Sunteți pe pagina 1din 194

Estetica in fotografie explicata de Alain Briot Alte articole ale autorului, din aceeasi serie: 1.

Cum sa vezi fotografic 2. Compozitia in fotografie 3. Cum sa alegi obiectivul potrivit pentru o anumita compozitie 4. Cum sa gasesti lumina cea mai potrivita pentru a anumita imagine 5. Cum sa selectezi cel mai bun "film" pentru o imagine specifica atit pentru lucrul pe film cit si pentru digital 6. Cum sa determini expunerea cea mai buna 7. Cum sa decizi ce imagini pastrezi 8. Cum cream un portofoliu 9. Cum sa ne formam un stil fotografic propriu 10. Ce inseamna sa fi artist 11. Ce inseamna sa faci din fotografie o afacere (prima parte) 12. Ce inseamna sa faci din fotografie o afacere (a doua parte) 13. Ce inseamna sa faci din fotografie o afacere (partea a treia) 2003 - 2006 Alain Briot

Beaux Arts Photography E-mail: alain@beautiful-landscape.com Pentru informatii ulterioare si pentru a procura CD-uri cu materialele publicate de Alain Briot, va rugam sa urmati aceste linkuri: CD-uri: http://beautiful-landscape.com/Articles-CD.html Workshop-uri: http://beautiful-landscape.com/Workshop-home.html Print-uri: http://beautiful-landscape.com/Print-of-the-month-list.html

2005 - 2009 Foto-Magazin.ro Drepturile asupra acestei traduceri apartin in exclusivitate FotoMagazin.ro. Nici o portiune din acest articol nu poate fi reprodusa fara permisiunea expresa a redactiei - office@foto-magazin.ro.

- 1 -

Estetica in Fotografie

Despre autor: Alain Briot este unul dintre cei mai populari fotografi de peisaje din Statele Unite in acest moment. Alain a studiat la Ecole des Beux Art in Paris, detine o diploma de master in Arta si in momentul de fata lucreaza pentru doctorat. Partea I - Cum sa vezi fotografic 1 Introducere Cand Michael Reichman (http://www.luminous-landscape.com/ ) ma rugat sa scriu o serie de eseuri despre "estetica", prima reactie a fost "Ce intelegi prin estetica?". Dupa citeva discutii privind aceasta idee in timp ce fotografiam impreuna in Escalante Grand Staircase National Monument, inca nu aveam o viziune concreta despre ce anume ar trebui sa va povestesc in legatura cu acest subiect. Chiar si acum, dupa ce m-am lansat trup si suflet in aceasta directie, gasesc dificil sa scriu despre ceva care este evident un aspect esential in munca mea de artist fotograf. De ce este dificil sa explici lucrurile de care te lovesti in fiecare zi, lucruri pe care le faci instinctiv, aproape inconstient? Motivul cred ca este totusi destul de simplu: este dificil pentru ca aceste lucruri se intimpla natural, aproape prea usor, fara sa gindesti constient despre ele. In cazul meu, este de asemenea dificil sa exprim in cuvinte un sistem pe care l-am dezvoltat de-a lungul anilor prin incercari si nereusite, ani de educatie despre ce "merge" si ce "nu merge", pana intr-o zi cand, uitindu-ma la o imagine, mi-am spus: "Chiar imi place aceasta imagine. Cum am reusit sa o fac?" Atit eu cit si tu, am ajuns acolo prin perseverenta, pentru ca nu am renuntat niciodata, pentru ca iubim fotografia atit de mult incit gasim mereu atat motivatia cit si sustinerea financiara sa continuam, in ciuda unor rezultate mai putin reusite. Consider ca sint o persoana educata vizual. Am o experienta indelungata nu numai in fotografie, dar si ca artist vizual, lucrind cu diverse medii. Desi am inceput sa fotografiez in 1980, m-am format ca

- 2 -

artist plastic in pictura si desen, si am practicat arta sub indrumarea parintilor inca din copilarie. Apoi, sunt hotarit sa arat ce inteleg eu prin "frumos" in modul cel mai estetic posibil. Practic estetica zilnic, doar ca nu o numesc "estetica". In realitate nu pot sa denumesc aceasta practica. Doar creez imagini frumoase cu locuri naturale frumoase si atit. In concluzie, caut un mod eficient de a-i invata pe altii despre ce fac eu. Deasemena, sunt atent sa nu fac acest subiect prea complicat. Ar fi usor sa atac subiectul in mod teoretic, folosind o terminologie alambicata si obscura si creind un text care ar putea sa intereseze pe educatori dar care nu ar ajuta cu nimic fotografii care doresc sa realizeze imagini mai bune. Asadar, cum poti sa explici intr-o maniera clara si concisa ceva care se intimpla inconstient? Un mod de explicare ar fi pas cu pas, impartind subiectul in capitole majore. Si acesta este modul in care am sa abordez aceste eseuri. Are avantajul de a fi simplu si direct, organizat si logic. In acest moment vad noua capitole principale, toate legate de estetica, si care se regasesc in munca mea de fotograf de arta: 1. Cum sa vezi fotografic 2. Compozitia in fotografie 3. Cum sa alegi obiectivul cel mai bun pentru o anumita compozitie 4. Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o imagine 5. Cum sa alegi cel mai bun "film" pentru o anumita imagine 6. Cum sa determini expunerea cea mai buna pentru un anumit subiect 7. Cum sa alegi fotografiile care merita pastrate 8. Cum sa creezi o colectie de fotografii bune 9. Cum sa ajungi la un stil personal in fotografie In aceasta serie de articole voi acoperi aceste noua sub-capitole descriind modul meu de lucru si echipamentul folosit (nu numai aparatele pe care le folosesc). O sa folosesc o serie de imagini personale ca exemple, imagini care ilustreaza subiectul abordat, si care descriu cum si de ce am creat acele imagini. In final, organizarea acestei serii de articole urmeaza pasii pe care ii fac eu cind creez o imagine, si pasii pe care ii recomand sa ii faci tu la momentul fotografierii: gaseste un subiect care te intereseaza, compune imaginea, alege distanta focala pe care vrei sa o folosesti, determina daca lumina este cea mai buna, decide ce film vrei sa folosesti, calculeaza expunerea, alege imaginea cea mai buna, eventual pune la un loc o colectie de imagini bune, si dezvolta-ti un stil fotografic propriu. Daca acest proces iti suna complicat, nu te ingrijora. A fost complicat si pentru mine cind am inceput sa fotografiez si inca mai este. Tine minte ca scopul acestei serii de articole este de a te initia in acest proces, pas cu pas, si de a te inarma cu indeminarea si tehnica necesara care sa te faca capabil sa parcurgi acest traseu lung si lista de mai sus. Aceasta lista este prezentata numai ca un plan de lucru.

- 3 -

2 - Sa vezi fotografic Aici ma refer la viziunea ta ca un aparat fotografic. Eu cred cu convingere ca nu pot sa realizez imagini fara sa vad fotografic. Cu alte cuvinte, trebuie sa vad ceva, sa gasesc un subiect fotografic, sa vad o imagine, inainte sa-mi aranjez aparatul si sa realizez o compozitie. Poate suna evident, dar nu este! Am intilnit numerosi fotografi care "trag" in speranta ca atunci cind se intorc acasa o sa gaseasca o "imagine buna" undeva, in masa de poze realizate. Din nefericire acest mod de lucru produce de obicei dezamagiri legate de imaginile realizate. Asta insa nu inseamna ca realizind multe imagini este un lucru rau in practica. Multi fotografi iau multe imagini care sint remarcabile. Dar ei stiu sa vada fotografic si nu pozeaza in speranta ca "ceva" va fi bun. Nu este important cate imagini realizezi, ci ma refer la modul in care cineva realizeaza fotografii si ca modul de vizualizare al subiectului influenteaza direct ce fotografiezi. Fotografia este despre ce vezi, si in acest sens nu este diferita de alte arte bidimensionale cum ar fi pictura si desenul. Crearea de fotografii este in realitate "arta de a vedea". 3 Abstractia Ma plimb prin peisajul de primavara inconjurat de ciripitul pasarilor si de mirosul florilor proaspete. Adie o boare de vint usoara, miscind alene frunzele si copacii. Ma simt relaxat si plin de energie in acelasi timp datorita vremii caldute si a prospetimii primaverii. Dar daca ar fi sa compun o fotografie care sa exprime aceste sentimente trebuie sa-mi reamintesc ca nici o mireasma, nici o adiere blinda, nici un sentiment de relaxare nu poate fi redat intr-o fotografie. Nici unul dintre aceste aspecte nu va fi prezent in imaginea finala decit numai daca, prin experienta personala, pot sa "traduc" aceste sentimente intr-o forma vizuala. Aceasta limitare este impusa de mediu, fotografia este un mediu vizual. Ce nu este inclus din subiectul original este ceea ce "vedem" in fotografie. Restul - mirosuri, atingeri, sunete, emotii - sint toate eliminate din imagine. Este posibil sa traducem aceste alte sentimente in elemente vizuale? Da, cred ca este posibil, si scopul acestei serii de articole este sa explice cum sa o facem. Dar numai prin studiu, practica si exercitiu putem sa ne perfectionam indeminarea vizuala si sa avem succes. Acesta este unul dintre cele mai dificile aspecte ale fotografiei si anume acela care separa maestrii de ucenici. Ansel Adams spunea: "Fotografiaza nu numai ce vezi, dar si ce simti." Acest lucru nu este simplu, dar nici imposibil. 4 Concentrarea Concentreaza-te asupra aspectului vizual al subiectului. Cum discutam mai sus, este usor sa te lasi inselat de simturi si sa crezi ca acestea vor arata bine in imagine. Stim acum ca nu este neaparat cazul! Ce ne capteaza - 4 -

atentia cind toate simturile sint excitate poate ori nu poate fi parte din aspectul vizual al imaginii. De aceea, pentru a crea o imagine fotografica reusita trebuie sa ne intrebam: Este ceva interesant vizual in cadrul la care ma uit? Daca da, ce este cel mai important aspect vizual in aceste cadru? Daca m-am hotarit sa fotografiez acest cadru, cum poate imaginea sa transmita vizual sentimentele pe care le incerc acum? Pentru a raspunde acestor intrebari, trebuie mai intai sa invatam cum anume "vede" aparatul foto. 5 - Vizualizarea in doua dimensiuni Asadar, cum poti sa inveti se vezi fotografic, asa cum "vede" un aparat? Un aparat vede lucrurile in mod diferit fata de noi. Una dintre diferentele principale este faptul ca aparatul are un singur obiectiv, un singur "ochi", pe cind noi avem doi. Oamenii au vedere binoculara in timp ce aparatele (cu exceptia celor stereoscopice) au vedere monoculara. Cum influenteaza acest aspect viziunea noastra? Daca nu invatam sa vedem cum vede aparatul, adica uitindu-ne print vizorul aparatului ori inchizind un ochi, s-ar putea sa ajungem la imagini de genul in care un copac rasare din capul unui om! In aceasta instanta cind ne uitam la o scena cu ambii ochi, copacul nu apare ca rasarind din capul persoanei, pentru ca viziunea binoculara ne da posibilitatea sa estimam distanta intre persoana si copac. Viziunea monoculara insa, inlatura perceptia adincimii, lasindu-ne numai cu dimensiunile de latime si lungime, si plaseaza capul persoanei si copacul aparent in acelasi plan. O imagine fotografica are numai 2 dimensiuni: latime si inaltime. Dar adincimea este parte din lumea fizica si in aceste sens este necesar sa incercam sa o transpunem in fotografie. Daca o fotografie se doreste sa fie realista, atunci adincimea de cimp trebuie simulata. Daca am fi fost sculptori nu ar fi trebuit sa ne preocupe acest aspect. Am fi avut de a face cu latimea, inaltimea si adincimea ca parte a mediului de lucru. Dar cum sintem artisti lucrind intr-un spatiu plan, trebuie sa invatam cum sa recream adincimea in imagini. 6 - Redarea adincimii in spatiul plan Cum putem simula a 3-a dimensiune intr-un mediu cu 2 dimensiuni? Cu ajutorul perspectivei. Bun, dar cum folosim perspectiva? Folosind citeva tehnici simple: Linii convergente - Am vazut cu totii imagini unde drumurile merg din prim-plan pina dispar in distanta. Astfel de imagini creaza o impresie puternica de adincime pentru ca drumurile actioneaza ca linii care conduc privirea spre departare. Imaginea fotografica ori pe monitor este totusi plana. Dar ochiul o percepe ca si cum ar privi in perspectiva.

- 5 -

Prim-planul si relatia cu fundalul (obiecte mari si mici) - Stim ca ochiul percepe obiectele apropiate ca mai mari decit cele aflate la distanta. De exemplu, un brad apropiat poate apare ca gigantic cind ne aflam linga el, dar poate apare cit un bat de chibrit cind il vedem la citiva km distanta. Plasind un astfel de copac in prim-plan, ori doar o portiune din el, si apoi plasind un alt copac similar in fundalul cadrului, o sa dea impresia de distanta in imagine. Comparind marimile relative ale celor doua obiecte va duce privitorul la perceperea distantei daca cunoaste marimea aproximativa a unui astfel de copac. Desigur, orice alte obiecte plasate in acelasi mod pot duce la acelasi efect. Obiectivele grand-angulare sint deobicei folosite in acest scop. Dar, orice alte obiective se pot folosi pt. redarea adincimii, importanta fiind intentia de redare a adincimii si nu echipamentul folosit. Personal am realizat astfel de imagini folosind grandangulare cit si teleobiective.

- 6 -

Horseshoe Bend, Glen Canyon NRA, Arizona. Linhof Master Technica 4x5, Schneider Super Angulon 75mm, Fuji Provia. (ambele imagini). Aceste doua imagini au fost create in martie 2003 in timp ce vizitam aceste locuri grozave. Mai intii am creat o imagine pe care o consider ca fiind tipica pentru Horseshoe Bend, cea orizontala. Apoi, dindu-mi seama de oportunitatea de a realiza o imagine diferita fata de cele pe care le vezi peste tot cu Horseshoe Bend, am facut a doua imagine, incluzind o relatie prim-plan/fundal dar dintr-un alt unghi unde sa am un obiect in prim-plan. Dupa o cautare de citeva minute am gasit o aglomerare de pietre cu o forma care reflecta forma movilei din centrul formatiunii. Pentru mine aceasta compozitie ofera un sens mai puternic de adincime de cimp si distanta decit compozitia orizontala. Aproape ca ma face sa ametesc. Suprapunerea - Aceasta a patra tehnica presupune o singura regula: stim ca obiectele care sint in fata altor obiecte par mai apropiate fizic. Utilizind aceasta regula putem compune o fotografie in asa fel incit anumite obiecte sa fie suprapuse peste alte obiecte in asa fel realizind impresia de adincime de cimp. Ceata - Ceata este o alta tehnica de redare a adincimii. Stim din experienta ca ceata (sau picla) devine tot mai opaca pe masura ce distanta creste. Obiecte indepartate in ceata ori picla sint, in concluzie, mai greu de distins decit obiectele apropiate. Ceata atmosferica care - 7 -

impiedica de exemplu vizibilitatea in unele situatii, face in acelasi timp simplu de apreciat care obiecte sint mai departate decit altele. Combinatie de tehnici descrise anterior - De multe ori fotograful combina mai multe tehnici de redare a spatiului. De exemplu, am creat imagini suprapunind munti, ori cimpii, in conditii de picla. In aceasta situatie, cele doua tehnici intrebuintate se sustin reciproc, rezultind o imagine care este mai puternica vizual si mai puternica decit daca intrebuintam numai un singur mod de redare a adincimii in imagine. Similar, suprapunind obiecte in acelasi timp cu o relatie prim-plan/fundal este o tehnica des intilnita. De exemplu, o planta in prim-plan care este pusa in evidenta prin folosirea unui grand-angular poate fi intentionat amplasata in compozitie in asa fel incit sa acopere partial un munte din fundal. Sau, acelasi munte poate fi vazut printre ramurile unui copac ca in imaginea din parcul Zion.

The Watchman seen through a Cottonwood tree, Zion NP, Utah. Linhof Master Technica 4x5, Schneider Super Angulon 75mm, Fuji Provia. In aceasta situatie am considerat ca formatiunea stincoasa (the Watchman) nu era suficienta ca sa creeze o imagine buna. Cerul era potrivit, fiindca nu era complet senin sau complet inorat, dar totusi parca lipsea ceva. Mergind citiva pasi am gasit acest copac printre crengile caruia as fi putut incadra scena, fiind iarna si ramurile - dezfrunzite. Copacul era inclinat usor spre dreapta, urmarind linia crestelor care si ele tind spre dreapta imaginii. Este o compozitie puternica care pune accentul nu numai pe copac, dar si pe crestele din fundal, balansind interesul vizual intre cele doua obiecte.

- 8 -

Partea II - Compozitia in Fotografie Acest articol este al doilea dintr-o serie de eseuri care trateaza aspectele estetice din fotografie. Scopul acestei serii este de a va ajuta sa creati imagini care sa indeplineasca cat mai multe criterii estetice, in ultima instanta - fotografii frumoase. Aceste eseuri fac parte din seria de workshop-uri (2003-2004) - http://www.luminouslandscape.com/workshops/ab-ws.shtml Acest material se ocupa de aplicarea practica, prin exercitii, a conceptelor, tehnicilor si a abordarilor discutate in celelalte articole. Toate acestea vor asigura o baza solida pentru perfectionarea abilitatilor fotografice.

Zion Winter Sunrise In primul articol am invatat despre modul in care camera fotografica reproduce subiectul fotografic si despre diferentele fata de ce vedem cu ochii nostri. In acest articol vom aplica in practica cele aflate pana acum, in scopul de a realiza fotografii. Dar, inainte de aceasta, sa invatam cum se compune o fotografie. Compunerea unei bune fotografii nu este simpla, iar a invata pe altii cum sa creeze fotografii interesant compuse este chiar si mai dificil. De fapt, compozitia este unul dintre cele mai dificile aspecte ale fotografiei ca - 9 -

si a oricarei arte vizuale. Profesorul meu din facultate, Scot McLeay chiar a refuzat sa ne invete compozitie. Singura sa recomandare in aceasta privinta a fost fiecare zona din fotografie are o pondere egala. Daca va veti astepta la reguli pe care, aplicandu-le, sa puteti rapid sa faceti poze mai bune, ei bine, paragraful precedent nu prea va ajuta. Totusi acesta exprima, chiar daca intr-o maniera mai criptica, bazele fotocompozitiei. Una dintre greselile pe care le fac multi fotografi este aceea de a urma recomandarea care se gaseste in brosura "Cum sa facem fotografii mai bune" scoasa de Kodak intr-un tiraj impresionant! Aceasta recomandare precizeaza ca trebuie sa va plasati subiectul in centrul cadrului si sa fiti atenti sa nu lasati in afara cadrului parti ale subiectului. Aceasta recomandare se adreseaza mai ales fotografiei de portret si inseamna sa plasati subiectul in centrul cadrului si de asemenea, ca acesta sa se uite direct in aparat cand dvs. apasati pe declansator. Ei bine, aceasta este reteta de a obtine cele mai plicticoase fotografii. Este adevarat ca in acest fel persoana respectiva va apare in fotografie dar nimeni nu se va uita la poza dvs., poate cu exceptia membrilor de familie, si acestia doar din politete! Recomandarea Kodak este in contradictie cu afirmatia lui Scott McLeay, dupa care fiecare parte din cadru este la fel de importanta. Plasarea subiectului in centrul imaginii este doar una dintre posibilitati si probabil cea mai neindicata, deoarece utilizeaza doar centrul cadrului. Ce se intampla la marginile cadrului? Dar la colturi? Plasind subiectul in afara centrului nu ar face imaginea mai interesanta? Gandind la aceste aspecte, deja am facut primii pasi pe calea intelegerii fotocompozitiei. Deja am invatat cateva aspecte fundamentale, pe care le recapitulam: compunerea unei fotografii nu implica obligatoriu plasarea subiectului principal in centrul cadrului; descentrarea subiectului determina o fotografie mai interesanta trebuie folosite atat marginile cat si colturile cadrului; deoarece nu avem cum sa scapam de ele si trebuie sa le folosim intr-un mod cat mai creativ, mai util. Recomandarea Kodak "plasati subiectul in centrul cadrului fotografic" era destinata fotografilor ocazionali, care fac in general poze de familie. Trebuie sa avem in vedere ca, acum multi ani, majoritatea aparatelor foto aveau vizor separat, a carui precizie nu era prea buna. Cu alte cuvinte, vizorul nu putea arata cu exactitate ce va intra in imagine si ce nu va intra, marginile imaginii nu erau bine stabilite asa incat plasarea subiectului la marginea vizorului, producea o imagine in care subiectul putea sa fie integral reprezentat in poza sau sa fie doar partial. In cele mai rele cazuri, acesta putea fi aratat doar partial, taiat. Plasarea subiectului principal in centrul imaginii, suficient de departe de marginile cadrului, rezolva aceasta problema. Imaginea rezultata nu ar fi una castigatore la concursurile de fotografii dar utilizatorii nu se vor mai plange de imprecizia vizoarelor. Nu vor apare capodopere, dar nici reclamatii!

- 10 -

Astazi lucrurile stau cu totul altfel. Aparatele moderne SLR arata pana la 99% din campul fotografiat in vizor si astfel elimina riscul de a taia vreo parte importanta din imagine. Folosirea trepiedului ne permite nu numai sa incadram fiecare fotografie cat mai precis, dar si sa asiguram incadrari identice chiar daca mutam locul de statie. De asemenea, utilizarea filmului diapozitiv impune ca in cadru sa se vada exact ce s-a incadrat in momentul fotogrfierii. Cand Kodak a facut acea recomandare, procesul folosit era de tip negativ-pozitiv iar copierea era facuta manual de un operator, care avea posiblitatea de a decupa din cadrul negativului portiunea de interes. La fel stau lucrurile si in cazul in care noi ne ocupam de scanarea negativelor si de imprimarea copiilor pozitive. Iar daca fotografiem pe medii digitale, nici nu trebuie sa mai asteptam prea mult, putem vedea rezultatul imediat pe ecranul LCD. Astfel, avem un control precis asupra a ce va fi inclus in cadru si a ce va fi eliminat. Putem realiza aceasta: a) analizind cu mare atentie elementele care vor fi incluse in cadru b) controlind locul in care aceste elemente vor fi plasate.

Tear Drop Arch and Moonrise Modul percutant de a vedea Un alt mod de a defini fotocompozitia apartine lui Edward Weston. Cand a fost intrebat despre cum ar defini compozitia, acesta a raspuns: "Fotocompozitia este cel mai percutant mod de a vedea." Definita lui Weston cuprinde doua aspecte: "a vedea" si "percutant". Stim deja din primul articol ca fotografia reprezinta un mod de a vedea. Acum

- 11 -

aflam ca fotocompozitia se refera la puterea de impact, asadar o viziune cu impact, percutanta. Daca fotocompozitia este cel mai percutant mod de a vedea, si a vedea este cel mai puternic mod de a fotografia, atunci fotocompozita este cel mai bun mod de a fotografia. Daca asta suna ca o deductie logica aristotelica, este adevarat. Sa vedem daca este si aplicabila. Exista mai multe moduri de a compune un cadru. Pentru un ochi antrenat, exista mai multe moduri de a compune un cadru fotografic. Cand am constatat acest fapt, a fost pentru mine o revelatie, deoarece multi ani m-am chinuit sa recreez fotografiile create de alti fotografi. Acele imagini m-au impresionat si am incercat sa calc pe aceleasi carari. Problema era ca, atunci cand ma aflam in fata peisajului fotografiat de altii, nu putem concepe decat un singur mod de aranjare in cadru, cel pe care-l realizare predecesorul meu. Nu puteam vedea creativ prin proprii ochi. Eram sclavul modului in care celalalt vazuse acel peisaj. Intr-o buna zi am reusit sa ma eliberez din aceasta "sclavie" (cum am reusit, face subiectul altui articol). Din acea zi am inceput sa vad lumea prin proprii ochi si am inteles ca nu exista o singura incadrare pentru o anumita locatie ci ca exista numeroase moduri de incadrare. Mintea mea, intr-un fel oarecare, s-a deschis iar tintele mele s-au schimbat, si anume am incercat sa fotografiez nu ce au vazut altii, ci doar ce vedeam eu atunci, cu ochii mintii mele. Din acel moment am inceput sa realizez propriile fotografii. Fotocompozitia - o varianta dintre multe altele Se ivea acum o alta problema: nu puteam fotografia decat cateva dintre multele posibilitati care mi se ofereau! Trebuia sa fac acum o selectie severa, deoarece constatam ca am la dispozitie un timp foarte scurt in care lumina era cea mai potrivita. Si atunci am revazut definita lui Weston, fapt care m-a ajutat sa separ graul de neghina, ca sa spun asa... Ceea ce trebuia sa caut era nu o fotocompozitie draguta sau originala ci trebuia sa gasesc "cel mai percutant mod de a vedea". Pentru a pune in aplicare acest precept, am inceput prin a cerceta scena fotografica din diverse unghiuri si a observa care ar fi unghiul cel mai favorabil si care mar impresiona cel mai puternic. Dupa aceasta lunga disertatie despre compozitie, ar fi util sa vedeti daca lucrurile stau la fel si pentru dvs. Incercati si dvs si vedeti daca puteti pune in practica ideile prezentate si aici. Veti observa ca, de fiecare data cand fotografiez, petrec mult timp cercetind scena inainte de a declansa prima data. Iar in aceasta investigare a scenei, utilizez un Linhof Multifocus Viewfinder (LMFV), care este unul dintre accesoriile mele fotografice de maxima incredere. In esenta, este un vizor portabil care-mi permite sa "decupez" o imagine pe care as putea sa o obtin printr-un zoom 75 - 400 mm pe formatul 4 x 5 (sau, echivalent 135: 24 - 135 mm). Desigur, as putea realiza acelasi lucru cu o camera foto echipata cu un zoom 24 - 135 mm dar vizorul - 12 -

Linhof este mai usor si mai compact decat orice camera foto. De asemenea, are avantajul ca nu-mi arata in vizor tot felul de date de expunere, ceea ce-mi permite sa ma concentrez exclusiv pe compozitie.

The Linhof Multifocal Viewfinder Cand utilizez LMFV pot sa observ compozitia pe sute de imagini, fara ca macar sa instalez in statie camera mea foto 4x5. Pe masura ce compun imagini dupa imagini, pot sa evaluez puterea de impact a fiecareia (Tineti minte? Eu caut cel mai percutant mod de a vedea o scena!). Multe dintre aceste posibile fotografii sunt banale dar, privind prin vizorul Linhof, imi dau imediat seama cand un anumit unghi de abordare determina o imagine suficient de puternica. Cand observ aceasta, continui sa observ scena prin mici ajustari ale punctului de statie, tot cu ajutorul vizorului. Cand, in fine, am determinat cea mai buna pozitie, instalez camera mea 4 x 5, stiind foarte precis ce doresc sa fotografiez. Deoarece punerea in statie a unei camere 4 x 5 este mare consumatoare de timp, utilizarea vizorului Linhof este foarte utila si eficienta, iar calitatea sa optica este excelenta. Desigur, o camera foto 4x5 impune alte abordari comparativ cu o camera in formatul 135, dar ceea ce voiam sa subliniez in paragrafele anterioare este ca eu petrec foarte mult timp observind si mult mai putin fotografiind. Cu alte cuvinte, intai caut o compozitie si apoi, in baza acestei idei, creez o fotografie. Desigur, LMFV este o scula grozava, dar scumpa. O alternativa ieftina ar fi sa va confectionati dintr-un carton negru, un cadru, prin decuparea unui dreptunghi corespunzator formatului pe care lucrati (24 x 36, 6 x 6, etc). Acest vizor simplu va ajuta sa decupati posibila fotografie de elementele perturbatoare din jur dar si de informatiile deranjante care apar in vizorul unei camere foto. Eu am utilizat ani de zile un astfel de cadru, inainte de a-mi cumpara vizorul LMFV. Aveam cu mine cateva astfel de "vizoare" de

- 13 -

carton, fiecare ajustat corespunzator unui anumit tip de format de negativ si de obiectiv. Trebuie sa va spun ca exista unele camere foto cu vizoare detasabile, cum este si Fuji 617, care are cate un vizor pentru fiecare obiectiv. Cand fotografiez cu acest model, iau cu mine doar vizorul, in timp ce camera foto sta in rucsac; cercetez scena privind prin vizorul detasabil si care-mi arata exact ce ar iesi pe negativ. Cand gasesc compozitia care-mi place, despachetez camera, o instalez in pozitie si fac fotografia. Reguli de compozitie Si pentru ca acest eseu nu poate fi complet daca nu include si cateva reguli de compozitie, iata, in incheierea acestui material, cateva:

Lake Powell Sunset 1. Regula treimilor Aceasta regula va recomanda sa impartiti imaginea in trei fasii egale si astfel sa compuneti imaginea pe treimi. Aceasta regula se aplica atat la sectiuni orizontale cat si la sectiuni verticale. Subiectul va fi plasat fie pe una din liniile orizontale fie pe o linie verticala. In fotografia "Lake Powell Sunset", de exemplu, lacul si stancile ocupa doar o treime din suprafata, in timp ce norii si cerul ocupa doua treimi. 2. Regula sectiunii de aur Regula taieturii de aur a devenit celebra in timpul Renasterii, desi a fost descoperita inca din antichitate. Regula sectiunii de aur arata ca cea

- 14 -

mai importanta zona dintr-o imagine se situata in apropierea coltului dreapta-jos, aproximativ la un sfert pe inaltime si un sfert pe latime. Fotografia Zion Winter Sunrise a fost compusa in concordanta cu aceasta regula. Planta yucca, cel mai important element din prim-plan este localizata in apropierea coltului din dreapta-jos, la distanta egala atat de latura de jos cat si de latura din dreapta. De ce coltul din dreapta jos? In principal, pentru ca, teoretic, cand "citim" o fotografie, procedam in mod similar cu citirea unui text: de la stanga la dreapta si de sus in jos. Si, intrucat lectura se termina in coltul din dreapta jos al paginii, aceasta zona ne retine atentia pentru cel mai lung timp, deoarece aici fie ca textul se termina, fie ca facem o pauza pentru a intoarce foaia. Aceasta regula nu se aplica insa la chinezi si la japonezi. 3. Liniile calauzitoare Liniile din imagine calauzesc privirea in cadru si constituie o alta metoda clasica de compunere a imaginii. Exemple clasice sunt drumurile, soselele, calea ferata, etc. si care calauzesc privirea spre orizont. In fotografia de peisaj nu avem drumuri sau cai ferate, decat numai daca decidem sa includem in cadru si constructii ale omului. Din fericire avem si alte elemente, care actioneaza la fel de eficient. Unul dintre acestea este un curs de apa, asa cum se poate observa in fotografia raului Virgin la apus. In acest caz, cursul de apa ne calauzeste privirea in adancime, spre orizont. Forma serpuitoare a albiei raului adagua romantism imaginii si o face mai interesanta.

- 15 -

The Virgin River and the Watchman at Sunset

4. Perspectiva Utilizarea perspectivei determina rezultate compozitionale interesante. In exempul de mai sus, pe masura ce raul merge spre orizont, latimea sa in imagine scade, ca efect al perspectivei care spune ca dimensiunile obiectelor apar proportional mai mici, pe masura ce obiectele sunt situate mai departe de privitor. Perspectiva este una dintre cele mai eficiente metode de a reprezenta profunzimea si distantele dintr-o imagine. 5. Incadrarea In aceasta imagine, in mod tipic peisajul din fundal, este incadrat de un alt element, in mod curent un element din prim-plan. In imaginea "Tear Drop Arch Moonrise" am utilizat rama reprezentata de Tear Drop Arch pentru a incadra peisajul din Monument Valley. Fara acest arc stancos, imaginea cu Monument Valley ar fi fost mult mai putin spectaculoasa.

- 16 -

Partea III - Cum sa alegi obiectivul potrivit pentru o anumita compozitie 1 - De ce este important sa vorbim despre obiective? Alegerea obiectivului potrivit pentru o anumita imagine este o decizie importanta. Aceasta decizie urmeaza decizia anterioara privind compozitia imaginii, care la rindul ei urmeaza intentia de a fotografia un anumit subiect. Pe scurt, acesti pasi in realizarea unei imagini sint necesari si in relatie directa. Prin alegerea unui anumit obiectiv, definim modul in care dorim sa fotografiem subiectul ales. Trecem practic de la vizualizarea subiectului la creatie si pentru prima data chiar folosim aparatul foto. Sintem la un pas de a realiza imaginea! 2 - Obiectivele sint importante si chiar mai importante decit aparatul folosit. Ce poate fi mai simplu decit sa alegi un obiectiv pentru o anumita imagine? Daca fotografiezi un peisaj panoramic, un obieciv grand-angular este cel mai util. Daca vrei sa fotografiezi un detaliu indepartat, folosesti un teleobiectiv. Cind subiectul este undeva intre aceste doua extreme, folosesti un obiectiv normal. Deci, ce trebuie stiut mai mult decit atit despre alegerea obiectivului ? In primul rind alegerea obiectivului trebuie facuta pe baza modului in care doresti sa prezinti scena din fata ta. Cu alte cuvinte, si amintind primul articol din serie, "Cum sa vezi fotografic", obiectivul folosit trebuie sa fie in concordanta cu viziunea ta, si in al doilea rind, sa fie potrivit compozitiei dorite. 3 - Ochiul uman si ochiul aparatului. Ochiul uman are o distanta focala fixa, echivalenta ca unghi si perspectiva cu a unui obiectiv normal de 50mm [pentru formatul de 35mm]. Unele aparate permit schimbarea obiectivelor, dar privirea umana are o distanta focala fixa. In timp ce putem sa ne concentram privirea asupra unui detaliu din unghiul de vedere, distanta focala si unghiul maxim de vizualizare ramin fixe. Privind insa lumea prin aparat, putem modifica unghiul de vedere schimbind obiective. Unghiul de cuprindere in acest caz depinde de distanta focala a obiectivului. De aici putem trage concluzia ca echipind aparatul cu un set de obiective grand angulare, normal si tele, se poate extinde viziunea umana. Unghiul nostru de vedere devine ajustabil, marind gradul de claritate si cuprindere. Din punct de vedere estetic, fotografia deschide posibilitati unice de reprezentare a lumii inconjuratoare. Desigur, odata cu aceasta descoperire, este posibil sa creezi folosind si alte mijloace. De exemplu, este posibil sa pictezi un subiect ca si cum l-ai fotografia cu un obiectiv grand-angular. Dar se poate argumenta ca cineva trebuie mai intii sa vada acest subiect printr-un obiectiv adecvat inainte de a-l picta. - 17 -

4 - Un peisaj, trei obiective posibile Deci care sint modurile in care putem vedea lumea diferit prin fotografiere? Pentru simplificare am impartit posibilitatile in trei tipuri principale folosind cele trei tipuri clasice de obiective: grand-angulare, normale si teleobiective. Trecind de la un grand-angular la normal si la tele, unghiul de cuprindere se modifica treptat, mergind de la foarte larg pina la foarte ingust. Folosind aceste obiective, atentia privitorului se concentreaza asupra unei parti din peisaj din ce in ce mai mica. Pentru a accentua relatia intre obiectivul folosit si peisaj, am denumit categoriile de imagine care se pot realiza "peisaj larg", "peisaj mediu" si "peisaj restrins". Decizia de a fotografia un peisaj apartine fotografului, incepind de la o cuprindere larga, pina la o decupare a unui detaliu. Desigur, anumite tipuri de peisaje sint redate mai bine intr-un anumit unghi de cuprindere, dar trebuie retinut ca orice subiect se poate fotografia in toate cele trei moduri.

5 - Peisajul larg Obiectivele grand-angulare creeaza in general compozitiile cele mai dinamice. Aceste obiective introduc impresia de "miscare" in imagine, permitind cuprinderea obiectelor din apropiere cit si din departare in acelasi timp. Ca sa vedem clar la fel de mult ca un obiectiv grand-angular, trebuie sa intoarcem capul orizontal ori vertical. Dat fiind ca unghiul de vedere uman are un cimp redus de redare clara a imaginii, acesta nu poate fi egalat decit privind prin vizorul aparatului echipat cu un obiectiv grand-angular.

Compozitie aproape-departe

Combinatia intre un obiectiv cu unghi larg de cuprindere si claritatea data de el din plan apropiat pina la infinit [combinatie de mica deschidere a diafragmei mica si eventuala basculare a aparatului in cazul celor cu burduf], face ca acest tip de imagine sa produca in acelasi timp o incintare vizuala, cit si o problema tehnica complexa. Intr-o imagine de acest tip, toate elementele componente trebuie bine corelate in asa fel incit imaginea finala sa fie estetic placuta. Cum in imagine exista 3 planuri principale - prim-planul, planul mediu si fundalul toate trei trebuie sa fie suficient de interesante pentru ca imaginea totala sa fie placuta privitorului. Ai nevoie de un prim-plan interesant, aratind un obiect care este atit atractiv vizual dar si putin obisnuit. Planul mediu trebuie sa fie si el interesant pentru a nu afecta negativ imaginea in - 18 -

totalitate. Si bineinteles fundalul trebuie si el sa fie de exceptie, dat fiind ca privitorul va parcurge imaginea din prim-plan pina la fundal de multe ori. Multe imagini de acest tip sint incomplete si nu impresioneaza placut cind numai prim-planul este interesant. De aici concluzia ca fotograful trebuie sa trateze cu egala atentie cele trei planuri din imagine. Cind fotografiez de exemplu Grand Canyon la apus, caut un prim-plan interesant in timpul zilei [poate o stinca deosebita, un copac interesant], si imi planific compozitia. Cind ma intorc la locul de fotografiere la apus, sper sa am norocul de a avea si ceva nori interesanti pe cer. Copacul devine prim-planul ales, canionul este planul mediu, in timp ce norii de pe cer fac fundalul interesant. Toate aceste trei elemente combinate fac o imagine interesanta. O compozitie aproape-departe este usor de realizat cu un obiectiv grand-angular. De notat ca aceasta compozitie este posibila si cu celelalte 2 tipuri de obiective. Dar compozitiile respective nu vor avea acelasi grad de dinamism. In aceste cazuri pentru a mentine claritatea in imagine trebuie ca obiectele din prim-plan sa fie prea departate. Acest fenomen va rezulta in imagine intr-o aparenta compresie a elementelor, ceea ce va duce la o imagine statica. Compresia este rezultatul unghiului mai ingust de cuprindere in cazul obiectivelor normale ori tele. Vezi mai jos exercitiul pe care il sugerez pentru a verifica acest fenomen. Obiectivele grand-angulare pot fi folosite si la includerea unei portiuni largi din cer. In acest caz, relatia aproape-departe poate fi alterata, dat fiind ca se elimina prim-planul si probabil planul mediu din compozitie. Aceste obiective sint adecvate si la fotografierea de obiecte curbate, ori circulare. In concluzie, acest tip de obiective exagereaza perspectiva naturala asa cum este perceputa de privirea umana, producind imagini cu elemente suplimentare pe care in mod normal nu le putem cuprinde in ungiul nostru de vedere. La fel, imaginile realizate cu teleobiective ne prezinta detalii si elemente din departare pe care ochiul nostru nu le poate distinge cu claritate.

Cerul in imagine Personal includ cerul intotdeauna in peisajele pe care le fotografiez. Chiar daca este o mica portiune la partea superioara a cadrului. Daca doresc sa includ numai o portiune mica de cer in cadru, de obicei folosesc un obiectiv normal ori tele.

- 19 -

Apus la Squaw Creek Ruin, Arizona. In aceste exemplu, o scena calma si oarecum banala, este energizata de folosirea unui obiectiv grand-angular pe un aparat de format mare [4x5"]. Scena nu are elemente dominante, ba chiar as spune ca elementele sint neseparate fizic, producind o senzatie de neclaritate. Folosirea acestui obiectiv insa mi-a permis sa introduc dinamism in imagine spre deosebire de cazul in care as fi fotografiat subiectul cu un obiectiv normal. Elementele din prim-plan sint exagerat de mari si folosirea peretelui de roci in forma de Y conduce privirea spre adincul imaginii si fundalul imaginii. In final, cerul ocupa un spatiu redus dar completeaza senzatia de spatiu in imagine. Elementele din imagine care in mod normal apar ca suprapuse, sint distantate si exagerate la cele doua extremitati ale imaginii, prim-planul fiind marit, iar fundalul fiind micsorat. 6 - Peisajul mediu Un obiectiv normal are o distanta focala care da un unghi de cuprindere aproximativ egal cu cel al ochiului uman. Cu alte cuvinte, privind printr-un astfel de obiectiv, o sa vedem clar cam acelasi spatiu pe care il vedem si cu ochiul liber. Distanta focala normala pentru orice tip de film ori senzor de imagine, este egala cu diagonala suportului de imagine. Pentru - 20 -

formatul 35mm, distanta focala normala este de 50mm, pentru formatul mediu 6x6, focala normala este de 80mm, s.a.m.d. Pentru multi fotografi un obiectiv normal este considerat "plictisitor". De ce sa realizezi imagini pe care poti sa le vezi cu ochiul liber la fel de bine? Hai sa folosim un grand-angular ori un super teleobiectiv! Sint oarecum de acord cu acest concept si pot spune ca obiectivul meu normal nu este prea folosit. Dar nu pot spune ca nu il folosesc niciodata! In definitiv nu e nimic rau sa arati altora imagini asa cum poate oricine sa le vada. Si daca subiectul fotografiat este plictisitor, o sa se vada la fel si prin obiectiv. Este gresit sa se creada ca putem realiza imagini interesante numai prin folosirea de grand-angulare ori teleobiective. Daca rezulta imagini interesante insa, este si meritul acestor obiective. Dar cum se intimpla cu orice "noutate", ea va fi repede banalizata. Un fotograf cu experienta este capabil sa creeze imagini interesante cu o varietate de obiective. In mod similar, un fotograf bun poate crea imagini bune si cu obiective normale. Observarea, compozitia, lumina, stilul personal, sint independente de echipamentul la dispozitie. Daca nu putem poseda acest echipament in orice situatie, putem insa controla viziunea noastra. Ce este mai important in aceasta discutie este faptul ca un obiectiv normal ne ajuta sa cream ceea ce numesc "peisaj mediu". Aceste imagini se incadreaza intre peisajul larg si peisajul restrins. Cum unghiul de cuprindere al obiectivelor grand-angulare nu este intotdeauna de dorit, o imagine care este mai putin dinamica, mai putin exagerata ca perspectiva, se poate realiza cu un obiectiv normal. Folosirea unui obiectiv normal poate duce la scoaterea in evidenta a unor detalii care se pierd in unghiul larg de cuprindere al unui grand-angular. In loc sa ne distribuim atentia asupra "totului", ne concen- tram asupra unor parti din "tot". Echilibrul Obiectivele normale exceleaza la crearea impresiei de echilibru in imagine. Ele redau subiectul intr-un mod care pare "adevarat" privirii umane. Nu avem in general probleme de intelegere a acestor imagini pentru ca sintem acomodati cu unghiul de cuprindere al acestor obiective. Este in definitiv acelasi unghi cu cel a privirii noastre, cea cu care traim si interactionam cu lumea inconjuratoare. Din aceasta cauza, oricind vrem sa redam un subiect fara a crea o impresie exagerata, fara sa obligam privitorul sa se gindeasca cum a fost realizata o imagine, ori fara sa atragem atentia asupra unui obiectiv specific intrebuintat, un obiectiv normal este foarte util. Acest tip de obiectiv va da o impresie naturala imaginilor pentru ca unghiul lor de cuprindere este acelasi cu al ochilor nostri. Aceeasi impresie - 21 -

o vor avea si privitorii care se vor concentra asupra subiectului si mai putin asupra modului de realizare a imaginii.

Canionul Chelly la rasarit, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 75mm

Canionul Chelly la rasarit, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 150mm

- 22 -

Aceste doua imagini realizate la citeva secunde una de alta in timp ce soarele rasarea deasupra canionului, arata clar diferenta intre un grand-angular si un obiectiv normal. Obiectivul grand-angular arata maretia canionului, accentuind curbura vaii in jurul peretilor canionului. Obiectivul normal reda cadrul intr-un mod mai intim si linistit, fara a scoate in evidenta toate elementele din peisaj. Desi cerul este vizibil in imagine, spatiul ocupat de el este redus comparativ cu al imaginii precedente.

Cerul

- 23 -

Capitol Gorge, Capitol Reef National Park, Utah. Linhof 4x5, obiectiv de 150mm Peisajul mediu poate ori nu sa arate cerul. In imaginea de mai sus insa nu am vrut sa incadrez cerul care nu ar fi adaugat nimic la cadrul respectiv. Din contra, daca as fi inclus cerul, stralucirea acestuia ar fi fost in afara scarii dinamice de culoare a filmului si ar fi introdus suprafete albe ori foarte supraexpuse comparativ cu restul cadrului. Aceasta imagine este un exemplu perfect pentru un peisaj mediu. Nu este prea larg, nici prea restrins. Obiectivul normal mi-a dat libertatea de a sta la o anumita distanta de stinci si in acelasi timp sa pot sa le redau la o marime acceptabila. Un obiectiv grand-angular m-ar fi obligat sa vin mai aproape de subiect si ar fi facut ca dimensiunile stincilor sa fie exagerate in imagine. Incadrarea oferita de obiectivul normal ofera echilibru in imagine, dind impresia de liniste din cadru. 7 - Peisajul restrins A treia categorie de peisaje este prin definitie cea continand elemente izolate din peisaj, elemente care pot fi usor trecute cu vederea cind privim scena in ansamblu. Obiectivele grand-angulare redau peisajul in mod surprinzator, aratind mult mai mult decit putem noi vedea cu ochii proprii. - 24 -

Teleobiectivele ne surprind insa prin redarea multor detalii din peisaj, pe care din nou nu putem sa le vedem singuri. Detaliile obiectelor din departare pe care nu le putem vedea sint redate cu absoluta claritate de aceste obiective. Aceste imagini ne dezvaluie secretele peisajului si ne fac sa gindim la ce alte lucruri sint ascunse in el. Cerul Peisajul restrins nu include cerul decit in rare cazuri. Peisajul in acest caz este introspectiv, si excluderea cerului elimina unul dintre elementele cele mai dramatice din peisaj, privitorul neavind un element ajutator in evaluarea obiectelor din cadru ca marime sau adincime. Elimina cerul dintr-un peisaj la Grand Canyon si privitorul nu va putea evalua adincimea canionului. Deasemenea, eliminarea cerului in acest caz, da nesiguranta in cadru, nestiind daca elementele din cadru sint verticale ori inclinate. Pentru a compensa aceasta lipsa, e nevoie de un alt obiect in cadru care sa dea echi- libru imaginii. In exemplul de mai jos, marginea departata a riului separa apa de roci, si joaca rolul unui orizont vizual. Aceasta linie de despartire are rolul de a echilibra imaginea.

Paria Riffle, Lees Ferry, Arizona. Linhof 4x5, obiectiv de 400mm Din cauza ca obiectivele tele ne arata detalii pe care nu putem sa le vedem cu ochiul liber, ce vedem intr-un peisaj restrins deseori apare scos din context. Privim acum la bucati din tot. Aceasta lipsa de context ne ajuta sa ne detasam de realitatea comuna. In realitate cerul este intotdeauna prezent. Si in acelasi timp nu putem distinge detaliile din departare in mod clar. Toate aceste impresii creaza un sentiment de - 25 -

"altceva", un sentiment care face o fotografie sa fie iesita din comun. 8 - Ce obiectiv trebuie sa iau cu mine? Una dintre intrebarile cel mai des primite de la participantii la atelierele mele este "Ce obiectiv sa iau cu mine"? Este o intrebare importanta daca consideri greutatea si dimensiunile mari ale unor obiective. Cum fac eu: Fotografia de peisaj impune un anumit nivel de exercitiu. Stim ca o sa avem de umblat pe jos cu tot echipamentul necesar. Sa cari mai multe obiective decit iti trebuie o sa faca aceste plimbari mai obositoare si mai putin placute. In prezent am 6 obiective pentru aparatul meu de 4x5": 47mm, 75mm, 90mm, 150mm, 210mm si 300mm. Cu aceste obiective pot sa acopar majoritatea subiectelor mele. La formatul de 35mm aceasta selectie ar fi aproximativ: 18mm, 24mm, 35mm, 50mm, 75mm si 135mm. Teleobiectivele nu sint practice si nici usor de procurat pentru formatul mare. Cel mai lung tele pentru 4x5" este in jur de 500-600mm iar la aceste focale stabilitatea si greutatea devin impedimente serioase. Daca as lucra cu 35mm, as adauga unul ori poate doua teleobiective sau un zoom 200-400mm. Citeodata am nevoie sa reduc echipamentul pe care il iau cu mine la esential. Poate din cauza unei accesari dificile a subiectului ori a unui zbor, prefer sa iau cu mine numai 3 obiective: 75mm, 150mm si 210mm. Din cauza ca obiectivul de 150mm nu adauga nimic la forma aparatului Linhof cind este pliat, acesta ramine mereu in trusa pentru deplasare. Daca ar fi sa iau numai un obiectiv, 210mm ar sta acasa, dar nu pot sa ma lispesc de grand-angular! Calitatea imaginilor produse nu depinde direct de numarul de obiective pe care le ai in trusa. Desigur, nu poti realiza o imagine larga cu un teleobiectiv. Dar, daca esti un fotograf cu experienta, cunosti cum sa creezi o imagine de calitate cu uneltele la dispozitie. Daca simti nevoia sati perfectionezi tehnica, iata citeva exercitii mai jos. 9 - Exercitii practice Un turist care viziteaza New York-ul intreaba: Cum ajung la Carnegie Hall? Cineva ii raspunde: practica, practica, practica. Iata citeva exercitii care o sa te ajute sa ajungi acolo unde vrei. Aceste exercitii sint destinate sa te ajute sa-ti dezvolti cunostintele despre obiective si sa te familiarizezi cu ce poate fiecare obiectiv sa faca: A. Fotografiaza acelasi cadru fara sa muti trepiedul cu toate obiectivele din arsenalul propriu. Unele imagini nu o sa fie prea interesante deoarece subiectul poate nu va fi potrivit pentru un obiectiv specific. Oricum, incearca. Filmul este ieftin, iar daca fotografiezi digital, nu te va costa aproape nimic. Apoi compara imaginile, cautind posibilitati noi de compozitie. De exemplu, probabil vei descoperi ca daca nu ai fi facut acest - 26 -

exercitiu nu te-ai fi gindit sa folosesti un anumit obiectiv pentru acest subiect. B. Mergi intr-un loc pe care il cunosti bine si iti place. Ia cu tine numai 1 obiectiv, oricare ar fi acesta. Nu intrebuinta insa un zoom, deoarece va fi tentant sa iesi din cadrul exercitiului propus. John Sexton a folosit un singur obiectiv de 210mm pe un aparat de 4x5" citiva ani cind a inceput sa fotografieze. Este clar ca atunci cind si-a permis sa cumpere un al doilea obiectiv, stia foarte bine ce poate face obiectivul de 210mm. Acelasi mod de lucru poate fi abordat cu orice obiectiv. C. Fotografiaza acelasi subiect fara sa misti aparatul, cu un obiectiv grand-angular si cu un tele. Cind te intorci acasa, decupeaza si mareste imaginea realizata cu grand-angularul in asa fel incit sa aiba aceeasi compozitie ca imaginea realizata cu teleobiectivul. Compara cele 2 imagini. O sa observi multe deosebiri intre compozitii si comprimarea planurilor din cadru. Teleobiectivele nu comprima peisajul mai mult decit grand-angularele. Perspectiva creata de teleobiectiv este aceeasi cu a unui grand-angular, ex- ceptia fiind ca numai o mica portiune din cadrul cuprins de grandangular este vizibil in imaginea realizata de tele. Elementele din departare sint "comprimate" natural pentru ca in timp ce elementele sint mai departate si mai mici, ele apar ca fiind mai apropiate intre ele. Acest efect este cauzat de perspectiva si nu de obiective. Teoretic, avind posibilitatea de a realiza imagini de o anumita rezolutie, putem folosi numai un grandangular pentru a decupa ulterior numai portiunea care ne intereseaza din subiect. In practica insa, data fiind rezolutia limitata a filmelor si a senzorilor digitali, acest lucru nu este practic. Exemplu: Cele trei imagini de mai jos prezinta acelasi subiect. Am folosit un obiectiv de 75mm din care am decupat portiunea centrala in mod asemanator cu imaginea realizata cu un obiectiv de 300mm. Dupa cum se observa cele 2 imagini sint identice compozitional si in ce priveste "comprimarea" elementelor din cadru. Rezolutia si granulatia sint mai bune in imaginea realizata cu teleobiectivul pentru ca nu a trebuit sa maresc imaginea finala. Stincile sint mai rosii in imaginea realizata cu tele-ul pentru ca e surprinsa un pic mai tirziu decit cea facuta cu grandangularul.

- 27 -

"O'Neil Butte Cropped." Linhof 4x5, obiectiv de 75mm (decupaj din imaginea originala)

"O'Neil Butte Telephoto." Linhof 4x5, obiectiv de 300mm

- 28 -

"Apus la Yavapai Point." Linhof 4x5, 75mm lens

10 Concluzie Fotografia de peisaj este foarte placuta: sintem in mijlocul naturii incercind sa ne exprimam sentimentele fata de peisajul din fata noastra. Mergem in locuri frumoase, descoperim si exploram aceste locuri cu un ochi de artist si incercam sa producem imagini care transmit ce am vazut in timp ce eram acolo. Ce perspectiva placuta sa arati si altora rezultatele creatiei personale! Unele peisaje cum ar fi cele din sud-vestul Americii produc reactii puternice. Scene pastorale cum se gasesc in Franta si Italia, produc reactii mai subtile, mai linistite si sint mai bine redate intr-o maniera poetica. Dar cum realizezi toate acestea, cind nu ai la dispozitie decit un aparat si film, care nu sint suficient de flexibile ca o proza ori nu pot prezenta variatii infinite de culoare, textura si forme ca in pictura ori desen? Unul dintre modurile cele mai puternice de a exprima sentimentele personale se reduce la alegerea judicioasa a obiectivelor. Pentru diversitate maxima in lucrari, si pentru a varia tipul de imagini realizate, recomand sa incerci toate cele trei tipuri de obiective descrise. Aceasta, combinata cu diverse compozitii discutate in capitolul anterior, vor rezulta intr-o colectie de imagini de peisaj diverse si cu deosebit impact vizual.

- 29 -

Partea IV - Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o anumita imagine 1 - " 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina." Lumina a jucat intotdeauna un rol important in cultura umana si existenta. In Geneza, Dumnezeu creeaza lumina. In Egiptul antic, faraonii erau responsabili cu rasaritul Soarelui in fiecare dimineata. Incasii se rugau la Soare iar o eclipsa solara era un semn apocaliptic. Ei nu puteau intelege ca Soarele poate fi ascuns vederii noastre in plina zi. Indienii anasazi si pueblo au dezvoltat o intelegere sofisticata a miscarii Soarelui pe cer. Au folosit aceste cunostinte in agricultura si in ceremoniile religioase. Louis al XVI-lea, regele Frantei, a fost numit "Regele Soare" ca urmare a influentei "luminoase" pe care ar fi avut-o asupra tuturor oamenilor si regatului sau. In decursul istoriei numeroase societati secrete au fost constituite din "luminati" iar revolutii sociale au produs "iluminarea". Lumina a fost parte din aspectele cele mai importante ale vietii si a jucat un rol important in existenta umana. Astazi inca, viata noastra este condusa de lumina si intuneric, asa cum majoritatea dintre noi se scoala de dimineata si se culca seara. Muncim in timpul zilei si dormim in timpul noptii. Fotografii de peisaj se conformeaza acelorasi orare. Urmarim Soarele in timpul rotatiei Pamintului in timpul unei zile si a unui an. Zilele noastre sint organizate in 24 de ore, iar calendarul anual urmareste rotatia Pamintului in jurul Soarelui. Soarele, si mai important, lumina izvorita din el, controleaza viata noastra. 2 - Desenind cu lumina Fotografia este legata de lumina. Numele acestei discipline implica lumina. Compusa din doua cuvinte grecesti: photos=lumina si graphos=a desena/a scrie, fotografia se traduce literal prin "scriere cu lumina". Cind a fost descoperita, fotografia a fost numita "heliografie" ceea ce se traduce prin "scriind/desenind cu Soarele". La inceput se credea ca numai folosind lumina Soarelui se poate crea o fotografie, dat fiind ca sensibilitatea placilor fotografice ale timpului nu permitea o expunere la lumina artificiala. Odata cu avansul tehnologiei, posibilitatea crearii de suporturi mai sensibile si introducerea magneziului ca lumina artificiala, termenul de heliografie a fost depasit si inlocuit cu fotografie. 3 - Trei reguli privind lumina Trei reguli principale guverneaza aparenta si manifestarea luminii pentru scopuri fotografice. Aceste reguli sint cunostinte de baza pentru fotografi. Mai jos in articol vom descrie cum influenteaza aceste reguli crearea peisajelor fotografice. A - Calitatea luminii:

- 30 -

Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai moale. Pentru a schimba calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se schimbe in marime, culoare, reflectanta ori o combinatie a doua dintre aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice, acest principiu devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori data numai de reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O sursa de lumina mica cum este Soarele in raport cu Pamintul produce o lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase fara detalii. O sursa de lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o lumina difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile luminoase ale subiectului. B - Lumina reflectata: Daca lumina este reflectata, ea va imprumuta culoarea reflectorului. Acest lucru se intimpla de exemplu in regiunile cu canioane din sud-vestul Statelor Unite. Intr-un astfel de canion format de ape de-a lungul mileniilor, lumina reflectata de peretii canionului se rasfringe spre peretii opusi din acelasi canion. In timp ce lumina naturala este in principiu neutra, lumina reflectata din peretii canionului va deveni colorata, imprumutind culoarea peretilor de pe care se reflecta. Aceasta lumina devine in general rosiatica ori portocalie si coloreaza corespunzator peretii neexpusi direct la Soare. Rezultatul este ca peretele care primeste lumina reflectata va fi mult mai rosu ori portocaliu decit peretele pe care cade lumina directa a Soarelui. C - Intensitatea luminii: Intensitatea luminii pe orice suprafata scade invers proportional cu patratul distantei de la sursa de lumina la subiect. Dublarea distantei de la sursa la subiect este echivalenta cu reducerea cantitatii de lumina cu 1/4 din iluminarea initiala. Aceasta lege este foarte importanta in fotografia de studio unde lumina artificiala poate fi astfel modelata. In natura insa, in situatie de lumina naturala, nu putem sa mutam Soarele, norii ori subiectul fotografiat. Oricum, cunoasterea acestei legi fizice este importanta pentru orice fotograf si de aceea o amintim in acest articol. 4 - Cum poti gasi lumina cea mai favorabila pentru peisaj? In fotografie nu este suficienta lumina. Avem nevoie de lumina "de calitate". Dar ce "calitate" de lumina ne trebuie pentru fotografia de peisaj? Ansel Adams spunea "Dumnezeu a creat lumina si a impartit-o in zece zone.". Declaratia un pic hazlie a lui Adams arata ca lumina nu este suficienta pentru fotografie. Ca fotografi avem nevoie de un anumit tip de lumina. Lumina care - 31 -

are caracteristici artistice, lumina pe care daca nu o putem controla direct, o putem controla macar prin modalitati fotografice. Calitatea luminii pentru fiecare dintre noi este determinata de subiectul pe care dorim sa-l fotografiem. In mod traditional si cind fotografiem peisaje largi, panoramice, lumina cea mai buna o gasim la rasarit sau la apus. Ca sa profiti de aceasta lumina trebuie sa fii la locul fotografierii inainte de rasarit si apus. Echipamentul trebuie instalat si pregatit de fotografiere inainte de aceste evenimente zilnice. Este deasemenea recomandabil ca sa vizitezi locul de fotografiere in avans, astfel incit sa gasesti o compozitie care sa merite o deplasare la momentul cel mai favorabil al zilei. Prezenta la locul fotografierii in avans iti da posibilitatea surprinderii subiectului in diverse lumini pe masura ce Soarele urca ori coboara pe cer. Cum lumina se schimba foarte repede in aceste momente ale zilei, este recomandabil sa fii pregatit din timp si sa expui o serie de imagini, lasind pentru mai tirziu momentul alegerii celei mai bune imagini din serie. Repetind acest mod de lucru, vei capata experienta si in viitor va fi mai simplu sa alegi timpul zilei cel mai potrivit pentru o anumita imagine si subiect. Fotografierea cu 30 de minute inainte de rasarit si 30 de minute dupa apus da imaginilor o culoare saturata si lipsita de umbre. Chiar daca ochiul nu inregistreaza aceste nuante, filmul in mod sigur le va inregistra, in special daca folositi film cu saturatie mare cum ar fi Fuji Velvia. Atentie la cer, care va fi inca foarte iluminat in raport cu peisajul si va necesita probabil o filtrare gradata cu un filtru neutru. 5 - De ce este lumina la rasarit si apus cea mai indicata pentru peisaje? Pe scurt, lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este aproape orizontala, paralela cu orizontul. In aceste momente lumina atinge subiectul orizontal, dindu-i un aspect tridimensional atit de necesar in redarea plana. Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori apus, lumina este filtrata de straturile de praf atmosferic, picla si poluare, inainte de a atinge subiectul. In timpul acestui proces, marea reducere a intensitatii si difuzia radiatiei produc o lumina moale. Aceasta filtrare produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind mai mult razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante rozalii, rosii ori portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii produce cea mai buna lumina pentru fotografia de peisaj, lasind o impresie placuta ochiului. Deasemenea, perceptia umana este influentata de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari laterale a subiectului, fiind astfel mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara pe subiect venita de deasupra. Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza parti luminoase si umbrite pe figura umana, care dau adincime, tridimensionalitate subiectului. Acelasi principiu se aplica si fotografiei de peisaj cu rezultate la fel de placute. - 32 -

Lumina Soarelui la amiaza si rasarit: acest desen al Monument Valley arata pozitia Soarelui la amiaza si la rasarit. La amiaza Soarele este pozitionat direct deasupra formatiunii stincoase producind umbre mici la baza ei. La rasarit Soarele este la nivelul orizontului producind o iluminare laterala cu umbre lungi pe marginea stincii. 6 - Exista alte tipuri de lumina buna pentru fotografia de peisaj? Da, exista. In timp ce lumina la rasarit ori apus este foarte buna, se pot crea imagini interesante si in restul zilei. Mai departe voi analiza diferite tipuri de iluminare intilnita in natura. Voi descrie pentru fiecare tip de lumina calitatea, culoarea, contrastul si umbrele generate. Voi da si recomandari de expunere pentru film si digital. 7 - Tipuri diferite de lumina naturala A - Lumina reflectata - lumina difuzata Descriere: acest tip de lumina este creata prin incidenta luminii solare pe o suprafata si reflectarea ei pe subiect. De exemplu regiunea de canioane descrisa mai sus este orientata Nord-Sud, fiind iluminata direct de Soare pe un perete, celalalt perete fiind iluminat prin reflexie. Lumina reflectata va prezenta un contrast redus si va prelua din culoarea peretelui pe care cade. Ca rezultat, umbrele vor avea un aspect moale, cald, cu o tenta rosiatica. Cu cit canionul devine mai ingust, si efectul de reflexie va fi mai pregnant. Calitate: moale si uniforma. Reflexia multipla diminueaza contrastul. Culoarea: tente de culoare. Cu cit suprafata reflectanta este mai saturata, cu atit si lumina reflectata va fi mai colorata. Umbre: lipsa aproape totala. Contrast: foarte scazut.

- 33 -

Schema de alaturi reprezinta o situatie tipica in aceste canioane. Lumina naturala cade pe partea stinga a canionului si este reflectata pe peretele din dreapta. Alte tipuri de lumina sint prezente in acest cadru. Apar umbre date de formatiunile stincoase, suprafete iluminate direct ca si formatiuni iluminate din spate. Posibilitatile de imagine intr-o astfel de situatie sint numeroase si merita investigate.

- 34 -

Antelope Wall of Light: aceasta imagine a Antelope Canyon in Arizona este numai despre lumina si forma. De notat ca nu exista nici o sursa de lumina directa in imagine, in ciuda prezentei de zone luminoase in partea stinga a cadrului. Diversele niveluri de iluminare de la straluciri la intuneric sint create numai de lumina difuza care ajunge in adincul canionului. Cu cit lumina ajunge mai departe, cu atit devine mai moale si colorata. B - Cer innorat Descriere: in zilele cu cer innorat, acest tip de lumina este moale si albastruie in culoare. Provine din intregul cer care actioneaza ca un difuzor urias al luminii solare. Calitate: moale, difuza. Peisajul este invaluit in umbra. Umbrele, care au o tenta albastruie naturala, sint responsabile pentru tenta albastra a imaginilor in aceste ocazii. Chiar daca aceasta tenta nu este perceputa de om, ea apare clar pe film. Culoare: tente de culoare albastruie Umbre: moi ori inexistente Contrast: foarte scazut Film recomandat pentru modelarea contrastului: un film de contrast ridicat si cu saturare mare a culorilor, de exemplu Fuji Velvia. Daca fotografiati digital, puteti adauga o curba de ajustare a contrastului [S-curver] la fisierul de imagine. - 35 -

C - Umbre deschise Descriere: un subiect se gaseste intr-o situatie cu umbre deschise cind este localizat intr-o arie umbrita intr-o zi insorita. Astfel de situatii se traduc prin expuneri pentru zona de umbre, rezultind supraexpuneri in zonele insorite. Un exemplu clasic de imagine in zona umbrita deschisa este un portret in umbra, dar cu zone insorite in fundal. In aceste situatii este recomandabila folosirea unui flash frontal care sa deschida umbrele si sa micsoreze contrastul intre umbre si partile luminoase din cadru. Cum in peisaj nu se intrebuinteaza flashul in mod uzual, incadrarea se face in asa fel incit sa nu apara zone insorite in cadru. Calitate: moale si difuza Culoare: lumina cu tenta albastruie Umbre: lipsa totala de umbre Contrst: scazut Film recomandat ori ajustare de contrast: film de contrast marit si saturatie marita gen Fuji Velvia. Digital, ajustarea contrastului printr-o curba de contrast.

- 36 -

Umbrele deschise difera de lumina de cer innorat prin lipsa sursei de iluminare din cadru. Lumina este mai calda decit sub un cer innorat si nu prezinta umbre. Una dintre luminile cele mai interesante pentru fotografie. D - Lumina din spate (contre-jour) Descriere: un subiect este iluminat de Soare din spate, iar aparatul este indreptat spre Soare. Intr-o imagine tipica, subiectul este in umbra, cu o aura de lumina in jurul lui. Soarele ca sursa de lumina poate ori nu sa fie prezent in cadru, in functie de pozitia aparatului. Calitate: aura de lumina la marginea subiectului. Soarele apare ca o stea daca este in cadru si diafragma este inchisa la f16. Culoare: lumina este neutra. Culorile sint slabe si contrastul scazut. Umbre: sint prezente si sint orientate spre aparat. Contrast: contrast general foarte mare. Film recomandat si ajustarea contrastului: film de contrast moderat, gen Fuji Provia ori negativ color. Digital, nu este necesara accentuarea contrastului.

- 37 -

Lumina din spate creeaza o aura in jurul obiectelor din prim-plan. In aceasta instanta, lumina trece partial prin zapada de pe crengi, creind un efect de aura. Imaginea a fost realizata la citeva minute dupa rasarit, lumina calda combinindu-se cu nuantele de albastru din partile umbrite ale peisajului, creind un amestec de lumina complementara. De notat absenta altor culori decit albastru. Compara culoarea din aceasta imagine cu cea din imaginea urmatoare. E - Lumina directa Descriere: lumina naturala directa, aproximativ 1 ora dupa rasarit ori inainte de apus. Lumina nu este difuzata ori filtrata de nici un element natural. Lumina este intensa si directa, dind contrast marit si umbre puternice. Este de evitat in fotografia color, dar poate da rezultate interesante in alb/negru. Calitate: intensa si dura. Un filtru de polarizare este necesar in multe ocazii, daca unghiul de fotografiere este la 90 grade de pozitia Soarelui. Culoare: culori neutre. Culorile sint desaturate in cadru. Umbre: prezente si puternice. Contrast: puternic. Film recomandat si ajustare digitala: film de contrast redus gen Fuji Provia ori negativ color. Digital nu este nevoie de curbe de ajustare a contrastului. F - Lumina orizontala de dimineata ori seara Descriere: lumina moale, orizontala. Soarele este putin peste orizont, razele de lumina fiind laterale. Excelenta pentru fotografia de peisaj avind contrast scazut si tenta calda de culoare. Calitate: moale, invaluitoare. Placuta la privire. Capabila sa scoata in evidenta detaliile peisajului, retinind un pic misterul umbrelor din cadru. O - 38 -

lumina de tranzitie, intre rasarit si apus. Se schimba rapid ceea ce necesita expuneri multiple la fiecare 5-10 minute. Culoare: culoare cu tente calde de rosu-portocaliu. Umbre: prezente. Moi la rasarit si apus, transparente la inceput, devin mai scurte si dure odata cu schimbarea pozitiei Soarelui pe cer. Contrast: contrast moale cind Soarele este desupra orizontului, creste odata cu ridicarea Soarelui pe cer. Film recomandat ori ajustare digitala: film de contrast si saturatie ridicata gen Fuji Velvia. Digital, se poate adauga o curba de ajustare a contrastului.

Creata la inceputul diminetii dupa o furtuna de zapada, imaginea prezinta o varietate de tipuri de iluminare: lumina de rasarit, lumina directa, reflectata si cu umbre deschise. De notat cum zapada in zonele umbrite este albastra in timp ce in zonele cu lumina directa este alba. Lumina reflectata de peretii canionului deshide umbrele pe peretii opusi, reducind contrastul general al imaginii. Zapada actioneaza si ea ca un reflector, dind o tenta luminoasa intregii imagini. 8 - Exercitii de fotografiere A - Fotografiaza in timpul celor 6 tipuri de lumina descrisa in acest articol. Se pot folosi diverse tipuri de subiecte, fiind dificil de a fotografia un singur subiect in toate situatiile. Recomandat este insa sa poti fotografia acelasi subiect in toate tipurile de lumina. Compara contrastul si calitatea luminii in aceste imprejurari. Poti scrie caracteristicile de iluminare dupa modelul de mai sus. Ce iti place si ce nu iti place despre fiecare tip de lumina? Care este lumina preferata? Care este lumina pe care ai vrea sa o intrebuintezi mai departe pentru a crea o serie de imagini cu un singur tip de lumina? Care este lumina cea mai defavorabila si cu care nu vrei sa lucrezi alta data? B - Fotografiaza acelasi subiect inainte de rasarit pina dupa apus. Mergi la un loc preferat si fotografiaza acelasi subiect fara sa schimbi locatia aparatului. Scopul exercitiului este de a observa cum variaza lumina in timpul zilei si efetul ei asupra compozitiei.

- 39 -

C - Construieste si foloseste un Nigrometru. Nigrometru: un dispozitiv pentru observarea culorilor din cadru. Este in esenta un tub de culoare inchisa cu o deschidere mica la ambele capete pentru observatie. Observind numai o mica parte din cadru, se poate distinge culoarea acelor portiuni mult mai usor decit daca privesti tot cadrul. Cum sa construiesti un nigrometru? Se poate folosi un tub de carton, de 4-5cm diametru si 20-25cm lungime. Acopera capetele cu capace de plastic ori cu carton. Se gauresc capacele cu o deschidere de circa 0.5cm la ambele capete. Odata instalate aceste capace, nigrometrul esta gata! Pentru maxima utilitate, se poate vopsi in interior tubul in negru. Cum sa il folosesti? Orienteaza tubul spre partea din subiect pe care vrei sa o studiezi. Gaseste o portiune partial in umbra si lumina. Priveste la portiunea in umbra si alternativ la cea luminata. Vei observa culorile din umbra adinci si saturate, in timp ce in lumina, acestea sint desaturate si slabe. Foloseste acelasi procedeu pentru alte zone. Avantajul folosiri unui astfel de dispozitiv consta in observarea culorilor in diverse momente, fara influentarea ochiului de culorile alaturate unor detalii. In lipsa unui nigrometru, se poate folosi si palma inchisa, lasind o mica deschidere la ambele capete. D - Citeste cartea "Light and Colors In the Outdoors" de M.G.J.Minnaert. Aceasta carte explica multe fenomene vizuale naturale. Explica lumina inclusiv culoarea cerului, norii, miraje si halouri, efectele de curcubeu si gheata in atmosfera. Incurajeaza explorarea personala a acestor fenomene, unde si cind sa le observi, care sint cauzele si de ce unele sint foarte rare iar altele comune. 9 - Seminare de exercitiu al ideilor expuse in Vezi lista curenta de seminare si ateliere pe care le ofera A.Briot. articol

10 Concluzii Succesul nostru in domeniul peisajului fotografic depinde de capacitatea de a alege lumina cea mai buna la fotografiere. Natura este cel mai bun educator si nu exista o alternativa pentru studiul si experimentarea alegerii luminii favorabile. Devenind un maestru al luminii va veti desavirsi ca fotograf de arta.

Partea V - Cum sa selectezi cel mai bun "film" pentru o imagine specifica atit pentru lucrul pe film cit si pentru digital Toate imaginile din acest articol prezinta Spiderock in Canyon de Chelly National Monument, Arizona. Am vrut sa facilitez comparatia intre diversele imagini din articol, realizate cu diverse filme si moduri de captare digitala. - 40 -

"Spiderock and Clouds"

Film diapozitiv in original, alb/negru prelucrat in Photoshop 6.

- 41 -

1. Introducere Alegerea filmului. Un subiect care pare invechit si banal.In definitiv, majoritatea fotografilor au renuntat la film iar cei care inca nu au renuntat, stiu ca sfirsitul este aproape. Personal, in timp ce insist asupra folosiri filmului, o fac numai din motive de cost ale aparaturii digitale de marime 4x5". Mi-am amintit recent cit de repede dispare filmul din constiinta noastra colectiva cind un fotograf adolescent m-a intrebat "cum realizau fotografii imagini inainte de aparitia formatului digital?". Ei bine, inainte de digital, foloseam film. Si inainte de film foloseam placi fotosensibile si Daguerrotipii, sau chiar hirtie acoperita cu un strat fotosensibil. 2. O perspectiva istorica Avansurile tehnologice recente au redefinit ce inseamna un fotograf de peisaj. Azi, mergem sa fotografiem cu aparate usoare, cu captare instantanee si solide.Bineinteles, trebuie inca sa caram echipament, si greutatea acestuia depinde de formatul folosit si de cit vrem sa caram cu noi. Oricum am privi insa fotografia azi, ea este mult mai simpla decit acum 100 de ani. Pentru primii fotografi de peisaj americani, ca Timothy O'Sullivan, William Henry Jackson si Carleton E. Watkins, echipamentul necesar fotografierii insemna o povara imensa si nu un simplu rucsack. Magarii si caii erau la fel de importanti ca si echipamentul foto. Realizarea unei imagini presupunea mai intii instalarea unui cort folosit ca foto-laborator, unde puteai sa-ti tratezi placile de sticla cu emulsia fotosensibila. Aceasta emulsie trebuia mai intii preparata, ceea ce presupunea prezenta unei surse de apa in apropiere. Un lac ori un riu trebuia sa fie intotdeauna prezente in vecinatatea locului de fotografiere. Dupa realizarea expunerii, placa de sticla trebuia developata imediat, ceea ce presupunea folosirea cortului. Cortul era folosit si pentru innoptare, ori trebuia impachetat si mutat la locul urmator de fotografiere. In zilele noastre, multi dintre noi folosim o masina, fotografiem digital si descarcam imaginile de pe carduri in timp ce conducem. O alta optiune pentru fotografii de peisaj era folosirea Daguerrotipiei. In timp ce acest proces era folosit mai ales in portretistica, unii fotografi au incercat procesul si in natura. Din nou, folosirea unui cort era necesara ca si folosirea mercurului pentru developare. Tipic, un daguerrotipist developa imaginile fiind acoperit cu o pinza peste cap, urmarind aparitia imaginii pe o placa metalica in timp ce inhala vaporii de mercur. Multi dintre acesti fotografi au ajuns in azilele de nebuni, nervii si creerul lor fiind permanent atins de emanatiile de mercur. Concluzia este insa clara: filmul dispare in timp ce captarea digitala avanseaza, iar eu scriu un articol despre alegerea "filmului"! Oare am respirat vapori de mercur eu insumi? Ei bine, fiti linistiti, nu cred ca sint mai nebun decit eram in trecut. De fapt acest articol cred ca este mai de actualitate decit in trecut. - 42 -

Acum cind avem la dispozitie captarea digitala, alegerea unui "film" alb/negru ori color, prezenta saturatiei ori lipsa ei, etc. sint elemente mai importante, si numeroase, decit niciodata. De ce? Pentru ca atunci cind fotografiezi in mod raw cu un aparat digital, esti (tehnic vorbind) responsabil pentru "developarea" imaginii. Tu decizi daca vrei aceasta imagine color ori in alb/negru, cita saturatie si contrast doresti, etc. Pe scurt, tu esti laborantul foto. Hai sa vedem ce implica aceasta captare digitala. 3. Filmul si vizualizarea. Primul lucru de care trebuie tinut cont la alegerea unui film (ori la folosirea unui convertor raw, cum o sa vedem mai jos), este vizualizarea subiectului. Fotografia este despre vizualizare asa cum am explicat in primul articol din aceasta serie. Toate articolele din aceasta serie sint legate intre ele ca subiect, dar si legate de vizualizare. Ce vezi inainte de a realiza o imagine influenteaza toate deciziile pe care le vei lua mai tirziu legate de aceasta imagine. In legatura cu alegerea unui film, apar urmatoarele intrebari: vad subiectul acesta mai bine in alb/negru ori color? - daca imaginea va fi color, o vad ca fiind cu saturatie mica ori mare? - daca vad imaginea in alb/negru, o vad cu un contrast ridicat ori scazut? - daca imaginea va fi alb/negru, o vad ca fiind alb/negru curat ori tonata in sepia (ori alte tonuri)? Un accesoriu care te va ajuta sa vezi subiectul si sa alegi filmul necesar, este filtrul de vizualizare. Cel mai popular astfel de filtru este Kodak Wratten #90. Acest filtru elimina toate culorile din subiect dindu-ti posibilitatea sa o vizualizezi in alb/negru. Practic, acest filtru da subiectului o tonalitate pal-galbuie, dar dupa un timp de folosire, ai senzatia ca imaginea devine alb/negru, vezi numai contrastul si diversele tente de gri. Pentru ca alb/negrul este o abstractie - natura este colorata totusi - vazind in alb/negru nu este chiar simplu... Exista filtre si pentru filme color. Acestea tind sa reproduca contrastul unor tipuri specifice de film. Astazi insa, folosind un proces digital, contrastul nu mai este o variabila tot atit de importanta ca in trecut. In plus, un filtru este un mod nu tocmai corect pentru evaluarea contrastului unui subiect. Un spotmetru ar fi mult mai corect in acest caz. Personal prefer sa folosesc ochelarii de soare pentru a vedea cum apare un subiect in color. Folosesc ochelari polarizatori, deci pot sa vad scena polarizata fara sa folosesc un filtru special. Bineinteles ca daca folositi formatul digital, nu iti trebuie un filtru pentru imagini color. O simpla privire la monitorul LCD este de ajuns pentru a avea o impresie corecta asupra modului in care aparatul va capta subiectul. Acesta este unul dintre avantajele majore ale aparatelor digitale.

- 43 -

4. Importanta conversiei RAW Dupa cum stiti, daca fotografiati digital, fisierul raw este imaginea "latenta" si iti trebuie un convertor pentru a obtine o imagine "developata". In acest sens, un convertor raw este mai mult decit un proces de developare; este un proces de alegere a filmului preferat. In timpul conversiei, poti decide daca imaginea va fi alb/negru ori color. Poti decide si gradul de saturatie asemanator cu alegerea unui film mai saturat ori nu in fotografiatul pe film. In mod traditional, fotografii au folosit filme color bazat pe dorinta lor de a obtine o anumita culoare specifica in imagine. De exemplu, Fuji Velvia este popular pentru fotografii de peisaj datorita unui grad inalt de saturatie si contrastului ridicat. In timp ce contrastul ridicat limiteaza intro oarecare masura scara de valori de tonuri pe care filmul poate sa le inregistreze, gradul inalt de saturatie si corectitudinea in redarea culorilor face popular acest film pentru peisagisti. Ektachrome si Kodachrome au fost favorite pentru redarea culorilor in tonuri reci, respectiv calde, si redarea culorii in mod "rece", respectiv a culorii rosii. Alte preferinte sint posibile. Personal prefer filmul Fuji Provia, cu contrast scazut si o saturatie scazuta comparativ cu Velvia. Cum filmul va fi procesat si digital, pot ulterior sa maresc contrastul si saturatia, in Photoshop. O alta optiune printre multe altele, pentru fotografii pe film, este si filmul color negativ. Dat fiind ca majoritatea publicatiilor prefera filmul diapozitiv ca sa "vada" culorile adevarate, filmul negativ este in prezent acceptabil pentru ca se poate scana. Privind o imagine digitala, nu mai conteaza daca imaginea a fost creata pe film negativ ori pozitiv, deoarece toate imaginile digitale sint pozitive. Avantajul principal al filmelor negative este ca ofera o plaja mai larga de contrast decit filmele diapozitive. Aceasta da posibilitatea captarii unei plaje mai largi de tonuri, deci poate fi folosit mai bine pentru subiecte cu contrast ridicat. Deasemenea, filmele negative au o saturatie mai scazuta, ceea ce favorizeaza subiectele cu tonuri subtile, moi. 5. Color ori... color? Daca saturatia nu mai este un factor major pentru film ori captarea digitala, problema saturatiei devine o chestiune de gust personal. Mai mult, saturatia poate fi variata infinit in procesarea digitala. Aceasta optiune implica bunul gust si preferintele personale mai mult decit oferta fabricantilor de film. In acelasi timp nu mai putem da vina pe fabricantii de film cind audienta nu accepta o anumita saturatie de culoare, ci trebuie sa ne ajustam singuri modul de lucru. Personal prefer imaginile moi, cu saturatie mica. Aceasta preferinta nu a fost insa permanenta. Am folosit in trecut si filme Velvia. Asta nu inseamna ca in viitor nu voi mai realiza imagini saturate, ci ca in prezent prefer sa explorez posibilitatile oferite de tehnologia curenta ca si sa descopar ce se poate obtine prin imagini moi si cu saturatie scazuta.

- 44 -

6. Hai sa folosim film ori captarea digitala - sa nu lasam filmul sa ne foloseasca pe noi Filmele diapozitive, cum ar fi Velvia, cresc contrastul si saturatia de culoare. Cind folosim un astfel de film, un subiect care apare privirii noastre "moale" si fara "culoare", devine saturat cind este fotografiat pe filmul dia respectiv. Aceasta caracteristica a filmului Velvia, a influentat alegerea luminii in care este folosit. Subiectele alese trebuie sa aiba contrast scazut si saturatie mica. In schimb, aceasta alegere inseamna ca trebuie sa eviti anumite conditii naturale cind folosind Velvia ar da imagini suprasaturate si cu contraste exagerate. Un subiect tipic pentru Velvia este plasat intr-o umbra deschisa, ori fotografiat intr-o zi innorata. Ori in canioane, cu tendinta de a elimina lumina directa pe subiect. Apusurile si rasariturle de Soare sint subiecte preferate, desi prezinta probleme de redare dat fiind contrastul ridicat al acestor subiecte. Un filtru gradual neutru este folosit in aceste cazuri pentru a reduce contrastul intre cer si pamant. Filmul este in consecinta preferat in conditiile descrise, dar ce te faci cind vrei sa explorezi si alte genuri de iluminare? Cum ar fi dupa si inainte de rasarit, respectiv apus, sa incluzi in cadru si spatii iluminate direct de Soare, etc. In aceste cazuri contrastul marit dat de Velvia va limita enorm redarea corecta a subiectului. Ce vreau sa evidentiez aici este ca generatii intregi de fotografi au fost influentati de anumite tipuri de film. Nimic rau in asta, dar sa nu uitam ca viata este mai bogata in aspecte interesante, mai departe de redarea tip "Velvia". Personal explorez in prezent aceste "alte" posibilitati, fara sa elimin in totalitate fenomenul "Velvia". 7. Color ori alb/negru? Asa cum cum sintem nevoiti sa alegem diverse optiuni in fotografia color, la fel se intimpla si in alb/negru. Inainte de aparitia formatului digital, aceasta alegere trebuia facuta in momentul expunerii si in aparat. Trebuia sa alegem intre film color ori alb/negru. Puteam folosi in laborator hartia Kodak Panalure pentru a mari imagini color negative in alb/negru. Dar, desi citeodata rezultatele erau bune, eu nu am fost niciodata capabil sa obtin aceiasi calitate de alb/negru ca dupa un film negativ alb/negru. Astazi alegerea modului de redare color ori alb/negru poate fi aminata pina cind imaginea ajunge in computer. Pe film, poti astepta pana dupa scanare si sa convertesti imaginea in alb/negru; pe digital, aceasta optiune exista in timpul conversiei raw. Ambele programe Photoshop Raw si Capture One fac acelasi lucru, dupa care poti salva caracteristicile de conversie intr-un profil pentru imagini viitoare. Oricare ar fi metodologia folosita pentru a crea imagini alb/negru, in final vom fi pusi in situatia de a alege daca dorim o imagine alb/negru ori color.Culoarea are calitatile ei specifice care duc la o reprezentare corecta a realitatii, incit eliminarea ei devine o alegere greu de justificat de catre

- 45 -

fotografi. Dar si alb/negrul are calitatile lui care face folosirea culorii nejustificata in anumite subiecte. Am observat de numeroase ori ca imaginile color bune sint bune si in alb/negru. Ca sa vezi acest lucru singur, foloseste un filtru Wratten #90. Explicatia mea in aceste cazuri se reduce la compozitie. O imagine buna, are o compozitie buna. Compozitia este coloana vertebrala a unei imagini, suportul imaginii, si pentru ca aceasta este data de pozitia obiectelor in cadru, este natural ca imaginea sa nu fie limitata de culoare numai. Compozitia in fotografie este asemanatoare cu desenul in pictura. Daca pictura foloseste culoare, desenul este realizat in alb/negru ori sepia. Multi pictori deseneaza schite inainte de a trece la culoare. Desenul defineste compozitia, aranjamentul obiectelor in cadru, si este, in esenta, un proces alb/negru. Ce conteaza pentru compozitie nu este culoarea in sine, ci formele, liniile si aranjamentul obiectelor in spatiu pentru a reda adincimea. Desigur, putem crea compozitie bazata numai pe culoare. O compozitie unde culoarea nu este numai un element al cadrului, ci este subiectul in sine. Oricum, as zice ca acest gen de compozitii sint mai mult exceptia de la regula in fotografia de peisaj. Din experienta mea, acest gen de compozitii definesc mai mult un stil personal decit un mod general de abordare. De ce? Pentru ca acest gen de compozitii bazate pe culoare sint greu de gasit in natura. Daca subiectul este fabricat de om, atunci culoarea poate fi un subiect. Un perete vopsit in culori aprinse, un set de farfurii de diverse culori, diverse materiale colorate puse la un loc, etc. sint citeva dintre subiectele obisnuite. Acest subiect poate fi dezbatut mai departe. Oricare ar fi concluzia, incurajez fotografii sa priveasca la imaginile lor colorate printr-un filtru Wratten #90. Este ceva de invatat din asta.

"Spiderock in Snowstorm" Imaginea color originala este in stinga. Imaginea alb/negru a fost creata in Photoshop. Am crezut ca imi place mai - 46 -

mult cea alb/negru pentru ca oricum este foarte putina culoare in original. Dar se pare ca acea putina culoare din original este parte esentiala din imagine. Fara ea, imaginii parca ii lipseste ceva. 8. Duotonuri, tritonuri si quadrotonuri. De explorat sint si alternativele la alb/negru pur. In Photoshop exista anumite optiuni care duc la imagini cu tonuri de anumite tente, care pot fi mai interesante. Un set de duo, tri si quadrotonuri sint prezente in Photoshop, dar acestea pot fi alterate dupa gust.

Tritones in Photoshop Aici sint optiunile alese pt. a realiza imaginile din sectiunea de exercitii #2 de mai jos. 9. Sensibilitatea filmului Sensibilitatea filmului este rar o problema in fotografia de peisaj. In cazul meu, si al majoritatii fotografilor de peisaj, folosesc deobicei cel mai putin sensibil film posibil. In mod curent folosesc Fuji Provia care este un film de 100ISO. Velvia este un film de 50ISO, dar diferenta de granulatie intre cele doua este minora. O versiune de 100ISO a filmului Velvia este fabricata, dar cu caracteristici similare celui de 50ISO. Ca regula generala, in fotografia de peisaj se prefera un film cu granulatia cit mai mica.

- 47 -

O alta regula personala este sa folosesc aceiasi sensibilitate de film pentru orice tip de film, alb/negru ori color. Motivul principal este de a elimina o posibila confuzie la expunerea cu diverse sensibilitati de film, mai ales in cazul folosiri unui aparat de format mare si a unui exponometru de mana. In formatul digital, problema sensibilitatii este foarte diferita, deoarece poti sa schimbi aceasta sensibilitate in orice moment. In acelasi timp, la aparatele de calitate ridicata, diferenta intre sensibilitati este minora (intre ISO 100 si 400 de ex.) in imaginea finala. Oricum, daca este nevoie de un timp de expunere mai mare, este indicat sa folositi ISO100 ca optiune standard. Iar in cazul fotografiei de peisaj, folosirea unui trepied va elimina problema unui timp de expunere prea lung.

Spiderock Snowstorm Panorama Si in aceste imagini, originalul este un dia color. Am creat imaginea alb/negru numai pentru a ilustra acest articol. In timp ce imaginea color este expusa in casa mea ca o panorama de 1.5m, nu am nici o intentie de a tipari imaginea in alb/negru. 10. Exercitii de aprofundare a tehnicii fotografice Urmatoarele exercitii te vor ajuta sa intelegi mai bine importanta alegerii "filmului". O sa te ajute sa vizualizezi ce inseamna film, ori conversia RAW in termeni de transformare a imaginii fotografice intr-o imagine cu totul diferita. Exercitiu #1: Fotografiaza subiectul cu aceiasi compozitie, in color si alb/negru. Foloseste un filtru Kodak #90 pentru previzualizarea subiectului in alb/negru. Gaseste un subiect care arata bine atit in color cit si in alb/negru. Realizeaza imaginile succesiv, astfel incit lumina si norii sa fie in aceiasi pozitie in imagini. Cu aparat cu film, schimba filmul (ori foloseste doua corpuri de aparat). Pe digital, transforma imaginea RAW in - 48 -

alb/negru. Compara cele doua imagini si observa diferentele intre imaginea alb/negru si color. Decide care dintre ele iti place mai mult.

Clearing Winter Storm over Spiderock Originalul este un diapozitiv. Am transformat imaginea intr-un fisier alb/negru in Photoshop. Desi am fotografiat alb/negru ani de zile, gasesc din ce in ce mai greu satisfactie comparativ cu fotografia color. In acest caz, nu am tiparit niciodata imaginea alb/negru. Exercitiu #2: Incepind cu o anumita imagine, creaza cit mai multe variatii color, alb/negru si sepia. Pe film, scaneaza originalul color si transforma-l in alb/negru si o imagine sepia. Daca ai folosit film alb/negru, creaza diverse variatii in sepia, cu mai mult ori mai putin maron. Explora posibilitatile oferite de duo, tri, si quatrotonuri. Revenind la imaginea color originala, creaza variatii cu diverse nivele de saturatie. Tipareste fiecare imagine A4 si compara pozele. Gaseste-o pe cea care iti place cel mai mult si pe cea care iti place +cel mai putin. Deasemenea elimina imaginile care sint foarte apropiate intre ele ca rezultat.

- 49 -

- 50 -

Spiderock in the Spring at Sunrise 6 variatii ale unui original color dia. Imaginea originala este prima din serie, restul fiind variatii in Photoshop. 11. Concluzii Importanta "filmului" folosit este la fel de acuta ca si in zilele cind filmul era singura solutie. Acest fapt intareste principiul ca este important sa stim ce gen de imagini dorim sa realizam. Acum putem face aceste alegeri cind convertim o imagine din RAW in Photoshop, ori cind scanam un film. Stiind de ce facem aceste alegeri si cum sa le facem, duce in mod inevitabil la imagini mai bune in final. In acelasi timp, avem posibilitatea de a controla in intregime procesul creativ, indiferent de ce film, aparat ori software folosim. Cel mai bun mod de a invata acest aspect al alegerii "filmului" este prin practica.

- 51 -

Spiderock from the floor of Canyon de Chelly Am creat o imagine alb/negru dupa originalul color dia. Desi imi place mai mult sa lucrez color, alb/negrul este citeodata la fel de interesant. Decizia de a alege care imagine imi place mai mult este dificila. Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna 1. Introducere Expunere... cuvintul contine o anumita doza de risc si de decizie irevocabila. O data ce expunerea a fost stabilita pe aparat si imaginea realizata, nu exista o cale fizica de a o schimba. Nu poti decit sa speri ca expunerea a fost corecta si imaginea contine toate detaliile necesare. Dar ce se intimpla daca imaginea nu are toate detaliile pe care le dorim? Ce se intimpla daca expunerea nu este 100% corecta? Exista vreo posibilitate de a obtine o imagine buna desi expunerea a fost ratata? Multe intrebari, putine raspunsuri. Expunerea este un capitol putin discutat in literatura de specialitate. Si asta pentru ca expunerea nu este o "stiinta"

- 52 -

care presupune cunostiinte superioare, ci se supune unui anumit nivel de interpretare artistica. 2. Importanta expunerii corecte Indiferent de mediul folosit - film ori digital - o imagine bine expusa trebuie sa contina toate informatiile necesare despre subiectul respectiv. Ansel Adams, care a fost initial inclinat spre o cariera de pianist, facea mereu comparatii intre fotografie si muzica. In legatura cu expunerea, compara negativul cu partitura muzicala, iar imaginea tiparita cu un concert. Astazi putem extinde aceste comparatii la fisierele RAW si diapozitive. Partea de concert insa, nu s-a schimbat. Si nici ideea de baza a lui Adams, cu cit partitura va fi mai buna, cu atit si concertul va fi mai bun. In mod ideal, o imagine buna trebuie sa contina detalii in toate aspectele. Atit in umbre, cit si in lumini. Problema este insa ca obtinerea acestor detalii este de multe ori dificila. Gama de contrast pe care un anumit film ori sensor digital poate sa o inregistreze este limitata. Ea variaza de la film la film si de la sensor la sensor. De aici putem trage prima concluzie: daca dorim o expunere corecta, trebuie sa cunoastem gama de contrast pe care filmul ori sensorul digital sint in stare sa le reproduca. 3. Carduri gri, supraexpunere si subexpunere Un card gri (practic, un carton colorat intr-o culoare gris mediu) este produs de firme diverse precum Kodak. Ce este important este faptul ca aceste carduri reflecta exact 18% din lumina incidenta. Aceasta valoare nu este intimplatoare si este in linie cu calibrarea tuturor exponometrelor (de mana, ori incorporate in aparate). Daca se fotografiaza o suprafata uniforma fara sa se ajusteze expunerea conform unui exponometru, aceasta imagine va apare ca un gri cu reflectanta 18% in imaginea tiparita. Ca sa obti o fotografie mai inchisa in tonuri, ori mai deschisa, trebuie sa supraexpui, ori sa subexpui. Camerele moderne de astazi calculeaza expunerea si apoi o compara cu mii de alte imagini asemanatoare inmagazinate in memoria lor digitala. Astfel de aparate nu urmeaza orbeste ce dicteaza exponometrul intern, ci o compara cu alte expuneri asemanatoare din baza de date interna. Apoi, ajusteaza expunerea finala corespunzator. Procentul final de imagini expuse corect va fi mult mai mare decit cel obtinut prin mijloace mai simple. Oricum, in anumite situatii extreme, expunerea finala trebuie corectata manual. Supraexpunere: este procesul prin care o imagine se expune mai mult decit indica exponometrul. Imaginea rezultata va avea tonuri mai deschise decit normal. Subexpunerea: daca se expune mai putin decit indica aparatul, se obtine o imagine cu tonuri mai intunecate.

- 53 -

Tear Drop Arch Moonrise, Monument Valley, Utah Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia F Aceasta imagine putea fi supraexpusa daca as fi folosit recomandarea aparatului. Ca sa obtin detalii la Luna si la nori, a trebuit sa subexpun prim-planul format de stinci. In realitate, sint ceva detalii si in formatiunea de roca, dar am preferat sa tiparesc imaginea in asa fel incit sa elimin aceste detalii. In afara de triunghiul luminos din coltul stinga-sus pt. a accentua contrastul puternic din cadru. 4. Cum sa determini gama de contrast specifica unui film ori a sensorului digital Pentru acest excercitiu trebue sa gasim un subiect uniform iluminat si fara textura excesiva. Un perete in umbra deschisa, vopsit pe cit posibil intr-o nuanta de gris, ori cit mai apropiat ar fi ideal. Incadrarea se face in asa fel incit sa nu intre nimic altceva in cadru in afara de peretele respectiv. In continuare: - realizeaza o imagine conform cu expunerea calculata de aparat. - urmatoarea imagine se expune cu 1 treapta de diafragma mai inchisa, urmatoarea cu 2, urmatoarea cu 3, 4, si 5 trepte mai inchise. Toate aceste imagini vor fi mai inchise in tonuri decat cea realizata conform masurarii - 54 -

corecte. - aceleasi trepte pentru supraexpunere, dar deschizind diafragma cu 1 pana la 5 valori. - daca intrebuintezi film, developeaza-l normal; - daca intrebuintezi un aparat digital, importa fisierele raw in programul de conversie fara sa ajustezi expunerea. Fara nici o manipulare, deschide imaginile in programul de editare. - priveste filmul - negativ ori diapozitiv - pe o masa de lumina (cutie cu geam mat, iluminat din interior), iar fisierele raw pe un monitor bine calibrat. - cele 11 imagini vor varia de la foarte luminoase, pana la foarte intunecate comparativ cu imaginea expusa corect; numara imaginile intrun sens si celalalt care prezinta inca detali, in afara imaginii expuse corect. - daca sunt 6 imagini cu detalii, in afara celei corect expuse, inseamna ca filmul ori sensorul digital este capabil sa inregistreze 6 nivele de expunere; rezultatele vor varia de la film la film, ori de la sensor la sensor. De exemplu, eu folosesc cu precadere filmul Fuji Provia 100F. Din experimentul descris mai sus, stiu ca pot inregistra 5 trepte de expunere: 3 sub si 2 supra expunerii corecte. Stiind gama de expunere posibila cu un anumit tip de film ori sensor digital, este mai usor sa determini expunerea corecta pentru un subiect specific. Pentru acest calcul, incearca modul de lucru urmator: - masoara mai intai partea cea mai intunecata si luminoasa din cadru - calculeaza cite trepte de diafragma sint intre partile cele mai intunecate si cele mai luminoase; de exemplu, daca umbrele dau o masura de f/2.8 la 1/60 sec. si partile luminoase dau f/16 la 1/60 sec., ai 5 trepte de expunere care vor reda gama de contrast din cadru. Gama obisnuita de diafragme variaza intre: f1 - f1.4 - f2 - f2.8 - f4 - f5.6 - f8 - f11 - f16 - f22 - f32 - f45 - f64 iar gama de timpi de expunere, intre: 1/500 - 1/250 - 1/125 - 1/60 - 1/30 - 1/15 - 1/8 - 1/4 - 1/2 - 1sec - 2sec - 4sec - 8sec - 16sec etc. Fiecare treapta (stop) pe ambele scale reprezinta 1 treapta de expunere. Mergind in sus ori in jos pe scale, treapta urmatoare va reprezenta o subexpunere ori supraexpunere cu 1 treapta. Pe scala diafragmelor, mergind in sus 1 treapta inseamna o subexpunere, in jos 1 treapta, o supraexpunere (tinind timpul de expunere constant). Pe scala timpilor de expunere, un numar mai mic inseamna supraexpunere, un numar mai mare, subexpunere (tinind diafragma constanta) (vezi nota de subsol).

- 55 -

Lomaki Ruin, Wutpaki National Monument Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F Imaginea reprezinta o gama extrema de contrast de la partea umbrita a ruinelor, pana la munti si cer. Ca sa obtin detalii in ruine, aproape ca a trebuit sa supraexpun muntele. Daca nu cunoasteam plaja de contraste a filmului, expunerea nu ar fi fost corecta. 5. Histograma Expunerea digitala a introdus o solutie noua in determinarea expunerii corecte:histograma. Cu o histograma vizibila pe aparat, avem rezultatul expunerii intr-o anumita situatie. Histograma arata si ne spune: - ce o sa se intimple cu plaja de contrast cind imaginea va fi inregistrata digital - cum sint distribuite valorile de expunere in cadru - daca vom avea detalii in toate elementele din cadru Histograma nu inlocuieste un exponometru. Aceasta nu ne da expunerea corecta, dar ne arata cum va fi inregistrata imaginea finala inainte de a ajunge in laborator ori la imprimanta foto. Histogramele sint prezente in doua variante: monocrome (arata luminozitatea in cadru), ori tricolore (luminozitatea fiecarui canal de culoare - rosu, verde si albastru). 6. Expunerea in trepte Practica fotografica a folosit intotdeauna o metoda simpla de a inregistra expunerea optima: expunerea in trepte. Se fotografiaza subiectul cu diverse valori de diafragma si viteza [mentinand unul dintre

- 56 -

acesti parametrii constant, deobicei viteza] sperand ca undeva intre aceste expuneri sa se gaseasca expunerea ideala. In contrast cu masurarea data de exponometru si ajustata cu ajutorul histogramei, folosirea expunerii in trepte este o metoda empirica, dar care este inca folosita in cazul expunerilor dificile.

Winter Sunrise, Zion National Park, Utah Hasselblad 503CW, Zeiss 150mm, Fuji Provia 100F Un subiect ca cel de mai sus poate fi foarte greu de expus corect. In acest caz, am efectuat o singura expunere, masurind partea umbrita a zapezii, apropiata de un gris mediu. Am folosit un exponometru spot si masurat partea din stinga-sus a cadrului. Acest subiect ar fi fost un candidat serios pt. expunerea in trepte daca nu esti sigur care este expunerea ideala. Personal folosesc expunerea in trepte atit pe film, cit si digital. Costul suplimentar pe film este neglijabil, iar pe digital nu exista practic. Un pret mic pt. a obtine o expunere ideala! In practica folosesc trepte de expunere cuprinse intre +1 -1 valori de diafragma fata de expunerea masurata de aparat ori exponometru. De ex. daca am masurat expunerea ca fiind f/22 la 1/4sec. o sa fac o expunere la f/22 si 1/2sec si o expunere la f/22 si 1/8sec. In majoritatea cazurilor aceste expuneri suplimentare imi vor da o imagine ideala. In cazul expunerii digitale este recomandata metoda de "expunere la dreapta" descris de Michael Reichmann [http://luminous-landscape.com]. Aceasta metoda rezulta din faptul ca aparatele digitale tind sa inregistreze mai multa informatii (detalii) in partile luminoase ale cadrului decat in partile intunecate. Expunand la dreapta inseamna sa supraexpui. Cit de mult? Atit cit este necesar ca sa plasezi valorile cele mai luminoase din cadru la marginea din dreapta a histogramei, dar fara sa iesi din ea. De asemenea, aceasta

- 57 -

metoda impune reasezarea expunerii in spatiul normal in timpul conversiei RAW. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii mai ales in partile umbrite si mediu iluminate. Cind expunem la dreapta, este necesar sa tinem cont de faptul ca imaginea este compusa din trei canale (RGB) si luminozitatea este diferita in fiecare canal. Daca aparatul Dstra are un singur canal monocrom in histograma, trebuie atentie marita in cazul expunerii la dreapta, existind pericolul ca unul dintre aceste canale sa fie supraexpus in afara marginii din dreapta. Din cauza acestei limitari, atunci cind folosesc un aparat cu o histograma monocroma, obisnuiesc sa expun un cadru in trepte, o subexpunere cu 1 treapta si citeodata chiar cu 2 trepte. De ce? In primul rind pt. ca asta imi da siguranta ca nu voi taia accidental unul dintre canalele RGB individuale si ca voi avea o imagine completa, cu informatii suficiente in toate canalele. In al doilea rand, nu costa nimic in plus, in al treilea rand, nu consuma timp in plus, si in ultimul rand pt. ca imi da posibilitatea de a vedea o imagine expusa corect pe ecranul LCD al aparatului, in loc de una supraexpusa.

Zion Snow Sunrise, Zion National Park, Utah Hasselblad SWCM-CF, dedicated Zeiss Biogon 38mm, Fuji Provia 100F O alta situatie complicata din punct de vedere al expunerii. Nivelul de iluminare era in permanenta schimbare, necesitand o masurare periodica. In acelasi timp, contrastul era foarte puternic avind in cadru zapada iluminata de Soare si umbre adanci. A trebuit sa iau o decizie in ce

- 58 -

priveste gradul de intunecare dorit in zapada umbrita. Nu am avut timp sa expun in trepte deoarece norii au disparut rapid dupa ce am efectuat expunerea de fata. Cadrul are totusi detalii in toata plaja de iluminari totusi. Zapada umbrita are tonuri albastre pe film, deoarece este iluminata numai de partea albastra a cerului (umbre deschise). Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna - continuare

7. Studiaza subiectul pe care il fotografiezi Se disting trei situatii care trebuie luate in consideratie: a) obiecte foarte luminoase - expunerea masurata poate fi puternic influentata de aceste obiecte si poate duce la subexpuneri accentuate. Explicatia sta in faptul ca exponometrul incearca sa aplice acelasi nivel de 18% la tot cadrul. Daca obiectul din cadru este alb, si il doresti sa apara alb pe film, o sa trebuiasca sa supraexpui ca sa balansezi tendinta exponometrului de a il reda gris 18%. O alta situatie tipica in fotografia de peisaj este zapada. Zapada este alba, foarte reflectanta si duce in majoritatea cazurilor la subexpunerea imaginilor. Cu majoritatea aparatelor este necesara o supraexpunere de 1 - 2 trepte, daca se doreste ca zapada sa apara alba in imagine. Daca zapada este in umbra, nu este nevoie de supraexpunere insa, decit daca se doreste ca aceasta sa apara mai luminoasa in imagine. Obiectele si suprafetele reflectante constituie alte situatii in care poate apare o subexpunere. Reflexii pe apa, obiecte metalice iluminate direct de Soare, sau chiar unii pereti de munti direct iluminati, trebuie supraexpusi cu 1 - 2 trepte de expunere. b) obiecte foarte intunecate - acest gen de obiecte duc la supraexpuneri; o situatie tipica este o scena in contrejour, la rasarit de Soare, cu un profil de munti, copaci, etc. Este recomandabil sa lasam aceste elemente cit mai inchise ca tonuri, deoarece este foarte dificil sa obtinem detalii si in cer si in aceste obiecte de relief. In aceste cazuri se recomanda o subexpunere cu 1 - 2 trepte de expunere, pentru a obtine detalii corecte in partile luminoase. c) nivele de iluminare care se schimba rapid - iluminarea unui subiect trebuie monitorizata continuu; ore critice sant rasaritul, apusul si vreme schimbatoare cu nori in miscare rapida. 8. Remedierea contrastului excesiv Ce se intampla cind nu poti obtine o expunere corecta, cu detalii atat in lumini cat si in in umbre? In primul rand, acest lucru este foarte comun. Din fericire, exista cateva solutii:

- 59 -

a) folosirea de filtre split gri-neutru: aceste filtre sant impartite in doua: o parte transparenta la baza si una gris neutru la partea superioara. Partea clara este deobicei mai mare decat cea gri in raport de 1:2 ori 1:3. Tranzitia intre partea clara si cea gri este graduala. Aceste filtre se gasesc in diverse densitati de gri, recomandate fiind cele cu 1 - 2 trepte de expunere. Ele se plaseaza intr-o rama in fata obiectivelor si se culiseaza in sus sau in jos pana tranzitia vizibila in vizorul aparatului este la locul potrivit. O folosire tipica este cea in cazul unui cadru cu cer foarte luminos, cum exista la rasarit ori apus.

Aceste 3 imagini sunt un exemplu perfect de "sandwich" digital. Am facut o singura imagine a acestui subiect si, cand am prelucrat-o in converterul RAW, am observat ca nu pot obtine detalii atat in lumini cat si in umbre in acelasi timp. Am hotarat atunci sa fac 2 conversii, una pentru lumini si una pentru umbre. Apoi am combinat cele doua fisiere in Photoshop. Aceasta procedura nu ia mai mult de cateva minute si produce rezultate foarte bune. Imaginea din dreapta este rezultatul final. b) conversia RAW pentru lumini si umbre. In momentul fotografierii nu exista multe posibilitati de a compensa expunerea pentru o gama larga de contraste in afara de folosirea unui filtru gradual neutru. Poti fotografia subiecte cu contraste mai slabe, care nu depasesc posibilitatile aparatului ori ale filmului intrebuintat, dar aceasta abordare limiteaza substantial gama de subiecte interesante. Dar daca inregistrezi o imagine in care gama de contrast este peste capacitatea aparatului ori filmului, pasul urmator este compensarea acestui contrast in laborator. O procedura foarte eficienta pentru imaginile digitale este de a face o conversie RAW separata pentru lumini si umbre. Aceasta tehnica este foarte utila cind nu poti obtine toate detaliile intr-o singura imagine convertita din RAW. Pentru inceput, ajusteaza luminile cu ajutorul optiunilor de control al expunerii din programul de conversie. In mod normal, o sa trebuiasca sa reduci expunerea imaginii originale. Apoi, termina conversia si salveaza imaginea. Urmatorul pas este asemanator, folosind fisierul original, pentru ajustarea umbrelor. Aici o sa fie necesara o crestere a expunerii pt. a obtine ceva detalii in umbre. In final, faci - 60 -

conversia si salvezi un al doilea fisier. Urmatorul pas este deschiderea celor doua imagini in programul de editat. Poti suprapune una dintre imagini peste cealalta intr-un canal separat, avand grija ca alinierea celor doua imagini sa fie perfecta. Se adauga un nivel de mascare [Layer mask] la acest canal si folosind pensula de stergere [Eraser brush], cu un setting moale si larg, stergi partile din imaginea superioara pe care doresti sa le elimini. De exemplu, daca imaginea superioara este cea ajustata pentru lumini, stergi partile umbrite din ea. Ce ramane este partea umbrita corect din imaginea inferioara. c) scanare pentru lumini si umbre. Un procedeu similar se foloseste si in cazul scanarii unui diapozitiv ori negativ. Se scaneaza de doua ori suportul, o data pentru lumini, si o data pentru umbre. Se deschid ambele imagini in programul de editare si se urmeaza procesul descris mai sus. Atentie marita la scanare, pt. ca filmul poate sa se miste intre scanari si apar imagini nealiniate perfect in "sandwich-ul" final! O intrebare frecventa este: "de ce nu se converteste normal din RAW ori nu se scaneaza o singura data o imagine, si apoi poate fi ajustata in programul de editare folosind optiunile de "curves", "dodging", ori "burnin"?" Desigur, se pot aplica si aceste metode pentru imagini cu necesitati de corectie mici, dar pentru imagini cu necesitati mari, procedeul descris mai sus este cel mai indicat. d) sandwich-uri digitale. In unele cazuri, procedeul descris nu este suficient pentru a obtine o imagine finala buna din simplul motiv ca imaginea originala nu contine suficiente informatii (detalii) atat in lumini cat si in umbre. Dar, folosind diverse trepte de expunere, in mod sigur o sa aveti imaginile necesare pentru a produce in final o imagine combinata ideala. Cateodata, una dintre imagini contine toate detaliile necesare, conversia separata a unui singur cadru ne mai fiind necesara. Folosind doua imagini separate, acestea se pot suprapune in programul de editare si obtine imaginea corecta finala. Cum alinierea celor doau imagini trebuie sa fie perfecta, este necesara folosirea unui trepied la fotografiere. Mai greu este de obtinut aceasta aliniere in cazul filmului, care chiar daca aparatul este performant si se foloseste un trepied solid, pot apare diferente de aliniere. Desigur, este mult mai eficient sa ai rabdare si experienta in momentul inregistrari imaginilor, decit sa petreci mai mult timp in post-procesare.

- 61 -

Lower Ruin, Tonto National Monument, Arizona Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia 100F Aceasta imagine a fost produsa prin combinarea a doua imagini scanate separat dupa doua diapozitive. Avand de a face cu un contrast excesiv in cadru, am hotarat sa folosesc doua expuneri diferite pentru a capta detalii atat in cer cat si in primul plan. Am combinat cele doua imagini in Photoshop prin suprapunere si cu o masca de ajustare. Am sters apoi partile din imaginea superioara care nu doream sa le salvez, dar am lasat peretele din dreapta complet negru si fara detalii, pentru a accentua contrastul din cadru. 9. Utilizarea unui exponometru de mana Cateva exponometre si modul lor de folosire puteti gasi in aceasta pagina. 10. Cateva exercitii utile a) determinarea contrastului general intr-un cadru Un exercitiu simplu de masurare a partilor celor mai intunecate si luminoase din cadru. Un spotmetru este foarte util in acest caz, dar se poate incerca si cu exponometrul intern al aparatului sau un exponometru manual. Daca folositi aparatul, trebuie sa va apropiati de aria care trebuie masurata in asa fel incat sa nu intre in cadru si alte elemente mai luminoase ori mai intunecate. Un teleobiectiv ajuta in acest caz, avand unghiul de incadrare mai mic. Unele aparate moderne au si masurare spot

- 62 -

pe care o puteti folosi in acest exercitiu. Odata masurate cele doua suprafete, numarati cite trepte de expunere exista intre ele. Aceasta este plaja de contraste din cadrul dumneavoastra. b) masoara suprafetele importante din cadru si noteaza-le pe o schita a cadrului Cand am inceput sa folosesc aparate de studio, obisnuiam sa desenez cu ajutorul geamului mat al aparatului, o schita a subiectului. Apoi, folosind un spotmetru, masuram suprafetele importante din cadru si notam pe schita valorile corespunzatoare. Comparand mai tarziu imaginile marite cu aceste schite, m-au ajutat sa inteleg relatia intre lumina si film si cum aceste valori sunt transpuse pe hartia fotografica. Daca folositi un aparat de format 35mm, ori un aparat de format mediu, se poate schita subiectul separat. Calitatea finala a desenului nu este importanta, dar e important sa notati valorile de expunere corect. Mai jos este un exemplu de schita si subiectul respectiv. Cum spotmetrul folosit reda luminozitatea din cadru in valori de expunere [EV=exposure value], numerele reprezinta diferenta de luminozitate intre diverse arii din cadru, fara sa faca referire exacta la un cuplu de diafragma+viteza de obturare. Ca sa puteti folosi astfel de valori de expunere, trebuie ca sa asociati aceste valori cu o sensibilitate de film si o deschidere de diafragma ori viteza de obturare. Desigur, nu este necesar sa folositi EV, puteti nota direct combinatia de f si T [deschidere de diafragma si viteza de obturare] pt. filmul ori sensibilitatea folosita in acel moment. Trebuie insa sa mentineti unul dintre parametrii constanti. De exemplu daca mentineti un timp de expunere de 1/125 sec si variati diafragma in functie de aria masurata, veti avea diverse valori in cadru de genul f/16+1/125, f/8+1/125, f/2.8+1/125, etc. Plaja de contrast va fi data de diferenta intre f/16 si f/2.8, adica va fi de 5 trepte de expunere [ori EV].

- 63 -

Bridge Mountain, Zion National Park, Utah Arca Swiss 4x5 monorail view camera, Rodenstock 210mm, Polaroid Type 52 B&W film

- 64 -

c) fotografiati un subiect cu diverse trepte de expunere Fotografiati cu +5 si -5 trepte de expunere peste/sub expunerea corecta data de aparat. Ideea este de a va acomoda cu plaja de contraste pe care poate sa o redea aparatul ori filmul dumneavoastra. d) memorati plajele de diafragme si viteze. Ajuta in situatii cand variatia de iluminare este foarte rapida, ca in cazul rasaritului si apusului. e) determinati toleranta la contrast specifica aparatului ori filmului folosit Cititi sectiunea 4 de mai sus.

The Hoodoos at Sunset, Lake Powell Area, Arizona Linhof 4x5 Master Teknica, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F 11. Concluzii In cazul imaginilor de tip rasarit, apus, contrastul intre cer si subiect este extrem. Diapozitivul original are detalii suficiente in toate partile luminoase si intunecate, dar a trebuit sa folosesc mai multe masti de transformare pt. a obtine imaginea finala pe hartie la o calitate buna. Am "deschis" umbrele si am "inchis" luminozitatea excesiva din nori. Scopul invatarii expunerii nu se reduce numai la stabilirea "expunerii corecte". Majoritatea aparatelor realizeaza acest lucru automat si dau - 65 -

rezultate bune in majoritatea cazurilor. Avand acces la functia de histograma, putem vizualiza cum va apare imaginea finala cand va fi expusa. Cunoasterea aprofundata a expunerii duce la un control marit asupra imaginii finale si ne da posibilitatea de a realiza o imagine asa cum ne-o inchipuim noi, si mai putin cum ne recomanda aparatul. Pentru a ajunge la acest punct, trebuie mai intai sa invatam sa masuram plaja de contraste din cadru. Nici un aparat nu face acest lucru in mod automat. Deasemenea, trebuie sa determinam cum dorim sa redam in imaginea finala obiectele din cadru. Cum am vazut mai sus, subiectele cu contrast extrem vor rezulta in expuneri incorecte. Dar avand la indemana informatii privind modul de reactie al filmului ori sensorului la o anumita plaja de contraste, putem expune in asa fel incat sa obtinem imagini finale care se pot post-procesa cu rezultate foarte bune. Dar, obtinerea unei imagini finale bune pentru tipar nu este suficient. Alte variabile trebuie luate in consideratie. Care sunt aceste "alte variabile"? Cum decidem ce imagini trebuie pastrate si care nu? Cititi in partea a VII a acestor articole.

Cum sa decizi ce imagini pastrezi 1 - De pastrat ori nu? Cum poti sa decizi care imagini sunt suficient de bune pentru a fi pastrate, aratate altora, marite ori expuse? Din discutiile si mesajele pe care le primesc constant, si care se refera la aceasta intrebare, impresia generala pare a fi ca exista o "metoda" infailibila pentru a selecta cumva imaginile de slaba calitate de cele bune. Dati-mi voie insa sa incep acest capitol prin a afirma ca "nu este chiar asa". 2 - Care imagini sunt bune, care sunt rele? Problema este ca nu se poate da o definitie generala in acest sens. Exista unele metode de analiza in acest sens, dar procesul nu este nici clar, nici liniar. Selectarea fotografiilor nu se poate face pe baza unui calculator, ci depinde de criterii estetice care nu sunt rezultatul unor formule matematice. 3 - Metoda mea A - "Weeding" (operatia de curatare a buruienilor) Cand primesc de la laborator un set de filme developate, sau cand incarc imagini in programul de conversie raw, primul lucru pe care il fac este sa aleg imaginile care sufera de defecte iremediabile: imagini neclare, fotografiate accidental, mult supra ori subexpuse, etc. Acestea sunt imediat aruncate ori sterse de pe hard disc. Odata scapat de "buruieni", ma simt mult mai bine. Retin imagini realizate prin trepte de expunere, pentru scanare ulterioara si - 66 -

folosire in eventuale corectii de expunere in procesul de marire. Unele dintre aceste imagini s-ar putea elimina in viitor cand tehnologia va permite corectarea supra si subexpunerilor in asa fel incat sa nu mai fie nevoie de expunere in trepte.

Doua aspecte ale procesului de selectie. Prima imagine reprezinta mai multe diapozitive in format 4x5" asezate pe cutia de lumina, alaturi de o lupa 8x pe care o folosesc pentru determinarea claritatii fiecarei imagini. A doua imagine reprezinta interfata de lucru a unui program de conversie raw, in acest caz, Phase One C1Pro 3.5 cu imagini realizate pe format 35mm digital. In ambele cazuri, scopul acestei selectii este acelasi, si anume de a elimina imaginile imperfecte tehnic.

- 67 -

B - Arhivare Dupa eliminarea "buruienilor", urmeaza procesul de arhivare. Filmele developate sunt pastrate in pagini speciale transparente si adunate in dosare. Fisierele digitale le inregistrez pe DVD. Pentru securitate maxima, realizez doua copii ale DVD si le pastrez in locuri separate. Am mai multe motive pentru a arhiva imaginile pe care le pastrez imediat dupa selectia initiala. In primul rand, pentru filme, praful este un dusman imediat. Cu cat filmele ajung mai repede in paginile de arhivare si in cutii anti-praf, cu atat contactul posibil cu praful este minimalizat. Pentru fisierele digitale exista intotdeauna pericolul ca acestea sa fie sterse din greseala, sau expuse unei pierderi iremediabile in cazul defectarii unui hard disc. Din aceasta cauza, realizarea a cel putin doua copii de rezerva si pastrarea lor in locuri separate, este cea mai buna asigurare pentru cazuri de accidente tehnice.

Cutii anti-praf "Bestfile" in biroul meu

- 68 -

Cutia "Bestfile" deschisa si pagini Prin File pentru diapozitive 4x5"

Inventarul unei cutii

Cutii pentru pastrarea DVD-urilor

- 69 -

Fiecare cutie de pastrare a CD/DVD contine 24 de discuri. Discurile sunt indexate cu programul Disc Catalog care permite o cautare de imagini locala in fiecare disc. Initial foloseam CD pentru arhivare, dar incepand cu 2003, folosesc DVD. Arhivarea prezinta doua avantaje majore. In primul rand garanteaza ca originalele sunt protejate de praf si alte accidente. In al doilea rand, o arhivare logica face cautarea unor imagini mai simpla. In baza de date pentru fiecare DVD apare locul unde se gaseste imaginea, unde am fotografiat subiectul, data de realizare, si alte informatii. Pe langa baza de date aflata pe computer, atasez o copie tiparita la fiecare cutie de film ori DVD. In plus, mentin un catalog de imagini folosind Extensis Portfolio pentru toate imaginile digitale. In final, mentin pe fiecare computer pe care il am, un catalog de imagini corespunzator fiecarui DVD. Acest mod de arhivare imi permite gasirea unei imagini in circa 5 minute, ceea ce este suficient de repede pentru o colectie de peste 50,000 de imagini. C - Selectare Ultima parte din procesul meu de selectie si este cea mai dificila! Trebuie sa ma decid care imagini le consider ca cele mai bune, si care mai putin bune. Am constatat ca numarul de imagini conteaza foarte mult, si cu cat acest numar este mai mic, cu atat procesul de selectie este mai simplu. Sigur, este o constatare de bun simt, dar numarul de imagini pentru selectie depinde si de formatul folosit la fotografiere. Cu alte cuvinte, cu cat formatul este mai mare, cu atat tind sa am mai putine imagini de selectat. Implicit, procesul de selectie descris mai sus devine mai simplu daca formatul imaginii originale este mai mare. 4 - Criterii personale de selectie In conceptia mea, criteriile de selectie trebuie sa cuprinda anumite lucruri pe care le urmaresti in imagini, sau o lista de scopuri care trebuie sa fie regasita in imagini. Daca aceste criterii sunt inexistente, o selectie bazata numai pe cerinte tehnice nu este suficienta. Oricum, in momentul cand decidem ce imagini sunt bune si care nu, deja am eliminat imaginile imperfecte tehnic. Deci, care ar fi aceste criterii de selectie? In primul rand, trebuie sa existe un motiv pentru care realizezi o fotografie. Daca exista un motiv, si imaginea respectiva este bine realizata tehnic, atunci trebue pastrata. Pentru exemplificare, iata mai jos cateva criterii personale de evaluare. Trebue insa avut in vedere ca aceste criterii se pot schimba si evolueaza in timp, odata cu acumularea de experienta. A - Spiritul pozitiv

- 70 -

De cand am inceput sa fotografiez peisaje, m-am concentrat asupra aspectelor pozitive din natura. De aceea nu fotografiez saracia, mizeria, subiecte depresive, etc. B - Prospetime Incerc in acelasi timp sa creez imagini proaspete, diferite nu numai fata de cele create de alti fotografi, dar si fata de cele realizate de mine anterior. De exemplu, unul dintre scopurile mele curente este sa creez o imagine diferita de fiecare data cand vizitez un loc unde am fost anterior. Implicit, in procesul de selectie am sa elimin imagini care aduc prea mult cu altele realizate in acelasi loc, la o data anterioara. Chiar daca aceste imagini sunt tehnic impecabile. C - O singura imagine dintr-un anumit loc Unul dintre scopurile mele curente este sa fotografiez anumite locuri si sa asamblez o colectie de imagini unice conforme viziunii personale. Vizitez regulat anumite locuri cu scopul de a obtine o singura imagine definitiva a locului respectiv. Desigur, in timpul acestor vizite regulate realizez o multitudine de imagini. Dar, cand ma uit la imagini, incerc sa aleg imaginea "unica", definitorie pentru locul respectiv. D - Imagini multiple avand aceiasi compozitie Ca urmare a acestor vizite repetate in anumite locuri, ajung sa fotografiez aceiasi scena cu aceiasi compozitie. In aceste cazuri, singura variabila devine iluminarea. De exemplu, imaginea realizata la 21 Dec. la rasarit cand am expus circa 40 de imagini in formatul 4x5" fara sa schimb compozitia, pozitia aparatului ori obiectivul, exceptand ultima imagine. Dupa selectia originala am pastrat 5 imagini pentru arhiva. La cateva luni mai tarziu, dupa ce am publicat un articol descriind aceasta iesire fotografica, am selectat o singura imagine din aceasta serie si am adaugat-o la portofoliul personal.

- 71 -

- 72 -

- 73 -

Toate aceste imagini au fost realizate cu un aparat Linhof Master Teknica 4x5" si obiectiv Schneider de 75mm, pe film Fuji Provia 100F. Aceste imagini sunt cele 5 alese initial ca "bune de pastrat" din seria respectiva. In final, imaginea nr.1 a fost singura pe care am adaugat-o la portofoliu. In prezent insa, imi place si imaginea nr.5, unde se observa o usoara schimbare a pozitiei aparatului. E - Imagini care se dezvaluie singure in timp In prezent realizez imagini pentru vanzare in diverse dimensiuni, cu accentul pe imagini de 40x50" [100x125cm] si 40x120" [100x300cm]. Aceste imagini sunt destinate decorarii de case si birouri unde vor fi expuse pentru perioade indelungate de timp. Cu acest scop in minte, cand selectez imaginile de pastrat, caut imagini care nu au o amprenta clara a timpului, care pot fi privite de multe ori fara sa devina plicstisitoare, repetitive ori sabloane. Nu caut o imagine cu impact imediat, cum ar fi cazul unor imagini de publicitate. Din contra, caut sa aleg imagini care se dezvaluie singure privitorului, in timp.

5 - Excelenta tehnica nu este un scop in sine - pentru o selectie finala este nevoie de accent estetic Ca sa decid care dintre imaginile mele sunt "de pastrat" si cum sa ma indepartez de consideratii pur tehnice, a trebuit sa raspund unor intrebari fundamentale pe care oricare fotograf si le pune la un

- 74 -

moment dat. Aceste intrebari sunt: - de ce fotografiez? - ce vreau sa exprim in fotografiile mele? - ce motiv important exista pentru a alege aceste imagini acum? etc. Fara astfel de intrebari si fara sa raspund la aceste intrebari, as fi in imposibilitatea de a alege imaginile bune de pastrat, in afara criteriilor tehnice. Desigur, aceste criterii sunt alese in asa fel incat sa ma ajute sa-mi ating scopurile actuale, si anume de a produce imagini de arta cu destinatie decorativa. Daca as fi dorit sa realizez imagini de stock, sau pentru publicare, sau pentru scopuri publicitare, criteriile mele de selectie ar fi fost cu totul altele. Ca urmare, criteriile dvs. vor fi diferite in functie de scopurile pe care le urmariti in fotografie. 6 - Criteriile Dvs. de alegere Alegerea unor criterii, a unui scop si o utilitate pentru fotografiile Dvs. poate fi dificila. Daca nu urmariti un scop comercial, atunci multe dintre criteriile necesare pot fi eliminate. Ce ramane poate fi categorizat din punct de vedere estetic. Mai jos gasiti cateva criterii care pot sa va ajute la selectie. Dar, tineti cont de faptul ca aceste criterii nu sunt incompatibile cu scopurile comerciale. Este indicat sa faceti o pre-selectie a subiectelor. Numai atunci o sa puteti sa va concentrati asupra imaginilor care sunt conforme scopurilor urmarite. In al treilea rand, aceste criterii sunt date numai cu scop de ghidare. Criteriile Dvs. specifice pot include cateva dintre cele enumerate mai jos, ori pot fi total diferite. Iata mai jos cateva posibilitati care sa va ajute in stabilirea unor criterii personale: - creaza imagini care pot fi inramate, pentru expunere in galerii, case, etc. - creaza imagini pentru vanzare - creaza o colectie de imagini din diverse locuri, dar alege numai o singura imagine pentru fiecare loc - creaza o colectie de imagini numai cu rasarituri de Soare or apusuri - creaza o colectie cu o tema fixa, cum ar fi cele patru anotimpuri, apa, miscare, copaci, etc. - creaza o colectie de imagini alb/negru, ori sepia, ori color. 7 Exercitii Ca si in articolele precedente din seria curenta, includ mai jos cateva exercitii destinate aprofundarii ideiilor din acest capitol. Din cate stiu, pentru multi dintre Dvs. aceasta lista de exercitii este punctul culminant pentru fiecare articol. Si stiu ca multi dintre Dvs. incearca aceste exercitii in mod constant. Exercitiul 1 - Scop si criterii - 75 -

Stabileste un scop anumit pentru seria urmatoare de imagini pe care le vei realiza. Scrie acest scop pe hartie, cu cat mai multe detalii. Ar fi bine sa stabiliti si nr. final de imagini pe care doriti sa-l obtineti in final. Ganditi-va la subiect ca la o "comanda" pe care trebuie sa o predati unui editor, agentii stock, galerie, ori client. Stabiliti un anumit interval de timp in care vreti sa realizati aceste imagini. Dupa fotografiere, alegeti cu atentie imaginile de pastrat, mariti-le si expunetile pe peretii din casa Dvs. Apoi verificati scopurile stabilite pe hartie cu rezultatele obtinute. Exercitiul 2 - Sondaj de popularitate Din imaginile realizate la ultima iesire fotografica eliminati toate imaginile cu probleme tehnice. Apoi, mariti imaginile alese la format A4. Dintre acestea alegeti 4 imagini care va plac cel mai mult. Puteti sa le marcati pe spate cu un marker rosu. In continuare, luati toate imaginile din selectia initiala si aratati-le la cat mai multe persoane. Acestia pot fi prieteni, colegi de serviciu, cunostinte, necunoscuti. Fiecare dintre aceste persoane trebuie sa aleaga 4 imagini favorite si sa le marcheze pe spate. In final, dupa ce fiecare persoana face o selectie personala, extrageti imaginile cu cele mai multe voturi. Comparati aceste imagini cu cele 4 alese de Dvs. conform criteriilor personale. Sunt ele aceleasi cu cele alese in urma sondajului? Rezultatele pot fi surprinzatoare!

- 76 -

Antelope Canyon Light Shaft. Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia

Antelope Canyon Light Dance Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia

Alegerea mea initiala dintre cele doua imagini de mai sus a fost prima. Dar, publicul inclus in sondajul meu nu a fost chiar atat de entuziasmat de aceasta imagine. Am tiparit o alta imagine din seria respectiva [a doua] la care reactia publica a fost mult mai entuziasta. Ca urmare, a doua imagine a devenit una dintre cele mai vandute imagini personale. Exercitiul 3 - Stiluri diferite, imagini bune diferite Poate stilul Dvs. de fotografiere este clasic in unele imprejurari, dar experimental in alte cazuri. Poate aveti doua, ori mai multe stiluri de a fotografia in diverse perioade ale timpului in functie de cum simtiti sau reactionati la subiecte specifice. Daca va incadrati in aceste categorii, atunci exercitiul urmator este pentru Dvs. Uitati-va la imaginile realizate in ultimul timp. Faceti doua selectii. Prima, in care includeti cele mai bune imagini realizate in stil clasic. Acestea includ imagini realizate dupa regulile clasice de compozitie si iluminare. In a doua selectie, includeti imaginile care sunt in afara acestui stil, care sunt

- 77 -

contrare regulilor, care sunt surprinzatoare, noi, care denota reactii personale la subiect. Nu amestecati cele doua colectii si aratati-le publicului separat. Fiti atenti la reactiile la cele doua colectii. Din nou, veti avea surprize in ce priveste gusturile publicului comparativ cu ale Dstra!

Pinon Pine and Clouds at Sunset, Yavapai Point, Grand Canyon National Park

- 78 -

Pinon Pine at Sunset, Yavapai Point, Grand Canyon National Park

Sunset from Yavapai Point, Grand Canyon National Park Toate trei imagini au fost create cu un aparat Linhof Master Teknica 4x5", obiectiv Rodenstock de 210mm si film Fuji Provia 100F.

Aceste imagini au fost create in aceiasi zi. Aparatul a fost mutat doar cativa metri pentru fiecare imagine, dar obiectivul folosit a fost acelasi pentru toate trei imagini. Fiecare imagine este total diferita desi au fost realizate in aceiasi zi, acelasi loc, folosind acelasi aparat si obiectiv. Si toate trei au fost alese de mine ca imagini bune de pastrat. 8 Concluzii Procesul de selectie este gradual si sinuos. Imaginile bune de pastrat apar la sfarsitul procesului. Dupa cum am explicat mai sus, selectia urmeaza anumite trepte: - alege numai imaginile excelente tehnic, - alege in final numai imaginile care exprima ce ai vazut si simtit la locul respectiv, - dintre aceste imagini, alege o imagine care exprima cel mai bine impresia personala, locul respectiv, etc., - in final, alege imaginea care se incadreaza cel mai bine scopurilor urmarite stabilite conform criteriilor personale. Acest proces este departe de a fi liniar ori direct. De multe ori, procesul deviaza in conformitate cu schimbarile aparute in perceptia asupra imaginilor personale, sau este afectat de raspunsul din partea publicului. - 79 -

In orice caz, trebuie sa retineti urmatoarele patru aspecte: 1. fotografia este o arta, si arta este subiectiva. 2. ca sa facem procesul cat mai obiectiv posibil, trebuie sa implicam mai multe persoane in procesul de selectie 3. in final, nu putem fi in acelasi timp artisti si critici; "critica este simpla, arta este mai dificila": ca urmare, noi ca fotografi trebuie sa realizam partea dificila, lasand decizia de apreciere a operei noastre in sarcina publicului. Asta implica insa sa cunoastem cine face parte din audienta noastra, si apoi sa avem incredere in alegerea ei. 4. in final, trebuie ca viziunea noastra artistica sa fie prezenta in alegerea finala. Cunoscand parerea publicului nostru si tinand cont de ea, nu trebuie sa inlature viziunea noastra personala. Punctul nostru de vedere ca artist, trebuie in final sa fie factorul decisiv in selectie.

Cum cream un portofoliu Cuprins: Prima parte: introducere, ce este un portofoliu, scopuri si intentii, audienta A doua parte: continutul unui portofoliu, cateva intrebari si raspunsuri A treia parte: exercitii, idei de creare a unui portofoliu, concluzii ---1. Introducere

Crearea unui portofoliu este unul dintre lucrurile esentiale pe care trebuie sa le indepliniti ca fotograf. Din pacate, relativ putini fotografi isi creaza portofolii, fie pentru ca le e teama de aceasta, fie pentru ca nu considera ca au suficiente fotografii bune pe care sa le includa intr-un portofoliu. In fine, altii nu stiu sa-si selecteze fotografiile, considera ca ar trebui sa le selecteze sub indrumarea unui custode de muzeu sau de galerie fotografica, sau cred ca un portofoliu face parte dintr-o retrospectiva. - 80 -

Cu toate ca aceste idei sunt de inteles, dati-mi voie sa spun ca sunt incorecte. Alcatuirea unui portofoliu nu este nici pe departe atat de infricosatoare pe cat cred unii. Pentru inceput, sa lamurim ce este un portofoliu, de ce este important sa creati un portofoliu cu fotografiile dvs si sa invatam cum sa cream unul. Portofoliile create in acest articol sunt doar exemple. 2. Ce este, de fapt, un portofoliu? Un portofoliu (literal) este un dosar (porte folio) in care se pastreaza paginile. O pagina in format folio este aproximativ de dimensiunea unei pagini de ziar. Un portofolio este, in primul rand, destinat pastrarii si transportului acestor pagini, in conditii de siguranta. Un portofoliu fotografic este deci o colectie de fotografii de format mare, desi nu exista nici un fel de limitatii in privinta dimensiunilor. Nu exista restrictii nici in privinta ambalajului in care sunt gazduite fotografiile (poate fi un dosar, o caseta sau orice altceva fotograful considera ca este adecvat). In fine, nu exista restrictii nici in ceea ce priveste persoana care alcatuieste portofoliul. In majoritatea cazurilor, autorii lucrarilor alcatuiesc si portofoliul. 3. Portofolii si portofolii In epoca actuala, a calculatoarelor, teoretic, un portofoliu nu trebuie sa existe fizic, pe hartie. El poate fi prezentat in format PDF, JPEG sau alte formate larg acceptate. In acest fel, fotograful poate trimite imagini pentru publicare sau pentru galerii intr-un mod foarte simplu. Totusi, in opinia mea, un portofoliu in format electronic nu este un portofoliu adevarat. De ce? Deoarece eu cred ca scopul final al fotografului trebuie sa fie obtinerea unei imagini pe hartie. Este o diferenta enorma intre a vedea o imagine pe monitor si a vedea o fotografie pe hartie. Desigur, aceasta este opinia mea iar dvs. este posibil sa aveti o opinie diferita. Totusi, daca nu imprimati fotografiile pe hartie veti fi privat de una dintre cele mai semnificative "recompense" ca fotograf.

Exemplul 1: Black and white portfolio

- 81 -

Dune and Cloud Hasselblad 500CM, Zeiss Distagon 60mm, Kodak TMax 100 In perioada 1980 - 1997 imi imprimam fotografiile alb-negru in propriul meu laborator foto. In 1998 am vandut laboratorul iar acum toate fotografiile le imprim pe cale digitala. Cu toate acestea, cand am creat portofoliul " Southwest Black and White", am optat sa pastrez marginile din jurul imaginilor, care au aparut datorita port-filmului care avea un format mai mare decat negativul, pe aparatul meu Besseler. Aceste margini erau diferite de la o copie la alta si erau rezultatul taierii manuale a negativelor. Am scanat apoi fiecare fotografie pozitiva si am creat o versiune digitala a portofoliului. Fotografiile erau realizate pe hartie Somerset (300 g/mp), semnate si stantate de mine. Fotografiile nu erau montate, pentru a putea percepe mai bine calitatea "organica" a hartiei.

4. Scopuri si intentii Este foarte inportant sa va stabiliti clar scopurile si intentiile, inainte de a crea portofoliul. In acest fel veti usura procedura de selectie. Dati-mi voie sa va ofer cateva exemple. Eu am creat fiecare protofoliu cu un anumit scop. Unele dintre ele sunt explicate in notele insotitoare ale fotografiilor care ilustreaza acest articol. Eu fotografiez cu un scop. De regula, doresc sa arat frumusetea naturii. Intentiile mele sunt de a crea fotografii care sa fie expuse si sa decoreze birourile sau locuintele clientilor mei.

- 82 -

5. Audienta Trebuie sa luati in calcul si audienta careia ii va fi destinat portofoliul dvs. Audienta nu inseamna in mod necesar un grup mare de oameni. Unii dintre noi au audienta restransa, de doar cateva zeci sau sute de persoane, pe cand altii au mii sau milioane de privitori! Indiferent de marimea audientei, totusi trebuie sa evaluati legaturile care se realizeaza intre privitori si fotografiile dvs. Pentru a putea intelege aceste relatii, este bine sa va raspundeti la cateva intrebari, cum ar fi: - ce imagini doresc sa le fac publice? - dintre acestea, ar fi unele pe care as dori sa le exclud din protofoliu? lucrarile mele se adreseaza unei audiente specifice? - unele dintre fotografii tintesc un anumit tip de privitori, diferit de alte imagini? - ce fel de reactie astept din partea audientei? Doresc sa le produc bucurie estetica, sa-i sochez, sa-i surprind, sa-i provoc, etc? Scopul, intentiile si audienta dvs. probabil ca nu sunt similare cu ale mele. Cel mai important este ca dvs. sa fiti constient de ele si de semnificatia lor. Selectia imaginilor pentru un portofoliu va fi astfel mult simplificata, daca veti stabili scopul, intentiile si auditoriul. Trebuie sa fiti constienti de faptul ca nu toate fotografiile dvs. sunt adecvate pentru orice privitor. Peisajele vor fi admirate de marea majoritate a privitorilor, in masura in care acestia sunt iubitori ai naturii. De ce unora nu le-ar place natura, este o intrebare care ma depaseste, dar trebuie sa admitem ca exista si astfel de persoane. Subiectele dvs. pot fi altele decat peisajele, sau poate ca dvs. fotografiati, deopotriva, peisaje si alte subiecte. In acest caz evident ca va adresati la doua grupe de public diferite: un grup care apreciaza fotografia de peisaj, un alt grup care admira natura moarta, arhitectura, sau orice alt subiect abordati dvs. In aceasta situatie, trebuie sa decideti daca veti include diferite subiecte intr-un portofoliu sau veti alcatui portofolii separate pe subiecte fotografice.

Exemplul 2: Paris Canon 300D Portfolio

- 83 -

In decembrie 2003 am cumparat un Canon EOS 300D pe care l-am folosit in decembrie 2003 si ianuarie 2004 in Paris. Cand m-am intors in Statele Unite, am decis sa alcatuiesc un portofoliu cu imagini realizate cu Canon 300D, separat de fotografiile obtinute cu Linhof Master Teknica 4x5. De asemenea, am hotarat ca toate imaginile sa le imprim cu imprimanta Epson R800 Ultrachrome pe hartie Epson Premium Photo Glossy Paper. Scopul a fost sa arat ca se pot obtine fotografii frumoase utilizind echipament cu preturi accesibile. Fotografiile, in format 8 x 10 inch au fost montate apoi pe paspartou-uri de 16 x 20 inch. Iata un exemplu despre un portofoliu focalizat pe o anumita locatie, o anumita camera foto si o anumita imprimanta.

6. Portofoliul nu trebuie sa arate neaparat toate fotografiile foarte

- 84 -

bune! In debutul acestui articol aratam ca relativ putini fotografi creaza protofolii cu imaginile lor. Si aceasta deoarece unii cred ca portofoliul trebuie sa arate doar cele mai bune fotografii realizate de ei vreodata! Aceasta problema trebuie vazuta sub trei fatete: - este greu sa putem aprecia singuri care sunt cele mai bune fotografii personale; ca fotografi, este de inteles sa avem preferinte pentru anumite imagini; - este dificil de apreciat daca avem suficiente lucrari foarte bune, pe care sa le plasam intr-un protofoliu; - alcatuirea unui portofoliu cu cele mai bune lucrari realizate vreodata este deopotriva complicat, dar si intimidant; multi fotografi amana aceasta intreprindere, in speranta ca vor face, in viitor, fotografii si mai bune. Rezultatul este ca multi fotografi, sesizind dificultatile, prefera a amane aceasta intreprindere decat sa se confrunte cu unele critici din partea privitorilor, crezind ca un astfel de protofoliu este rezervat pentru "cei mai mari fotografi" din lume. Trebuie sa spunem inca o data ca un protofoliu nu este destinat doar celor mai bune lucrari realizate vreodata. Acesta este doar unul dintre tipuri, la fel de bine poate cuprinde fotografiile realizate intr-un proiect anume, limitat in timp. Daca abordam alcatuirea unui portofoliu in acest mod, aceasta actiune va fi mai putin infricosatoare si, totodata, devine clar ca putem alcatui mai multe portofolii, fiecare cu un anumit scop, cu anumite intentii si cu o audienta specifica. De exemplu, putem crea: - un portofoliu cu fotografii realizate cu o anumita camera sau format, - un portofoliu cu fotografii alb-negru sau sepia, - un portofoliu cu lucrari complet diferite de cele cu care ne-am obisnuit publicul, - un portofoliu cu fotografii realizate intr-o anumita perioada de timp (intro calatorie, intr-un an, etc.) sau realizate intr-o anumita locatie.

Exemplul 3: Oliver Award Portfolio

- 85 -

Cele 13 imagini de mai sus fac parte din portofoliul pentru Oliver Award. Aceste fotografii au fost realizate cu o camera Hasselblad, folosind obiectivele Zeiss 38 Biogon, 60 Distagon si 150 Sonnar cu film Agfa Ultra color negative. Imaginea pe care am ales-o pentru coperta portofoliului este a patra din randul al doilea. Acest portofoliu a fost creat cu un singur scop: de a-l trimite la American Rock Art Research Association (ARARA) Oliver Award. Oliver Award este un premiu international care se acorda unui singur fotograf, pentru excelenta in fotografierea rocilor; se acorda anual, desi in unii ani nu s-a acordat deoarece fotografiile trimise nu au intrunit criteriile ARARA. Fotografiile trimise de mine erau luate intr-un singur loc: Little Petroglyph Canyon in muntii Coso Range, in apropiere de Ridgecrest, California. Au fost necesare trei excursii la Coso Range, uneori destul de dificile, deoarece locatia este situata in China Lake Naval Weapons Station si e nevoie de permise speciale de intrare. Portofoliul a fost alcatuit din 13 fotografii; imprimarea s-a realizat pe o imprimanta Iris, in format 10 x 10 inch si panotate la 16 x 20 inch. Portofoliile trimise la Oliver Award trebuie sa demonstreze maiestrie atat in arta fotografica, dar si in geologie. Fotografiile trebuie sa fie nu numai foarte frumoase, dar ele trebuie sa serveasca si ca material didactic si stiintific. Pentru aceasta, am scanat fotografiile si le-am trimis pe un CD, am alcatuit un text pe 20 pagini in care am descris echipamentul fotografic folosit, cum am scanat filmul, cum am prelucrat imaginile in Photoshop si cum le-am imprimat. Acest text a fost folosit in prezentarea mea la Conferinta ARARA din 1998 si a fost apoi publicat in brosura Conferintei. Fotografiile panotate au fost vandute in timpul Conferintei ARARA. Deoarece toate aceste materiale au fost pregatite inca din etapa de alcatuire a portofoliului, prezenta la conferinta a necesitat un timp scurt de pregatire.

- 86 -

7. Continutul unui portofoliu Fotografiile sunt doar o parte dintr-un portofoliu. Un portofoliu va ofera ocazia sa va exprimati si altfel decat prin fotografii, sa explicati ce ati intentionat sa realizati, cum si de ce ati realizat fotografiile in acel fel. Iata o lista cu ce puteti include intr-un portofoliu: - o declaratie de intentii - o lista cu fotografiile incluse - o imagine de coperta, care sa fie reprezentativa pentru acel portofoliu - imagini in miniatura ale tuturor fotografiilor incluse - o mapa cat mai prezentabila pentru gazduirea fotografiilor - un CD cu muzica ce poate fi ascultata in timp ce se vizioneaza imaginile... 8. Cateva intrebari despre portofoliu Exista mai multe aspecte care trebuie avute in vedere cand se intocmeste un portofoliu. Cateva dintre acestea le voi prezenta in continuare in formatul "intrebare - raspuns". Cand este un portofoliu complet? In opinia mea, un portofoliu este complet atunci cand dvs. considerati ca poate fi prezentat audientei. Deseori sunt intrebat daca putem adauga o fotografie mai tarziu. Asta ar fi echivalent cu a solicita editorului sa introduca unul sau doua capitole in romanul dvs, la catva timp dupa ce acesta a fost publicat. Va recomand sa depuneti toate eforturile pentru a desavarsi portofoliul dvs. apoi, dupa ce l-ati facut public, inchideti acest capitol si mergeti mai departe! Daca, ulterior, vi se pare ca ati dori sa includeti cateva imagini noi, este un semn ca sunteti gata sa alcatuiti un nou protofoliu! Fotografiile trebuie montate sau nu pe paspartu? Aceasta depinde de gustul fiecaruia si de tipul de hartie pe care au fost imprimate fotografiile. Daca fotografiile sunt imprimate pe hartie lucioasa sau semimata, este bine sa fie montate, deoarece se vor curba, in functie de umezeala din atmosfera. Daca folositi hartie mata, nu este necesara montarea pe paspartu, poate doar inserarea unor file de protectie intre fotografii. Eu semnez fiecare fotografie, le numerotez si le stantez daca fac parte dintr-o editie limitata. Fotografiile montate pot fi inramate fara alte preparative, cele nemontate trebuie mai intai montate, pentru a nu se lipi de sticla ramei. Trebuie ca toate fotografiile sa fie de aceleasi dimensiuni?

- 87 -

In mod traditional, fotografiile se monteaza pe paspartuuri de aceleasi dimensiuni. Daca nu sunt montate, este recomandabil sa fie marite la acelasi format, pentru ca aceasta contribuie la uniformizarea portofoliului. Cate fotografii pot constitui un portofoliu? Numarul de fotografii pe care-l veti include intr-un portofoliu depinde de ce considerati dvs. ca fiind suficient. Personal, cred ca ce trece de 25 fotografii, este deja cam mult... Asta nu inseamna ca nu puteti alcatui portofolii mai ample, dar trebuie sa tineti cont de faptul ca este posibil ca audienta dvs. sa oboseasca sau sa se plictiseasca dupa vizionarea a aproximativ 25 fotografii. Fotografii pot sa priveasca imagini o zi intreaga, dar la ceilalti atentia diminueaza dupa 15 sau 20 fotografii. Si ar mai fi un aspect: daca includeti 50, 100 sau chiar mai multe fotografii, e ca si cand ati cere audientei dvs. sa faca selectia! Desi nu este simplu, alcatuirea unui portofoliu va invata cum sa faceti o selectie mai severa asupra fotografiilor dvs. Care este relatia dintre alcatuirea unui portofoliu si a unei expozitii? Daca ati parcurs toate etapele descrise mai sus, inclusiv compunerea unui text, selectarea unei fotografii pentru coperta, montarea fotografiilor, etc., diferenta dintre un portofoliu si o expozitie este ca in primul caz fotografiile sunt asezate intr-o cutie sau dosar, pe cand in expozitie sunt inramate si puse pe perete. Daca portofoliul a fost bine intocmit, el poate fi prezentat unui custode pentru a-l evalua si eventual organiza expozitia. Tot ce mai ramane de facut este sa inramati fotografiile! Majoritatea galeriilor considera ca numarul rezonabil de fotografii este intre 12 si 25. Daca sunt prea multe, poate ca e cazul sa fiti mai selectiv. Daca sunt prea putine, nu sunt suficiente pentru ca vizitatorii sa-si faca o impresie clara despre dvs. ca fotograf. De unde putem procura materialele pentru portofolii? Gasiti practic tot ce aveti nevoie la Light Impressions. Personal prefer cutiile acoperite cu material textil, dar dvs puteti alege dosare, casete, bindere, etc. Totul tine de gustul dvs. Vedeti si capitolul Concluzii. In fiecare luna adaug noi imagini in sectiunea Print of the Month Portfolio. Nu stiu ce imagini voi adauga luna viitoare, desi incerc sa scurtez cat mai mult lista cu imagini. Gasesc ca acesta este un mod interesant de a creea un portofoliu si care imi usureaza mult munca de selectie. Acest mod, totusi, nu respecta integral criteriile mele, deoarece portofoliul nu este complet in momentul publicarii lui. De fapt, portofoliul - 88 -

nu este complet atata timp cat inca mai lucrez la el. O rezolvare a acestei probleme ar putea fi daca alcatuiesc un portofoliu la fiecare sfarsit de an, cu imaginile realizate din ianuarie pana in decembrie.

Cateva imagini din portofoliul lunar. 9. Exercitii de creare a portofoliilor 9.1. Selectarea fotografiilor care vor fi incluse in portofoliul dvs. Una dintre cele mai dificile etape in crearea unui portofoliu este selectarea fotografiilor pe care le veti include in portofoliul dvs. Ca si in cazul selectiei imaginilor "de pastrat", cea mai usoara metoda este de a face selectii in mai multe etape. Daca in selectia imaginilor "de pastrat" se evalueaza imagine cu imagine, pentru portofoliu selectia se face pe intreaga serie. In functie de scopul portofoliului dvs., faceti selectia pe o serie de cateva zeci sau chiar sute de imagini, luate pe parcursul unei perioade mai lungi, poate chiar cativa ani. Incepeti selectia prin adunarea fotografiilor: copii pozitive, diapozitive, negative, etc, pe care le plasati pe toate intr-un singur dosar. In selectarea imaginilor, eu incerc sa gasesc pe acelea care imi apar a fi cele mai reprezentative pentru tema portofoliului. De asemenea, analizez imaginile care se repeta, le asez una langa alta si o selectez pe cea mai buna. In procesul de selectie, este nevoie sa fiti foarte sever. Unele din imaginile dvs favorite vor fi selectionate, altele nu. Reamintesc, portofoliul

- 89 -

are scopuri si intentii, stabilite inca de la inceput iar unele fotografii nu indeplinesc aceste criterii. Pentru selectie, va recomand cateva idei: 1. Decideti cate imagini doriti sa includeti in portofoliul dvs. Un numar de 12 - 25 imagini va permite sa faceti o selectie riguroasa. Daca veti include, sa spunem, 100 fotografii, selectia va fi mai putin severa. 2. Daca folositi diferite formate de camere, decideti-va pentru un anumit format. 3. Faceri o selectie progresiva. Incepeti prin a alege circa o suta de imagini. Lasati o pauza de 1 - 2 zile si faceti o noua selectie, alegind acum circa 50 imagini. In fine, o a treia selectie va duce la pastrarea a 12 pana la 25 fotografii. 4. Efectuarea selectiei finale este cea mai dificila deoarece va trebui sa eliminati unele fotografii care vi se par foarte bune. Daca vi se pare dificil, este util sa scoateti fotografii pe hartie in format A4, de cea mai buna calitate, ca sa puteti evalua cum vor arata imaginile selectionate in cuprinsul portofoliului. 5. Aratati fotografiile selectionate de dvs. prietenilor, rudelor si fotografilor, pentru a observa reactia lor. Aratati-le atat selectia finala cat si cele mai bune 50 din care ati facut selectia finala. 6. Cand selectati fotografiile, amintit-va ca noi, fotografii, nu suntem neaparat si cei mai buni judecatori ai muncii noastre. Prin aceasta nu vreau sa descurajez pe nimeni, ci ma bazez pe propria experienta. Eu n-as fi imprimat niciodata doua dintre fotografiile mele care, intre timp, au devenit cele mai populare, alte doua imagini, de asemenea, foarte populare, le-am transpus pe hartie deabia dupa trei ani dupa ce le-am fotografiat iar o alta am renuntat, dupa un an de eforturi, sa o imprim, desi un prieten de-al meu spunea ca este o imagine emblematica pentru stilul meu fotografic. Toate acestea arata cat de dificil este sa facem o selectie din propriile noastre fotografii. Mai demult credeam ca o fotografie este mai buna daca a fost dificil de realizat. De exemplu, daca imi trebuiau mai multe zile de mers pentru a ajunge in locatie, daca intampinam diverse probleme in functionarea echipamentului fotografic, daca nu puteam repeta imaginea decat dupa cativa ani, etc., si atunci acea fotografie ramanea in mintea mea ca unica! In schimb, audienta mea nu era la curent cu aceste dificultati decat daca explicam toate acestea si, chiar si asa, rareori isi schimba opinia. De aceea va recomand nu numai sa incercati - oricat ar fi de dificil - sa deveniti cat mai obiectiv fata de lucrarile dvs, dar si sa aratati fotografiile dvs. favorite altora. Desigur, dvs. veti face selectia finala dar din experienta eu am invatat sa ascult foarte atent opiniile audentei mele.

- 90 -

9.2. Divesitate in portofoliu Aplicati diverse modalitati de a obtine fotografii diferite in portofoliul dvs. Selectati imaginile care arata aspecte diferite referitoare la proiectul dvs. De exemplu, includeti imagini luate cu obiective cu diferite distante focale, cadre largi si cadre stranse, fotografii luate din unghiuri variate, etc. Intr-un portofoliu nu trebuie sa includeti doar cele mai bune fotografii, dar si pe cele care se completeaza reciproc, deoarece imaginile vor fi vazute ca un set. Asa incat nu uitati: fotografiile selectate trebuie sa fie bune fiecare in parte dar si sa se incadreze si sa se completeze in cadrul temei alese. 9.3. Imaginea de coperta In final selectati o singura imagine, care sa se constituie in titlul sau imaginea de coperta. Aceasta selectie poate sa fie cea mai dificila dintre toate, dar este una dintre cele mai importante etape ale proiectului. Fotografia de coperta trebuie sa sintetizeze tema proiectului, sa fie o imagine puternica si reprezentativa pentru toate celelalte incluse in portofoliu. 10. Idei pentru portofoliu Iata o lista cu portofolii posibile. Puteti crea un portofoliu pe baza unei idei de mai jos sau puteti aplica propria dvs. idee. - portofoliu cu fotografii realizate cu un anumit format (de ex. 135, format mediu, etc); - fotografii alb-negru sau fotografii sepia; - fotografii radical difererite de stilul cu care v-ati obisnuit auditoriul; - fotografii create intr-o perioada de timp, de exemplu un an; specificati anul in titlul portofoliului; - fotografii realizate intr-o anumita regiune; de exemplu, eu am realizat portofoliul Isle Royale National Park, in Michigan, cand eram artist rezident in 1996

Exemplul 5: Museum Collection portfolio

- 91 -

Noul meu portofoliu, care va fi lansat mai tarziu in acest an (n.r. este vorba de anul 2004) se bazeaza pe un set de portofolii pe care l-am publicat luna de luna. Doar imaginile cele mai bune din portofoliile lunare vor intra in noul portofoliu. Este posibil sa includa si fotografii care nu au aparut in selectiile lunare. In opinia mea, o abordare neinchistata in prejudecati este esentiala in alcatuirea unui portofoliu. 11. Concluzii Crearea unui portofoliu este un lucru esential pentru un fotograf dedicat fotografiei si devine o chestiune destul de simpla dupa ce ati indepartat tot felul de piedici artificiale. Crearea unui portofoliu va permite sa vedeti ce ati realizat pana in acel moment si cum ati evoluat. Va ajuta sa stabiliti incotro va indreptati. Intr-un anume fel, crearea unui portofoliu este o piatra de hotar, o marturie a ceea ce ati realizat pana in in acel moment. O data realizat, un portofoliu va faciliteaza stabilirea unei cai de urmat si a fotografiilor pe care le veti face in viitor. Un portofoliu va permite ca, in viitor, sa observati mai usor directia in care ati evoluat, sa constatati progresele si schimbarile care au intervenit in modul dvs. de a fotografia. Numeroase detalii si amanunte intervin in timpul crearii portofoliului. Acest articol nu are pretentia ca se ocupa de comentarea tuturor obtiunilor (asta mi-ar ocupa tot restul vietii); totusi, daca aveti idei originale si doriti sa le impartasiti si altora, va astept la unul dintre workshop-urile pe care

- 92 -

le organizez. Alcatuirea unui portofoliu presupune multa ambitie din partea dvs. Unii fotografi prefera insa mai multe recomandari in aceasta actiune. Participarea la un workshop este una dintre cele mai bune ocazii de a aplica recomandarile de mai sus si de a discuta conceptele prezentate.

Cum sa ne formam un stil fotografic propriu Motto : Stilul nu are o formula, doar un secret:este o extensie a propriei personalitati. Ernst Haas

1. Introducere Pentru mine, cel putin, acest termen si-a modificat sensul in cursul ultimilor ani. Cand eram student la Paris, "stilul personal" parea a fi ceva greu de atins, ceva ce putea fi vazut in muzee si ca doar Maestrii posedau asa ceva, pe cand noi, studentii, nu-l aveam. Acest sentiment nu era doar al meu; majoritatea studentilor la Beaux Arts gandeau la fel. Pe toti ne preocupa acest concept si incercam in fel si chip sa capatam un stil personal. Imi aduc aminte de discutiile pe care le-am avut cu colegii mei la Beaux Arts in Paris si apoi la American Center, tot in Paris, unde am studiat fotografia. Aceste discutii, centrate pe modul in care sa cream un stil personal, conchideau, invariabil, ca stilul personal urma sa se dezvolte in timp, ca noi trebuia sa asteptam, sa dezvoltam proiectele in curs si ca, intr-un viitor oarecare, o viziune originala va razbate ca urmare a eforturilor noastre. In acea perioada, stilul personal era, pentru noi, o necunoscuta, la fel ca si modul in care maestii il dobandisera. Atunci stiam ca e nevoie de timp si de multa munca. Stiam ca stilul personal este important, pentru ca ne va acorda fiecaruia originalitate. Dar daca si cand se va intampla aceasta, ramanea pentru noi, atunci, un mister. 2. Cine suntem noi? In discutiile pe care le aveam, ca studenti, uitam un element esential: noi insine! Ne concentram atentia pe Maestrii ale caror lucrari erau aratate prin expozitii si muzee. Ar fi trebuit sa ne concentram asupra noua insine! Ar fi trebuit sa ne intrebam ce ne determina sa studiem Artele Frumoase, fie ele pictura, desenul sau fotografia. Ar fi trebuit sa cercetam propriul trecut si propria cale pe care urma sa calatorim in viitor, ca si asupra sperantelor noastre despre viitor. Ar fi trebuit sa analizam ce ne place si ce nu ne place, sa facem - ca sa spunem asa - o lista asupra subiectelor care ne placeau si care nu ne placeau sa le pictam sau sa le - 93 -

fotografiem. Ar fi trebuit sa ne dam seama ce fel de subiecte urma sa tratam in zilele si anii viitori. In mod cert, aceste subiecte erau diferite de cele propuse in anii de studiu. La Beaux Arts acestea erau teme de studiu, exercitii destinate sa ne invete anumite tehnici si sa intelegem anumite concepte. In acea perioada, in mintea noastra, cele doua fapte nu puteau fi separate. Eram fascinati mai degraba de studiile noastre, decat de personalitatile noastre. Eforturile si atentia noastra era indreptata in afara, in loc sa fie concentrata spre interiorul nostru. Desigur, studiul operelor celor care au fost recunoscuti ca Maestrii este important, dar dezvoltarea unui stil personal se bazeaza mai ales pe identificarea a ceea ce suntem fiecare, ce ne place si ce nu ne place si pe ce vrem sa facem in timpul pe care-l dedicam formei de arta pe care o preferam.

Driftwood and Glowing Sandstone, Antelope Canyon. Imi place sa ma intorc din cand in cand in acelasi locatii si sa obtin fotografii diferite, poate, de cele realizate pana atunci. Aceasta fotografie a fost realizata in ultima mea vizita, in toamna lui 2004 la Antelope Canyon. Acest efect de lumina nu l-am mai vazut in vizitele mele anterioare.

- 94 -

3. Cine sunt eu? Nu este usor de raspuns la intrebarea anterioara. Pentru unii, acest raspuns poate fi prea putin legat de viitorul lor in fotografie, deoarece ei nu acorda prea mare importanta echipamentului, tehnicii sau maiestriei. Va rog sa tineti cont de faptul ca acest articol face parte dintr-o serie, in care am trecut in revista numeroase aspecte legate de echipament, tehnica si maiestrie. Am prezentat numeroase cai prin care puteti deveni un mai bun fotograf. Daca nu ati facut-o pana acum, va invit sa cititi articolele precedente. Revin, la intrebarea de mai sus nu este usor de raspuns. Prin scolile prin care am trecut, rareori mi s-a pus aceasta intrebare, in contextul imbunatatirii fotografiilor mele. De fapt, nu mi s-a pus aceasta intrebare cand studiam pictura si fotografia in Paris, desi am studiat in institutii de reputatie internationala. In definirea unui stil personal, mi s-a sugerat sa studies operele marilor maestrii. Din fericire, Parisul este un oras cu numeroase muzee si expozitii. Vizitele mele prin muzee si expozitii mi-au permis sa inteleg in profunzime arta si sa compar stilurile diferitilor artisti. Aceasta intelegere s-a dovedit a fi esentiala si s-a reflectat in stilul meu personal. Cu toate ca in timpul studiilor mele la Paris, mi s-a sugerat de multe ori sa clarific ce imi place sa pictez sau sa fotografiez, nu am fost intrebat de ce am ales sa devin fotograf sau pictor, si nici cine sunt eu, ca personalitate. De ce asa, nu stiu... Presupun ca din cauza modului in care sunt vazuti artistii. Se prespune ca artistii incepatori au descoperit deja cine sunt si ce le place sa picteze sau sa fotografieze, prin incercari si analiza rezultatelor. Aceasta este in regula daca ai mult timp la dispozitie si cand traiesti din arta. Dar cand arta este doar o latura a vietii tale, cand timpul este limitat, cand devii mai batran sau cand vrei sa inveti cum sa-ti dezvolti un stil personal, aceasta abordare nu este eficienta. Acest articol incearca sa abordeze problema dezvoltarii stilului personal. Asa cum veti vedea mai departe, exista un numar de potentiale greseli pe care le puteti face cand incercati sa aflati ce este un stil personal. In cele ce urmeaza voi incerca sa definiesc stilul personal prin ceea ce - in opinia mea - este stilul personal si prin ceea ce nu este.

4. Un stil personal este un mod unic de a vedea Henri Cartier-Bresson: "Oamenii nu privesc indeajuns; ei gandesc, dar nu e acelasi lucru".

- 95 -

Vizitind o expozitie de fotografie, anul trecut, am fost uimit sa vad cate dintre lucrarile expuse copiau stilul unor fotografi celebrii. Am presupus ca au ales aceasta metoda in scopul de a da o anumita "calitate" fotografiilor lor si pentru a iesi in evidenta comparativ cu ceilalti expozanti. Printre lucrari am gasit cateva "Ansel Adams", cateva "David Muench" si altele "Jerry Uelsmann". Deoarece expozitia se desfasura in Sud-Vest, multe imagini erau peisaje, dar si cateva portrete, animale salbatice, fotografie de calatorie si alte subiecte des abordate de maestii. Din punct de vedere legal, aceste fotografii erau in regula in masura in care nu erau copii exacte ale lucrarilor din care se inspirau. Totusi, pentru mine este foarte greu, daca nu imposibil, sa-mi amintesc numele acestor fotografi, ci doar ca palide copii ale maestrilor. Poate ca va intrebati ce este un stil personal. Povestirea de mai sus este o introducere la o declaratie foarte importanta in definirea stilului personal, si pe care o voi folosi ca pe o definitie "de lucru": dezvoltarea stilului personal nu inseamna sa copiati stilul altcuiva, ci sa descoperiti cine sunteti si sa faceti ca fotografiile dvs. sa fie o reflectare a personalitatii dvs". Sa nu ma intelegeti gresit! Nu este nimic rau in a te lasa influentat de operele altor fotografi sau a incerca sa copiati lucrarile altora, in perioada de invatare. De fapt, copierea picturilor celebre face parte din procesul de invatamant al tinerilor pictori. Inainte ca vizitarea muzeelor sa devina o moda, majoritatea vizitatorilor lor erau studentii la Arte Frumoase care, deseori isi instalau sevaletul in fata unei lucrari celebre si incercau sa o copieze. Ei nu voiau sa falsifice lucrarile, ci doar sa inteleaga modul in care maestrul si-a compus lucrarea, ce culori a folosit si ce tuse a aplicat. Facind astfel, studentii isi educau maiestria repetind ceea ce altii perfectionasera cu mult inainte. Totusi exista o diferenta intre a copia lucrari celebre in perioada de invatare si a-ti face o cariera, imitind lucrarile altui artist. Eu cred ca stilul personal este o extensie a personalitatii fiecaruia. Daca cineva copiaza stilul altui artist, isi neaga propria personalitate.

- 96 -

Celestial Sunrise Linhof Technikardan 4x5, Schneider Super Angulon 75mm f.56, Fuji Provia 100F Eu sunt preocupat mai degraba de propriile mele compozitii, decat sa copiez pe cele realizate de alti fotografi, inaintea mea. Am elaborat aceasta compozitie in prima mea vizita in aceasta locatie. Desi am vazut si alte fotografii realizate acolo, nici una dintre ele nu se asemana cu fotografia mea. 5. Alegerea unui anumit subiect nu inseamna inca stil personal Ansel Adams: "Operele fiecarui artist sunt de fapt, autoportrete". Asa cum vom vedea mai departe in acest articol, alegerea unui subiect pe care-l fotografiati cu placere este doar o etapa din dezvoltarea stilului personal. Pentru unii dintre noi este primul pas! Totusi, alegerea unui subiect nu este suficient pentru a putea defini stilul dvs. In sprijinul acestei afirmatii e suficient sa priviti lucrarile fotografilor celebrii, care abordeaza diferite subiecte dar pastreaza un stil unitar in toate lucrarile lor. De exemplu daca decideti sa faceti fotografie de peisaj sau sa fotografiati cursele de Formula Unu, nu este suficient pentru un stil personal. Sau daca fotografiati animalele salbatice din Alaska. Pentru a va dezvolta un stil personal, va trebui sa fotografiati subiectele pe care le

- 97 -

preferati, intr-un mod prorpiu, diferit de alte fotografii ale aceluiasi subiect, intr-un mod pe care toata lumea il va recunoaste ca fiind al dvs.! Aceasta asertiune ne aduce la stabilirea diferentei intre subiect si stil. Subiectul este ceea ce fotografiati. Stilul este modul in care fotografiati. Puteti fotografia mai multe subiecte in acelasi mod. Alegerea unui subiect este raspunsul la intrebarea: "ce vreau sa fotografiez?" pe cand dezvoltarea unui stil personal nu este acelasi lucru cu alegerea unui subiect. Sunt doua alegeri diferite. Prima alegere e mai simpla, a doua mai mai dificila. Daca nu ati ales inca un subiect, va sugerez sugerez sa o faceti inainte de a va defini stilul. Desigur, aceasta ordine nu este obligatorie. Unii fotografi isi pot defini stilul personal pe parcursul fotografierii mai multor subiecte, fara o predilectie speciala pentru unul anume. Totusi, alegerea unui subiect anume pe baza caruia sa dezvoltati stilul personal, va face lucrurile ceva mai usoare. Asa cum spuneam mai sus, puteti fotografia mai multe subiecte folosind acelasi stil. Aceasta inseamna ca, teoretic, puteti sa va rafinati stilul personal fotografiind multiple subiecte, in acelasi timp. Desi aceasta eventualitate este posibila si poate fi si eficienta, este mai complicat sa evoluati in definirea stilului dvs. daca va trebui sa va concentrati simultan pe subiecte complet diferite. De aceea eu va recomand sa va concentrati pe un singur subiect. 6. Alegerea unui subiect nu este acelasi lucru cu alegerea unui gen In sectiunea precedenta am aflat ca subiectul este ceea ce fotografiem iar stilul este cum alegem sa fotografiem acel subiect. Trebuie acum sa introducem un nou concept: genul. Genul in arta defineste un anumit curent artistic. De exemplu: impresionismul este un gen, ca si suprarealismul, dadaismul sau cubismul. Genul defineste modul in care dvs priviti la subiectul dvs, din perspectiva curentului artistic pe care in agreeati. De exemplu, impresionismul cauta sa exprime sentimentele trezite intr-o anumita locatie sau intr-o anumita activitate. Pentru suprarealisti insa, scopul este nu de a reproduce realitatea in cele mai mici detalii, ci de a sublinia acele aspecte ale realitatii care vor produce o reactie emotionala la audienta. Diverse tehnici au fost utilizate de suprarealisti pentru a-si atinge scopul, de exemplu pointilismul, prin care se aplica picaturi de culoare si nu tuse de pensula, sau folosesc culori saturate aplicate in asa fel incat sa produca impresii diferite cand sunt vazute de aproape sau de departe. Cum se coreleaza aceasta cu fotografia, in special cu fotografia de peisaj? Pentru unii, genul fotografic face parte din fotografie in aceeasi masura in care face parte din toate celelalte arte vizuale. De exemplu, Grupul f/64 este unul dintre cele mai cunoscute miscari fotografice. Daca veti adopta acest gen fotografic, probabil ca vei incerca sa copiati stilul lui Ansel - 98 -

Adams, Edward Weston, Willard Van Dyke, Imogen Cunningham, Sonya Noskowiak, John Paul Edwards sau a altora. Baza acestui gen fotografic, cunoscut si ca fotografie directa sau pura, a fost definita de inititatorii sai ca fiind o eliminare a tehnicilor, ideilor sau compozitiilor copiate din orice alta forma de arta. In practica, Grupul F/64 insista asupra redarii delicate a tonurilor si a detaliilor, utiliza o profunzime de camp cat mai mare dar respingea orice manipulare a imaginii, folosirea filtrelor, a hartiei texturate sau a retusurilor. Decizia de a nu folosi filtrele a fost una dintre cele mai importante din manifestul Grupului F/64 si a aparut ca o reactie impotriva curentului pictorialist, al carui principal exponent era, in acea vreme, Moriarty. Curentul pictorialist utiliza abundent filtre de difuziune si lentile aditionale, scenografii complicate si alte artificii, in studio sau in exterior (inclusiv scenografii cu locuri salbatice), in scopul de a crea imagini soft, cu aspect poetic. In schimb, Grupul F/64 fotografia subiectul in mediul sau natural, fara nici un fel de alterare sau "infumusetare" a locului. Observati ca cele de mai sus nu se refera la vre-un subiect anume. Ceea ce defineste genul este modul de abordare, metodologia sau modul de a vedea si de a reprezenta lumea inconjuratoare. De exemplu, Grupul F/64 a fotografiat peisaj, portret, nud, peisaj urban, reportaj si multe alte subiecte. Ceea ce aveau in comun membrii grupului era genul de abordare al subiectului. Trebuie sa alegem un gen? Desi nu este obligatoriu, lucrarile dvs. vor apartine, mai devreme sau mai tarziu, unui gen, chiar daca nu-l alegeti in mod constient. Aceasta deoarece, pe masura ce privim fotografie si pe masura ce decidem ce fel de fotografii ne plac si ce fel nu ne plac, ne pozitionam, treptat, intr-un anumit gen. Cu siguranta ca numerosi fotografi care lucreaza in alb-negru nici nu sunt constienti de influenta pe care Grupul F/64 a avut-o asupra lor si nici ca lucrarile lor se pot inscrie in acest gen. Personal cred ca e mai bine sa stiti in ce gen preferati sa lucrati. Aceasta va va permite sa luati decizii in cunostinta de cauza, inclusiv decizia de a nu adopta acel gen, sau de a modifica preceptele acelui gen. De exemplu, un mare numar de fotografi in color au fost initial adeptii preceptelor Grupului F/64 dar, ulterior, au decis sa lucreze acolo. Aceasta schimbare ia facut mai greu de recunoscut ca fiind adeptii Grupului F/64. Si totusi, daca studiem cu atentie lucrarile lor, in afara faptului ca nu mai sunt albnegru, ei adera la celelalte precepte: folosesc diafragme cat mai inchise, pentru a avea o profunzime de camp maxima, dar nu utilizeaza filtre soft sau de difuzie.

- 99 -

Clearing Snow Storm over Spiderock, Canyon de Chelly National Monument Hasselblad SWCM-CF, Zeiss Biogon 38mm f.3.5, Fuji Velvia 50 Sunt pasionat de piesajele grandioase si incerc sa le fotografiez cand se intampla evenimente deosebite, asa incat sa pot, deopotriva sa le traiesc si fotografiez. Aceasta fotografie a fost inregistrata la Spiderock imediat dupa incetarea unei furtuni de zapada. 7. Descoperirile personale nu inseama un stil personal Deseori artistii descopera noi cai de a crea imagini, noi abordari si noi tehnici. Deseori aceste noi abordari sau noi tehnici conduc la obtinerea de fotografii originale, nerealizate de nimeni pana atunci. Am fost in aceasta situatie de mai multe ori. Prima data, in timpul studiilor - 100 -

mele la Beaux Arts, unde am "descoperit" noi tehnici de pictura pe care le consideram "novatoare" si despre care speram ca-mi vor aduce glorie si bani. Apoi, cand am cuparat primul meu aparat fotografic si am experimentat cu diverse obiective, filme si cu diverse tehnici in laborator, iarasi, am obtinut rezultate despre care credeam ca-mi vor asigura faima. Am gresit in ambele imprejurari, de fapt am fost rapid avertizat de profesorii mei. Ceea ce eu tocmai "descoperisem" nu numai ca fusese descoperit inaintea mea dar fusese perfectionat pana la un nivel de perfectiune la care eu nici nu visam. Profesorii mei mi-au recomandat sa studiez temeinic lucrarile acelor artisti si, daca voi reusi sa le reproduc si sa devin expert in aceste tehnici, deabia atunci este posibil sa fac progresez si sa fac noi descoperiri. Aceasta regula se aplica pentru orice artist care lucreaza in mediile vizuale. Acest proces este o etapa pe drumul dezvoltarii stilului personal, nu este stilul personal. 8. Stilul personal este o combinate de alegeri Subiectele pe care le fotografiati, genul pe care-l imbratisati si modul in care fotografiati subiectele dvs. sunt etape in dezvoltarea stilului personal. Privind astfel lucrurile, se poate spune ca stilul personal este o combinatie de numeroase optiuni privind: echipamentul, subiectul, gustul personal si numeroase alte variabile. Pentru a intelege mai bine acest punct de vedere, sa luam in discutie modul in care doi fotografi si-au definit stilul lor. Am ales in mod intentionat doi fotografi cu stiluri total diferite, pentru a ilustra mai bine punctul meu de vedere. Pentru a simplifica, am impartit variabilele in cinci categorii: echipament, pregatire, abordare, subiect si calitatea luminii. Daca nu am afisa si numele autorului, fotografii familiarizati cu lucrarile lor i-ar putea rapid identifica. Personalitatea lor, aparent, se vede in alegerea echipamentului, a subiectului, in abordare si in modul in care folosesc lumina. Henri Cartier Bresson Echipment Camera in format mic (135, Leica M) Obiectiv normal sau superangular Film alb-negru in role de 36 pozitii. Background Cartier Bresson s-a nascut intr-o suburbie a Parisului. Parintii sai posedau o fabrica si aveau succes comercial. Nu a trebuit sa lucreze pentru a-si asigura existenta si s-a putut concentra asupra fotografiei. A avut contacte directe cu viata din oras, cu muncitorii care lucrau in fabrica tatalui sau. Abordare Camera era folosita din mana. - 101 -

Fotografia spontan. Se deplasa in jurul subiectului si lua cadre din mai multe unghiuri. Acorda maxima atentie detaliilor din cadru deoarece dorea sa mareasca intregul negativ, fara decupaje. Scopul sau era sa declanseze in momentul decisiv, momentul in care persoanele si mediul formau un tot unitar. Fotografia doar in alb-negru. Se misca continuu in jurul subiectului in cautarea clipei in care compozitia, punctul de statie, subiectele si celelalte elemente din cadru formau un tot unitar. Subiecte Oamenii sunt prezenti in fiecare din imaginile sale. Fotografia oriunde erau prezenti oamenii: in oras, in parc, la munca, etc. Lumina Utiliza lumina existenta. Desi calitatea luminii era importanta, era totusi secundara subiectului. O fotografie luata in momentul decisiv, in lumina putina e mai importanta decat o fotografie oarecare luata in lumina ideala. David Muench Echipament Camera in format mare (4x5 Linhof Master Technika). Folosea o mare varietate de obiective, de la teleobiective pana la superangulare. Fotografia color pe placi fotografice. Background Membru al unei familii de fotografi peisagisti. David era fiul lui Josef Muench si tatal lui Marc Muench, ambii fotografi de succes. Lucrarile sale erau recunoscute pe toate meridianele. Abordare Este binecunoscut pentru compozitiile sale cu subiect in prim plan si fundal, realizate cu superangulare. Practic a lucrat numai in color. Isi planifica cu maxima minutie fiecare fotografie: lucra in locuri nefotografiate pana atunci, se intorcea in locatie ani la rand, in acelasi anotimp, stia cu precizie ora la care rasarea Soarele si Luna in locatia aleasa, avea cunostinte temeinice despre geologie, botanica, fauna Americii de Nord, etc. Astepta in locatie pentru momentul perfect. Subiecte Fotografia peisaj si ocazional locuri cu rezonanta istorica. S-a concentrat pe Parcurile Nationale, zonele salbatice si pe alte regiuni protejate. Se informa permanent despre nou aparutele zone protejate. Participa activ la protejarea ariilor naturale. A fost membru al unor grupuri de protectie ale naturii. Lumina Alegea intotdeauna cea mai buna lumina pentru subiectul ales. Subiectul si compozitia erau importante, dar lumina era pe primul loc, altfel spus, - 102 -

compozitia era pusa in valoare doar in lumina ideala. Aceasta insemna gasirea unui subiect, asteptarea pentru lumina perfecta, chiar revenirea in locatie in perioada cand lumina era perfecta.

Rue Cartier Bresson, Pantin, France

Old Factory, Pantin, France Canon 300D, Canon 18-55 mm

- 103 -

Big Sur Coastline, California Olympus OM4T, Fuji Provia

Stilul este expresia personalitatii iar personalitatea este partial definita in copilarie. Cartier Bresson a crescut in Pantin, o suburbie a Parisului, unde o strada ii poarta numele. David Muench a crescut in Santa Barbara, avind Big Sur in vecinatate. Daca comparam locurile unde au copilarit, nu mai este nici o mirare ca unul a ales sa fotografieze scene de strada iar celalalt peisaj. 9. Un stil personal reprezinta un set de preferinte

In numeroase cazuri stilul personal reprezinta un set de preferinte selectate de fiecare. Prin selectie, fiecare ajunge la o combinatie unica si, datorita timpului petrecut cu analiza fiecarei optiuni, abordarea subiectelor se rafineaza iar stilul personal se contureaza mai bine. In aparenta, ceea ce faci pare sa fie simplu si usor, dar, sub aspectul polizat al stilului personal se ascund nenumarate ore de studiu, multe luni de incercari si greseli, ani de teste si tentative nereusite. In comparatia de mai sus am ales doi fotografi al caror stil personal era atat de diferit incat s-ar putea spune ca erau chiar la polii opusi. Am facuto intentionat, in scopul ilustrarii punctului meu de vedere intr-un mod concis. Totusi, in practica, cand va concentrati asupra unui subiect anume, stilurile fotografilor care abordeaza acel subiect incepe se se asemene. In

- 104 -

aceasta privinta, comparatia celor doi fotografi de mai sus nu mai corespunde, deoarece trebuie comparati fotografi care utilizeaza aproape acelasi echipament, au abordari similare, prefera aceleasi subiecte. De aceea vom continua analiza noastra prin compararea a doi fotografi peisagisti ce utilizau camere pe format mare: David Muench si Jack Dykinga. Voi utiliza aceleasi patru categorii prezentate mai sus. Aceasta comparatie accentueaza unele detalii care ar putea scapa unui privitor ocazional. Intr-o oarecare masura, analiza noastra seamana mai mult cu un exercitiu de literatura comparata decat cu vizita intr-o expozitie de fotografie. David Muench Echipament - Linhof Master Technika 4x5 Background - vedeti mai sus Abordare: aproape exclusiv fotografia cu aparate de format mare - practic toate fotografiile erau efectuate pe trepied. Subiect: Fotografia peisaj si ocazional locuri cu rezonanta istorica. S-a concentrat pe Parcurile Nationale, zonele salbatice si pe alte regiuni protejate. Se informa permanent despre nou aparutele zone protejate. Participa activ la protejarea ariilor naturale. A fost membru al unor grupuri de protectie ale naturii. Isi distribuia imaginile in primul rand pe piata de stock, in secundar vindea fotografii imprimate. Lumina Utiliza un larg spectru de iluminari, iar alegerea lor a evoluat in parcursul carierei sale In primii ani prefera contralumina, iar mai tarziu lumina mai moale, mai subtila. Lumina dramatica a fost favorita sa, ca de exemplu din timpul furtunilor si spunea "lumina rea inseamna fotografii bune". Compozitie Se spune ca a fost initiatorul fotografiilor cu ampla desfasurare in spatiu. Folosea un element in primul plan, centrat in partea de jos a cadrului. Majoritatea imaginilor sale sunt in cadratura portret. Jack Dykinga Echipament Arca Swiss Monorail 4x5 si Deardoff 4x5 Prefera utilizarea obiectivelor Schneider. Alegea cele mai recent produse obiective cu cel mai modern design, care sa-i permita sa includa chiar si - 105 -

soarele in cadru, fara sa apara reflexii parazite. Background A debutat ca jurnalist, care si-a pus amprenta si pe modul sau "jurnalistic" de abordare a fotografiei de peisaj. Arata mai mult fapte decat emotii. A primit premiul Pulitzer pentru fotojurnalism. Abordare Mergea in recunoastere si se intorcea dupa cateva zile pentru a fotografia. Utilizand o camera monorail isi permitea ajustari mari ale planurilor obiectivului si filmului, in comparatie cu orice alta camera. Era mult mai comunicativ decat Muench. A publicat o carte: " Large Format Landscape Photography". Lumina Exploata un larg spectru de conditii de iluminare. Prefera lumina pe care o numea "orizontala", intalnita la rasarit si la apus. Prefera culori mai pastelate in comparatie cu Muench, culori care sa placa ochiului, mai degraba decat sa socheze. Compozitie Utiliza si el compzitii larg desfasurate in adancime, dar nu neaparat cu centrarea subiectului din primul plan, cel mai frecvent acesta era plasat la stanga sau la dreapta sau chiar pe intreaga latura inferioara a cadrului. Incadrarea preferata era peisaj. Utiliza compozitii mai putin dramatice decat Muench.

- 106 -

Antelope Light Dance Vertical Panorama Linhof Master Technika 4x5, Schneider Super Angulon 75mm f.56, Fuji Provia 100F Imi place sa incerc diferite compozitii ale aceluiasi subiect, asa cum puteti vedea si in aceasta veriune de panorama verticala a unei cunoscute fotografii de-a mea. 10. Stilul personal nu imortalizeaza doar faptele, ci si emotiile! "Pentru a fi capabil de a vedea cu adevarat, nu este suficient de a deschide ochii, dar si inima!" Gaston Rebuffat, alpinist francez. Analizia anterioara despre David Muench si Jack Dykinga deschide noi perspective! In primul rand, pune in balanta conceptele: subiectiv contra obiectiv si - 107 -

emotii contra percepte. Asa cum am vazut, Dykinga abordeaza mai "jurnalistic" faptele, in comparatie cu Muench, poate si datorita educatiei jurnalistice a lui Dykinga. Cu toate acestea, prin imaginile lui Dykinga razbate dorinta de a re-crea, prin mijloace fotografice, a sentimentelor si a ambiantei din fiecare locatie. Dykinga, in opina mea, realizeaza aceasta intr-o maniera mai degraba factuala decat emotionala. Deoarece in jurnalism, fotografia este insotita de text, imaginile trebuie alese si compuse cu mare atentie. Aceasta abordare este in contrast cu cea a lui Muench, in ale calui fotografii ni se prezinta aspecte, la prima vedere ireale. Pentru a realiza astfel de fotografii, Muench cauta subiecte naturale care n-au mai fost fotografiate vreodata: rasarituri de Soare sau de Luna in locuri insolite, nori de furtuna cu aspect neobisnuit, jocuri de lumini si umbre in zone unde nici nu ne-am putea inchipui. Fotografii atat de perfecte, de uimitoare si de rare, pe care nu le-am fi putut crede realizate decat de fotografi foarte talentati si priceputi. In schimb, Dykinga prefera sa fotografieze aspecte pe care le acceptam mai usor ca fiind "naturale". Fotografiile sale sunt mai usor de inteles si de recunoscut. Daca am face o comparatie cu stilul literar, creatiile lui Dykinga utilizeaza mai putine adjective in comparatie cu cele ale lui Muench. Adjectivele sunt cuvinte care exprima mai degraba o opinie decat o realitate. In jurnalism, adjectivele sunt evitate; Walter Cronkite, de exemplu, spunea, intr-un interviu recent, ca firma care l-a angajat i-a cerut sa nu foloseasca adjective. Jurnalismul este despre raportatea de fapte si evenimente, nu despre emotiile personale ale reporterului. De aceea, trecutul jurnalistic al lui Dykinga este reflectat azi si in fotografiile sale de peisaj, unde uzul "adjectivelor" fotografice este mult restrans. A doua remarca se refera la faptul ca alegerea echipamentului, abordarea subiectului si exploatarea luminii sunt doar cateva dintre aspectele stilului personal. De ce? Pentru ca toate acestea sunt variabile externe fotografului. Si pot fi alese, si chiar imitate (!) de alti fotografi. Ce nu poate fi imitat de alti fotografi este personalitatea noastra. Nu ce face un artist, cat cine este acel artist. Aceasta asertiune naste intrebarea: si cum se traduce aceasta? Se traduce prin obiceiurile artistului, in ceea ce ii place si ce nu, in ceea ce il inspira si in modul in care reactioneaza la o anumita scena, la modul in care o transpune in fotografie. Cel mai bun mod de a exemplifica aceasta este sa ma dau singur ca exemplu. 11. Stilul meu V-ati putea intreba cum mi-as descrie stilul personal. Iata, in continuare, cum abordez un subiect, ce alegeri fac, ce imi place si ce numi place, ce trasaturi de caracter le estimez ca importante in definirea personalitatii mele, implicit a stilului meu.

- 108 -

Nu am nici un interes sa realizez fotografii facute de altii. Cand vizitez o locatie, scopul meu este sa fac fotografiile mele. Consider ca utilizarea unei camere de format mare (4 x 5 inch) imi ofera fotografii de calitatea maxima si imi permite exploatarea creativa a detaliilor. Utilizez insa si formate medii sau formatul 135. Eu cred ca fiecare tip de camera foto are avantaje si dezavantaje si ca nu exista o camera foto "buna la toate". Fotografiez atat argentic cat si digital. Deseori fotografiez simultan cu mai multe camere, uneori instalez doua camere pe doua trepiede, pentru a inregistra mai multe aspecte ale unui singur rasarit sau apus de Soare. Intotdeauna merg in locatie cel putin cu o camera de format mediu sau format 135, in afara de camera mea 4 x 5, deoarece fotografia din mana imi permite sa imortalizez momente in situatii fluide. Imi place sa utilizez un D-SLR, mai ales pentru ca pot vedea si analiza histograma. Imi plac adjectivele; scopul meu este nu sa le utilizez mai putin, ci mai bine. In fotografiile mele, incerc sa transpun mai ales emotiile, transpunerea faptelor vine pe locul doi! Prefer sa ma acomodez in fiecare locatie, sa las sa se dezvolte afinitati fata de fiecare loc, sa explorez pe indelete toate zonele. Imi place sa astept in locatie pana cand lumina devine optima. Ma consider foarte rabdator in asteptarea luminii celei mai bune. Imi place si daca ajung intr-o locatie si totusi nu fotografiez. Eu sunt de parere ca exista numeroase modalitati de a te bucura de un peisaj, iar fotografia este doar una dintre acestea. Nu obosesc sa ma intorc, an dupa an, in aceeasi regiunie, uneori chiar de mai multe ori pe an. De fiecare data, scopul este sa realizez o fotografie deosebita, una pe care n-am mai realizat-o pana atunci. As putea spune ca am adaptat o metoda ancestrala, folosita de culturile vechi nativ americane, culegatoare de fructe; la fel si eu, "culeg" lumina si subiectele pe care natura mi le ofera. Nu modific nimic din ceea ce imi este oferit. Eu nu cred ca exista lumina proasta sau subiecte proaste, ci doar subiecte diferite si care te provoaca mai mult sau mai putin. Cred ca imprejurarile neprevazute ofera ocazii neplanificate. Lucrez in scopul de a crea fotografii pe care sa le maresc foarte mult. Nu ma pronunt asupa unei imagini pana cand aceasta nu este imprimata pe hartie. In prezent fotografiez color, desi in trecut fotografiam mai ales alb-negru. Apreciez foarte mult imbunatatirile aduse de tehnica digitala, in toate domeniile, inclusiv in afacerile mele. Fotografiez mai ales peisaje dar si fotografie de strada sau oameni. Ma rog la Dumnezeu sa nu trebuiasca vreodata sa fotografiez nunti. Si pana in prezent, ruga mea a fost ascultata. Acelasi comentariu si pentru portretul de studio. - 109 -

Imi place sa ma inspir din fotografiile de portret ale lui Richard Avedon. Intamplari norocoase m-au ajutat sa-mi definesc stilul (vedeti mai jos). 12. Intamplari norocoase si imagini definitorii George Sand: "Les chefs-d'oeuvre ne sont jamais que des tentatives heureuses". Stabilirea unui stil personal dureaza, nu se petrece peste noapte. Nu poti comanda o camera foto noua, si, dupa ce o primesti, o despachetezi si pleci sa faci fotografii, in stilul tau personal. Camerele foto sunt facute de companii care nu au nici o legatura cu noi, pe cand stilul personal vine din noi insine! Nu exista nici un fel de aparate sau accesorii care sa ne ajute sa ne formam un stil personal, dar exista cai de abordare si metode care ne pot ajuta. In cazul meu, definirea stilului personal a depins mai ales de doua lucruri, mentionate deja in acest articol: intamplari norocoasa, dupa cum spunea George Sand, iar multe dintre fotografiile mele sunt rezultatul unor astfel de intamplari. Dati-mi voie, mai intai sa spun ca George Sand a fost o scriitoare franceza care a trebuit sa-si ia un preudonim barbatesc pentru a razbate in lumea literara care, in acea vreme, era rezervata barbatilor. George Sand si-a creat un stil unic. Si sa notam ca, daca vine vorba de stilul personal si de capodopere, nu este nici o diferenta intre literatura si fotografie. Ce inteleg eu prin imagini definitorii? Pentru mine, imaginile definitorii sunt acelea care mi-au permis sa-mi definesc stilul personal. Si, ca sa explic legatura cu citatul din George Sand de mai sus, trebuie sa spun ca imaginile definitorii nu au fost create in acest scop. Cand am fotografiat acele imagini nici nu aveam in intentie sa obtin fotografii definitorii. Asa incat, acele fotografii au fost niste intamplari norocoase. Ele au fost realizate asa deoarece, in acel moment, asa vedeam; erau genul de imagini care ma interesa cel mai mult. Doar ulterior, revazindule, mi-am dat seama ca respectivele fotografii mi-au deschis noi cai de a vedea fotografia. Doar ulterior mi-am dat seama ca acele imagini reprezinta momente de cotitura in modul in care am continuat sa fotografiez. Asta inseamna oare ca m-am bazat pe noroc pentru a crea fotografii bune? Pentru a otine raspunsul la aceasta intrebare, va trebui sa asteptati pana cand voi publica urmatorul articol: "A fi artist".

- 110 -

Bright Angel Rainbow, Grand Canyon National Park Hasselblad 500C, Zeis Distagon 60mm f.3.5, Fuji Velvia 50 Aceasta imagine reprezinta o intamplare norocoasa. Eram in acea locatie pentru a fotografia apusul Soarelui, dar cerul era acoperit de nori si ploua. Cu doar cateva minute inaintea apusului, Soarele a razbatut printre nori si a aparut curcubeul. Nu eram pregatit pentru aceasta si, initial, am facut un cadru mai strans, pe curcubeu, apoi am pus un superangular pentru a realiza un cadru mai larg. Pana cand am primit fotografiile de la laborator, eram convins ca prima fotografie ar fi cea mai buna.

13. Exercitii fotografice Este timpul pentru cateva exercitii de maiestrie fotografica. In contextul articolului de fata, aceste exercitii sunt destinate sa va ajute sa va definiti stilul personal. Stiind cine sunteti, ce va place si ce nu va place ca si ce fel de echipament preferati sa folositi, aveti deja pusa temelia pe care sa claditi un puternic

- 111 -

stil propriu. Pentru aceasta va recomand sa incepeti cu exercitiile A, B si C. Definirea stilului personal. Definirea stilului personal partea A - personalitatea. Folositi sectiunile 1 - 4 pentru a afla cum vedeti; puteti citi si sectiunea 11 in care am enumerat cateva aspecte ale personalitatii. Definirea stilului personal partea B abordarea. Cititi sectiunile 5 si 6 pentru a stabili subiectele si care vreti sa le fotografiati si genul fotografic pe care doriti sa-l adoptati. Va trebui sa mai faceti unele cercetari pe cont propriu, deoarece nu am inclus toate genurile fotografice si toate subiectele. Definirea stilului personal partea C echipamentul. Utilizati sectiunea a sasea pentru a alcatui o lista cu echipamentul pe care il considerati ca va defineste; includeti aici aparatul foto, subiectul, abordarea, locatia, etc. Puteti pune pe lista echipamentul pe care il posedati sau pe care intentionati sa-l achizitionati. La fel, puteti pune pe lista subiectele care va pasioneaza in acest moment sau pe cele care intentionati sa le abordati in viitor. Continuati exemplul dat in sectiunea a sasea, selectati cativa fotografi al caror stil si imagini va plac cel mai mult si realizati liste cu echipamentul pe care il folosesc, cum abordeaza temele preferate, ce subiecte prefera si cum exploateaza lumina. Workshop-uri Va recomand sa participati la workshopuri. Nu numai la unul, ci la cat mai multe! Stilul personal se dezvolta in timp si nu va puteti astepta la prea mult de la unul singur. Workshopurile va permite sa obtineti raspunsuri la intrebarile dvs. si sa dezvoltati anumte abilitati. De asemenea, lucrand cu fotografi profesionisti, puteti afla modul in care acestia au depasit probleme cu care poate ca si dvs. va confruntati acum. Cautati un mentor, o persoana al carui stil personal il apreciati cel mai mult si care doreste sa va ajute si sa lucreze cu dvs. Incercati lucruri noi Incercati lucruri noi si diferite. Incercati cu ceea ce va place, dar si ceea ce n-ati facut pana acum. Incercati subiecte provocatoare. Incercati ce n-ati mai fotografiat pana acum, asteptand sa deveniti fotografi mai buni. Sa nu va fie frica de esec. Cu totii gresim, inainte de a reusi. Succesul nu este lipsa esecurilor, ci urmarea lor. Nimeni nu este, de la inceput, maestru in nici un domeniu. Cu totii au muncit mult pentru a ajunge la - 112 -

acel nivel. Cu totii au muncit mult pana au stapanit bine o tehnica fotografica, un stil, etc. Ceea ce face diferenta dintre esec si succes este ca nu ne e frica de esecuri. Din greseli putem invata multe. Putem cauta calea de a evita greselile, dar, facandu-le, evoluam. Sa nu va fie frica sa faceti fotografii proaste. Trebuie sa incepeti de undeva. Greselile reprezinta un proces normal, prin care invatam ceva nou. Nimeni nu a inceput ca un expert, fiecare a muncit mult pentru a-si atinge scopul. Pentru fiecare succes, este de asteptat un numar de erori. Rareori vedem greselile fotografilor faimosi. De ce? Poate pentru ca ei nu vor sa le arate, sau poate pentru ca editorii lor nu vor sa le arate. Poate pentru ca asa se procedeaza in fotografie. In pictura, deseori vedem chiar si schitele facute de artist pentru un tablou. Iar uneori sunt expuse si tablouri neterminate. Ati vazut insa pana acum expuse fotografii doar pe jumatate terminate? Fotografiile neterminate, incercarile si greselile fotografilor sunt unele dintre cele mai secrete aspecte ale lumii fotografilor. Cu toate acestea greseli se intampla totdeauna dar acestea sunt sterse, distruse sau ferite de ochii audientei generale. In urmatoarea serie de eseuri, "Fotografia ca arta", voi prezenta nu doar fotografia finala, dar si diferse variante pe care le-am realizat in procesul realizarii imaginii definitive si din care am selectat-o pe cea mai buna din acel lot. Cred ca avem multe de invatat din procesul de selectie si din studiul lucrarii alese in final. Studiati lucrarile altor artisti Daca veti constata ca lucrarile dvs. tind sa semene cu lucrarile altui artist, atunci deveniti expert in acela. Invatati tot ce este de invatat despre acea persoana si, daca aveti posibilitatea, intalniti-va cu el. Studiati cu el, faceti-l mentorul dvs. Priviti si alte forme de arta, ca sursa de inspiratie. Analizati si lucrarile produse nu neaparat pentru scopuri estetice, cum sunt artele primitivilor si ale triburilor. Nu priviti doar fotografii, dar si pictura, sculptura, desen, ascutati muzica, etc. Faceti proiecte Faceti proiecte, in special proiecte pe care nu le-ati mai facut pana acum. Acestea sunt o buna metoda pentru dezvoltarea stilului personal. Nu va puteti defini stilul personal refacand proiectele altora. Incercati si descoperiti ceva nou in legatura cu un anumit subiect. Prea multi fotografi stiu dinainte ce vor fotografia si ce fel de imagini vor sa realizeze, inca inainte de a pleca intr-o excursie fotografica. Unde mai este descopeirea daca abordati astfel subiectul? Si, fara descoperiri, cum va veti putea dezvolta stilul personal?

- 113 -

Clearing Spring Storm, Tsegi Overlook, Canyon de Chelly Olympus OM4T, Zuiko 18mm, Kodak Royal Gold 25 Aceasta fotografie, impreuna cu Grand Canyon Rainbow, au deshis o cale noua in activitatea mea. Nu am planificat sa realizez aceasta fotografie, doar am vazut relatia dramatica dintre norii de furtuna si lumina ce cadea pe faleza. In acel moment, aveam la mine doar o camera Olympus in formatul 135. Ulterior am taiat marginile pentru a realiza o compozitie panoramica. Aceasta fotografie a stat la baza achizitiei unei camere panoramice Fuji 617.

14. Concluzii Realizarea unui stil personal este mai mult o calatorie decat o destinatie. Asa cum am vazut mai sus, stilul are mai multe parti: subiect, gen si stil. Intai, aflati ce vreti sa fotografiati (subiectul) apoi cum vreti sa-l fotografiati si, in fine, introduceti in ecuatie propria dvs. personalitate (stilul), pentru a fotografia subiectul ales, in modul pe are l-ati ales si in felul dvs. propriu. Daca puteti realiza acestea, curand se va putea observa si stilul personal. Este nevoie de multa munca in aceasta intreprindere, cheltuieli pentru achizitionarea de echipament, carti pentru studiu si observarea lucrarilor facute de alti fotografi, inaintea dvs. Pentru a reusi, trebuie sa fiti pasionat de aceasta activitate, sa cautati ajutorul celor care au strabatut aceste cai inaintea dvs. Inainte de toate, trebuie sa aveti rabdare, caci rezultatele vor apare in timp. Un stil personal este un aspect al personalitatii dvs. Stilul dvs. reflecta cine sunteti, ce va place si ce nu, ce gasiti important, etc. Un stil personal este un mod de a vedea, si difera de modul de a vedea al altui fotograf. Este stilul dvs. de a vedea lumea. Stilul personal reflecta ceea ce vedeti, ceea ce dvs. credeti ca este important si doriti sa fotografiati. Stilul dvs. se poate schimba, in masura in care relatia dvs. cu lumea se schimba.

- 114 -

Eu cred ca majoritatea artistilor sunt constienti de stilul lor personal. De ce? Deoarece, ca artisti, fiecare creem in stilul nostru. Acest stil este rezultatul eforturilor, cautarilor si alegerilor pe care le-am facut in timp. Noi suntem aceia care luam toate deciziile necesare pentru ca imaginea imprimata pe hartie sa arate cat mai aproape de imaginea din memorie despre un anumit subiect, un fel de pre-vizualizare, daca doriti. Sunt permanent uimit de cat de multe stiu majoritatea fotografilor despre camerele foto si echipamentul pe care il au sau nu il au. Deseori unii stiu mult mai multe despre echipamentul pe care-l folosesc si ma intreb daca nu este ceva in neregula la mine si daca lucrarile mele ar fi mai bune daca si eu as sti tot atata ca ei, cati pixeli are cutare camera, numarul de referinta al unui anumit trepied X sau avantajele obiectivului Y in comparatie cu Z. Pe de alta parte insa, sunt frapat de cat de putin se discuta printre fotografi despre munca unui alt artist, poate cu cateva exceptii care revin regulat, ca Ansel Adams, David Muench si alti cativa. Sunt, iarasi, frapat de cat de putin se discuta printre fotografi despre celelalte arte. Date fiind fiind studiile mele, consider ca pictura a determinat formarea mea ca artist si cand discut modul in care anumite lucrari de pictura au influentat decizia mea de a deveni fotograf, constat ca doar putini alti fotografi sunt interesati comparatii intre diversele arte. In schimb, in zilele lui Ansel Adams, multi fotografi ascultau muzica clasica in timp ce isi mareau negativele, practica ce a ramas in vigoare printre elevii sai. Se pare insa ca fotografii tineri au pierdut legatura cu alte forme de arta, fie ea muzica, sculptura, pictura si probabil ca ne indreptam in directia in care fotografia este doar despre fotografie, fara referinte la alte forme de arta. Mi se pare important sa incercam sa inversam aceasta tendinta. Daca fotografia este o forma de arta, atunci este important sa fie pusa in corelatie cu celelalte forme de arta. Dar pentru ca aceasta sa se intample, este bine sa avem cunostinte si din celelalte forme de arta, nu numai din fotografie. Desi acesta nu pare a fi subiectul articolului de fata, eu totusi cred ca este in legatura cu dezvoltarea unui stil personal. Voi dezvolta acest subiect intr-o viitoare serie de eseuri "Fotografia ca arta". In aceasta viitoare serie voi folosi unele dintre fotografiile mele favorite ca exemple, ca puncte de plecare pentru a arata si a explica modul in care un concept anume poate fi tradus intr-o fotografie. Va fi despre cum se cream o anumita fotografie si cum puteti si dvs. sa creati imagini similare. Daca vreti sa cititi despre asta, trimiteti-mi un mesaj la alain [at] beautifullandscape.com Pana atunci insa, mai avem un capitol din aceasta serie: A fi artist. Raspunsurile la intrebarile mele "vreti sa scriu despre asta?" au fost in marea majoritate "Da!", asa ca va veni in curand. Cum va fi? Sincer sa va spun, nu stiu inca. Vor fi multe aspecte in discutia despre a fi artist, dar - 115 -

cea mai importanta va fi despre libertate si despre eliberarea de constrangerile care impiedica arta sa fie arta. Ce inseamna sa fii artist Daca ma-ati intrebati ce am de gand sa fac in aceasta lume, eu, un artist as raspunde: sa traiesc din plin! Emile Zola 1. Introducere Acesta se pare ca este cel mai dificil eseu pe care l-am scris pana acum. Nu vreau sa spun ca precedentele au fost mai usoare. Adevarul este ca seria aceasta de eseuri au devenit din ce in ce mai dificl de scris, pe masura ce avansam catre sfarsitul seriei Fotografie si estetica si treceam de la consideratiile tehnice, cum ar fi expunere, alegerea filmului sau chiar a vedea fotografic , catre concepte mai abstracte si spre aspecte bazate pe optiuni personale, cum ar fi selectarea fotografiilor meritorii, crearea unui portofoliu si, mai recent, dezvoltarea unui stil personal. Pe masura ce avansam in aceasta serie, am incercat sa realizez o prezentrare echilibrata a acestor informatii, provenite din experienta personala, in asa fel incat sugestiile sa fie utile chiar si celor care nu au avut experienta in acest domeniu. Cred ca am reusit aceasta chiar si cand discutam aspecte atat de personale, cum ar fi crearea unui stil propriu. Dar cand am inceput sa scriu acest eseu, lucrurile parca s-au complicat de zeci de ori. La inceput, am crezut ca voi avea de facut fata acelorasi dificultati ca in precedentele eseuri; apoi am descoperit ca voi trata un subiect despre care s-a scris foarte putin si ca va trebui sa creez un material complet nou. Pe masura ce avansam, am constatat ca descrierea a ceea ce inseamna sa fi artist este o problema foarte complexa. De ce? Din cel putin trei motive. Intai pentru ca a defini ce inseamna a fi artist este o ntreprindere dificila. Prin definitie, artistul este complicat de catalogat si de multe ori nici nu poate fi! De aceea, orice incercare de a defini ce inseamna sa fi artist este problematica. Putem constata ca se pot da atatea definitii cati artisti exista. In timp ce vom putea fi de acord asupra unor caracteristici, importanta mai mare a unei trasaturi in raport cu alta si ce consideram caracteristici principale si caracterisici secundare, depinde in buna parte, de fiecare dintre noi. In al doilea rand, a fi artist nu este o activitate, ci un stil de viata si o profesie. In timp ce, intr-o anumita masura, fiecare poate invata cum sa vada fotografic, cum sa selectioneze cele mai bune fotografii sau cum sa creeze un portofoliu (ca sa numim doar cateva aspecte ale realizarii fotografiei ca forma artistica), a fi artist este o alegere pe care nimeni nu poate sa o faca intr-un mod simplu. A fi, sau a deveni artist este o decizie care implica foarta multa hotarare. In al treilea rand, cand am inceput acest eseu, nu mi-am dat seama cat este de dificil sa descriu ceea ce eu fac zi de zi. Am aflat ca a face ceva in mod intuitiv si apoi a descrie aceasta, sunt doua lucruri complet diferite.

- 116 -

De asemenea, am aflat ca o persoana poate sa fie artist fara insa sa poata descrie precis ce inseamna sa fie artist. Aceste trei dificultati, care mi s-au ivit in minte deabia cand am inceput sa lucrez la acest eseu, m-au tulburat! M-au tulburat deoarece toata aceasta serie a pornit de la ideea ca cititorul sa poata realiza ce este descris in fiecare articol. Seria a fost construita pe principiul ghidurilor si cititorul sa poata aplica toate conceptele prezentate, dupa un pic de efort si de exercitii. Totusi trebuie sa termin aceasta serie de eseuri si sa spun ce am de spus. Cu toate acestea, trebuie sa arat aici ca acest eseu reprezinta opinia mea despre ce inseamna sa fi artist. Opinia dvs. poate fi diferita si poate fi la fel de corecta.

Antelope Canyon Panorama Fuji 617, Fujinon 90mm, Provia 100F Trebuie insa sa arat ca acest eseu se bazeaza doar pe experienta personala. Am o experienta vasta, am meditat mult asupra acestui subiect si am luat in considerare multe aspecte ale fiecarei trasaturi implicate. Am petrecut mult timp, uneori chiar ani de zile, cantarind argumentele pro si contra unei anumite atitudini legate de un aspect sau de altul. Va rog sa aveti in vedere ca acest eseu este scris de un artist. Poate mai important decat ceea ce am scris in text este sa condierati ca aceste declaratii reprezinta un ansamblu de concepte pe care le consider caracteristice pentru un creator de arta. Ceea ce urmeaza este deci punctul meu de vedere despre ce inseamna a fi artist. Aceste declaratii se bazeaza pe experienta personala si pe discutiile pe care le-am purtat cu prietenii mei si cu alti artisti. Desi este un subiect unic, el va fi tratat in doua parti: ce insemana sa fii artist si ce inseamna sa faci afaceri ca artist.

2. Libertatea de expresie - sa fim artisti! Nu exista trebuie in arta, deoarece arta e libera. Wassily Kandinsky In eseul precedent, Stilul Personal, am vazut ca stilul personal este in legatura cu personalitatea. In acest eseu vom vedea de ce a fi artist este in stransa legatura cu personalitatea, deoarece a fi artist

- 117 -

inseamna Stilul

a-ti exprima personalitatea. personal este despre

Intr-o forma concisa: personalitate... si:

A fi artist inseamna sa fii liber sa-ti exprimi personalitatea prin arta. A te simti liber sa exprimi ceea ce vrei este insasi esenta a ceea ce inseamna sa fie artist si vom vedea in continuare ce inseamna aceasta. A fi artist inseamna sa fii liber sa exprimi personalitatea prin arta. Evident, fiecare se poate exprima pe sine in numeroase moduri, dar pentru a fi considerat artist, modalitatea de exprimare trebuie sa apartina unei forme de arta. In acest moment, evident ca va veti intreba: ce este arta? Raspunsul al aceasta intrebare este o cu totul alta chesiune si nu o voi aborda in acest eseu. Sa spunem, pentru moment, ca fotografia este o forma de arta si ca vom lua in considerare in acest eseu, fotografia ca metoda de expresie artisitca. Deisgur, artistii se pot exprima in variate modalitati dar vom considera fotografia ca punct de plecare pentru calatoria noastra. In opinia mea, a fi artist, inseamna sa te expiri liber, iar apoi sa iti exprimi personalitatea. De ce este dificil? Pentru ca exista o serie de piedici! Multi imi spun ca vor sa devina artisti. Totusi, urmatorul lucru pe care il spun apoi este o lista cu ce n-ar vrea sa faca. Declaratia lor suna cam asa: as vrea sa fiu artist; dar desigur, nu as vrea sa fac asta, nici aia si, in mod cert, nu voi merge pe cutrare drum . Problema unora este de atitudine, acestia incearca sa devina artisti dar isi limiteaza drumurile pe care le vor aborda. Ei incep cariera artistica prin limitarea libertatii artistice. Arta este despre libertate si exprimare creativa. A fi artist este, in primul rand, a te simti liber sa creezi. Este despre exprimarea a ceea ce simti, a ceva ce altii, inainte, nu au spus, sau au spus intr-o maniera diferita. Este despre a exprima ceva ce stimti nevoia sa arati. Daca, la incepeut de drum, vei face o lista cu ceea ce nu vrei sa faci, inseamna sati reduci libertatea de creatie, iar, in timp, va trebui sa o amplificati.

- 118 -

Antelope Glow Canon 300D, 17-40 F4 L Eu cred ca Antelope Canyon este una dintre locatiile care ma pot inspira cel mai mult. De fiecare data cand ma aflu aici, realizez fotografii noi. Aceasta, de mai sus, nu este o exceptie si nu am vazut-o nicaieri pana acum in aceasta forma de compozitie si de lumina. Cu siguranta ca exista subiecte fotografice pe care nu vreti sa le abordati. Exista si pentru mine. De exemplu, acum cativa ani am hotarat sa nu abordez aspectele negative in fotografiile mele. Aceasta decizie nu imi limiteaza libertatea. De fapt, imi defineste personalitatea. Cand vad asemenea subiecte, nu spun nu pot sa fotografiez acest subiect ci: prefer sa nu fotografiez acest subiect . Cu alte cuvinte, as putea sa fotografiez si subiecte negative dar am decis sa nu acoper astfel de aspecte. Poate ca in viitor voi decide sa abordez si asemenea subiecte si as putea realiza fotografii bune. Altfel spus, subiectul abordat reprezinta o - 119 -

decizie morala si personala. Ca artist, veti avea de facut mai multe decizii de acest fel, in legatura cu subiectele pe care le veti aborda, stilul in care veti lucra sau cu imaginile pe care le veti realiza. O astfel de abordare este normala si deriva din caracterul dvs. In schimb, nu este normal ca, in fata unor anumite subiecte sa spuneti "doar maestrii pot fotografia acest subiect" sau "nu sunt suficient de bun pentru a aborda aceasta tema", ori "nu am stilul adecvat pentru asta". Cu alte cuvinte, inainte de a va impune limite in ceea ce faceti, intrebati-va cum apar aceste limitari. Fie ca: a) limitele apar din justificari morale, sau b) va simtiti insuficient de experimentat sau nu aveti incredere ca veti obine rezultate bune. Din punctul meu de vedere, primul motiv este perfect motivat. Al doilea insa necesita o analiza mai atenta, pornind de la ideea "creativitatea depaseste obstacolele". 3. A fi artist este un stil de viata, nu o situatie temporara. La momente diferite, vedem cu ochi diferiti. Vedem diferit dimineata, fata de seara. De asemenea, modul in care vedem depinde de starea emotionala. Din aceasta cauza, un subiect poate fi vazut in multe feluri si asta face arta atat de interesanta.Edvard Munch Arta este un stil de viata, nu doar o activitate. Arta si viata artistului sunt inseparabile. A fi artist inseamna sa ai un stil de viata in care creativitatea este o parte a cotidianului. Nimeni nu poate fi creativ opt ore pe zi, de exemplu de la 9 la 5 si nimeni nu-si poate planifica in agenda sa fie creativ intr-o anumita zi. Muzele ne viziteaza cand vor ele, fara sa tina cont de orele noastre de lucru. Creativitatea nu poate fi planificata, ca o intalnire de afaceri. Deisigur, putem planifica sa facem fotografii intr-o anumta data si ora, dar nu exista nici o garantie ca vom fi creativi in acel moment. Pentru a fi cat mai creativi, ar trebui sa devenim constienti de momentele si perioadele noastre cele mai creative si sa planificam sa lucram in acele perioade si nu invers. Nu va ajuta daca va planificati sa fiti creativi de la 3 la 4 iar, de la 4 la 5 sa desfasurati activitate de birou. A fi artist inseamna, deci, sa adoptati un stil de viata care favorizeaza creativitatea si libertatea. Deoarece acest stil de viata poate intra in conflict cu alte activitati, a fi artist inseamna sa invatati cum sa va organizati viata in asa fel incat sa puteti rezolva aceste potentiale conflicte. Astazi, in special in fotografia de peisaj, workshopurile si expeditiile fotografice sunt ocazii exclente de a va spori creativitatea. Un workshop reprezinta o perioada de timp in care faceti doar fotografie, de regula intrun loc departe de casa, impreuna cu oameni care impartasesc idei similare si urmaresc scopuri comune. Un workshop este un timp dedicat creatiei, eliberat de restrictiile zilnice. Cel mai important scop al unui workshopt este de a oferi participantilor cat mai mult timp pentru creativitate.

- 120 -

Celestial Star Trails Linhof Master Technica, Rodenstock 210mm, Provia 100F Nu exista nici o limita in abordarea unui subiect anume. Eu nu am vazut aceasta compozitie niciodata pana acum si cred ca prin includerea liniilor stelelor mi-am exprimat creativitatea. 4. A fi artist nu inseamna sa castigi din arta pe care o faci Tablourile tale ar fi fost terminate de multa vreme daca eu nu as fi fost fortat sa fac ceva pentru a-mi castiga existenta de fiecare zi. Edgar Degas intr-o scrisoare catre Jean-Baptiste Faure, colector de arta, 1877. Exista larg raspandita presupunerea ca un artist "adevarat" trebuie sa-si casige existenta din arta sa. In opinia mea, un artist nu este obligat sa vanda lucrarile sale pentru a putea trai. A castiga din activitatea pe care o practici inseamna sa fi antreprenor, om de afaceri, etc., nu artist. In opinia mea, a fi artist inseamna, asa cum am spus mai devreme: sa fii liber sa-ti exprimi personalitatea prin arta.

- 121 -

Poti, foarte bine sa-ti exprimi personalitatea fara sa fie nevoie sa-ti vinzi lucrarile, deoarece, din punctul meu de vedere, a fi artist si a castiga din vanzarea lucrarilor nu sunt doua lucruri direct interconectate. Personal, eu am fost artist cu multa vreme inainte de a vinde din lucrarile mele si sper sa continui sa fiu artist chiar si daca nu voi mai vinde fotografii. Aceasta situatie este frecvent intalnita. Copiii creaza arta fara nici o intentie de a-si vinde lucrarile; pe masura ce cresc, vor alege sa creeze si sa vanda, sau doar sa creeze. Pentru mine, a crea si a vinde lucrarile personale sunt doua activitati complet diferite si, asa cum am mentionat mai devreme, am decis sa scriu doua eseuri separate despre acestea: "A fi artist" si "A fi artist comercial". Ideea separarii celor doua activitati mi s-a cristalizat in minte cand ma intrebam "cum ma pot realiza ca artist?" si am avut nevoie de multi ani ca sa-mi dau seama ca aici sunt, de fapt, doua intrebari: "cum pot sa devin artist" si "cum pot sa fac bani din vanzarea lucrarilor mele?". Raspunsul la prima intrebare constituie subiectul acestui eseu; raspunsul la a doua intrebare, care poate fi pusa si astfel: "sunt eu capabil sa vand lucrari de arta?", constituie subiectul articolului urmator. Foarte multi iau decizia de a crea arta si de a vinde, practic in acelasi timp. O astfel de decizie face lucrurile de doua ori mai dificile, deoarece va trebui sa invete doua meserii deodata: cea de artist si cea de comerciant de arta. Va recomand sa incepeti sa realizati lucrari de arta si apoi, dupa ce realizati un portofoliu, sa decideti daca vreti sa vindeti din lucrarile dvs. Desi a le deprinde pe amandoua dintr-o data este posibil, este insa mult mai dificil si pot apare situatii stressante. A fi capabil sa vindeti lucrari de arta, ale dvs. sau ale altuia, nu va defineste ca artist ci ca un om de afaceri. Prea des, cele doua sunt considerate impreuna. Dovada ca sunteti sau nu sunteti un artist nu consta din capacitatea de a vinde. Adevarata dovada se gasese in modul in care va simtiti liber sa va exprimati personalitatea prin arta dvs.

- 122 -

Round Rock Clouds, Navajoland Linhof Master Technika, Fuji 90mm, Provia 100F O imagine din portofoliul meu din Navajoland, realizata in 2004, dupa o idee din 1987. In acel moment aveam doar un aparat cu film in format 135 si a trebuit sa astept 9 ani ca sa pot surprinde aceeasi formatiune noroasa, de aceasta data inregistrata pe format mare.

5. A fi artist nu inseamna sa-ti expui sau sa-ti publici lucrarile Am auzit ca prietenii mei pregatesc o noua expozitie in acest an, dar trebuie sa refuz invitatia de a participa deoarece n-am nimic sa merite a fi arata. Claude Monet Asa cum a fi artist nu impica sa castigati bani din vanzarea lucrarilor dvs., tot asa, a fi artist nu inseamna ca trebuie sa va expuneti sau sa va publicati lucrarile. Desigur, multi artisti isi publica sau expun lucrarile. Totusi nu este obligatoriu, este o oportunitate.. Acest aspect este foarte important daca sunteti la inceputul drumului de artist si daca nu va simtiti capabil sau nu doriti sa expuneti lucrarile dvs., indiferent de motiv. A insista sa expuneti intr-un muzeu sau intr-o galerie poate impica mari eforturi iar uneori va poate descuraja si va poate induce, in mod eronat, ideea ca a face arta nu este o activitate potrivita pentru dvs. Spun "eronat" deoarece un esec al expozitiei dvs. va fi determinat de incapacitatea de a organiza o expunere a lucrarilor dvs, ceea ce este cu totul diferit de a crea arta. Insa, in timp, o data cu

- 123 -

acumularea unui numar de fotografii, veti putea realiza o selectie pentru a umple un spatiu expozitional. Ma puteti contrazice spunind ca, neavind succes la public, inseamna ca lucrarile dvs. nu sunt suficient de bune. Aceasta poate sa fie sau poate sa nu fie adevarat! Exista numeroase motive pentru care o galerie, un muzeu sau orice alt spatiu expozitional sa refuze sa va gazduiasca o expozitie. Aceste motive, nu neaparat in aceasta ordine, se refera la: lucrarile dvs. nu se inscriu in genul pe care respectiva galerie il expune de regula, calendarul expozitional este ocupat pentru o perioada lunga de timp, unii proprietari de galerie prefera sa expuna doar nume deja consacrate, lucrarile dvs. nu sunt montate si inramate, lucrarile dvs. nu au sanse reale de a fi vandute, etc. Observati ca nici una dintre aceste motivatii nu are nimic de a face cu nivelul artistic al lucrarilor dvs. In schimb, au legatura cu aspectele comerciale ale fotografiei (despre care ne vom ocupa in alt articol) sau cu conceptul de audienta, despre care vom vorbi mai departe.

Monument Valley Shadows Linhof Master Technica, Rodenstock 150mm, Provia 100F Aceasta lumina apare doar de doua ori pe an si numai daca nu exista nori pe cer. Am vazut si alte fotografii, care arata doar Left Mitten dar am vrut sa le fotografiez pe ambele, pentru a arata cauza si efectul acestui fenomen.

6. A fi artist inseamna a avea un public In fiecare fotografie exista doua persoane: fotograful si privitorul. Ansel Adams Conceptul de public sau de audienta este problematic pentru multi incepatori. Cand predam limba engleza la NAU-Arizona sau la MTUMichigan, aveam mari dificultati in a explica studentilor ca trebuie sa scrie pentru o audienta specifica. Cand ii intrebam: "cine va citi creatiile dvs.?" ei raspundeau: "oricine doreste!", dar ei voiau sa spuna ca eu, profesorul lor, le voi citi. Deoarece nu acest raspuns voiam sa-l primesc din partea lor, trebuia sa le descriu un tip de cititor, de la hainele pe care le poarta,

- 124 -

cu slujba de unde-si castiga traiul, cu masina pe care o conduce, cu casa in care locuieste, si asa mai departe. Cu toate acestea, ei continuau sa scrie pentru mine, deoarece ei credeau ca doar eu am capacitatea de a le certifica evolutia si de a le da note. S-ar putea ca istoria din paragraful precedent sa vi se para amuzanta, dar dati-mi voie sa va intreb: care este audienta dvs.? Pentru cine fotografiati dvs, cine vreti sa priveasca fotografiile dvs? Deseori, cand intreb participantii la workshop-uri pentru cine fotografiaza ei, raspunsul general este ca ei fotografiaza doar pentru ei insisi; ei spun ca le place sa fotografieze si ca nu le pasa ce gandesc altii despre fotografiile lor. Cu toate acestea, cei care dau asemenea raspunsuri, invariabil, aduc cu ei fotografii mai vechi pentru ca eu si ceilalti participanti sa ne spunem parerea despre ele. In aceasta situatie avem de a face cu o contradictie. Desi pretind ca nu le pasa de parerea celorlalti, tocmai acestia vin cu lucrari spre a fi comentate! De asemenea, ca si in cazul lectiilor de limba engleza, unii dintre participanti raspund: "fotografiez pentru oricine care vrea sa priveasca lucrarile mele" si adopta o atitudine defensiva cand nu incearca sa-si selecteze audienta sau poate ca audienta lor este restransa doar la familie si la prieteni sau la un cerc foarte limitat de viziatori din aceeasi profesie cu a lor. Si aici trebuie sa amintesc ceea ce Al Weber, prieten si mult timp asistent al lui Ansel Adams spunea despre acest subiect: "nici un artist nu poate crea pentru toata lumea! Un artist de succes este cel care are o audienta cunoscuta si cu care poate comunica." Mie mi se pare indoielnica pretentia unor artisti care spun ca nu au nevoie de audienta. De ce? Pentru ca, a fi artist, inseamna si "a impartasi impresiile personale despre lume cu o audienta specifica". Aceasta este adevarat chiar si daca audienta dvs. este o singura persoana. Puteti pretinde ca audienta dvs. este constituita din persoana dvs., ca va plac fotografiile pe care le realizati si ca nu va pasa ce gandesc ceilalti. Totusi, in opinia mea, a fi artist inseamna a impartasi altora impresiile dvs. despre lume. Daca va veti gandi la acest aspect, veti observa ca practic toti artistii isi expun lucrarile pentru o anumita audienta, oricat de mica. Cand cineva pretinde ca nu il intereseaza opiniile altora despre lucrarile sale, inseamna ca le e teama de ce ar putea comenta ceilalti sau ca nu este pregatit sa se confrunte cu opiniile altora. In cele din urma, suntem indatorati audientei noastre, deoarece avem nevoie de un public cu care sa comunicam. A fi artist inseamna a avea o audienta cu care sa impartasim ideile si fata de care sa fim recunoscatori ca ne ofera ocazia de a le arata lucrarile noastre, de a ne ascuta si ca au bunavointa de a dialoga despre arta pe care o producem. Dar, mai presus de toate, artistul trebuie sa-si urmeze drumul sau pe calea perfectionarii artistice si trebuie sa fie constient ca audienta lui se poate shimba, in concordanta cu propriile schimbari in stil, abordare, prezentare, etc.

- 125 -

7. A fi artist inseamna a primi critici Fara poeti, fara artisti, lumea va fi repede coplesita de monotonia naturii.Guillaume Apollinaire Exista larg raspandita ideea ca, in societate, a fi artist nu este o "meserie" asa cum sunt cele acceptate de toata lumea cum ar fi cea de medic, inginer, avocat sau alte profesii "acceptate". Unul dintre scopurile acestui articol este de a contrazice aceasta idee. In primul rand, asa cum am aratat, a fi artist, nu impica sa-ti castigi existenta din vanzarea lucrarilor proprii. Aceasta inseamna ca un artist nu trebuie sa fie de meserie "artist", el poate avea orice meserie. In al doilea rand, trebuie sa fim constienti de faptul ca arta este la fel de importanta ca oricare alt aspect al vietii noastre. Ce ar fi viata noastra fara arta? Ce ar fi viata noastra daca n-am avea muzica, daca nam avea filme sau piese de teatru, daca peretii caselor noastre ar fi goi, fara picturi, desene, fotografii sau orice alt fel de decor, sau daca parcurile publice sau gradinile nu ar fi decorate cu sculpturi, sau daca nu am purta bijuterii, pentru a aminti doar cateva dintre imprejurarile in care artistii sunt prezenti in viata noastra de fiecare zi. In mod clar, arta face parte din viata noastra si primul pas in a deveni artist este de a intelege acest aspect. Nu poti fi artist daca nu acorzi valoarea cuvenita artei! Pentru mine, a fi profesionist inseamna a aplica standardele impuse de o anumita meserie. Cu alte cuvinte, ar fi aberant ca cineva sa sustina ca este inginer dar fara sa aiba educatia, experienta, pozitia profesionala, responsabilitatile, etc. implicate de aceasta profesie. A fi inginer inseamna sa poti demonstra prin realizarile si actiunile tale ca detii un sumum de cunostinte si experienta necesara, asteptate din partea unui inginer. La fel si in alte profesiuni.

- 126 -

Spiderock Sunset Linhof Master Technica, Schneider 75mm, Provia 100F Prima data cand am vazut aceasta lumina speciala a fost doar cu cateva secunde inainte ca Soarele sa dispara sub orizont. Ca urmare, nu am putut realiza decat o fotografie de proba, cu o camera foto digitala. Mam intors sase luni mai tarziu, stiind ca lumina va fi similara si am realizat aceasta fotografie cu camera mea 4 x 5 inch. Cerul era innorat, dar cateva secunde inainte de a apune, Soarele s-a ivit printre nori. Este interesant ca, fata de artisti, asteptarile publicului sunt altele. De ce? Poate pentru ca majoritatea oamenilor nu au clar definite standardele de educatie, experienta, etc., necesare in aceasta meserie. Si aceasta deoarece responsabilitatile profesionale ale unui artist sunt rareori discutate, deoarece artistii reprezinta o minoritate. Oamenii nu stiu ce defineste din punct de vedere profesional un artist deoarece aceasta, iarasi, se discuta rar si practic nu se cunoaste o lista a acestor atribute.

- 127 -

Daca ar fi sa facem o lista cu aceste atribute, ar trebui insirate: - educatia - exercitiul - dedicatia - talentul - responsabilitati - pozitie profesionala - integritate Observam ca, in comparatie cu alte meserii, nu exista cerinte deosebite nici in meseria de a fi artist. Ceea ce este diferit este modul in care oamenii percep ce inseamna sa fi artist. In lumina celor expuse mai sus, devine important de a sti ca oamenii va iau in serios. Daca unii oameni nu considera ca a fi artist nu este o meserie ca si celelalte, si deci nu va iau in serios, nu va vor respecta, nu vor respecta munca dvs, va vor minimaliza activitatea si chiar o vor submina. Daca nu puteti sa le schimbati opiniile, mai bine indepartati-va de ei. Cautati oameni care inteleg ce inseamna sa fi artist, oameni care va respecta si care iau in serios eforturile dvs si care va pot ajuta sa progresati. De asemenea, este important sa nu va simtiti "inferior" pentru ca sunteti artist, pentru ca aveti libertatea creativa sau pentru ca faceti ce va place si nu o slujba oarecare. A fi artist este la fel de dificil ca orice alta meserie, daca nu cumva chiar mai dificil! Nu exista nimic deosebit care sa faca o meserie privilegiata. Daca cineva incearca sa va faca sa va simtiti inferior, cel mai probabil este din cauza ca acela este nemultumit de profesiunea lui si este invidios pe ce faceti dvs. Incercati sa ii recomandati aceluia sasi schimbe viata si sa se orienteze catre o meserie care-i place. 8. A fi artist inseamna sa sti cum sa reactionezi cand ti se spune ca esti norocos Este foarte important sa reluati un subiect, de multe ori, de zece ori, de o suta de ori. Nimic in arta nu este intamplator. Edgar Degas Credinta ca oamenii de succes sunt norocosi este destul de raspandita iar artistii sunt cel mai des "acuzati" de aceasta. Rareori despre ingineri se spune ca realizarile lor sunt rezultatul norocului. Rareori se spune despre poduri, automobile, fabrici, computere, programe software, etc. ca sunt rezultatul norocului. Majoritatea oamenilor, chiar daca nu sunt experti, isi dau seama ca, pentru a realiza astfel de produse este nevoie de multe eforturi, cunostinte, experienta, bani si multe altele. Cand insa vine vorba de arta in general si despre fotografie in special, norocul este frecvent invocat cand oamenii privesc o imagine sau o serie extraordinara de fotografii. Deseori, la vernisarea expozitiilor mele, mi se spune: "presupun ca tocmai treceati pe acolo ... (puneti aici locatia dvs. favorita) si doar ati declansat" sau "nu puteti planifica asa ceva! (un curcubeu, un fulger, o furtuna de zapada, etc). Ati avut norocul sa va aflati in locul

- 128 -

potrivit si toate s-au potrivit" sau "norocul are un rol important in realizarea fotografiilor dvs., nu-i asa?" Prin extensia acestei supozitii, deseori mi s-a spus: "sunteti norocos ca faceti ceea ce va place; eu trebuie sa ma ocup de" Incercam, de fiecare data, sa conving interlocutorii ca este o afirmatie falsa. Imi constituisem o colectie de citate, remarci si comentarii despre rolul norocului in diverse meserii cum ar fi "norocul ajuta pe cei pregatiti" sau "cu cat sunt mai batran, cu atat norocul imi surade mai des", etc. Acum un an am luat o decizie care mi-a schimbat existenta. Am decis ca incercarea de a combate aceste preconceptii este inutila; ca atare m-am debarasat de arsenalul meu de "contralovituri" si am adoptat o atitudine foarte simpla in fata tuturor acestor intrebari: "Da!" Azi, cand sunt intrebat, raspunsul meu este rapid si simplu: "Norocul joaca un rol important in ceea ce faceti, nu-i asa?" "Da!", "Nu puteti planifica asta, doar ati avut noroc, nu?" "Da!", "Sunteti norocos ca lucrati intr-o profesiune care va place, majoritatea oamenilor trebuie sa " "Da!". Doua lucruri s-au intamplat dupa ce am inceput sa raspund invariabil cu "Da". Intai, dorinta mea de contradictie a diminuat, deoarece, cand esti de acord 100% cu ceva, orice contrazicere devine inutila. Apoi, acest gen de conversatie inceteaza la fel de repede cum a pornit. Evident ca cei care imi pun astfel de intrebari despre noroc, sunt interesati sa vada ce reactie am, iar cand observa ca sunt de acord cu ei, isi pierd interesul pentru noi detalii. Dar am observat inca ceva si care pare a fi cea mai interesanta consecinta. Dupa ce ma aud raspunzindu-le automat "Da", o parte dintre interlocutori isi redefinesc pozitia si spun: "Dar poate ca nu e chiar atat de simplu" sau "Desigur, norocul este doar un aspect, trebuie sa sti si cum sa procedezi". Dupa raspunsul meu monoton si general, "Da", unii dintre ei realizeaza ca e ceva mai complicat si cauta sa-si modifice opiniile. Ce vreau eu sa subliniez este ca daca cineva crede ca, dupa o viata de studii, pasiune, devotament, eforturi si multe altele, o fotografie poate fi realizata pur si simplu din noroc, acel cineva nu merita a fi contrazis. Pentru a-l convinge ca greseste este nevoie de mai mult timp si mai mult efort decat sunt eu dispus sa risipesc. Prefer sa-mi folosesc energia pentru a crea arta. In aceasta imprejurare, rasul este cel mai bun raspuns. Haideti sa radem de o preconceptie atat de caraghoasa, haideti sa radem prin a fi de acord cu ea! Dar poate ca, la urma urmei, sunt norocos? Cine stie, si cui ii pasa? Schimba asta cu ceva? Nu! Eu trebuie, in continuare sa fac ceea ce stiu sa fac, la fel cum am facut si pana acum, trebuie sa am in continuare un set cat mai larg de cunostinte, sa dobandesc experienta, sa fiu pasionat si devotat, etc. Sunt eu norocos? Daca sunt, e grozav! Poate ca e mai bine sa ma detasez de ideea ca rezultatele mele apar in urma unor eforturi intense si repetate. Daca unii cred ca fotografiile mele sunt rezultatul norocului, n-au decat! In ultima instanta, norocul poate fi doar un alt nume pentru inspiratie.

- 129 -

In concluzie, nu prea conteaza pentru mine, ca artist, cum cred altii ca imi realizez lucrarile. Daca unii cred ca prin noroc, e in regula; daca altii cred ca prin talent iarasi e in regula; unii - ca urmare a unor coincidente intamplatoare, altii - ca am fost crescut in puf de parintii mei si ca mi-am pastrat sensibilitatea artitica, sau unii ca rezultatele mele sunt consecinta a multi ani de educare a unui talent innascut, pentru mine este in regula. Pentru mine, orice explicatie este OK. De ce? Pentru ca eu sunt artist, nu critic de arta. Ce consecinta are aceasta, vom vedea in sectiunea urmatoare.

Antelope Arch Light Shaft Linhof Master Technica, Schneider 75mm, Provia 100F

- 130 -

Am fotografiat acest arc de piatra in numeroase conditii de iluminare, dar aceasta este prima imagine in care lumina se strecoara prin arc. Posibilitatile creative oferite de Antelope Canyon sunt nelimitate dar dificultatile tehnice pun la grea incercare orice artist.

9. A fi artist nu inseamna sa fi critic de arta. Un pictor trebuie sa-si puna sufletul in lucrarile sale; el trebuie sa raspunda cu tablouri, nu prin cuvinte. Paul Cezane A fi artist si a fi critic de arta sunt doua lucruri total diferite. Cand esti artist si iti arati lucrarile, oamenii vor comenta, scrie si discuta despre ele. Sa nu va fie frica de ei. Evitati sa etichetati si sa explicati prea mult lucrarile voastre, altfel veti risipi misterul pe care altii il vad in lucrarile voastre. Dati-i voie privitorului sa descopere si sa interpreteze lucrarile prin el insusi. Lasati o usa deschisa prin care audienta dvs. sa poata privi lucrarile in diferite feluri. Asa cum am vazut, a fi artist inseamna sa creezi arta si sa duci o viata care sa faciliteze creatia de arta. Ce inseamna sa fi critic de arta? Pentru mine, a fi critic de arta inseamna sa ai o opinie despre ce e bun si ce e rau in arta. Intr-un anumit fel, a fi critic inseamna a vedea lumea in alb si negru, dihotomic, in termeni de placut, deci bun, si neplacut, deci rau. A fi critic inseamna a exclude griurile, nuantele, micile variatii intre tonuri. A fi critic inseamna a face demarcari transante, a aborda clar o parte sau alta. Desigur, a fi critic inseamna, in mod ideal, a fi foarte bun cunoscator despre istoria artei, despre teoria artei si, pentru ca vorbim despre fotografie, a cunoaste teoria artelor vizuale. Un bun critic de arta trebuie sa fie un bun cunoscator al lucrarilor lui Roland Barthes, John Berger, Walter Benjamin, Edwin Panovsky si altii. Insa doar atat, nu este suficient, asa cum vom vedea mai departe. S-ar putea sa ziceti: "Si eu am cunostinte de teorie si istorie a artei, si eu stiu ce-mi place si ce nu-mi place, si eu vreau sa impartasesc opiniile mele despre arta". Pana acum aveti dreptate 100%. Totusi, ceea ce conteaza este ceea ce sunteti dvs. Sunteti in esenta un artist sau in esenta un critic? Aceasta intrebare este decisiva si ramane ca raspunsul sa-l dati dvs., nu eu. Desi, asa cum am spus mai inainte, am cunostinte serioase despre teoria si istoria artei si despre istoria fotografiei, am petrecut nenumarate ore reflectind despre ce este arta, am studiat operele a numerosi artisti. De asemenea, am parerile mele despre ce imi place si ce nu-mi place referitor la diverse opere. Va rog sa remarcati ca nu am spus: "ce e bine si ce e rau in arta". Eu cred ca aceasta este treaba criticilor de arta. Personal, imi place sau nu imi place, atat. Si, in fine, scopul meu este sa va ajut sa faceti distinctia intre a fi artist si a fi critic de arta. Pe buna dreptate ati putea spune: "multi artisti sunt critici fata de lucrarile - 131 -

lor; asta nu-i face pe ei critici?" Raspunsul este: depinde! Depinde daca isi fac publice opiniile critice, de forma si de amploarea acestor critici. Sa ma explic. Este normal si chiar bine pentru un artist sa mediteze asupra lucrarilor sale. Acesta este modul in care el, si noi toti, de altfel, progresam. Deseori spunem: "daca as face din nou aceasta lucrare, as face-o diferita; de exemplu, as aborda subiectul din alt unghi", sau "mi-ar fi placut ca varful asta de munte sa fi iesit mai putin rosu, sau lacul acela sa fi fost mai albastru; data viitorare voi incerca asa". Insa aceste comentarii le facem pentru noi, sau, daca le aud si altii e pentru ca gandim cu voce tare.

Cu totul alta este situatia in care aceste opinii sunt expuse in public. Imaginati-va un artist care, la vernisajul propriei expozitii spune ca lucrarile sale nu sunt tocmai bune, ca ar fi dorit sa realizeze altfel cutare lucrare, ca acea fotografie ar fi fost mai buna daca primul plan ar fi fost mai clar sau ca ar fi obtinut rezultate mai bune daca ar fi imprimat fotografiile cu imprimanta X. Aceasta atitudine nu face parte din trasaturile care definesc un artist. Va recomand sa va ocupati de arta, sa lasati criticii sa va critice. Daca defecte ca cele mai sus enuntate sunt evidente, criticii le vor observa si le vor sublinia in critica lor. Daca nu le vad, probabil ca nu exista, iar ce credeti ca vedeti dvs. este mai degraba datortat fricii sau emotiilor. In general, indoielile pe care le aveti referitor la lucrarile dvs. nu prea intereseaza audienta dvs. Asa numitele greseli pe care vi le imaginati sunt mai degraba rezultat al lipsei de incredere, decat adevarate. Pe de alta parte trebuie sa stiti ca, indiferent de nivelul tehnic si artistic la care se situeaza, orice artist se poate perfectiona si progresa. In aceasta privinta exista toteauna ceva care poate fi imbunatatit, ceva care nu a iesit asa cum am fi vrut. Haideti sa lasam criticii sa decopere si sa comenteze aceste "defecte". Asta e meseria lor. Dvs. sunteti artist si aveti datoria de a crea opere de arta; criticul de arta are datoria sa critice. Desi ati putea fi constient de anumite nerealizari in operele dvs., nu e cazul sa le spuneti tuturor. Asa nu inseamna catusi de putin a ascunde adevarul; in artele vizuale, totul este la vedere, nu aveti cum sa ascundeti ceva. Pastrati criticile personale pentru dvs., in primul rand pentru a nu deturna atentia audientei dvs. spre cautarea acestor "defecte". In loc sa priveasca lucrarile dvs. cu o minte deschisa, spectatorii dvs. se vor concentra sa identifice greselile enuntate! Lasati audienta sa-si formeze propria opinie si criticii sa-si formuleze propriile critici. De asemenea, va recomand ca atunci cand vorbiti despre opera dvs. sa o faceti pe tonuri pozitive si nu despre ce credeti ca ati gresit sau ca nu e in regula in lucrarile dvs. Cand veti auzi opiniile vizitatorilor veti surprins sa constatati ca ei au vazut cu totul altceva in lucrarile dvs. Nu uitati ca greselile stau la baza creatiei in arta. Picasso spunea ca scopul artei este nu sa previna greselile ci sa le speculeze creativ.

- 132 -

Antelope Canyon Panorama Fuji 617, Fujinon 90mm, Provia 100F Un alt exemplu despre cum Antelope Canyon poate fi mereu redscoperit, daca vizitatorul are ochii deschisi si mintea limpede. Pentru acest eseu am selectat un numar de fotografii din aceasta locatie pentru a ilustra faptul ca unele locuri ne pot inspira mai mult decat altele.

10. Dar talentul? Geniul este capacitatea de starni emotii prin fapte cotidine. Paul Cezane Am avut candva o discutie cu doi prieteni. Unul spunea ca arta nu se poate invata, celalalt spunea invers. Mi-au cerut opinia. Le-am raspuns ca au dreptate amandoi, pentru ca, deoarece talentul nu se poate invata, totusi fiecare are nevoie de multe studii pentru a-l putea exploata. Desigur, talentul este necesar pentru a realiza adevarate opere de arta, dar fara o cultura solida pe care sa se spijine, nimeni nu poate crea nimic. Totusi, ce este talentul? O definitie posibila ar fi: "capacitatea de a utiliza cat mai creativ resursele disponibile la un moment dat". Talentul implica competitie. De ce? Pentru ca nu puteti spune ca sunteti mai talentat decat altii, fara sa va comparati cu ei. Mozart, se spune, a fost mai talentat decat Salieri. Dali s-a proclamat un deschizator de drumui in miscarea suprarealista, datorita talentului sau, si, printre altii, Magrite l-a urmat. Ansel Adams si Edward Weston: desi Weston a fost un artist "pur", educatia aprofundata a lui Adams i-a permis ca ajunga faimos si bogat. A fost Mozart mai talentat decat Salieri, Dali decat Magrite sau Adams decat Weson? Nu stim, nu putem decat avea impresii personale, si sustine artistul care ne place. Talentul nu poate fi cuantificat, il ai sau nu-l ai. Orice discutie despre talent, cand se compara doi artisti, este eventual un schimb de opinii personale si nu o conversatie stiintifica. Talentul este implicat in toate disciplinele, nu doar in arta. Talentul este poate acea "scanteie" pe care unii o au iar alti nu. Este acea catime nemasurabila care face diferenta intre ceva bun si ceva maret. Este

- 133 -

capacitatea de a folosi reativ toate resursele, intr-un mod in care nimeni altcineva nu s-a gandit, intr-un mod mai creativ, mai deplin sau in orice alt fel. Talentul are diferite denumiri in diferite discipline. Pentru oratori si scriitori se numeste elocinta. Povestea lui Demostene, un orator foarte inzestrat al Greciei Antice, care a invatat sa-si depaseasca balbaiala vorbind cu pietre in gura, arata probabil cel mai bine cum talentul poate surmonta unele limitari fizice dar si rolul antrenamentului in valorificarea talentului. Cyrano de Bergerac a carui elocinta sta in centrul romanului lui Edmond Rostand, isi depasea malformatia fizica invatind sa se ia singur peste picior mai amuzant decat oricine altcinea. In multe discipline, practicienii talentati sunt numiti "darutiti" sau chiar "genii". Ceea ce este insa comun este lipsa unei definitii specifice, absenta unui consens referitor la ce insteamna acest "dar" sau in ce consta aceasta "genialitate". Chiar daca ne bucuram de roadele acestor daruri, nu putem spune prea multe despre ce este talentul. Dar care sunt acele resurse pe care creatorii talentati le folosesc mai bine decat ceilalti? Depinde de domeniul in care-si desfasoara activitatea fiecare, deoarece talentul este prezent in orice disciplina. Exista ingineri talentati, soferi de curse, farmacisti, mecanici, etc. si desigur, artistii care lucreaza in orice mediu artistic. Ce este un fotograf talentat? Pentru inceput, sa spunem ca talentul este risipit daca fotograful respectiv nu are cunostinte tehnice temeinice. De ce? Pentru ca talentul nu poate suplini lipsa de cunostinte. Deoarece talentul permite exploatarea optima a resurselor disponibile la un anumit moment, trebuie sa fi invatat in prealabil care sunt acele resurse si cum pot ele fi folosite, pentru a le putea utiliza cand le intalniti. Trebuie sa deveniti expert in privinta acelor resurse si numai atunci puteti merge mai departe decat a fost cineva in utilizarea acelor resurse. Destul de frecvent se crede, in special in arta, ca talentul singur poate contribui la crearea de opere de arta, chiar si ca poate tine loc de orice altceva. Ei bine, nu este asa! Talentul nu inlocuieste lipsa de cunostine, lipsa de studiu personal, lipsa de exercitii, de pasiune si asa mai departe. Talentul este, ca sa spunem asa, "cireasa de pe tort". Trebuie sa ai un tort pentru a pune cireasa in valoare. Talentul este inspiratia, imaginatia, gandirea pe cai neumblate, este capacitatea de a depasi limitele personale si ale echipamentului folosit. Nici cel mai talentat pilot de curse nu poate transforma un Minardi intr-un Ferrari. Poate ca cel mai talentat pilot ar putea castiga o cursa de Formula 1, cu un Minardi, in fata unuia, mai putin talentat, de la Ferrari.

- 134 -

Antelope Canyon Panorama Fuji 617, Fujinon 90mm, Provia 100F Am fost intrebat de ce fotografiez Antelope Canyon atat de mult si nu si alte locuri, cu ar fi The Wave, o locatie favorita pentru alti fotografi. Pur si siplu pentru ca eu nu simt nici un fel de limintare a creativitatii in Antelope, iar in alte locatii, cel putin pentru aceasta perioada, da.

11. Exercitii Exercitiile propuse pentru acest articol sunt intrucatva mai dificile decat cele prezentate la articolele precedente deoarece, asa cum am aratat inca din introducere, subiectul este mult mai complex si implica mai multa ambitie din partea dvs. Am ales un set de exercitii care sa va permita sa aflati daca sunteti artist sau care sa va impnieasca personalitatea de artist. A. Scrieti un manifest artistic. Nu este nimic mai util decat sa explicat de ce faceti ceea ce faceti, cum ati ajuns aici si ce planuri aveti pentru viitor. B. Alcatuiti biografia dvs. artistica. Colectati lucrari vechi, desene, fotografii, sculpuri sau orice alt fel de lucrari pe care le-ati realizat de-a lungul timpului, din copilarie pana in prezent. Daca nu le mai aveti, descrieti-le in scris, pe o singura pagina de hartie si adaugati descrierea in colectia dvs., in locul lucrarii originale. Sau, si mai bine, re-creati vechea lucrare, cat mai bine puteti. Noua lucrare va fi aproape sigur diferita de cea originala dar, reluind tema, foarte probabil ca veti descoperi idei noi. C. Portretul artistului / artistei in tinerete. Descrieti-va asa cum erati (sau cum va amintiti ca erati) cand ati inceput cariera artistica. Varsta la care va aflati atunci poate diferi de la o persoana la alta: copil, adolescent, tanar, adult, etc. Este important sa fiti cat mai aproape de adevar, sa va descrieti cat mai complet, modul in care aratati atunci, ce gandeati, care erau visele si telurile dvs. la acea varsta, etc. Acest proces de rememorare va ajuta sa va inapoiati in timp, la

- 135 -

izvoare, si va recomand sa faceti o descriere cat mai vie posibil. Daca nu sunteti talentat la scris, atunci desenati, pictati, creati o piesa muzicala sau un set de fotografii care sa inglobeze amintirile dvs. Incercati sa nu va lasati influentat de schimbarile ulterioare din viata dvs., incercati sa ganditi cu mintea de atunci. D. Faceti o lista cu prejudecatile pe care le aveati inainte de a citi acest articol E. Nu sunteti sigur ca sunteti artist? Ce va impiedica sa deveniti artist? Alcatuiti o lista cu ce va impiedica sa deveniti artist. F. Ce parere aveti despre noroc in creatia artistica? Vi s-a spus de altii ca ati avut noroc sa faceti cutare fotografie? Dvs. credeti ca ati avut noroc atunci? Meditati asupra acestui lucru, intai despre modul in care "norocul" se reflecta in lucrarile dvs. si apoi despre modul in care acesta se vede in lucrarile altor autori. G. Lasati deoparte toate aceste griji, mergeti si faceti fotografiile pe care vi lea-ti dorit! Mergeti acum! Cu totii am vrut sa realizam anumite fotografii dar am amanat, sub pretextul ca inca nu suntem pregatiti. In acest exercitiu va cer sa nu mai asteptati si sa realizati aceasta fotografie acum! Va cer sa va invingeti temerile, pentru ca arta este creatie, nu meditatie despre cum veti realiza aceasta. Asa incat mergeti si realizati fotografia sau fotografiile pe care vi le-ati dorit! Stiu ca nu este usor, dar daca nu acum, atunci cand?

- 136 -

Horseshoe Bend with Flowers Linhof Master Technica, Schneider 75mm, Provia 100F

Aceasta este una dintre cele mai inspirate fotografii din locul pe care-l vizitez atat de des: Antelope Canyon. Este una dintre cele "clasice", deoarece am inclus si tufisul inflorit ca sa maschez jumatate din Horseshoe Bend. In acest fel cred ca am creat un conflict intre doua forme circulare: in primul plan florile, in fundal Horseshoe Bend

- 137 -

12. Concluzii Traim intr-o lume care exploreaza mai degraba tehnicul decat artisticul, mecanicul si financiarul decat organicul. Arta merge in alta directie. Desi are si aspecte tehnice, de exemplu in fotografia digitala, arta este, in cele din urma, despre a ne exprima noi insine, despre ce ne inspira si despre impartasirea acestor impresii altora. Indiferent de ce mediu artistic folositi sau ce implicatii tehnice presupune acel mediu, toate palesc in fata mesajului pe care il transmite lucrarea dvs. Cui ii pasa de ce dalti a folosit Michelangelo sau daca erau facute din otel spaniol sau nu? Poate ca doar expertii stiu ce tip de film a folosit Ansel Adams cand a fotografiat Moonrise, Hernandez. Sau cui ii pasa daca, peste zece ani, vom folosi carduri SD sau CF pentru a fotografia in modul RAW. Si sunt sigur ca si dvs. veti gasi si alte exemple in sprijinul acestei idei. De asemenea, traim intr-o lume care impune reguli si limitari peste tot. Prin definitie, a fi artist inseamna sa nu ai limite cand creezi. Iar artistii zilelor noastre tin cont tot mai putin de aceste limite. Intr-un workshop desfasurat recent la Paris, am fost intrebat ce cred despre fotografia de peisaj si am raspuns: "orice fotografie pe care o realizez dincolo de usa aparatmentului meu". La inceput, aceasta intrebare m-a mirat dar apoi mi-am dat seama ca deriva din aparenta contradictie dintre fotografiile mele realizate, unele in Cantelope Canyon, altele in Paris (pentru a da doar doua exemple). Nu le-am considerat niciodata contradictorii, in masura in care primele erau peisaje in natura iar celelalte peisaje urbane, ca sa simplificam. Poate ca pentru "puristi" exista o diferenta, dar pentru mine este doar o libertate de creatie. Poate ca multi fotografi se simt limitati de astfel de bariere, dar daca nu sunteti liber sa creati, cum puteti sa fiti creativi? Si daca nu sunteti creativi, cum puteti sa fiti artist? Prinvind lucrurile din alt punct de vedere, arta nu poate fi evaluata prin prisma banilor pe care vi-i aduce. Daca nu obtineti nici un profit, sau acesta este prea mic, acesta nu este un criteriu pentru a va evalua calitatea artistica a lucrarilor dvs. Eu le-am trait pe amandoua si stiu ca nici una dintre aceste situatii nu are legatura cu calitatea artistica a lucrarilor. Calitatea artistica a lucrarilor dvs. si venitul obtinut din vanzarea lor sunt doua lucruri complet diferite. In fine, arta, prin natura sa, este o activitate ce presupune efort. Eu cred ca nu noi ne alegem o cariera artistica ci arta ne alege pe fiecare dintre noi, cu bune si cu rele, cum se spune. In aceasta privinta aveti de infruntat o serie de dificultati. Puteti incerca sa traiti prin arta pe care o faceti iar unele forme artistice pot fi mai profitabile. De asemenea, puteti decide ca arta este ceva ce doriti sa realizati pentru dvs si pentru o audienta restrinsa, fara sa realizati profituri din lucrarile dvs. Daca ati luat aceasta decizie, veti fi scutit de activitati precum expunerea lucrarilor,

- 138 -

marketing, taxe si impozite, evidenta solicitarilor, expeditie prin posta si alte activitati implicate de acest tip de afacere. De asemenea, puteti decide ca arta este arta si ca lucrarile dvs. fac parte dintr-un univers cu acces limitat doar la animiti vizitatori. Puteti evita cele "zece minute" de atentie publica cu care ne iluzioneaza mass-media pe noi, ceilalti. In acest fel va puteti bucura de o mare libertate de creatie. Daca rezultatul deciziei merita efortul, dvs. alegeti. Si, in fine, aveti in vedere ca arta este o intreprindere creativa si distractiva. Daca, din contra, activitatea de creatie este stressanta, problematica, va produce dureri de cap si va tine treaz noaptea tarziu, evident ca ceva nu este in regula! Trebuie sa va eliberati de ce va apasa si sa incercati sa fiti creativ. Am mentionat anterior ca un artist interesat de afaceri este ceva cu totul diferit de a fi artist. Aceasta tema va fi tratata intr-un episod ulteiror. Ce inseamna sa faci din fotografie o afacere Povestea mea (prima parte) Tablourile tale ar fi fost terminate de multa vreme daca eu nu as fi fost fortat sa fac ceva pentru a-mi castiga existenta de fiecare zi. Edgar Degas intr-o scrisoare catre Jean-Baptiste Faure, colector de arta, 1877.

1. Introducere Acest eseu, mult asteptat dupa ce am publicat eseul "Ce inseamna sa fii artist" in care faceam o distinctie clara intre a fi artist si a face din fotografie o afacere, incearca sa lamureasca aceste aspecte. Asa cum scriam in acel text, recunosc, destul de dificil, mi-am dat seama ca trebuie sa explic tot mai amanuntit, deoarece ma hotarasem sa structurez acest eseu pe baza experientei mele ca om de afaceri in fotografie. Am meditat mult timp asupra formatului recomandabil si am conchis ca cel mai util ar fi sa-mi povestesc istoria mea, din mai multe motive. In primul rand, acest eseu face parte dintr-o serie in care exemplificam cu propriile mele experiente din fotografie. In al doilea rand, cred ca a-mi spune propria experienta este cel mai bun mod de a spune cum puteti dezvolta si voi o afacere din fotografie. Fotografia ca afacere este o activitate cat se poate de concreta, mai putin teoretica. In fine, in al treilea rand, fiecaruia ii plac povestile de succes, iar cele ce vor urma sunt despre acest succes. Asa ca asezati-va confortabil in scaunul preferat si pregatitiva sa cititi o poveste interesanta. Inainte de a incepe, vreau sa mentionez doar ca scopul acestui eseu nu este un curs de marketing fotografic. Pentru marketing va ofer o serie de resurse pe site-ul meu, cum ar fi marketingul CD-urilor cu fotografii, marketingul workshop-urilor sau marketingul consultantei. Mai degraba, - 139 -

scopul acestui eseu este, in primul rand, de a va ajuta sa intelegeti intai cum vanzarea fotografiilor este diferita de realizarea lor, apoi sa va arat cum am gasit un drum mai putin "batatorit" si, in fine, ce am intampinat pe acest drum. Asa cum Edward Abbey arata in introducerea lucrarii sale "Desert Solitaire" "cum am ajuns acolo e mai putin important, cartea aceasta este despre ce s-a intamplat acolo". Haideti sa vedem... Acest eseu este structurat ca o istorie a calatoriei mele artistice, de la studentie pana cand am devenit fotograf profesionist si acopera aproape 20 ani. Am inceput "calatoria" cand eram student la Beaux Arts in paris, in 1995. Cand am pornit, nu aveam nici un gand ca, intr-o zi, voi scrie un eseu despre a face din fotografie o afacere. Asa cum veti vedea mai departe, nu veti sti niciodata cand veti avea de luat o decizie importanta.

Surprise Pool, Yellowstone National Park, 1983 Arca Swiss 4x5, Rodenstock 90mm, Polaroid Type 52 2. Calatoriile Cel mai mult imi place sa merg in locuri unde nu am mai fost niciodata. Diane Arbus Sunt tentat sa spun ca orice fotografie buna incepe cu o excursie buna. Cel putin pentru mine este adevarat. Calatoriile mi-au deschis inima, sufletul si ochii si am putut astfel vedea mai bine o lume noua, o lume care este mai putin vizibila pentru cei care traiesc acolo mai mult timp. In 1983 am ajuns cu avionul la Los Angeles, am cumparat un Ford Pinto si am mers cu el vreo sase luni, prin Wyoming, Utah, Nevada, California, Colorado, Idaho si Arizona. In aceasta excursie la un moment dat mergeam de la Western Colorado Rockies spre Arches National Park.

- 140 -

Drumul era lung si m-a prins noaptea inainte de a ajunge la destinatie. Totusi, din dorinta de a vedea cu ochii mei ceea ce privisem doar in fotografiile din reviste, am continuat drumul si am ajuns noaptea tarziu. Mi-am instalat cortul chiar langa semnul care marca intrarea in parc (si acum ma mir de ce nu a venit vre-un ingrijitor al parcului sa ma expedieze de acolo), la baza unei dune de nisip.

Courthouse Towers, Arches National Park, 1983 Arca Swiss 4x5, Rodenstock 210mm, Polaroid Type 52 In fine, a doua zi, m-am trezit parca intr-o alta lume, cu coloane de piatra care se ridicau spre cer, dar mai ale cu nuante de culori extraordinare! Nuante de rosu pe care nu le mai vazusem pana atunci si nici nu mi le imaginasem! Liniile rosii cu pete negre ce serpuiau pe pereti pe distante de zeci de metrii, vegetatia rara, aparuta neasteptat pe peretii stancosi, un cer albastru si cativa norisori faceau scena irezistibila. Drumul, cabana ingrijitorilor, steagul SUA sau pancarta pe care scria "Nu parcati! Acces interzis cu arme! Nu campati!" au disparut in fata frumusetii care ma inconjura. Am strans cortul si am intrat in parc, netulburat de nici un paznic al rezervatiei, si am mers pana la buza prapastiei. Arches National Park este o lume ciudata, o lume pe care nici un fotograf nu o poate uita, care necesita un timp pentru a o intelege si a o fotografia. Am stiut atunci ca va trebui sa revin pentru ca acea excursie, indiferent cat ar fi fost de lunga, nu ar fi fost suficienta. 3. Inceputul Daca un drum este minunat, sa nu intrebam unde duce. Anatole France Am revenit in Arches National Park trei ani mai tarziu. In 1986 mam mutat din Franta la Flagstaff, Arizona, pentru a studia fotografia la Northern Arizona University. Cand am prezentat portofoliul meu de fotografii si am intrebat in ce clasa mi se sugereaza sa ma inscriu, seful departamentului de fotografie mi-a permis sa ma inscriu in orice clasa, inclusiv intr-o clasa de avansati. Acest raspuns mi-a demonstrat ca

- 141 -

studiile la Northern Arizona University (NAU) nu imi vor oferi prea multe si ca nu merita sa-mi irosesc timpul. De ce? Cum as fi putut sa ma calific intr-o clasa de avansati cand de-abia intram in sistemul educational american? Am decis atunci sa ma inscriu la jurnalism si sa studiez fotografia de peisaj de unul singur. De altfel locuiam in Flagstaff, in vecinatatea Marelui Canion si a altor locuri fotogenice. Jurnalismul m-a ajutat indeosebi sa invat sa ma exprim in scris, dar, peste un an, am trecut la clasa de limba engleza. Astfel am descoperit retorica si, dupa absolvirea facultatii, in 1990, m-am inscris la masterat cu o tema de retorica. In 1992 am continuat la Michigan Technological University (MTU), un doctorat despre retorica si comunicare vizuala. Cand am fost intrebat de comisia de doctorat ce este retorica vizuala, le-am spus ca daca eu as fi fost fotografiat uitindu-ma la un portret al lui Lenin si, din nou fotografiat uitindu-ma la un portret al lui Reagan, cele doua fotografii ar fi spus lucruri complet diferite despre mine. Comitetul a acceptat propunerea mea si am schitat o programa de curs. Totusi, intrebarea venita din partea comitetului mi-a ridicat unele suspiciuni, deoarece trimisesem, in prealabil, o scrisoare de prezentare in care explicasem detaliat ce inteleg eu prin retorica vizuala si ce scopuri imi propusesem in aceasta cercetare. Mi s-a parut ciudat sa trebuiasca sa traversez aproape toata tara ca sa explic si prin vorbe, ceea ce scrisesem amanuntit in scrisoarea mea de intentie. Astazi, cand ma gandesc la acele vremuri, imi vine in minte un afis dintr-o agentie imobiliara, in care era o fotografie a lui Tom Cruise si o a doua, a unui batranel garbovit, cu dintii cazuti, neingrijit. Sub fotografia mosului scria: "eu merg spre est" iar sub cea a lui Tom Cruise: "eu totdeauna merg spre vest!" Daca as fi vazut acest afis inainte de a merge la Michigan Technological University, poate ca nu m-as fi grabit spre Est. 4. O incercare de imbinarea studiilor cu arta Artistii traiesc intr-o lume imperfecta, unde preocuparile de suflet pot fi uneori compromise de afaceri. Sara Genn Cand m-am inscris la MTU, am avut doua scopuri: intai, sa studiez intr-o arie de mare interes pentru mine, si anume cum pot fotografii sa modeleze modul nostru de intelegere a lumii, cum anumite culturi percep natura si rolul pe care acestia il joaca in societate. Apoi, sa impletesc studiile academice cu fotografia de natura. Cat timp am studiat la NAU, mam pregatit asiduu in fotografie, atat teoretic dar si practic si am realizat un portofoliu cu mai multe mii de fotografii, majoritatea realizate pe format mediu (un format de calitate ridicata si compatibil cu drumetiile montane). In acea perioada am expus lucrarile mele si am scris mult despre fotografie. Am avut rezultate excelente in timpul studiilor academice (GPA 3,87 - 4 din max. 4). Am trimis numeroase articole la diverse conferinte si simpozioane, si toate au fost acceptate (o rata de acceptare de 100% este neobisnuita). Etapa de doctorat am vazut-o ca pe o ultima sansa de a impleti studiile mele si fotografia. Atunci am vazut ca e mai bine sa - 142 -

continui cu fotografia, altfel, nu as fi avut suficienta energie pentru a depune o activitate de calitate in ambele domenii, adica in cel academic si in fotografie. MTU m-a atras deoarece, cel putin din mesajele e-mail primite din partea conducerii universitatii m-a facut sa cred ca ideea mea privind convergenta domeniului academic si fotografic este realizabila. Am fost acceptat datorita dorintei mele de a realiza un curs in care sa se studieze retorica vizuala si in care fotografia sa fie vazuta ca un "text". Acum suna foarte academic, dar in acea perioada mi se parea cat se poate de real. Mi se oferise, de asemenea un post de asistent universitar, o clasa de fotografie si un laborator foto.

O ilustratie pe care am creat-o pentru programul de Retorica si Tehnica Comunicatiei la MTU. In fotografia de mai sus, ideea era de a realiza o punte intre teorie si practica. Initial mi s-a oferit posibilitatea de a fi mentionat in dreptul fotografiei. Deoarece am insistat sa fiu platit in bani, am primit in final cu suma de 2.000 USD. Lucrurile arata intotdeauna bine de la distanta, iar distanta este mare in Flagstaff (Arizona) si Houghton (Michigan). Cand am ajuns in Houghton, am aflat ca nu am ca sarcina doar sa predau fotografia si sa conduc laboratorul foto. Predecesorii mei, unul se pensionase iar celalalt plecase la New York si nu mai ramasese nimeni sa se ingrijeasca de aceste aspecte. Am fost incantat de noile responsabilitati, care dovedeau increderea consiliului in mine. Uneori, mai ales in acest caz, supraaglomerarea cu sarcini poate crea iluzia ca cineva este foarte calificat pentru acestea. Am inceput prin a face curatenie in laboratorul foto, debarasind "deseurile fotografice" acumulate timp de 30 de ani de predecesorii mei. De asemenea am angajat un asistent de laborator si am incercat sa obtin o cifra de buget pentru laborator. Nu puteam lucra fara sa stiu precis cifra in care trebuia sa ma incadrez. Pe vremea aceea nu miam dat seama, dar, mai tarziu, aceasta abordare s-a dovedit foare utila cand am facut din fotografie o afacere. Deoarece nu aveam decat un curs de fotografie pe semestru, a trebuit sa iau inca doua cursuri de engleza. Trebuia sa supraveghez si munca asistentului in laborator, deoarece - 143 -

acesta nu putea raspunde la toate intrebarile studentilor, trebuia sa comand consumabilele necesare in laborator, etc. La un moment dat asistentul s-a dat demisia dar regulile din Universitate nu mi-au permis sa angajez altul. Am continuat sa lucrez pentru teza mea de doctorat (examene scrise sau orale), sa trimit articole pentru diferite conferinte si sa sustin cursurile de fotografie si de limba engleza, apoi inca un curs, de fotografie digitala si in final inca unul, despre tehnica scrisului. Sarcinile se acumulau... La inceputul celui de-al doilea semestru, din incasarile realizate la laboratorul foto am putut achizitiona un scanner de film si o copie Adobe Photoshop 2.5. Cu ajutorul acestui echipament am inceput primele cursuri de fotografie digitala la MTU. A fost atat de interesant incat Harper Collins mi-a publicat o lucrare. Din 1992 am inceput sa fotografiez digital, desi continuam sa fotografiez si pe film, pe care il scanam, prelucram digital si imprimam pe o imprimanta. Am continuat sa-mi sustin cursurile, sa fotografiez, sa particip la conferinte, sa scriu articole, sa citesc sute de carti; in aceasta perioada nu mi-am depasit bugetul, nu am avut nici un fel de reclamatii de la studentii sau de la profesorii mei, desi am muncit foarte mult si, surprinzator, eram foarte multumit. Poate doar cu o exceptie: salariul meu era de doar 500 USD pe luna. Din aceasta suma trebuia sa-mi platesc toate cheltuielile, inclusiv expeditiile fotografice. As fi putut sa apelez la un credit pentru studenti, dar nu am facut-o. Natalie avea deja un imprumut si ideea de a avea doua nu-mi suradea de loc! Nu excelam in privinta finantelor, dar ne mentineam pe linia de plutire. Natalie era profesor suplinitor ziua si barmanita, noaptea. Va las pe dvs. sa cantariti implicatiile filozofice ale acestei situatii.

- 144 -

Landscape Curl Una dintre primele fotografii digitale pe care le-am realizat 5. Inceputul unei cariere Arta si afacerile pot fi parteneri ciudati dar un artist trebuie sa le imbratiseze pe amandoua.Eric Maisel Fotografia digitala este scumpa. Spre deosebire de procedeul argentic, echipamentul trebuie modernizat periodic, nu doar aparatul de fotografiat, dar si computerul, softurile de prelucrare a imaginilor, imprimanta, etc. Nu-ti poti permite sa nu te modernizezi. Daca ramai sa lucrezi cu un echipament invechit, inseamna ca nu vei mai fi in frunte in fotografie, web-design, calibrarea color a echipamentelor, sisteme de operare, etc. Calculatoarele vechi nu numai sa sunt mai lente, dar ele nu permit rularea celor mai noi sisteme de operare si programe software. Ele nu vor avea de ultimele tipuri de coneziuni: USB 2.0 Firewire, conexiuni optice, etc. Am si acum un Apple Quadra 840av, pe care l-am cumparat in 1992. Functioneaza si acum, dar asa cum a fost proiectat. Are o conexiune SCSI, ceva care pare de domeniul istoriei. Nu poate primi mai mult de 1 GB de memorie RAM si un hard disk de numai 40 MB (de-abia incape Adobe Photoshop). Procesorul lucreaza la 250 MHz. Pentru anul 1992 era perfect, dar daca vrei sa faci afaceri si sa prelucrezi ceva azi, e bine sa iei un computer contemporan. Lucrurile stau cu totul altfel in cazul fotografiei argentice. O camera fotografica pe film folosita cu grija, te poate sluji practic toata viata. Intr-o viata de fotograf apareau unele perfectionari, cum ar fi autofocalizarea, stabilizarea imaginii in obiectiv, autoexpunerea, etc. Dar aceste perfectionari nu aparea in fiecare luna, mai degraba la - 145 -

cativa ani. Putea sa cumpere cel mai modern obiectiv pentru a-l folosi pe corpul sau vechi. Deoarece putea folosi orice film, banii economisiti puteau fi investiti in filme de calitate. Innoirea echipamentului argentic este totusi necesara in unele domenii fotografice, de exemplu in fotografia sportiva. Aici viteza de fotografiere este importanta, pentru a te mentine in top. In fotografia de peisaj insa, viteza de fotografie este neimportanta, mai ales daca folositi camere de format mare. In ultimii zece ani Schneider a introdus obiective noi, asa incat majoritatea fotografilor de peisaj folosesc noile obiective pe vechile corpuri de camera 4 x 5. La fel si cu filmul. O data cu aparitia Fuji Velvia, in anii '80, multi fogorafi au incetat sa mai caute altceva. Si-au cumparat stocuri de filme, le-au pus in frigider si le-au considerat ca o investitie, nu ca pe un exces de incredere.

Hunt and Arrowhead Aceasta imagine a fost realizata in 1993 si este rezultatul combinarii a numeroase layere. Una peste alta, fotografia digitala este mult mai scumpa decat cea pe suport argentic, deoarece echipamentul trebuie schimbat mult mai des. Pentru mine a devenit repede clar ca, daca nu voi avea un profit din fotografie, nu voi putea continua in acest domeniu. Trebuia sa gasesc o cale de a obtine bani, nu numai de a-i cheltui. Nu aveam decat o singura cale: sa vand fotografii. Nu vandusem pana atunci din lucrarile mele asa incat am facut si eu toate greselile din ramura. Am inceput, asa cum crede toata lumea, sa vizitez detinatorii de glerii; le-am lasat lucrari, tinind o evidenta a lucrarilor si a galeriilor unde le lasasem. Incasarea banilor pe lucrarile care se mai vindeau a fost nesatisfacatoare. A devenit repede clar ca nu in acest mod imi voi creste incasarile. Aveam de platit unele taxe de expunere dar nu aveam nici o garantie ca se va vinde ceva. Si, daca se vindea, aveam de asteptat o luna sau chiar mai mult pentru a incasa banii. Primeam doar 50% din banii incasati pe lucrarile mele. Cu foarte rare exceptii, nu stiam

- 146 -

cine le cumpara. Chiar daca vindeam eu lucrarile, tot trebuia sa las un comision de 50% catre galerie.

Six Hands Una dintre imaginile pe care le-am vandut. Face parte din seria Hunt & Arrowhead. Am incercat sa-mi arat lucrarile si sa le vand singur. Si a mers mult mai bine! La expozitiile la care am fost invitat, am realizat vanzari si am obtinut 100% din pret. Stiam cui am vandut lucrarile mele si am putut alcatui o baza de date cu clienti; am avut posibilitatea de a vinde si alte lucrari la clientii mei. Nu mi-a trebuit prea mult timp sa-mi dau seama care este metoda cea mai buna de a obtine profit. Dar, a vinde lucrari nu a fost suficient. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi cladesc si o reputatie. Am inceput sa trimit interviuri si articole in presa locala si nationala. Am constatat, cu surpriza, ca publicarea materialelor nu a dus si la o crestere a vanzarilor. Desigur, cititorii aflau despre mine dar nu ma sunau sa comande fotografii, desi datele mele de contact apareau in toate articolele. Nu stiam atunci, dar se pare ca eu confundam faima cu norocul in afaceri (vom discuta acest aspect in partea a treia a acestui eseu). De asemenea, am solicitat si am fost acceptat de doua ori in programul Artist in Residence , la Isle Royale National Park si apoi la Apostle Islands National Lakeshore. Aceasta s-a dovedit unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat, deorece numele meu a fost facut cunoscut si mi s-a deschis posibilitatea de a vinde o parte din lucrarile realizate in cateva parcuri nationale, prin magazinele acestor parcuri.

- 147 -

In the Boundary Waters Excursiile mele prin Michigan si Wisconsin m-au inspirat in realizarea a numeroase fotografii, asa cum este si acest colaj realizat din trei fotografii. 6 - Buturuga mica rastoarna carul mare In orice situatie, cand fotografiam sau cand studiam, lucram intens, fara sa ma plang. Pana la urma, eu optasem pentru asta, de buna voie. Puteam sa ma opresc, sa fac altceva ori sa renunt la unele dintre activitatile mele. Munca intensa nu ma deranja. In schimb,ce am obtinut? O atitudine xenofoba din partea profesorului meu, care ma apela cu atributul "broasca". Am fost atat de preocupat dte aceasta prezentare, incat nu am observat, initial, acest apelativ. Colegii mei de clasa mi-au explicat ulterior ce s-a intamplat. Atitudinea rasista a profesorului mi-a devenit apoi evidenta si a trebuit sa admit explicatiile colegilor mei. Am adus in atentia comitetului de doctorat aceasta chestiune, desi nu vedeam cum m-ar fi putut ei ajuta. Am adus apoi chestiuna in atenita departamentului, dar rezultatu a fost acelasi. Nu am obtinut nici un rezultat.

Sand Island Light - 148 -

Un colaj de 5 fotografii, acest colaj a fost creat in perioada in care eram admis in programul Artist in Residence la Apostle Islands National Laceshore. Aceasta fotografie a fost vanduta ca poster in magazinele Apostle Island. Una peste alta, imi displace sa vorbesc despre aceasta etapa. Chiar daca unii cititori mi-au solicitat sa detaliez aceste aspecte, pe masura ce publicam unele dintre seriile mele de fotografii. Aceste evenimente mi-au schimbat viata, si, cum vom vedea mai departe, intr-un mod pozitiv, chiar daca in acel moment nu am intrevazut schimbarea in acest sens. 7. Facind ceea ce-mi place In acea perioada am avut o relvelatie. Am realizat dintr-o data, ca nu conteaza ce fel de activitate efectuam - studiam, fotografiam sau orice altceva, voi intampina dificultati mari, ca voi intalni persoane care ma vor descuraja si altii care vor fi invidiosi pe succesul meu. Azi era xenofobia de care ma loveam la profesorul meu, maine se va gasi altceva. Intotdeauna vor fi unii care vor dori acelasi lucru ca si mine si ca va apare o competitie. Am constatat atunci ca, orice as fi facut, as fi intampinat aceleeasi gama de dificultati si ca e de preferat sa fac ce-mi place. Am ales sa fac ce-mi place, indiferent de ce vor zice sau ce vor gandi ceilalti si indeferent de sansele de succes, deoarece oricum va fi dificil. Alegind sa fac ce-mi place, aveam o sansa in plus, prin puternica mea hotarare de a reusi intr-un domeniu de interes. Desigur, puteam sa esuez, chiar daca imi placea ceea ce urma sa fac, chiar daca nu imi placea... 8. De ce nu m-am gandit inainte? Imediat mi-a venit urmatoarea idee: de ce nu m-am gandit inainte? De ce nu m-am gandit mai inainte sa fac ceea ce-mi place? M-am gandit la acest ascpect aproape o saptamana si, cand am aflat reaspunsul, am fost socat: am avut pana atunci in subconstient, ideea ca nu pot sa imi asigur mijloacele de trai facind ceva ce-mi place. Altii ar putea, dar eu nu. Aceasta idee subconstienta m-a impiedicat chiar si sa incerc! De ce n-am crezut ca pot trai din ceea ce-mi place pana atunci? Pentru ca, pana atunci, aveam aceasta idee in subconstient, pentru ca, pana atunci, trebuia sa fac alte meserii iar ceea ce voiam cu adevarat sa fac, era lasat deoparte. Altii puteau sa o faca, eu insa ma incadram in acest grup. Aceasta idee a salasluit in mine ani de zile, dar mi-a luat doar cateva zile ca sa dispara dupa ce am devenit constient de ea. Intr-un anume fel, devenind constient de aceasta idee, am putut-o elimina. Dupa cateva zile, am putut discuta cu altii aceasta idee si, in cateva saptamani sa o las in urma si sa merg mai departe.

- 149 -

Island Fishing Un al doilea colaj realizat din fotografii realizate in timpul rezidentei mele in Apostle Islands. Natalie si cu mine am locuit intr-o cabana trei saptamani. Am calatorit cu feribotul pe toate cele 12 insule si, cand nu puteam sa ne intoarcem la "domiciliu" locuiam in anexele farurilor. 8. Oportunitatile apar mai des pentru cei care muncesc din greu Una dintre cele mai frecvente greseli facute de artisti este reticenta cu care sunt dispusi sa investeasca bani in cariera lor. Michelangelo Am discutat cu Natalie si am decis sa ne mutam inapoi in Arizona, desi atunci studiam in Michigan. Ne-am mutat inapoi in Flagstaff, unde locuia sora Nataliei; am inchiriat un camion U-Haul, in care am incarcat toata averea noastra si am calatorit intre Michigan si Arizona pe toata perioada cat era inchiriat camionul. In Flagstaff am inchiriat un depozit, in care am descarcat toate bunurile noastre si am inceput o noua viata. In aceasta perioada am facut numeroase excursii in Arizona de Nord, explorind si fotografiind. A fost o perioada dificila pentru noi, iar Natalie a fost obligata sa trimita mai multe cerereri pentru angajare in posturi de profesor in rezervatiile Navajoland sau Hopi; in acea perioada asteptam acasa sa fim sunati sau sa fim contactati prin posta, pentru eventuale angajari. Calatoria noastra prin Arizona de Nord ne-a dus, in final, la Marele Canion. Cum ar putea cineva rata asa ceva? Este una dintre cele mai renumite locatii din lume! In drumurile noastre am ajuns la hotelul El Toval. De pe terasa de nord a acestuia, pana la Marele Canion sunt nu mai mult de 50 m! I-am spus Nataliei: cred ca este locul ideal de a-mi vinde lucrarile!, cand am vazut doi alti artisti care-si expuneau lucrarile lor. Nu stiam atunci ca afirmatia mea este absolut corecta, si nici ca aceasta atitudine imi va schimba complet viata! Natalie a reusit sa obtina un post de profesor in Chinle, in Navajo. Eu am reusit sa gasesc un post la universitatea NAU in Flagstaff dar am renuntat dupa putin timp, datorita costurilor ridicate legate de locuirea in Flagstaff. Asa incat ne-am mutat in Chinle si m-am concentrat pe fotografie. - 150 -

Canoe pe Isle Royale O lucrare din portofoliul Artist in Residency. 9. Cel mai bun loc de a incepe o afacere este Rezervatia Navajo Artistii sunt deseori excelenti oameni de afacere. Trebuie sa fie, altfel nu mai sunt artisti.A.Y. Jackson Chinle avea parti bune si parti rele. Probabil ca pe cele rele, deja leam amintit. Sa va arat partile bune. Intotdeauna am fost convins ca cel mai bun loc de a incepe o afacere in fotografie este Chinle. De ce? Pentru ca nici una dintre activitatile care te pot abate de la incercarea de a incepe o afacere, nu exista in Chinle. Nu exista cinematograf, nu exista disoteca, nu exista nimic! Singura ocupatie, in afara de a nu face nimic, este sa muncesti. Si eu am muncit. Am lucrat la fotografiile mele, la o mie si unu de lucruri, pregatindu-le pentru vanzare. In al doilea rand, lumea nu te condamna daca, barbat fiind, stai acasa in timp ce sotia merge la lucru. De altfel, aceasta situatie este foarte frecventa in rezervatie, unde sunt putine locuri de munca si fiecare familie este fericita daca macar unul dintre membrii ei are o slujba. Asa ca am stat acasa si m-am ocupat de fotografie, fara nici un fel de reprosuri sau aluzii despre "exploatarea femeii". Mai mult decat atat, cand Natalie era intrebata: "cu ce se ocupa Alain?" ea raspundea: "se ocupa de fotografie". Eu aveam un tel si faceam doar ceea ce credeam ca ma ajuta sa-mi ating telul. Un al doilea aspect care facea Chinle un loc ideal pentru a porni o afacere era ca nu puteai obtine imprumuturi bancare si deci trebuia sa ai o afacere cu profit imediat. De ce nu puteai sa obtii un imprumut? Pentru ca, alb fiind, nu credeau ca ai o afacere. Doar indigenii aveau o afacere. Deci, daca nu aveai o afacere, de ce sa soliciti un imprumut? E ca si cand ai fi cerut bani pentru a-ti cumpara droguri. "Scuze, nu putem sa va acordam imprumutul" va spune functionarul de la banca, in timp ce va apasa discret butonul rosu de altertare a pazei. Asadar nu. Atunci ce-ar fi de facut? Ramane doar sa te finantezi din propriul buzunar sau din profitul generat de afacere.

- 151 -

Un al treilea motiv pentru care Chinle este locul ideal pentru a incepe nu doar o afacere, ci o afacere in fotografie este ca nu trebuie sa mergi prea departe pentru a gasi unele dintre cele mai fotogenice locuri din lume. Acestea sunt imediat langa casa, ca sa spunem asa. In mai putin de 10 minute de mers cu masina ajungeam la Tsegi Overlook iar in 20 de minute la Spiderock, doua dintre locatiile extraordinare de la Canionul Chelly. Daca ma aventuram la drum o ora si jumatate, puteam ajunge la Monument Valley sau, pentru un drum de o jumatate de zi, la Bryce Canion, Escalante-Grand Staircase daca o luam spre vest, sau la Chaco Canyon, Bristi Badlands, etc. Nu ajungeam niciodata in criza de subiecte si nici costurile de transport nu erau mari, locatiile fiind foarte aproape. Altii trebuiau sa conduca mii de mile sau sa zboare cu avionul din cealalta parte a Americii ca sa ajunga aici. Eu eram aici, traiam aici! Nu trebuia sa conduc mai mult decat, de exemplu, pana la magazinul universal. Puteam vizita aceste locuri la orice ora din zi sau din noapte si in orice anotimp. Puteam (si am facut-o de multe ori) sa ma scol dimineata si sa plec la fotografiat dupa o furtuna de nisip, vara, sau dupa ploile musonice, vara tarziu. Daca nu as fi locuit aici, in mod sigur nu as fi putut face toate fotografiile pe care le-am realizat. Sansele de a va afla in Canyon de Chelly, dimineata, dupa o ninsoare sunt foarte reduse. Intai ca acolo ninge foarte rar. In al doilea rand, sansele de a fi intrunite conditiile ideale pentru o scena fotogenica sunt iarasi, foarte mici. In fine, in al treilea rand, trebuie sa fii acolo, si asta se intampla in trei imprejurari: a) locuiesti acolo, b) stii ca vine o furtuna si poti si reusesti sa ajungi acolo la timp, si in fine c) esti foarte norocos. Clar, cel mai bine este sa locuiesti acolo. In al patrulea rand, acest loc mi-a oferit motivatia. O multime de oameni nu reusesc deoarece le lipseste motivatia. Cand locuiam in Chinle, motiviatia imi statea in fata! Tot ce trebuia sa fac era sa privesc pe fereastra si deveneam motivat. Case parasite, masini ruginite si dezasamblate, cainii vagabonzi, saracia, dezolarea, toate imi ofereau motivatia pentru a merge intr-un loc mai bun. In cele din urma, pentru mine a devenit insuportabil si a trebuit sa plec de acolo mai repede decat m-as fi gandit, dar voi detalia aceasta etapa in partea a doua a acestui eseu. Un al cincelea motiv de a face afaceri in Chinle este reprezentat de costurile mici de intretinere. Locuiam intr-o rulota iar chiria rulotei, parcarea si utilitatile ne costau cam 200 USD lunar, bani care erau extrasi automat din cardul lui Natalie, asa incat, dupa un timp, practic uitasem ca platim intretinere! Si, dupa ce ca era mica, nici nu a crescut in cei sapte ani cat am locuit acolo!

- 152 -

Canyon de Chelly Collage Una dintre primele fotografii realizate in Arizona. Si este si un al saselea motiv, trebuie sa fie si al saselea! Nu poti incheia o lista de motive cu unul negativ. Al saselea motiv este reprezentat de oamenii din Navajo si modul lor unic, atemporal, de abordare a vietii. Acestia sunt foarte ingaduitori si nu te judeca! Cred ca in orice rezervatie, dar in rezervatia Navaj in mod cert, a trai din vanzarea lucrarilor de arta este OK. Este OK sa faci arta si nimic mai mult. Este OK sa stai acasa toata ziua ca sa creezi. Deseori, cam mergeam sa-mi ridic pachetele mari cu hartie (cate cinci, pentru a avea un mic discount), isi dadeau seama ca nu sunt lucruri curente, pentru casa, si ma intrebau: "deci esti artist?" Pentru ei era clar: erau lucrari de arta. Nu conta de la cine, pentru cine, ci, vazind dimensiunile pachetelor, pentru ei insemna ca sunt un artist important. Aceasta facea parte din viata. Pentru ei, artistul nu era inchis intr-un turn. Aveau unchi, frati, surori, parinti care erau artisti, pictori, sculptori, etc.; chiar si unii dintre copiii lor vor deveni candva artisti. Pentru ei arta era o modalitate de a-ti castiga viata de zi cu zi, nu ceva aflat doar in muzee. Arta era un aspect al vietii si eu eram viu. Locuitorii din Navajos cred ca nimeni nu trebuie judecat. Ei nu spun ca ceva sau, mai important, cineva, este bun sau rau. Lucrurile pot fi sau nu pe plac. Opiniile pot fi diferite, dar nimeni nu judeca. In opinia lor, a judeca pe cineva inseamna a-i lipi o eticheta indelebila. Orice incercare de a sterge aceasta eticheta este sortita esecului. Aceste incercari doar o uzeaza, nu o inlatura complet, iar aceasta uzura vorbeste mai bine decat o multime de cuvinte despre cat de mult purtatorul etichetei s-a straduit sa o inlature. Nu, ei nu judeca pe nimeni. In opinia lor, un om bun nu judeca pe nimeni. Un om poate arata ca ceva ii place sau nu, ceva in care crede sau in care nu crede, dar se opreste cand i se solicita sa judece pe cineva. Asa era si despre mine. Am fost cel care am fost, am facut ceea ce am facut si niciodata nu mi-au fost judecate faptele. Nu numai pentru ca nu am facut nimic rau sau pentru ca n-am incalcat nici o lege. In multe societati nici nu trebuie sa faci ceva ilegal ca sa fi judecat. Nu este nicidecum o preconditie. Oamenii te judeca pentru ca ei judeca orice, oricand, tot timpul, iar cei judecati trebuie sa traiasca cu aceste etichete si

- 153 -

sa suporte consecintele. Ei trebuie sa suporte consecintele judecatii asupra actiunilor lor, oricat de inofensive ar fi aceste actiuni pentru ceilalti si, mai ales, indiferent cat de importante ar fi aceste actiuni pentru autorul lor. Iar arta este importanta pentru autor. In fine, un ultim lucru la care ma gandesc ca locuind in Chinle a fost pentru mine un bun loc de a incepe sa lucrez, a fost acela ca acolo arta era creata si vanduta in fiecare zi. Oamenii aceia isi castigau traiul fiind artisti, iar eu am fost inspirat de ei.

2. A doua parte

- 154 -

Hidden Ruin Linhof Master Technika 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia Oamenii cred ca la varf nu prea e suficient loc. Ei inclina sa creada ca e ca pe Everest. Mesajul meu catre ei este ca e destul loc! Robert de Niro Aceste pagini sunt o continuare a primei parti. 10. Pauza Asa cum spune si McDonald, noi, cu totii meritam o pauza, si o meritam azi, O putem lua azi, aici si de preferat intr-un restaurant McDonald. Faptul ca restaurantele McDonald sunt peste tot, face aceasta pauza foarte convenabila. Cu certitudine, McDonald a avut in vedere considerente de marketing cand a lansat acest slogan, dar pauza are un sens si in povestea noastra. In afaceri, cu totii avem nevoie de o pauza. De ce? Pentru ca toti avem nevoie de o motivatie care sa ne convinga ca vom avea succes, ceva care sa contrabalanseze faptul ca nu avem experienta si, in cazul meu, nici banii necesari pentru o lansare "in forta". La fel a fost cazul si in situatia mea, cand pauza mi-a permis sa vand lucrarile mele la North Porch, El Tovar Hotel din Grand Canyon National Park. Putind sa vand lucrarile mele, am putut sa-mi asigur traiul. Putind sa vand lucrarile mele in Grand - 155 -

Canyon, in special la hotelul El Tovar, unul dintre cele mai importante locatii din acea regiune, aflata la circa 20 m de marginea Marelui Canion, cu multe dintre camerele lor avind vedere direct inspre ceea ce se considera una dintre cele mai minunate forme de relief din lume. 11. Oamenii Locatia, oricat ar fi de importanta, nu este suficient pentru a va asigura succesul. Chiar si cea mai frumoasa locatie din lume nu valoreaza nimic daca nu exista turisti si de unde sa se recruteze cumparatorii dvs. Hotelul El Tovar tocmai aceasta realizeaza, fiind practic in calea fiecarui vizitator care ajunge la Gand Canyon. In primul rand, gara de cale ferata este localizata chiar la baza dealului pe care este asezat hotelul. Dupa ce coboara din tren, pasagerii (aproximativ 3.000 in fiecare tren, doua sau mai multe trenuri zilnic) merg pe drumul cel mai direct spre canion, drum pe care este situat si hotelul. Se opresc in fata hotelului, vad expuse lucrarile mele si multi le cumpara.

White House and Ollas Oalele din aceasta fotografie fac parte din colectia de arheologie a Universitatii Arizona Intotdeauna am preferat cumparatorii care achizitioneaza lucrari cand se intorc de la canion. Cand pasagerii isi dau seama ca trenul este aproape gata sa plece, au doar cateva minute la dispozitie sa decida ce lucrare sa

- 156 -

aleaga. Alegerea lor se face in baza capacitatii noastre de a inrama si impacheta lucrarea in trei minute, cat a mai ramas pana la tren. Si desigur ca putem! Eu inramez lucrarea, Natalie o impacheteaza, eu completez factura si incasez banii. Cat ai zice "peste" ei se trezesc cu lucrarea sub brat, altergand pe deal in jos sa prinda trenul. Nu mai au timp sa negocieze pretul, sa solicite un discount, etc. Cea mai curata expresie a cumparaturilor impulsive! In al doilea rand, vin alpinistii. Nu desconsiderati alpinistii! Poate ca sunt transpirati, plini de praf, deseori obositi dupa o ascensiune de cateva sute de metrii si suferind de o complita febra musculara care nu le permite sa urce si cele cateva trepte care ii duc la terasa hotelului, dar ei devin cei mai buni prieteni ai nostrii. Asa incat oferta noastra "doriti un scaun?" devine pentru ei cea mai buna veste din lume. In plus, faptul ca acest scaun le este oferit in cel mai inalt punct al ascensiunii lor este foarte tentant. Si aproape fiecare alpinist care accepta oferta noastra de a lua loc pe un scaun (de-al nostru), devine si un client al magazinului. Deoarece alpinistii vin cu rucsacuri enorme, deja pline, intreaba daca trimitem prin posta. Si desigur ca trimitem. Avem afisate semne mari si bine vizibile pe care scrie clar "trimitem prin posta" si care se insira pe poteca spre canion asa incat turistii sa-l vada in mod repetat. Ei pot sa cumpere lucrari si la intoarcere, ca un fel de amintire a drumului parcurs in canion. Si, daca finantele le permit, acestia isi doresc amintiri cat mai bogate, adica fotografii cat mai mari, intr-un fel direct proportional cu suferintele indurate pe traseu. Am avut o data un client care a cumparat cea mai mare lucrare disponibila, o panorama de 2 m lungime, si a adaugat imediat "vreau doua, una pentru mine si una pentru fiica mea. Am facut acest traseu impreuna!" "Da domnule, este un dar minunat pentru dvs. Si pentru fiica dvs." Am spus in timp ce completam factura. Este bine sa stii cand sa inchizi gura, pentru ca imi venea sa spun "nu doriti si niste fotografii de insotire?" si, de cele mai multe ori, reusesc sa ma controlez. Hotelul El Tovar este al doilea dupa Bright Angel ca apropiere de Marele Canion. Cel mai apropiat este hotelul Bright Angel Lodge, cam o jumatate de kilometru distanta de El Tovar. Pe buna dreptate va intrebati "atunci Bridge Angel Lodge ar trebui sa fie cea mai buna locatie, nu asa?" Ei bine, nu este asa. Bright Angel Lodge nu este de acelasi calibu ca El Tovar. El Tovar este locul in care sosesc turistii cei mai bogati. Iar cum arta este un lux, este nevoie de astfel de persoane pentru a cumpara cele mai scumpe lucrari ale mele. In plus, practic fiecare turist cazat la Bright Angel Lodge viziteaza si El Tovar, deoarece acesta se afla pe poteca ce ii duce spre puncte de belvedere, deoarece hotelul arata minunat si deoarece aici se afla, din punctul meu de vedere doua dintre cele mai frumoase magazine de suveniruri: Hopi House si Verkamps. Vizitarea acestora este obligatorie pentru orice turist la Marele Canion. De fapt, cand parasesti Parcul, ti se solicita o factura prin care sa dovedesi ca ai cumparat de la unul din aceste doua magazine si, daca nu poti dovedi, esti taxat inca o data cu 25 dolari, adica mai mult decat un tricou sau alt suvenir accesibil ca pret.

- 157 -

In al treilea rand, sunt turistii sositi cu masinile proprii. Acestia sunt cei mai numerosi dar nu si cei mai profitabili pentru noi. Acestia vin cu masina proprie, pacheaza masina undeva in parc si se plimba prin parc si prin cladirile istorice din zona, fara vre-un scop anume. Viziatorul "mediu" din Grand Canyon petrece aproximativ 20 minute privind la canion si restul, pana la 3, ore cutreiera prin magazinele insirate pe marginea canionului. Cele mai importante sunt, asa cum am mentionat mai sus, Verkamps, Hopi House si El Tovar, care, desi vand produse scumpe, sunt foarte populare printre vizitatori.

Tsegi Spring Storm Olympus OM4, Zuiko 18mm, Kodak Royal Gold 25 Impreuna cu Natalie, ne-am straduit sa reducem timpul mediu pe care vizitatorii il petrec privind la Marele Canion. Dupa cinci ani de eforturi si bazat pe analiza raspunsurilor a peste 7 milioane de vizitatori am reusit sa reducem timpul mediu la 15 minute si incercam sa-l reducem la 10 minute. O a patra categorie de posibili clienti este reprezentata de turistii cazati la hotelul El Tovar. In primul rand, ei sunt o audienta "captiva" sa spunem asa, pentru intreaga perioada de timp cat stau aici. Terasa nordica a hotelului este cea mai directa cale care duce spre Marele Canion asa incat practic toti turistii cazati trec de cateva ori pe zi prin expozitia noastra. Majoritatea dintre ei, in trecere, se uita si la lucrarile noastre, asa incat este doar o chestiune de timp pana cand vor cumpara ceva. Unii cumpara deja de la prima vizita, altii cumpara cand pleaca din hotel. Majoritatea insa cumpara cateva fotografii dupa cateva zile, dupa ce au inspectat cu grija toate lucrarile expuse. Un numar surprinzator de mare de vizitatori cumpara de mai multe ori, la venire, in cursul sederii si la plecare. Pana cand pleaca, multi dintre acestia ne devin prieteni si unii chiar ne recomanda membrilor lor de familie. O data am vandut, cu ocazia unei reuniuni de familie cu peste 50 membrii, aproape 100 fotografii! Ce cred ca este cel mai important de aratat despre El Tovar este ca acest hotel este cel mai scump din regiune. Ca atare, vizitatorii sai sunt printre cei mai instariti care viziteaza zona. Si deoarece arta este scumpa, acestia sunt printre cei mai susceptibili de a ne deveni clienti. In al doilea rand, lor le place sa se cazeze la El Tovar, altfel s-ar caza in alta parte. Asta inseamna ca le plac multe dintre facilitatile intalnite la acest hotel, inclusiv expozitia noastra. Iar faptul ca noi expunem aici, la cel mai scump hotel,

- 158 -

in loc sa ne prezentam lucrarile la un hotel mai accesibil, spune ceva si despre noi. Evident ca managerii acestui hotelul de lux au ales doar artisti care indeplinesc standarde ridicate. Si asta justifica pretul ridicat al lucrarilor noastre si reprezinta un fel de garantie. Cu alte cuvinte, noi suntem cei ce trebuie avuti in vedere cand vine vorba de cumparat fotografii. De altfel, noi suntem singurii din acest Parc Natural care vindem fotografie de arta. Vizitatorii pot cauta si in alta parte, dar se vor intoarce la noi daca vor voi sa cumpere fotografii de arta. 12. Abordarea Cea mai buna locatie si cel mai bun trafic sunt doua elemente esentiale in afacerea noastra si ele singure garanteaza un oarecare succes. Cu toate acestea, "un oarecare succes" nu este suficient pentru noi! Este adevarat, suntem ambitiosi, iar daca aceasta este o crima, anuntati autoritatile! Eu caut cel mai mare succes posibil in aceasta locatie. Nu aveam prea mare experienta in expozitiile de fotografi inainte de a veni la El Tovar; avusesem o expozitie la Michigan si alte cateva la Chinle. Vandusem fotografii prin galeristi si cateva direct catre clienti. Plasasem cateva fotografii in magazinele de arta unde ma bucurasem de un oarecare succes. El Tovar imi oferea ocazia sa merg mult mai departe. Intrebarea era cum sa ajung acolo. Am inceput in cel mai evident mod: am analizat modul in care alti artisti au ajuns acolo, inaintea mea si ce au obtinut. Am continuat sa studiez si dupa ce m-am instalat la El Tovar. Am impartit terasa in doua, de-a lungul caii de trecere; prima jumatate am notat-o A si cealalta cu B. Zona A e mai mare si a fost oferita pentru expunerea artistilor mai cunoscuti sau care se aflau in relatii mai bune cu managerii hotelului. Cand eu am inceput sa expun la El Tovar, erau totdeauna expuse lucrarile a doi artisti, unul pe latura A si unul pe latura B. 13. Dezvoltarea afacerii la Grand Canyon Subiectul nu este totul. Conteaza sentimentele si ideile pe care le puneti in tabloul dvs.Rene Huyghe Am fost prezenti la El Tovar timp de cinci ani, intre 1997 si 2002. Cand am inceput sa vindem lucrarile noastre acolo, eram putin cunoscuti, dar, dupa trei ani devenisem celebrii si statutul nostru era invidiat de toti ceilalti. Toti se intrebau cum reusisem sa ajungem atat de sus. Unii dintre predecesorii nostrii expusesera aici 10 - 15 ani si pentru ei era de neinteles cum resusisem noi in doar atat de putin timp. Cum reusisem era simplu! Asa cum am mentionat anterior, sala in care expuneam era impartita in doua parti, pe care le-a notat A si B. Cele doua parti erau inchiriate la cate doi artisti de Fred Harvey, ulterior Xanterra, compania care detine si administreaza hotelurile de la Marele Canion. Deoarece erau opt artisti, acestia expuneau cate doi timp de o saptamana fiecare. Desigur, fiecare artist dorea sa fie expus o perioada cat mai lunga de timp. Cand am inceput sa expunem, programarea se facea pe - 159 -

preferintele managerilor. Daca lor le placea de tine, primeai dreptul de a expune mai multe zile, zile mai bune si primeai partea A, care era de aproape doua ori mai mare decat partea B, adica puteai expune aproape de doua ori mai multe lucrari. In final, cand trageai linie, puteai sa calculezi venitul zilnic din vanzari. Calculul era simplu, mai dificil era sa obtii o expunere mai lunga, pentru a realiza vanzari mai multe. Daca erai bun prieten cu managerii, putei obtine cate zile de expunere doreai. Ceilalti, obtineau ce mai ramanea. In 1999 aceasta situatie s-a schimbat radical. Directorul de vanzari a fost schimbat iar acesta a analizat temeinic situatia si a observat ca unii artisti, care erau expusi peste 100 zile pe an, realizau vanzari zilnice aproape la jumatate decat altii care erau expusi mult mai putin. Noul director, hotarat sa cresca veniturile firmei, a semnat contracte cu toti artistii si a decis sa acorde mai multe zile de expunere celor care aveau vanzari zilnice mai mari. Dupa un an de la instituirea noilor reguli, firma noastra, Beaux Arts Photography era in topul vanzarilor zilnice. Atunci am solicitat sa expun o saptamana pe luna, pe latura A, preferabil in asociere cu un pictor, pentru a scadea competitia. Am obtinut tot ce solicitasem. Directorul de vanzari mi-a spus: "Rock and roll!"

Yavapai Dusk Grand Canyon National Park 14 - Cantitatea Devotamentul pentru ceea ce unii oameni numesc "afacerea lor" se bazeaza pe abandonarea multor altor activitati. Robert Louis Stevenson In doar cativa ani am devenit "the top dogs" la El Tovar. Cativa ani la rand, veniturile noastre se dublau de la un an la altul. Atunci credeam ca nu vom intalni nici un fel de limite. Din pacate, avea limite, si acestea erau reprezentate de cat de multe fotografii puteam produce, eu si

- 160 -

Natalie. Problema devenise acum nu cate fotografii puteam vinde, ci cate puteam realiza pentru a satisface cererea. Cei mai multi se ingrijoreaza despre cat vor putea vinde. Noi ne ingrijoram de cat vom putea produce! Indiferent de cat de mult munceam, tot nu puteam face fata solicitarilor. Nu era vorba doar de realizarea fotografiilor, dar si de inramare, ambalare si expediere, care consumau timp. Practic toti cumparatorii nostrii erau din alte state si nu puteau sa-si transporte singuri lucrarile. Incercam, pe cat posibil sa inmanam lucrarile direct cumparatorilor dar, dupa fiecare expozitie ramaneau peste 50 lucrari de mari dimensiuni care trebuiau expediate. De asemenea, multe lucrari nici nu erau realizate in momentul vanzarii, ele trebuiau marite, inramate si impachetate ulterior. Toate aceste activitati trebuiau efectuate in saptamana urmatoare, deoarece ne lua alte doua saptamani sa pregatim urmatoarea expozitie ce urma sa aiba loc in luna urmatoare la El Tovar. Acest model care cuprindea doar o saptamana de expunere, acoperea o luna completa de munca. Nu aveam timp pentru nimic altceva. Daca cineva facea o comanda pentru o lucrare, aceasta era plasata in coada listei si dura circa 3 saptamani pana cand urma sa fie livrata. Pentru a onora aceste comenzi, aveam trei imprimante care lucrau simultan, fiecare conectata la cate un computer. In timp ce unele fotografii se imprimau, eu taiam, montam, inramam si expediam altele. De asemenea, expediam comenzile pentru materialele necesare pentru urmatoarele lucrari si ridicam coletele de la UPS, DHL si alti curieri care aveau puncte la Chinle. Uneori nu reuseau sa ne gaseasca pe harta si lasau coletele in cine stie ce locatie si uneori primeam telefoane despre niste pachete ciudate "aterizate" in sufrageria unor vecini. Daca as fi stiut precis ziua livrarii, as fi incercat sa ajung eu la punctul de descarcare, dar livrarile nu respectau calendarul, fie din cauza unei furtuni de nisip, a unei pene de cauciuc sau a unui sofer care se ratacise, iar livrarile se amanau, in cel mai fericit caz o zi, deseori mai multe zile, uneori chiar o saptamana! Asa incat era nevoie de mari eforturi ca totul sa mearga cursiv. Reuseam sa mergem mai departe, in ciuda unor obstacole aparent insurmontabile. Despre costuri, ceva mai tarziu. Dupa vreo doi ani, problema livrarilor devenise atat de sacaitoare, incat am inceput sa comand in cantitati estimate a-mi ajunge pentru un intreg an. Intotdeauna greseam in minus, deoarece, cum spuneam, vanzarile noastre practic se dublau in fiecare an. Insa nu puteam face comenzi mai mari deaorece nu aveam unde sa le stochez. De exemplu, comandam cate 300 rame de la 11 x 14 la 40 x 50 inch, cantiate care-mi ajungea doar pentru circa o luna. Cutiile cu ramele umpleau doar ele un camion! Dupa dezambalare, pastram cutiile si polisitirenul de protectie, pe care le refoloseam pentru coletele in care expediam lucrarile la clienti. Pur si simplu nu mai aveam spatiu! Problema era acum spatiul, nu veniturile! Sosirea comenzilor acasa, pentru ca aveam inca alte o suta de lucruri de facut, era totusi un mic lux. Deseori primeam comenzile si in alte locuri, de exemplu langa postul telefonic de la El Tovar (care atunci nu avea acoperire pentru telefonia mobila). Doar asa puteam sa respect termenele - 161 -

la comenzile mele, deoarece unii dintre furnizorii mei aveau nevoie de pana la doua saptamani pentru procesarea comenzilor. 15. Epuizarea Prima cerinta pentru succes este capacitatea de a-ti exercita energiile fizice si mentale in asa fel incat sa nu te epuizezi. Thomas Edison Cred ca, din cele expuse mai sus, v-ati intreba cum de nu ajungeam la extenuare... De fapt ajunsesem, desi nu faceam altceva decat sa creez si sa vand lucrari de arta. In realitate, nu puteam crea suficiente lucrari ca sa acopar cererea. Spre deosebire de alti artisti, eu nu ma confruntam cu problema "nu vand suficient" ci cu "nu produc suficient". Am incercat toate metodele posibile sa cresc productivitatea. De exemplu am incercat sa realizez un fel de "linie de asamblare", dar trebuia sa angajez cativa muncitori iar contractul semnat la El Tovar impunea ca lucrarile pe care le vindeam acolo sa fie realizate doar de noi). Am inceput prin a-mi cumpara o foarfeca de taiat hartie, deoarece incepusera sa-mi apara dureri cronice la mana dreapta, dupa ce taiasem mii de fotografii. Pentru mine, cele 20.000 USD cat a costat aceasta foarfeca ghidata de computer a meritat pretul. Am putut astfel sa realizez rame mai "speciale", cu colturi mai "decorative", variate paspartou-uri, etc. Acum nu mai trebuia sa petrec ore intregi ca sa calculez dimensiunile de taiere ale ramelor sau paspartou-uri. Programul din calculator se ocupa de toate acestea. De asemenea, puteam sa salvez in memoria calcululatorului unele setari pentru a le putea re-folosi mai tarziu. Apoi mi-am cumparat o masina de inramare cu aer comprimat. Sugestia am primit-o de la masina de taiat care utiliza aer comprimat. (fotografia era fixata pe masa de taiat cu ajutorul unor prese ce functionau cu aer comprimat). Compresorul era unul silentios si care nu facea mai mult zgomot decat o lada frigorifica. Prima unealta cu aer comprimat pe care am folosit-o era una prin care fixam prin capsare cartoanele pe rama si era manuala. Era suficient daca aveai de fixat doar cateva cartoane in rama, dar cand trebuie sa fixezi sute de cartoane in rama, devine obositor si te confrunti cu sindromul muncii repetitive.

- 162 -

Canyons of the San Juan San Juan River, Utah Am cumparat apoi un capsator automat cu aer comprimat. Este o scula pe care nu o vezi foarte des, poate doar in locuri unde se ambaleaza multe pachete pentru expeditie. De aici ne-a venit si noua ideea! Am observat cat de bine sunt ambalate comenzile noastre. Pana atunci foloseam kilometrii de banda adeziva pentru ambalarea coletelor. Noul instrument s-a dovedit foarte rapid si eficient. Apoi am achizitionat o surubelnita electrica cu acumulator, cu care sa insurubam clemele pentru suspendarea pe perete. Am continuat prin cumpararea unui compresor antistatic de aer, deoarece ne lua prea mult timp sa indepartam praful si scamele de pe fotografiile realizate pe suport acrilic (foarte activ electrostatic). Si, cu toate acestea, nu am rezolvat decat o parte din probleme! Munca noastra implica acum mai putin efort fizic si o calitate mai buna. Ne permitea realiza mai rapida a operelor noastre, dar nu rezolva problema esentiala, necunoscute atunci, si anume: vindeam prea multe fotografii! Am angajat un consultant de marketing (cu o mare suma de bani) care ne-a oferit o solutie simpla, dar greu de acceptat: sa crestem pretul de vanzare al lucrarilor noastre! La inceput nu am acceptat-o. La inceput, noi asociam succesul nostru nu cu ce vindeam, ci cu pretul pe care-l ofeream. In acel moment, cresterea pretului de vanzare ar fi fost, pentru noi, cel mai probabil, o incetare a vanzarilor. Totusi trebuia sa sa facem ceva! Acum intelegem ca putem controla volumul vanzarilor prin pretul de vanzare si ca o reducere a volumului poate fi realizata doar prin cresterea pretului unitar. Chiar daca ne era foarte frica, trebuia sa facem ceva sau muream incercind sa satisfacem solicitarile foarte mari. Asa ca am incercat! La inceput mai timid, apoi, vazind ca nu apar consecinte serioase asupra cifrelor de afaceri, tot mai decis.

- 163 -

Si, pentru ca nu puteam sti care ar fi pretul maxim de vanzare al lucrarilor noastre, am inceput sa crestem treptat pretul de vanzare al fotografiilor, de la 5 la 10 USD. Dar, pentru ca eram departe de pretul real, la unele expozitii cresteam pretul zilnic, daca nu chiar de mai multe ori pe zi, pe masura ce stocul nostru de lucrari scadea zi de zi. Cu alte cuvinte, am inteles, in sfarsit, ca avem o cantitate limitata de lucrari de vanzare. Aceasta cantitate este limitata de capacitatile noastre fizice de a le produce si transporta (in al treilea an de expunere la El Tovar foloseam doua camioane pline-ochi cu lucrari). Am inteles ca, pentru a obtine un profit maxim, trebuie sa videm fiecare lucrare la cel mai mare pret posibil. A o vinde mai ieftin insemna sa pierdem bani! Provocarea era acum sa gasim pretul corect. Nu numai ca am crescut treptat pretul lucrarilor existente dar am introdus noi lucrari cu preturi mai mari, constienti de faptul ca unii dintre clientii nostrii isi doreau piese mai mari si intr-o serie cat mai mica. Si am vandut asa de bine incat a trebuit sa crestem iarasi preturile, chiar si pentru fotografiile cu preturi deja mari. De exemplu, in 2002 am vandut aproximativ 14 exemplare dintr-o lucrare pe care ceream 2.000 USD pe bucata. Si aceasta nu era cea mai bine vanduta dintre fotografiile mele! Succesul meu in a vinde ceea ce imi placea sa fac a fost atat de mare incat nu mai aveam timp sa fac ce imi placea. Din 1999, timpul meu era aproape in intregime dedicat expozitiei de la El Tovar. Am devenit constient de aceasta situatie cand imi pregateam declaratiile fiscale. Cand m-am uitat la cheltuielile pentru film si developarea lui, am constatat ca cheltuisem "colosala" suma de 300 USD; stiind ca o placa 4x5 cu develpare cu tot costa circa 6 USD, asta inseamna 50 cadre! Sa realizezi 50 cadre intr-un an, pentru un profesionist inseamna zero! Nu acoperi mici macar o sedinta foto! De fapt, nici nu-mi aduc aminte unde am declansat... Probabil ca nici nu are importanta. Adevarul era ca incetasem sa fiu fotograf! Contul meu bancar era mai mare decat sperasem vreodata, dar nu mai aveam timp sa fac ceea ce doream realmente sa fac. Chiar si cresterea preturilor fotografiilor mele nu a rezolvat aceasta problema. Nu mi-am dat seama atunci, dar insasi abordarea mea era gresita, Atata timp cat continuam sa vand lucrari la Hotelul Le Tovar, eram tentat sa vand cat mai mult posibil, nu conteaza cum. Solutia era sa renunt la expozitia de la Le Tovar, chiar daca atunci nu-mi trecea prin minte asa ceva. Nu stiu cum, dar visele mele incepeau sa se adevereasca. Sunt sigur ca am mai spus-o, dar o mai spun o data aici pentru ca este adevarat: aveti grija ce va doriti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca! 16. Tranzitia sau cum renuntarea la o buna ocazie se poate transforma intr-o oportunitate Afacerile cu arta sunt o treapta care urmeaza dupa arta. Andy Warhol Indienii Navajos cred ca daca iti exprimi dorintele cu voce tare, s-ar putea sa ti se indeplineaca. Trebuie sa fie adevarat, pentru ca mie mi s-a intamplat de cateva ori in viata. Un bun exemplu este expozitia de la El - 164 -

Tovar. Nu imediat, dar in cativa ani. In 2002, dupa multi ani de expunere la El Tovar, am pus capat acestei etape. Pregatisem aceasta schimbare cu cativa ani inainte, asa incat tranzitia la ceea ce am putea numi "after El Tovar show" a fost lina si nedureroasa. Pe langa faptul ca eu insumi ma pregateam sa inchei aceasta etapa, erau si numeroase zvonuri care sustineau ca administratia Parcurilor Nationale vor interzice concesionarilor, cum era Fred Harvey, sa angajeze subcontractori, ca noi, fotografii. Aceasta politica a fost aplicata la sfarsitul anului 2002, cand contractul de concesiune al lui Fred Harvey la Marele Canion a fost modificat. Contractul prevedea ca nu mai pot fi realizate subcontractari ci doar contracte de angajare. Pentru ca noi sa putem ramane in continuare la El Tovar, trebuia sa devenim salariatii lui Fred Harvey, care sa ne plateasca asigurarile de sanatate si contributia la pensie, etc. Vanzarile noastre trebuiau sa se faca prin casa si registrele de casa Fred Harvey, si de acolo sa primim 75%.

Spiderock in Snowstorm Canyon de Chelly National Monument Cand as fi tras linie, as fi constatat ca nu mai sunt un artist in afaceri la El Tovar ci un angajat la Fred Harvey. Bine platit, e drept, dar tot un angajat. Nu, multmumesc! Imi placea mai mult inainte! Incercarea de a transforma artistii expozanti de la El Tovar in angajati a esuat lamentabil, asa incat la sfarsitul anului 2002 sala de expozitii a fost inchisa. Ni s-au promis noutati pentru primavara lui 2003 dar nu am asteptat pana atunci ca sa o iau din loc. Ca intotdeauna, e bine sa ai un

- 165 -

plan pentru viitor. Si asa cum vom vedea in curand, este mai important cum vei reactiona decat ce se va intampla cu tine. 17. Al doliea cel mai bun loc de a incepe o afacere este Phoenix, Arizona Gradina mea este cea mai mare capodopera a mea. Claude Monet Cum reactionezi este foarte important. A nu reactiona este si mai bine. Reactiile sunt uneori ca genunchii fricosilor, deseori greu de controlat, frevent hiperactivi si de cele mai multe ori activitatea lor este regretata ulterior. Stiam ca aceasta expozitie va ajunge la un final. Nu stiam cand, dar stiam ca se va sfarsi candva. Asa incat lucrul rational era sa ma pregatesc pentru un lucru ce va veni, mai curand sau mai tarziu. Si ce voiam eu era, asa cum recomanda Cercetasii, sa fiu pregatit. A fi pregatit este cu mult mai bine decat sa reactionezi, mai ales in relatiile de afaceri. A fi pregatit, in afaceri, inseamna deseori un cont bun in banca. In aceste situatii nimic nu este mai util decat o suma buna de bani care-ti permite sa te misti rapid, fara sa mai astepti acceptul bancii de a cheltui banii lor. Imprumuturile sunt utile, dar a nu avea nevoie de imprumut este inca si mai bine. Astfel se scurteaza la minim timpul dintre luarea deciziei si trecerea la actiune. Pusesem deoparte suficienti bani ca sa pot sa ma ma mut de la Chinle in alt loc, propice pentru afaceri. Asa cum Chinle fusese cel mai bun loc pentru a porni o afacere, in opinia mea (asa cum am expus in prima parte), acesta nu mai era si locul potrivit pentru a-mi dezvolta afacerea. Din punctul meu de vedere devenise cel mai inadecvat loc! Furnizorii locali erau practic inexistenti, transportul marfurilor dura zile intregi, cel mai apropiat oras era la 100 mile, livrarile erau haotice, si, cel mai important, nu puteam sa mai mai am o afacere, darmite sa o mai si dezvolt! Mi-a luat ceva timp pentru a gasi locul ideal pentru a ma muta. Am evaluat fiecare oras din Arizona. Cel putin, era bine ca imi alesesem un stat (Arizona este statul meu favorit), dar, cu o suprafata aproximativ cat a Frantei, nu imi usura prea mult munca de cautare. Am evaluat numerosi factori. Prima limitare era impusa de buget. Aveam ceva bani pusi deoparte, dar suma nu era nelimitata. Apoi gusturile mele evoluasera, ca la multi dintre noi, mai rapid decat veniturile. Asa cum se spune, cheltuielile intotdeauna cresc, pentru a egala veniturile, uneori, daca nu esti atent, devin chiar mai mari decat veniturile! Era apoi problema de a fi cat mai aproape de furnizori. Ramele, cartoanele, ambalajele pentru expeditie si un milion de alte lucruri marunte trebuiau sa fie expediate la mine la Chinle cu costuri mari in bani si in timp. Nu aveam obiceiul sa ma scol dimineata, sa-mi sun furnizorii si sa primesc ce comandasem in aceeasi zi. Nu, domnule! Trebuia sa planific totul, cu saptamani sau chiar luni inainte. Am fi fost pe marginea prapastiei daca, Doamne fereste!, ne-am fi bazat pe punctualitatea livrarilor.

- 166 -

Canyons of the San Juan 2 San Juan River, Utah In al treilea rand, era o chestiune de stereotipuri. Unele orase din Arizona sunt pe de o parte atractive si, pe de alta parte, posibile tinte pentru artisti. Un astfel de oras este Sedona, taramul stancilor rosii, al investitiilor imobiliare si al fizicienilor. Sedona este o locatie dorita de multa lume. Totusi acum nu ma aflu in Sedona. Nu sunt nici in asa numitele "colonii ale artistilor", cum ar fi Jerome sau Tubac, pentru a numi doar cateva localitati apropiate de Sedona si cred ca merita sa justific de ce nu m-am mutat in aceste orase. Pentru a locui in astfel de colonii este, din punctul meu de vedere, o cadere in stereotip. Iar stereotipurile sunt periculoase. Sunt periculoase pentru ca, daca le accepti, accepti in mod involunar si stiuatiile in care acestea au fost create, situatii necunoscute si motivatii incerte. Eu prefer sa-mi creez propria realitate. In final, daca as subscrie la ceva, as face-o la acel ceva la care am contribuit personal. In ce ma priveste, daca ar fi sa-mi mut afacerea, as face-o intr-o locatie care sa-mi asigure succesul si sa-mi garanteze investitia. Abordind problema in acest fel veti spune ca nare nimic de a face cu drumul meu artistic. Intr-adevar, mutindu-ma din Chinle nu a fost o evolutie in plan artistic, a fost o schimbare in planul de afaceri. Ar fi gresit sa le confundam! 18. Din nou profesor Binecuvantati sunt cei care vad lucruri frumoase in locuri comune si in care altii nu vad nimic.Camille Pissarro Incheierea expunerii la El Tovar si mutarea din Chinle a marcat noi oportunitati de afaceri. Aveam o oarecare idee despre ce va urma, deoarece urma sa iau decizii importante. Urma sa evit situatia de la

- 167 -

Marele Canion, unde vindeam cantitate, si sa incerc sa vand calitate. Nu vreau sa spun ca ce vindeam la Marele Canion era departe de calitate, dar eram in pericol de a cadea in aceasta capcana. Voiam sa merg pe acest drum cat mai departe si sa vand produse de o calitate impecabila. Aceasta mutare imi oferea ocazia sa predau fotografie din nou. Natalie si mie ne placea sa predam. Amandoi eram educati pentru a deveni profesori si obtinusem dipome de la NAU si MTU. Cand ne-am mutat la Chinle, Natalie a predat arta la clasele a saptea si a opta. Cat despre mine, Marele Canion mi-a ocupat tot timpul si nu am putut sa predau nimic. Nu pentru ca nu as fi primit oferte. Am primit numeroase oferte de a preda fotografie si de a sustine workshop-uri despre fotografie pentru cei care imi vizitau expozitia de la El Tovar. Problema era ca nu aveam timp sa le sustin, deoarece organizarea expozitiei imi ocupa tot timpul si imi conuma toata energia. Era suficient pentru mine daca indeplineam toate comenzile si daca puteam sa ma intorc pentru urmatoarea expozitie cu toate fotografiile necesare. Sa realizez workshop-uri nu mai puteam. Inchiderea expozitiei imi permitea acum sa inglobez pe agenda workshopuri si predarea de cursuri despre fotografie. De fapt, nici n-am mai asteptat sa aflu daca expozitia va fi redeschisa sau nu in martie 2003. Am inceput sa planific o programa de curs inca din ianuarie 2003 si am solicitat inregistrarea noului meu workshop "Beaux Arts Photography". A preda cursuri de fotografie este important pentru mine, pentru ca eu doresc sa impartasesc din cunostintele mele cu altii. Eu imi dau seama cat de greu a fost pentru mine sa dobandesc aceste cunostinte si stiu de cati ani am avut nevoie pentru a le gasi in materiale foarte greu disponibile. De asemenea, stiu ca fotografii profesionisti sunt greu de abordat si de intrebat cum au facut una sau alta. Eu insumi, chiar daca eram prieten cu multi fotografi profesionisti nu i-am intrebat nimic, am preferat sa gasesc singur raspunsurile la intrebarile mele, un proces care a fost mult mai lung.

- 168 -

Before our Time Coso Range, California Pentru toate aceste motive, si pentru altele, pe care poate ca le voi expune mai tarziu, sunt perfect constient de dificultatile cu care se confrunta un fotograf. Scopul meu este de a furniza o solutie la aceasta problema si de a o face disponibila in cel mai usor mod, aspect pe care il consider esential pentru succesul proiectului Fine Art Landscape Photography Faptul ca pot sa fac acestea prin workshop-urile si prin tutorialele mele ma fac sa ma simt chiar mandru. Sunt bucuros sa pot contribui cu ceea ce pot, asa incat altii sa poata realiza fotografii la fel de bune, sau chiar mai bune, decat ale mele. 19. Calitate, nu cantitate Subiectul nu este esential, conteaza modul in care il prezinti. Raoul Dufy Ne-am confruntat cu doua situatii: prima, incetarea expozitiei de la El Trovar, si a doua sa ne mutam din Chinle. Impreuna, aceste doua situatii erau exact ce ne trebuia pentru a comite o schimbare radicala in afacerea noastra atat in termeni de scop cat si de directie. Ambele ne-au impins sa luam un al doilea start, ca sa spunem asa, dar fara sa ne pierdem "viteza" dobandita in anul precedent. Una dintre cele mai importante modificari a fost sa trecem de la crearea si vanzarea de lucrari de arta in mare cantitate, la crearea si vanzarea de lucrari de arta de inalta calitate. Am mai atins acest subiect inainte, dar acum vreau sa il dezvolt. Cand am inceput sa vand din fotografiile mele la Marele Canion, scopul meu a fost sa vand fotografii fiecarui vizitator si, daca ar fi fost posibil, fiecarui om de pe glob! Desi n-am putut sa vand fotografiile mele tuturor

- 169 -

de pe glob (cine ar putea?) am reusit totusi sa vand fotografii aproape tuturor vizitatorilor la El Tovar, si, asa cum am aratat mai sus, aceasta aproape ca m-a omorat! De asemenea, aceasta m-a facut sa cobor standardele de lucru incat riscam sa nu mai fiu capabil sa creez lucrari de calitate vreodata! Din fericire nu am coborat atat de jos, desi eram foarte aproape! Am reusit sa mentinem lucrarile noastre la un inalt nivel de calitate, dar presiunea de a realiza cantitati mari de lucrari de calitate ridicata a fost insuportabila pentru noi. Asa incat am simtit o eliberare cand am aflat ca expozitia de la El Tovar se va inchde. Pe de o parte, ne dadeam seama ca o afacere profitabila a luat sfarsit. Pe de alta parte stiam ca daca expozitia va continua, eu nu voi putea sa ma opresc sa lucrez ca sa cresc veniturile an de an si acesta va deveni un fel de aspirator care ma va distruge. Si ce ma obosea cel mai tare era cantitatea. Ca sa simplificam, afacerile ar fi de doua feluri: in prima forma, firma produce si vinde un produs, in a doua forma firma cumpara si revinde produse facute de altii. Cand faci din fotografie o afacere, practic fiecare artist vinde produsele sale direct, in expozitii, galerii sau prin alte metode. Exista si unele rare exceptii.

Mists of the San Juan San Juan River, Utah In aceasta situatie, similara cu cea in care ne aflam si noi, ceea ce conteaza cel mai mult este cantitatea, adica numarul de produse pe care-l poti realiza, sa zicem intr-un an fiscal. Nu este imposibil sa produci cantitati mari din produsul pe care doresti sa-l vinzi, dar este imposibil sa produci si sa vinzi 1 milion de produse cu numai doi muncitori (eu si Natalie). Solicitarea la care eram supusi sa realizam fotografiile, sa le expunem, sa le vindem, sa le impachetam, expediem, apoi sa completam stocurile de furnituri pentru o noua etapa si sa luam totul de cap, pur si simplu depasea timpul pe care il aveam la dispozitie. Reusisem sa facem totul in modul cel mai organizat si in cea mai scurta perioada de timp,

- 170 -

eliminasem pana si timpul liber. Cat de mult am fi putut sa continuam in acest ritm, nu stiu, dar cred ca nu prea mult. Asa incat oprirea expozitiei de la El Tovar a fost pentru noi o salvare. Nu cred ca am fi fost capabili sa ne oprim singuri, si deabia acum, la cativa ani dupa aceasta intamplare, imi dau seama de asta. Goana noastra dupa cantitate era pe-aproape sa ne ruineze afacerea. Practic nu mai aveam fotografii noi. Dar, inchiderea expozitiei ne-a determinat sa plecam, neatinsi dar speriati de apropierea furtunii. Totusi o schimbare se impunea si, cand ni s-a ivit ocazia, am decis aceasta schimbare, fara remuscari si fara sa ne uitam in urma. Ne-am decis sa ne concentram pe crearea de opere de cea mai buna calitate, in cantitati mici dar la preturi mari. Atunci am intors spatele "cantitatii", o data pentru totdeauna. 20. Noi fotografii

Natalie si eu am inceput sa organizam expozitii in Phoenix foarte repede dupa ce ne-am mutat, deorece acolo acestea se organizeaza toamna, iarna si primavara, care sunt lunile cele mai racoroase. Cand neam mutat, in ianuarie 2003, am sosit la timp pentru sezonul expozitional de primavara, ceea ce a fost foarte convenabil pentru noi. In Pheonix, vara nu se organizeaza expozitii de nici un fel, deoarece temperatura depaseste frecvent 38 grade C. Cu alte cuvinte, nu am asteptat ca Fred Harvey sa se hotarasca in legatura cu reorganizarea expozitiei. Daca voiau sa imi dea un procentaj din vanzarile mele, trebuia sa se angajeze sa munceasca cot la cot cu mine. Altfel, se va lipsi de castigurile provenite din munca mea. Am plecat! In momentul in care am plecat, aveam un mare numar de colectionari care cumparau de la noi in mod regulat. Expozitia de la El Tovar ne impiedica sa ne revedem regulat, eram prea ocupati cu aceasta. Cand neam mutat, am schimbat radical aceasta situatie, iar aceasta schimbare s-a reflectat pozitiv prin cresterea cifrei de vanzari in afara expozitiilor. Am dezvoltat si am adus mereu la zi site-ul nostru, o alta sectiune a afacerii noastre care suferea cumplit din cauza timpului, devorat aproape complet de organizarea si expunerea expozitiei de la El Tovar. 21. Eseuri mai lungi si mai dense In 1998, la sugestia lui Michael Reichman, am inceput sa concep si sa public pe Luminous-Landscape.com, lunar, cate un eseu in seria Briot's View. Aceste lucrari, foarte bine primite de cititori, se ocupau de diverse aspecte, de la crearea fotografiilor, pana la vinderea lor si discutii despre echipamentul pe care-l foloseam. Deoarece dispuneam de foarte putin timp liber, aceste eseuri erau scurte, de 2 pana la 4 pagini, in medie. Cand expozitia de la El Tovar a incetat, m-am trezit, dintr-o data, cu foarte mult timp liber si, ca urmare, am - 171 -

inceput sa scriu eseuri mult mai ample. De exemplu, cel de fata are 36 pagini! Totodata, am putut sa scriu si despre subiecte mai complexe, care necesitau mai mult timp de cercetare si de reflexie. Asa incat am extins eseurile mele, intial gandite in 7 parti, la 13. Am acoperit subiecte atat tehnice, dar si estetice si filozofice legate de fotografie. Fara timpul liber aparut prin incetarea expozitiei, nu as fi fost capabil de aceasta extindere. 22. Noi proiecte In realitate, am mers mult mai departe decat sa scriu eseuri mai lungi si mai complxe. Am inceput o a doua serie de eseuri intitulate "Reflectii despre fotografie si arta", o serie care mi-a dat o libertate absoluta asupra subiectului pentru dezbatere. De asemenea, am permis abonarea la eseurile mele, care sunt primite, in format PDF. imediat ce sunt gata (versiunea on-line a eseurilor mele este disponibila dupa cateva luni). De asemenea, am pus pe CD-uri toata colectia mea de eseuri; in prezent sunt disponibile doua CD-uri: Briot's View CD-1 si Briot's View CD-2. Intentionez sa lansez anual cate un nou CD. In fine, am realizat un set de CD-uri intitulat "Beaux Arts Tutorial CD Series"; fiecare CD se ocupa de un aspect specific al fotografiei, in general aspecte ne-acoperite de celelalte tutoriale si in care exploatez faptul sa sunt artist, profesor si fotograf. In prezent sunt disponibile trei CD-uri: Alains Composition CD, Alain's Marketing CD si Alain's Portfolio CD.

Coperta Navajoland CD si DVD Am proiectat aceasta coperta eu insumi, dupa un concept propriu si cu fotografiile mele. 23. Cum am devenit producator muzical In 2004 am lansat albumul Navajoland, in care am inclus 25 fotografii realizate in cei sapte ani cat am locuit in Chinle. Multe dintre - 172 -

aceste fotografii nu ar fi putut fi realizate daca n-as fi locuit acolo. Nu as fi avut acces sau informatii detaliate despre unele dintre locatiile ilustrate in acel portofoliu. De asemenea, selectia fotografiilor a fost facuta dupa criteriul calitatii, nu al cantitatii. Fiecare fotografie inclusa acolo a trebuit sa indeplineasca cele mai stricte criterii de calitati posibile. Nu am facut nici un rabat! Rezultatul este unul cu care ma mandresc si acum! In ianuarie 2006 am decis sa realizez un film pe DVD cu imagini din acest album. Pentru aceasta am luat legatura cu Travis Terry, un amerindian care canta la fluier si pe care-l cunoscusem cand locuiam la Chinle si cu care eram prieten de multi ani. Travis a fost de acord sa creeze zece piese, fiecare inspirata dupa un titlu al unei fotografii din colectia mea. In plus, Travis si cu mine am decis sa sa realizam un CD-audio cu muzica, asa incat doritorii sa o poata auzi oriunde doresc. Si astfel, din fotograf profesionist, am devenit si producator muzical comercial. Mi-a placut atat de mult incat mi-am propus sa mai realizez cateva CD-uri si DVD-uri in anii viitori. 24. Cum aranjam un studio perfect Un artist nu este platit pentru munca sa ci pentru viziunea sa. Andy Warhol Cand ne mutam in alt oras, avem si ocazia de a pune la punct un studio ideal. Bineinteles, "ideal" este greu de realizat iar perfectiunea nu se intalneste in aceasta lume, dar ideea este sa incorporam in studioul nostru tot ce am invatat in ultimii ani privind creatia, ergonomia in studio, imprimarea, caserarea, inramarea, inpachetarea, facturarea si expedierea lucrarilor noastre. Pentru toate acestea, am ales un nivel al locuintei. Eu am preferat ca spatiul de lucru si cel pentru locuit sa fie cat mai distincte cat mai separate posibil. Cand locuiam la Chinle, lucrarile noastre erau peste tot, traiam printre ele, mereu trebuia sa le dam la o parte ca sa luam masa, cand aveam musafiri, cand ne uitam la televizor, si asa mai departe. Arta ne domina toata viata si am vrut sa corectam aceasta problema. De asemenea, doream sa crestem eficienta cu care munceam. Dupa ce luam fotografia, eu ma ocupam cu prelucrarea si imprimarea ei, apoi o caseram, montam in rama, apoi o impachetam si expediam clientului. Erau, in esenta, trei etape si pe care doream acum sa le fac in incaperi separate. Asa incat am cautat o cladire care sa poata oferi cel putin trei incaperi, necesare pentru desfasurarea afacerii noastre. Am gasit o casa in care cele trei incaperi erau asezate una dupa alta, asa incat era usor sa treci dintr-una in alta, de la o faza la alta. Cresterea eficientei muncii economiseste timp ceea ce ne duce la un model eficient de afacere. Asa cum spunea Dale Carnegie iar eu il parafrazez: "munca grea, multe ore, nu este suficient pentru a obtine succesul. Treubie sa ai si un plan de organizare!" Si noi aveam. Planul nostru era sa creem un mediu de lucru eficient, practic si placut. La fel, unul de locuit. Am avut sansa de a porni de la capat si de a ne alege un loc si o locuinta in care sa locuim pe baza nevoilor noastre, mai degraba decat sa stam intr-un loc si sa ne deplasam - 173 -

cu masina la locul de munca. Cu alte cuvinte, unde vom locui va fi si locul nostru de munca. Nici o naveta nu este necesara, din moment ce lucram si locuiam in aceeasi cladire. Doar doua lucruri ne interesau: planul casei in care vom lucra si vom locui si pretul de vanzare. Primul aspect a fost atent analizat in lumina experientei noastre dobandite in ani de zile in care am vandut zeci de mii de fotografii. Al doilea aspect a fost determinat de economiile facut in mai multi ani. Lucrurile incepeau sa se aranjeze... 25. Doua afaceri intr-una Natalie a decis sa nu caute o slujba de profesor in Phoenix, a preferat sa lucreze cu mine tot timpul. Parteneriatul de afaceri (Natalie este una dintre cele mai valoroase componente ale afacerii noastre) inseamna ca fiecare dintre noi se ocupa de un aspect, practic am impartit munca la doi. In acest fel eu ma concentrez pe aspecte care ma intereseaza cel mai mult, la fel si ea. Fiecare dintre noi avem talente si abilitati in care excelam. In felul acesta, atat eu cat si Natalie ne ocupam de ceea ce facem cel mai bine. Rezultatul este o crestere a calitatii muncii noastre si sanse mai mari de succes. In practica, aceasta echivaleaza cu doua afaceri separate. Natalie se ocupa de vanzari in salile de expozitii, in timp ce eu ma ocup de vanzarile pe Internet. Fiecare dintre noi lucrind la aspecte diferite ale afacerii noastre, putem optimiza munca si putem creste vanzarile. Dintr-o perspectiva creativa, eu ma concentrez pe crearea de noi imagini, optimizarea lor si imprimarea pe hartie. Natalie se ocupa cu caserarea, inramarea, impachetarea si expedierea fotografiilor si de facturi. Nu v-ati gandi ca scrierea unei facturi ar lua mult timp. In realitate consuma mult timp. Si in cazul nostru, ca si in cazul Marelui Canion, succesul este dat de volum. Predarea la clasa o facem tot impreuna, deoarece la amandoi ni place sa predam si fiecare dintre noi are o cale proprie de abordare, puncte deosebite de interes si, din punctul de vedere al studentilor nostrii, acestia beneficiaza de o abordare din doua directii. In primii ani m-am ocupat eu de marketing. Recent aceasta activitate a fost preluata de Natalie, care a reusit o crestere a afacerii noastre si a banilor din cont. 26. Invatarea nu se termina niciodata Nu va fie frica de perfectiune, nu o veti atinge niciodata. Salvador Dali Intotdeauna am fost surprins cand m-am intalnit cu persoane care credeau ca eu stiu tot ce se poate sti in fotografie. Desigur, sunt un expert in fotografie. Daca nici cand reusesti sa vinzi cu succes fotografiile tale nu esti un expert, atunci nu vei deveni niciodata. Dar tot eu sunt primul care spun ca sunt in continuare, un invatacel in fotografie si ca sunt foarte departe de capatul drumului. Cred sincer ca acest drum este o lunga calatorie iar locul unde ne conduce nu este cel mai implortant. Ce este cel mai important este ce invatam in aceasta calatorie. Arta, ca si viata, este - 174 -

un proces, o evolutie continua. Este posibil ca arta sa nu se termine la capatul drumului. De altminteri, nici nu exista un drum unic, bun pentru toata lumea. Exista drumuri diferite, pentru fiecare dintre noi, un drum pe care artistul merge deseori singur.

Canyons of the San Juan 3 San Juan River, Utah Asa incat luati-o ca atare si bucurati-va de calatorie, deoarece drumul vostru este diferit de al meu. Cu toate acestea pot sa pun pariu ca sunt multe asemanari cand vine vorba de etapele importante si de cele mai semnificative metode de a invata. Drumul tau te va conduce in locuri prin care eu n-am trecut niciodata, dar este foarte probabil ca, de acolo, Aceasta este esenta seriei mele de eseuri si a materialelor mele, in general. Ce face fiecare si pe unde merge fiecare poate fi diferit, dar, pana la urma, lectiile esentiale pe care ni le preda viata sunt similare. Aceasta este o veste buna deoarece, intr-o oarecare masura, putem invata unii de la altii si astfel putem evita unele neplaceri cu care ne-am confrunta daca nu am putea desprinde nimic din experienta altora. 27. Concluzii Acestea sunt doar niste concluzii temporare; in urmatorul eseu voi prezenta modul in care si tu, cititorului, poti sa devi un artist in afaceri, daca doresti. Asa incat nu este propriuzis o concluzie, este mai degraba o incheiere a acestei pagini. Concluziile vor fi prezentate la sfarsitul sectiunii a treia. Pentru moment sa recapitulam ce am prezentat pana acum, drumul pe care l-am parcurs eu de la un turist fotograf intr-un teritoriu complet nou

- 175 -

pentru mine, la un fotograf renumit si la un om de afaceri de succes. Acest drum poate fi acelasi si pentru tine, cu unele variatii. Cum o vei face, asa cum am spus, voi prezenta in al treilea capitol al acestei serii de eseuri. Atunci subiectul eseului vei fi tu, nu eu. Pentru cei interesati de aspecte suplimentare, cum ar fi modul in care eu am solicitat si am fost acceptat sa expun la El Tovar, sau cum am facut fata ocmpetitiei cu alti artisti, le recomand sa achizitioneze Briot Speaks CD-1. Briot Speaks este un dialog intre mine si Natalie (patru ore) despre ce inseamna sa fi artist in afaceri. Am gasit de cuviinta sa nu includ nici o parte din acest CD in acest eseu, deoarece textul este deja mare. Cu alte cuvinte, in acest eseu primiti doar rezumatul. Daca doriti sa cunoasteti toate aspectele, va recomand Briot Speaks CD-1. A Suivre... Ce inseamna sa faci din fotografie o afacere Cum sa procedezi ca sa reusesti si tu Cuprins: 1. Prima parte 2. A doua parte 3. A treia parte ----Daca nu faci ceea ce iti place, nu o vei face bine. Si, daca nu o vei face bine, nu vei face nici un ban! Donald Trump

- 176 -

1. Introducere In acest eseu in trei parti, am prezentat deja drumul pe care am mers eu, mai mult sau mai putin constient, drumul care m-a dus in locul in care ma aflu acum. Totusi, acest eseu nu este doar despre mine. Este si despre tine, daca esti dispus sa mergi. Subiectul "cum sa faci sa reusesti si tu" este subiectul aceestei pagini. In abordarea acestui subiect ma voi concentra pe evidentierea elementelor principale ale drumului meu si pe sublinierea celor pe care eu le consider ca fiind esentiale. Am invatat enorm de cand am inceput sa fac fotografie, unele lectii pe care le-am invatat eu mi se par decisive si de aceea as dori sa le aduc in atenita dvs. Pentru moment doresc doar sa spun ca cele 11 recomandari despre ce sa faceti si ce sa nu faceti fac parte dintr-o lista mai lunga, ce numara peste 40 recomandari, dar am decis sa le mentionez aici pe cele mai importante, alte 39 fiind prezentate pe CD-ul meu de marketing, in workshop-ul meu despre marketing si in programul meu de consultanta. 2. Faceti ceea ce va place. Daca faceti ce nu va place, nu va va fi mai usor - 177 -

La inceputul acestei serii de eseuri am aratat ca indiferent ce vei dori sa faci, vei avea succes dupa o munca indelungata. Apoi am arat ca eu am facut ce mi-a placut, nimic altceva. Am facut ce mi-a placut de la inceput, nu am amanat, cu speranta ca voi face mai tarziu. Astfel si voi puteti sa va concentrati energia pe ce va place sa faceti, fara alte cauze perturbatoare, fara alte motive sau alte regrete. Daca reflectati asupra acestor trei elemente: sa faceti ce va place, acum si fara alte necesitati de a face altceva, veti ajunge la concluzia ca acestea constituie fundamentul pentru succes. Ele reprezinta cheia pentru un scop, pentru o pasiune. Inarmati cu acestea, veti fi capabil sa dati tot ce aveti mai bun, in orice domeniu in care va veti angaja, nu doar in fotografie. Asa cum aratam anterior, impartirea sarcinilor intre mine si Natalie, fiecare ocupandu-se de anumite etape ale afacerii noastre, dovedeste aplicarea in practica a ideii prezentate mai sus. In continuare, dupa ce am luat decizia de a practica si preda fotografia, am luat si alte decizii in acest domeniu. De exemplu, eu prefer sa realizez fotografii, sa le prelucrez si sa imprim si sa le public pe site-ul nostru. Natalie prefera sa casereze si inrameze fotografiile si sa organizeze expozitii. Asa stau lucrurile acum si sunt convins ca ele vor continua sa evolueze dupa aceeasi regula si in viitor, fiecare dintre noi urmand sa faca ce ii place sa faca. 3. Controlati-va destinul Oamenii slabi poate ca isi pun sperantele in noroc, sau in imprejurari cum ar fi prezenta sa intamplatoare intr-un anume loc, intr-o anumita imprejurare, etc. Oamenii puternici cred in cauza si efect. Ralph Waldo Emerson Una dintre primele decizii pe care le-am luat a fost sa iau sub control soarta mea. Decat sa sper in noroc, am decis sa intreprind actiunile necesare pentru a ajunge acolo unde mi-am propus. Daca voi avea si noroc, va fi grozav, daca nu, nici o problema, voi continua pe drumul pe care mi l-am ales. Acesta este un foarte important aspect despre ce va place sa faceti. Decizind ce vreti sa faceti, veti putea fi pus in fata situatiei de a deveni independet, freelancer (desi nu-mi place acest termen). In aceasta etapa nu mai depindeti de sefii dvs. care sa decida daca si cat ati progresat si care sa va recompenseze prin salariu. Totul depinde de dvs. A astepta ca altcineva sa ia decizii, in locul dvs. este o greseala. Nimeni nu o va face! Si daca v-ati dori asa ceva, inseamna ca va considerati doar un angajat si asteptati ca altcineva sa va spuna ce sa faceti. Nimeni nu vrea si nimeni nu stie ce dvs. vreti sa se intample. Daca vreti ca altcineva sa se ocupe de viitorul dvs, inseamna ca nu veti putea controla destinul dvs, ca veti fi un angajat orecare care asteapta ca altii sa-i spuna ce sa faca in continuare.

4. Faima sau avere? Alegeti!

- 178 -

Cand am decis sa-mi iau viitorul in propriile maini, am realizat ca, in fata mea se deschideau doua cai. Una dintre ele catre faima, cealalta catre profit si eventual catre avere. In acea vreme eram un student fara resurse financiare. Era clar pentru mine ca nu imi permiteam sa devin faimos, aveam nevoie de bani. Este nevoie sa justific ultima fraza. Am un prieten care este un faimos critic de sculptura si arheolog. El este autorul a catorva carti foarte bine vandute in foarte multe librarii din sud-vestul SUA. Acum vreo doi ani nu a fost nevoie sa completeze declaratia de impozitare, deoarece in acel an nu castigase nici suma minima de la care aceasta se depune. Faimos? Cu certitudine. Foarte probabil ca stiti si cum il cheama, daca sunteti interesat de scultpura sau de arheologie. Bogat? Nici pomeneala! Faima si averea sunt doua lucruri total diferite. In mintea multra insa ele sunt inseparabile deoarece se inspira din exemple din show-biz, actori, atleti, etc. Daca ne-am uita pe statistici, am putea observa ca aceste persoane reprezinta mai putin de 1% din populatia SUA. Mai departe, doar o parte dintre cei faimosi sunt si bogati. E mult mai frecvent sa fi bogat sau faimos, si mult mai rar si bogat si faimos. Constient ca nu pot fi ambele, am ales doar una dintre ele, am ales sa castig bani, deoarece era foarte presant sa am bani pentru studiile mele si pentru pasiunea mea. Faima va veni, daca va veni. Imi puteam permite sa astept sa devin faimos, dar nu-mi puteam permite sa fiu sarac. 5. Infrunta-ti temerile Curajul este rezistenta in fata fricii, controlul ei, nu absenta fricii. Mark Twain A decide sa faci ce-ti place poate fi infricosator. Voiam sa scriu "poate fi infricosator" dar, de fapt este, nu "poate fi". Singura solutie, cand o luati pe acest drum, este sa va infruntati frica. Pentru a putea rezista aveti nevoie de curaj, de mult curaj. Si, pentru a purea rezista, va ofer cateva ponturi. In primul rand, sa nu va asteptati la prea mult. Cred ca aceast pont a fost cel care m-a ajutat pe mine cel mai mult; atunci nu stiam, dar acum stiu. Sa ma explic. Acum, cand ma gandesc la trecut, constat ca situatia mea financiara precara m-a ajutat cel mai mult. Cand mi-am facut "planul de afaceri" castigam 500 dolari pe luna. Impartit la 30 zile, inseamna aproximativ 20 dolari / zi. Asa cum am aratat in prima parte a acestui eseu, daca intr-o zi faceam dublu, sau mai mult, insemna ca in ziua urmatoare nu trebuia sa mai vand din fotografiile mele pentru a-mi castiga existenta.

- 179 -

Navajoland Cloudscape Continui sa fotografiez la Navajolant ceea ce, in opinia mea, nu inseamna ca imi copiez singur fotografiile. Realizez aceste fotografii pentru ca doresc sa creez si sa exprim ce simt despre acest loc pe care il vizitez, cu mare placere, de fiecare data. Daca mi-as fi propus un venit anual cu sase cifre, munca mea ar fi trebuit sa fie foarte intensa, iar ca sa devin milionar, aproape imposibil! Daca as fi fost miliardar, nu as mai fi trebuit sa muncesc, dar nu sunt, asa ca problema ramane de actualitate. Daca ne propunem teluri exagerate, este posibil sa suferim dezamagiri. De aceea va recomand sa va propuneti teluri realiste, cel putin la inceput. Aceasta nu trebuie sa fie o speranta pe termen lung (stiu ca fiecare dintre noi are sperante optimiste si ca toti dorim cat mai mult). Scopul acestei abordari este a va mentine increderea si de a obtine imediat rezultate palpabile. Cu alte cuvinte, dobanditi experienta, realizati un castig constant si apoi reconsiderati situatia si stabiliti noi scopuri, din nou cu teluri rezonabile, si mergeti mai departe. Confruntarea cu propriile frici nu este usoara! Pentru artisti este in mod particular dificila, deoarece este in legatura si cu modul in care lucrarile noastre sunt percepute de audienta: frica de a fi respinse, frica de a nu place publicului, frica de a nu avea mesaj in lucrarile noastre. Cum sa facem fata acestor aspecte ale fricii depaseste cadrul acestui articol. Totusi este important de inteles ca, fiind artist in afaceri, aceasta frica este prezenta atat in latura artistica dar si in cea comerciala. A fi respins de un galerist sau de proprietarul unui magazin de specialitate este la fel de demoralizator ca si a fi respins de audienta. Cele de mai sus ma conduc catre al doilea pont pe care vreau sa vi-l transmit: nu renuntati dupa primul esec. De ce? Pentru ca (si incerc sa fiu cat se poate de pozitivist), este foarte posibil ca prima dvs. incercare sa esueze. Nu totdeauna, dar foarte posibil. Mi-as dori sa spun altfel dar asa a fost pentru mine. De ce? Pentru ca, la inceput, nu stiam ce fac. Mi-ar fi - 180 -

fost de mare ajutor sfaturile oricui care ar fi traversat aceasta etapa, dar nu le-am primit (mai multe detalii mai departe). In concluzie: nu cedati, incercati din nou! Incercati din nou si a treia oara, si a patra oara! Asa cum spunea Churchil: "niciodata, niciodata, niciodata nu cedati!" Daca aveti in memorie acest dicton, deja va aflati mult mai departe decati ati crede. Eu personal, am in memorie acest dicton, care imi revine in atentie in cele mai neasteptate clipe. Curajul, asa cum spune Mark Twain, nu este absenta fricii. Curajul este o cunoastere aprofundata a fricii. A face fata fricii nu inseamna indepartarea ei; eu, cel putin, nu as putea. Confruntarea cu propria frica devine mai usoara daca stim, in primul rand ca ea este inevitabil prezenta si, in al doilea rand, sa aflam in ce consta ea. Inarmat cu aceste doua detalii, suntem gata sa facem fata inamicului. Ce forma de frica are de infruntat fiecare dintre noi, cum trebuie ea abordata si domolita, depinde de la o persoana la alta. Dar frica va fi in sufletul fiecaruia dintre noi. Cat stim, fiecare, despre fricile noastre, va face insa diferenta! 6. Solicitati ajutorul persoanelor care au ajuns deja acolo unde vreti sa ajungeti si dvs. Nimeni nu va putea realiza lucrari inspirate, in absenta interesului pentru subiect si a intelegerii caracteristicilor sale. Andreas Feininger Am mentionat de mai multe ori ca "scoala de suturi" - metafora mea pentru experientele neplacute pe care le traversam in timpul activitatilor noastre, ne fac mai buni in ceea ce intreprindem. De asemenea, mentionez acum (daca nu am mai facut-o deja) ca e bine ca fiecare dintre noi sa urmeze cateva clase la aceasta "scoala", nu conteaza cate, ele oricum vor creste cu vremea. Pentru a "absolvi" cat mai rapid aceasta "scoala", va recomand sa cautati ajutorul celor care se afla deja acolo unde dvs. doriti sa ajungeti. Asa cum se spune "nu incercati sa reinventati roata", deoarece altii, inaintea dvs., au facut-o deja. Mai bine, aflati cum au inventat-o si urmati instructiunile. Cu alte cuvinte, indiferent ce veti face, nu incepeti de la "0". Invatati cum au procedat cei care au mai mers pe acel drum, inaintea dvs. si apoi perfectionati procedeul lor. Cum ati putea proceda? Ei bine, multi dintre noi, cand vor dori sa vanda lucrarile lor, incep de la zero. Ei isi vor spune: "cat poate fi de greu? Oamenii vor cumpara lucrarile mele pentru ca acestea le plac. Pur si simplu! Tot ce trebuie sa fac este sa le inramez frumos si apoi sa le expun intr-un loc in care sa le vada cat mai multa lume. Planurile simple sunt cele mai bune. N-am cum sa ma insel!" In realitate insa, este foarte probabil sa esuati. Iar cauza esecului depaseste cadrul acestei serii de eseuri: "cum sa comercializam fotografiile noastre", despre care vom discuta in alta serie. Cei care reusesc sa vanda nu sunt, decat poate exceptional, ultimii sositi in bransa. Ei reusesc fie pentru ca fac asta de ani de zile, fie pentru ca primesc ajutor de la unii care fac asta de ani de zile. De cele mai multe ori - 181 -

ambele! Ei au incercat ani de zile (sau poate decenii) si, esuind, au solicitat si capatat ajutor de la cei care deja vindeau cu succes. Stiu ce ma veti intreba acum: "ai solicitat ajutor de la cei care reusisera sa ajunga acolo unde voiai sa ajungi si tu?" Desigur! Nu am gasit singur toate raspunsurile la intrebarile mele; la unele dintre ele am reusit sa aflu raspunsurile de la cei care m-au ajutat, la altele nu, si asta pentru intrebarile mele erau diferite de intrebarile lor. Dar aceasta este un alt subiect si va constiui tema unui alt eseu. Asadar, am primit sfaturi de la cei care ajunsesera deja acolo unde voiama si eu sa ajung. Asa cum am metionat in prima parte, am urmat un curs intitulat "Sa ne ingrijim de destinul nostru: artistul in afaceri". Mai tarziu am recurs la serviciile unui consultant de marketing pentru a rezolva unele probleme ale afacerii mele si, in final am studiat cum au rezolvat altii problemele similare cu ale mele. Nu am reinvetat roata, ci m-am inspirat din materialele, abordarile, tehnicile propuse pentru alte domenii, nu pentru fotografia artistica. De atunci am alcatuit un curs despre marketingul fotografiei artistice, in special a comercializarii fotografiilor dar si alte aspecte, deoarece constatasem ca nu exista un astfel de curs. Si aceasta, din doua motive: pentru a impartasi si altora metodele pe care le-am descoperit singur sau le-am primit de la altii si, apoi, pentru ca elevii mei sa poata evita drumul foarte dificil pe care am mers eu.

- 182 -

Spiderock, Spring 2006 7. Ocaziile apar deseori dupa multa munca Ocaziile sunt, de degula, deghizate in munca grea asa incat multi oameni nu le recunosc. Ann Landers Intradevar, probabil ca o stiti deja, dar o mai spun o data. In plus, aceasta este un element aflat pe lista mea de prioritati. Si, in fine, sunt deseori uimit cum unii neglijeaza aceasta. Este dovedit ca a succesul vine dupa multa munca, indiferent de meseria noastra. De aceea repet: faceti ceva care sa va placa! Totusi, chiar daca ne place ce facem, munca noastra nu va fi usoara. Catusi de putin! Va fi la fel de grea ca inainte, la fel ca in orice alt sector, daca ne dorim sa fim cei mai buni. Asa incat, orice ocazie care se iveste in activitatea dvs. necesita multa munca, chiar mai multa ca de obicei, deoarece exploatarea ocaziei implica munca ce vine in plus peste munca - 183 -

cotidiana, depusa pentru activitatile curente. Si daca nu sunteti dispus sa depuneti munca suplimentara, nu veti putea profita de ocazia aparuta, iar ocazia scapata de dvs. va fi preluata de altcineva. Acel altcineva se cheama concurenta! Mai ganditi-va o data... 8. Mergeti neabatut inainte! Afacerile cu arta reprezinta Andy Warholy Warhol

treapta

care

urmeaza

dupa

arta.

Facand chiar si ce va place poate fi dificil iar, uneori, cand lucrurile nu merg cum ati dori, poate deveni deprimant. Eu si Natalie am avut portia noastra de astfel de situatii. Ce ne-a salvat si ne-a condus in pozitia in care ne aflam acum si, speram, acolo unde vom fi manie, a fost ca nu ne-am predat, am luptat mai departe. Mersul neabatut inainte este un concept demn de toata atentia, bazat pe ideea ca, atunci cand lucrurile arata rau, trebuie sa te ambitionezi si sa mergi inainte. Nu va lasati deprimat de dificultatile momentului, continuati sa munciti mai departe, poate chiar munciti mai mult, pentru ca acesta este cel mai bun remediu. Dificultatile isi extrag energiile din dorinta dvs. de a le evita; ignorati-le si ele vor disparea intr-un timp neasteptat de scurt. Dificultatile nu sunt persoane sau lucruri, sunt evenimente. Evenimentele sunt puse in miscare de persoane, care le produc, eventual spera sa aiba profituri. Iar deprimarea dvs., diminuarea activitatii dvs. pentru ca acordati prea mare importanta aceestor dificultati, va aduce sigur un profit acelor persoane. De aceea va recomand sa considerati aceste dificultati ca pe un caine care latra. Lasati cainele sa latre iar dvs. mergeti inainte, netulburat. Cainele latra iar profesionistul merge inainte. Iar mersul inainte, impotriva adversitatilor, este esenta unei afaceri de succes. Altfel spus, in afaceri este un singur drum: inainte! Orice miscare de recul este un pas catre regres si, in ultima instanta, catre esecul afacerii. 9. Despre tine e vorba! Evident, despre cine altcineva? Intrucat faci ce-ti place, este despre ce-ti place, de ce faci si cine esti tu. Multi fac greseala sa creata ca este despre vizitatorii lui sau despre galeristi, ori despre vanzatorii din magazinele de arta. Desigur, acestea joaca un rol important, dar ceea ce faci, faci pentru ca tie iti place, nu lor. Faci ce-ti place din cauza ta si de aceea acest eseu este despre tine si despre factorii care au cea mai importanta actiune asupra ta. Proba este chiar aici, in arta, unde ce conteaza cel mai mult este artistul. Intr-un recent sondaj, desfasurat pe site-ul meu, peste trei sferturi dintre participanti au spus ca cel mai important motiv pentru care cumpara fotografii artistice este viziunea artistului, inspiratia si stilul personal. Al doilea motiv este calitatea imprimarii. Ambele motive sunt sub controlul

- 184 -

tau. Tu este responsabil de viziunea, inspiratia si stilul tau. De asemenea, tu alegi calitatea de tiparire a fotografiei. Sa nu credeti ca aceasta atitudine este egoista. Este vorba despre tine si, acceptind aceasta, nu este egoism. Mai degraba, acceptind aceasta, se deshide drumul catre succes. Audienta ta nu are idee despre lucrarile pe care le vei crea. Magazinele si galeriile de arta nu stiu la ce calitate vei realiza lucrarile tale si nici ce viziune vei transpune in fotografii. Doar tu ai idee despre acestea. Munca ta este despre impartasirea ideilor tale, a viziunii, a inspiratiei, a stilului si aceasta prin fotografii de calitatea care tio poti permite. 10. Cantitate sau calitate? Hotarasta-te! Calitatea nu este niciodata un acceident. Este totdeauna rezultatul unui efort inteligent. John Ruskin Trebuie sa decizi ce vrei sa vinzi: calitate sau cantitate. Din pacate, ambele nu se poate. Asa cum am explicat in paginile anterioare, mi-as fi dorit sa nu fie asa. Spuneam ca mi-as fi dorit sa fac cat mai multe fotografii, de cea mai buna calitate. Din pacate, nu am putut. Cand cantitatea creste, calitatea scade. Aceasta balanta este inexorabila. In continuare, creind fotografii, o mica particica din tine se "duce" in aceasta lucrare; si aceasta particica diminua cand realizezi mai multe lucrari. Daca mergi spre cantate mai mare, aceasta particica devine atat de mica incat devine greu sesizabila. In ultima instanta, lucrarea nu mai este a ta, devine o piesa de productie, un fel de rezultat al unei linii industriale. Poti fi creatorul lucrarii, dar produsul industrializat, pe care il primeste cumparatorul lucrarilor tale isi pierde personalitatea. Ce vei alege, cantitate sau calitate, este decizia ta. Am aratat mai sus pe ce drum am mers eu si ca nu ma voi intoarce. Am aratat ca prin calitate este singura cale prin care eu imi pot impartasi mesajul catre cumparatorii mei, si ca doar calitate doresc sa impartasesc cu ei. 11. Munceste in fiecare zi In sud-vestul Statelor Unite, mai precis in desertul Sonoran, locul in care traiesc acu, creste o palnta numita Agave Gigantis. Aceasta planta se dezvolta aproximativ 50 ani fara sa produca vre-o samanta. Cand ajunge la maturitate, dezvolta o floare gigantica, de 3 m inaltime si o jumatate de metru diametru, unde se dezvolta un milion de seminte. Planta isi consuma toate resursele pentru a dezvolta atatea semninte si, dupa aceasta, se usuca si moare. Agave Gigantis "merge" pe teoria "castigi tot sau pierzi tot". Daca ceva se modifica, vremea nu e potrivita, solul neadecvat, umezeaza insuficienta, vantul bate spre desert, etc., nici o seminta nu germineaza si planta a murit degeaba. Eu numesc aceasta teorie "big bang". Daca macar o seminta germineaza, Agave Gigantis a reusit; daca nu, a esuat. Din pacate, Agave Gigantis nu are o a doua ocazie. - 185 -

Dar acest eseu nu este despre botanica, este despre cum sa faci din fotografie o afacere. Dar daca am compara viata si comportamentul Agavei cu afacerea noastra, atunci teoria big bang ar fi echivalenta planului nostru de afaceri (care deseori este ultra-ambitios, scump si greu de aplicat). Punem planul in practica si apoi asteptam sa reuseasca. Daca reuseste, foarte bine! Daca nu, multi se descurajeaza si uneori chiar renunta la afacere. Vad asta foarte frecvent la unii studenti de-ai mei dar si la unii fotografi. La inceput, avem multe idei, pe care le implementam rapid si suntem foarte bine motivati. Dar, daca succesul nu vine pe un nivel echivalent efortului initial, urmeaza descurajarea iar lucrurile se plafoneaza. De exemplu site-urile web raman in starea lor de la lansare, ani de zile, fara sa apara noi stiri, fotografii sau articole. Lista abonatilor nu creste, traficul scade, tradind greseli majore in prezentare, preturi, audienta specifica si altele. Marketingul nu este implementat sau scade rapid, artistul suzindu-se ca-i consuma prea mult timp si bani pentru un venit prea mic. Altfel spus, teoria big bang a fost implementata dar a esuat si nu mai exista resurse pentru o a doua incercare.

Playa Reflections, Death Valley National Park Am urcat inca o treapta a evolutiei mele artistice, cand am vizitat, in - 186 -

primavara anului 2006 Death Valley. In aceasta vizita am realizat cateva fotografii la care nici nu ma gandisem pana atunci si nici nu le-am vazut realizate de altii. Ce importanta fianciara vor avea aceste lucrari, ramane de vazut. Ceea ce conteaza este ca ele au contribuit la dezvoltarea mea ca artist. Balanta intre arta si afaceri este foarte importanta. Probabil ca veti spune ca Agava reuseste pentru ca este rezultatul unei evolutii naturale de milioane de ani. Adevarul insa este ca aceasta planta nu este sigura. Agava nu lupta pentru succesul personal ci pentru supravietuirea speciei. Daca multe plante, prin milioanele lor de semnite, nu resusesc sa produca una care sa germineze, alte plante vor reusi. In anii foarte secetosi, nici una dintre milioanele de seminte nu va germina. Dar celelalte plante, care n-au ajuns inca la maturitate, vor produce seminte anul viitor, sau peste doi ani, dintre care cateva vor germina si vor perpetua specia. Ca fotografi in afaceri, din pacate, suntem mai preocupati de castigul personal decat se supravietuirea speciei fotografilor. Desigur, bunastarea altor fotografi eventual poate fi o preocupare si, la fel si legile dupa care ne conducem afacrea, dar, daca noi nu castigam bani, noi vom fi aceia care vom da faliment, nu ceilalti. De aceea teoria big bang nu se aplica in afaceri. Nu putem spera ca vom reusi garantat, dupa ce ne vom pregati ani de zile. Acest mod de abordare este nerealist, daca nu cumva sinucigas. De aceea va recomand sa debutati pe piata dupa ce v-ati pregatit temeinic si - iar aceasta este cel mai important - sa continuati sa muncizi zilnic. Va recomand un start lansat in directia corecta si apoi sa depuneti o munca sustinuta, zilnica, pentru a completa, rafina, si ajusta directia initiala. Si eu insumi fac zilnic cate ceva pentru a-mi imbunatati afacerea si aceasta la toate nivelele, de la crearea de noi fotografii sau produse, pana la expedierea lor. Perfectionarea zilnica a afacerii mele inseamna ca, de fiecare data fac modificari relativ minore. Dar am la dispozitie 365 zile dintr-un an pentru a obtine perfectionari majore. Mai bine, decat a incerca modificari radicale, dintr-o data, eu realizez zilnic mici ameliorari. Aceasta abordare implica un stress minim. De asemenea, ma mentine focalizat zi de zi asupra afacerii mele. Cate un pic in fiecare zi, zi de zi: incercati si voi, s-ar putea sa va placa. Urmez aceeasi tactica si cand imi conduc afacerea. Zilnic imprim fotografii, le inramez, expediez colete catre cumparatorii mei, de asemenea ma ocup zilnic si de aspectele colaterale: comand hartia si alte consumabile, achizitionez si instalez noi echipamente, invat noi tehnici, raspund la emailuri, platesc facturile, etc. Prefer sa fac zilnic din fiecare, decat sa o fac trimestrial. Imi da voie sa fiu mai linistit si sa mentin un ritm, decat sa muncesc nebuneste o saptamana si apoi sa stau degeaba in perioada urmatoare. N-mi plac schimbarile bruste de ritm, asa sunt eu. E posibil ca tu sa fii altfel. Tineti minte, a intra in afaceri este si o chestiune de caracter si personalitate, asa cum este si stilul personal in fotografie. Modul meu de a face afaceri, ca peste tot, nu este si sigurul.

- 187 -

12. Integritatea Integritatea nu are nevoie de reguli. Albert Camus Integritatea este ultima pe lista, inainte de a trece la exercitiile de perfectionare, destinate sa va ajute sa faceti ceea ce va place. Cum spuneam ultima, dar nu cea de pe urma! Ultimul pe lista este cel putin la fel de important ca primul, daca nu chiar mai important. Pe scurt, intrind in afaceri este important sa va mentineti integritatea pentru a nu va pierde viziunea, personalitatea, etica si preceptele despre ce e bine si ce e rau, datorita unor considerente financiare. Cand vindeti, va recomand sa fiti complet deschis catre clientul dvs. Daca trebuie sa mintiti, sa mistificati realitatea sau sa spuneti doar o parte a istoriei fotografiei, in opinia mea nu veti proceda corect. Daca ar fi trebuit sa falsific realitatea, eu nu m-as fi simtit deloc bine. Daca eu fac ce fac, este pentru vreau sa fiu ceea ce sunt, nu pentru ca ma prefac sa fiu alticneva. In opinia mea, daca veti explica clientului dvs. cu sinceritate, majoritatea vor intelege si asta nu va daouna afacerii dvs. Iar daca le spuneti adevarul si lor nu le va place, vor spune ca nu le place de dvs. Nu stiu cum va fi in cazul dvs., dar in cazul meu, nimeni nu cumpara ceva realizat de un artist care nu le place. Provocarea aici este sa stiti cum sa explicati ce faceti si cine sunteti. Va fi nevoie de ceva timp pentru a invata cum sa o vaceti. Noi il admiram pe Ansel Adams pentru ca el reusea admirabil sa faca exact ce voia sa faca, explicind - cui voia sa-l asculte -, exact ce facea. El era capabil sa prezinte lucrurile intr-un asemenea mod incat isi fermeca auditoriul care astfel intelegeau de ce facea ce facea Adams, iar acestia se grabeau sa-l sprijine in actiunile sale, ca si cand ar fi facut-o ei insisi. Stia cum sa-si prezinte lucrarile. Altii, care nu stiau cum sa o faca, nu aveau acelasi succes sau nu erau la fel de bine primiti de audienta loc. Desigur, acesta este doar un ascpect al succesului, dar este unul foarte important, mai important decat ar crede multa lume. In opinia mea, succesul financiar este unul maling daca se bazeaza pe sacrificarea intergritatii dvs. Am vazut multi fotografi care au obtinut succesul cu pretul calcarii in picioare a integritatii.

- 188 -

Upper Antelope Canyon 13. Best seller Succesul in afacerea dvs. tine de produsele care va aduc venituri constante si importante. Cu alte cuvinte, revenind la fotografii, a avea succes inseamna sa fiti capabili sa realizati best seller-uri. Deseori sunt intrebat daca am creat best seller-uri. Raspunsul este "da!" Spun ca vanzarile uneia dintre fotografiile mele au acoperit pretul casei in care locuiesc acum. Cei care imi viziteaza studioul, cauta sa vada daca am afisata aceasta fotografie la loc de cinste. In realitate, datorez multe multumiri acestei imagini. Asa ca, da, am best seller-uri. De fapt, toti fotografii care au vandut fotografii, au best seller-uri. Intrebarea care apare acum este, firesc, cum sa cream best seller-uri, si asupra acestei chesiuni ma voi concentra in aceasta seciune. Si, deoarece aceasta seciune urmeaza dupa cea referitoare la integritate, cred ca v-ati facut o idee despre unde vreau sa bat. Daca nu, cititi mai departe. In opinia mea, exista doua metode de a crea best seller-uri. Prima metoda este de a gasi ceea ce publicul vrea sa vada si sa ii oferiti. Aceasta metoda este una relativ facila. Sa luam, de exemplu, Marele Canion. Tot ce trebuie sa faceti este sa aflati care fotografii se vand cel mai bine si apoi sa le copiati. Pana la urma, peisajele din Marele Canion nu sunt copyright (cel putin pana acum) asa incat sa realizati o fotografie intr-un anume loc, un anume timp si intr-un anume context, chiar daca se apropie si aproape copiaza o alta lucrare incat sa nu mai stii care fotografie a cui este, nu se pedepseste prin lege. In realitate, multi fotografi chiar asa fac. Daca recomand aceasta abordare? In nici un caz! Pentru mine, o astfel de abordare este la limita integritatii si totodata, complet inutila in dezvoltarea stilului personal. Totusi, din punct de vedere comercial, poate sa se dovedeasca o intreprindere lucrativa, desi, daca prea multi fotografi vor proceda astfel, lucrurile ar deveni foarte incurcate...

- 189 -

O a doua abordare implica sa aflati ce va place si sa creati o imagine pentru dvs. insiva. Aceasta abordare este mult mai complicata, implica mai mult timp si presupune ca stiti ce fel de fotografii va plac, ce viziune aveti si care este sursa dvs. de inspiratie. Rezultatul este o imagine unica, o fotografie care va apartine 100% Daca cineva copiaza pe altul, veti avea ocazia sa fiti copiat. Nu veti putea impiedica aceasta, si, chiar daca fiind copiat de altii va va enerva, integritatea dvs. va ramane nestirbita. Unii ar putea sa spuna ca a doua abordare este mai putin profitabila, comparativ cu prima. Prima abordare ar asigura un mare succes de vanzari, uitindu-va la cifrele de afaceri (sa presupunem ca aveti acces la aceste cifre) ale fotografilor de succes. Cea de-a doua abordare este o lansare "cu ochii inchsi" ca sa spunem asa, deoarece nimeni nu va poate spune de cat succes se va bucura fotografia dvs. si nici cate venituri va realiza. In opinia mea este interesant de comparat cele doua abordari, pentru a trage unele concluzii. In prima abordare, vanzarile potentiale pot fi evaluate si relativ precis planificate. A doua abordare, pe de alta parte, desi are multe variabile necunoscute, va poate aduce vanzari nelimitate, daca fotografiile dvs se bucura de succes. Pe care cale sa mergeti, alegeti dvs. Eu n-am fost niciodata capabil sa merg pe prima cale. Intai, ca nu-mi place sa plagiez. De asemenea, nu-mi place sa ma inspir din fotografiile realizate de altii. Si, in fine, integritatea este foarte sus pe lista mea de prioritati si incalcarea ei ma opreste sa incerc ce as putea fi tentat sa fac. In cele din urma, posibilitatea de a realiza o fotografie best seller m-a ispitit intodeauna. Poate ca, in aceasta privinta, eu as fi mai ambitios si nu ma limitez sa realizez ce au facut si alti fotografi. Sau poate ca eu complic lucurile mai mult decat sunt ele in realitate... Totusi, nu eu pot sa decid pentru tine. Dar pentru mine, aceasta abordare este eficienta. Desigur, peisajele pe care le fotografiez au fost fotografiate si de altii, inaintea mea. Totusi eu imi creez fotografiile pe baza a ce vad cu ochii mei si nu pe baza a ce vad prin calendare, postere, carati postale, sau altele asemenea. Acelea mi se par plictisitoare, ale mele mi se par mult mai interesante. Puteti spune ca ma laud singur, dar, cel putin, drumul pe care l-am ales nu copiaza drumul altcuiva. 14. Exercitii A. Faceti ceea ce va place? a) daca da, alcatuiti o lista cu motivele pentru care faceti ceea ce va place; Faceti o lista cu lucruile pe care v-a placut sa le faceti si le-at facut deja Faceti o lista cu lucrurile pe care v-ar placea sa le faceti, dar nu le-ati facut. b) daca nu, faceti o lista cu motivele pentru care nu faceti ceea ce v-ar place sa faceti; Faceti o lista cu lucruile pe care v-a placut sa le faceti si le-at facut deja Faceti o lista cu lucrurile pe care v-ar placea sa le faceti, dar nu le-ati facut.

- 190 -

B. Faceti o lista cu fotografii despre care credeti ca au o afacere de succes. a) langa fiecare nume, scrieti ce procent din munca lor credeti ca este afacere si ce procent credeti ca este arta; la munca ma refer la suma activitatilor lor de a crea si de a vinde fotografii. Acestea sunt opiniile dvs, nu ale altora si nu exista corect sau gresit, sunt doar estimarile dvs. b) credeti ca unii dintre cei de pe lista a sunt 100% artisti sau 100% afacerisi? Daca da, taiati-I de pe lista; c) exista in lista dvs. evaluari 50% 50%? d) rescrieti lista dvs. punind in capul listei fotografii 50 50 % si apoi in ordine crescatoare a diferentei dintre cele doua cifre; ultimul pe lista va fi cel mai apropiat de 100% de una dintre laturile artistica sau comerciala; langa fiecare nume treceti, de exemplu, 40 % arta, 60 % afacere. e) care este procentul de arta si cel comercial in cazul dvs? f) daca v-ati trece numele dvs. pe lista a) unde v-ati situa in privinta procentelor? Ati fi in varf, pe la mijloc sau in coada listei? C. a) b) c) d) Faceti o lista cu fotografiile artistice pe care le vindeti frecvent faceti o lista cu fotografiile pe care le vindeti intr-o saptamana; faceti o lista cu fotografiile pe care le vindeti intr-o luna; faceti o lista cu fotografiile pe care le vindeti intr-un an; faceti o lista cu fotografiile pe care ati dori sa le vindeti candva.

D. Alcatuiti un plan de afaceri a) faceti o lista cu tintele pe care vreti sa b) faceti liste separate cu tintele pe care vreti sa - intr-o luna, - in trei luni, - intr-un an, - in cinci ani.

le atingeti le atingeti:

E. Faceti o lista cu ceea ce stiti despre marketing a) faceti o lista cu tot ceea ce stiti despre vinzarea fotografiei artistice b) faceti o lista despre ce ati vrea sa stiti despre vanzarea fotografiei artistice F. Aegeti un artist in afaceri drept model pentru dvs. a) faceti o lista cu artistii care se afla deja acolo unde vreti sa ajungeti si dvs. b) faceti o lista cu artistii care se afla acolo unde nu ati vrea sa ajungeti dvs. 15. Concluzii Adevarata dificultate in a face din fotografie o afacere este de a dobandi succes fianciar si, simultan, de a atinge un inalt nivel artistic. Pe de o parte, este relativ simplu sa obineti un succes financiar si sa neglijati

- 191 -

aspectul artistic. De asemenea, poate fi relativ usor sa atingeti un nivel artistic ridicat, dar fara nici o fotografie vanduta. In cele din urma, depinde de ce considerati dvs. ca este un succes cand vine vorba de fotografiile dvs. Dupa ce ati citit aceasta serie de articole, este posibil sa decideti ca, a face o afacere din fotografie poate sa nu va intereseze. In acest caz, poate ca veti considera ca tot ce am scris in aceasta serie, in special ultimele trei eseuri sa fie superfluu. Sa nu fiti ineresat sa faceti din fotografie o afacere, conflictul interior intre artistul si afaceristul din dvs., povestea mea, vor deveni o amintire despre cineva care a facut ceva care dvs. nu doriti sa faceti. Eu de exemplu, nu voi escalada Everestul si nici nu intentionez sa o fac vreodata. Cu toate acestea, am citit carti si am invatat foarte multe din cele povestite de cei care au escaladat Everestul. Sunt recunoscator autorilor pentru ce am invatat de la ei, inclusiv ca au contribuit la decizia mea de a nu escalada vreodata Everestul.

Wahweap Bay, Lake Powell Sau poate, din contra, decideti sa deveniti un artist care sa intre in afaceri cu lucrarile sale. In aceasta eventualitate, multe dintre cele scrise de mine aici, pot fi importante pentru dvs. Dar si unele dintre asspectele pe care nu le-am abordat aici pot fi importante. Nu lasati nici un aspect necercetat, dati-mi voie sa trec in revista si altele. Dar, inainte de aceasta, sa va explic de ce nu le-am abordat in acest eseu: a) pentru ca deja acest eseu a devenit foarte mare si b) eseul se intituleaza o introducere despre cum sa faci din fotografie o afacere si ar deveni o lucrare ampla, ceea ce n-a fost in intentia mea. Aspecte pe care nu le-am abordat despre aspectul comercial al activitatilor dvs. este cum sa faceti publicitate si marketing afacerii dvs. Publicitatea si marketingul sunt extrem de importante. Asa cum se pune: "daca nu faceti publicitate, un singur lucru se va intampla: nimic!" Deoarece discutiile despre marketing depasesc cadrul acestui eseu, va recomand sa studiati merketingul cu mare atentie, fie prin alte tutuoriale si workshopuri de-ale mele sau ale altora. - 192 -

Aspecte pe care nu leam abordat despre aspectul artistic al activitatilor dvs. a fost cele privitoare la imagine, imprimare, inramare si calitatea prezentarii lucrarilor dvs. Acestea, de asemenea, depasesc cadrul eseului nostru, dar puteti sa le invatati in unele dintre workshopurile mele sau ale altora. Va recomand nu doar sa le studiati cu atentie ci sa deveniti un expert in aceasta privinta. Motivul pentru care insist asupra calitatii in acest eseu este ca e foarte simplu sa puneti un banner mare intro-o expozitie sau sa scrieti foarte pompos pe site-ul dvs. "fotografie artistica", doar vedem foarte des astfel de anunturi. In realitate insa, doar o mica parte dintre fotografii care se pretind a fi artisti, sunt in realitate. Pentru majoritatea este o pretentie care nu se bazeaza pe realitati. Cand privesti lucrarile lor, calitatea imprimarii, a inramarii si a prezentarii, iti dai seama ca realitatea a ramas mult in urma pretentiilor autorilor. Este usor de spus, trebuie sa si dovedesti. In cazul acestor artisti este o mare contradictie intre ce spun si ce realizeaza. Daca nu ma credeti, vizitati o expozitie de fotografie in regiunea unde locuiti sau o galerie de arta. Daca stiti unde si la ce sa va uitati, ce veti vedea va va deschide ochii asupra acestei probleme. Recomandarea mea este: nu fiti unul dintre acestia, depuneti toate eforturile ca lucrarile dvs. sa corespunda pretentiilor dvs. Personal, va recomand sa produceti doar lucrari de cea mai buna calitate. Totusi, este posibil sa preferati sa vindeti mai mult. De ce nu, traim intr-o tara libera si dvs. puteti face ce doriti. Dar nu veti putea supraevalua calitatea lucrarilor dvs. sau sa vindeti ceva drept ceea ce nu este in realitate. A proceda in acest fel este incorect si se va intoarce impotriva dvs. In fine, nu vreau sa insist asupra acestui aspect. Vreau doar sa mentionez inca o data ca aceste este un aspect foarte important in a transforma fotografia intr-o afacere. In incheiere vreau sa va mai spun doar ca exista un conflict intre a fi artist si a fi om de afaceri. Pentru artist, succesul inseamna atingerea unui nivel estetic ridicat si care care sa transpara prin toate fotografiile dvs. Pentru omul de afaceri, succesul inseamna relaizarea unui flux de vanzari care sa va permita satisfacerea oricarei pretentii materiale. Pentru artist, succesul este nematerial, am putea spune ideal. Pentru omul de afaceri este material si consta in castigul in bani si tot ce acestia pot cumpara. Le puteti avea pe ambele? Poate cineva sa-si perfectioneze viziunea artistica si apoi, prin vanzari sa-si satisfaca si cerintele materiale? La prima impresie, pare improbabil. Urmarirea unuia dintre aceste laturi pare in directa contradictie cu cealalta. Dar, dupa o privire mai atenta, nu exista nimic care sa va impiedice si nimic nu dicteaza ca cele doua laturi nu pot coexista. Desigur, pentru unii artisti, aceasta activitate s-ar putea dovedi dificila, o activitate in care fie arta fie afacerile sa predomine. Totusi, pentru unii artisti prezenti in si in afaceri, este o realitate. Cum au devenit acestea o realitate, este subiectul acestui eseu. Am mers impreuna pe un drum lung, si aici drumul nostru se opreste, cel putin pentru mine. Sper ca drumul meu, prezentat aici, se va dovedi un bun ghid in drumul pe care-l urmati dvs. Luati insa aminte ca drumul, este cel putin la fel de imortant - 193 -

ca si destinatia. Pentru mine, drumul este la fel de important, daca nu chiar mai important, decat destinatia. Alain Briot Arizona, iulie 2006 Beaux Arts Photography E-mail: alain@beautiful-landscape.com Prelucrat si oferit de WhiteHat [linux_fanatic@yahoo.fr]

- 194 -