapanirea starii de teama, ceea ce se poate realiza prin j ocul cu acelasi lucru si in acelasi fel, ca un ritual care ofera sentimentul de siguranta, datorita stabilitatii, repetabilitatii si posibilitatii de a prevedea; jocul face posibila stabilirea contactelor cu ceilalti si, de asemenea, releva componenta de teama, intrucat jocul este o forma facila de contact interpersonal; jocul asiguraextindereapropriei experience; jocul este o forma de comunicare cu ceilalti, inclusiv la nivelul exprimarii sentimentelor.

Ai reusit sa surprinzi aceste aspecte efectuand exercitiul anterior? Ti-ai dat seama de posibilitatea de a-ti satisface aceste nevoi in timpul jocului?
Psihologie

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Ce fel de jocuri putem observa la copii?


J. Piaget distinge trei tipuri de joe: exercitii, jocuri simbolice si jocuri bazate pe reguli.

In literatura de specialitate vorbim, de asemenea, despre: jocuri de manipulare, primele care apar, la varsta cand copilul este sugar sau in etapa imediat urmatoare - de exemplu asezarea diferitelor obiecte in patut, construirea unor turnulete din cuburi etc.; jocuri bazate pe miscare - sarituri, aruncari, alergari etc.; jocuri individuale, in care copilul face ceva singur, indiferent daca il asista cineva, putand sa se joace ,,alaturi de", stabilind contacte numai pentru a obtine o informatie referitoare la efectul activitatii sale, dar inca nu-i tolereaza pe cei de o seama cu el, preferandu-i pe adulti; jocuri colective, in care copilul se joaca cu alti copii, dar, de fapt, ceilalti fac acelasi lucru, dar independent - de exemplu, danseaza, canta, se joaca cu mingeaetc.; jocuri in grup, in care copiii se joaca laolalta, colaboreaza sau rivalizeaza, putand interveni astfel efectul sinergiei (conlucrarea prin punerea in functiune a energiilor grupului). Dupa cum ai observat, exista diferite criterii in delimitarea tipurilor de joe, ceea ce face sa nu putem vorbi despre o clasificare omogena si armonioasa a acestora.

Care este atitudinea ta fata de joe?


Ce mseamna, de fapt, afirmatia In general, nu-mi place sa ma joe? Daca nu reusesti sa gasesti in tine disponibilitatea pentru joe, pentru activitati care, avand o anumita structura, isi pastreaza conventionalitatea deplina, iti permit sa beneficiezi nestingherit de conventie, in scopul exprimarii emotiilor, dar aceasta te obliga sa respecti regulile, intr-o masura mai mare decat in cazul altor activitati, inseamna aceasta pentru tine ceva? Ca esti adult? Desigur! Toti stim asta si nimeni nu contesta acest lucru. Ca traversezi o stare proasta? Sau poate ca nu esti in stare
Psihologie

Eu i copiii care imi sunt incredintati_________ Capitol XVII

_____

____

sa-ti asumi reguli care impun o anumita disciplina, ca te temi de esec? Poti sajoci la loto sau sa practici un sport, cand simti ca aptitudinile personale Iti permit un succes neconditionat. Dar jocul? Este pierdere de timp? Esti sigur? Nu-mi place sd mdjoc poate sa insemne si teama fata de pierderea controlului asupra propriului comportament. Comportamentul acesta ar trebui sa fie impecabil, adaptat varstei, rolurilor exercitate si statutului social. Nu-i asa? Daca gandesti astfel, nu pot decat sa te compatimesc sincer, deoarece, la fel ca si in trecut, te straduiesti sa satisfaci asteptarile altora si toata atentia ta urmareste ca nu cumva sa decazi din rolul pe care ti 1-ai impus, rolul unui tip rigid, dar trist! Intr-un cuvant, rolul unei persoane care isi consacra dezvoltarea personals dorintei de a castiga aprobarea celorlalti. Merita sa discuti despre acest lucru cu ceilalti. Jocul adultilor se deosebeste in mare masura de jocul copiilor. Noi nu spunem de fapt cane jucam, noi folosim verbul ne distrdm pentru a descrie participarea la un banchet, la o petrecere, la dans. Ce devine jocul pentru noi? Cantec, dans, conversatie, sport recreativ? Schimbam de fapt jocul pe distractii si pe ritualuri.

Jocul autentic te obliga safti activ.

Tocmai! Jocul se caracterizeaza prin faptul ca ne obliga sa fim activi. Este dificil sa detii rolul de observator in cadrul lui. Cine se joaca intr-adevar este implicat emotional, se afla in centrul actiunii. Ne absoarbe activitatea in sine sau contactul cu ceilalti. Ceea ce obisnuim sa numim distractie in perioada adulta este mai putin angajant. Activitatile se repeta, fiind deseori mecanice, ritualice si, ca atare, mai sigure. Poate fi chiar prevazut comportamentul altcuiva. Ne putem situa totodata in postura de observator. Un astfel de joe are functia de reducere a tensiunii, ofera stimuli, dar, de cele mai multe ori, este, pur si simplu, un joe psihologic, o comunicare aparenta, care nu se finalizeaza cu noi calitati, nu urmareste creatia, constructia, ci reiterarea sau multiplicarea. fl6 (35-42)) Copiii nu se distreaza in mod similar? Cum sa nu!? Din pacate, au invatat acest iucru observand adultii si intrand in legarura cu ei. Este adevarat ca jocurile copiilor reprezinta copia fidela a gesrurilor observate -jocul de-a al meu este mai bun ca al tdu, jocul de-a popa prostul constituie o manipulare al carei scop este consolidarea pozitiei sociale in cadrul grupului. Acest lucru se refera insa la copiii care, printr-un asemenea comportament, ,,s-au contaminat" de la adulti, prin asimilarea unor asemenea activitati, in grupurile de aceeasi varsta. In alte cazuri, copiii sunt spontani, angajati, plini de idei, de initiativa, de energie si de bucurie, participand emotional, fizic, spiritual si intelectual, jocul fiind lumea lor. Daca un copil sta trist si muta diferite cuburi sau imbraca si dezbraca o papusa in mod mecanic, cu ochii atintiti pe fereastra, deseneaza cerculete cu degetul si numeste aceste activitatiyoc, el minte - si pe noi si pe sine.
Psihologie

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Stii foarte bine ca pentru j oc nu este nevoie de nimic in afara de idee si de prezenta unei alte persoane, fie doar in imaginatia noastra. Nu reusim sa ne jucam singuri. Chiar si atunci cand copilul deruleaza un monolog, prefacandu-se in iepure, in pisica si indepartandu-si atentia de la sine insusi, el isi inchipuie aceste personaje ca fiind distincte, reale si vii.

Oare eii trebuie sa vreau, in general, sa ma joe cu copiii? Doar sunt adult!
Poate ca tu ai depasit aceasta faza! Candva, in copilarie, te jucai cu toata fiinta, iar acum, pur si simplu, consideri ca nu este potrivit sa revii la aceasta etapa. Poate ca tratezi disponibilitatea pentru jocurile de acest fel ca pe o expresie a infantilismului sau ca pe o regresie, ca pe o evadare din fata responsabilitatii, a constiintei! Poti alege intotdeauna! Ii arunci copilului cuburile si instructiunile de folosire, asteptand din partea lui sa fie linistit si sa se joace singur, iar tu citesti ziarul in tihna. Sunt unii oameni care ofera copilului recompense serioase pentru a fi cuminte. Te rog sa te gandesti la consecintele care decurg de aici pentru tine, pentru copil si pentru relatia voastra. Copilului ii spui ca nu este important, nu este demn de atentie, ca este mai rau decat tine, ca preocuparile lui nu : sunt inteligente, ci neinteresante pentru adulti. Nu-i permit! sa-ti impartaseasca emotiile, asadar ii transmiti mesajul ca nu trebuie sa faca acest lucru. Emotiile tale sunt mai importante decat sentimentele lui. Asadar, el ar trebui sa cedeze sau sa lupte, sa ceara, sa manipuleze, cu conditia de a fi eficient. De exemplu, asa cum ai procedat tu, si copilul poate recurge la santaj sau la ideea de a te cumpara. Ii poti starni totodata sentimentul nedreptatii. Fireste, ascunzi in tine sentimentul vinovatiei. Te poti simti bine in spatele ziarului, dar pentru un timp scurt. De fapt, ai discuta cu placere cu cineva! Am dreptate? Orice adult care si-ar face aparitia in preajma ta ar fi un personaj mai interesant decat bietul copil. In felul acesta afli despre tine ca nu stii sa te joci cu copiii, cu toate ca niciodata nu ai verificat acest lucru. Probabil nici macar nu reusesti sa-1 tratezi pe copil ca pe o persoana, de vreme ce nu-i oferi dreptul de a fi el insusi, de a decide in ceea ce-1 priveste, fireste intr-un plan in care el este capabil, in etapa concreta de dezvoltare in care se afla. .--..,. Relatia voastra nu se dezvolta, nu exista in cadrul ei schimbul de stimuli, de emotii, nu reusiti sa creati nimic impreuna. Este o relatie de negare, de distrugere.

Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati_________ XVII

___

Capitol

Trebuie, asadar, sa te joci cu copiii? A trai impreuna cu ei inseamna a lucra, a calatori, a discuta, a gati, a practica sportul. Ce a mai ramas astazi din aceste posibilitati? Vizionarea impreuna a serialelor? Ce trist! A distra pe CINEVA, a te juca PE SEAMA CUIVA sau a te juca CU CINEVA? Deosebirea este evidenta, nu-i asa? Te rog sa te gandesti la tine msuti. Ce faci tu in timpul jocului? Situatia se schimba daca ai de-a face cu copii sau cu adulti? Ce anume determina aceasta schimbare? Distram pe cineva de care ne temem, pe care dorim sa-I atragem de partea noastra, care are putere asupra noastra. Nu stabilim cu el un contact cu adevarat pro fund. Obtinem acordul lui doar conditional; suntem acceptati doar in masura in care ,,spectacolele" noastre i-au placut. Cu adultii, jucam rolul de bufon, de persoana care nu trebuie luata in series pana la capat. In contactul cu copiii, educam in felul acesta micii tirani, care sunt pasivi, nemultumiti, plictisiti, vesnic nesatisfacuti. Ei au o mare disponibilitate de a pune calificative aspre, fara a se interesa de propria imagine sociala. A te juca pe seama altora? Sigur ca da! Cunosti atitudinile si comportamentele oamenilor care se folosesc de ceilalti pentru joe, ca de niste instrumente, pentru propria lor placere, fara a se ingriji de confortul, de sentimentele si de senzatiile celorlalti. Te joci pe seama altora cand, de exemplu, rasucesti parul cuiva pe degete, cand arunci in sus un copil care tipa, cand il obligi sa spuna o poezioara, cand razi de ceea ce face sau de ceea ce spune. Te amuzi pe seama altuia, depreciindu-i actiunile sau consecintele actiunilor sale. Cunosti fenomenul caracteristic grupurilor de copii de aceeasi varsta, cand toata grupa topaie de bucurie pe seama unui tap ispasitor. Este extraordinar sa constati ca jocurile didactice, jocurile care urmaresc dezvoltarea unor priceperi, intreprinse de adulti in grupele de copii, reprezinta adesea tocmai o asemenea forma de contact. Adultul - profesor, antrenor - se distreaza adesea pe seama lor sau ii amuza pe ei insisi. Ce anume ar putea inlocui asemenea forme de contact? Se pare ca nu poate fi vorba aici de parteneriat, de joe laolalta cu grupul... Sau nu e asa?! Emotiile autentice ale unui antrenor care isi musca degetele, tresalta, gesticuleaza, bucuria, tristetea, trairile vii care apar, in masura in care ne identificam cu grupul, pot da nastere la o legaturaprofunda si autentica, fara eliminarea distantei care decurge din constiinta deosebirii de varsta si de rol social. Exemple (A): > Jucati-vd, copii, este un joe didactic foartefrumosl- spune invatatoarea, strambandu-se de parca ar fi baut otet, aratandu-si repulsia. Ea adopta atitudinea celui care se ascunde in spatele ziarului. De data aceasta, in spatele catalogului. Refuza sa se joace impreuna cu copiii, ii observa sau se exclude din relatia cu ei.
Psihologie

Lectia 41

___

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

> Copii, aveti aid unjoc minunat! 0 sd vd ardt cat de grozav ne vomjuca. Priviti! Ce litere splendide vom trece in acest tabel! - spunem, distrandu-i pe copii intr-un mod gingas. Ce multepuncte ai adunat!Splendid, bravo! eocheteaza adultul. Nu se angajeaza in contactul cu copiii, indeplinind doar un rol subsidiar, in acceptiunea lui. El este acolo pentru a-i face pe copii sa se simta bine si sa fie multumiti. ^ Hei, jucati mai departe! Nici unul dintre voi nu va reusi. Stiam eu cd nu stii asta! - spui, distrandu-te in felul acesta pe seama copilului.

atentie, si sa permiti sa te observe si ceilalti. Ar 11 bine sa colaborezi in acest sens cu partenerul tau de discutie. Te rog sa iti amintesti cum te-au tratat adultii in perioada copilariei timpurii si mai tarziu, cum anume era relatia voastra in timpul jocului si in afara acestuia. Ce influenta a exercitat acest lucru asupra afectivitatii tale la maturitate? Oare exista si alte solutii? Am stabilit ca poti sa nu te joci, ca, in general, poti sa nu abordezi un asemenea rol. Dar daca vei ramane in aceasta situatie, manifestand un oarecare spirit activ, poti deveni pur si simplu participant la joe sau poti indeplini un rol coordonator. Te rog sa observi ca aceste forme de abordare a problemei nu se exclud reciproc. Este bine sa constientizezi ce anume se petrece intre tine si copii. Constiinta noastra va fi mai profunda, daca ne dezvoltam propria competenta de a observa. De aceea, iti propun un alt exercitiu practic. Cand observam ceva la altii, exista speranta ca vom observa acest lucru si in comportamentul nostru. Dupa tine, aceasta afirmatie este corecta? Exercitiul 4: Ceface el/ea cu acest copii? Daca doresti, observa adultii care se afla in compania unor copii. Incearca sa clasifici relatiile lor intr-una dintre categoriile: 1) nu se joaca deloc impreuna; 2) copilul se joaca singur, iar adultul refuza contactul; 3) adultul se distreaza pe seama copilului; 4) adultul se joaca cu copilul. Ce crezi? Este posibila varianta 5) - copilul se joaca cu adultul? Ce dovedeste aceasta? Gate comportamente ai observat pentru fiecare categorie? Ce idei ti-au venit? Comportamentul propriu face parte dintr-o categorie des sau rar intalnita? Un anumit model de comportament al adultului in relatia cu copilul incredintat lui poate fi creat pe baza unei alte abordari teoretice. O asemenea abordare ne imbogateste reflectiile pe tema respectiva.

10

Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati________ XVII

__

Capitol

Comportamentele adultilor in timpul jocului ar trebui sa reflecte capacitatea lor _____ de a reactiona la fiecare nivel al structural propriului EU, asa cum s-a mentionat (16 (29-43)) in cadrul analizei tranzactionale. Numai o asemenea flexibilitate reprezinta garantia unei satisfactii reciproce si a unor avantaje reciproce mari. Nu putem reactiona concomitent la toate cele trei niveluri, dar ar fi bine, asa cum iti amintesti, sa ne pastram capacitatea de a ne manifesta in cadrul fiecaruia dintre acestea.

Niveluri de conlucrare in timpul jocului


1. Cauta COPILUL din tine sau sa ne jucam in mod autentic!
Purtam rn noi ipostaza de copil, care ne permite sa comunicam cu lumea zmeilor si a printeselor, sa admiram o musca plimbandu-se pe abajurul veiozei. De aceea intelegem ce inseamna pentru copil adultul sau cat de tare doare observatia pe care o face profesorul in prezenta intregii clase. Datorita copilului din noi, putem comunica cu propriul nostru copil. Tocmai. tncearca sa dezvalui COPILUL care ai fost. Alege acele jocuri care sa-ti placa si tie, straduieste-te sa negociezi ceva ce se asociaza cu starea de bucurie si de satisfactie. Important este ca si copilul, si adultul sa fie la fel de activi. Ce inseamna sa cauti COPILUL din tine? Disponibilitatea de a te manifesta la nivel emotional, de a trai lumea pe baza senzatiilor, de a valorifica energia si de a pune in miscare creativitatea. Te rog sa te gandesti cat de des te comporti in acest fel! Poate ca merita sa incerci!

2.

Cauta ADULTUL din tine sau sa ne jucam astfel meat sa daruim ceva sisaprimimceva!

Fa ceva ce te fascineaza si pe tine! Este simplu, fiindca nimeni nu te obliga sa te ocupi de cuburi, de papusi etc. sau sa te joci de-a pisicile vesele! Propune copilului ceva ce este amuzant si interesant si pentru tine. Este vorba mai degraba de fascinatie intelectuala, si mai putin de emotii. Totusi, emotiile pozitive sunt o consecinta a actiunilor intreprinse cu pasiune si cu entuziasm. Povesteste-i copilului despre hobby-ul tau, despre domeniul in care esti specialist. Impartaseste-i ceea ce apreciezi la tine. Contactul cu un maestru, inca de la o varsta frageda, reprezinta pentru copil o promisiune care poate deveni ulterior baza propriilor aspiratii si visuri. Comunicarea cu copilul in timpul transmiterii cunostintelor constiruie o provocare. Te rog sa observi cum te poti verifica singur vorbind copilului intr-un mod accesibil, simplu, dar nu lipsit de sens, ci redand esenta problemei. Uneori, cu acest prilej, ru insuti constientizezi cate ceva. Intrebarile copilului reprezinta, in situatia concreta, stimuli generosi pentru gandirea creativa, lipsita de stereotipuri si de asocieri mecanice, care, de multe ori, camufleaza ceea ce este cu adevarat important. Aceste intrebari pot deveni sursa unor ipoteze importante pentru dezvoltarea copilului. ,_____ Psihologie

1 1

Lectia 41 impreuna cu copiii?

__

Cum sa ne petrecem timpul

Cum poti determina aparitia unor noi preocupari la copil? Poti stfirni preocuparile copilului, chiar daca acestea nu vor fi durabile si profunde, ci doar li vor dezvolta vointa si intelectul. Te rog sa te gandesti daca tu insuti nu datorezi pasiunile tale unor adulti pe care i-ai intalnit in evolutia ta? In literatura de specialitate intalnim referiri la procesul schematizat de determinare a unor interese noi la copii, in functie de modul de a actiona al persoanei adulte. Se afirma ca, pentru a determina acest lucru, adultul ar trebui sa puna in fata copilului probleme, fireste, adaptate la posibilitatile sale de cunoastere. Dar lucrurile nu se incheie aici! Este necesar sa li se dea indicatii despre cum anume pot aborda problema respective Solutionarea problemei trebuie sa fie insa o activitate independents pentru copii. Rezultatul pozitiv al acestei activitati intelectuale ar trebui sa se bucure de sustinerea sociala, nu doar din partea persoanei care pune problema, ci si a colegilor de aceeasi varsta si a altor adulti important! pentru copil. Pentru ca interesul nou sa apara, acest proces trebuie reluat, pe baza altui material, pana cand se contureaza dovezile care arata ca tanarul dispune singur de motivatia interna pentru acest tip de activitati, asadar manifests interes fata de ele. O dovada in acest sens este perceperea de noi probleme, de noi sarcini cognitive, in domeniul respectiv, de catre copilul insusi. Orice succes in cunoasterea noastrd genereazd mat multe probleme noi decdt cele care aufost solutionate - sustin specialistii. Despre intrebarile copiilor Mama, ce este asta? La ce este bun? Dar de ce? Pentru ce? Cunoastem cu totii acest tip de intrebari, fiindca le-am formulat la randul nostru sau i-am observat pe cei care le formuleaza! Cel mai obositor este vesnicul De ce?, la care este atat de greu de raspuns. De multe ori, punand aceste intrebari, copiii nu-si exprima de fapt dorinta de a cunoaste. Adesea, intrebarile sunt gesturi verbale, o dovada a dorintei de a mentine contactul. Intrebarile copiilor sunt o adevarata comoara pe care o pierdem in timp. Nu ne mai mira nimic, nu ne mai surprinde nimic, nici un tip de cunoastere nu ne mai ofera bucuria copilului care, cu ajutorul cuvintelor, doreste sa aprofundeze totul. Un specialist in psihologia copilului scrie despre aceasta problema astfel:
In educatia intelectuald a copilului mic, intrebarile si rdspunsurile joacd un rol extrem de important. (...) Nu este nevoie sd-l indemndm pe copilul mic, care se dezvolta in mod normal, sd ne puna intrebari. Setea de cunoastere la un copil normal de trei ani este atat de mare, incdt niciodatd nu-i vafi teamd de intrebari. Din intrebarile copilului si din rdspunsurile noastre trebuie sdse nascd o discutie liberdsi interesantd, un schimb de idei. Doar atunci copilul va cunoastepldcerea de apune intrebari, simtindgustul rdspunsurilor...

Dar cum sa facem lucrul acesta? Acelasi spacialist afirma ca se cuvine sa ne exprimam disponibilitatea, dorinta, nu obligatia de a-i asculta pe copii, de a primi intrebari. In plus, raspunsurile noastre ar trebui sa fie interesante, libere, nu instructive, tinzand sa rezolve ceva o data pentru totdeauna. Este minunat cand adultul capata in ochii copilului autoritate si respect pentru informatiile dobandite.
12 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati

Capitol XVII

vise,? fd ma fat/vie,, IK sfapfit, c&v-a

Ce crezi? A fi gata sa recunosti ca nu dispui de o asemenea informatie este o piedica sau un ajutor in contactul cu copilul care te intreaba ceva? Cel care nu stie ceva nu este ignorant; in prezent, este mai bine pentru oameni sa inteleaga decat sa stie! Crezi ca este adevarat? Ar fi bine sa impartasim copiilor cunostintele noastre despre cautarea datelor. Aceasta strategic le dezvolta independent si optimismul. Manifestandu-te ca adult, poti starni interesul, prin acceptarea cu pricepere a intrebarilor copilului. Ce ar mai trebui? Actionand ca adult, iti dai seama de consecintele manifestarilor tale, reusesti sa prevezi consecintele anumitor decizii. Intreaba-1, asadar, pe copil, cum si le imagineaza el. Straduieste-te sa-i dezvolti aceasta obisnuinta. lar daca tu insuti nu o detii inrr-o masura suficienta, lucreaza alaturi de el. fn loc sa-i interzici ceva, intreaba-1 despre consecinte, informeaza-1, transmite-i cunostintele de care el nu dispune si indeamna-1 sa incerce sa ia o hotarare. Daca reusesti sa-1 tratezi ca pe un adult, il ajuti sa devina mai intelept si mai responsabil, pe baza profetiei care se implineste de la sine, prin elementele noi ale imaginii propriului EU care i se contureaza si prin sugestie. Te rog sa observi ca omul tratat ca entitate inteligenta se comporta exact la fel.
Este mai bine saactionam in sfera dezvoltarii iminente, devansand oarecum posibilitatile copilului, decat sa-i estompdm si sa-i frdndm dezvoltarea cognitivd.

Dar nu trebuie sa exageram! Sfera dezvoltarii iminente o reprezinta spatiul actiunilor accesibile copilului, cu un ajutor oarecare, un spatiu in care va incepe sa se miste liber in viitor. 3. Cauta PARINTELE din tine sau sa ne jucam astfel incat sa transmitem valori, sa educam, sa indicam ,,calea"!

( 16(29))

Care este rostul PARINTELUI? Sa interzica, sa impuna? fn timpul jocului, cauta sa stabilesti regulile care se afla in legatura directs cu valorile la care subscrii
13

Psihologie

Lecjia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

tu insuti. Nu te juca cu copilul astfel incat conventia jocului sa fie in contradictie cu aceste valori. Daca te joci de-a crima, il vei invata sa ucida, daca ii vei impune sa nu spuna adevarul, il vei invata sa minta.
A

In timpul jocului lovim salteaua, radem, respectamprincipiile, suntem drepti, potrivit cu situatia persoanei, cu efortul depus etc. Vom sti astfel sa justificam ceea ce facem. In rolul de parmte raspundem de securitatea jocului, de cea exterioara, fizica, dar si de cea afectiva. Putem atinge scopul acesta, excluzand amenintarea cu calificative. Ca parmte sanatos, acceptam copiii in mod neconditionat, ca fiinte umane. Ne pronuntam asupra valorilor referindu-ne la comportament, nu la oameni. Vom asigura astfel libertatea de actiune, nu vom executa ,,retete" de joe, bazate pe ideile noastre. Sa nu uitam sa acordam un ajutor la care renuntam imediat ce nu mai este necesar. Un parinte inteligent nu conduce jocul. El stabileste o asemenea legatura, incat sa nu-1 faca pe copil dependent de el, de prezenta sa, de confortul sau de comportamentul sau. El ar trebui sa ramana independent si liber chiar atunci cand este entuziasmat de joe, caci jocul va trebui sa se incheie. La fel se intampla in terapie: invatam cum sa ne jucam singuri si cu ceilalti, iar cand se incheie terapia, stim sa ne bucuram de propria dezvoltare. Sentimentul obligatiei de a obtine rezultate este legat de atitudinea fata de sarcina propusa, fata de efect. Acest sentiment starneste teama sau mania, este cauza mai multor tensiuni, a abordarii jocului ca pe o activitate pe care o putem incheia doar atunci cand scena noastra, casuta, constructia din cuburi vor fi perfecte si vor starni aplauzele observatorilor. Un asemenea joe este trist, amintind de efortul depus pentru a obtine cateva minute de aplauze. De altfel, aplauzele sunt adesea ,,proprietatea" animatorului curajos, adult. Dar copiii? Copiii se plictisesc. Nu totdeauna diploma sau ,,strangerea de mana" constituie pentru ei motivatia suficienta pentru a continua jocul. Este pacat. Nu este oare vorba aici despre joe, despre bucuria pe care o genereaza, despre motivatia efortului si a progresului individual? In contactul individual cu copilul putem manifesta asemenea porairi in pregatirea unor ,,efecte speciale" - pentru mama, pentru sefi, pentru ca ei sa vada si sa aprecieze competentele noastre. Intre stimularea dezvoltarii copilului, punerea in valoare a posibilitatilor sale si urmarirea unor rezultate palpabile se afla o granita ingusta. Unul dintre criteriile de diferentiere il constituie grija fata de starea emotionala a voastra, a amandurora. Multi adulti, legati profesional de educarea si de instruirea copiilor, nu inteleg ca se pot juca, acceptand in acelasi timp ideea ca din acest joe nu rezulta nimic palpabil, nimic concret. Nu repetam nimic, nu consolidam, nu cunoastem. Dar ce rezulta din aceasta activitate? Gesturi, miscari, reactii, emotii vii, cum ar fi rasul, sentimentui de siguranta, de apartenenta, experimentarea unor comportamente care in lumea din afara jocului starnesc inca senzatia de jena sau de neliniste. Este putin? Din punctul de vedere al binelui si al dezvoltarii personale a copiilor, reprezinta mult mai mult.
14 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati_________ Capitol XVII

____

____

Ca PARINTE, nu-i interzice copilului sa se joace ,,fara rost", sa se tavaleasca pe dusumea, sa cante de mai multe ori acelasi cantec, sa topaie de zor, sa strige, sa arunce cu ceva. Nu uita ca acestea sunt o forma necesara de manifestare a reactiilor sale si de exprimare a sentimentelor, de orientare in lume si de stapanire a mediului.

Despre plictiseala
A teplictisi inseamnda saruta moartea. (G. de la Serna) Copilul care se plictiseste transmite in acest caz dorinta si nevoia de a stabili un contact, de a simti un stimul, de a cunoaste ceva. Ii refuzam toate acestea ,,cuplandu-l" la televizor sau la computer si refuzandu-i cu adevarat contactul. Copilul invata sa-si satisfaca nevoia de fi cu oamenii in mod aparent. Discuta cu televizorul, traieste emotii alaturi de persona] ele jocurilor, ceea ce nu-1 impiedica sa le distraga si sa le faca sa sufere. Dar toate acestea sunt imaginare. Doresti ca lucrurile sa se petreaca astfel? ( 25 (6-8^ ^ ^-' Copilul plictisit doreste sa fie impreuna cu noi, nu se poate descurca singur. Un asemenea mesaj poate fi un simptom important, referitor la ,,stimulare". Stii care este solutia? Contactul copilului cu cineva care ii acorda atentie, il asculta, nu cu cineva care ii ofera jucarii scumpe. Copilul, chiar daca cere asemenea jucarii, nu de asta are nevoie cu adevarat. El nu trebuie sa se simta singur. O solutie potrivita ar fi sa se afle in compania unor copii de varsta lui. In preajma lor nu se va plictisi. Merita sa li se sugereze cateva idei si sa li se reaminteasca regulile. Invata-i pe copii sa se bucure de legatura cu ceilalti oameni, impartaseste-le trairile tale generate de fascinatia de a-i descoperi pe ceilalti, de a exista alaturi de ei, de a darui. Copiii nu se plictisesc intre ei. Daca totusi spun asta, isi demonstreaza astfel aversiunea reciproca, aversiunea fata de tipul de contact impus sau neaga o propunere neatragatoare.

Este bine sa se tina seama de cateva principii semniflcative in timpul jocului cu copilul: 1. Eu sunt eu, iar tu esti tu

Acest principiu pare evident, dar in realitate este adeseori nerespectat. EU si TU sunt doua persoane distincte. Avem alte gusturi, alte preferinte. Avem limite in ceea ce priveste nevoile la nivel fizic, emotional, intelectual si spiritual. Nu depasim aceste granite. Intrucat suntem fiinte distincte, nu simtim in acelasi fel. Si acest lucru este firesc. Nu receptam lumea in acelasi mod, dar respectam acest lucru, fara sentimente de inferioritate sau de superioritate.

2.

Eu sunt important, tu csti important

Amandoi suntem importanti. Tu si eu. Nici unul mai mult decat altul. Nimanui nu i se cuvine suprematia in functie de data nasterii. Esti important cu nevoile, cu sentimentele, cu predispozitiile tale, pe care eu le respect. Astept acelasi lucru de la tine. Contactul nostru va reusi atunci cand vom fi sensibili unul fata de celalalt, cand vom cauta calea de mijloc, principiu multumita caruia ne va fi bine amandurora. Psihologie 15

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Ar fi bine daca nu ai interpreta acest principiu ca un cunoscut al meu, care spune: Eu imi deschid o here, iar tie iti deschid computerul. Trebuie sa fie vorba despre ceva care ne leaga, care declanseaza intre noi ceva nou.

3.

Eu sunt mare, iar tu esti mic

Tu ai anii tai, profesia ta, prestigiul si rolul tau. Nimeni nu-ti cere sa te prefaci ca esti ceea ce nu esti. Este jenant sa vezi un barbat de patruzeci de ani tarandu-se pe dusumea. El se simte Ion, dar, ca sa-si amuze copilul, face pe lonut. Cu totul altfel esle situatia in care ne-am simti noi insine lonut! Este chiar penculos daca ne simtim bine in acest rol si nu dorim sa revenim la versiunea eului adult din noi! Esti mai in varsta^ mai greu, mai malt etc. Este clar. De asemenea, ai mai multe cunostinte, poti alerga mai repede, cunosti mai multe cuvinte, esti mai puternic. Este adevarat. Si cat timp nu acceptam alte reguli, sa nu ne prefacem in fata copiilor ca lucrurile stau altfel. Ar fi un indemn la joe procedeul ,,de a numi cainele pisica...". Sa nu te miri prea tare daca un tanar astfel educat - convins ca totdeauna putem ajunge la o intelegere - iti va dovedi ca cercul este patrat, iar albul este negru si invers. 4. Contractuljocului

Ce ar trebui sa cuprinda ,,un contract" dejoc cu copilul? Ar trebui sa se precizeze in el inceputul si sfarsitul jocului si sa se estimeze durata acestuia. Acest lucru poate preintampina aparitia unor emotii neplacute, ne invata autocontrolul si raspunderea, ne permite sa iesim din situatiile de manipulare. In contract ar trebui sa se gaseasca si informatii cu privire la rolul adultului si la eel al copilului, la sarcinile, la functiile si la relatia reciproca dintre ei. Puteti negocia in acest sens, dar depinde de tine insuti ce anume iti asumi. Vrei intr-adevar sa fii calut, purtandu-1 pe copil in spate? Iti corespunde rolul de bolnav supus injectiilor? Mananci ceea ce pregateste micutul cu mainile murdare? Nu-ti recomand sa fii rigid, ci sa permiti in mod limpede ceea ce consimti sau sa refuzi acele activitati si roluri impuse in ciuda vointei si a gustului tau. Ce sarcini poti accepta? fntreaba-te pe tine insuti. De exemplu: /// dau o idee, te ajut sd nascocesti cdteva propuneri dejoc si tu poti alege. Te rog sa nu uiti ca promisiunea voifi aldturi se deosebeste fundamental de voifi cu tine, obligand la cu totul alte actiuni. Nu-i asa? De asemenea, merita sa stabilim cu copilul ce anume inseamna pentru noi reciprocitatea in timpul jocului si daca acceptam respectarea acestui principiu. Nu uita ca el nu trebuie sa fie in contradictie cu principiile discutate anterior. Din pacate, multi adulti ,,beneficiaza" cu placere de privilegiile de adult, in contactul cu copiii. Copilul trebuie sa vorbeasca incet, in timp ce noi suntem scutiti de acest lucru, el nu are voie sa umble incaltat, noi da, el nu are voie sa umble in lucrurile noastre, noi oricand intr-ale lui, nu are voie sa bea apa de la chiuveta, sa manance intre mesele principale etc.
16 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati

Capitol XVII

Te rog sa te gandesti daca accept! in timpul jocului reciprocitatea. De ce tu poti sa-i ciufulesti parul, daca nu-i permiti sa-ti faca acelasi lucru? De ce ii dai cu palma peste fund, de vreme ce niciodata mi i-ai permis sa-ti faca la fel? Daca nu crezi si nu intelegi in ce consta aceasta problema, da-i voie unui copil sa te pieptene si sa te imbrace, sa te hraneasca si sa te spele. Iti doresc sa privesti cat mai adanc in sinea ta!

Mai exista un element foarte important al contractului: ordinea. Acesta este un element indispensabil in asigurarea succesului intregului contract de joe, dar care este omis foarte des. lata un motiv de tensiune si de disconfort si de partea copilului si de cea a adultului. Jucandu-te cu trenuletele cu fiul vecinilor, nu uita sa stabilesti participarea comuna la curatarea terenului de joaca. La fel trebuie sa procedezi primind copii in vizita la tine. Demna de urmat si cu rol disciplinator, indeosebi pentru copiii mai mici, este regula de a strange ,,echipamentul" dupa fiecare parte a unui joe alcaruit din mai multe elemente. Sper ca nu trebuie sa te conving ca ordinea dupa j oaca copilului poate fi ea insasi un joe excelent, la care nu merita sa remmtati. In plus, transmitem copilului mesajul ca viata este ca un caleidoscop care, la fiecare rasucire a axului, ne solicita o noua adaptare. In fiecare dintre situatiile care apar merita sa gasim ceva valoros pentru noi. Nu fi ridicol si nu face tu curatenie dupa copii, ci impreuna cu ei. Cu acest prilej, invata-i cum sa procedeze rapid si in liniste. Este bine sa-ti amintesti ca puiul de om executa cu placere si repede solicitarile simple, indeosebi daca ele decurg din angaj amentul luat anterior. Este bine totodata sa dai un bun exemplu, sa nu tratezi strangerea obiectelor ca pe o sarbatoare de zile mari, ci ca pe un element obisnuit. Stii ca tocmai noi suntem aceia care le cream copiilor cea mai mare repulsie fata de orice fel de munca, atunci cand le comunicam fara echivoc cat de mult uram ceea ce trebuie sa facem. De exemplu, facand ordine, puteti aseza mai intai ceea ce este rotund sau de culoare rosie, ceva al carui nume incepe cu litera ,,s" etc. Ii poti propune copilului mic varianta de a-si aseza cateva jucarioare langa peraita, iar unuia mai mare un concurs legat de timpul record pentru strangerea obiectelor, Psihologie

1 7

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

recompensa fiind un premiu. Te rog sa nu manipulezi si sa nu-i inveti ca tot ceea ce facem trebuie sa fie din interes. Recompensa poate fi un sarut, o poveste sau un mar suculent mancatjumate-jumate. Va fi ceva frumos si vesel. In contract ar trebui sa existe si conditia referitoare la continuarea con tinutului si a formei activitatii intreprinse. Acest lucru nu este identic cu definirea duratei jocului si nici cu rezultatul satisfacator, care permite incheierea lui. Jocul fascinant si derulat intr-o atmosfera emotionala placuta creeaza copilului motivatia puternica de a-1 continua in viitor. Uneori esti indispensabil in aceasta directie. Nu uita sa te intelegi cu copilul, daca doresti si poti, sa te intalnesti cu el mai tarziu. Te rog sa nu promiti ceea ce nu vei face. Se intampla, de asemenea, ca un joe reusit sa poata fi extins, prin participarea altor persoane. De asemenea, copilului i se pot sugera forme de modificare a jocului, pentru a-1 face mai atragator sau pentru a introduce elemente creative. Nu este usor sa tii minte toate aceste lucruri. Si mai greu este sa le realizezi cu succes. Stii ce ajuta totdeauna? Rasul. 5. Umorul

28 (27) J Intocmai, simtul umorului. Este o modalitate care face sa dispara resentimentele, tensionarile, suferintele. Astazi revenim la tema respectiva, in contextul jocului cu copiii. Gandeste-te de cate lucruri putem rade. Invata sa razi cu bunavointa catre cineva, nu de cineva. Nu uita sa razi de propriul comportament. Te vei simti mai liber si mai degajat decat atunci cand, pregatit riguros si impecabil, realizezi cu constiinta deplina temele succesive ale jocului didactic cu copiii. Razi de propria neindemanare, de situatiile inadecvate, razi sincer cand se deschid sursele spontane si autentice ale energiei copilului spontan, liber. Intelectul transpare in simtul umorului. Trebuie sa intelegi ceva pe deplin pentru a ; sesiza gluma si a observa disonanta. Observand ca razi, copilul va invata sa faca acelasi lucru. Nu trebuie sa-i explici ce anume te amuza. Mai intai verifica daca a inteles singur acest lucru. Anecdotele verbale nu sunt accesibile unui copil obisnuit, de aceea ajuta-1 sa le inteleaga. In felul acesta ii dezvolti vocabularul si il faci sa fie sensibil la problema folosirii limbajului si la rigoarea alegerii cuvintelor. 6. Ce este adevarat si ce este ireal sau despre scoaterea sentimentelor de sub imperiul vrajii, ca intr-o psihodrama

In timpul jocului, cand participantii se implica, apar emotiile. Acesteavor fi puternice, dinamice, uneori mai vii decat cele de dincolo de situatia imaginata. Mania, teama, iritarea, sentimentul instrainarii etc. se pot manifesta cu succes la copii, ca si la noi. In timp insa ce noi, adultii, ne dam perfect seama de contextul lor amuzant, ireal, copilul nu reuseste sa vada limpede granita dintre lumea j ocului si lumea reala. De ; aceea, merita sa facem un pic de efort, pentru a constientiza emotiile aparute. De exemplu, daca in timpul jocului ai fost un lup rau sau un vampir, nu uita sa le spui ca acum esti tu insuti.

18

Psihologie

Eu si copiii care imi sunt mcredinta|i

Capitol XVII

Nu uita ca micutul nu este matur din punct de vedere afectiv. El reactioneaza altfel decat adultul fata de amanarea satisfacerii nevoilor sale, iar cauzele nelinistii sau ale incordarii lui pot fi apoi neclare pentru cei apropiati. Nu uita ,,formula": Acum nu ne maijucdm. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Sentimentele melefatdde tine acum sunt... Dar tu stii cu cine te joci, de fapt? M. Debesse scrie foarte frames despre copilul aflat la vdrsta linistii de copil, adica in etapa trezirii. Ce face el in aceasta perioada? Mananca, doarme, se misca. Miscarile lui au caracter explorator. Spiritul activ se dezvolta cand este lumina sau galagie. Copilul exprima emotii: teama, rautate, simpatie. Apoi, intreaga sa activitate se concentreaza asupra stapanirii mersului si vorbirii. Un alt autor denumeste, in mod amuzant, aceste etape ale dezvoltarii puiului de om: sugdret, observator, prinzdtor, tdrdtor. Este amuzant, nu-i asa? Gandeste-te la alte expresii potrivite pentru celelalte etape ale dezvoltarii omului. Poate impreuna cu partenerul tau de discutie vei incerca sa gasesti denumiri legate de activitatile dominante in aceste perioade. Cum te-ai denumi pe tine insuti in prezent? Stapanirea mersului si a vorbitului reprezinta ,,cea de-a doua nastere" a copilului. Cine anume isi face acum aparitia pe lume? Debesse afirma ca se nastepuiul de tap. La varsta de peste trei ani, el are o figura interesanta, cu un cap desrul de mare, cu un trunchi ceva mai suplu, in comparatie cu etapa anterioara. Trupul se misca mai armonios, iar fata luminata se indreapta spre lume.

Pop de.pa.si ftaza .pac.at ca KU. top fd foaad de, aza de.

Copilul mic are o viziune sincretica, globala asupra lumii. El percepe entitati mari, dar le diferentiaza cu greu. Nu este inca in stare de analiza si de sinteza. In gandirea copiilor se intalneste fantezia. Ei manifesta tendintele de animizare (inzestrare cu suflet a obiectelor) si antropomorfizare, pe care le putem folosi, de asemenea, in timpuljocului.
Psihologie 19

Lectia 41

Cum sa ne petrecem timpul impreuna cu copiii?

Copiii mici mamfesta curiozitate fata de lume, dar nu sunt inca in stare de o observatie sistematica, avand dificultati atat cu descrierea, cat si cu povestitul. S-ar putea spune ca ,,gandesc" cu ochiul, cu urechea, cu mana, cu miscarea corpului. Copilul este egocentric, se pare. Viata lui afectiva incepe insa cu atasamentul primar, cu tendinta spre placeri, tendinta care nu are nimic comun cu a face ceva in detrimentul altcuiva. Pur si simplu, copilul tinde spre ceea ce este placut. Tensiunea, rivalitatea si invidia apar mult mai tarziu.

sai prin indemanarea corpului sau, pe care si-1 descopera singur. Cautarea admiratiei celorlalti este ceva firesc, ca si asteptarea iubirii ,,pentru nimic", cu care venim pe aceasta lume. Micutul imita mai intai comportamentele celor din jur, apoi tinde sa se deosebeasca de mediu. Dupa ce trece de aceasta faza, devine nonconformist si, in cautarea de sine, va opune pregnant ceea ce face el celor infaptuite de ceilalti. Pentru a nu ramane in aceasta faza, pana la sfarsitul vietii, simturile, imaginatia si caracterul trebuie sa fie modelate. Prin procesul de rnvatare, vom ajunge la o atitudine creativa, cu adevarat matura. Ce putem retine din cele spuse pana acum? Evident, ca, dupa cum frumos spun psihologii, copildria servestejocului (M. Debesse).
20 Psihologie

LECTIA 42
Cum sa ne jucam cu copiii? ,De-a ce sa ne jucam. de-a ce sa ne jucam?"
Ni se pare uneori ca nu avem probleme cu nascocirea ideilor in ceea ce priveste jocul cu copiii, ca stim extrem de multe. Oare asa stau lucrurile in realitate? In afara de oamenii care se joaca cu copiii in cadrul activitatii lor profesionale si de cativa parinti de exceptie, putini adulti reusesc sa propuna copiilor ceva mai mult dccat jocul cu jucarii sau cuburi, televizorul si computerul. Uneori, propunerile vizeaza jocuri si distractii bazate pe miscare, nu totdeauna posibil de efectuat, fie pentru ca nu pot avea loc in incaperi, fie din cauza lipsei unui grup de copii de aceeasi varsta. Unii adulti se apuca sa le citeasca copiilor sau sa le deseneze, dar nu impreuna cu acestia, adica abordeaza un contact indirect. Majoritatea isi ofera doar prezenta -Tu tejocifrumos, iar eu voi sta aid -, iar daca nu mai este o alta persoana adulta sau televizorul, ziarul etc., incremenim in aceasta pozitie, cu un aer absent, care se transforma intr-o expresie de furie, in cazul in care copilul nu accepta o asemenea stare de fapt. Sa presupunem ca tu vrei sa te joci cu copilul. Strategia optima este atitudinea creativa, adica nascocirea jocului. Nu esti singur; jocul iti este destinat tie si unui grup de copii cu care ai de-a face. Autorul ideilor va fi copilul sau grupul. Nu impune varianta ta, invata sa asculti, sa negociezi. De-a ce sa ne jucam? Ne jucam cu ceea ce este atragator pentru noi amandoi, potrivit cu locul si cu momentul respectiv. Nu trebuie sa fie neaparat un joe potrivit varstei si sexului. Nu uita ca tocmai jocurile mai putin rigide sunt adesea deosebit de atragatoare. Nu ezita sa te j oci de-a batalia pe mare cu papusi de portelan cu un baietel de sapte ani. Poate ca tu insuti nu te-ai jucat niciodata singur astfel si vei avea prilejul de a compensa lipsa unei asemenea experience din copilarie!

De ce este bine sa ai idei din belsug?


Daca esti o persoana care are probleme in ceea ce priveste sentimental propriei valori, al fermitatii, straduieste-te din vreme ,,sa-ti umpli buzunarul" cu idei pentru jocul cu copiii, daca soarta iti ofera o asemenea sarcina. In felul acesta, vei actiona profilactic, prevenind posibilitatea de a aparea nerabdarea, disconfortul cu tine insuti. Preintampini astfel pasivitatea si retragerea si faci ca viitorul contact sa fie optim. Nu trebuie nicidecum sa folosesti propunerile tale, dar ele iti vor oferi forta, bucuria si convingerea ca vei face fata acestui rol. Insa nu trebuie sa te simti atasat de ideile tale. Ca si in cazul cand dai un sfat, acest lucru se poate incheia cu o anumita
Psihologie 21

Lectia 42_____________ copiii?

Cum sa ne jucam cu

presiune exercitata asupra copilului sau cu sentimental de manie, de neplacere, de respingere. Te vei simti mai bine daca vei apela la cateva povesti ilustrative, la anumite glume, cantecele, desene amuzante, jocuri de care tu insuti ai fost fascinat cand erai copil. Acest lucru nu este, fireste, necesar, dar este util, indeosebi atunci cand nu cunosti copilul, cand o asemenea situatie este noua si dificila pentru tine. Un mod minunat pentru a stabili un contact eficient este acela de a-ti aminti perioada timpurie a copilariei si de a propune propriile tale activitati preferate. Cand te simti sigur, te poti concentra asupra stabilirii contactului, fara de care nu ne putem imagina cum sa ne petrecem timpul impreuna. Poate fi creat un set de jocuri? Ce avantaje si ce limite prezinta o asemenea strategic?
lata un citat in acest sens dintr-o lucrare de specialitate: Jackie Silbergpropune 234 de jocuri care pot oferi bucurie atdt copilului, cat si adultului. Acestejocuri provin din diferite zone culturale si etnice; printre ele se afldjocuripe care le cunoaste fiecare, precum si unele noi. Ideile tuturorjocurilorpotfi usor adaptate la conditiile noastre. Aceste jocuri folosesc obiecte cu care copilul sejoacd in fiecare zi, de exemplu cubulete, sdculeti cu seminte, ziare, oglinzi, lanterne, pietricele. Ele au fost impdrtite tematic in jocuri care invatd si dezvoltd, consoliddnd legdtura emotionald, precum si in jocuri cu ursuletul deplus, la bucdtdrie, in curte, pline de entuziasm si de bucurie, artistice, in automobil, in timpul bditei si al imbrdcatului, si jocuri cu degetele de la maini si de la picioare. Jocurile adunate pot ajuta la dezvoltarea diferitelor abilitati: cultivarea limbii, a spiritului independent, apriceperii de a asculta si de a observa, a simtului ritmului, a rezolvdrii problemelor si a spiritului inventiv.

Autorii, cei ce executa anumite actiuni fata de copil, sunt persoane cu un nivel diferit de cunostinte generale si de specialitate. Ne deosebim, de asemenea, prin experienta de viata si prin experienta legata de activitatile de joe, prin abilitatile practice, indispensabile in stabilirea contactului si a comunicarii. Inzestrarea persoanelor cu un set gata conceput de tehnici de joe nu este o idee pe deplin valoroasa. S-a demonstrat, de asemenea, ca stapanirea unui numar maxim de tehnici de joe -ca si in cazul psihoterapiei individuale si de grup - nu determina eficienta actiunii adultului. Asadar, care este lucrul eel mai important? Trebuie sa acordam atentie factorilor esentiali in desfasurarea acestor actiuni: constiinta de sine, responsabilitatea, capacitatea de a empatiza si atentia distributiva. O mare parte din timp ar trebui deci acordata pregatirii personalitatii adultilor pentru acest rol. Daca vom trata situatia contactului cu copilul ca pe o situatie dificila din punct de vedere cognitiv - dificila de rezolvat sub aspect intelectual -, demersul poate fi
22 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati

Capitol XVII

inlesnit prin oferirea unor cunostinte despre tehnicile si mecanismele de actiune, despre procesele care au loc in contactul dintre copil si adult. Asemenea cunostinte pot fi gasite in carti, dar este nevoie si de o motivatie suficient de puternica. Cu certitudine, situatia contactului cu copilul analizata izolat nu este un motiv suficient de puternic pentru a studia psihologia copilului. Ce anume propui? Strategia de a beneficia de ideile prezentate? Cautarea unor rezolvari proprii? Studierea literaturii de specialitate? Invatarea prin participarea la ateliere pentru profesionisti?

Te rog sa retii acest lucru. Efectele pot fi extraordinare. Daca cerni ideile printr-o sita foarte deasa, s-ar putea sa nu-ti ramana prea multe. Respingand ideile aprioric, aplici stereotipuri si scheme de gandire inadecvate in raport cu nevoile autentice ale copilului.

Cine a spus ca un copil de zece ani nu se poate juca cu o jucarie cu clopotei? De ce nu-i putem propune unei fetite o ,,lupta cu pumnii"? Baiatul renunta totdeauna la propunerea de a impleti sau a broda? Este un nonsens. Intreaba, inainte de a respinge, incearca tu insuti.

Ce spun cercetarile?
Propunerile care vor fi prezentate in continuare provin din programa alcatuita pentru un grup de studenti de la facultatile cu profil psiho-pedagogic, care s-au pregatit pentru rolul defmit conventional rol de animator in activitatile cu copiii de varsta prescolara.
Psihologie

2 3

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

In acest program, persoanele respective au fost supuse unor actiuni prin intermediul unor elemente de antrenament interpersonal, menite sa conduca la o anumita sensibilizare, de antrenament referitor la formarea unor priceperi educative practice, a gandirii creative, eventual prin intermediul initiativelor bazate pe munca in grup. In realitate, se urmarea sa se transmits tinerilor experienta emotionala corespun-zatoare, sa fie sensibilizati prin senzatii personale si, in acelasi timp, sa fie orientati spre dezvoltarea personala. Un stimul pentru a lucra la dezvoltarea proprie il constituia grupul care actiona in acest spirit, iar grupul, dupa cum stii foarte bine, ~are o mare putere de mfluentare. linerii rezolvau probleme concrete, in contactul cu copiii. Chiar daca nu ajungeau la cauzele profunde ale acestora, aveau sansa de a obtine sustinere emotionala si informatii reversibile, precum si indicatii care sa le permita optimizarea actiunilor proprii si experimentarea cu caracter inovativ. Datorita acestui fapt, isi imbogateau substantial competentele personale. Pregatit astfel, grupul tinerilor adulti a devenit autor de tehnici de joe folosite in activitatea cu grupuri mici de copii de varsta prescolara. Aceste jocuri urmareau dinamizarea spiritului activ si a actiunilor creative. Toate j ocurile urmareau sa nu consume mult timp si energie, sa fie simple din punct de vedere tehnic pentru persoana care conducea jocul. In acest sens, au fost selectionate cateva jocuri, care sa fie deosebit de atragatoare pentru animatori si sa poata fi executate cu succes chiar si de neprofesionisti. Sarcina persoanei care conduce activitatile - a animatorului - consta in pregatirea incaperii si a instrumentelor necesare, in stimularea grupului pentru a participa si in prezentarea instructiunilor preliminare. Este important ca animatorul sa surprinda si sa consolideze toate ideile creative si neconventionale ale copiilor, chiar daca acestea nu sunt congruente cu propunerea initiala a adultului. In toate tehnicile de joe desfasurate cu grupul de copii, eel care conduce nu trebuie sa fie extrem de activ. Daca lucrurile se vor petrece altfel, intervine riscul ca persoana adulta sa domine, sa rapeasca copiilor posibilitatea de a rezolva independent problemele, de a le examina in mod propriu. Copiii nu se simt ,,in largul lor" cu un adult hiperactiv. Zona de actiune a animatorului consta in a propune ideea jocului, in a indemna la participare atunci cand copiii sunt tematori sau nu manifests interes si in a negocia si interveni in caz de conflict in interiorul grupului. In aceste jocuri nu urmarim efectul, in sensul unor produse concrete ale activitatii copiilor. Importanta este in primul rand activitatea in sine, calitatea ei, asadar descoperirea a ceva nou, conlucrarea si atitudinea afectiva care actioneaza aici atat ca modalitate de a reactiona la tensiunile care depasesc norma optima, cat si ca metoda de exprimare a sinelui, ducand la aprofundarea constiintei de sine. Unul dintre standardele calitatii jocului il constitute sentimentul subiectiv de confort al participantilor, precum si disponibilitatea de a repeta ., activitatea.

24

Psihologie

Eu i copiii care imi sunt incredintati

Capitol XVII

Te poti servi de un asemenea etalon si in contactele tale cu copiii. Este interesant faptul ca aprecierea observatorilor din exterior, cu privire la nivelul creativitatii, la spiritul activ si afectiv al copiilor in timpul jocului s-a corelat intr-o mare masura cu sentimentul subiectiv de confort si cu motivatia copiilor pentru un alt joe de acest tip.

Jocuri
Desenul negru (rosu...) Pregateste un material pe care sa il poti colora - o hartie, un carton, un ziar, chiar o bucata de sticla sau de perete, o scandura neteda, o placa de trotuar etc. -, vopsele, acuarele, creioane colorate, carioca, plastilina, orice poate servi la colorarea suprafetei respective. In jocul concret, folosim doar o singura tehnica de lucru. De exemplu, numai foaia si creioanele colorate. Jocul are valoare expresiva, de exprimare a reactiilor, a spiritului creativ si imaginatiei. Modul de lucru ii poate spune unui bun observator multe lucruri despre copii. Adultul imparte materialele si ii roaga pe copii sa realizeze ,,o pictura neagra"... Fireste, pot fi propuse si alte culori. Cele mai expresive sunt insa desenele cu negru si cu rosu. Nu trebuie sa sugeram nimic. Cand copiii intreaba ce anume sa deseneze, le spunem: ce doresti tu! Un desen complet negru sau complet rosu. Nu este important ce anume picteaza copilul, ci cum anume face lucrul acesta, ce spune in timpul jocului, miscarile si gesturile lui. Uneori, aceasta tehnica poate fi folosita in grupuri de copii, desi este mai profunda in contactul individual. Se poate folosi eficient in contactul cu copiii timizi, care manifests dificultati in exprimarea emotiilor. Daca emotiile sunt negative, copilul poate distruge produsul creat, eliminandu-1 oarecum, la nivel simbolic. Ce anume maiputem face cu acestefiguri? Acest joc poate fi folosit in activitatile individuale (copiii lucrand alaturi pot rivaliza intre ei) sau de echipa (copiii lucrand ca o echipa se pot sustine sau pot fi pasivi, renuntand la efort). Indiferent de modul de organizare a grupului, u impartim fiecarui copii desenele pregatite, cuprinzand o serie de figuri geometrice similare sau o imbinare a acestora. ee /KOI'poate a Putem pune intrebarile: Ce anume se mai poate face cu acestefiguri?, Cum putem incheia si da un sens desenului? Copiii se vor stradui sa completeze desenul D cu cat mai multe figuri. Le vom atrage atentia sa nu repete aceleasi idei, urmarind astfel sa le incurajam intentiile originale.

O o O o
O

Discutia prin intermediul desenului Oferim grupului de copii materiale de desenat si instrumente, sub fonna de creta, carioci, acuarele etc. Ii asezam pe copii perechi, unul in fata celuilalt, de ambele parti ale foii de hartie, de exemplu. In timpul jocului, ei nu au voie sa discute.

Psihologie

25

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

Prin metoda miscarii figurilor de sah, copiii ,,discuta" intre ei, desenand pe portiunea care revine fiecaruia semne, mazgaleli, care nu semnifica nici un fel de continut intr-o forma accesibila si nici simboluri lizibile. Ne jucam ,,de-a actiunea" si ,,de-a reactiile", desenand ceva in mod reciproc. Dupa un timp, schimbam partenerii. Ar fi bine ca tot grupul sa efectueze jocul in perechi. Ulterior, se poate analiza ce anume s-a intamplat, ce a facut fiecare participant. Desenul in comun Pe o suprafata pregatita, intreg grupul, fara a comunica pe cale verbala, folosind una dintre tehnicile de lucru, participa concomitent la crearea unei opere comune. Nu este voie sa se defmeasca tema acesteia. Lucrand, copiii lupta oarecum, rivalizeaza intre ei, negociaza sau se lasa manipulati, desenand diferite elemente. Unul deseneaza un cerculet si crede ca acesta ar fi capul, dar un alt copil, intre timp, face din cere floarea-soarelui. Gate emotii pot aparea! Este important ca participant^ la joe sa incerce sa se puna de acord, sa-si adapteze intentiile la ceea ce se petrece pe suprafata de lucru. In felul acesta, ei exerseaza spiritul de observatie si de reactie. Invata sa se lase convinsi, sa se subordoneze. De data aceasta, este bine sa li se spuna ca opera este esentiala, acesta fiind singurul mod prin care se poate ajunge mai usor la colaborare. Mazgalica,fadinastaopisica! lata un joe insotit de emotii pozitive. Este indragit de toti cei care il incearca, in masura in care reusesc sa nu rivalizeze intre ei. Pe o suprafata anume, folosind instrumente de colorat de culori diferite - fiecare autor dispune de cate o culoare -, lucram in perechi, permanente sau cu schimbarea partenerilor. De fiecare data, stabilim cine incepe si cine termina miscarea. Fireste, este obligatorie revansa. Primul copil deseneaza un fel de zig-zag, un lat, cercuri si puncte, o forma nedefinita si fara semnificatie, iar colegul lui, dupa ce se gandeste o clipa si priveste forma din mai multe unghiuri, adauga ceva si completeaza desenul, astfel incat acesta sa dobandeasca un anumit sens. Termina desenulsipovesteste! Adultul pregateste hartie, o tabla, un carton, un sul de hartie cenusie etc., astfel incat sa se poata desena. Poate fi vorba despre un element ,,viu", un animal mic, un copil, dar nu un personaj din desene animate sau din revistc cu desene pentru copii, fiindca exista riscul de a reproduce ,,scenarii" gata facute. Jocul consta in a crea o lucrare plastica si inventa o poveste, pornind de la aceasta. Jocul presupune o pregnanta valoare de diagnosticare si de exprimare a reactiilor.

26

Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati XVII

_________________

________

Capitol

Atentie! Jocurile bazate pe activitati al caror rezultat este o compozitie plastica creeaza tentatia ca adultul sa acorde un anumit calificativ. Copiii insisi solicita un asemenea calificativ, acesta fiindu-le necesar nu ca masura obiectiva, ci ca dovada a acceptarii. Nu face lucrul acesta, ci ofera-le acceptarea pentru nimic. Te rog sa nu le apreciezi lucrarile. Ceea ce fac copiii este valoros in sine, iar valoarea artistica a lucrarilor lor nu este importanta aici. Daca incepi sa apreciezi, starnesti rivalitatea, sentimentul respingerii, rusinea sau mandria, care, in acest context, nu sunt constructive. Ofera informatii reversibile: spune-le copiilor ce simti cand te uiti la ceea ce ac f i- Este simplu. Acestea sunt mesaje clare, deschise, care nu nedreptatesc pe nimeni. Cauta elementele lucrarilor receptate de tine prin prisma unor emotii variate.
Insulapustie

Exista multe variante si modalitati de desfasurare a acestui joe. Ne jucam cu tot grupul. Jocul poate avea o etapa de creatie, cand copiii lipesc, construiesc, fac mulaje sau cand aranjeaza echipamentul etc., pentru a structura mediul in care se vor situa ca grup. Poate fi o insula pustie, un vapor, o gradina imprejmuita cu gard viu, adica un loc de unde plecarea este foarte dificila sau imposibila. Dupa aceasta faza, copiii se joaca de-a ziua petrecuta tocmai in acest grup si tocmai in acest mediu. Jocul releva foarte bine relatiile dintre ei, fiind un prilej de exersare a unor noi forme de comportament, de transmitere si de receptare a informatiilor reversibile. In timpul jocului se petrec multe lucruri, adesea dramatice, iar adultul trebuie sa fie intermediar in cazul conflictelor, dar ca participant, nu ca o persoana din exterior. li poate sustine in mod delicat pe cei mai slabi si ii poate tempera pe cei cu porniri de dominare.
Mergem cu ascensomlsL.

Ii invitam pe copii sa-si imagineze ca se afla intr-un mijloc de locomotie neobisnuit - ascensor, carusel, scari rulante - si deodata isi pierd posibilitatea de control, fiind obligati sa calatoreasca cu acest vehicul in subteran sau subacvatic in ocean. Ar putea sa nimereasca si in cosmos. Indeamna-i pe copii sa-si imagineze si sa joace scene inchipuite de ei. Ideile exprimate individual devin parte a experientei intregului grup, se intrepatrund si se completeaza. Te rog sa nu uiti: copiii se distreaza cand traiesc si actioneaza, nu cand asculta si vorbesc. Daca vorbesc, vorbesc in acelasi timp, deoarece ei abia invata sa se asculte reciproc. Mult mai bine reusesc sa imite ceea ce au nascocit unii alaturi de altii. Veselia devine contagioasa, activitatile sunt observate, imitate. Uneori, pe parcursul jocului, apar o serie de incidente. Se poate intampla ca liderul grupului sa incerce sa-i subordoneze pe ceilalti. Sa nu indeplinesti un asemenea roll
Sa ne jucam cu scaunul, cu matura...

Acest joe este demn de o atentie speciala. Este frumos in masura in care reusesti sa valorifici emotiile aparute, in scop creativ, nu distructiv. Ar trebui sa-i intrebi pe copii, in jurul carora se afla obiecte simple, cum ne putem juca cu acestea - de exemplu cu un scaun, cu o matura, o batista, o lingura, un sac de plastic, o minge
Psihologie 27

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

de ping-pong, cu o cutie de carton etc. Indeamna-i sa-si puna in practica ideile si in curand jocul va porni de la sine. Conditia lui este depasirea rigiditatii functionale, lucru de care copiii sunt mult mai capabili decat persoanele adulte. Ei stiu perfect ca scaunul, in lipsa de alte posibilitati, poate fi nu numai un vagon, o baricada, un vehicul, un caine, un cal, o casa, dar si un tovaras de joaca etc. Cine traieste in basm? Intreaba-i pe copii ce personaje sunt necesare basmului, in opinia lor. Fiecare trebuie sa spuna ceea ce doreste. Roaga-i sa aleaga trei roluri pe care le considera cele mai importante. Nu-ti face griji in privinta coerentei basmului - vor fi patru printese, cativa zmei, mai multi vrajitori etc. Sugereaza-le copiilor ca pot juca un singur rol. Alegerea le apartine si se face prin exersarea vocii, a miscarilor, a gesturilor, in diferite roluri. Copiii incearca ,,sa se simta" in pielea zmeului sau a printului si sa aleaga ceva care le este propriu. Ulterior, incearca sa prezinti distributia unui basm despre ceva anume. Pur si simplu prezinti cu voce tare grupului personajele si rolurile. Poti incepe naratiunea astfel: Cdndva, cu multdvreme in urma, intr-un regat, trdia un... . Copiii vor aborda rolurile fara a stabili nimic dinainte, fiindca ei sunt spontani si basmul incepe sa-si traiasca propria sa viata. In momentele dificile poti intra ca un regizor-fantoma. In tinutul ,,Pe dos" Grupul de copii isi imagineaza un tinut in care totul se petrece pe dos si incearca sa se joace de-a viata de fiecare zi in acest ciudat tinut. Daca nu au suficiente idei interesante, ai putea sa-i ajuti. Ajutorul se va limita la povestirea unui fragment dintr-o anumita situatie. Este bine sa inchei aceasta povestire punand intrebari despre cum anume isi imagineaza ei continuarea. Micutii ar trebui sa inceapa cu felul in care isi imagineaza desfasurarea celor mai simple activitati din viata. Te rog sa observi ca formularea ,,pe dos" este polisemantica, oferind posibilitatea mai multor interpretari si devenind un factor stimulator. In plus, ne putem concentra asupra unor activitati simple, dar si asupra unor solutii globale - copiii lucreaza, adultii merg la scoala, mancarn cand suntem satui, platim pentru lene, raul este premiat etc. Cat de multe posibilitati avem astfel pentru a aborda discutii despre valoare si despre ierarhia valorilor din lumea noastra contemporana! Animizarea in cadrul dialogului Roaga un copii sau intregul grup sa insufleteasca diferite obiecte. Intreaba-1 cum ar trebui sa se desfasoare, dupa ei, un dialog intre foarfece si hartie, intre creta si tabla sau intre cosul de gunoi si matura. Poti alege, de asemenea, obiecte care nu au legatura unele cu altele, care nu sunt asemanatoare. li poti indemna pe copii sa incerce sa poarte asemenea discutii, animand obiectele pe care le luam in mana, miscandu-le, schimbandu-le culoarea, ritmul si timbrul. Putem imagina, de asemenea, conflicte, impacari, situatii de rivalitate si de colaborare. Daca doresti, poti participa la acest joe, animand unui dintre aceste ,,personaje" sau doar sustinand ideile si jocul copiilor.
28 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati

______________________________

Capitol XVII

Animizareaincadrulmonologului Desfasurarea monologului interior este un prilej de sensibilizare si de imbogatire a imaginatiei copiilor. Esentiala este aici alegerea obiectelor pentru joe, care ar trebui sa fie suficient de atractive. Pot fi jucarii, obiecte de uz scolar sau instrumente muzicale. Acestea trebuie sa fie accesibile copilului, pentru a le putea atinge si examina cu atentie. O alta variants a jocului o constituie derularea monologului unui obiect dintr-o imagine. Copiii aleg adesea nu obiecte, ci plante sau animale, personaje de basm sau persoane desenate, eventual filmate sau fotografiate. Aceasta variants de joe poate genera rigoarea observatiei si empatia. Astfel, se poate trece dincolo de ideea initiala. Antropomorfizarea Acesta este un joc-pantomima, constand in incercarea de umanizare a obiectelor cu ajutorul miscarilor si gesturilor propriului corp. Copiii aleg un obiect din jur si, prin gesturi si miscari, prin pozitia corpului, incearca sa-i sugereze forma si functia specifics. Ei incearca ,,sS fie", de exemplu, telefon, masina de spalat, ceainic, periuta de dinti, lanterns etc. Nu furnizeaza nici un fel de indicatii observatorilor, care se straduiesc sa intuiascS obiectul potrivit doar pe baza a ceea ce observa. DacS j ocul este prea dificil, depasind posibilitatile de expresie ale copilului, poate fi demarat cu sarcini legate de reprezentarea pantomimica a unui obiect dat, in timp ce toti se straduiesc sa colaboreze si sa caute formele corespunzatoare de exprimare, ca grup care se ocupS de aceeasi tema. Constraint o casuta! Construirea de case poate avea o multime de variante. Jocul exprima o preocupare indragita, care se poate concretiza in forma unui model de constructie (de exemplu a unei machete, a unei casute din jucarii), precum si a unei casute in care se poate intra (de exemplu un cort). Pot fi ,,construite", de asemenea, case pe Mrtie sau produse din plastilina, povestind despre ele, incercand sa-1 insotim pe copil printr-un desen ,,paralel" cu povestea lui. Faptul ca ne place sa construim casute prezinta o semnificatie simbolica legata de satisfacerea nevoii de siguranta, constituind o preocupare atragatoare pentru copii si pentru adulti. Ar trebui sa fii sensibil si sa nu strici in graba produsul, care pentru copii poate fi purtator de valori semnificative. Grupul de copii isi manifesta in acest joe intreaga lui structura complexa, iar in acest caz rolul tau ar trebui sa se limiteze la a fi un mediator sensibil. Pornim intr-o calatorie in cosmos! Ca si jocul anterior, si acesta poate fi realizat in multiple variante: concreta, imaginara, plastica, prin intermediul jucariilor etc. Incercam sa ne imaginam pregatirile pentru o calatorie indepartata, neobisnuita, lunga si primejdioasa. Necunoscand exact scopul, durata, posibilele complicatii, ne straduim sa ne pregatim pentru orice eventualitate. Suntem prevazatori, declansam imaginatia pe care de data aceasta o confruntam cu situatii posibile, deoarece ne dam seama ca vehiculul nostru are o capacitate limitata. Alegem, asadar, lucrurile care ne sunt indispensabile. Discutam despre ce ne vine in minte, negociem, ne straduim sa ne ascultam reciproc.
Psihologie 29

Lectia 42_______ copiii?

Cum sa ne jucam cu

Copiii isi impacheteaza in calatoria cosmica jucariile preferate, inventand echipamente pentru ele si avand cu acest prilej satisfactii suplimentare. Li se dezvolta, de asemenea, priceperea de a folosi obiectele in mod conventional.
Jocuri de grup Masajul in comun

lata un exercitiu excelent receptat, simplu, care ofera posibilitatea de a trai emotii puternice, care conduc la formarea sentimentului de apartenenta si de siguranta. Rugam pe fiecare copil, pe rand - inclusiv tu - sa se aseze pe podea, pe burta, in timp ce restul grupului, potrivit schemei propuse de tine (imitata de toti ca gen de miscare) va efectua un masaj de minimum cinci minute al intregului corp al celui lungit pe podea. Miscarile propuse trebuie sa fie delicate: apasare, frecare, mangaiere, vibratie. Fiecare se ocupa de zona incredintata, astfel incat sa poata fi masata intreaga suprafata a corpului. Inainte de a se trece la actiune, ar trebui sa atragi atentia asupra faptului ca fiecare ar trebui sa faca ceea ce ii place lui insusi, pentru a avea sentimental de manifestare a unei griji reciproce, pentru a se raporta cu respect fata de cealalta persoana, fara a-i trata corpul ca pe un obiect, ca pe un instrument. Putem incepe si incheia masajul prin asa-zisa ,,suspendare" a palmelor deasupra celui care este lungit, prin apropierea lor de corp, fara a-1 atinge. Experienta bazata pe schimb, pe reciprocitate, pe a da si a primi, pe actiune comuna, precum si sentimentul de a fi indispensabil, important, atat de pe pozitia celui care ofera, cat si de pe a celui care primeste sunt fundamentale aici.
Hamacul

Jocul consta in actiunea comuna a grupului care ii leagana deasupra podelei pe toti participantii pe rand intr-o patura, tinand zdravam de colturile ei. In timpul leganarului, trebuie sa avem grija de siguranta celor implicati, sa oferim baza increderii, sa nu dam drumul brusc nimanui, sa nu neglijam confortul. Te joci cu copiii, nu cu niste instrumente, nu-i asa? Incearca sa-i inveti acelasi lucru pe cei de care te ingrijesti. Este bine ca leganatul sa fie lin, invariabil, intr-un mod care sa te faca sa adormi; poate fi insotit de un cantecel linistit. Aceasta experienta are sansa de a fi importanta, cu consecinte de corectare a emotiilor, in masura in care nianifestam aceeasi grija si atentie fata de toti. Te rog sa observi ca ea se poate efectua numai in cazul in care copiii reusesc sa se descurce in ceea ce priveste atat rezistenta lor fizica, dar si din punctul de vedere al empatiei emotionale.
Ne jucam de-a copiii de gradinitd care nu sunt cuminti!

Aceasta este o excelenta propunere pentru copiii inhibati, timizi, pasivi, tematori si incordati in timpul contactului cu cei din jur. Le propunem sa-si imagineze ca sunt niste copii de gradinita neastamparati. Intrucat ei inteleg ca ,,inceteaza a mai fi ei insisi", reusesc sa se elibereze de inhibitii, sa manifeste chiar comportamente agresive, adesea profund tainuite. Jocul nu este primejdios, desfasurandu-se intr-un context conventional. Devine posibila perceperea emotiilor care insotesc expresivitatea miscarii, a vocii, a timbrului. Initial, poate aparea senzatia de rusine,
30 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredinfati___________ ____

_____________

Capitol XVII

apoi o mare fascinatie, bucuria, implicareamjoc.Dacadoresti, acest joe iti permite sa le arati copiilor acele forme de manifestare a reactiilor care sunt benefice, eficiente, placute, indeplinind in acelasi timp conditia de a nu-i afecta pe ceilalti si de a nu le aduce prejudicii. In plus, o asemenea actiune face posibila constientizarea coordonarii dificile a grupului. Obtinem aceasta constientizare propunand copiilor agresivi si dominant! rolul de educator al unui astfel de grup, in timpul jocului. Acest rol poate fi jucat de fiecare, pe rand, ceea ce face posibila discutia legata de ceea ce este just si eficient in cadrul activitatilor.
Fa din tine un element de mobilier al camerei, al clasei!

Unul dintre copii paraseste incaperea. Ceilalti primesc o sarcina comuna: joaca rolul unui obiect a carui denumire o primesti in scris, pe o bucata de hartie - transmisa confidential. Nimeni nu stie ce este fiecare, dar copiii incearca sa alcaruiasca un intreg, in incaperea goala. Este important sa nu trasezi sarcini similare:^/ scaun,fii fotoliu. Poti propune copiilor jocul de-a mobilatul clasei, al camerei copiilor, al unui magazin etc. Copilul care a parasit incaperea, dupa ce se mtoarce, primeste informatia despre unde ,,se afla" acum, iar sarcina lui este de a-i ,,decodifica" pe toti ceilalti, prin denumirea corecta a obiectului jucat. Merita sa atragem atentia ca eel mai bine redau esenta lucrurilor cei a caror sarcina este ghicita de la inceput. Nu vom incerca sa complicam lucrurile, ne jucam de-a perceperea si manifestarea prin expresii nonverbale a ceea ce observam.
Safacem unfrigider care sdfunctioneze!

Aceasta propunere se bucura de acceptare atat din partea copiilor mari, cat si a celor mici. Si adultii se joaca de minune. Sarcina grupului este de a confectiona un dispozitiv, intr-un mod simplificat, care sa functioneze doar prin folosirea propriilor corpuri. Grupul ,,construieste" in felul acesta o masina de spalat, un frigider, o tiparnita, un automobil, o masina de tocat carne etc. Te asigur ca este o experienta foarte amuzanta si creativa. Copiii se concentreaza adesea asupraredarii asemanarii exterioare, facand abstractie de functia exercitata de dispozitivul respectiv. Ar fi bine sa incerci sa-i ajuti discret, sa le sugerezi si sa le oferi anumite indicatii. Insa te rog sa nu exagerezi in ceea ce priveste aplecarea spre produsul final, spre efect, ci sa inveti tu insuti si grupul sa va bucurati pe deplin de activitatea desfasurata in grup, sa va inveseliti prin umoml situational, verbal. De exemplu, intr-un grup toti au vrut sa fie pedale, dar nimeni n-a dorit sa fie volan, liderului i s-a incredintat ...; rolul de frana, iar altuiape eel de sainbicicletape care tocmai o formau!
Covorul

Acesta este un joe excelent pentru cei plictisiti, destinat cu precadere intr-un grup care se plange de plictiseala, de lipsa de jucarii sau de idei. Le aratam copiilor posibilitatea de a folosi covorul pentru joe. Facem o lista de propuneri. Pe covor putem sa organizam un picnic, sa jucam nasturei, sa aranjam o macheta ZOO sau o gradina fermecata. Va fi apreciat jocul de-a liliputanii, putand trata covorul si ca pe o pluta pe ocean sau ca pe un obiect zburator. Putem picta un tablou care sa redea un fragment din modelul covorului sau sa propunem o alta solutie ,,de infrumusetare". ____________________________________________________ Psihologie 31

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

Covorul poate ft o trasura buna, trasa de cineva pe dusumea, ne putem urmari pe covor, mergand pe branci, covorul poate fi infasurat ca o clatita, ne putem ascunde sub el sau putem face din el un cort; putem aranja pe el modele, cifre, litere si imagini intregi cu ajutorul unor jetoane colorate sau al cretei colorate; putem sa ,,desenam" pe cineva, trasand din nasturi sau din paie pentru racoritoare conturul persoanei intinse pe covor etc. Exista o mie si una de posibilitati. Cautati posibilitatea corespunzatoare pentru voi. Pe val Grupul trebuie sa fie numeros si puternic din punct de vedere fizic. Putem propune copiilor un joe de miscare, constand in sustinerea si plasarea de la unul la altul a unuia dintre participant^ grupului, care, cu ochii inchisi si cu mainile incrucisate, incearca sa se aseze pe mainile colegilor care stau in picioare, intr-un cere strans. Persoana din mijloc ar trebui sa incerce sa se apiece pe spate, mai intai de-a dreptul in bratele celorlalti. Nu trece la joe daca nu ai sentimentul de securitate fizica. Aici, eforturile noastre au rostul de a-i face pe copii sa simta sprijinul, sustinerea, mtelese in mod concret. Daca jocul starneste sentimentul amenintarii, renunta la el. Insa doresc sa te indemn sa nu-ti proiectezi asupra grupului propriile tale retineri si dificultati referitoare la incredere. Pur si simplu, poti verifica acest lucru. Persoana care este dusa de val are picioarele stranse, se lasa in voie, iar grupul, prinzand-o de umeri, o plaseaza in jur, schimband uneori directia miscarii. Dupa cum stii, scopul este de a simti sprijinul, dar si de a cunoaste o noua experienta, incitanta si apropiata de acea senzatie ,,de teama", simtita atunci cand tatal ne arunca in sus. Este nevoie aici, in grup, si de forta, si de sensibilitate, si de imaginatie, este nevoie de curaj si de bunavointa reciproca. Beneficiaza si tu ca participant, dar principiul este: tu esti mic, iar eu sunt mare. Stdm pe o stanca iesita din ocean! Acest joe stimuleaza imaginatia si construieste coerenta grupului si sentimentul individual de siguranta. fi indemni pe participanti sa stea aproape unii de altii, cu fata indreptata spre mijlocul cercului. Copiii isi imagineaza ca stau, tinandu-se puternic de maini, pe o stanca ce iese din ocean. Suprafata este mica, baza alunecoasa, iar oceanul involburat Puteti incerca sa va imaginati mentinerea echilibrului intr-un autobuz care coteste sau pe o scandura uriasa care coboara rapid de sus. Jocul nu este doar o chestiune de imaginatie, ci consta in declansarea fanteziei prin cuvintele auzite, iar ulterior in identificarea cu grupul ca intreg, in situatii in care soarta individuals depinde in mare masura de ceilalti, iar viitorul grupului este conditionat de comportamentul fiecarui individ in parte. Daca cineva se va tine de sotii, vom cadea cu totii. Si aici se poate naste o experienta care le starneste copiilor sentimentul de coresponsabilitate, convingerea ca existenta noastra depinde de ceilalti.
32 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt mcredintati______________________________ XVII

Capitol

Suntem val, vant, iarba... Chiar si copiii mai mici de trei ani pot participa la un joe care consta in imitarea unor obiecte sau fenomene ale naturii. Rolul tau consta in a incerca sa povestesti Ceva frumos, Stimulativ: Suntem firisoare de iarba sub pdmdnt, soarele luceste, dorim sd crestem, sd iesim la suprafata. Poate le propui sa fie furtuna, ploaie, zapada! Vom observa ca a fi iarba inseamna un proces de crestere, inseamna a fi cosit sau mancat, a te usca sau a putrezi, a muri. Copiii invata involuntar ca lumea naturii este supusa permanent schimbarii, transformarii, ca nu suntem vesnici, ceea ce nu inseamna nicidecum pesimism sau actiune distructiva. Jocul stimuleaza pregnant expresivitatea. Ca si in jocurile cu reprezentari plastice, nu trebuie sa ne concentram asupra aprecierii calitatii sau esteticii miscarii copiilor. Nimeni nu trebuie sa fie mai bun decat altcineva, ci sa reusim sa percepem si sa exprimam ceva prin noi insine, din experienta contactelor individuale. Jocuri ce presupun contactul iudividuai
' "' ' '" ' '

Scenotestul Este un joe in care, din pacate, este nevoie de foarte multe jucarii. Sunt utile in acest scop figurinele de animale, facute din cauciuc sau din plastic. Nu ne trebuie neaparat jucarii cumparate de la magazin. Le putem decupa din hartie, din revistele de copii sau le putem face din plastilina, din zahar, din jetoane etc. Important este sa adunam un mare numar de figuri diverse cu insusiri distincte in privinta sexului si a varstei. Aceste jucarii pot, juca" o intreaga lume de train ale copiilor, ridicandu-se la inaltimea imaginatiei lor in aceasta privinta. Pregatim o suprafata plana, pe care se va derula viata jucariilor, precum si un recipient pentru cele care nu sunt pe scena. Copilul anima lumea jucariilor, identificandu-se probabil cu vreunul dintre personaje. El ajunge sa-si proiecteze nevoile sale, jucand, uneori in mod nemijlocit, intamplari din viata cotidiana. El ne infatiseaza nevoile sale, indeosebi pe cele nesatisfacute; de asemenea, suntem martorii unor comportamente ale persoanelor din anturajul sau, despre care nu ar sti sa povesteasca direct. Te rog sa constati ca devii in felul acesta confidentul lui. Poti actiona, corectandu-1 si sustinandu-1, ca o alta jucarie care joaca rolul de sustinator cald si sensibil la cerintele lui. Te rog sa intelegi ca sfera de cunoastere a problemelor copilului te obliga sa faci ceva. Zapada de hartie sau Nejucam cu ziarul Propune-ti sa participi la acest joe daca ai de-a face cu un copil dornic de contact si de conlucrare. Ca si in jocul Covorul, transmitem copilului un mesaj important: ne putem juca cu tot felul de lucruri si in mod variat, fiind suficiente motivatia si imaginatia. De data aceasta vom folosi un numar mare de ziare (dar dupa care va trebui sa ne spalam pe maini, pentru ca ne vom murdari de la tusul tipografic) sau alt fel de hartie care poate fi usor indoita si rupta. Incepem cu urmatoarele idei: facem ceva ce poate fiecare - vaporase, sepci, avioane -, trecand apoi la spade confectionate din rulouri sau fasii decupate, la ploaie si zapada in forma de confeti, chiar la cubulete sau la forme mai complicate. Ne jucarn de-a ruptul hartiei, de-a aruncatul cu gloante de hartie, de-a hocheiul, cu un puc in forma unei bilute de
Psihologie 33

Lec^ia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

hartie, in locul jucatorilor aflandu-se degetele noastre, ne tavalim pe hartie, o sfasiem, ne acoperim cu hartie uscata si umeda, lipim bucatele de hartie uda pe maini, facand un fel de manusi, serpentine si lanturi. Actionam spontan, fararetineri determinate de teama de a irosi materialul, de a ne murdari sau de a face mizerie. Nu uita insa de contractul jocului! Sa aduni hartia folosita intr-un sac nu reprezinta o activitate care necesita mult timp si efort! Baloane cufiguri Umflati un numar cat mai mare de baloane, daca este posibil. Desenati pe ele diferite fizionomii, figuri triste, furioase, vesele, jenate. Incearca sa-1 determini pe copil sa constientizeze care este expresia fizionomiilor, sa utilizeze denumiri ale starilor emotionale. Aceasta este una dintre posibilitati. Celelalte constau in folosirea baloanelor ca sursa a senzatiilor. Este vorba despre disponibilitatea de a mirosi baloanele, de a le incalzi, de a recepta sunetele pe care le scot, de a le umfla pana ce plesnesc. Poti sa dai drumul aerului, astfel meat sa iasa brusc sau lent, sa observi cum zboara sau cum se izbesc. Da-i voie copilului sa intepe balonul, sa-1 stranga cat mai tare, sa-si piteasca fata in el, sa-1 aseze in apa, sa se aseze pe el, sa-1 calce cu picioarele, sa traga de restul fasiilor de cauciuc. Patrundem in imagini! Acest joe necesita o serie de reproduced. Ar fi minunate peisajele, portretele, cu toate ca pot fi folosite si ilustratii de carte sau imagini din revistele pentru copii. Cu acest prilej, diagnosticianul afia multe lucruri despre copil, dar tu te vei rezuma la joe. Propune-i mai intai copilului sa aleaga imaginile in care ar dori sa patrunda, daca printr-un gest magic ar fi posibil, si pe cele in care nu ar dori sa intre cu nici un chip. Incearca sa discuti cu copilul despre acest lucru. Intreaba-1 ce anume il atrage sau respinge in imagine. Incearca apoi sa-1 indemni pe copil la o calatorie imaginara in lumea ilustrata, sa incerce sa numeasca personajele existente acolo, sa-si imagineze ceea ce este mai sus, mai jos, dincolo de limita imaginii, ce se afla dincolo de peretele pictat, ce va fi peste o clipa, ce se va intampla. Micutul va introduce alti eroi, daca va considera necesar. Evitati personajele cunoscute din revistele cu desene animate, pentru a nu reproduce scene cunoscute si pentru a stimula imaginatia. Patrundem in lumea basmului! In timp ce citim si povestim basme, dupa ce le vedem la cinema sau la televizor, dar si in vreme ce ne reamintim continutul lor, putem sa-1 indemnam pe copil sa incerce sa se decida unde, cand si in ce fel ar dori sa se afle in lumea basmului. Ar fi bine ca el sa nu incerce sa joace vreun rol, ci sa ramana el insusi, sa incerce sa intervina in desfasurarea evenimentelor, sa schimbe soarta eroilor. Ai prilejul sa observi ce roluri va aborda: daca este o persoana inclinata sa-i sprijine pe altii, curajoasa, furioasa, cu spirit de competitie, cu cine anume face coalitie, cui se subordoneaza si pe cine vrea sa domine. Acest joe ofera multe informatii despre el. Nu uita ca in timpul j ocului poti fi activ si poti intra si tu in lumea basmului, pentru a-1 face sa inteleaga ceva, pentru a-1 invata ceva. Daca nu vei actiona ca parinte, ci vei dori sa te joci la nivelul de copil, poate ca vei invata ceva de la partenerul tau! Este bine sa treci de la jocul imaginativ, verbal, la activitatea bazata pe miscare.
34 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt incredintati______ Capitol XVII Jocul cu simturile

__

Ca si tine, copilul este receptiv la lume. Auzul, vazul, pipaitul, gustul si mirosul ii ofera senzatii pe care nu intotdeauna le mtelege si reuseste sa le identifice. Analiza si sinteza stimulilor - singular! sau in anumite combinatii - reprezinta modalitatea unei mai bune orientari in mediul din jur, a modelarii sensibilitatii, inclusiv a celei senzoriale. In timpul unor asemenea jocuri, ai sansa de a-1 invata pe eel mic ca isi poate oferi singur senzatii placute si surprinzatoare, ca poate exista in acord cu lumea, daca o va cunoaste bine. A cunoaste pe cineva dupdmiros Copilul poate identifica obiecte care emana variate miresme. Incearca sa cauti laolalta cu el mirosuri placute. Arata-i ca placerea este relativa, subiectiva, ca ne deosebim in ceea ce priveste preferintele olfactive, ca mirosul angajeaza gustul si invers. Cea mai simpla varianta a jocului este sa ghiceasca dupa miros o serie de mancaruri, de cosmetice etc., care ii vor fi prezentate inainte de joe. Poti folosi totodata condimentele. Un alt joe consta in cautarea printre alte mirosuri a unuia ,,concret", prezentat pentru identificare, la inceput. Nu trebuie sa denumim lucrurile pe care le mirosim, deoarece, pentru copil, aceasta ar putea constitui un mare impediment. De asemenea, putem cauta mirosul mamei, al tatalui, al somnului, al furiei, al foamei, al oboselii si al bucuriei. Cautam mirosuri triste si vesele, ale celor apropiati, ale ,,mele" si ale celor straini. Cred ca un astfel de joe poate fi o aventura si pentru tine. Nu crezi? Identificadupagust! Acest joe este o varianta a jocului precedent. Cu siguranta, vei putea sa o concepi singur. Pot fi imbinate ambele jocuri, dar numai dupa efectuarea fiecarei variante separat. De data aceasta, incepe cu recunoasterea unor gusturi de baza. Nu exagera in privinta condimentelor! Umbrele sau Cefelde forma este aceasta? Un teatru al umbrelor? Da si nu. Fireste, un asemenea joe este excelent, iar principala sarcina pentru copil este stimularea sensibilitatii lui fata de forme. Folosind o lumanare, o lanterna sau o alta sursa de lumina, indeamna-1 pe copil sa desluseasca obiectele prezentate sub forma de umbra. Arata-i cat de greu este sa recunosti ceva intr-o situatie atipica. Staraeste-i interesul fata de cum arata formele plane ale corpurilor, pe care le observant cu ajutorul umbrelor, ceea ce-i dezvolta imaginatia spatiala. Puteti sa va ganditi cum arata forma umbrei anumitor obiecte, inainte de a verifica acest lucru. Este bine sa folositi hartie decupata, incepand cu figuri plane, pana la forme de obiecte si animale. Cine este, ce este? sau Identifica dupapipait! Grupul de copii alege pe cineva care, cu ochii inchisi, incearca sa identifice membrii grupului cu ajutorul pipaitului. Este interesanta posibilitatea de simplificare: de exemplu, atingem doar mainile sau fata. Copiii se joaca de minune de-a identificarea prin pipait a obiectelor de uz cotidian, a jucariilor. In functie de posibilitatile individuale, inainte ne putem juca de-a recunoasterea si de-a memorarea a ceea ce

__________________________________________________._
Psihologie 3 5

Lecpa 42 copiii?

_____________

Cum sa ne jucam cu

simtim la atingerea diferitelor lucruri. Atragem atentia asupra dimensiunilor, asupra formei, a greutatii, a temperaturii, a suprafetei, a structurii. Verificati cat de mult se schimba senzatia pipaitului cand folosim palma, buzele, limba, partea interioara a bratului, talpa piciorului. Foloseste vase cu diferite tipuri de materiale: nisip, pamant, orez, pietris, castane, bucati de gheata si chiar de budinca. Depinde doar de fantezia ta. Ai simtit vreodata atingerea ipsosului umed intins pe o fata acoperita cu un strat gros de crema? De ce o asemenea experienta ar fi mai interesanta decat atipirea dupa urmarirea unui serial la televizor? S-ar putea sa datorezi o astfel de experienta prezentei copilului lasat in grija ta!
Recunoaste dupa sunet, dupa voce!

Joaca-te cu copilul de-a identificarea vocilor umane, astfel incat copilul sa-i recunoasca pe ceilalti dupa timbrul vocii, dupa un singur cuvant rostit - de exemplu ,,rosie" -, dupa ras, dupa plans, chiar dupa felul de a respira. Este bine sa-i prezinti voci inregistrate ale unor oameni cunoscuti. El poate ghici cine anume a spus un lucru, schimbandu-i-se intentionat autorul propozitiilor rostite - de exemplu un mesaj al tatalui rostit de vocea mamei etc. O alta versiune a jocului ar consta in recunoasterea sunetelor din jur, a soaptelor naturii, a vocilor animalelor, a zgomotelor diferitelor masini. Extrem de valoroasa este intelegerea sentimentelor legate de insusirile stimulilor, de receptarea a ceea ce este placut, sigur, vesel, trist, plin de furie etc. Permite-i copilului sa observe cum i se schimba vocea. Imprima pe caseta schimbarile vocii, sub influenta unor instructiuni - de exemplu vocea linistita si vocea inalta - si sub influenta diferitelor emotii. Fii pregatit sa accepti din partea copilului informatii reversibile despre vocea ta si despre schimbarile referitoare la aceasta.
label stimulator

Un asemenea tip de joe este semnificativ pentru copiii mici, pentru cei nevazatori, pentru autisti, pentru copiii cu handicap, pentru cei surzi, pentru persoanele care au o mare problema in ceea ce priveste contactul verbal cu lumea. Pregatirea consta in urmatoarele: ar trebui sa faci rost de o tesatura mare si scortoasa, care poate fi fixata pe perete. Pe aceasta panza poate fi prins tot ceea ce ofera senzatii variate: o bucata de blana, de celofan, un fermoar, un nasture, un buzunar, un clopotel, doua sireturi, o manusa, in care poti baga mana, un ciorap, o bucata de vata, o bucata de folie de aluminiu, o suzeta, un pantof, pentru a-i incheia sireturile, o coada, pentru a fi impletita, o jucarie de cauciuc care scoate diferite sunete. Totul depinde de fantezia ta, de ideile referitoare la crearea de senzatii pentru eel mic. Poti observa preferintele lui sau zonele de inhibitie, poti folosi obiectele complet diferit de destinatia lor initiala. Si aici poti invata multe de la copil. Jocuri bazate pe expresivitate Copilul este un transmitator de mesaje verbale si nonverbale cu privire la ceea ce traieste. In aceste jocuri sunt importante comunicarea copilului cu mediul si capacitatea lui de receptare a semnalelor expresive ale celorlalte persoane. Asadar, acestea urmaresc scopuri de declansare a reactiei, de stabilire a diagnosticului si de comunicare.
36 Psihologie

Eu si copiii care imi sunt mcredintati

Capitol XVII

Animalute Copiii aleg animale cu care se identifies sau pe care le indragesc sau le admira. Le pot alege apoi pe cele care le starnesc emotii negative, cu care niciodata nu s-ar identifica, de care se tem. Vor incerca sa prezinte grupului animalele alese, cu ajutorul miscarii, al gesturilor, al mimicii, fara folosirea vocii. Acest joe poate fi imbogatit, indemnand grupul sa transmits informatii reversibile - de exemplu, daca animalele alese pentru identificare sunt selectate dupa opinia lor, este importanta receptarea de catre ceilalti a copilului care se prezinta in acest mod. Copilul poate incerca sa-si justifice verbal alegerea: ce anume ii este comun lui si animalului ales. Jocul de-a animalele care starnesc aversiune, teama, chiar repulsie - de exemplu serpi, paianjeni, soared, caini rnari etc. -poate avea valoare terapeutica, de declansare a reactiilor. Fii sensibil, prudent, nu-i obliga pe copii sa fie activi in ciuda impotrivirii lor. Personaje din basme Este vorba despre o propunere similara cu cea anterioara, ceva mai accesibila la nivel cognitiv, dar mai dificila la nivelul expresivitatii, indeosebi pentru ca incarnarea personajelor se face fara voce si fara posibilitatea de a folosi accesorii. Te orientezi in lumea eroilor din basmele pentru copii? Lumea lui Fat-Frumos si a Ilenei Cosanzeana, a lui Stan Patitul si a ursului pacalit de vulpe a disparut sau este inca actuala? Sdnejucdm cu vocea! Daca doriti sa faceti experimente cu vocea, incercati sa obtineti consimtamantul celor din jur, pentru a nu-i deranja. Puteti incepe cu imitarea vocilor, a felului de a vorbi al diferitelor personaje, apoi treceti la jocul cu propria voce. Mai intai zumzaiti, suierati, fluierati, soptiti, cloncaniti, pufaiti, stranutati, fornaiti etc., apoi incercati sa mangaiati cu vocea, sa gadilati, sa loviti, sa dansati, sa presarati, sa arancati etc. Cum vi se pare? Nejucam de-a miscarea! Exista multe idei de j oc de-a miscarea. De exemplu Ministerul Pasilor Ciudati, in care nascocim tot felul de moduri amuzante de a umbla. De asemenea, exista Teatrul unei singure mdini care joaca drame intregi, folosind o recuzita modesta. Ne jucam minunat, incercam sa aratam cu tot corpul miscarea cuiva care trage cu arcul, a sagetii in zbor, a mingii care se rostogoleste, a unui pendul, a ceasului desteptator, a unui clopot sau a unui bondar rotindu-se. Sa invatam sa distingem miscarile rapide si lente, puternice si slabe, variabile si stabile, unidirectionale si multidirectionale!
Psihologie 37

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

Ne jucam de-agestul!

v^

Jocul este extrem de simplu! Incercam sa reproducem si sa identificam gesturi care __________exprima o rugaminte, scuze, multumiri, saluturi, critica, amenintarea, indemnul, _______ neputinta, implorarea etc. Este bine ca, in contextul manifestarii, copiii sa incerce sa izoleze gestul, fara a-1 sustine cu ajutorul vocii sau al mimicii. Acest lucru ii face sa devina sensibili atat in calitate de transmitatori, cat si de receptori ai mesajelor nonverbale. O alta etapa a jocului pe care o poti adauga consta in indemnul de a inchega o conversatie prin gesturi exprimate de doi copii. Ceilalti pot comenta ceea ce observa. Nu uita sa asiguri fiecarui copil posibilitatea de a participa. Tu insuti esti un transmitator mai bun sau un receptor mai bun? Incalzirea pentru acest joe poate fi un fel de parodie constand in imitarea gesturilor persoanelor pe care le observam in jurul nostru: mama, tata, profesorii, membrii familiei, cunoscutii. Poti incerca, de asemenea, sa imiti gesturile unor actori cunoscuti sau ale unor copii. Sane jucam de-aexpresiafetei! ii Aceasta este o variants a jocului anterior. Daca doresti, le poti imbina. S-arputeaca ^-^ 1 in acest ca/ sa fie mai apropiate de copii, fund mai bine ancorate in aspecte reale, f asemanatoare cu ceea ce intalnesc copiii. Jocul de-a expresia fizionomiei se realizeaza foarte bine cu o oglinda mare. Puteti folosi cosmetice sau produse de machiaj, ; masti, ochelari, barbi artificiale, peruci. Cred ca nu trebuie sa te mai conving ca acest joe ofera un numar urias de posibilitati. Atributul sau principal, dincolo de ' participarea activa, este sentimentul creativitatii, adancirea constiintei de sine si a sensibilitatii, in rolul de receptor. Jocuri prin care se exprima relatiile: Ce se petrece intre noi? Ce anume se petrece? Daca nu va cunoasteti bine, daca s-a produs vreo ,,perturbare" a contactului, daca nu se intampla nimic intre voi si aveti dificultati in a explica lucrul acesta intr-o discutie normala, puteti propune copilului unul dintre jocurile urmatoare. Cu ajutorul lor poate reusiti sa raspundeti la aceasta intrebare. Metaforele Tu si eu suntem ca niste...? Incearca sa-1 indemni pe copil sa gaseasca metafore potrivite. Poate ii oferi tu un exemplu! Daca ii vine greu, roaga-1 sa aleaga: ca soarecele si pisica, precum painea si untul sau poate ca stapanul si cainele! Daca el nu este in stare sa ofere metafore legate de contactul dintre voi, poate ca-i va fi mai usor sa creeze analogii separate, ale lui si ale tale, si abia apoi sa treaca la ceea ce se intampla intre voi. Cautarea obiectului, a metaforei de contact Roaga-1 pe copil sa aseze pe masa un obiect care semnifica, dupa el, contactul vostru: un foarfece, o perna, o carte deschisa etc. Observati la ce anume serveste obiectul respectiv, la ce anume va puteti folosi de el impreuna. Va leaga sau va desparte? Poate ca legatura voastra se va stabili abia in felul acesta! Abtine-te de la

comentarii. Accepta ceea ce se comunica. Fireste, poti transmite si mesajul tau. Sprijina-1 insa pe sentimente, nu pe interdictii si pe ordine. Daca este nevoie, recurge la contractul jocului.
38 Psihologie '

Eu si copiii care imi sunt incredintati______ Capitol XVII

__

Identificareacuun,,intermediar"-papusa Pentru ,,curatarea" unei situatii incarcate de emotii, de o incordare inutila, serveste de minune propunerea de a folosi o jucarie. Este buna o papusa, prin intermediul careia, schimbandu-ne vocea in mod corespunzator, spunem ceea ce vedem, ceea ce simtim, privind caunobservator din afara: Vdcertatimereu..., Celmicstrigdla celmare..., Cel mare seplictiseste...., Micutuliliritdpe eel mare... Te rog sa nu uiti sa-1 lasi sa se exprime in felul acesta si pe copilul-partener. Papusa este un element de mediere. Rolul tau este, pe de o parte, sa-ti exteriorizezi emotiile, iar pe de alta, sa accept! emotiile copilului si sa ajungi la conciliere. Un asemenea joe este bun la inceputul relatiei, cand inca nu va cunoasteti sau cand copilul este pasiv, rusinat, inhibat, plin de teama. Schimbarearolurilor Schimbarea rolurilor ,,purifica orizontul", deoarece informeaza foarte clar ambele parti despre receptarea reciproca a comportamentului, a intentiilor. Putem reactiona privind problema dintr-o alta perspective, fara a jigni partenerul, aratandu-i ca felul in care actioneaza este iritant, nelinistitor si greu de suportat. Aceasta este o forma de care poate beneficia orice parinte, educator, profesor, dar numai cu conditia de a fi gata sa primim si ,,revansa", in forma prezentarii comportamentului nostru de catre copil. In asta consta alternarea rolurilor! Incarcatura emotionala este mare, uneori nu mai avem ce discuta, ceva foarte dificil devine evident si ridicol, usor de depasit. Jocuri creative pentru stimularea gandirii La ce potfolosifoarfecele? Copiii adora sa se joace atunci cand au voie sa se foloseasca de obiecte, dincolo de functia de baza a acestora. Ce poti face avand la dispozitie un siret si un cui? Cum poate fi folosit creionul? Poate va folositi de o masa fara suprafata de deasupra sau de un ceas desteptator care nu suna! Nascociti un joe in grup cu o minge care inca nu a fost descoperita. Poate proiectati ceva care sa inlocuiasca scoala! Viitorul lumii apartine celor creativi! Cumseformeazacurcubeul? Acestea sunt propuneri de activitati prin care ne pregatim sa aratam copiilor desfasurarea fenomenelor fizice. Arata-i copilului cum fierbe apa, cum se evapora si cum se condenseaza vaporii de apa, cum se topeste gheata, cum se recepteaza unda sonora, cum apare curcubeul. !i poti arata parul care se electrizeaza, bucati de hartie care se lipesc de un balon. Daca te preocupa intr-o mai mare masura natura, arata-i copilului cum reactioneaza plantele la lumina sau cat de mare este sensibilitatea olfactiva a cainelui. Nu-i povesti, arata-i!
__________________________________________ _ Psihologie 39

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

Despre constanta volumului

Fa experimente cu copilul, aratandu-i cum se comporta lichidele in vase de diferite forme - de exemplu, trecand aceeasi cantitate de apa in diferite recipiente de sticla. Arata-i ca o mare cantitate de vata atarna cat o cantitate mica de metal. Ofera-i sansa de a observa ce inseamna jumatatea. Da-i de doua ori nimic si va intelege principiul inmultirii cu zero. Arata-i ca grasimea se topeste la foe in tigaie si cum isi schimba corpurile caracteristicile.
Ce anume curge, ce arde si ce zboara?

Verifica in compania copilului aceste proprietati ale obiectelor. Numiti-le. Unele obiecte sunt dizolvabile, altele nu. Copilul are prilejul sa observe acest lucru. Este neplacut ca uneori copiii nu au habar cum arata laptele batut, cum se produce fermentarea, cum apare mucegaiul. Copilul are posibilitatea de a se juca impreuna cu tine, ghicind ce anume va pluti si ce anume se scufunda in apa. Toate acestea genereaza disponibilitatea de a cunoaste lumea fizica, de a percepe schimbarile fizice si chimice din realitatea observata. II invata pe copil sa puna intrebari, sa caute explicatii. Nu este adevarat ca asemenea lucruri nu-i preocupa pe copii. Ei sunt fascinati ca zaharul se dizolva, ca sarea se cristalizeaza. Daca vor trebui sa faca acest lucru pentru prima data la varsta de peste zece ani, probabil ca atunci nu vor mai manifesta un asemenea entuziasm. Vremea fascinatiei trece rapid.
Despre perspectiva egocentrica

Asaza pe o masuta un paralelipiped, cu trei dimensiuni diferite. Incearca sa desenezi cu copilul acest corp din diferite unghiuri, inclusiv de sus. Alcatuieste o combinatie (de exemplu un paralelipiped si o sfera) si procedati la fel. Poate veti intui cum anume va arata imbinarea celor trei elemente! Poti folosi si cubulete de diferite forme si culori. Asemenea jocuri dezvolta imaginatia spatiala, permit sa intelegem si sa ne imaginam perspectiva altei persoane, chiar si in sens figurat. Te rog sa observi cat de dinamic reactioneaza copiii la desene amuzante, infatisand ursuletul koala pe un copac sau alte combinatii. Asadar, ei sunt in stare sa-si imagineze proiectia de sus sau o alta perspectiva, atipica pentru o anumita situatie.

99

" '/ /

L orata porttvtut itostn <d'i( fata. si. d&sweziprojiU J/'K Dor C.OJKaratam Jit spate?

40

Psihologie

Eu gi copiii care imi sunt incredintati_________ Capitol XVII

__

__

Observa ce anume exprima o pata! Pentru acest joe se potrivesc foarte bine petele de cerneala, formate dupa ce indoim o foaie de hartie, petele colorate, chiar si cele cu cateva culori, petele neregulate, chiar si urmele de pe geam, oglinda sau de pe nervurile lemnului, contururile lor pe mobila, petele de lichid inchis pe un fundal deschis etc. Nu exagera! Cel mai simplu este sa faci impreuna cu copilul cateva pete colorate pe foi separate de hartie si sa rndoi aceste foi, apoi sa presezi puternic cu mana, in asa fel incat culoarea sa patrunda in stratul de hartie. Dupa un timp, desfaci foile, le usuci si incepi jocul fantastic de-a urmarirea conturului personajelor, al figurilor, al miscarii, al profunzimii si al multor altor aspecte. Aratati unul altuia ce anume vedeti, fara a aprecia perceptiile voastre. Straduieste-te sa nu diminuezi activitatea copilului din cauza propriilor tale enunturi. Ce anume exprima un corp? Poti propune copilului un joe similar, folosind un corp geometric, argila, plastilina, elemente de modelat. De data aceasta, culoarea este mai putin importanta, desi poti folosi plastilina colorata, fara a amesteca culorile pentru a obtine efecte speciale. Modeleaza corpul si intreaba cu ce anume ,,seamana". Permite-i copilului sa adauge cate ceva, sa modeleze, sa finalizeze figurina, sa o miste si sa o priveasca din toate partile. Si el iti poate pune intrebari asemanatoare. Esti gata sa le accepti? Puteti folosi tot felul de materiale accesibile.
Cdnd un copil isiface o pdldrie dintr-un ziar, el isi pune pe cap palaria ziaristului. Copiii se asaza in tramvai de parca ar urma sd ocoleascd lumea. Copildria: a nu te trezi in timpul celei mai mgrozitoarefurtuni.

Aceste citate ii apartin lui G. de la Serna si se refera la jocul copiilor. Cum le interpretezi?

Sustinerea atitudinii creative


Jucandu-ne cu copiii, putem sd contribuim la formarea atitudinii lor creative. La stimularea atitudinii creative duce tocmai lipsa dirijarii. A nu dirija activitatea copilului? Schimba dirijarea cu sustinerea unei activitati, in asa fel incat copilul singur sa doreasca sa o continue. Sa nu ne amestecam si sa nu patrundem pretutindeni unde nu este neaparata nevoie de noi. Lipsa de identificare este o modalitate importanta de a stimula atitudinea creativa. Lasa copilul sa imite doar modelele pe care le alege singur. Nu-1 indemna pe copil sa scrie ca Sandu sau da deseneze ca Elena. Nu-i porunci sa cante ca Maria. El este altcineva si mai intai trebuie sa caute in sine insusi, modelele alegandu-si-le singur.

Psihologie

41

Lectia 42

Cum sa ne jucam cu copiii?

Negarea perfectionismului este si ea o cale pentru dezvoltarea atitudinilor favorabile creativitatii. Oare stii cate lucruri nu faci astazi numai fiindca nu ai putut sa le faci candva perfect?

Lipsa oricarei represiuni, aprecieri, pedepse, subordonari conformiste reprezinta o alta recomandare pentru tine ca adult care urmaresti consolidarea atitudinii creative a copilului. Fireste, acest lucru se refera la aprecierea unei persoane, la pedeapsa aplicata, fiindca el este asa si nu altfel, la aspiratia ca toti sa deseneze pui de gaina, in timp ce George doreste sa decupeze un iepuras. Aceasta nu te obliga sa-i permiti copilului totul. Este vorba despre o libertate descrisa intr-un anumit cadru, in eel al asigurarii si respectarii nevoilor celorlalti.
Autenticitatea reprezinta tendinta spre deschidere, spre exprimarea sinelui, aici si acum, fara mistificare si prefacatorie - de exemplu pentru ca cineva sa se simta bine. Este un indemn la exprimarea reactiilor, nu la ascunderea si camuflarea emotiilor, a gandurilor si a reprezentarilor.

Ce anume ne invata pe noi msine jocul cu copiii?


Probabil priceperea de a observa si perseverenta in realizarea scopului si a actiunilor creative, toleranta fata de apropierea fizica a cuiva, fata de exprimarea sentimentelor. Cum sa actionam la granita dintre ,,ceea ce este aparent" si ceea este intr-adevar viata. Jucandu-ne cu copiii, apelam la propriile cunostinte, la propriile priceperi. Ca adulti, invatam iarasi sa respectam regulile si disciplina pe care copiii au dreptul sa ne-o impuna. Nu totdeauna dorim sa recunoastem lucrul acesta, dar concuram cu copiii cu adevarat si conventional, simuland ceva ce nu exista, uneori mintindu-i pentru binele lor, asa cum il intelegem noi. Ce anume mai invatam? Da, ne exersam fantezia si motivatia pentru transpunerea acestor visuri in realitate. Jucandu-ne cu copiii, invatam sa observam, observatia fund una dintre cele mai bune metode de cunoastere a celorlalti oameni. Intr-un anumit fel, aceasta este si calea spre cunoasterea de sine. Cand privesti, asculti, atingi, obtii informatii nu numai despre ceea ce face copilul, dar si despre ceea ce simte, despre nivelul sau de implicare in activitatea concreta, despre atitudinea lui fata de lume si fata de sine insusi, chiar despre starea lui fizica. In timpul observatiei, straduieste-te totusi sa deosebesti in mod clar faptele si intamplarile de interpretarea lor, de semnificatiile pe care tu le atribui. II vezi pe copil ghemuit intr-un colt, asculti o voce joasa, simti incordarea muschilor, dar nu interpretezi totul dintr-o data si cu mare siguranta ca expresie a temerii, a fricii. Nu uita sa intrebi si sa confirmi sau sa infirmi reprezentarile tale initiale, nu sa ,,potrivesti" comportarea copilului la propriile tale conceptii despre aceasta. Stilul relatiilor cu ceilalti, care ofera sentimentul de siguranta, deschis si cald, si libertatea de expresie in forme si continuturi proprii sunt la fel de necesarepentru sanatateapsihicasibiologicda copilului ca si aerul, hrana si bucuria vietii. In relatiile in care intrdindividul, in cadrulfamiliei, al scolii sau al grupurilor mai mid, din care elfaceparte, structurile de baza trebuie
42 Psihologie '

Eu si copiii care imi sunt incredinta|i_________ _____ ___________________Capitol XVII

sdfie astfel conceputepentru afavoriza cat mai mult comunicarea copilului 1 cucei din jur. (...) Pentru a seintelegepe sine mai bine, copilultrebuiesase simtd in primul rand inteles, acceptat in mod neconditionat, in consens cu formula minunatd a lui Rogers care cere adultilor - sd nu uitdm lucrul acesta - anumite abilitdti empatice, smerenie constientd, rdbdare si stdpdnire de sine, precum si optimism pedagogic, ceea ce nu se poate realiza dacd nu a fast acceptat in mod constient un asemenea sistem educativ, care sd tindd sprefericirea si dezvoltarea copilului, nu spre comoditatea si linistea personald a educatorului. (...) Este un adevdrdoveditcdacei copiiindependenti, educati intr-un climat liberal de optimism, incredere si libertate, in care se mentine doar un grad de constrdngere care decurge din legile si faptele naturale, sunt maiputin aroganti, capriciosi sau agresivi decdt ceilalti. lar acest lucru se intdmpld tocmai datoritd educatiei primite. Intrucdt procesul socializdrii lor se realizeazd intr-un mod natural, experimental, se poate observa la ei un anumitfel de tact pedagogic, de intuitie, impus de relatiile cu oamenii intr-o comportare corespunzdtoare, care urmdreste vitalitatea copilului, felul firesc sipoliticos deafi... (R. Gloton, C. Clero)

Psihologie 4