Sunteți pe pagina 1din 3

Allan personaj principal de roman erotic modern personaj modern personaj-narator tipul indragostitului -(Mitul iubirii si motivul cuplului)

"Maitreyi", de Mircea Eliade - roman modern erotic si exoticRomanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreaza epicul pur, in care Mircea Eliade (1907 -1986) creeaza, in spiritul lui Andre Gide, eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ord oneaza" epic experience traite. "Mircea Eliade este cea mai integrals si servile fntrupare a gideismului in literatura noastra", afirma George Calinescu. "Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se im bina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul. Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca d imensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu aut orul, prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalita tea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de c atre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente aut obiografice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cuno aste pe fiica acestuia, Maitreyi. Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un s patiu real, deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor. Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustr at in romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a pe rsonajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe ba za caruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe M aitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retr ai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celo r dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext li terar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in j urnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind even imentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele ". Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si mono logul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de in certitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii constr uirii personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, ca nd exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroul ui ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din ju r. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intui

tia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Nicioda ta nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan cercet and jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesi mtite, intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci can d scrie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumentea za trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica litera ra. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observan d si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de cert itudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza un or argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atit udine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de o spitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusi v prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, rea ctii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun pril ej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului , care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea i l nedumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiu i Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat d e catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin con simtiri subintelese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire. Me ntalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocroti toare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spi ritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum p oate intelege eroul izbucnirea furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui? Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dis pretuitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautac ios... Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, e ste exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata acel easi, niciodata". Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analit ica. De la primele perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimit atea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi -"Nicio femei e nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vrajit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciun ea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitu dini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitr eyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara ? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple ca deri, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?" Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascin atie a iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brat e, am simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa

ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?". Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfar sita suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are gan duri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, i mpresionante, chinuitoare: "am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu t ip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel, drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o mar ite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat c u mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si t ot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fat a, de a trantit-o la pamant in sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, dac a se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intr-o odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina." Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtu ciderii mi-a aparut deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in munt ii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o famili e de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului prin manastirile ace stor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si analize ze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de dat a aceasta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirab ila", dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incerca nd sa desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o martu risise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el in marmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Ma itreyi. Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacalea la a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitr eyiei." "Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintil or sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum n e invata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai p riveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in n esiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului in cheiat?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe") Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea de plina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de fapt ul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.