Numple lui A. N. Ostrovski ocupa un loc de frunte in literatura rusa si in istoria teatrului rus.

Intelegind insemnatatea lui Ostrovski pentru dramaturgia rusa si contributia pe care dramaturgul a adus-o teatrului rus, I. A. Goncearov ii adreseaza in 1882 urmatoarele cuvinte, salutindu-L cu prilejul irrplinirii a treizeci si cinci de ani de activitate literara si teatrala : Ati facut tot ceea ce se cadea sa faca un mare talent. Mai departe cred ca nu se poate merge si nici n-ar mai fi unde. Ati adus in dar literaturii o biblioteca intreaga de opere artistice, ati creat pentru scena o intreaga lume. Ati terminat singur cladirea, ale carei pietre de temelie au fost puse de Fonvizin, Griboedov, Go-gol... dupa Dumneavoastra, noi, rusii, putem spune cu mindrie: Avem teatrul nostru national rus. Pe buna dreptate, el trebuie sa se numeasca Teatrul lui Ostrovski".) Numeroase generatii de actori rusi, de personalitati de seama ale scenei au fost educate in spiritul traditiilor realiste ale dramaturgiei lui Ostrovski. Numele lor straluceste mai cu seama in analele creatiei Teatrului Mic din Moscova, care, in istoria lui s-a afirmat pe plan artistic, in primul rind, prin piesele lui A. N. Ostrovski. Continuator stralucit al marilor sai predecesori Fonvizin, Griboedov, Puskin Gogol A. N. Ostrovski a scris aproape cincizeci de piese originale drame si comedii in care s-au oglindit pe larg si in toata diversitatea lor, principalele procese si fenomene ale vietii sociale si ale moravurilor din Rusia celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea, precum si trasaturile caracteristice ale luptei sociale din acea vreme. Uriasa forta generalizatoare a personajelor tipice Aiexandr Nikolaevici Ostrovski s-a nascut la 12 aprilie (31 martie dupa stil vechi) 1823, Ia Moscova intr-o familie de functionari. Tatal sau, Nikolai Feodorovici Ostrovski, a urcat repede treptele ierarhiei functionaresti si, practicind avocatura, mai ales printre negustori, a agonisit in scurt timp o avere considerabila. In 1841 e! renunta la serviciu, isi cumpara patru mosii, cu a-aproape trei sute de tarani, si devine mosier. Tatal lui Ostrovski era un om de o inteligenta rara si de o cultura neobisnuita pentru mediu! sau. In tinerete il pasionase poezia, citise mult, scrisese versuri. El terminase cu titlul de candidat Academia teologica din Moscova, unde se predau pe atunci si stiintele laice : literatura, istoria, matematica, limbile straine. Tatal dramaturgului a

ramas un cititor pasionat si dupa terminarea studiilor sale universitare. Era abonat la toate Revistele din acel timp, cumpara toate noutatile literare care se bucurau cit de cit de succes si isi formase o biblioteca destul de mare, de care se foloseau rudele si cunoscutii lui. De la virsta de sase ani, Aiexandr Nikolaevici a inceput sa invete acasa, cu educatori si profesori particulari. Parintii sai se ocupau indeaproape de educatia copiilor, dind o deosebita atentie cunoasterii limbilor straine si muzicii. Aiexandr Nikoilaevici dadea dovada de o neobisnuita sirguinta in ceea ce priveste muzica. Biblioteca tatalui sau a jucat un 280 rol de necontestat in educata primita acasa. Dupa cum marturiseste singur, fo,losimdu-se de aceasta biblioteca, Ostrovski a cunoscut foarte de timpuriu literatura rusa". El si-a continuat studiile le Gimnaziul Nr. 1 gu-bernial din Moscova, unde, la virsta de treisprezece ani, a intrat in clasa a treia. Sub indrumarea lui P. M. Popov, talentat profesor de limba si literatura rusa, in gimnaziu se desfasura o intensa viata literara. P. M. Popov era indragostit de meseria sa si muncea cu pasiune si abnegatie. Elevii stringeau bani pentru a-si procura ultimele noutati literare, se abonau la reviste si editau almanahuri care circulau in manuscris. Aici a inceput Ostrovski sa scrie versuri. El a fost un elev siigu-incios, terminind gimnaziul cu distinctie. Ulterior, impotriva inclinatiilor sale si numai pentru a respecta dorinta tatalui sau, el intra la facultatea de stiinte juridice a Universitatii din Moscova. Pe vremea aceea, la facultatea juridica profesorii progresisti (Granovski, Redkin, Kriukov) se bucurau de o deosebita popularitate si erau simpatizati de majoritatea studentilor. Ostrovski avea strinse legaturi cu studentimea democrata. Prietenul sau cel mai apropiat era pe atunci K. D. Usinski, de care se temeau studentiiaristocrati, datorita spiritului sau ascutit si necrutator. Studiind disciplinele de cultura generala, Ostrovski si-a insusit un sistem inchegat de cunostinte in domeniul economiei politice, filozofiei, istoriei, literaturii, aprofundind cunoasterea limbilor latina si germana. Incepind insa din semestrul al IV-lea, studiile au capatat un caracter tot mai unilateral, de specialitate, si Ostrovski se hotari sa paraseasca universitatea. Cariera de jurist nu-L atragea citusi de putin. Din tinerete scria Ostrovski mai tirziu am lasat orice altceva la o parte si m-am dedicat cu totul artei".

Dupa parasirea universitatii, cedind insistentelor tatalui sau, Ostrovski a lucrat ca functionar in citeva institutii judecatoresti. Daca ocupatia de functionar nu corespundea aptitudinilor sale, ea i-a dat insa prilejul de a-si imbogati experienta de viata. In judecatoriile unde lucra, Ostrovski venea in contact cu cele mai diferite paturi sociale; in felul acesta el a izbutit sa cunoasca mai ales modul de viata si moravurile negustorimii si ale mediului functionaresc. Observatiile strinse atunci i-au servit ca rraterial pentru activitatea sa ulterioara. Orice afacere e o comedie", spune dramaturgul prin gura lui Dosujev din piesa Zile grele". Intr-o discutie cu dramaturgul Nevejin Ostrovski spunea, referindu-se la activitatea sa functionareasca : Daca n-as fi trecut prin atitea, probabil ca n-as fi scris O slujba rentabila". In timpul cit a fost slujbas la tribunal, Ostrovski nu si-a pierdut gustul pentru literatura si nici n-a renuntat la preocuparile sale literare. El scrie versuri, schite din viata sociala si piese cu subiecte istorice sau contemporane. Dragostea lui Ostrovski pentru- teatru, pe care incepuse sa-,1 frecventeze inca din timpul gimnaziului, crestea neincetat. El devine un vizitator permanent al Casei lui Scepkin", cum se numea pe atunci Teatrul Mic din Moscova, facindu-si numerosi prieteni in cercurile artistice si literare din Moscova. Ostrovski citeste cu nesat articolele lui Gherten si Bielinski. In articolele lui Bielinski, indrumatorul gindirii tineretului progresist din acel timp, gaseste raspuns la toate problemele sociale, politice si literare care-L preocupau. Convingerile ideologice-poli-tice ale lui Ostrovski, precum si conceptiile sale literare si estetice se formeaza sub influenta lui Gherten si Bielinski; sub influenta lor el creeaza primele sale lucrari artistice mai insemnate. inca din tinerete, Ostrovski nazuia catre creatia literara, vazind in ca un mijloc de a fi de folos patriei si societatii. Ostrovski prefera dramaturgia- nu numai din cauza atractiei pe care aceasta o exercitase asupra lui inca din adolescenta, ci si pentru ca era constient ca poezia dramatica este mai la indemina poporului decit toate celelalte genuri literare; un numar de revista este citit de citeva mii de oameni, pe cind o piesa este vazuta de sute de mii de spectatori. Toate operele literare, de orice gen, sint scrise pentru oamenii culti, dramele si comediile sint destinate intregului popor". Vorbind despre formatia literara a lui Ostrovski, trebuie sa subliniem ca el a fost educat in primul rind si mai ales de literatura rusa. Prima comedie pe care a citit-o si care a produs asupra lui o impresie de

neuitat a fost comedia lui Sudovscikov Minunea nemaivazuta sau secretarul cinstit". Aceasta piesa avea un puternic caracter demascator ; autorul ei folosea in mare masura limba vorbita de popor. Cunoscind perfect literatura rusa din secolul al XVIII-!ea si cea de la inceputul secolului al XlX-lea, Ostrovski a indragit mai cu seama operele lui Fon-vizin, Griboedov, Puskin, Lermontov si Gogol; operele acestor scriitori au stat la baza formarii gustului sau artistic. Ostrovski arata totodata un profund interes si pentru literatura clasica straina, incepind cu literatura antichitatii. El studiaza neobosit limbile straine si, din anul 1850, traduce necontenit pina la sfir-situl vietii lucrari dramatice din literatura franceza, engleza, germana, spaniola si italiana. In jurul lui 1850, urmarind sistematic problemele literare din presa contemporana, Ostrovski isi stringe legaturile cu literafii din timpul sau si participa activ la inflacaratele dezbateri care se desfasurau pe atunci in jurul problemelor de literatura, arta si stiinta. El colaboreaza la Moskvitianin". unde publica o serie de recenzii si articole de critica literara care au la baza tezele fundamentale ale esteticii lui Bielinski. A. N. Ostrovski a fost un om cu o cultura vasta si multilaterala. In timp ce fiul se forma ca scriitor democrat, tatal lui Ostrovski se transforma din ce in ce mai mult intr-un mosier conservator tipic si, renun-tind treptat la liberalism, se purta din ce in ce mai aspru cu taranii de pe mosiile sale. Nemultumit de preocuparile literare ale fiului, el il lipseste, incepind din 1849, de orice ajutor material. In 1850, dupa ce scrie piesa Intre noi ca intre-ai nostri", Ostrovski incepe sa fie supravegheat in secret de politie, iar la 10 ianuarie 1851 este concediat din serviciul de la tribunal. Din acest moment, singurul sau mijloc de existenta ramine cis-tigul cu totul modest pe care i-L aducea scrisul. In ajunul aparitiei primelor piese ale lui Ostrovski, dramaturgia rusa se caracteriza prin existenta a doua curente principale : curentul conservator, aparator al moravurilor vechi, si cel progresist, satiricdemascator. Curentul conservator s-a dezvoltat sub puternica influenta a dramaturgiei burghcz.e din apusul Europei si exprima pe plan ideologic interesele si gusturile estetice ale claselor sociale dominante din acel timp. Politica lui Nicolae I fata de teatru consta pe de o parte in interzicerea pieselor progresiste, demascatoare, iar pe de alta parte in incurajarea

prin toate mijloacele a dramaturgiei conservatoare. Sub influenta politicii tariste fata de teatru, drama romantica pseudo-istorica, melodrama si vodevilul devenisera genurile dominante ale dramaturgiei absolutismului conservator. Vorbind despre melodrama din acel timp, Gogol scria: ...melodrama noastra minte in chipul cel mai nerusinat". Minciuna aceasta avea insa un rol bine determinat, acela de a servi drept paratrasnet emotional". In miinile absolutismului, melodrama slujea drept mijloc pentru abaterea atentiei cititorilor si spectatorilor de la contradictiile sociale din realitate. Pe scena teatrelor dintre anii 1830 si 1850 abundau lucrari in care locul principal il ocupau cochetaria, farsa, situatiile hazlii, coincidentele, incurcaturile, efectele stupide. Unul dintre vodevilurile din aceasta perioada avea urmatorul titlu semnificativ: S-au adunat, s-au invalmasit si s-au imprastiat". Caracterizind vodevilul, care predomina pe scena intre 1840 si 1850, unul din personajele lui Qogoldin ,,Turneul teatral", spunea pe drept cuvint: ...du-ceti-va numai la teatru : veti vedea acolo in fiecare zi o piesa in care unul s-a ascuns sub scaun, iar altul L-a tras afara de picior". Melodramele si vodevilurile erau in mare masura traduceri. Repertoriul dintre 1840 si 1850, in care dramaturgia straina si cea rusa reactionara ocupau locul principal, ii nemultumea nu numai pe criticii progresisti, dar si pe spectatori si actori. Artistii geniali din aceasta epoca, Mocealov, Scepkin, Mar-tinov, Sadovski si altii erau nevoiti sa-si iroseasca fortele pentru a juca in piese lipsite de continui, fara valoare artistica, simple divertismente. Spre deosebire de dramaturgia burgheza din Apus, care alunecase atunci pe panta declinului si al carei continut era din ce in ce mai sarac, dramaturgia progresista rusa crestea si se consolida, manifestin-du-se ca dramaturgie nationala, originala. imbogatita de ideile miscarii de eliberare, ea se forma in lupta cu principiile dramei burgheze din Apus, ca o dramaturgie de caractere si moravuri, ca o dramaturgie cu tendinta social-politica puternic exprimata. Desavirsindu-sc din punct de vedere ideologi: si artistic ea se transforma intr-o dramaturgie deschizatoare de drumuri pentru literatura mondiala. Caracterul inovator al dramaturgiei progresiste ruse, care o deosebea hotarit de cea din Apus, a fost foarte just observat la timpul sau de scriitorul decembrist Kiuhelbeker si de Gogol. Opunind simplitatea realista din Prea multa minte strica" comediilor

din Apus, cu o intriga complicata, Kiuhelbeker scria in jurnalul sau intim : Chiar in aceasta simplitate se afla noul, indrazneala, maretia fanteziei poetice, pe care n-au intelcs-o nici adversarii lui Griboedov, nici stingacii sai aparatori". Atragind atentia asupra inaltului continut de idei si tendintei satirice din Neispravitul" lui Fonvizin si din Prea multa minte strica" a lui Griboedov, Gogol observa: ...ele pot fi numite comedii sociale in adevaratul sens al cuvintului si, dupa cum mi se pare, aceasta insusire a lipsit pina acum din comedia altor popoare"). Aprecierea cea mai patrunzatoare si mai completa asupra dramaturgiei progresiste ruse originale a fost facuta de Bielinski. Literatura rusa scria el se poate mindri cu citeva lucrari dramatice care ar face cinste oricarei literaturi europene... Prea multa minte strica" si Revizorul"..., mai ales aceasta din urma, ar putea, nu numai sa infrumuseteze, dar sa si imbogateasca orice literatura europeana. Dupa 1840, ca un rezultat al miscarii sociale progresiste si al cresterii constiintei nationale, principiile realismului critic sint definitiv victorioase in literatura. Aceasta victorie, afirmata in primul rind in poezia lirica si in proza, si-a gasit o admirabila expresie si in drama. Intre 1830 si 1850 au fost scrise piese ca Revizorul" si Casatoria" lui Gogol, Mascarada" lui Lermontov, vodevilurile lui Nekrasov, intretinutul" si alte piese ale lui Turgheniev. Dramaturgia lui Ostrovski a aparut in arena literara ca o expresie a cresterii generale a literaturii progresiste ruse, crestere conditionata de avintul miscarii de eliberare. El a desavirsit opera de faurire a dramaturgiei ruse cu adevarat nationala si originala. Activitatea Iui literara reprezinta continuarea si aprofundarea acelei linii din dramaturgia rusa pe care au trasat-o atit de puternic in piesele lor Fonvizin, Gri-boedov, Puskin, Gogol. Ostrovski insusi a subliniat de nenumarate ori in diferitele sale expuneri de teorie literara, ca el urmeaza aceasta cale. Prima comedie insemnata a lui Ostrovski, intitulata Intre noi ca intreai nostri", a aparut in numarul din martie 1850 al revistei Moskvitianin". Oamenii progresisti din acel timp si-au dat seama ca autorul acestei comedii reprezinta o remarcabila forta literara, vazind in el o speranta sociala. Dar numerosi critici, denumindu-L pe Ostrovski un Co-lumb literar al negustorimii ruse, diminuau continutul social aT pieselor sale si micsorau in acelasi timp valoarea lor istorica-literara. Ostrovski n-a fost totusi niciodata un simplu pictor de

moravuri care sa se ocupe de o singura patura sociala. Chiar la inceputul activitatii sale literare, el a zugravit, alaturi de negustorime, functionarimea, nobilimea si mica burghezie. Ostrovski nu se multumea sa manifeste interes pentru soarta unui singur grup social, ci pentru soarta intregii tari, pentru nevoile si nazuintele poporului muncitor. inca din perioada de inceput a activitatii sale literare, Ostrovski a fost atras si de temele istorice. Cu toate acestea, cel mai important aspect al creatiei lui este faptul ca a marcat o cotitura brusca in teatru spre problemele esentiale ale realitatii ruse, luind atitudine fata de cele mai importante evenimente si fenomene sociale din timpul sau. Urmind pe Bielinski, Ostrovski considera de pe atunci drept o particularitate nationala a literaturii ruse, caracterul ei demascator. Cu cit o opera este mai izbutita scria el cu cit este mai populara, cu atit elementul de demascare pe care-L contine ra suna mai puternic". Revolta impotriva faradelegilor feudale a facut ca dramaturgul sa apara din primele sale opere ca un critic necrutator al orinduirii sociale, in care privilegiile de rang si banii erau atotputernici. Apucaturile tiranice si firea hrapareata a unor negustori ca Puzatov, Sirialov (Tablou familial") si Bolsov (Intre noi ca intre-ai nostri"), venalitatea unor functionari ca Benevolenski si viata lipsita de orice licarire de speranta a unor tinere ca Neza-budkina (Mireasa saraca"), toate acestea erau infatisate de dramaturg drept manifestari tipice ale orinduirii social-politice din Rusia dinaintea desfiintarii iobagiei. Iata de ce piesele Tablou familial" si Intre noi ca intre-ai nostri" au fost interzise de cenzura lui Nicolae I. Piesa Mireasa saraca" n-a fost aprobata imediat, ci numai dupa eliminarea rolurilor Pasei si Duniei, doua fete din popor. Vazind in Ostrovski un scriitor care exprima adevarul din viata, un demascator al laturilor negative ale realitatii din timpul sau si un purtator de cuvint aT nazuintelor de renastere sociala, Dobro-liubov avea perfecta dreptate atunci cind a legat numele lui Ostrovski de cel mai progresist grup al scriitorilor de dupa 1840. Dobroliubov a dat creatiei lui Ostrovski cea mai obiectiva apreciere din acel timp, fara sa-i ascunda sovaielile care, dupa parerea criticului, apareau ca urmare a divergentei dintre sentimentul artistic launtric si notiunile abstracte insusite din afara"), intr-adevar, calea de creatie a lui Ostrovski nu este lipsita, mai ales in primele ei etape, de unele sovaieli si contradictii.

In perioada dintre 1850 si 1855, drept urmare a foarfecelor cenzurii si a apropierii tinarului dramaturg de cunoscutul istoric conservator P. M. Po-godin editorul revistei Moskvitianin" si de cercurile slavofile, creatia lui Ostrovski s-a resimtit partial de pe urma influentei slavofililor. Intr-o scrisoare adresata lui Pogodin la 30 septembrie 1853, Ostrovski scria: ...orientarea mea incepe sa se schimbe; ...conceptia asupra vietii din prima mea comedie pare puerila si prea rigida". Influenta reactionara slavofila se resimte in piesele Nu te sui in sania altuia", Saracia nu e viciu" si Nu-i dupa voie, ci dupa nevoie", in care scriitorul idealizeaza moravurile partriarhale ale negustorimii si propovaduieste impaciuirea religioasa. Figurile negustorilor Puzatov si Bolsov, de o exceptionala forta satirica, au fost inlocuite acum di: personaje ca Rusakov si Borodkin (Nu te sui in sania altuia"), prezentati ca pastratori ai vechilor obiceiuri si traditii ale poporului. Dindu-i o inalta apreciere lui Ostrovski si dorind sa-L smulga de sub influenta nefasta a slavofilis-mului, Cernisevski a scris in 1854 un aspru articol in legatura cu piesa Saracia nu e viciu", in care-L punea in garda si-L sfatuia pe dramaturg sa paraseasca poteca mlastinoasa" care !-a dus la infrumusetarea dulceaga a ceea ce nu poate si nu tre buie sa fie infrumusetat"). Nekrasov a cautat si el sa-L indrume pe Ostrovski. Subliniind elementele neveridice din piesa Nu-i dupa voie, ci dupa nevoie", regretind ca dramaturgul se leaga el insusi de miini" si dorind ca Ostrovski sa mearga inainte pe drumul sau fara sa-si puna piedici si sa se tina singur in loc", Nekrasov scria in 1856, manifestind o profunda incredere in dramaturg, ca Ostrovski se va mira el insusi, poate, de ce vor izbuti sa dea fortele lui, cind le va da Libertate deplina"). Cuvintele Iui Nekrasov s-au dovedit profetice. In arta, Ostrovski pretuia in primul rind adevarul, si acesta a si invins. Influenta ideilor slavo-file asupra lui Ostrovski a fost de scurta durata. Putreziciunea sistemului feudal, care a iesit puternic la iveala in timpul razboiului din Crimeia, ca si miscarea din ce in ce mai larga a taranimii nemultumite de situatia ei, au trezit un nou avint, atit in viata sociala, cit si in literatura. Dupa razboiul din Crimeia, nu numai opinia publica progresista, ci si numerosi reprezentanti ai cercurilor conservatoare au vazut limpede ca sistemul feudal-iobagist este putred, ca Rusia are nevoie de reforme economice, social-politice, civile si militare.

Plecind cu atentie urechea la glasul oamenilor progresisti din timpul sau, Ostrovski se leapada de iluziile slavofile si se consolideaza pe pozitiile realismului critic. Legat de ideile democratice ale epocii sale, el nu mai paraseste aceasta pozitie pina la sfirsitul vietii. In 1857 el a publicat piesa O slujba rentabila", despre care Cernisevski spunea ca prin tendinta si puternica si nobila ea aminteste... comedia Intre noi oa intre-ai nostri" ). Dupa O slujba rentabila" au aparut Pupila", Furtuna" si toate piesele care au statornicit gloria de mare scriitor realist a lui Ostrovski, gloria de demascator al imparatiei intunericului, imparatia mosierilor si negustorilor. In 1856, rupind definitiv legaturile cu slavofilii, cu Pogodin si revista acestuia, Ostrovski se apropie tot mai mult si mai temeinic de redactia revistei So-vremennik" si, mai cu seama, de Nekrasov. Din 1857, el isi publica aproape toate piesele in revista Sovremennik", iar dupa suspendarea acesteia, in Otecestvennie zapiski", revistele cele mai progresiste din acel timp, conduse de Nekrasov si Sal-tikov-Scedrin. Ostrovski a raspuns celor mai actuale probleme ale timpului sau. El n-a scris despre problemele care ipreocu.pau cercurile restrinse, si despre acelea care framintau masele. Despotismul familial si social, coruptia functio-narimii si delapidarea banilor statului de catre functionari, parazitismul, cinismul moral al nobilimii si al burgheziei, puterea banului, care-L transforma pe om intr-un obiect, situatia disperata a saracilor, a celor asupriti, intreaga nedreptate a relatiilor sociale iata care sint principalele probleme pe care Ostrovski le dezbate ou precadere in piesele sale. Nemultumit de piesa Un barbat frumos", Alexandru al III-lea L-a intrebat pe Ostrovski: De ce ati ales un astfel de subiect ?" Iar dramaturgul, care a cautat intotdeauna sa oglindeasca in piesele sale framintarile societatii contemporane, a raspuns deplin constient de dreptatea sa: Fiindca acesta e spiritul epocii". Desi e preocupat mai cu seama de problemele contemporaneitatii, Ostrovski evoca totusi in piesele sale si trecutul indepartat al patriei, lupta poporului pentru drepturi sociale (Voievodul") si independenta nationala (Kozma Zaharici Minin-Su-horuk", Dmitri Uzurpatorul"). In piesele istorice ale lui Ostrovski, poporul rus apare ca un popor erou, care pune mai presus de orice interesele obstesti, interesele patriei si ale onoarei nationale. In creatiile sale istorice, Ostrovski isi propune sa contribuie la

educarea poporului in spiritul dragostei pentru patrie, pentru trecutul ei eroic. Dramele istorice si evocarile scria el influenteaza deosebit de puternic publicul neforrral; ele dezvolta in popor constiinta de sine si educa dragostea constienta fata de patrie". Ostrovski n-a fost niciodata un simplu cronicar care inregistreaza nepasator si binele si raul". El s-a considerat intotdeauna un fiu al poporului sau, un luptator pentru drepturile lui si, de aceea, in operele sale, el a luat cu dirzenie apararea asupritilor, condamnindu-i pe tirani si asupritori. In perioada dintre 1840 si 1850 in arena sociala isi croiau drum negustorimea si burghezia industriala. A zugravi pe timpurile acelea negustorimea, insemna sa iei atitudine fata de fenomenele cele mai importante ale realitatii contemporane. Ostrovski isi incepu activitatea literara infatisind mai cu seama aceasta burghezie care incepea sa se ridice. Noutatea felului in care Ostrovski a infatisat ne-gustorimea s-a manifestat prin amploarea prezentarii relatiilor sociale din viata de toate zilele, prio-tr-o exceptionala veridicitate, prin realismul cu care sint infatisate viata, psihologia, moravurile, si prin sublinierea puternica a trasaturilor sociale caracteristice ale acestei clase, mai ales atunci cind era vorba despre camatari. Egoismul pradalnic, setea de acaparare, lipsa totala de idealuri spirituale, ignoranta grosolana, in-capatinarea si apucaturile tiranice acestea sint trasaturile fundamentale tipice ale burgheziei negustoresti si industriale dinaintea desfiintarii ioba-giei, trasaturi pe care Ostrovski le-a observat cu patrundere pina in cele mai mici amanunte si pe care le-a zugravit in piesele Intre noi ca intre-ai nostri", Sa platesti oalele sparte", Zile grele", Furtuna" Nu-i totdeauna praznic". Aceste trasaturi nu sint tipice numai pentru unii reprezentanti ai burgheziei, ci pentru intreaga clasa. Ostrcvski nu infatisa viciile specifice unor oameni amorali, luati izolat, ci caracteristicile esentiale ale burgheziei, deosebindu-se astfel radical de scriitorii curentului liberal. Conditiile care s-au ivit dupa desfiintarea ioba' giei au modificat in mare masura situatia negusto-rimii. Dezvoltarea rapida a industriei, largirea pietii interne, extinderea legaturilor comerciale cu strainatatea au transformat burghezia negustoreasca si industriala nu numai intr-o forta economica, dar si intr-o forta politica. Intr-o serie de piese, Ostrovski descrie noul tip al negustorului de dupa anul 1861.

Un astfel de nou tip de negustor este, de pilda, Fior Fedulici Pribitkov (Ultima jertfa"). Pribitkov tine nu numai socoteala banilor, dar si a timpului pierdut. Operatiile comerciale ale Pribitkovilor au alt caracter decit afacerile Bolsovilor (Intre noi ca intre-ai nostri"). Pribitkovii au cu totul alte relatii cu clientii decit Bolsovii. Pribitkov reprezinta o firma, o intreprindere. Interesele economice ale firmei cer indeplinirea riguroasa si constiincioasa a obligatiilor luate. Micile escrocherii ale Puzatovilor, Sirialovilor (Tablou familial") sau ale Bolsovilor (Intre noi ca intre-ai nostri"), care aveau de-a face cu clienti ocazionali, nu mai merg. Escrocheria imbraca de asta data forma unor socoteli contabile dibace, a procentelor bine calculate si a altor manevre nascocite de tehnica rafinata a capitalismului hraparet. Prin operatiile lor comerciale, Pribitkovii vin in contact cu strainatatea. Ei sint mai mult sau mai putin legati de cultura. Unii din ei cunosc limbi straine. Pribitkov este la curent cu noutatile artistice. Capatind o spoiala de cultura exterioara, Pribitkovii nu devin insa in felul acesta mai curati sufleteste. Pentru cei obisnuiti sa masoare totul dupa valoarea rublei, omul s-a transformat intr-un obiect; relatiile lor cu oamenii sint determinate de normele cererii si ofertei. Relatiile conjugale si familiale sint de asemenea subordonate intereselor de afaceri si profitului. Casatoria dintre Pribitkov si Tughina, ca si aceea dintre Vasilkov si Ceboksarova (Bani turbati"), reprezinta o afacere comerciala bine calculata. Punind mina pe puterea economica si pe cea politica, burghezia de dupa desfiintarea iobagiei devenise in fond si mai respingatoare. Obisnuiti cu tranzactiile comerciale, schimbind pe bani si constiinta si onoarea, Knurov si Vojevatov mizeaza pe Larisa (Fata fara zestre") la un joc de noroc. Stirov si Koblov (Captivele") care poseda o avere enorma, isi cumpara ca pe o marfa neveste tinere, fara sa tina citusi de putin seama de dorintele si de interesele lor. Ostrovski isi da limpede seama ca descompunerea morala a reprezentantilor burgheziei este determinata de conditiile mediului lor, de existenta lor sociala, de orinduirea vietii la baza careia sta despotismul, exploatarea, atotputernicia banului si inegalitatea sociala. Burghezia, care ia pe plan istoric locul nobilimii, este vicioasa in esenta ei si, de aceea, Ostrovski o demasca si o satirizeaza cu consecventa. Chiar din primele sale piese, alaturi de negusta-rime, Ostrovski zugraveste si nobilimea. Sub influenta capitalismului, nobilimea era smulsa din fagasurile ei

traditionale, pierzindu-si nu numai bunurile materiale, dar si ramasitele calitatilor ei morale. Nobilimea saraceste acum nu numai din punct de vedere economic, ci si din punct de vedere spiritual. In piesele sale, Ostrovski a zugravit o galerie vie de tipuri reprezentative ale acestei nobilimi. In epoca in care clasa lor se pauperizeaza, nobilii nu mai au totusi cu totii acelasi fel de trai. Unii, ca Mamaev, Krutitki si Gorodulin (Orice nas isi are nasul") mai prospera inca din plin, ba chiar isi maresc avutiile. Altii, ca Teliatev sau Kuciumov (Bani turbati"), isi risipesc mostenirea ramasa de la parinti, unchi si matusi. O a treia categorie, in genul lui Glumov (Orice nas isi are nasul", Bani turbati"), Pol Prejniov (Nepotrivire de caracter"), Koprov (Piine muncita")si Paratov (Fata fara zestre"), adaptindu-se la noile conditii socialeconomice, isi consolideaza situatia materiala, devenita precara, prin legaturi cu negustorimea, prin casatorii avantajoase, se avinta in afaceri industriale, bancare si comerciale riscante. In cautarea febrila a banilor turbati", ei nu se dau inlaturi de la escrocherii, falsuri si de la orice ticalosie. Altii, in sfir-sit, ca Vasilkov (Bani turbati)", Berkutov (Lupii si oile") si Velikatov (Talente si admiratori") se transforma din mosieri in mari afaceristi industriali, in antreprenori capitalisti. In constiinta si actiunile nobilimii zugravite de Ostrovski, spiritul practic s-a transformat intr-un practicism nerusinat, iar virtutea a devenit o zdreanta nefolositoare. Toate aceste discutii inacrite despre virtute profereaza Glumov sint stupide, fie chiar si numai pentru ca nu sint practice. Secolul nostru este un secol practic". Dupa parerea lui Te-liatev, cu cit o femeie e mai putin morala, cu atit e mai bine". Urmas nenorocit al vechii boierimi, Pol Prejniov respinge cu indignare sfaturile de a se apuca de munca: Nu, te rog, pina aici! Ce sint eut cal de dirloaga ?" Pentru atingerea scopurilor lor, Glumovii, Berkutovii, Paratovii si altii ca ei nu se dau inlaturi de la nimic, nu sint incatusati de nici un fel de principii morale. Ei nu au notiunile de cinste, constiinta si demnitate. Nobilimea pe cale de ruinare se crampona cu putere de principiile absolutist-conservatoare, dovedindu-se consecvent reactionara. Atitudinea pe care Ostrovski o ia fata de clasa parazitara a nobilimii in piesele Pupila", Orice nas isi are nasul", Bani turbati", Lupii si oile" si altele, reiese deosebit de limpede din cuvintele pline de ura pe care actorul Nesciastlivtev, din piesa Padurea", le adreseaza mosieritei Gurmij-skaia si oaspetilor ei. Folosind cuvintele lui Karl Moor din Hotii" lui Schiller, el exclama: O, de-as putea fi o hiena! O, de-as

putea sa atit impotriva acestei generatii diabolice pe toti locuitorii setosi de singe ai padurilor!" Functionarimea de diferite grade se bucura si ea de o atentie deosebita in piesele lui Ostrovski. Prin fata noastra se perinda Visnevski, Iusov (O slujba rentabila"), Gnevisev (Miresele bogate"), Potro-hov (Piine muncita"), Benevolenski (Mireasa saraca"), creaturi si expresii ale sistemului de stat birocratic care inabusea tot ce era progresist si luminos. Acestia erau lipitorile si paianjenii birocratici care sugeau singele poporului. Dar, condamnind fara crutare birocratismul, Ostrovski isi dadea seama ca o insemnata parte a mioii functionarimi, care din punct de vedere social se gasea intre ciocan si nicovala, sufera ea insasi de pe urma sistemului absolutist. Printre micii functionari se aflau si slujbasi cinstiti, care erau infrinti, si care uneori cadeau sub povara supraomeneasca a nedreptatilor sociale, a lipsurilor, a mizeriei. Demascind fara crutare pe reprezentantii puterii absolutiste si birocratice, cu abuzurile, furturile din vistieria statului si coruptia, caracteristice acestui sistem, dramaturgul isi manifesta in acelasi timp toata compatimirea fata de mica functiona-rime, care se afla intr-o situatie materiala disperata. Situatia si soarta acestor oameni dependenti si nenorociti din lumea functionareasca sint oglin dite in personajele Dobrotvorski, Horkov (Mireasa saraca") si Obrosenov (Cotcarii"). Biciuind cu minie pe reprezentantii imparatiei intunericului, Ostrovski a creat si personaje pozitive, oameni ai timpului sau, proveniti din rindu-rile poporului si ale intelectualitatii democrate. inca Intr-una din primele sale schite despre cartierul Zamoskvorecie, el a zugravit cu simpatie figura unui tinar care traia de pe urma citorva lectii nenorocite in mediul grosolan si ignorant al micilor burghezi si negustori, dar care nutrea idei progresiste (Kuzma Samsonici"). Reprezentantii intelectualitatii raznocinte, pe care ii zugraveste Ostrovski in numeroase piese, nu au convingeri revolutionare, dar majoritatea isi dau bine seama ca nobilimea si burghezia sint clase parazitare, care isi intemeiaza huzurul pe sudoarea si singele celor ce muncesc. invatatorul Ivanov ii striga lui Tit Titici Bruskov, in persoana caruia Ostrovski intruchipeaza pe bogatasii cu apucaturi tiranice, asupritori ai poporului sarac: Fiti blestemati! Cum de va mai rabda pamintul! Cum de nu se prabusesc zidurile astea peste voi!"1 (Sa platesti oalele sparte"). Jignit de Potrohov, fostul sau coleg de universitate, ajuns un functionar imbogatit, invatatorul Korpelov ii

spune cu demnitate: ...eu sint om... iar tu esti piele de vitel, toval!" (Piinc muncita".) Atitudinea intelectualitatii muncitoare progresiste fata de clasele exploatatoare este clar formulata de Meluzov. Intre mine si dumneavoastra exista un permanent duel, o permanenta lupta spune el functionarului gubernial Bakin. Eu instruiesc, iar dumneavoastra corupeti" (Talente si admiratori"). Pentru Ostrovski reprezentantii intelectualitatii raznocinte reprezinta oameni de o mare forta sufleteasca si de un optimism luminos. Bucuria de a trai le da puteri sa invinga totul: foamea, frigul, jignirile, deceptiile. In cuvintele lor, strabatute de patosul adevarului, dramaturgul intruchipeaza gindurile sale cele mai intime. El admira inaltele lor calitati omenesti, dirzenia de care ei dau dovada pentru asi apara convingerile. El apara dreptul lor la viata, pentru ca acesti oameni sint adevarati patrioti, purtatori ai luminii, meniti sa imprastie negura imparatiei intunericului. In sfera creatiei lui Ostrovski intra si oamenii simpli, poporul muncitor. Reprezentantii poporului sint zugraviti de Ostrovski mai ales ca oameni dotati cu inteligenta naturala, cu nobleAe sufleteasca, oameni cinstiti, demni, sinceri si buni. Personaje ca Dunia (Mireasa saraca") si Annuska (Intre ciocan si nicovala") te cuceresc prin frumusetea lor morala. Principalele trasaturi sufletesti ale Du-niei sint create oarecum sub influenta unor teme din cintecele populare. Atragatoare prin omenia si prin ura lor impotriva abuzurilor si a silniciei sint personajele Gavrila, Aristarh (Inima fierbinte") si Felitata (Adevarul e bun, dar norocu-i si mai bun"). Personajele Kulighin (Furtuna") si Zibkin (Adevarul e bun, dar norocu-i si mai bun") sint admirabile prin sentimentele si constiinta lor cetateneasca. Ostrovski este un aparator dirz si consecvent al omului muncitor. Infatisind nobletea de caracter, inima fierbinte, inalta moralitate si omenia omului muncitor, dramaturgul a exprimat si nemultumirea lui impotriva despotismului feudal si a celui capitalist, protestul si nazuinta lui de a iesi din intuneric la lumina, din robie spre libertate. Ostrovski nu vedea specificul national al omului rus in resemnare si supunere, ci in dragostea de libertate, in ura impotriva a tot ceea ce incatuseaza vointa omului, si il oprima, in protestul si in lupta pentru drepturile sale. Din acest punct de vedere, figura cea mai semnificativa este aceea a Katerinei din piesa Furtuna". Natura a inzestrat-o pe Katerina cu o inteligenta rara, cu sinceritatea si sensibilitatea unei firi profunde si vohintare. Vorbind despre

Katerina, Dobroliubov subliniaza integritatea personalitatii ei. Aceasta se manifesta atit in conceptia ei limpede despre viata, in faptul ca nusi tradeaza niciodata convingerile, in consecventa, cit si in puterea de a se darui cu toata fiinta ei, sentimentelor. Pe buna dreptate Katerina reprezenta pentru Dobroliubov intruchiparea caracterului specific rus. Acesta este puternicul caracter rusesc", care va rezista, indiferent de piedicile care i-ar sta in cale, iar atunci cind va fi vlaguit, va pieri, dar nu se va trada pe sine insusi"). Lacatele din casa Kabanihai sint solide, puterea obiceiurilor batrinesti mucegaite din orasul Kalinov e mare, prejudecatile sint multe la numar dar impotriva lor omul se ridica spre fericire, ca iarba spre soare si, in ciuda tuturor piedicilor, sfarimind toate zagazurile, lupta pentru libertate. Avintul Katerinei spre libertate asa cum just afirma Dobroliubov este manifestarea nazuintei izvorite din adincul fiintei sale si a dreptului de a trai in libertate"). Ea ii spune Var-varei: Nu vreau sa traiesc aici si n-am sa fiu ca voi, macar sa ma tai in bucati!" Vazind in aceste cuvinte ale Katerinei o manifestare a protestului oamenilor simpli impotriva conditiilor careIstriveau pe atunci, viata, Dobroliubov exclama: Iata aadevaratai forta de caracter, pe care te poti baza in orice imprejurare! Iata inaltimea la care ajunge viata poporului anostrui in dezvoltarea ei, inaltime la care putini au stiut insa sa se ridice in litera tura noastra si la care nimeni n-a stiut sa se mentina atit de bine ca Ostrovski"). Katerina nu reprezinta numai un caracter rusesc, ci un tip nou, determinat de conditiile vietii poporului inainte de desfiintarea iobagiei. In acest tip si-au gasit expresia noile nazuinti care se maturizau in rindurile poporului si care intrasera inca de pe atunci in contradictie cu relatiile dominante din societatea feudala a timpului. Boris nu era in stare s-o ajute pe Katerina sa-si intemeieze o viata noua si nimeni altul nu putea sa-i vina in ajutor in conditiile din acel timp. Katerina a fost nevoita sa-si hotarasca singura soarta. Ce putea sa nascoceasca? Sa plece de la sotul ei nu era posibil, deoarece el avea dreptul s-o aduca indarat cu ajutorul politiei. Kabaniha I-ar fi obligat negresit pe Tihon s-o faca. Pe de alta parte, nici parintii ei n-ar fi aprobat-o. Era mai mult ca sigur ca, in cazul cind Katerina ar fi fugit la parinti, acestia ar fi trimis-o numaidecit inapoi, in odioasa casa a Kabanihai. A continua sa traiasca insemna pentru Katerina sa se plece in fata regulilor vietii pe care o ura atit de mult,

insemna sa-si inabuse sentimentele, sa-si ia ramas bun de la nazuintele ei spre libertate. Katerina nu voia insa sa se resemneze, sa se supuna. Ea si-a dat seama, instinctiv deocamdata, ca nu mai poate trai asa cum traise pina atunci. Sa traiesc mai departe? se intreaba ea. Nu, nu, nu trebuie... nu e bine! Ma scirbesc si oamenii, si casa, si zidurile ei! Nu mai vreau!" Katerina renunta la viata si aceasta este o forma de protest izvorit din adincul fiintei ei, tocmai pentru ca nu a acceptat sa se resemneze in fata realitatii. E trista, e amara o astfel de eliberare spune Dobroliubov dar ce sa-i faci daca nu exista alta solutie" ). Dat fiind conditiile in care traia, Katerina s-a aruncat in virtejul apei nu din cauza slabiciunii sau a disperarii, ci din ura impotriva asupritorilor, din nazuinta ei spre libertate, din deplina constiinta launtrica a drepturilor ei omenesti. Moartea Katerinei are o profunda semnificatie morala. Ea este o chemare la lupta pentru drepturile omului, pentru inlaturarea conditiilor sociale bazate pe asuprire, este o chemare la viata, la o viata organizata pe alte temeiuri. Prin moartea sa, Katerina prevesteste cresterea urii impotriva vechilor forme de viata si apropierea unei noi orinduiri, victoria unor noi principii morale si de viata. In aceasta consta marele adevar al vietii pe care Ostrovski L-a exprimat prin chipul Katerinei. In figura Katerinei, a carei moarte capata semnificatia unui protest critica progresista a vazut un fenomen profund lipic pentru sfirsitul perioadei 18501860: intruchiparea nemultumirii si a protestului care cuprinsesera cercurile cele mai largi ale societatii. inconjurata de oameni ca Dikoi, Kabaniha si Feklusa, care traiau in spiritul vechii orinduiri, cu faradelegile si silniciile sale, figura Katerinei era expresia acelui element nou, necesar istoriceste, care incepuse inca de pe atunci sa se dezvolte in viata. Chipul Katerinei face parte din galeria celor mai frumoase figuri de femei ruse inaintate, pe care le-a creat literatura rusa. Nici una din figurile de femei zugravite pina atunci n-a avut insa o legatura atit de directa cu miscarea poporului, nu a intruchipat revolta cu atita forta, ca figura Katerinei. Asa cum este realizat in Furtuna" arata Dobroliubov caracterul Katerinei constituie un pas inainte, nu numai in activitatea de dramaturg a lui Ostrovski, ci si in intreaga noastra literatura. El corespunde unei etape noi a vietii noastre apopularei. El isi cauta de multa vreme un loc in literatura si in jurul lui s-au invirtit scriitorii nostri

cei mai buni; ei1 n-au izbutit insa decat sa inteleaga necesitatea lui, fara a izbuti sa cunoasca si sa-i simta esenta. Lucrul acesta a stiut sa-L faca Ostrovski.). Ideile lui Ostrovski, ca scriitor profund democrat, strins legat de viata, de miscarea de eliberare a timpului sau, au fost relevate deosebit de complet si pregnant inca de Dobroliubov. Dobroliubov a inteles just creatia lui Ostrovski ca scriitor satiricdemascator. Ostrovski era pe deplin constient de puterea satirei artistice aceasta arma infricosatoare", cum spunea el. Comparind piesele lui Ostrovski cu romanele si nuvelele demascatoare ale reprezentantilor curentului liberal din acel timp, Dobroliubov scria in articolul ,,O raza de lumina in imparatia intunericului": Nu se poate sa nu recunoastem ca opera lui Ostrovski este mult mai rodnica: el a oglindit na-zuintile si cerintele generale ale intregii societati ruse, care se fac auzite astazi in toate imprejurarile vietii si a caror satisfacere constituie o conditie necesara a dezvoltarii noastre mai departe" ). Garacterizind ideologia iluministilor rusi, Lenin spunea ca ei sint insufletiti in primul rind de o atitudine plina de ostilitate fata de iobagie si fata de tot ce a generat ea in domeniul economic, social si juridic"; in al doilea rind, de sustinerea inflacarata a invatamintului, a autoadministrarii, a libertatii...", si in al treilea rind de apararea intereselor maselor populare, mai ales a taranilor (care nu erau inca complet eliberati, sau abia in curs de eliberare, pe vremea iluministilor), credinta sincera ca desfiintarea iobagiei si a ramasitelor ei va aduce prosperitatea generala si dorinta sincera de a sprijini acest lucru... Exista in Rusia destui scriitori carora li se potriveste caracterizarea de mai sus, datorita conceptiilor lor..." ) Un astfel de scriitor este Ostrovski, iluminist democrat, care a exprimat interesele paturilor largi muncitoare. Numai strinsa legatura cu poporul, arata Ostrovski, constituie chezasia crearii unor opere ci adevarat artistice. EI a fost profund convins de-a lungul intregii sale viati, ca apropierea de popor nu injoseste deloc poezia dramatica, ci, dimpotriva, o face de doua ori mai puternica, si nu o lasa sa decada, sa se farimiteze". Socotind pe. buna dreptate ca apartine a,ripii stingi a literaturii din acel timp, Ostrovski ii scria in 1869 lui Nekrasov: Numai noi doi sintem adevaratii pojti ai poporului, numai noi doi il cunoastem, stim sa-L iubim si simtim din toata inima nevoile lui, lepa-

dindu-ne de ploconirea fata de Apus si de slavo-filismul infantil... Pentru a afla cine iubeste mui mult poporul rus, e suficient sa se compare Gerul" ) dumneavoastra cu ultima carte a lui A. I. Koseliov. Dupa cum vedem, Ostrovski opunea slavofilului si liberalului moderat Koseliov, pe democratul revolutionar Nekrasov, de care se simtea legat prin dragostea lor comuna pentru popor. Democratismul lui Ostrovski a conditionat legatura organica a creatiei lui cu poezia populara, de la care a preluat si subiecte, si imagini, si cintece, si mijloace de expresie. In timpul crincenei reactiuni dintre 1880 si 1890, Ostrovskf si-a inaltat cu indrazneala glasul impotriva celor care denaturau si inabuseau adevarata arta, impotriva domnilor de teapa lui Dulebov si Bakin (Talente si admiratori"), sau de teapa lui Murov (Vinovatii fara vina"), impotriva stapi-nilor vietii de atunci, asupritorii cruzi ai poporului. Creatia realista a lui Ostrovski, indreptata impotriva violentei si faradelegilor, a fost de mare ajutor democratiei revolutionare in lupta ei impotriva absolutismului. Intr-o serie de piese, Ostrovski se ridica pina la critica cea mai aspra si consecventa a claselor dominante din acel timp. Nu intimplator Saltikov-Scedrin s-a folosit de figura lui Glumov, dezvoltindu-L in operele sale Pompaduri si Pompadure", Creatorul", Tot anul", Scrisori catre matusica" si O idila contemporana". Nu degeaba criticii conservatori si liberal-burghezi ii imputau lui Ostrovski faptul ca in operele sale se gasesc elemente comune cu satira lui Saltikov-Scedrin. Piesele lui Ostrovski, a caror satira violenta era indreptata impotriva nobilimii si burgheziei, au servit cauza miscarii revolutionare de eliberare. ...In Furtuna", viata rusa si forta rusa scria Dobroliubov sint chemate de artist la lupta pentru o cauza hotaritoare" ), adica la lupta revolutionara. Strins legat, din punct de vedere ideologic, de Nekrasov, de SaltikovScedrin si de alti militanti ai democratiei taranesti revolutionare, Ostrovski n-a fost insa, prin conceptia sa social-politica, un democratrevolutionar. In comparatie cu Cerni-sevski, Nekrasov si SaltikovScedrin, caracterul limitat al conceptiei Iui Ostrovski s-a vadit in critica mai putin limpede si hotarita pe care el a facut-o claselor exploatatoare, in exagerarea rolului religiei in miscarea sociala (Kozma Zaharici Minin-Suho-ruk"), in chipul moderat in care el prezenta idealul social-politic (Snegurocika"). Zugravind figurile

exploatatorilor, Ostrovski inlocuieste uneori caracterizarile socialpolitice limpezi, specifice scriitorilor democrati-revolutionari cu analiza moral-psihologica, asa cum apare in figurile lui Vasilkov din piesa Bani turbati" si in cea a lui Velikatov din piesa Talente si admiratori". Cu toate acestea, tendinta democratica ramine la baza tuturor pieselor sale si constituie esenta lor. in aceasta tendinta consta forta intregii dramaturgii a lui Ostrovski. Ostrovski s-a manifestat ca un inovator indraznet, nu numai in ce priveste continutul, dar si forma artistica. Despre trasaturile artistice specifice ale dramaturgiei lui Ostrovski au scris reprezentantii celor mai diferite scoli estetice. Parerile cele mai juste au fost exprimate de Dobroliubov, ale carui aprecieri au ramas pe deplin valabile pina in zilele noastre. Urmarind, indeosebi sa amuze publicul, dramaturgia burgheza apuseana din secolul trecut a creat, paralel cu comedia de intriga si situatii, drame si comedii de caracter. Dar caracterele zugravite in aceste comedii nu aveau profunzimea sociala necesara, erau rupte de actualitate, nerea-liste, rupte de mediul social si de conditiile vietii sociale. Ostrovski a mers pe alt drum. Continuind cele mai bune traditii ale dramei ruse progresiste, traditiile lui Griboedov, Puskin, Gogol, el pune la baza subiectelor sale conflicte, caractere si fenomene din viata sociala si politica. Situatiilor intentionat complicate el le opunea simplitatea naturala, evenimente pe deplin verosimile. Iata de ce Dobroliubov remarca profunda veridicitate si ascutime sociala a conflictelor din piesele lui Ostrovski: Ciocnirile si catastrofele dramatice din piesele lui Ostrovski se produc ca urmare a ciocnirii dintre cele doua partide a celor batrini si a celor tineri, a bogatilor si a saracilor, a stapinilor si a celor supusi." ) Traditionalul vodevil melodramatic situa in centrul piesei o personalitate exceptionala. Ostrovski isi alege caractere profund tipice, luate din viata, pastrind originalitatea si specificul lor concret. Personajele pieselor Lui Ostrovski sint reprezentanti tipici ai unor grupuri sociale dintr-o epoca determinata. Esenta lor concret-istorica este limpede scoasa la iveala. Bolsov si Knurov nu sint niste negustori in general, ci negustori tipici pentru o formatie sociala determinata, cea din Rusia dinaintea desfiintarii iobagiei (Bolsov) si dupa ea (Knurov). La fel se petrec lucrurile si cu toti ceilalti eroi ai pieselor lui Ostrovski; ei nu reprezinta personificari abstracte ale unor

vicii sau pasiuni, ci caractere cu adevarat originale, iar faptele si insusirile lor sint redate intocmai si cu lux de amanunte, in functie de totalitatea influentelor unui mediu social determinat. insemnatatea sociala si estetica a personajelor lui Ostrovski izvoraste din faptul ca ele sint luate din viata, sint cu adevarat tipice, fiind inzestrate cu o uriasa forta generalizatoare. Fiecare personaj este un tip in care pulseaza viata adevarata. Gon-cearov scria, pe drept cuvint, ca in Furtuna", fiecare personaj este un caracter tipic, rupt de-a-dreptul din viata poporului... incepind cu bogata vaduva Kabaniha, in care este intruchipat despotismul orb, mostenit prin traditie, intelegerea deformata a datoriei si lipsa oricarei omenii, si terminind cu fatarnica Feklusa"). Existenta unui conflict social adinc, zugravirea ampla a vietii, in manifestarile ei tipice, au facut ca in piesele lui Ostrovski sa apara o serie de episoade in afara subiectului; acest lucru a fost puternic condamnat de adeptii rutinei scenice, de teoreticienii care se sprijineau pe regulile estetice ale comediei distractive, de situatie. Dar, mai ales in legatura cu Furtuna", Dobro-liubov justifica in chip convingator existenta personajelor inutile", care nu iau parte directa la actiune, dar care dezvaluie specificul si plenitudinea fondului social al piesei, contribuind in felul acesta la caracterizarea si mai sugestiva a eroilor principali. Ostrovski dovedeste o maiestrie extraordinara in dezvoltarea actiunii. Admirind arta cu care este construita piesa Prapastia", Cehov spunea: Piesa este uimitoare. Ultimul act este ceva ce n-as fi putut sa scriu nici pentru un milion". Compozitia pieselor lui Ostrovski se caracterizeaza prin armonie si claritate, prin motivarea fiecarui personaj si episod, prin subordonarea riguroasa a tuturor partilor fata de intreg, prin existenta unei idei conducatoare a fiecarei opere, prin incordarea crescinda a actiunii in continua dezvoltare si prin imbinarea ingenioasa a scenelor dramatice cu cele comice. in piesele lui Ostrovski incordarea nu slabeste nici atunci cind actiunea se reduce numai la dialog, aruncind lumina asupra detaliilor biografice si a celor din viata sociala, detalii menite sa caracterizeze personajele. Protestul Katerinei si moartea ei sint conditionate de educatia si de caracterul ei, de situatia ei fata de mediul inconjurator imparatia intunericului, a tiraniei si ignorantei. Pregatindu-L pe cititor si pe spectator pentru deznodamintul tragic al conflictului social zugravit, dramaturgul a introdus chiar de la inceputul piesei tema inevitabilitatii

mortii Katerinei. Chiar de la prima intrare in scena, Katerina spune: ...Am sa mor curind". La cea de a doua aparitie a ei, Katerina declara : Am ,sa ma arunc in Volga". Mai tirziu, ea exclama cu neliniste crescinda: Are sa se intimple o nenorocire!" Scena a doua din actul trei incepe cu cintecul lui Kudrias despre cazacul de la Don care se gindea oum o sa-si nenoroceasca nevasta" pentru ca L-a inselat. In timpul intilnirii cu Boris, ca un refren al acestui cintec, Katerina repeta cu insistenta cuvintele: ucigasul meu", pieire" m-a nenorocit", iar apoi spune cu hotarire: Nu, nu mie dat sa traiesc!" Deznodamintul tragic, protestul nemijlocit al Katerinei, care isi curma viata, este motivat in piesa sub toate aspectele si cu consecventa. Ostrovski motiveaza in chip artistic si cu aceeasi minutiozitate actele tuturor personajelor principale din piesele sale. Dezvaluind esenta personajelor, legind soarta lor intr-un tot unitar din punctul de vedere al continu tului si al compozitiei, Ostrovski dovedeste neintrecutul sau talent de artist si psiholog. Cu o exceptionala expresivitate el dezvaluie cititorului si spectatorilor esenta launtrica a egoistei si grosolanei Lipocika Bolsova (Intre noi ca intr-ai' nostri"), a ignorantului tiran Tit Bruskov (Sa platesti oalele sparte"), a stanei de piatra" cu aspect civilizat, de fapt o fiara fara inima, Knurov (Fata fara zestre"), a fatarnicei Murza-vetkaia (Lupii si oile") si a sincerei si inimoasei Parasa Kuroslepova (Inima fierbinte"). Orice figura creata de Ostrovski reprezinta un personaj viu, profund tipic si individualizat, autentic, plin de viata. Dobroliubov a subliniat admirabila capacitate a dramaturgului de a dezvalui trasaturile psihologice esentiale ale oamenilor. Si in aceasta pricepere de a surprinde natura scria Dobroliubov de a patrunde in adincul sufletului omenesc, de a sezisa adevaratele sentimente ale omului, independent de aparenta relatiilor lui exterioare oficiale, recunoastem una din cele mai bune si mai insemnate laturi ale talentului lui Ostrovski" ). Uriasa forta a realismului lui Ostrovski si rna-iestria artistica care-L caracterizeaza se manifesta cu o deosebita expresivitate in limbajul personajelor lui. Sprijinindu-se pe tendintele originale ale literaturii ruse dinaintea sa si cohtinuindu-le, Ostrovski a dat dovada de o arta remarcabila in caracterizarea personajelor prin limba vorbita de ele. Limba folosita de personajele lui Ostrovski uimeste prin profunzimea neobisnuita cu care dezvaluie viata sufleteasca a caracterelor sociale

pe care el le zugraveste si prin veridicitatea coloritului vietii sociale, veridicitate dusa pina la capat" dupa cum spunea dramaturgul insusi. Dialogurile si monologurile stralucite din piesele lui Ostrovski dau la iveala cu o rara precizie si expresivitate, originalitatea tipica si individualitatea caracterului eroilor, nivelul lor cultural, mediul social in care traiesc. Dar, cautind sa redea veridic si concret nuantele cele mai fine ale limbii personajelor sale, Ostrovski nu s-a lasat furat niciodata de reproducerea naturalista a limbajului. El a ramas intotdeauna un artist care stie sa ridice pina la tipizare limba personajelor sale, redind modul de exprimare" care le caracteriza. Pentru popor spunea dramaturgul trebuie sa scrii nu in limba pe care o vorbeste, ci in cea pe care o doreste", adica nu in limba in care reproduce mecanic unele particularitati intimplatoare ale graiului popular, ci intr-o limba care sa exprime insusirile determinante, dominante, ale acestui grai.Scriitor democrat, Ostrovski a aplicat in chip constient si consecvent acest principiu chiar de la inceputul creatiei sale literare. Chiar din prima sa piesa mai insemnata, Intre noi ca intre-ai nostri", creind figura petitoarei Ustinia Naumovna, Ostrovski a cautat sa-i dezvaluie trasaturile caracteristice nu numai prin faptele ei, ci si prin felul ei de a se exprima. Caracterul Ustiniei Naumovna, nivelul ei cultural si felul ei de gindire se oglindesc exceptional de expresiv in limbajul ei. Ostrovski subliniaza limbutia si palavrageala Ustiniei Naumovna, ca expresie a profesiei ei. Ustinia Naumovna este buna de gura. Ca sa folosim vorbele ei, ea poate spune cite in luna si in stele, despre orice si oricind. Ajunge ca Bolsov sa-i spuna: Hai sa stam de vorba, maiouto", pentru ca ea sa-i si dea drumul fara zabava: De ce nu? Scumpii mei, am auzit ca s-ar fi scris pe la gazete, o fi adevarat ori nu, ca s-a nascut un alt Bonaparte si ca, scumpii mei..." Stiind cum si cind sa intervina in discutie, ea arunca urmatoarea replica admirativa, in timp ce vorbeste Bo'Isov: TU, ce dulce povesteste, dragutul de el!" Provocind, prin laude surisul satisfacut al Lipocikai, ea declara cu demnitate: Stiu eu ce vorbesc!" Ostrovski o infatiseaza pe Naumovna ca foarte priceputa la glume si in zicale. Vocabularul Ustiniei Naumovna se caracterizeaza printr-un colorit specific: el abunda in proverbe, zicatori, comparatii neasteptate, expresii idiomatice uzuale. Ustinia Naumovna se foloseste de constructii si expresii din

frazeologia obisnuita pentru mediul mic-burghez functionaresc in care se invirte: sa intri in pamint de rusine", pe masura posibilitatilor", basta", nici in car, nici in caruta", imi pun in joc onoarea" etc. Siretenia si dibacia Ustiniei Naumovna se manifesta prin nerusinarea cu care-i linguseste pe oamenii de care are nevoie. Cind li se adreseaza, ea dozeaza cu multa pricepere epitete ca: scumpule", nepretuitule", margaritarul meu" si altele. Ustinia Naumovna foloseste cu placere si cuvinte alese". Aproape analfabeta si inculta, ea le pronunta insa incorect. Ea spune apekit" (in loc de apetit"), brulet" (in loc de brunet"), orghin" (in loc de ordin"), potret" (in loc de portret") etc. Ostrovski reda extraordinar de concret si de amanuntit felul de a se exprima al Ustiniei Naumovna, fara insa sa copieze naturalist realitatea. In limbajul Ustiniei Naumovna nu se afla nici un cu-vint de folosinta strict locala sau neinteligibil. Specificul limbajului ei este obtinut prin arta imbinarii unor cuvinte si expresii larg raspindite in mediul social pe care ea il reprezinta. Ostrovski alege din limbajul petitoarei ceea ce este determinant si tipic, lasind la o parte tot ceea ce este intimplator. Pornind de la principiile tipizarii realiste, dramaturgul construieste cu totul altfel limba folosita de Lipocika Bolsova, potrivit - cu fizionomia ei social-peihologica. Lipocika este infatisata de Ostrovski intr-o lumina satirica deosebita, ceea ce influenteaza si asupra limbajului ci. Egoismul calculat, ingustimea spirituala, incultura, pretentiile afectate de noblete sufleteasca sint trasaturile esentiale ale acestei fete de negustor. Ele si-au gasit o stralucita expresie in felul ei de a vorbi. Bogatia lexicului, plasticitatea, pitorescul si arta flecarelii, care caracterizeaza limbajul Ustiniei Naumovna, sint inlocuite de data aceasta printr-un primitivism specific. Limbajul Lipocikai se caracterizeaza, in primul rind, prin simplitatea oamenilor neinstruiti, cu deformarile morfologice si fonetice obisnuite in vorbirea uzuala din mediul negustorimii inculte: anj fostara, din cauza caci"; in al doilea rind, prin cuvintele savante, straine, dintre care unde le-a invatat singura din carti, iar altele le-a imprumutat de la profesorii ei de dans si de franceza. Convinsa ca in cuvintele straine consta esenta culturii, Lipocika abuzeaza de ele, schimonosindu-le fara mila: capidon" in loc de cupidon", priportie" in loc de proportie" etc. Toate acestea contribuie ca frazele ei sa devina comice, ridicole. De pilda : De ce l-ati refuzat pe logodnic ? De ce nu e o partida

judicioasa ? De ce nu e capidon ? Ce ati gasitara in el usuratic ?" Sau : De ce, ma rog, o tot face pe santimentalul fara nici o tragere de inima ? Serios, ma ia cu greata sa vad cum continua toate astea !" Lipsa de sensibilitate, grosolania Lipocikai sint exprimate prin stilul si tonul cu care se adreseaza celor din jur, chiar si rudelor ei : Ducetiva incolo cu povetele voastre", Vezi sa nu aveti voi educatie!", Lasati-ma-n pace cu prostiile voastre!", Cum sa nu?!", Acu-i ocazia!" Asa vorbeste cu mama ei. Sau, in tr-alta scena, adresindu-se logodnicului, Lipocika declara : Esti un prost si un topirlan !" Firea grosolana si egoista a Lipocikai, prirritivis-mul ei sufletesc se manifesta si in felul vulgar, caraghios, in care isi formuleaza pretentiile : Nu, nu ! Sa-L scoti de unde-i sti, numai sa fie nobil". Sau: Am nevoie de barbat !... Auziti, gasiti-mi negresit un logodnic! V-o spun dinainte, faceti-mi rost nu-maidecit, ca altfel are sa fie mai rau de voi. Am sa-mi iau un adorator in secret, am s-o sterg in ciuda voastra cu un husar si o sa ne cununam pe ascuns". O exceptionala cunoastere a limbii ruse, maiestria cu care o foloseste in zugravirea personajelor, il caracterizeaza pe Ostrovski nu numai in ce priveste prezentarea cercurilor negustoresti si functionaresti. El zugraveste la fel de profund si de nuantat si limba personajelor din alte paturi sociale. Fiecare personaj al lui Ostrovski vorbeste o limba care-i este specifica. Caracterizind particularitatile limbii unei opere ara-matice, Bielnski arata ca drama