Ochii Beatricei

Cum ardta cu adevdrat lumea lai Dante?

Tema conferinqei" pe care o voi gine aziinfaqa dvs. este cuprinsi in rispunsul la intrebarea: Cum ardta cw adevdrat lamea lui Dante i Ca si putem inqelege rispunsul,

rebuie si pricepem exact intrebarea. Or, pentru aceasta e necesar si vi explic doui lucruri: ce inseamni aici 'ltume' gi ce inseamnd'cw adeadrat'. 'Lnrne' inseamni cosmosul, universul, ansamblul
existentului, totalitatea a ceeace eisti inseamni Creaqia... probabil insi ci nu Creatorul. Creaqia este Si
cr eate., condiqiona td,, r eladvd. la Creator, iar

Creatorul,

oricirei creaqii, este increat, incondiqionar, abso= lut. Aflind cum esre lumea lui Dante, nu vom afla, fireste, cbipul Creatorului ei, dar vom afla cite ceva despre
sursa " Conferinqi qinutl in ciclul Conferinqelor Microsoft
(Sala Tonitza, Muzeul la Oradea

firii Crigurilor), 2 aprilie 2004 qi Iagi (Aula Magna a Universitigii ,,Al.I. Cuza"),12 noiembrie 2004.

Cor., 13, g-12

atributele lui. Faptul este evidenq deoarece orice creaqie iqi con[ine intr-un anumit fel creatorul. Nu iconic, poate simbolic, in orice caz deopotrivi limpede gi neclar. Limpede, pentru ci e de natura evidenlei Prezen!a creatorului in urmele sale; neclar, deoarece nu gtim si spunem precis 'cum', 'in ce fel' este el prezent acolo, in creaqia sa. in totul este ca ?n frumosul pasaj din prima epistoli. cdtre Corinteni, referitor la felul de a cunoagte: acum, cind suntem in trupr cunoagtem ,,ca in ghicituri", ,,vedem ca prin oglindl"; abia dupi ce nu vom mai fi in trup vom cunoagte direct, flre rest - adic5. ,,f.agl, cdtre fagd*. Noi, deocamdati, ,,vedem ca prin oglindi". Veqi vedea ce important este acest lucru pentru ingelegerea lumii lui Dante. ln continuare deci, prin lume NU vom ingelege luemmea cunogtinqelor personale ale lui Dante - lumea piricl a timpului slu, inceput cindva la sfirgitul lui mai 1.265,la Florenqa, cind Dante s-a nlscut, 9i incheiatin noaptea de 13 spre 14 septembrie 7327,in exil, la Ravena, cind Dante a murit. Nu. Prin expresia'lumea lui Dante'vom ingelege cosmosul dantesc, adici totalitatea a ceeace existi, aga cum era aceasti totalitate a existentului concepute nu atat Pe vremea lui Dante, cit de Dante insugi. O si vedeli imediat de ce aceasti deosebire este importanti. ln rest, daci facem abstracqie de

Dumnezeu, atunci'lumea lui Dante' de atunciinseamni ceea ce cosmologii gi astrofizicienii desemneazi prin cuvintul' vnivers', azi. Pentru a limuri inqelesul expresiei 'cu adead'rat' , trebuie si intru, de fapt, in materia conferinqei mele' Cum am spus, Dante a fost un om care a trilt la incilecarea veacurilor al XIII-lea gi aI XIV-Iea. Dhlina Comedie a fost scrisi intre 1 3OO, anul Jubileului, 9i 7327, anul mor -

in 1313 $i lui Dante. tn 1308, Infemul circula dqa,ix purgatoriul era compu s. Paradisa/ a fost ficut cunoscut dupi moartea lui Dante, cind ultimele cinturi, crezrlte pierdute, au fost descoperite 9i imediat rlspindite' Lel.t d. aceste cinturi pierdute dnParadisul, eistd'wmd-

io*.r

legende, poate adevdratl'.Dupi moaftea lui Dante,

s-a consratar

ultimele cinruri din P aradisal lipsesc. s-a convenit ci nu apucase si le scrie. Zilele,siptiminile au trecut. Apoi o rudi l-avisat. Mai bine spus, Dante i s-a

arhtatin vis acestei rude, indicindu-i intr-unul din pereqii camerei in care a locuit Ia Ravenna, in palatul iui Guido Novello da Polenta, o firidi acoperiti cu un covor: acolo se giseau foile pe care erau aqternute ultimele cinturi din Parad,isul. Noi, posteritatea, nu am fi qtiut cum se terminl D ioina Comedic daclruda lui Dante nu ar fi visat, iar Dante, din lumea de dincolo, nu ar fi fost atit deingrijorat de ignoranla noastri incit si-i

De exemplu, Robert

Klein,,,Spirito
peregrino', pp. 60-106; la fel, Giorgio Agamben, Stanze. La parola e il fantasma nella cultura occidentale, in special Parte terza, cap. lll-lv gi Vl

Dante Alighieri, Opere minore,

pp. 193-524;742-756i 779-798

in vis gi si ne indice asdel locul unde pusese uldmele cAnturi drnParad,isul.Lucntnle despre care vi voi vorbi in aceasre conferinqi datoreazd"viziunii formulate de Dante in aceste cinturi esentialul. O datl fixate datele temporale, si vedem ce gria Dante. Dante nu era un poet aga cum sunt astezi poetji, adici un literat avind, in cel mai bun caz, culfiira umanisti a specialitigii lui poezia. Degi formidabil poet, Dante nu avea doar culturapoeziei, El era un savant, avea toatl cultura stiinlificl, filozoficl gi teologicd, a timpului siu. ln materie de cosmologie, fizici, gtiinge liberale gi teologice gria cam ror ce se sria pe la 1300 in lumea lui. DacI citim comentariile moderne la schimbul poetic dintre Dante gi prietenii sii poegi din curentul dolce stil nttono, suntem frapagi de caracterul savant al acestei poezii. Nu ne vine si credem ci poeqii de atunci construiau metafore poetice pornind de la foarte riguroase teorii gtiinqifice ale vederii, iubirii, spiritelor, bolii, intoxicirii cu imagini gi aga mai departe. Daci risfoim Conofuio (Ospdpul), o lucrare planuita sI aibi cincisprezece cir:tr ;i realizatildoar in parru, insumind gi aga, neterminatl, peste trei sute de pagini, gi dacl citim SozsoAreA a Xlll-a,adresati lui Can Grande de la Scal4 ori Questio d,e aqwa et terrd (intrebarea prioitoare k apd Si pdmknt),vedem ci Dante poseda perfect gtiinqele timpuapard acesteia

lui siu. El vorbea cu dezinvolturd limba savanqilor, nu doar aretorilor. Avea, din bagajul timpului siu, o anumiti gtiingl. Cunogtea teoriile gtiinqifice care erau curente in cultura specializatl a timpului siu. De aceea, intr-un
sens

primar, a gti ce $tia Dante-in-chip-de-om-cultivat al timpului siu revine la a gti ce se gtia kohrf pevremea lui. Mai nuanlat, a gti ce gtia Dante-ca-ginditor-original revine la a gti ce anume este nou la Dante faqi de cultura timpului siu. Daci ar fi fost si rispund la intrebarea 'cum arlta lumea lui Dante ?', v-ag fi ficut o dare de sea-

mi privitoare la ce se credea despre cosmos Pe vremea acestlria. Pundnd insi intrebarea 'cum ardta cw adettd.rat lumea lui Dante ?', eu presupun de fapt doui lucruri. intii, ci modelul de univers proPus de Dante ?r.Divina Comedie difereade cel pe care acesta l-a asimilat din cultura timpului siu. ln al doilea rind, ci exegelii lui Dante cred indeobqte ci nu existi nici o diferenql esenliale intre modelul
lui Dante gi modelul de univers al lui Dante insuqi. Mai existi un lucru care ar trebui mdcar semnalat acum, acelacd"Dante nu eraProbabil congtient de aceasti diferenqi, in ciuda faprului ci, metaforic 9i tehnic, ea poate fi extrasi din cinturile din Paradisul in care este descrisi ascensiunea lui Dante dincolo de Cerul al nouilea.
de univers al gtiinqei din vremea

Danle, Paradiso, XXVII $i XXVlll

10

t1

Danle, Opere minore, ,Viala noud', pp.5-78

Frances A. Yales, ,The Hermetic Tradition in Benaissance Science",

pp.255-274

Lucrurile pe care le veqi auzirflrau nimic de-a face cu critica ori teoria literari. Nu se ref.erd" la Dante ca poet, literat ori geniu artistic. Se referi la Dante ca savant, om de gtiinqa, cosmolog filozof gi teoloS deopotrivl. Se pune intrebarea daci acest mod de a folosi opera de poet a lui Dante este legitim. Eu cred cd da, si asta pentru ci el nu este strlin nici de Dante, nici de posteritatea lui. Ci nu e striin de Dante rezultddin opera saVita nil.ooA,in care se vede cum intelpreta el schimburile sde poetice cu prietenii sii poeqi gi ce srarur ag spune ttiint,tfrc acorda el conlinutului poeziilor sale. Firegte, Dante nu rima teorii gtiinlifice gi doctrine medicale, cam in felul inept in care Sully Proudhomme rima meditaqii filozofice searbede, el gindea gi mai ales imagina d,ireain termenii lor. El era atit de impregnat de ele, pe de-o parre, gi gindea atit de mult in termenii lor, pe de alta, incit nu este deloc ilegitim si vorbim despre poezialui in termenii teoriilor gtiinqifice din care aceasta erafdcuti,gi asupra cdrora Dante insugi atrdgea atenlia, ca inspre o finalitate a ei. E un fapt cunoscut ci posteritatea sa imediati ahnt foartein serios conlinurul sJiinttfrcal operei poetice dante$ti. $i nu mi refer aici la gtiinqa filozoficita timpului siu, care vedea in neoplatonism gi in teoriile medicale, iar mai tdrziu in ceea ce Frances Yates a numit 'tradigiahermetici a Renagterii'o cheie de interpreta-

re a ruturor tainelor lumii. Mi refer la tentativa de a traduce viziunile lui Dante in termeni geometrici gi astronomici precigi. Existi o intreagi linie de exege[i care a interpretatviziunea dezvoltatd, de Dante in Infernul, Purgatoriul gi Paradiswlintermenii unor geografii, cosmografii gi cosmolo gii re ale. lntemeietorul srudiilor de cosmografie dantescl este un matematician gi arhitect florentin, care, degi nu a fost propriu-zis un umanist, a profesat serioase sildii literare, incercind, intre altenumele siu lc, o biografie a lui Guido Cavalcanti este Antonio Manetti. Manetti este cel care aintervenit pe lingi Lorenzo de Medici pentru a readuce osemintele lui Dante la Florenqa. Mort in 1497,Manetti nu a publicat nimic din srudiile sale dantegti, care au fost facute cunoscute studiogilor lui Dante de primii editori renascentigti ai poetului: prin comentariile lor: e vorba de Cristoforo Landino, cu ediqia sa din 1481, unde vorbegte de studiul lui Manetti privitor la Sito, forma et misura dello'nferno et statura de' giganti et di Lucifero, gide Girolamo Benivieni, in 1 506, in frumoasa edigie scoasi de Filippo Giunti (de aici numele ediqiei din Giuntina). Giuntina este prima edilie Dante in 1506 clre avem ilustraqii Ia diferite scene din cinturi gi unde lunt propuse o serie de xilogravuri conqinind imagini dc lumii lui Dante, in sens cosmografic construite

12

13

Girolamo Benivieni, Dialogo di Antonio Manetti, cittadino

fiorentino, circa al sito forma et misure dello infemo di Dante Alighiei

dupi ideile lui Manetti, pe care Benivieni, in comenrariul siu, le include sub forma unui dialog in care sunt
expuse teoriile, construciile gi calculele acesruia- ade-

Clum vedeqi, imaginile propuse de Dante erau luate Ioirrtc in serios de cititorii sii din primele secole ale pos-

vdrate mdsurdtori cadastrale, matematice si ingineregti deopotrivi, ale descrierilor lui Dante.

6oY1to 3 H o tr

r
,t

:f

,,Conul" lnfernului, construit dupe calculele lui Manetti (Giuntina, 1506)

lrugfrurui dxlucftoailo fu tttto clorlr ihlh aggcgto dcllacya 97 dcllc ant,fur dc quSh nienph ck ccspt(oac *oi rclc

alhfxgo'r

&dc4rc

iS$cga.v

<ht

reritiqii sale. Pini tirzittin secolul al XVI-lea, studiile tlespre locul, forma giintinderea infernului lui Dante ficcau disputi publici, in care se amestecau, inevitabil la url popor arit de aprins cum sunt italienii, gi rivalitlqile politice intre cetiqi. Cetiqenii oragului Lucca simgeau ci nu puteau hsa florentinilor, cilrora le apa4inea Antorrio Manetti, gloria de a fi descris complet 9i adecvat cosrrrografia dantesci, un geniu revendicat de mai multe r: cta[i. lntr-o ediqie din 1 544 apdrud,la Veneqia, polemica la adresa calculelor si misurltorilor lui Manetti a fost tlcschisi de Alessandro Vellutello, autorul comentariiIrrr, care se intimpla sI fie cetlqean aI ora;ului Lucca si era deja bine cunoscut ca exeget al lui Petrarca (un conc ntariu in 1525). Vellutello a criticat rezultatele matenratice ale lui Manetti, intr-o polemiciindreptatlin fond irnpotriva monopolului florentin asupra lui Dante, furnizind propriile sale ilustraqii la cosmografia dantescl. l)upl acest succes al celor din Lucca, cetiqenii Floren1ci au devenit nelinigtiqi ci iniqiativa exegezeidantegti nu mai este florentini. Impacienlei concetilenilor sii le-a ritspuns, cu obi;nuitu-i brio, un ambiqios matematician tlc numai 24 de ani, in clutare de slujbe gi bani, Galileo (]alilei, in doui lecqii finute la Academia florentini, in
r

Galileo Galilei, Due lezioni

all'Accademia
Fiorentina circa la figura, sito e g randezza dell' I nferno di Dante,1588

t4

15

T. S. Eliot, Eseuri (,,Dante", pp. 231 -27

O;

,Milton

1",

pp. 298-307)

iarna 1588-1589. Astfel ci, in mod patriotic, onoarea florentinilor de interpreli sagace ai lui Dante a fost salvati de impetuosul viitor inventator alfiziciimoderne. Acest exemplu iluxreazl, cd, citirea poemului dantesc cu ochii minuliogi din punct de vedere cantitariv ai matematicianului si cu instrumentele de analizi spaqiah ale geometrului nu reprezintd, o excentricitate in exegeza dantesci. ln mod sigur, aceaste interpretare geometric-spa[iali a poemului nu i s-ar fi plrut excentricl lui Dante insugi. $i asta dintr-un motiv mai adinc decit simpla sa op[iune intelecruall pentru anumite teorii ale spaliului. Este vorba de tipul de sensibilitate intelectuale druia ii apar[ine Dante. Ne ajuti si limurim acesr aspect doui eseuri ale lui T. S. Eliot unul dedicat lui Dante, din 7929, celillalt privitor la Milton, din7936. Eliot remarci faptul ci Dante poseda o imaginalie poetici fundamental vintald,.Yizualdin sensul ci Dante avea viziuni 9i le construia apoi verbal. Aga cum noi auzim poezia, el o vedea. Prin contrast, sintaxa lui Milton esre, spune Eliot, dominati de semnificagia mtzicald. a versurilor: la el, imaginaqia auditivi domini in modul cel mai clar imaginatia celorlalte simturi, fecdnd ca gindirea insiqi si devini o forml de sonoritate. Ar fi vorba, la Milton, de o hipertrofiere a imaginagiei auditive in detrimentul

eelei vizuale gi tactile. La mijloc, potrivit lui Eliot, ar fi tipulde poet rcprezeltat de Shakespeare,lacareima-

auditivi este intim contopiti cu imaginaqia celorlalte simluri, menginind un echilibru perfect intre
ginaqia

,ruprafaqa auditivi" apoeziei si ,,sensul ei liuntric". Avem astfel, in contrast, doul tipuri de sensibilitate irrtelectuala-unul vizual, ilustratin mod exemplar de Dante, gi altul auditiv, reprezentat de Milton. Pentru argumentul meu, comparalia cu Milton este secunelnri. Impo rtanti, este numai aceasti caracterizare a lui Dante, ca tip intelectual vizual. Dante construia din cuvinte viziuni, pornind delaviziuni sau de la teorii sau dc la impresii. In chestiunea acestor viziuni, T.S. Eliot flcea remarca malilioasi cd Dante triia intr-o epoci in core oamenii mai posedau ?nci deprinderea psihicl de B avea viziuni, deprindere pe care noi nu doar ci am picrdut-o, dar o disprequim de vreme ce azi lesem viziunile numaipe seama,,oamenilor anormali" ori ,,inculqilor". Visele noastre, ale modernilor, spunea Eliot, cunt inferioare pentru ci ne vin de jos, incongtient, in timp ce visele medievalilor veneau de sus si erau viziuni. Toati Dfuina Comedie reprezintd" o peregrinare printr-o lume care aparline ,,visurilor superioaren; reprezintd, cilldtonafantasticd- 'fantastic' vine de la un cuvint care desemna,ingreacaveche, facultatea prin care sufle-

1,6

t{o&Y{

17

tul producea si recunostea imaginile: pbantasia o cdhtorie deci cu ajutorul imaginaqiei, in lumea deschisi lui Dante prin puterea unei viziuni excepqional de puternice. Prin urmare, ca si rispundem la intrebarea'cum arilta cr adevdrat lumea lui Dante ?' trebuie si ne striduim sd,viztalizdm cit mai complet ceea ce spune Dante despre lumile prin care peregrineazd. $i, ca si facem asta, trebuie sdincepem cu ce anume gtia deja Dante despre univers, inainte de a imagina el ceva despre acesta. Cu alte cuvinte, vom investiga ce anume gtiau toqi oamenii culli despre univers, pe vremea lui Dante. ln primul rind, trebuie sI gtigi ci modelul medieval al lumii era esentialmente modelul lumii anrice. Era, mai precis, modelul grec, aga cum a fost acesta elaborat de gtiinqa greacia naturii. Toqi cei care ancontribuit cu ceva la elaborarea acestui model al lumii au scris in limba greacd,. Etnic, nu erau toli greci erap printre ei gi - dar important egipteni, sirieni gi aga mai departe este -, faprul ci toqi au aparlinur spaliului de c;ulturd, greacd. gi au scris in limba greacd,: limba gtiinqei gi a filozofiei, pe toatl durataAntichitlgii. Modelul greo allumii nu a fost produs dintr-o datl. Prima forml i.a fost dati in secolul al lVleai. Hr. de astronomii Eudoxos gi Callippos, iar imaginea completi gi armonioasi i-a fost conferitl de citre Ptolemzu, in secolul al Il-lea d. Hr. inqre aceste date, hotdrdtoare din punct de vedere matematic, a fost con-

lui Hipparcos, in secolul al Il-lea i. Hr., iar din Punct de vedere ftlozofic si fizic -fizicin sensul grec d termenului, care e mai apropiat de cuvintul modern 'eocmologie'- hotiritor a fost Aristotel. in linii mari, Putem spune ci universul grec a fost o combinaqie intre o formi matematici, datoratd"unor astronomi de felul lui Eudoxos si Hipparcos, gi o cosmologie, datoratd. Unui Aristotel. Principiile acestei cosmologii erau doui: primul apune cd toate lucrurile se comporti in virtutea naturii lor proprii; al doilea afirmi ci aceste naturi forneszi un intreg ierarhic. Ca atare, cosmosul grec era e ierarhie riguroasi de naturi distincte. Cum pentru greci sfera era figura geometrici perfecti, nu e de miluc cI aceasta era;i forma cosmosului grec. Prin urma!, universul se prezenta sub forma unui anumit numlr de sfcre concentrice, care se succedau una alteia in funcgie de natura lor. in centrul lumii se afla Pimintul, neniqcat. Pimintul, ca obiect cosmic, era o sferl plinl in mod uniform cu elementul numit'pimint'. CIci'Pimint' !u cra numai denumirea suprafegei pe care ne migcim ltoi, oamenii, ci gi numele unuia din cele patru elemente - pimdnt, apl, aer, foc. in jurul Pimintului, dezvoltindu-se potrivit unei simetrii sferice, se dispuneau ln plturi sferice celelalte trei elemente. in jurul PlminCrilruqia

J.L.E. Dreyer, A Histoty ot Astronomy from Thales to Kepler, cap lV Si V, pp.87-122

Pierre Duhem, Le Systdme du Monde, t. lgi ll, Premidre partie,,,La cosmologie Hell6nique"

A.C. Crombie,
The History of Science hom

Augustine
to Galileo, vol. l, pp. 82-93

18

19

Dante, Opere minore,

pp.779-798i
cosmologie aristotelice, passlm; cosmologie biblice, 5 21;22i gandire cregtine condilionate in jargon aristotelic, $ 18, cf. Pierre Duhem, Le Systdme du Monde,l. lX, pp.155-163

un strat sferic de apI, apoi unul de aer, in fine, unul de foc. Vi veqi intreba cum de nu ne asfixiem sub apd, dacd, acest model este realist ? Rispunsul era complex gi el privea o problemi standard a cosmologiei grecesti: imbinarea dintre elementul pimint gi elementul apd la suprafaqa sferei numite Pdmint. in Questio d,e aqua et terra. - ,,lntrebarea privitoare la apn gi pimint" -, care a fost sus[inuri de Dante la Verona, in biserica Sant' Elena,inainteainaltului cler de acolo, in ianuarie 7320, acesta a incercat si explice ?n termeni aristotelici, dar gi prin invocarea unor elemente de cosmologie biblici, de ce anume, la nivelul scoarqei terestre, apa coexisti cu plmintul, formind continente si miri, gi nu avem pur gi simplu un briu de pimint urmat de unul de api. in ciuda faprului cd", trt realitate, apa nu inconjo ard, toatd srprala\aPimintului, ci numai anumite zone ale ei, toate, dar absolur toate cosmografiile medievale ilustreazi fidel acest principiu al cosmologiei grecqti: dispunerea sferic-concentrici a celor patru elemente, incepind cu pimintul. Toate lucrurile gi fipturile care cadinrazaexperiengei noastre cotidiene sunt alcimite din cele patru elemente, pimint , apd, aer, foc: eu, dumneavoastri, perelii, copacii, animalele, norii, substantele materiale, toate obiectele. Toate obiectele din univers ? Nu, nu din unise afla

tului

Tifa. Toate obiectele dinzonape care grecii o numeau ':ublunari' gi care, cum ii spune si numele, se afla sub :fere Lunii. Atingem astfel un important puncr al coslaologiei grecesti: deosebirea de naturi dintre zona sublunartr gi zona celesti, afTatddeasupra Lunii. intre Luni fl br$ul sferic de foc de deasupra Pimintului, pe acolo, tlecea o importan td" cezurd" cosmolo gic d. : cezvr a care seprrtr lumea celor patru elemente de lumea celesti. Prinelpiul acestei cezuri este dublu : vizeazd, atit tipul de temporalitate, cit gi tipul de ontologie. Un tip de temporalitate domnegte inzonasublunaaltul in zonacelesti. Existi un proverb rominesc care !tln[ eqa: ,,Timpul bate, loveste; vremea sti, vremuiests," Ei bine, in zona sublunari timpul ,,bare, loveste". E:te o temporalitate care distruge, care macind, care free gi desface. Timpul migcirilor violente. ln lumea leesm, pe care Aristotel o numea a nagterii gi a distru5lrii, te na$ti, cresti, te ofilegti gi mori. Este o lume in Cre toate lucrurile sunt supuse transformirilor de tot leiul. O lume af.acerii,prefacerii gi desfacerii. Timpul llujegte cu o mini cregterii, iar cu cealakl"distrugerii. ?pEte cele patru elemente se combinl in alcituiri care, datl compuse, sunt condamnate si se descompuni, h un -o-ent dat. Simqiqi imediat analogia cu poezia tldtrrniciei din Ecleziastul sau cu sentimentul de ine-

20

21

Aristotel, De caelo l,

268b-270b

Platon,

Timaios,S9 e;
Aristotel, Metaphysica 8, 1074 b

L (Xll\

xorabile desfacere a tuturor lucrurilor din poemul lui T.S. Eliot din ,,East Coker", al doilea Coartet din cele patru (precum elementele): ,, . . . este un timp pentru a clidi gi un timp pentru a trii gi a nagte, gi un timp ca vinrul si spargl geamul ce se cladne ..." gi aga mai departe. O dati insi ce am trecut de ceztra cosmologici a cosmosului grec, timpul sublunar al compunerii qi descompunerii elementelor einlocuit cu un altul, radical diferit. in proverbul nostru nu mai este timpul care ubate, loveqte", este timpul care ,,ste, vremuiqte". Timpul acesta este al eternitiqii, propriu numai unui singur fel de substanqi, pe care Aristotel a numit-o aithdr sau ,,al cincilea elemenl", quinta essentia- de aici venind cuvAntul care azi suni cam preqio s: cbintesenld; sau derivarul sIu, 'chintesenlial'. Se considera ci planetele gi stelele sunt fecute din acest al cincilea element, element care nu cunoagte decit un singur fel de miqcare, migcarea permanentl, ne?ntreruptl, a eternitiqii - migcarea circulari uniformi a astrelor. Miqcarea circulard, uniformS"eracontrariul unei migclri violente, deoarece nu avea capilt.Neavind capdt,pentru greci, era eternl. Obiectele care populau lumea celesti nici nu se nlgteau, nici nu se preflceau, nici nu mureau. Astrele, deoarece aveau aceleagi proprietiqi, aceleagi atribu'te erart in fond ' erau nigte ,,zeitlti vizibile". Fo4a precum divinitejile

aiributelor tari ale fiinIei

erauriagi: ele callfieeu ontologic substanqele cdrora li se aplicau. De l$eo, cosmosul grec putea fi descris prin formula: ,,o lune, doui ontologii". Cosmosul era unul, dar in el ;c eflau obiecte linind de doui ontologii distincte, gi Et ;ubstanql gi ca temporalitate. Cele doul ontologii, Hblunari gi celesti, erau separate printr-o cezuri cosaelogici. Ei, si vedem acum ce se afla dincolo de linia de ce!Ut[ cosmologici. Se afla o succesiune de sfere concentdee, prima fiind a Lunii, ultima a Stelelor Fixe. Li se tpunca'stele fixe' deoarece de pe Pimint migcarea lor Cc ensamblu nu era insoqiti de o modificare a distanSler relative dintre ele. Acestea er^vprin urmare fixe, lU ele in ansamblu se aflau pe sfera cea mai exterioari t:lttemului lumii, efectuind in douizeci si patru de ore E totelie completl in jurul Pimintului. intrucit dis|frta pdni la ele era uriagi, vitezaperiferici de rotagie Gl;i ea uriagi. Celeritatea sferei stelelor fixe era enorEl, tntre sfera Lunii gi sfera Stelelor Fixe se desfigullUr eoncentric, sferele planetelor Mercur, Venus, Soare nu era o stea, pentru greci, ci o planeti), Mar*r Jupiter gi Saturn. Cu totul, opt sfere concentrice, de *pl, u*orrntrice.Toatd,miscarea din lume venea de la dgri Stclelor Fixe, care era dotatl"cu un ,,motor" unic,

Parmenide,

edilia Hermann Diels, lragmentul B 8; Aram M. Frenkian,

Les origines de la th6ologie n6gative de Parm6nide d Plotin, $ ll, pp. 17-2s

22

23

el insuqi nemigcat, etern, lipsit de pary gi mirime, incorAristotel, Metaphysica L (Xl) 1072 b: De caelo, 1,9,279 a

poral gi fire intindere, numir de Aristotel Primul Migcdtor sau Dumnezeu. Miscarea era transmisi de la Primul

blierl, iar arabiiau combinatformageometrici a acestui rnodel cu o cosmologie neoplatonicd. Civilizagia Ereqtini medievali (de tip latin) a preluat tot acest ames-

Pierre Duhem, Le
Systdme du Monde,

t. ll, ,,La cosmologie des Pdres de l'Eglise"

pp. 393-501

O. Neugebauer,
The Exact Sciences in Antiquity, chap.Yl (inclusiv Appendix)

pp.145-207

D. S. Wallace-Hadrill, The Greek Patristic View of Nature pp. 393-501;

impingere ori tracliune, cum suslinea Aristotel ci se propagi orice miscareintre corpuri, ci asa cum dorinqa igi pune in migcare obiectul. Astfel se punea in miscare intreg angrenajul de sfere care se contineau una pe cealaltd", printr-un mecanism de demultiplicare care iese din interesul argumentlrii noastre, aici. Nu vreau si intru nici in aminuntele referitoare la structura geometrici a acestor sfere, nici in cele privitoarela raportul care exista intre miscarea a?arentd aplanetei, aga cu{n se vedea ea de pe Pimint, sub forma wrizigzag- de altfel cuvintul 'planetl'vine de la un participiu grecesc, care avea inqelesul de 'riticitor' (planetele erau, literal, 'rdtdcitoarele') si ce se intimpla tn mod real cu planeta -, respectivi, in sfera ei celesti. Aceste amdnunte nu au importanti pentru argumentul prezentei conferinle gi, de aceea, vor fi lesate deoparte. PinI acum v-amprezentat cosmosul grec. El a constituit modelul de referintd;tiinpific nu nirmai al lumii antice, ci 9i al civilizaqiei cresrine si arabe. $finqii Pirinqi au preluat modelul grecesc al universului sferic si l-au combinat cu principii constringdtoare din creaqia bisfera pe care o comanda nu prin

Migcitor cltre

supunindu-l in plus unor noi constringeri dogmadt:e, c,trc qineau de anumite elaboriri ale teologiei crestine (de exc-plu, angelologia ori amplasarea paradisului), l)aci modelul cosmologic grec standard - cel care e B :upraviequit gi a avut autoritate in tot Errul Mediu de g6sit in cartea a doua din tratatul De caelo si ?n cartea I (c douisprezecea) a Metafizicii lui Aristotel, modelulcosmologic standard al cregtinismului latin e de gI,ltln Summa Theologiae aluiToma d'Aquino, care{ace tlnteza atat a ruturor cunostinqelor medievale privitoa!! le ptiinqa anticilor, cit gi a majoritiqii rezervelor Sf. Flringi faqi de gtiinga piginilor. Astronomia matemadel, firc$te, e de gisit in alte lucriri. intre cosmologia Itll Aristotel gi, de pilda, astronomia lui Ptolemeu din il * e a c o mP un e r e rn at e nL aticd, Sy nt ax is sau Alma ge ilr existi tensiuni gi contradiclii insurmontabile. lnsi lentru cineva care nu-si propune nici si facl tabele de Efuurtrtori, nici sI calctleze migcirile planetelor, deE!:birea nu este importantl. Ce e mai semnificativ este El Dentc insugi nu o ficea, aqa c5, o vom ignora 9i noi. Un lucru trebuie foarte apdsatsubliniat: acela ci modglul stand ard alcosmologiei antice a fost supus, in Evul
Ce,
s

Pierre Duhem, Le Sysdme du Monde, t. lV, ,Les sourcos du n60-platonisme arabe"; ,,Le n6o-platonisme arabe", pp.321-495 Edward Grant, Planets, Stars, & Orbs: The Medieval Cosmos, 1200-1687 Toma d'Aquino, Summa theologiae,l, qu. 65-74; Thomas Litt, Les corps c6lestes dans I'univers de Saint Thomas d'Aquin

Ptolemeu, Syntaxis

Almagesta (14O);
Johannes de Sacrobosco (John of Hollywood), Trac.tatus de sphaera. A fost profesor la Universitatea din Paris inire 1220-1236

24

25

'iilili;ii}i;..
Dante,

Urmeazi Cercurile al treilea (lacomii), al patrulea tnremo,vt-xt (avarii si risipitorii) gi al cincilea (furio;ii).

pra
Dante, /rferno,

PinI aici au fost nestipiniqii, incontinenlii. De acum inainte, Danre gi Vergiliu pltrund in cetarea Dite, unde Dante, tnrerno,tx-xt ii intimpinl, in Cercul al gaselea, ereticii. Mai departe, pltrundem in Cercul al gaptelea, care
s, p. xxiii.

vl-vrrr

Chiron ori asupra descrierii monstrului Gerion, careii va duce pe Dante si Vergiliu in Malebolge - Dante este plin de aminunte surprinzitoare si pline de interes.

intilnirilor

cu centaurul

'fraquai, Dante,
I I I u st rat i on

Danle, lnferno,

xil-xvI

impotriva aproapelui (ucigagii 9i tilharii); violenlii impotriva propriei persoane (sinucigagii gi risipitorii propriilor averi); violenqii impotriva divinitlqii (nelegiuifi), a naturii (sodomiqii) ;i , indeletnicirilor umane (clmitarii). Nu pot zibovi asuare trei brnuri: violenqii

Cercul al optulea" numit Malebolge, are forma unui podig in panti descendentl, care,prin intermediul a zecevdi infigurate concentric, se deschide sPre un enorm puq, pizit de grgangi. Aici sunt pedepsite fraudele comise impotriva oamenilor care nu au avut incredere in cel care i-a
inqelat: seducitorii, simoniacii, ghicitorii, delapidatorii, ipo-

Taquai, Dante,
I I I u st rati o n s, p. xxvii Dante, Inlerno,

xvilr-xxx

criqii, hoqii,

sfltuitorii de rele, intriganqii, falsificatorii.

44

45

In fine, ajungemin zonadecel mai mare interes pentru noi, Cerul al nouilea, dar, surpriz1,!,ltcru nu chiar curios (vegi vedea imediat de ce), acesta nu a mai fost

figurat de ilustratoarea noastrd, care, altminteri, a dovedit multi grijl pentru aminuntul cel mai ascuns, in faldul somptuos al aluziilor savante ale lui Dante. Phoebe Anna Traquair gi-a incheiat ciclul cu aceasti imagine, pe care o vedeli acum. Vedeqi cum Cerul al nouilea, Cerul cristalin sau diafan, cel care pune in migcare toati lumea corporall, este doar notat in dreapta jos, aici, f.erd" a fi in vreun fel figorataizwa/. Acesta este un neajuns important, pentru ci Dante era un vizual, iar viziunile sale, daci sunt corect citite, trebuie sI poati fi reprezentate sub forma unei imagini. Altfel e sigur cI nu sunt bine interpretate. Acest criteriu, la Dante, este absolut. in stinga jos este ariltatd.succesiunea Cerurilor ) marcatd, cu diferite simboluri, care nu imi sunt toate limpezi.inschimb, pe acest desen este amplu figurat Cerul al zecelea, Cerul Empireu, unde se afle cele noui cete ingeregti (aici figurate ca o invilmigeah circulari), Roza Cereasci gi Sfdnta Treime, qi unde Traquair l-a pus pe Judecitorul Lumii sI stea pe un jilq. in ciuda reprezentdrii imperfecte, existi chiar gi aici consemnat un important element de discontinuitate intre primele opt Ceruri (figurate in desen, cu absenga celui de al nouilea) gi Cerul Empireu: se produce o inversiune de centru. UrmAnd o tradilie care urcl pini

Truquafi, Dante,
lllustrations, p. xc (in original, pagina e gregit numerotate) Danle, Paradiso,

xxtv-xxilt

64

65

Danle, Paradiso,

xxvilt,

un om vede reflectati intr-o oglindd" flacfua unei lanterne care se afli in spatele siu, tot aga gi Dante avdztt mai inti.i in ochii Beatricei, reflectate, luminile care se aflI in Empireu. Cu alte cuvinte, Dante vede mai intii in ochii Beatricei, oglinditi, o realitate pe care o poate contempla direct, cu ochii sii, numai daci se intoarce , dacd, se rlsucegte cu tot corpul. Primele treisprezece versuri din acest CAnt abundl de imagini gi gesturi ale inversiunii, intoarcerii gi oglindirii. De ce ? Pentru cI se petrece ceva cu Dante, gi cu noi, atLrnci cind trebuie si treaci de la Cerul Cristalin, ultimul vizibil simrurilor,la Cerul Empireu, pimazond, a cosmosului complet inaccesibili simr,urilor. Dante o spune in prima rerlinI a Cintului: penrru ca sI poati primi mai departe adevirul spre care se indreapti, mintea lui trebuie si se pltrundi de paradis, si se imparaei. $i, aga cum

zi,tn

fiind rezultarul capacitigii omului de a gindi intr-un fel divin. La acest fel de cunoaqtere, ne spune Platon, omul are acces printr-o ,,risucire" a ,,organului" cu ajutorul cdruiacunoa.gte, operaqiune prin careintreg zufletul omului se intoarce, exact ca la Dante, dinspre tirimul devenirii inspre deplina strllucire a ceea ce, cu adevirat gi intr-un sens deplin, ESTE. Pentru Platon, omul nu sepoate indrepta spre adevir decit risucindu-gi in sus facultire ca
gile sufletegti care,in chip obignuit, sunt indreptate in jos.

Plalon, Republica, 518 c;521 c; 526 e.527 b

Danle, Paradiso, (Cogbuc), XXV|ll,

pentru a traduce acest proces, expresidi raiul in minte". Asta inseamnl ci metaforele de inversiune cu care Danre descrie primul siu contact direo cu lumea Empiree sunt tehnic gi epistemologic stricte. Laparadis, omul nu poate ajunge decit printr-o ?ntoarcere, o risucire, a minlii sale. Procedeul este identic cu cel descris de Platon in Republica,in pasajul in care definegte adevdratacunoasresia delicioasi ,,a

Cogbuc propune,

drzezetermenul

'mparadisaeste un neologism dantesc;

Ei bine, acum, ci mintea lui Dante este angajati in procesulimparad izi,rii, gi noi transum ani,nd u - n e impreuni cu el, e momenful si ne intrebim ce vede Dante in Empireu ? Foarte rapid spus, Dante vede o succesiune concentrici de noui cercuri luminoase, care corespund celor noul cete ingeregti pe carele-a descris Dionisie Areopagitul. Aga cum explici Beatrice, ele se invirt cu o vitezi din ce in ce mai mare pe misuri ce te apropii dinspre periferia Empireului spre centru; iar de rotiq cetele ingeregti se roresc in jurul unui punct extrem de luminos, care este Dumnezeu. Este exact invers decAt se intimpla cu rotalia sferelor in zona de lume vizibildpentru simquri: acolo, cu cit te indepirtai de Pimint, care se afla in centrul lumii materiale,viteza cregtea pe misuri ce re apropiai de Cerul cristalin.

84

85

litatea extraordinari a culrurii medievale vine din faptul ci au reugit si trliasci aceaste tensiune Ia o altitudine intelectuald" care noui, oameni care amoptat numai pentru pafiea din stinga imaginii, ne scapi aproape in intregime. Noi am inliturat complet partea din dreapta a lumii si, de aceea, suntem capabili numai de creauvitateavdzutelor, fiind aproape complet lipsigi de sursa de creativitate a nevdzutelor. Triim amputaqi. Luaqi aminte ! de cind triim doar cu vizutele, ochii Beatricei s-auinchis. De care ochi nevom maiputeaagila -4 privirea ? In ce privire ne vom mai putea ancora ?

Cititorilor mei DeEre

sursele acestei confeinge

Sunt incl din liceu un cititor de Dante. Traducerea Etei Boeriu gi comentariile lui Alexandru Dugu 9i Titus Pirvulescu mi-au fost, impreuni, primul insolitor in lumea Dioinei Comedii.Personajul lui m-a intrigat in multe feluri. M-a intrigat in primul rind prin puterea imaginilor lui, gi in aceasti privinql, am gisit in T.S. Eliot argumenrele. in al doilea rind, cum observa Montherlang Dante este un excelent profesor de dispre! pentru ceea ce meriti disprel qi un demn de

incredere instigator la respect gi admiraqie, pentru ceea ce meriti respecr gi admiraqie. ln rest, este total lipsir de complezentd,. $i, lucru care m-a cucerir imediat la el, este un autor care nu face cu ochiul galeriei. La el nu veti gisi niciodati umorul ca alibi pentnr lagitate,

10s

Robert Osserman, Poetry of the Universe, pp. 89-91; W. Egginton, ,,On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos", passim.

centrici. Lumea atdrnd, de Dumnezert nu numai prin faprul cI a fost cindva creatl, de El, ci gi prin faptul ci flri susqinerea lui neconteniti orice existenti ar intra in neant, in orice moment. Daci qinem seama de aceste constringeri, cidem peste o descriere a lumii care este

tridimensional in care triim. Acest lucru inseamni ci, mergind pdndla capdt cu cunogtinlele pe care le avem, universul cre$tin medieval trebuie si fie o hipersferl, care are in centrul ei absolut originea crealiei.

de fapt interseclia unei hipersfere cu spaqiul

in incheiere, vreau sI aduc un omagiu acelora

care

sunt gi inteligenqi, si onesti, Dante nu era numai inteligent sau genial era si extraordinar de onest. El nu 'fenta'lucrurile ca si le 'scoatl' cumva. Chiar daci nu Ie inlelege a, \inea seama de constringerile in a ciror certitudine credea in mod rafional. Numai a$a s-a putut obline aceastd minune pe care a produs-o in Paradisul. A1 doilea lucru pe care vreau si vi-l spun. Umberto Eco a afirmat cindva ci posteritatea lui Dante este destul de ciudati, intrucit toatl lumea prequiegte in mod absolut Infernul, cu moderagie Purgatoriul, gi aproape deloc Parad,iswl aceasta este gi partea cea mai pu-

cititi din capodopera dantesci. Laintrebarea de ce este aga, Eco a rlspuns cu observa,tia sagace ci noi triim intr-o lume care apistrattoate codurile infernului, ceea ce explicl de ce putem foarte bine pricepe toate emoliile lumilor infernale, dar care,pentru cI a pierdut codurile paradisului, nu mai poate pricepe emoliile paradiziace - gi din aceasti cauzd, Paradiswl ne apare ca fiind desclrnat, plictisitor gi rotindu-se in gol. Este profund f.als! Parad,iswl este realmente cea mai frumoasl parte din Dioina Comedie. Firegte, pentru asta trebuie si ai emoliile proprii aspiraqiilor paradiziace, adici sl posezi simturi paradiziace ! Noi, preluind doar excelenga Infernwlwi, dovedim de fapt cI mai posedim ?n chip firesc numai o senzorialitate infernali. Al treilea lucru este un elogiu pe care vreau siil aduc lumii medievale gi celei a lui Dante. Era o lume ce avea de rezolvato probleml pe care noi modernii am inlirurat-o. Ei aveau de reconciliat o imagine gtiinlifici a lumii, care eragreaci,pdgdndgi materialiste, cu o exigenqi absoluti, care venea din certitudinea Revelaqiei. Pentru
1in

medievali existau gi Raqiunea, ;i Revelaqia, gi lumea simqurilor si Dumnezeu. Existau gi partea de lume centra-

tI pe Pimint

lume centrati pe Dumnezeu, gi vizutele gi nevizutele. Nu le era ugor si concilieze aceste lumi, dar triiau in aceasti tensiune gi parte din fertigi partea de

102

103

Aristotel, F,2,ba, tv, 11,219b ,,Timpul este numerul

migc6rii" (De caelo, l, 9, 219 b gi 279a)

Danle, Paradiso,

xxvil,

118-120

Dante se inspiri masi% timpul esre numirul migcnrii privitor la anterior gi posterior,la ce este 'inainte' gi la ce este 'dupl': or, fapd cI originea miqcirii se afli in Cerul al nouileainseamni ci gi originea timpului se afli tot aici. Cum spune foartefrumos Danre, ridlcinile timpului sunt in Cerul al nouilea, iar ramurile gi frunzele sale sunt rispindite in toate celelalte opt Ceruri. Este imaginea unui copac rdstwmat,vizutdinspre Pimint, gi drEt, vdzrstdinspre Empireu. Iaragi o instanqiere a inversiunii. As vrea si inqelegeqi cI, atunci cdnd Dante trece de acest Cer, el trece gi de timp, ii depigegt e condipiile de

Danle, Paradiso,

xxvil,

106-117

Amintiqi-vi. Lisase in urmi timpul creator si stricitor, deopotrivi al generlrii gi al distrugerii, care domina lumea sublunari - atunci cind trecuse in sfera Lunii; si lasl in urmi gi timpul eternititii, timpul care conservi gi pdstreazd", timpul care caracterrzeazd" lumea corpurilor ceresti vizibile- acum, cind trece de Cerul cristalin. in urmi rImine, o dati cu izvorul timpului, gi timpul toat coart. in acert loc din Cintul XXVII *ai afl;- un lucru important. Aga cum mlsura tuftlror migcirilor celor opt sfere rotitoare alcituite din materia subtili a cerurilor vizibile este dati de etalonul migclrii celui mai rapid cer, al nouilea, misura acestuia este dati, la rindul ei, de Empireul care il cuprinde. Principiul e simplu: conriexistenpd. Se decondi gioneazd"temporal.

nItorul di sens, etalon si misuri celui conqinut. Ultimul cer vizibil cu ajutorul luminii materiale dI sensul, misura gi etalonul tuturor cerurilor materiale, cuprinse in eI; el insugi igi capiti sensul, mlsura gi etalonul de la cerul care il cuprinde, de la Cerul Empireu. Prin urmare, Dante e fdre echivoc in a spune ci Cerul Empireu conpnein el, ca o sferi atotcupinztrtoare,toate celelalrc noul Ceruri. Ideea ci Empireul ar aritaca o coroniqi pusi pe cregtetul celorlalte noui ceruri este deci contrazisd,de text ;i trebuie considerati ca fiind pur gi simplu falsi. in acelagi timp, avem o primi aporie. Dante ne lasi si inqelegem ci sfera Empiree conline toate celelalte sfere ceresti. Pe de altd, parte, puqin mai incolo afldm c5, Dumnezeu ar fi, in viziunea foarte concretl pe care poetul o are, centrul geometric al Cerului Empireu. Este aceaste aporie geometrici sau teologici ? Teologic, am aveaafirmaqia ci Dumr,ezeu este gi centru absolut gi cuprinziltor absolut al intregii Crealii. Geometric, ar fi si ne intrebim ce forml geometrici are figura care este in acelagi timp 9i circumferinql gi centru. Pentru moment, nu trangim chestiunea. Mergem mai departe. Piqim in primele terline ale Cintului XXVIII, cimul geometric crucial al cosmologiei lui Dante. IatI succesiunea de imagini cu care debuteazd"CAntul. Dante privegte,
ca de obicei,

Danle, Paradiso,

xxvfl,

112-114

in ochii Beatricei.

Se agaqi

de ei,se ancorea-

82

83

Dante, Paradiso, xvilt, 52 - xx

Danle, Paradiso,

xx,37-72
Traquai, Dante,
I I I u strati o n s, p. lYrxiii Danle, Paradiso,

48 - xx[, 101 Dante, Paradiso, xxt, 29-33.

xvil,

Danle, Paradiso,

xxll,70-7s

Truquai, Dante,
lllustratians, p. lxxxvii Danle, Paradiso,

xxil,

102

- xxilt

intr-un singur glas, degi fiecare voce e distincti. Nu e pic de colectivism aici, atenqie: Acvila simbolizeazd, armonia lumii intemeiatl pe dreptate. Aceste suflete sunt strllucitoare, ca rubinul. Regele David, de pildn, striluceste din pupila Acvilei, iarTraian, Ezechia, Constantin cel Mare, \X/ilhelm al Il-lea al Siciliei gi Rifeu, apiritorul Troiei, alcituiesc sprinceana acvilei. $i aga mai departe. Sunt multe aminunre surprinzitoare in Diztina Comedie. Mai sus, in Cerul planetei Sarurn, al gaptelea, se afli sufletele contemplative, pe care Dante le comparl cu flicirile: acesrea urci si coboari pe o scari uriagi. Este scara lui Iacob din Facerea 28, despre care dintr-un pasaj din Parad,iswl aflim gi ci merge de la Pimint pini in Empireu gi ci ingerii sunt mereu ciorchini pe trepte gi ci rimine nefolositi de oameni nu pentru ci ar fi interzisi, ci pentru cI nimeni nu mai rivnegte si o suie (Dante se referl de fapt numai la benedictini). Ajungem acum in Cerul al optulea, cerul stelelor fixe, unde se celebreazl triumful Bisericii lui Hristos. Lui Dante ii sunt examinate virtulile teologice, acele virnrqi care ii permit omului legitura cu divinitatea: apostolul Petruii examineazduedinga, apostolul Iacob speran\a, iar apostolul Ioan iubirea.
care o alcituiesc

I iiilt

I gn

E d

b\

62

63

Mary T. BrUck, ,,Mary Ackworth Evershed n6e Orr (1867-1949), solar physicist and Dante scholaf', pp. 45-59

worth Orr. In cercurile astronomice, Orr este amintiti in chip de colaboratoare a soqului ei, John Evershed
(care a condus Observatorul Kodaikanal din India, la inceputul secolului al XX-lea), pentru observagiile privind activitatea solari. In cercurile dantegti, amintirea ei este insi mult mai vie, datoriti ci4ii pe care adedi-

cat-o, ca'diletanti' (iau acest cuvint nu in sensul siu curent, de amatorism prost, ci in sensul de persoan d, care

Traquar, Dante,
lllustrations, p. x\r.

Danle, lnfemo,l-V

dedici din iubire unui obiect de studiu care ii aduce o desfitare particulari), astronomiei din Dante. O femeie de mare talent si extraordinar de inviqad. SIJ insoqim deci pe Dante, risfoind ilustraqiile pe care ni le-a diruit Phoebe Anna Traquair. Vedem foirte rapid succedindu-se, pe aceeasi imagine, ca in benzi desenate (de fapt, o veche tehnicl paleolitici), pldurea intunecati, p anter a, leul, lupoaica, intilnirea salvatoare cu Vergiliu - ghidul lui Dante prin infern si o parse te din purgatoriu. Vine apoi Poarta infernului, Vestibulul

infernului. Imediat, primele doui Cercuri: Limbul 9i Desfrinaqii. ln centru se vede o schemi generali a Infernului, in care sunt figurate cele noui cercuri infernale, bolgii, terminate cu marele tartor, Lucifer. Veli vedea maiincolo cu ce se regaleazd,acesta laprdnzulperperuu la care a fost condamnat gi la carei-acondamnat pe al1ii. Forma generali a infernului, in viziunea Annei Traquair, este cea a unui zigaratristurnat.

42

43

Arco telvdto

Migrr r40 {.. al

rd

,u

Bl
[.{

z
EI

u rl
TI
i

a { h
trt

tl

climelor locuite gi ii evacue azd., precum ohazna,in evacuarea sa, unde se afh ingerul clzut,Lucifer. Acolo, in Lucifer, toate lucrurile rele igi capitl funditura 1or. Si intrim, acum, in materia Dfuinei. Vreau si facem o parcurgerefoarterapidi a celor trei regiuni,Infernul, Purgatoriul, Paradisul, ca gi cum am consulta un ghid turistic, pentru a ne opri in final mai mult la CAnturile XXVII gi XXVIII din Paradisul, deoarece in ele e concum figurat rispunsul Ia intrebarea conferinqei mele rdtacu adeodratlumea lui Dante ? Am ales Pentru aceast[ parcurgere rapidl un cunicwlwm Comoediae, aqa-zicind ilustraqiile la Dioina Comedie imaginate de Phoebe Anna Traquair, in 1890. Phoebe Anna Traquair, nlscutl in1,852 si moarti in1936, a fost principala animatoare a grupului de artigti ,,Arte gi Meserii" din Edin-

burgh. A ficut picturi de gevalet, broderie, inluminuri, legitorie de ci4i, smilquire, decoraqie murali. inperioada ei de maximlinflorire, cdnd a avut exPoziqii peste tot in lume, Phoebe Anna Traquair a publicat un numir de

Dante, lllustrations and Nofes, The lllustrations by

Phoebe Anna

Traquair The Notes by John Sutherland Black, Edinburgh,1890

N.

455

douizeci 9i unu de ilustraqiila Dioina Comedic. Femeile savante sunt foarte Prezentein comentariilc la Dante. Cea mai buni carte de iniqiere in raporturile lui Dante cu astronomia pe care o cunosc apartine unei femei. Cartease nume$te Dante and the Early Aslronomers gi a apirutin 1973,iar autoareaeste Mary Ac-

40

41

"

-.xx.$.,

-ff & :i:*.:S\;

accst portativ curbat ilustreazd"un fragment din sferele universului grec. Tod in reprezentare planl". Dante, cum vedeqi, nu se aflI in cetate, ci in afara ei dupl cupoli gi turnul de alaturi recunoagtem imediat ce-

tatea Florenqei, cu

mindriile ei arhitectonice: cupola lui llrunelleschi de la Santa Maria del Fiore gi Campanila lui Giotto (terminati de Talenti). Dante se aflein rtaraporfost un exilat. Vi rog re rnarca\i ana$ lor cetiqii, pentru ci a cronismul: Dante se afle in decorul unor construclii cilrc au apdrut sau au fost terminate dupi moartea sa. Asta pentru cI ne aflim intr-o epoci situati cronologic inaintea nagterii congtiinqei istorice. Daci ne ridicim acum la mare inllqime, Pentnr a putea cuprinde dintr-o singurl ochire intreg PlmAntul, vum vedea, cu ochii unui exeget medieval al lui Dante, ceva foarte aseminitor figurii din pagina urmitoare, scoar[ dintr-un comentariu de tip ,,locul, forma si mirimea

pingitor

inaripat, al cirui cap se iqegte in pafiea suPerioarila scobiturii infernale, este Lucifer: Satan, Diavo1u1. In spatele lui Dante se vede Muntele Purgatoriu, cu
gi

Pier Francesco

Giambullari, De'l sito,

f6ma & misire, dello lnlamo di Denb, 1544

cele gapte

briuri

sau cornige, care se

termini

sus cu o

gri-

dini unde cei care o populeazi nu mai sunt, in fine, contorsionaqi de tot felul de cazne. Este vorba de paradisul terestru, punctul de pe Pdmintcare se afli cel mai aProape de Ceruri. Dincolo de acesta, deasupra, vedem nigte arcuri de cerc de curburi micd' (tazd" mare), ca de por-

tativ arcuit concav: pe liniile portativului celest Putem distinge simbolul Lunii, al unor stele (gregit plasate) 9i, chiar deasupra cupolei domului, simbolul Soarelui -

lnfcrnului lui Dante" delal544- datorat lui Giambullari, ,,Pidurea intunecatil",princare Dante va intra sub pfimint, pentru a-qi incepe cllitoria in Infern, se afle ?n :t0nga Ierusalimului (dinspre privitor). Diametral opus :uh lerusalim, in emisfera sudici, se aflI Muntele Pur$etoriu. irtre aceste puncte terestre extreme, in centrul PAminrului (gi al intregii lumi materiale), in virful conului care adipostegte infernul, se afli Lucifer.Infernul tte ascmenea unei pAlnii care absoarbe oamenii dinzor,a

38

39

nostru, din punctul de vedere al gtiinqei moderne. IJniversul nostru ne este insi striin. Striin gi gtiinffic. Striin -pentru ci gtiingific ? Nu. Al medievalilor, degi 9i el gtiinqific (potrivit gtiinlei timpului lor), era in acelagi timp si, pentru cd" era religios, era familiar. Lu9i religios crul care vI invit si vi punl pe ginduri este acela ci noi, modernii, nu avem o imago mwndi prin care si ne reprezentdmlumea este ca gi cum, de cind am uitat de Dumnezeu, lumea noastri a incetat si mai aibdun cbip. Ei bine, in mod extrem de semnificativ, pentru a revela deosebirile esen[iale dintre imago mundi medievali gi forma veritabili a lumii lui Dante trebuie ficut acelagi demers intelectual precum acela necesar in vedereaingelegerii cu adevlrat a'mingii de rugbi'a universului nostru. Rapid spus, acesr demers intelecrual constl in trecerea delareprezentirile mentale ale geometriei plane la cele specifice geometriei sferice. lnainte de a merge mai departe, sI mai aruncim o dati o privire asupra imaginii medievale a lumii. Este lumea, a$a cum o inlelegeau qi vizualizau conremporanii lui Dante (nu vi impiedicaqi de faptul ci imaginile pe care mi-am sprijinit argumentaqia sunt de la incepurul secolului al XVI-lea: reprezentirile medievale despre lume nu ?nregistreazd" nici o modificare importanti intre secolele al Xl[-lea, cind se arriculeazi gtiinlific, gi al XVII-lea, cind dispar din lumea culti): srrucrura rdmi-

o succesiune de zece (sau unsprezece) sferc concentrice, cuprinzind cele noui sfere ale Lunii,lui
nc aceeasi

Mercur, lui Venus, Soarelui, lui Marte, luiJupiter, lui Saturn, stelelor fixe qi Cerului cristalin, avind in centrul lor Pimintul (inconjurat de trei plturi sferice de api, de zona sublunari) gi, la extremitate, Emacr gi de foc pireul, unde ingerii, sfinfi, alegii gi Dumnezeu insugi igi au loca;al (alirmaqie improprie pentru toate entitiqile care, fiind imateriale, trebuie si fie deci gi a-spa{iale). Tot aga ar fi trebuit sd" arate lumea lui Dante, cum este aceaste imagine de'Webchronik, dacl,Dante nu ar fi fost

-in

Dante, adici autorul Divinei Comedii gi in special al ultimelor cinturi din Parad,iswl. SFtvedem, acum, ce a vdzutDante mai mult decit gtia de la contemporanii sii. Si vedem deosebirea dintre modelul medieval standard

lumii gi lumea lui Dante, aga cum axdta ea cw adeadrat. Vom intrain lumea lui Dante cu o gravuri din scoala florentind, executati cindva intre 7465 si 1480. Personajul din centrul imaginii este Dante. El are in mina stingi o carte deschisi, pe foile cdreiase poate citi, scris continuu gi nu foarte corect, ,,Nel mezzo del cammin di nostra vita mi ritrovai" (de fapt doar 'ritro', nu 'ritrovai') sunt primele versuri din Dioina Comedie. Cu mina dreaptdoDante ne axateo despiclturd, apdminrului, in care se aflA citjva draci gi citeva trupuri nude, de condamnatjlachinurile vegnice. Personajul urit, resal

36

37

te usoare anizotropii ale radiaqiei primite, in funqie de direcqie: exprimate in grade Kelvin, diferenlele sunr de doar plus/minus o zecime de miime de grad. Ceea ce arati cI ori incotro ne-am uita, ?n lume, vedem acelagi lucru. Fapt, trebuie si recunoasteti, straniu.

in acelasi punct. in acelagi timp, noi astizi gtim sigur ci orice obiect cosmic am privi, el se indepirteazd" dcr noi cn o vitezd. care cregte proporqional cu distanga l,r care se afh (adicn universul este in expansiune) gi cil nu putem vedea nimic care si fie mai 'vechi' de tlouizeci de miliarde de ani-lumini. Ceea ce sugereaze r,:it lumea s-a niscut brusc acum douizeci de miliarde de rrrri-luminl gi cI noi ne aflim in centrul ei. Ca si elimittilrn sugestia geocentrici, in care nu mai credem, putem l'acc faqi datelor de observaqie numai presupunind ci unirrc uita

versul are forma unui spatru sferic: o sferi a cirei suprafaqi

http ://aether.lbl. gov/www/proj ects/cobe/COBE_Home/DMR_Images.html

Ei bine, acest instantaneu oferl atat o imagine a inceputului nostru de lume, cit gi o sugestie privind natura spatiului in care ne gIsim. Ce vedem ?n aceasti imagine este deopotrivi o privire spre capitul spaqial al lumii, cit si unainspre inceputul ei temporal. Iar informatia cea mai preqioasi privind nat:ura spaqiului vine din uniformitatea remarcabil d, a radiagiei pe care o primim din toate direcqiile. Vom vedea spre finalul conferinqei de ce. Deocamdati, si retinem ci lumea in care triim este a$a fd"cutd,,incit oriunde am privi, plrem a

plani, calasf.eraobignuiu" ci tridimensionalS, cum estc cazul hipersferei de dimensiune 3: numai inacestcaz oricc punct al sferei poate fi conceput ca un cerrtru. intr-un sens, putem spune cd" aceastd minge de rugbi reprczinti,,urma" vizuald, a formei uruversului nostru, asa cum ne este ea furruzatd" de gtiinla, teoriile si aparatele lrr)cstre de misuri. Firegte, daci ne-am uita la cer cu ochiul liber, nu am vedea aga ceva. Imaginea din 24 aprilie t992 este una construitl",la fel cum gi familiara imago mt4ndi a medievalului era o imagine construiti. Doar cd, medievalul se recunostea in ea, in timp ce noi, modernii, nu avemunfamiliar cosmologicin care si ne mai reeunoa$tem. Ydzendimagineadin 24 apnlie 1992, niciunul dintrc noi nu va putea exclama, in mod spontan asta ecte lumea mea! Ctt toate aceste , dta arati universul
elrtc nu

William Egginton,

,,On

Dante, Hyperspheres, and the Curvature ol the Medieval Cosmos", p. 197; R. Osserman, The Poetry of the Universe, pp. 112 sq.

34

35

irrrcdiat harta Rominiei, cind o vedem, tot aga 9i ei, cind vc'rlcau acest tip de reprezentlri, recunogteau imediat ci t'stc vorba de universul in care triiesc, crea\ie a lui

Xilogravurd dintr-o Weltchronik tiperite la Nrirnberg in 1493 de Anton Koberger

Dumn('zcu. Ca si recunoagtem harta Rominiei, nu aminunrclr: sunt importante, ci forma, contururile, frontierele; l.r l'cl stateau lucrurile cu medievalii: o astfel de repre/,('frtare funcliona ca o ,rstemd", ca o ,,emblemil" ator,rlitritii lumii create. De indati ce o zirea, orice medieval yti;r clespre ce este vorba - era vorba de lumea lui, de t rrsnrosul sdw, de universul al clrui scop, prin voinla Irri [)umnezeu, este chiar el, omul medieval' Va intreb: noi, modernii, avem o rePrezentare farrriliari a cosmosului nostru, in care si ne recunoagtem irrrccliat, a;a cum medievalul se recuno,stea in a lui ? La J,l rrprilie 1.992 ziarele din toati lumea (nu ale noastre, lircgte ) au reprodus o imagine a universului observal,il, obtinuti prin insumarea radiaqiei cosmice de fond vcnita spre noi din toate direqiile spaqiului. De fapt, cstc o imagine sintetizati, nu o imagine directi - dar inregisrt'lrrczentAnd structura oizuald obqinuti prin rrirrca tuturor radiaqiilor care au ajuns pinl la noi din nrornentul Big-Bang-ului. Este, altfel spus, un instanr,urcu: instantaneul universului, la momentul in care slraqiul se nlgtea si inainte camateria si se organizeze nr stcle Ei galaxii. Diferenqele in culoare provin din foar-

Robert Osserman, Poetry of the Universe:

A Mathematical
Exporation of the Cosmoq ,,Prelace"

32

33

planetelor: 1. Cerul Lunii,2. Cerul lui Mercur, B. Cerul lui Venus,4. Cerul Soarelui, 5. Cerul lui Marte,6. Cerul lui Jupiter, 7. Cerul lui Sacurn, 8. Cerul stelelor fixe, 9. Cerul cristalin, 10. Cerul primului mlcltor (PnrnunT Mobile) gi, inglobindu-le pe roate, lt. Cerul Empireu locul alegilor gi al cetelor ingeresti, de unde Dumnezeu domnegte asupraintregii lumi. Faqi de modelul grec standard, in modelul crestin al lumii au apd"rut doui sfere (ceruri) noi. Cerul Empireu, despre care se considera cI este cerul creat de Dumnezeu in prima zi a Crealiei si care avea funcqia de a marca cezutra intre vdzute si nevizute, corporale si incorporale, gi de a oferi un loc cetelor ingeregti, alegilor gi lui Dumnezeu insugi dacd,i se poate in genere atribui lui Dumnezeu un loc ! $i Cerul cristalin, perfect dirfrr,, translucid, care era adeseori identificat cu ,tdria" pusi de Dumnezelrintre apele primordial e,inziuaa doua a Creatiei, pentru a separa ,apele de sus" de ,,apele de jos". IJneori, acest Cer era pus sI preia de la greci func1ia de primum rno,(.)ens,alteori funcriile erau separate, avind asdel fie un sistem c:uzece Ceruri, inclusiv Empireul, fie unul cu unsprezece Ceruri, inclusiv Empireul. De la un autor la alrul funcqiile atribuite acesror noi ceruri pot varia si ceea ce un autor atribuie unui cer, altul atribuie altuia. De pildi, in anumite reprezentdriale sistemului lumii, cum este

ceir

in noui ceruri mobile gi unul imobil (Empireul), Ioirrtc populari 9i aceasta in Evul Mediu, Cerul stelekrr fixe era identificat cu firmamentul, primul cer mig-

cittor era identificat cu cristalinul, iar Cerul Empireu era rl zccelea. Ci sunt zece cerurimobile ori doar noui este secuntlirr. Dante insugi aprezerLtatin viziunea sa un sistem al
lrrnrii cu zece centi,incareprimum mobile este al nouilea

Michel-Pierre Lerner, Le Monde des sphdres: genese et triomphe d'une rep16sentation cosmique, vol. l, Chap. X, ,,Nombre des cieux et lieu du monde", pp. 195-248; 352-381

(()crul cristalin, diafan), iar Empireul este al zecelea.Inrlifcrcnt ci numirul cerurilor erazece ori unsprezece, imaginca lumii, in structura ei, era aceeagi. Aga arita, cum o vc,cled in aceasti imagine, reprezentarea despre lume irnago mwndi- a Evului Mediu. Iati, pe pagina urmltoare, o alti imagine a universului medieval, scoasi dintr-o Weltcbronik de la sfirqitul sccolului al XVlea (1493). Intilnim aceeagi schemi de construclie: [cosmosul rncdieval] = [cosmosul grec] + fadaosul teologic cregtin]. Acest tip de gAndire este aditiv, paratactic;potrivit lui, sinteza se obgine prin insumare,iar progresul in viziunc este liniar. Cu totul altfel, cum vom vedea, a imaginat gi gindit Dante. Ceea ce este important pentru noi, clcocamdate, este si inlelegem ci aceasta' reprezenta' rc a lumii era perfect familiaril tuturor oamenilor instruiqi din Evul Mediu gi ci, aga cum noi recunoagtem

30

31

ffi
W
limpede ci asemenea consffangeri nu Puteau lisa neschimbatl geometria modelului standard. Sub presiuFl

Barthelemy Chasseneux, Catalogus gloriae mundi, 1529

constringeri teologico-cosmolo gice forma universului sferic, pe care medievalii l-au mogtenit de la greci, a trebuit si se schimbe. Si urmirim aceste modificiri pe una din foarte numcroasele reprezentilri medievale ale sistemului lumii. Aceasta pe care o vede$ este dintr-u n Catalogws glori.ae mundi, dn t529, datoratlui Barthelemy Chassetteu*. in ccntru se vede o sferi, Pimintul, intersectatl schematic de cercurile tropicelor si ecuatorului. ln jur, potrivit fizicii aristotelice, sunt dispuse nigte briuri concentrice, inchipuind apa, aerulgi focul. Dupi cum vedeqi, apa inconjoari simetric tot pdmdntul. Dupi sfera focului urmeazdsferele sau, cum le spuneau medievalii, cerwrile
nca ace stor

28

29

Mediu, constringerilor teologice ale dogmaticii cregtine. Lui Aristotel, in Meafizica sa, ii era relativ ugor si conciliezeun Dumnezeu definitin mod impersonal ca ,,gindirea care se gindegte pe sine" ori ca ,,primul motor nemigcat" cu geometria statici a sferelor omocentrice succesive. Divinitatea aEa-zicindsupreml din M etafizicaluiAristotel era un Dumnezeu inclus in lume, etern ca gi lumea. Or, acest lucru ii era inacceptabil dogmaticii cregtine, deoarece Dumnezeul cregtin este un Dumnezeu personal, ffanscendentin raport cu lumea, Creator al lumii gi susqinitor permanent gi activ al ei, lume care nu este eternl, care ainceput cindva gi se va sfirgi cindva, gi peste care ste o ierarhie complexi de ingeri gi puteri. in plus, Dumnezeul cre$tin menline lumea prin creatjasa continue,) ceea ce inseamnd" cd" el nu este exterior creaqiei sale, ffue caprin aceasta si-i fie, cumva, inclus: ci ii este simultan 9i centru, gi conqinitor. Ei bine, cum si conciliezi geometria limpidi a cosmosului grec, dotat cu un Dumnezeu static gi impersonal, cu cerinqele impuse deprezenla atotputernici a unui Dumnezert care e gi ubicuu, si activ; 9i liber de orice necesitate, gi plin de iubire; gi origine, qi finalitate a oricirei crealii; gi centru, gi limiti a lumii ? Unde sipui an astfel de Dumnezeu ? $i unde si-i pui pe tngerii de' spre care a vorbit Dionisie Areopagirul ? Unde s-ar Pu-

tcl rfla, in modelul standard al grecilor, cetele tngere;ti? Undc s-arputea allaalesii Domnului, cei pe care Dumncrcu i-a ales si se bucure in paradis de o fericire nellmiute gi in timp, gi in substanqi? l,a greci, exista numai cezvracosmologicl: intre lumca sublunarl gi lumea celesti. Toatd,lumea grecilor rra vizibill gi corporali. Lumea cregtini era alcituiti lnd qi din ,,vdzute" gi din ,neYdztte" (o spune Cretul); ccrurile aveau un ,,firmament' sau o ,,tlrie", care turet. pus de Dumnezeu inziuaa doua a Creaqiei penttu I dcspirqi ,,apele de sus" de ,,apele de jos";9i aga Htti dcparte. Prin urmare, alituri de cezuracosmolojol, universul cregtin mai trebuia obligatoriu si aibi dte doue cenxi: ceztraintre vizute gi nevizute (incorporale si incorporale); qi ceznraintre create gi (intre creatsrd. gi Creator). Unde erau toate

Facerea,1,6-Bi Thomas O'Loughlin, ,Aquae super caelos (Gen. 1:6-7): The First
Faith Science Debate?"

pp.92-114i
Helen Rodnite Lemay, and "Science Technology at Chartres: The Case of Supracelestral

Waters'pp. 226-236

Dionisie pseudoAreopagitul, lerarhia cercasce,

pp.25-75

26

Lucifer, tdddtorul prin excelenqi, care macini in cele trei guri ale sale pe alqi trei faimogi tridiltori impardonabili: Iuda, vinzdtorullui Hristos; Brutus si Cassius, ucigagii lui
Fireste,
se afle

in centrul imaginii

Cezar.

Traquai, Dante,
lllustrations, p. xxxi Oante, lnfemo,

xxxt-xxxtv

Dante, lnlernul (Boeriu), XXXI, 102

Urmeazi, acum Pupl giganlilor: se vede, in stinga, dosul unui gigant inlinpit (Fialte, cel care l-a infruntat pe Zeus), iar in dreapta un alt gigant, care ii depune usurel pe cei doi in primul briu din Cercul al IX-lea - cum tilmicegte Eta Boeriu: ,,in fund ne-o dtrce, unde-i deasi zgora" . Dupi pupl giganqilor, urmeazd Cercul al nouilea, impirqit in patru zone (briuri) aici sunt pedepsite fraudele comise impotriva unor oameni care s-au increzrx in cel care i*a ingelat: aici ispigesc triditorii rudelor, triditorii patriei, triditorii oaspeqilor, triditorii bineficltorilor.

--x* Jli! . tr-:l

q
\
I
i
I

t o
ts

(
D

'7'

circle
Aocytus

46

47

Uitali-vl cu atenqie la aceasti filpturd, schimonositi, afladin centrul lumii materiale:

colorati

neputinla, cealaltl neagrd, precum ?ntunericul ignoranqei. Firegte, dumneavoastri nu pute{i vedea aici, in desenele lui Phoebe Anna Traquair, care sunt alb-negru, aceste culori. Ele sunt insi in Dante. Prin aripile golage ale lui Lucifer, seminind unor aripi de liliac, bat trei vinturi reci gi pline de rdlrtate, corespwzdndcelor trei incliniri spre picat - excesul, violenqa gi minciuna. intreg Cocitul ingheaqi cind acestea sufli. Agiqindu-se de perii ingheqaqi 9i imbirligaqi ai lui Lucifer, folosindu-se de hirtoapele si crevasele pielii acestuia - gindili-vi cI acest truP monstruos mIsoari ceva mai mult de un kilometfll -, Dante gi Vergiliu coboari de-a lungul corpului Satanei. $i acum se intimpli ceva deosebit de important pentru argumentul conferinqei mele. Cind Dante gi Vergiliu ajung in dreptul goldului sinistrului inger cilzut, drumul lor intersec teazd. Centrul Pimintului. Si in acest se produce o inqwel pwnto moment, in acest loc
ca

Danle, lnferno,

xxxtv, 37-45

Dante, lnferno,

xxxtv,73-77

Danle, lnfernul
(Coqbuc), XXXIV, 18
,,N6 giugneriesi,

numerando, al venti" Danle, Paradiso,

xxtx,49

ingerul superb, Lucifer, purtetorul de luminl, cel care, cum spune Dante, fusese o ,,culme a frumuseqii" gi care, in nici douizeci de secunde de la ?nceputul Creatiei, a cilzut.Iatl-l acum pribugit, ardtind lumii trei chipuri, un fel de schimonosire a Treimii, de alte culoare fiecare: o fagd rosie ca ura, alta galbeni gi deeste

versiune. Dante nu igi

di

seama imediat de ea. CAnd se

uiti

spre Lucifer, el se agteapti sI

il vadl in

fagl",

capdnd
Danle, lnferno,

descoperi deodatd in spate, cu tilpile in sus gi capul in jos. Vergiliu gi Dante, tot inaintind, degi continui si coboare, incep deodati si urce sPre emisfera sudici, unde se afli Muntele Purgatoriu. De aici, atunci, dar

il

xxxtv, 88-93

48

49

prin Paradisul Terestru, vor sui mai apoi la Empireu, stribitind sferele celeste, dar nu inainte de a mai fi trecut printr-un punct de inversiune, pe care il voi semnala atunci cind vom ajunge cu excursia noastri acolo. Acesta, vI semnalez, esteprimul punct de inversiune din Diztina Comedie - cind Dante qi Vergiliu trec prin Centrul Pimintului: un punct in care sensul in jos se inverseazi gi devine sensul in sus, fdrd, ca ei sI fi schimbat direcqia deplaslrii - acest lucru este foarte important. il vom regisi, neschimbat,Iatrecerea de la Cerul al noullea la Empireu, unde cele noul sfere materiale gi vizibile, care se invirtesc in jurul Plmintului, se oglindesc inversat in cele noui cete ingeresti, care se rotesc in jurul 'punctului' divin, Dumnezeu. Ca si inadevlrat cosmosul lui Dante, trebuie si acordIm toati aten\ia acestor puncte de inversiune.
Eelegem cu

mirabili. Suntem in Antepurgatoriu. Aici Dante se intAlnegte cu Casella, cu Belacqua gi

cu Sordello, despre care grigi, cu siguranqi, din

fi scos din tr dm Lrmb Limb gi adus aici. Iubirea lui Hristos penrru un sinucigag virnros este, nu mipot abqine si o spun, ad_

po.-rrl

Sordello al lui Robert Browning. in timpul primei nopli petrecute in Purgatoriu, Dante a fost transponat peste pripastia care separi Antepurgatoriul de Muntele pur_ gatoriu, ajunge laP oartaPurgatoriulu i, iar latrecerea prin
Poartd"

i se imprimi pe frunte cele gapte ,,p..-uri. Astfel

SI trecem mai departe in revisti, rapid, etapele Purgatoriului, unde Vergiliu gi Dante pitrund dupl ce ies
l,aquai, Dante,
lllustrations, p. xxxv Danle, Purgatorio,

ru,ffi''{
,(;Jln/i_J,

t-||,44

ia suprafaqa Pimintului, in emisfera sudici, la poalele Muntelui Purgatoriu. ln stinga se vede ingerul-ghid, care aduce noi suflete, iar in dreapta ii vedem pe cei doi intnlnindu-se cu Cato din IJtica, cel care gi-a luat via!a pentru libertate gi care acum pizegte insula Purgatoriului, dupl ce, ni se di de inqeles, Hristos insugi l-ar

50

51

insemnat, Dante pitrunde in primul briu al Purgatoriu-

Margaret Wertheim, The Pearly Gates ot Cyberspace. A History of Space from Dante to the lnternet, p.59

lui, unde se afld trufagii. Cu tod, sunt gapte briuri ale Purgatoriului. In briul al doilea sufletele se curiql de patima invidiei, in briul al treilea sufletele se vindeci, princazne si penitenli, de patima miniei. in briul al patrulea se afle nepisitorii, in al cincil ea zgircigii gi risipitorii, in al saselea lacomii, in al gaptelea isplgesc sufletele desfrdnagilor ori ale celor care nu s-au putut stipini. Cu totul, Muntele Purgatoriu e impirqit astfel: primele trei briuri corespund sufletelor care arl iubit rlul; un brAu, al patrulea, este al sufletelor care au iubit prea pulin binele vegnic; iar ultimele trei briuri sunt ale celor care au iubit prea mult lucrurile plmintegti. O altd inversiune, f.agl, de Infern, in ansamblul slu, apare in Purgatoriu. DacI in Infern spirala coboririi este orientatd spre stanga, in Purgatoriu, spirala ascensiunii este orientati spre dreapta. Pe de altd,parte,'gravitagia' picatelor, proprie Infernului, este transfo rmatd",in Purgatoriu, intr-o 'levitaqie' a sufletelor, care sunt atrase ascensional spre Dumnezeu: implicit, iar acest lucru lui se face este esenqial, timpul este inversat - scurgerea nu spre moarte si distrugere, cain zona sublunari, ci spre viati si renastere. Avem astfel a doua inversiune remarcabih: ffecerile de nivel se fac,la Dante, prin in-

versiune. Acest principiu ii va permite in cele din urmi sI ofere un mijloc deavizualizainuegallumii sale, parte vilzrttd,;i parte nevdzutl"impreuni, nu separat.

In virful Muntelui Purgatoriu se afli Paradisul Teresrru, care aflim din dialogul lui Dante cu Matelda, personaj misterios despre care unii cred ci ar reprezenta-o pe Giovanna, tindra care o insoqea pe Beatrice atunci cind Dante a intAlnit-o intdia dati gi care era iubita lui Guido Cavalcanti, prietenul siu cel mai bun, tdndrl, pe care Botticelli ar fi reprezentat-o in superba ,,Primavera"dela Villa di Castello sub chipul Florei - posedi o florI non-teresrri gi nu se mai supune fi-

Danle, Purgatorio,

xxvlil,

76-148

Kathryn Lindskoog, ,,Spring ln Purgatory:

Dante, Botticelli, C. S. Lewis, and A Lost Masterpiece"

52

53

zicii sublunare. Curenqii de aer din Paradisul Terestru sunt formali chiar de rotirea sferelor ceresti, apa izvoarelor nu e alimentati de ploi, iar seminqele vegetaliei sunt necunoscute pe Pimnnt. in totul, Paradisul
Terestru este gandit de Dante ca un fel de anticameri a Paradisului Celest. Locul este descris cawlocus Arn@nLt$vizut prin imaginile unui suflet care nu mai cunoa$te patima gi frica. Dante poate vedea ceea ce i se infilige az\, ochilol numai ;i numai deoarece sufletul siu este din ce in ce mai curat, gata si urce la stele. Matelda, probabil un simbol al discernimintului, il indeamni si bea din cele doui riuri sfinte: din Lete, pentru a-i sterge amintirea picatelor, ;i din Euno6, pentru a-lface capabil sI dobindeasci harul
dumnezeiesc.

creste-n noul slu vegmint" - curat, gata si urce la stele. E important slinqelegem ci Dante, pe misuri ce urcl, vede din ce in ce mai bine - de aceea Beatrice, de pildd,,ir aparetot mai strilucitoare: pentru ci in mintea lui strilucegte tot mai vizibil 'eterna luce'.

Danle, Purgatoriul
(Cogbuc), XxXlll, 143-145

Beatrice ii explica

Traquai, Dante,
lllustrations, pp.lix Danle, Purgatorio, xxvil, 67 - xxvilr

Un alt exemplu. intrebat de Marco Lombardul, in Briul al treilea al Purgatoriului, cine este gi ce caute printre sufletele de acolo, Dante rlspunde ci el se indreapti
Domnului, spre cer, urmind o cale ,,acum de mult ne-nditinati", spune frumos Cogbuc; ,,cum nicicind n-a fost gi nu-i", spune ca-n basme Eta Boeriu gi Dantehnic precis, u;o,spune,foarte d,elmodemo faor te : urmind o cale in alarl, de uzrtl modernilor. Este vorba de posibilitatea de a ajunge in cerul lui Durnnezeu in spune Co;calne si oase (cu scutecele chnii pe suflet buc, traducind ,,fagele", ,,bandajele" lui Dante), posibilitate care,in Antichitate, ii fusese acordatd,lui Pavel. Dante pirisegte Paradisul terestru la amiazi" gi intrI in cer in amiazapermanentd aparadisului ceresc giomo a giorno aggiunta-, unde drumul siu nu va mai fi intrerupt de nopqi, ca in Purgatoriu. Sub aceste auspicii Dante stribate prima mare cezuri cosmologicl a lumii pe care o descrie in Dioina Comedie: cezuracare desparte lumea sublunari de lumea celesti; lucrurile supuse timpului distructiv, de luspre palatul

acest lucru in Paradiso,V,T-9

Danle, Purgatorio,

xvt,42
Danle, Purgatorio, (Cogbuc), XVl, 37

ceea recledit,

rifaffo, spune Dante ce inseamne refacut

Abia dupn ce i;i astimpiri setea, constatand cI cele doui riuri ale imbunitiqirii firii umane au gusturi diferite, poate Dante si se desprindi de zona sublunari gi si treacdin Paradis, adicl in zona celesti. Firea sa 'normali', prin aceste abluliuni, a fost imbunlmqiti: a fost flcuti capabih sI treacl de o barieri ontologicl, pe care,in mod normal, nici un om in carne gi oase nu o poate trece. Faptul este explicit semnalat de Dante, atunci cind, dupl ce se scufundl in riul Euno6, ne spune ci este ,,ca nou, asemenea plantei tinerele cind noui

Alexandru Dutu, comentariu la Paradisul l, 1 06-1 08; vezi $i comentariul la Paradisul,XXYll,

85-87, in G. Cogbuc, Opere alese, vol. Vlll, pp. 638; 674

54

55

Toma d'Aquino,

Summa theologiae,l,
qu. 68, art. 4

Traquat, Dante, lllustrations, p. lxxi. Danle, Paradiso,

l-v92

crurile supuse timpului care intreqine eternitatea. Dante, la strlbaterea primei ceztri cosmologice, schimbi registrul temporal gi schimbi domeniul ontologic: din lumea celor patru elemente (pimint, ape, aer,foc), trecein lumea elementului netrecitor, imarcesibil. Suntem in continuar e in zonalucrurilor vizibile gi corporale, dar acestea, spre deosebire de lucrurile vizibile gi corporale din lumea sublunarl, nu mai sunt supuse striciciunii timpului. In termenii lui Toma d'Aquino, care a fost una din sursele de referinql esenqiale ale viziunii lui Dante, ceea ce se schimbi cind trecem de la un regim ontologic la altul este luminozitatealucrurilor, raportul dintre luminozitatea gi transparen\alor. Pe de alti parte, nu pierdeqi din vedere fapcul cI Dante, pe mlsuri ce urcl, aede dince in ce mai bine: cum vi semnalam mai devreme, intreaga lui fire se imbunltiqeqte progresiv. De aceeaBeatrice, care il ghideazdincepind cu Paradisul Terestru, ii apare, pe misuri ce el devine tot mai transparent pentru virtute, adicd mai puqin pilcittos, tot mai strilucitoare: si asta deoarece, cum v-am spus, reluindu-i spusa, in mintea lui strilucegte tot mai vizibil eterna luce. De acum inainte Dante nu va mai fi insoqit de Ver* giliu. ln acest loc, situat suficient de sus fagd de lumea propriu-zis terestri, Vergiliu nu mai poate continua

,llercury

0a.ra.dise

N,M,y

t{lcp,

56

57

Danle, Paradisul
(Boeriu), XXXI, 112-114

Danle, Purgatodul (Cogbuc), Yl,44-45; ,,che lume fia tra 'l vero e lo'ntelletto" (Dante, Purgatorio, Vl, 45)

ghideze pe Dante (o vreme, mai continui totusi si il insoqeasci, dar ticut), deoarece, in ciuda excelenqei ,,marii umbre", el rlmine totusi un pigin nebotezat. Locu.l siu va fi luat de Beatrice ) care il va conduce pe Dante de aici pAnI in pragul contemplirii Sfintei Treimi, in punccul cel mai inefabil al lumii - de unde Dante va fi preluat de citre sfintul Bernard din Clairvaux, cel care ii va spune memorabilele cuvinte, valabile la fel de m:ult azi, pe cit erau si pe vremea lui Dante: ,,Ce-i fericirea n-ai si pricepi daci privesti in jos." Filozofic gi teologic vorbind, Vergiliu este lumina naturali a ratiunii, neasistatl de divinitare: cu ajutorul acestei facultili sufletegti putem strlbate Pimintul, infernul si o parte din purgatoriu, dar nu ne putem aventura mai sus. Staqiu, care il insotefte pe Dante o parte din purgatoriu, allturi de Vergiliu, simbolizeazd;i el ratiunea naturall" a omului, insi iluminatd. de adevirul divin: de pildi, Staqiu ii explicl lui Dante lucruri pe care Vergiliu nu le poate explica. La rindul siu, lui Staqiu ii rlmin inaccesibile anumite taine, pe care insi le poare limuri urmitoarea cdldluzi a lui Dante, Beatrice ) care simbolizeazS, ceeace, intr-o faimoasi definilie da:./" de Vergiliu, reprezintd, Daceaconducatrice ce di'ntre minsn

il

<i"{ I.."-.l-== \.- l:,$8_*i

oqq :trl" t $o,rayr.rtun r lo,rsttno / r l6al afJlYictor

#;ffiffi

s fiicofiangua,orc s flopelohn'ru,

I g
6 Jllliollysirrs ? *utls'6rasil,s
5 Solonon

98ostirrs

te;i-adevlr lumini", ,,lumina dintre adevir si minte". Pitrundeli-vi de frumuseqea exactd a acestei definilii:

*si"Ao;t
ff.r.onca&

t0 $edo,

tt

Srgier

58

59

'agetarea'lui Dante de ochii Beatricei constituie principala temd iconograficd a

ilustratiilor lui Botticelli

la Paradisul (A.E. Baconsky, Botticelli, Divina

Comedie)

Danle, Paradiso,

il-ilt

Danle, Paradiso,

V-VII
Danle, Paradiso,

vilt

tx

Traquair, Dante, I llustrations, p. lxxix. Danle, Paradiso, x - xvlt, 47

Danle, Paradiso,

xtv

xvil,

51

Beatrice este mediul prin care se rispindegte I u m i n a dintr e adeyer $i minte. Dante va parcurge intregul paradis tras in sus de Bearrice, el agiqindu-se la propriu de ochii ei, care fixeazd, mereu lucrurile cele mai divine. Prin ochii Beatricei, o glin ditd inei folosesc inadins aici cuvintul'oglindire', prirru ci el va fi cheiainqelegeriiprimei decade din Cafful al)O(VIIIlea yd putea Dante si primeas cd, tntreaga realitate vizuali" a lumii nevdzute. Si revenim insi la alergarea noastri de-a lungul Deainei Comedii.lnprimul Cer, al Lunii, se afli sufletele celor care nu gi-au ginut promisiunile. in cel de al doiLea, d.planetei Mercur, Dante pune sufletele active gi ambiqioase, urmate, in Cerul planetei Venus, de sufletele iubitoare, indrigostite, afectuoase. IJrmeazi Cerul Soarelui, in care se afll sufleteleinqelepte sub forma a doul cununi de sfinqi gi filozofi, dominicanii ;i franciscanii. Iar in Cerul planetei Marre, al cincilea, se afli sufletele luptitorilor, martirilor, duhovnicilor qi rizboinicilor. Sufletele acestora, strilucind cu lumini mai aprinse ori mai stinse, precum miriadele de lumini care alcituiesc Ca-

Ajuns acum in Cerul luiJupiter, al gaselea, Dante vede sufletele celor drepqi, grupate laolalti sub forma unei enorme Acvile ceregti, care vorbegte din toate sufletele

-,

Danle, Paradiso,

xtv, 112-117

lealactee- despre care Dante ne spune ci se vid in lumini asemenea firicelelor de praf cind raza de soare pitrundein cameri -,formeazi o cruce greacd",cu braqe egale,

inscrisi in marea sferi orbitali.

60

61

curse de Dante si Beatrice. Ei bine, dupl ce, in Cintul XXVII, Sf. Petru igi incheie invectiva la adresa papilor

tnrrpatlocul, roiul de lumini al ferici$lor urci veftiginos spre Empireu, umplind bolta Cerului d opcare i-au

rulea de o splendoare a luminii, pe care Dante o compaDanle, Paradiso,

xxvil,67-75

ninge in sus, spre Empireu. Remarcati inci o datd.prezenla mehforelor de inversiune. Privirea lui Dante inci nu poare pitrunde dincolo

rI cu o ninsoare

inversi

de mateia acestui Cer: c6,nd se uiti dupi fericiqii care se scurg spre Empireu, Danre nu vede mai mult din Em-

pireu decit vede orice muritor cind privegre in sus, spre cerul din care ninge. E ceva ca o lumind, opaci,. Deocamdati. l, acest moment, Beatrice ii spune lui Dante si. priveasci-n jos. E ca o recapitulare a cerurilor deja stribitute. Privirea lui poate pltrunde in lumea materiali chiar pini la puncrul plecirii, in ciuda distanlei formidabile, ceea ce nu s-a intimplat cind a incercat si priveascd direct spre Empireu. Ceea ce vede pe PImint este intinderea dintre strimroarea Gibraltar gi qirmul Libanului de azi, Fenicia de atunci atit cit ii permite lumina zilei, din punctul in care se aflI. DupI ce a recapitulat cerurile corporale gi vizibile uitindu-se in jos, Dante igi indreapti acum privirea spre ochii Beatricei si, astfel ancorat in privirea ei, poate urca in Cerul al nouilea, cel mai rapid dintre toate cele de pinl

Cind a pirisit Cerul al optulea, Dante se afla undeva, intr-un punct bine determinat al spaqiului: se afla in constelatia Gemenilor -in ,,cuibul Ledei", cum spune el. Ajungindin Cerul al nouilea, Dante igi dI deod atd seama cd nu mai are nici un reper spaqial dupi care si se orienteze: tonrl este in jur atit de uniform gi de transp arent,incit are impresia ci s-ar pttea aflaoriunde. Or, ate afla oriunde inseamni a te afla pretutindeni. De fapt, el pltrunde intr-un loc care se afli deja pretutindeni, deoarece, aga cum il limuregte Beatrice, locul in care se afTL ei acum nu mai este propriu-zis un loc din spaliu, ci unul aflatin ,,mintea lui Dumnezeu",lA mente diaina. E o reprezentare paradoxald, care trebuie lual3" ad litteram, din doul motive: pentru c5" aqa descrie Dante, iar autorul este suveran, si pentru ci aceste reprezentdri provin din constringerile pe care le impune cosmologiei antice teologia cre$tinl, iar originalitateacosmologiei lui Dante igi are originea in aceasti sursi. Despre Cerul al nouilea mai aflim de la Beatrice ci este linut laolaltl de puterea care vine din Empireu, prin luminl gi iubire, aga cum el qine laolalti, in chingile sale, toate celelalte opt sfere inscrise in el, prin migcirile care iqi au origineain el. Iar cAnd spunem migcare, trebuie si inqelegem timp, cici potrivit lui Aristotel, din care
acum. Ceva straniu

insi

s-a petrecut.

Danle, Paradiso,

xxvil,98-102

Danle, Paradiso,

xxvil,

109-111

80

81

guri, deja familiari dumneavoasrri, desfigurati insi in ordinea cresciroare gi apoi descrescitoare a mirimii sferelor, cu punctul de inflexiune la trecerea de la cele vizute la cele nevdzute(a doua cezuricosmologici),

ci descrie o hipersferi,

in onestitatea, inteligenla 9i geniala lui capacitate de vizualizare,ceea ce a ficut, spre cinstea lui gi norocul nostru, a fost sI qini seama atdtde
dar

pistrind

mereu crescitoare viteza de revoluqie. Pe de altd,parte,Dante a descris cum anume trebuie construiti forma completi a universului cregtin, pornind delavizualizdrilesale pargiale cele doui sfere pe care le separl a doua cezurd" cosmologici, intre cele vdzute qi cele nevdzute. Este figura pe care o aveqi lapaginagl (sau, in plan, la pagina 87), pentru care faptul ci Primul Migcitor este comun inseamni ci cele doui sfere trebuie gindite ca rangente in frecare punct al suprafegei

La intrebarea cum ard"ta ct adevd"rat lumea lui Dante, rlspunsul esre - o hip e r s f eri. Probabil, ca qi a noastri, degi nu prednd ci
lor.
hipersfera lui Dante ar fi exact acelagi lucru cu soluqia la ecualiile lui Einstein sau ar fi riguros compatibili cu te-

constringerile teologice ale creqtinismului ( cezurile cosmologice ; atributele paradoxale ale divinitiqii ; principiul simetriei crealiei; inversiunile la schimbarea de planuri etc.), cit gi de imaginea universului sferic impusi de astronomia matemadce a grecilor. Aga cum, din picate, ilustratorii sii, Michelangelo Cactani, Leisegang gi ceilalqi 'gtiinqifici', nu au putut si facl, deoarece au linut seama numai de forma cosmosului grec 9i au ignorat sistematic constringerile universului cregtin. Originalitatea lui Dante a pgnit din interseclia celor doui constringeri. De o parte, era universul aqa cum il gindiserd gtiinqi-

ficii greci,

de alta, decupajele cosmologice gi epistemologice ale adeodrarel ontologii, asa cum fusese ginditi aceasta de teologii cregtini. Jinind seama de aceste

doar si meditaqi la provocarca cd.Dante, un medieval, a putur descrie o hipersferi, ca solutie la problema cosmologicl a teologiei cresrine, confruntate cu astronomia greaci. Nu suslin, pe de altd"parte, ci Dante ar fi avttf.acultigile de geometru ale lui Bernhard Riemann ori ci el gtia cI vorbegte de o hipersferi. Deloc ! El nu a griut

oria Big-Bang-ului.

Vi invit

doui constringeri, nu Poli sd ai un univers schizoid ca acesta- o jumltate centrati pe Pimint gi cealalti cenlratd" pe Dumnezeu. Nu merge ! in fond, Dante e foarte clar cind sPune ci Cerul Empireu le conqine de fapt pe toate celelalte qi ci in centrul lumii se afllin mod absolut Dumnezeu, pentru ci in centrul lumii nu se poate afla Diavolul. Noi nu trlim intr-o lume diavolocentrici, ci intr-una profund teo-

100

101

la dimensiunea cercului ecuator al sferei gi care apoi descregte, in exact etapele gi propo4iile in care a crescut. Cum ag vedea o hipersferi, fiind ceea ce sunt, adici
cre$te

pini

flpturl tridimensionali ? Ar trebui si intersectez

hipersfera cu lumea tridimensionaliin care exist, cu spagiul euclidian-tridimensional. Cum ar ardta acestlucru ? Si pornim de la ecuaqia sferei de razd,R suma pltratelor celor trei dimensiuni x,y, z ale spaqiului euclidian este

egali cu pitratul razei:* +t' t z? =R. Prin generalizare simph, daci mai introduc o dimensiune, fie aceasta w,

voi obqine ecualia hipersferei de razd,R: x2 + y2 + z2 + w2 = R2. Ca si intersectez aceasti hipersferi, pe care nu pot s-o vizualizezrcu lumea mea tridimensionah, in care gtiu si vdd,fac dintr-una dintre dimensiuni un paramerrLl fix: o inghet. Fie acest paramerru w = sro. Ecuagia figurii pe care am obginut-o inrersectind hipersfera cu spa$ul meu tridimensional are eclJatiaxz + yz * 22 =R2-w02. Or, aceasta este ecua\ia unei sfere a cdrei razd,la pd,trat este p2 = R2-w02. Dinamic, intersecgiavariazd" astfel: cind'ws = +ft, atunci intersecqia hipersferei cu lumea mea este un punct; cind wo creste de la -R la O, ceea ce vid este o sferi a cdrei razi cregre dela zero pini, la +R; cind wo creqte de la 0la +R, ceea ce vid este o sferl a cdrei razd, descreste de la +R pdnd,la zero.

Or, ce avem aici ? Reprezefita\i-ve,vi rog, lumea descrisi de Dante ca pe o succesiune de sfere; parametrul care in exemplul nostru era wo este, la Dante, viteza de revolufe. Acum, dacl indexim sferele lui Dante dupi parametrul strict crescitor ale vitezelor de revolulie, atunci ceea ce obqinem este o zuccesiune de sfere identici succesiunii pe care am obqinut-o din intersecgia hipersferei cu spagiul nostru tridimensional. Uriaga hipersferi care este universul dantesc se intersecteazd cu lumea noastri tridimensionali sub forma succesiunii unor sfere, de la aceea a Lunii, care are raza cea mai mici gi viteza de revoluqie cea mai

M.A. Peterson, ,,Dante and the 3-sphere", $ lll, p. 1033

mici, pindla

aceea a sferei

Serafimilor, aingerilor cei mai ardenli, care se afltrlacea mai micl'distanli' de Dumnezeu 9i care se rotesc cu
cea

mai marevitezd..
de straniu ar suna, ceea ce ne-a descris cu o

Oricit

extremi minuqie gi precizie Dante au fost doul moduri complementare de ainqelege gi construi forma completi a universului pe care il numim dantesc, dar care ar trebui numit universul crestin pur gi simplu. Pe de o parte, Dante a descris cum arat| ceea ce noi putem vedea din totalitatea universului cregtin, atunci cind acesta e proiectat in spaqiul tridimensional, plan in care ne misclm noi, muritorii. Este chiar aceasti fi-

98

99

Dante Alighieri, La Divina Commedia, (acura di G. Giacalone), Paradiso, p.2

literal, deci cuvint cu cuvint, gi, in acelagi timp, in mod integral vintal, adici imagine cu imagine. Or, faqi de aceasti complexitate conceptuali, se pare ct,nu mai dispunem de reprezentlri geometrice care si ne sustini. Cactani si Leisegang nu au fost singulari in aceasti manieri de a-lreprezenta pe Dante. Aga se gindegte gi imagineazd"inmod obignuit in lumea ilustratorilor lui Dante. Ca si vi probez acest lucru, am ales pentru dumneavoastrd"o altl,reprezentare a lumii lui Dante de astl datd"una recenti, dinlg6T,provenind dintr-o edife comentate a Dhtinei Comed,ii,care a cunoscut $aptesp rezeceediqii pini in1,987, de cind darcazl"exemplarul meu. Autorul acestei scheme a lumii dantegti este Giuseppe Giacalone, care, cum ne informeazd,inaoz)ertenza

ediliei sale, a qinut seamain comentariile lui de cele mai noi contribuqii la exegeza dantesci. Or, acesr tip de imago mwndivd, e dejafamiliar. ln centrul lumii se vede Plmintul, gi e figurat foarte elocvent traseul parcurs de Dante: infigurat spre sranga la coborirea in infern, desflsurat spre dreapta la ascensiunea din purgatoriu si, in fine, eliberat spre sferele ceresri rot inainte, mereu mai sus. Atent gi didactic, comentatorul nostru a scris in drepml fiecirui Cer, in parantezi, numele cetei ingeregti corespunzitoare. Ca laMichelangelo Cactani, Cerul Empireu este si la Giuseppe Giacalone excen-

tric, stingher, descusut implauzibil din puncr de vedere vizual. O coroniql de premiant pe cregterul spigit al lumii... Jine seama aceastl reprezentare de textul lui Dante ? Categoric, nu. Si revenim, atunci, la textul lui Dante. Ceea ce voi analizaincontinuare se referi la,,reprezentareacosmologici" a Empireului gi am in vedere oblinerea unei inqelegeri geometrice a acestuia, pentru ca in acest mod si putem face dreptate simetriei profunde a intregii Crea1ii, violati, cum am vizuit de reprezentirile standard ale lumii lui Dante. Pentru aceasta, si ne reintoarcemin Cerul al nouilea, adiciin Cintul XXVII dinParadiszl. Ne intereseazi numai detaliile cosmologice gi, de aceea,llsim complet deoparte semnificagia morald, a violentei diatribe proferate de Sfinrul Petru chiar in acesr loc $i inainte de momentul pirisirii de citre Dante 9i Beatrice a lumii vizibile gi corporale, spre Empireu. Suntem deocamdatiin Cerul al optulea, unde e celebrat triumful lui Hristos gi al Bisericii sale. Si vi reaminresc ce se intimpla in Cinml XXIII, cind Dante pitrunde aici. Hristos ii apare sub forma unui soare, inconjurat de apostoli gi de ogtile fericiqilor, sub forma unui roi strilucitor de lumini. Aceasta reprezintirecolta pe care Mintuitorul a cules-o din tot cuprinsul celor opt sfere deja par-

78

79

Henry Corbin, ,,Mundus imaginalis ou Uimaginaire et I'imaginal", pp. 3-26; bilantul teoretic al acestei pozilii a fost fecut ?n eseul .Pour une charte de I'lmaginal", publicat ca pretap la a doua editie a ce4ii Corps spirituel et terre celeste, de I'lran mazd6en d l'lran

,,trans-umanate",iar ochii tii au b;ut din substanqainsigi a paradisului, incepi sdvezi minunea Rozei Divine - chipul minruirii, rosa dei beati (reprezerLtare^ mistici). Priviqi acum din nou ilustragia lui Michelangelo Cactani. V-am prezentatcu insistenql aceste imagini ca sI vi devini familiare gi si putegi 'intra'mai bine in logica lor: poate ochii dumneavoastri au'trans-umanat'gi ei un pic. $i acum, cred, veqi inqelege cdfaql de frumuselea conceptuali a construcqiei lui Dante, chipul Empireului imaginat de Cactani este pur ;i simplu nedemn, stingaci, inadecvat. Obiecqia mea poate fi formulatd asdel: aqareprezentate,cum vedem la Cactani, nu existl o uni t^te geometrici a lumii lui Dante. $i asta in ciuda faptului cI descrierile lui Dante sunt formidabil de concret-geometrice, de vizrale, de precise imagistic gi, ag spune, imaginal. Asa cum aratela Cactani, aceaste reprezentare nu este o lume posibili. Ginditi-vi cI existi o sferi enorml care conline alte ,rorri ri.r. in interior gi undeva un fel de coroniqiin care se aflI lumea nevlzutelor lui Dumnezeu. Nu merge ! Nu spun acest lucru ca si il discreditez pe Cactani, pentru care am o mare admira,tie complice, ci ca si vi

ROSA
ouEt &tE cR60rIE80 tH CFETOI,EmUm

BEATI
ouEt cHE cnEo$IEBo

*"#

l{

ceElo vcl'tulo

#o*irr.o

ko,

shl'ite, pp.7-19

cit de greu este sI imaginezi o reprezentare geometrici coerenti luindu-l in serios pe Dante, in mod
sugerez

76

77

cosmologici): de o parte, in jos, lumea vizibil;; de cealaltd, parte, in sus, lumea nevdztttd" in jos, sistemul planetar geocentric (de fapt, diavolocentric, cici in Centrul Piminrului se afli Lucifer); in sus, sistemul ingeresc, teocentric. Aceasta se intimpli in Cincea)rd.

Danle, Paradiso,

xxx,61-128

turile XXVII si XXVIII din Paradiswl. A douadescriere a Empireului e ficuti de Dante in Cinrul XXX si are chipul Rozei Divine. La candid,arosa-pamdtsul sub formaunui trandrtir alb, al mintuirii, krosa deibeati-este formati dintr-o mullime de petale care reprezinti, pe o jumitate a ei (in italiani, rosa, trandafir, e de genul feminin), toli alegii care au crezut?n venirea lui Hristos inainte de venirea lui aceste locuri sunt complet ocupate, cum e si normal, cici trecutul e inchis. Pe cealalti jumitate, sunt locurile alegilor care au crenrtin Hristos dupi venirea lui, unde exist5,incil, fireste, petale neocupate, deoarece viitorul este deschis. Dante ajunge si vadi la candid,a rosA nrtmai dupn ce ochii lui beau la propriu din substanqa Empireului, carei se prezintl sub forma unui fluviu incandescent, de lumini clard,, cu maluri inflorite de o dulce si eterni primivard,.Dacd, citim cu atenlie, vedem ci Dante are doui feluri alternative de avizualizaBmpireul, in funcqie de posibilitiqile de perceplie ale narurii sale. Pe o anumiti treapti, Dante percepe Empireul ca un sistem teocentric de noul cercuri omocentrice (cetele in-

si zicem, reP re zefitar ea cosmologi"e a Empireului. Pe mlsuri ce Dante pitrunde in Empireu, acest mod de a-l vedea se estomPeazd, aqa .r- r. stinge lumina stelelorin cer, atunci cAnd se ivesc zorii. Este imaginea lui Dante. Apoi Dante incepe sI vade ahfel- acelagi lucru. Vede fluviul incandescent, ficut din toati substanga paradisului, iar cind Beatrice il indeamni si bea cu ochii din el, firea lui Dante de ,,trans-um aneazdn - trece dincolo de posibilitilile percepqie ale subiectului uman obignuit, aqa cum il cu,ror9r.* noi. $i in acest moment, transformat huntric, trans-umanat, Dante vede intreg Empireul sub forma Rozei Divine, un trandafir, cum am sPune noi, bdtwt, cu enorm de multe petale dispuse in fagure, 9i avind pe fiecare petal|'un ales, un sfint, iar ingerii roind ingeregti)

este,

Danie, Paradiso,

xxvlll,

22-129

Danle, Paradiso,

xxx,1-13

,,Trasumanar significar per verba Non si poria" (Dante, Paradiso, l,7O-71\ Acest superb vers, care in traducerea Etei Boeriu se Pierde complet, e minunat tradus de CoQbuc astfel: ,,S'arat'per

verba'ce-i transumanare nu-i chip sd Pot" Danle, Paradisul

(Cogbuc), 1,70-71

ir. p.trlel.lui precum

albinele. Aceasta este,

si zicem,

Danle, Paradiso,

termenul nu-i al lui Dante, repr ezefitarea mis-

xxxl,

1-24

aEmpireului. Empireul, caintreagarealitate de fapt, are chipul pe care egti vrednic si il vezi. Cit timp simprile iqi sunt normale, vezi geometria riguros simetricl a celor doul sisteme, vizibil gi invizibil, centrat unul pe Pimint, cehlalt pe Dumnezeu, 9i aflindu-se in cumpini Pe graniqa dintre Cerul Cristalin gi Empireu (reprezentatea cosmologici). De indati insi ce simlurile qi-au fost

icd"

74

75

Platon, Ilmalos, 92c

Hans Leisegang, Dante und das christliche Weltbild,

p. 15

zibile,un zeu perceptibil, neasemuit de mare, de bun gi de frumos." In timp ce lumea nevizutelor, lumea propriu-zis cregtin;, pare a nu fi decit o acreliune stangace, asimetrici",neclard,gi postigi a lumii vizibile, grece$ti. Dacd"ar fi aga, atunci cregtinismul, din punct de vedere geometric, nu ar valora prea mult ! In plus, lipsa de rigoare in creditarea indicagiilor lui Dante referitoare larelagiadintre lumea vizutelor gi cea a nevdzutelor conduce la contradicqii mutuale intre practicanlii aceluiagi stil de reprezentare. La Cactani, remarcali, cetele ingeregti sunt situate deasupra tozei mistice. De ce ? La Hans Leisegang, intr-o altminteri remarcabili carte dedicatl imaginii lumii lui Dante, cetele ingeregti sunt figurate dedeswbtul rozei mistice. Cr acest mod de areprezefita lumea lui Dante vreau de fapt si polemizez. AceastaNu este adeodratahtme a lui Dante. inainte insi de a da un conqinut opoziliei mele faql de acest mod de a reprezenta intregul cosmosului dantesc, vreau si fac o scurte observalie referitoare la'forma', la 'chipul' Empireului gi la k cand,ida rosa.Ydveqi fi intrebat de unde apare aceasta? in Divina Comed,ie, Empireul este vizut de Dante in doui feluri. Prima oari cind il vede, se afli in Cerul Cristalin. Dante se gisegte in cumpina lumii (a doua

j.Yl

6Empyrcum

72

73

Danla, Paradisul
(Marcu), C6ntul

XXV|l, p.231

carel-aparcurs descensional spre stanga, a trecut prin punctul de inversiune din Centrul PImintului, gi, de acolo, din acel punct, a inceput ascensiunea de-a lungul briurilor Purgatoriului, spirala ascensiunii fiind orientatd spre dreapta. Din Paradisul Terestru, trecind prima cezurdcosmologicd", care separi timpul coruperii de timpul conservirii si substanlele degradabile de substanqele imarcesibile, Dante a trecur in Paradis. Paradisul este compus din Paradisul Celest, cu cele noul sfere orbitale,;i Empireu, cu cele noul cete (Dante spune 'milifi') ingeregti. Vedeqi drumul siu, prin Cerul Lunii, Cerul lui Mercur, Cerul lui Venus, Cerul Soarelui, Cerul lui Marte, cu Crucea sufletelor militante, Cerul luiJupiter, cu Acvila sufletelor drepte, Cerul lui Sarurn, cu Scara pe care urci gi coboari incontinuu sufletele contemplative, inflicilrate, apoi Cerul stelelor fixe, cu Triumful Bisericii, in fine Cerul Cristalin, primul migcitor sau ,,cerul vertiginos", cum traduce Alexandru Marcu ,,ciel oelocissimo", alcdfriit dintr-o substanqi diafani, reprezentand 'corpul' cel mai rapid din rot universul vizibil, pe care il inveleste complet, ca o foaie de ceapi fiind el insugi perfect transparenr. Paradisul este despi4it, la rindul sIu, de a doua cezuri cosmologici, aceeacare separi lucrurile corporale gi vizibile (cele noul sfere celeste), de lucrurile incorpo-

rale gi invizibile (adipostite in sfera Empiree) - lumea vdzutd",de lumea nevdzutd. O a treia cezurdcosmologi-

careinci nu am ajuns si pe care Dante N, o porte stribate (in acel momenr se intrerupe viziunea sa), separl lucrurile createde cele necreate, adicitpe Dumnezeu-Creatorul de tot restul Creaqiei. Perfect. Toate acestea sunt bune gi frumoas e, atAta timp cit vorbim despre ele. Cind dorim insi si le vizualizdm, cidem pesre dificultate a careuriqeste si reprezentarea lui Michelangelo Cactani. Vi rog si priviqi ce se intimple in desenul acesruia dupi Cerul Crista_ lin. Apare o semi-sferi aseminitoare unui cog impletit, menitil si reprezinte trandafirul alb, roza misticd, llcagul flltLrror alegilor, pe care Dante o numeste k cand,ida rosa, si care sustine, inegal, o distribuqi e onzontald" de cercuri sau sfere omocentrice - cele noui cete ingeresti, rotindu-se din ce in ce mai repede spre centrul lor de'gravitatie' : punctul inefabil, Dumnezeu. Vi rog si remarca{i ci Empireul, in viziunea lui Cactani, este un fel de excrescenqi asimetrici,, adiltgatd.stingaci la trupul foarte simetric gi frumos al cosmosului grec. Lumea vizibild, dupi cum pured foarte bine vedea gi in ilustra\ialui Cactani, este simetrici qi frumoasi, cu adevirat greceascd"-vd, amintiqi de cuvintele lui platon din finalul dialogului Timaios:,,IJniversul este o vietate vicd",la

,,la mia mente fu percossa da un

Iulgore" Dante, Paradiso, XXXIII, 141 ,,dar, vai, zadarnic ma zbdteam; cAnd iatd un fulger imi strdpunse biataminte" Divina comedie (Boeriul pp. 567 sq.

70

71

Danie, Paradiso, XXX, 38-9

intamph deci cind ffeci de la sfe? in Cinml )O(X, ni se spune ci din 'celui orbita mai mare corp', adici, din Cerul al nouilea, se trece direa in Empireu. Prin urmare, punctul de ingi al celor alegi. Ce se
ra a IX-ain Empireu

versiune trebuie cdutatla graniqa superioari a Cerului dia-

La materia della Divina Commedia di Dante Alighieri dichiarata in Vl tavole da Michelangelo Cactani, MDCCCLV,

lolio;
Ramiro.Ortiz a folosit ilustraliile lui Cactani la editia din 1925 a traducerii lui Cogbuc (volumul lnfernul, inte pp. XLV|ll Fi XLIX ale ,,lntroducerii")

fan, numit de medievalii latini Celum oistallinum. Si vedem daci aceste constatlri au fost respectate de ilustratorii lui Dante. IatI bunlo ari. wa dintre ilustririle standard ale lumii lui Dante, aga cum a fost ea inqeleasiin mod curentin tradigia iconograficl. Este o ,,figuri universale" a Diztinei Comedii, datoratd,lui Michelangelo Cactani, un nobil cu dare de mini, pasionat, ca mai toqi italienii de calitate, de misterele lumii lui Dante. Desenul pe care il vedeqi a fost publicat in 1855, intr-o carte de dimensiuni neobignuite pentru subfrimea ei, cu tidul La Materia d,elk Dh.,ina, avind numai zece file,insi in format mare, cu desene ficute de mina autorului. Ce vedeqi in aceasti imagine este reprezentarea curenti, ag spune'standard', a lumii lui Dante. in mijlocul lumii se aflI deja foarte familiarul nostru glob terestru, cu Ierusalimul in pozilia diametral opusi Muntelui Purgatoriu. Aici, in dreapta,putem ghici pidurea intunecatl la sekta oscara in care Dante s-a trezit, deodatd,, rltlcit, nel mezzo del cammin in amiazaviegii sale. De aici apitruns in conul infernului, pe

NT 4a/

ir'o

58

69

in Evul Mediu, Traquair areprezentatmareacezurl dintre lumea vdzutd, si cea nevdz'otd", care desparte ontologic sfera Empireului de restul sferelor celeste, printr-o inversiune a exteriorului in interior. Acest lucru este interesant ruptura de planuri a fost ginditi ca un soi de intoarcere pe dos a spaliului: ceea ce in lumea vizutelor ne apdrea ca fiind concav, cind ne situim in ea, in lumea nevizutelor ne apare ca fiind convex, cici privim drnrtafi. Cind trec dintr-una in alta, pirisesc o suprafaqi concavI pentru a trece intr-una convexi. Este ca gi cind lumea
vdzutd"s-ar reflecta inversat, de-a lungul graniqei care se-

pard,vdzutul de nevizut (a doua mare ceDJri cosmologici), in lumea nevdztttd,, reprezentati simbolic prin sfera Empireului. Obginem o schimbare la centru. Acest principiu a fost enuntat de Dante, privitor la
Dante, Ospdlul ll,
'1

relaqiadintre interior gi exterior, in C onztirsio (O Edpul). Al doilea tratatdinOEdyalse deschide cu o discuqie de-

spre sensurile unui text: litera/ (inlelesul strict al cuvintelor), alegoric (adevir invlluit intr-o minciuni frumoasi), moral (ceea ce este spre binele nostru) gi anagogic (limurirea spirituali, supra-sensul). Deoarece sensul literal este 'subiecrul gi materia celorlalte',toate celelalte sensuri sebazeazdpe el. Cici, degi literalul nu este cel mai important, ferd el nu se poate intemeia nimic superior: acesta este principiul lumii create.Dacd,

nu existl ceva literal, nu existi nimic. ,,ln orice lucru care are interior si exterior, nu se poate pitrunde in interior daci nu se porneste intii din afard.." intrucit cilitoria lui Dante este o progresivi pltrundere in sine insugi, sensul strlbaterii sferelor este de la exterior la interior. Cu cit mai sus, cu atat mai iniuntru. Pentru a vedea, deci, 'interiorul'unei orbite trebuie sI o intoarcem pe dos. Ce inseamni si intorci pe dos o orbiti ? inseamnl si ii scogi centrul in afard,. La fel cum, pentru a vedea interiorul unei mdnusi, o intorci pe dos: faci interiorul exterior. Cind treci'dincolo', geometric vorbind, schimbi convexi tatea inconcavitate. Vizutele Ie apar 'concave' terestrilor, care'vdd' nevdzutele sub formi de 'convexe'. Aldel spus, cind treci in invizibil, centrul lumii se muti. Unde se realizeazdaceastdtrecere ? Sau mai bine spus ce -fagdde suprafagd, areloc inversiunea de centru ? in Cintul XXVII din Paradisal,Dantene spune ci sfera a noua (celas nonus sat celam cvistallinum- cerul transparent, diafan) dejanu se mai afli intr-un loc: gi, deoarece dincolo de aceasti orbiti nu se mai afle nimic corporal si nimic vizibil, ea nu se poate afla decdt ,,in gindul lui Dumnezeu". Cerul al nouilea este transparent, diafan. Prin el se vede strilucirea a ceva ce nu mai este propriu-zis vizibil, Empireul, locagul ingerilor

Danie, Opere minore,

p.245

Oanle, Paradiso,

xx|l,127

xxvil,

Oanle, Paradiso, 109-110

66

67

Pe de altd, parte, aflim deodati ci Cerul Empireu, adici lumea invizibili gi incolporall, are o srrucruri de cercuri concentrice comparabill din punctul de vedere al configuraqiei geometrice cu strucrura celorlalte noui cercuri, ce alclruiesc lumeavizibili gi corporah. Aceasti corespondenqi de configuralie este insl inversatl, din doui puncte de vedere. din punctul de vedere al centrwlai: intr-adevlr, degi Beatrice ne-a informat ci Empireul cuprinde toati lumea vizibill,viziweadirecti a lui Dante ne spune ci Empireul este config)ratpe alt cen-

lor geometricl: cei mai apropiali de centrul lumii invizibile coordonea zd, sf er a cea mai dep drtatd, de centrul lumii vizibile. Ordinea coordonirii este ordinea miscirii. Astfel incAt'dimensiunile' lumii vlzutelor sunt risturnatele dimensiunilor lumii nevizutelor. Si mai este ceva, foarte stinjenitor pentru unitatea acestui cosmos. Lumea vizibildeste diavolocentricl, in timp ce lumea invizibili este teocentrici. IJna, potrivitprincipiului de inversiune danrcsc, nu poate fi decAt risturnata celeilalte. Si recapitulim, pentru clarificare. Vi rog sn priviqi schema pe care am desenat-o pentru dumneavoastri. Am prelucrat o imagine a lumii pe care deja amfolosit-o in expunerea mea, aceea din Catalogus gloriae mwndi allui Barthelemy Chasseneux, interpretind-o in sensul leccurii din Dante pe care vi-o propun. Ceea ce vedeti nu

lntii,

tru geometric decit cel al lumii vizibile. Acest fapt, impreuni cu consideraqii de simetrie, sugereazl cI cele doui sfere, una a lumii vizibile gi cealalti a lumii invizibile,
igi au centrii oglindiqi fagildesuprafala cea mai exterioarI a Cerului al nouilea, acolo unde'concavitatea'vdzutelor ffecein'convexitatea' nevdzutelor- e o formulare

pur metaforici. Corespondenta dintre lumile separare prin cea de-a doua cezrri cosmologicl este inversati 9i din punctul de vedere al cineticii: cercului mare din partea vizibiln a lumii ii corespunde viteza de rotatie cea mai marqcare, in lumea invizibili, corespunde cercului cel mai mic. Mai mult, Beatrice ne informeazd, ci, fiecare ierarhie ingereascl din lumea invizibili'coordoneazl'- fie-mi iertat termenul cite o sferl cereasci din lumea vizibiln. $i anume, invers fagd de ordinea

86

87

lumii, ci prelucrarea unui material medieval, potrivit interpreririi mele la Dante. Si descriem in cuvinte aceste imagini. La trecerea de la Cerul al nouilea la Cerul Empireu se rrece dintr-un sistem de sfere concenrrice vizibile 9i corporale, centrate pe Pimint, intr-un alt sistem de sfere concentrice, invizibile si necorporale, cenrrate in Dumnezeu. Se trece de la vitezacea mai mare asociatl sferei celei mai ample, in vizibil gi corporal,lavitezacea mai mici asociati sferei celei mai mari, in invizibil si necorporal.Dacd. sistemul vizibil avea in centru elementul cel mai greu, mai inert gi mai neinsufleqit, sistemul invizibil are in centru fiinga cea mai alertd, gi mai animati cu pudnqe - sursa luminii. Sistemul corporal este geocentric gi material, sistemul invizibil este divinocentric gi spiritual. A;a spunind, toate categoriile igi schimbl semnul. Cand se trece din vizibil in invizibil, toare se inversea zd., crt exceptia faptului ci direclia 'sus' se menqine, iar vitezele sferelor, de la'orbita' Lunii la'orbita' Serafimilor, nu face decit si creasci. Pimintului din schema vizibiln a sistemului lumii ii corespunde Dumnezeu, in schema sistemului lumii invizibile. Cum spune Dante chiar la inceputul CAntului al XXVIII-lea, trecerea se produce ,,caintr-o oglindi". Or, imaginea din oglindi este aseminitoare cu cea reald", dar inversati. ,,Dimenmedievali
a

este deci o imagine

siunile* sunt inversate, deoarece cercul mare din vizibil corespunde cu cercul mic din invizibil. Iar dimensiunile colporale insele (intrucit nu mai existi in Empireu substanqe corporale) sunt inlocuite, in lumea invizibili, prin virtuqi. Dacd, este aga, deoarece orbitele planerclor sunt totugi migcate de ingeri (inteligenlele separate ale grecilor gi arabilor), rezultd,ci punerea lor in miscare nu se face prin contactus corporis (cum credea, de pilde, Avicenna), ci prin contactus airtutls, cum sus{inea

Toma d'Aquino. Ierarhiile ingeregti superioare sunt cele care animi sferele planetare superioare, iar ierarhiile ingeregti periferice pun in migcare orbitele cele mai apropiate de Pimint. Ceata ingerilor, care este cea mai 'indepirtatl' de Dumnezeu (nu spalial, fireste, ci din punctul de vedere al ardorii), este cea mai 'apropiati' de om, deoarece ingerii sunt responsabili cu mi;carea Lunii. 'Yiteza'lor este cea mai mici in invizibil, viteza Lunii este si ea cea mai mici in vizibil. Lumea vizibill arat6, ca un virtej cu marginile rapide gi cu migciri din ce in ce mai lente pe misurl ce te apropii de centru (Pimintul), pe cAnd lumea invizibild,aratd,ca un virtej cu marginile lente gi cu migciri din ce in ce mai rapide pe misuri ce te apropii de centru (Dumnezeu).

Pierre Duhem, Le Systdme du Monde, t. Vl, p. 59

88

89

Danle, Paradiso,

xxvilt,

129

in oglindi, cu corespondenqa inversati Pimint (respectiv Diavol) - Dumneze1r, ar pirea ci sistemul lumii invizibile ar fi un soi de mulaj invers al lumii vizibile, rras oarecum pe diniuntrul lui. Empireul ar fi minuga lumii materiale, inroarsI pe dos. lnsi daci ar fi aga, arunci susul ar trebui sI se transforme in jos. Or, nu este a$a. Toatdtradiqia anricl 9i medieval d alirmdci ceea ce esre superior se aflA intotdeauna in sus, iar susul nu are o valoare relativi. Dante nu poate decit confirma aceasri tradigie: despre Dumnezeu ni se spune cd, atrage,,in sus" ierarhiile ingeregti care 'leviteazd' injurul siu, iar acestea il at.ag pe El ,,in jos". Avem deci urmitoareasituaqie: degi la ffecerea prin cea de-a doua cezuri cosmologici centrul lumii suferi o inversiune de oglindire, direcqia'sus-jos' rlmine neschimbati. Or, e limpede, un asdel de sistem nu poate fi vizualizat. Cum pot reprezentageometric, intr-un chip unitar, faptul ci. sfera din dreapta trebuie si o continl pe cea
Dacd, avem aceaste simetrie

Cum pot rcprezenta geometric afirmaqia lui Dante potrivit cdreia Cerul Cristalin se aflein mintea divini ? Mai concret, ci orice obiect s-ar afla in el se a{h de fapt oriunde, adici prerutindeni ? Din punct de vedere geometric, aceasta revine la a spune cI sfera Empireului este tangenti la sfera Cerului Cristalin ?n toate punctele ei, simultan.
STELE, SOARE,

CETELE

LUNA $I PLANETE

iNcenegrr

fi,',[{l'3il
,

din stinga ? Recunoastegi aici o ilustrare geometricl clard.aparado:rului divinitiqii care este gi cenrru si circumferinql a lumii in acelagi timp. Universul trebuie sI fie unul, chiar daci el are doui pi4i, una corporali qi vizibild gi aha invizibild gi incorporall. Cum putem si facem in aga fel incit cele doul pirqi si facd o singuri figuri, flri discontinuitiqi geometrice ?

UNIVERSULYIZTBTL

EMPIREUL

In figura pland,,pentru comoditate, pe cele doui pl4i de lume le-am ficut tangente intr-un singur punct. in figura spatiah, am indicat ci Primul Migcitor e comun

90

9l

celor doul sfere. Deci, imaginaqi-vi ci aceasti figuri formati din doul pi4i care,nu uitati, e chemati si repre-

zinte lumea lui Dante,

sadsfaci simultan urmltoarele constrAngeri: (1) lumea trebuie si aibi un singur centru, cel in care se afli Creatorul ei; (2) sfera din dreapta trebuie si o contini pe cea din stinga sau, altfel spus, Cerul Empireu trebuie si fie tangent in toate punctele supr#egei sale cu Cerul Cristalin; (3) pornind din orice punct al lumii ar trebui si se poati ajunge inapoi la el, mentindnd direcgia. ExistI o solulie geometrici unitari la aceste consrringeri ? Tot ce putem spune deocamdati este ci, pentru a fi unitar, universul descris de Dante nu poate fi euclidian, adicl plan. Exegeqii lui Dante au ocolit soluqia, mulrumindu-se cu afirmagia cd.reprezentirile vizualepropuse de Dante sunt extatice, deplgesc simlurile, sunt simbolice 9i aga mai departe. Arezultat ridicola ilustrare a Empireului sub formi de coroniti, de care am pomenit. Ei bine, existl o solutie geometrici vizualizabih a lumii descrise de Dante. Ea a fost, pentru prima oari in mod coerent, in 1854 , dezvoltatl, de cdtre matematicianul Bernhard Riemann, in conferinla sa de abilitare ca docent. Tidul lucririi era ,,I)ber die Hypothesen die der Geometrie zu Grunde liegen" Despre ipotezele care

in chip unitar -

trebuie si

fundamenteazd geometri,a.Nupot intra in modul de ar- Derer Lauswirz, gumentare d. rczei lui Riemann. E suficienr si spun ?;:#?':r::?fftr o"7llZi,!r"r, Riemann re-a ajttat si ne reprezentdm cum ar ardtalumathematics, chap.3, mea dacd" spagul nu ar fi plan, adici euclidian, ci sferic. pp.219-292 Iar ideea spa(rului sferic ne permite sd,vizualizim in mod unitar, gi geometric consisteng divizata lume rezultati din descrierile lui Dante. Afirmaqia tare este ci lumea descrisi de Dante nu este euclidiani. Despre ce este vorba ? Imaginaqi-vi cI am trii intr-o lume ca o biln mici. Asta ar insemna ci spaqiul este curb. Acum, si presupunem cI eu ag intinde mina inainte. Dacd, sfera lumii noastre ar fi foarte mici, stiqi ce s-ar intimpla ? Mdna mea mi-ar atinge ceafa.Larigoare,intr-un univers sferic de dimensiuni suficient de reduse, avind adici o curburl indeajuns de mare, pentru a-mi scirpina ceafa ar trebui si intind minainfagd. Asta e vestea bunI. Vestea proasti este cI, intr-o astfel de lume, in faqa mea s-ar afla mereu un om necioplit care, neam prost, ar sta numai cu spatele la mine - iar acesta ag fi chiar eu ! Dar se mai intimpli ceva, independent de faptul ci spaliul este sferic ori nu. Ceea ce eu vld atunci cdnd mi uit dreptin f.agd"nueste o situaqie contemporandcumine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-ag vedea, daci spaqiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi dimineatl", sd" zicem, nu ceafa de acum. Atunci cind privim cerul in-

cI

92

93

stelat de deasupra noastri noi nu vedem prezentul, ci trecutul situaqiilor stelare la care ne uitim: orice privire in adincul cerului este de fapt o privire aruncari in trecut, gi anume, cu cit mai departe ne uitim in spaqiu, cu atit mai la inceput spre inceputul timpului pltrundem. La ngoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui si fie originea universului. Aceasti afirmatie, corecti in cosmologia moderni, ne readuce imediat in minte descrierea ficutl de Dante lumii vdzute de el in ascensiunea sa. CIci Dante se indreapti constant spre Dumnezeu, adicd,spre izvorul, spre originea lumii: una din descrierile posibile ale lumii pe care Dante ne-o prezintd",Ia care sunt sigur ci ar subscrie, este aceea in care Plminrul este centrul unei enorme sfere pline, a cirei circumferinli reprezintdchiar originea timpului gi spaliului adicd" Dumnezeu, o singularitate matematicl in teoria care ar descrie acest proces. Pentru {izicamoderni, Dumnezeu nu mai este oipotezd"explicativi, dar ideea ci universul este o enormi sferl plini a cfuei circumferinql este o singularitate in originea spaqiului gi timpului aceasti formulare este perfect inteligibili gi este chiar una din descrierile gtiin$fic valide ale formei universului nostru. Si anume, aceasta este solutia ecualiilor relativitiqii generale ale lui Einstein: o hipersferi, adicd o sferi in patru dimensiuni, o sferi a cirei su-

fi un spaliu tridimensional. l, descrierea lui Einstein, universul este o hipersferi. Ei bine, exact acelagi lucru se poate spune despre universul descris de Dante. El este o hipersfer d. Iatl, demonstralia. Si vedem, in acest scop, cum igi reprezintl geometrii o hipersferi ? Sunt citevaprocedee, dar aici am si mi refer numai la doul dintre ele, deoarece numai acestea doul sunt prezente in Dioina Comedie,in Cinturile XXVII gi XXVII din P ar ad,is wl. U nvl este bazatpe o construcqie care se numeste ,,lipirea conurilor". Potrivit acestei constructii, conul pe un spaqiu S este unirea tunlror punctelor lui S, notatd )$ ,,sumi de .S", cu un nou punct, care este vlrful conului, spaqiul S fiind baza. Conul construit pe un cerc este chiar un con strimb, drept, oblic, cum vreti, dar un con. Conul construit pe o sferi, daci vnrful conului este luat oriunde in interiorul sferei, este o bili plinn, o ghiulea. Acum, metoda lipirii conurilor consti in ,,lipirea" figurii pe care am notat-o prin LS, ,,suma de S", cu imaginea ei in oglindi, de-a lungul lui S. Acesta e procedeul ,,lipirii conurilor". Problema la care rispunde acest procedeu este aceea de a vizualiza figarile aflate intr-un spaliu de dimensiune n pornindde la figurile de acelagi tip vizualizabile in spaqii de dimensiuni mai mici ca n. Ca si ne fie mai usor cu hipersfera, vi propun mai intii si construim
praf.aql,ar

Mark A. Peterson, ,,Dante and the 3-sphere",

pp.1031-1035

94

95

sfera, pornind de la cerc: sI construim adici o figuri de dimensiune 3 pornind de la una de acelagi tip, dar

noui Ceruri vizibile,

cealaltd' rePrezentdnd sfera

Em-

de dimensiune 2, deci cu o unitate mai mici. Iau cercul gi fixez un punct oarecarein af.ara lui. Unesc toate punctele circumferinqei cercului cu acest punct, care devine astfel virful conului. Acum, avind conul, il dublez, simetric. Lipesc cele doul conuri dupd,bazalor, care ajunge in acest mod si fie comund: aceastd,bazS, reprezintd" ecuatorul noii figuri, care, topologic vorbind, este o sferi. Ca si ob$nem hipersfera, trebuie si pornim de la o sferi. Pentru comoditate, si luim puncrul undeva in interiorul sferei. Construcqia constl in a uni toate punctele suprafetei interioare a sferei cu punctul respectiv: rezultd" o sferl plini. Facem acest lucru inci o dati gi obqinem, fireste, tot o sferi plini. Acum, potrivit metodei,,lipirii conurilor", hipersfera este, topologic vorbind, figxaformati din lipirea laolalti a celor doui sfere pline, dupi toate punctele suprafegelor lor exterioare, care va reprezenta din acest moment ecuatorul noii figuri. Or, ce obqinem ? Exact figura lumii lui Dante la care am ajuns respectind riguros toate descnerile lui figurl formatl din cele doui sfere care, in desenul confeclionat de mine, ar fi trebuit sI fie tangente in toate punctele suprafeqelor 1or, una reprezentend sfera celor

pireului. Ceea ce e remarcabil este ci anume aceastd figuri geometrici a lumii, identici riguros cu figura rezultat|,din modul in care am construit hipersfera prin metoda ,,lipirii conurilor", e de gisit la Dante in Cintul XXVIII din Paradisal, ca descriere a intregului
cosmos.

Cealaltl metode de a viz:ualiza o hipetsferl este urmiltoarea.Imaginati-vi cum ar fi dacd"noi am fi nigte fipruri bidimensionale. Am locui pe suprafala unei supe 9i cineva ar mincadin ea. Cum aq vedea eu lingura? Fiind fipruri bidimensionali, nu pot si ies si vid cl cineva mIninci. Ce vid eu este cd apare un Punct, momentul in care lingura pitrunde in supi, apoi o linie curbi care se miregte pind,la diametrul maxim al lingurii, dupi care intersecqia lingurii cu suprafala supei se micgoreazi gi devine iarigi un Punct - momentul in care lingura se desprinde de suprafaqa supei. Dupi care apare din nou un punct gi aga mai departe, pini la migcarea inversl. Aga ag vedea o linguri, daci a9 fi bidimensional gi ag locui in suprafaqa unei supe. Cum ag vedea atunci

Edwin A. Abbott, Flaltland. A Romance of Many Dimensions (1884), passlm loan Petru Gulianu, ,,System and History", (1990), pp. 6 sq.; William Egginton, ,,On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos" (1e99), p.196

fi o fipcuri bidimensionali ? Ag vedea-o, firegte, ca pe interseclia planului in care mi glsesc cu sfera: ag vedea un punct, la inceputul 9i la sfirgitul intersecliei cu planul meu; 9i un cerc detazdvatiabili, care
o sferi, daci
ag

96

97