Sunteți pe pagina 1din 2

Deprinderile i priceperile motrice. Definitie.

deprinderile reprezinta ,,abilitai dobandite care permit obtinerea unor rezultate optime, cu maximum de sigurant i minimum de cheltuiala energetica".Din aceasta definifie se poate constata ca deprinderea este vazuta ca un comportament oriental catre atingerea unui anume scop prin cheltuieli energetice minime si ca poate fi dobandit doar n urma exersarii. Caracteristici. Deprinderile motrice sunt caracterizate prin aceea ca (M. Epuran, 1993): 1. Reprezinta componente ale conduitei voluntare a omului, fiind formate in mod constient. 2. Reprezinta modificarea calitativa a executiilor obtinute ca urmare a exersarii miscarilor. 3. Sunt structuri de miscari coordonate, constand din integrarea n sisteme motrice a unitatilor mai simple, nsusite anterior. 4. Au la baza educarea capacitatii de diferenfiere fin si rapid a indicatorilor care constituie elementele informationale senzorial-perceptive n dirijarea actiunilor. 5. Se caracterizeaz printr-o rapida si eficienta aferentaie inversa. 6. Stabilitatea relativ n condiii constante si plasticitate in conditii variabile. 7. Sunt conditionate de factori obiectivi si subiectivi: aptitudini motrice, motivatia, nivelul instruirii, aprecierea si autocontrolul rezultatelor. Aspecte : 1. Unicitate i ireversibilitate. Fiecare actiune motrica se caracterizeaza prin anumii parametri ai executiei, desi aparent, la fiecare repetare, se reia aceeasi miscare. Ireversibilitate este data de imposibilitatea efectuarii deprinderii prin modificarea succesiunii actelor sau actiunilor motrice componente. 2. Inlantuirea (combinarea) elementelor componente ale deprinderii - acestea se succed ntr-o ordine precis determinata, care asigur manifestarea lor eficienta. 3. Originalitatea executiei - desi se pot automatiza, deprinderile se caracterizeaza si prin posibilitatea adaptarii lor la anumite conditii de mediu (de exemplu n schi). Clasificarea deprinderilor motrice. n domeniul activitatilor motrice au fost promovate mai multe sisteme de clasificare a deprinderilor motrice. Dupa componentele senzoriale implicate, deprinderile pot fi: perceptiv-motrice si motrice (M. Epuran, 1993). Deprinderile perceptiv-motrice constituie acea clasa de deprinderi n care sintezele operationale, actionale se realizeaza pe baza particularitatilor perceptive ale situatiei externe si a reactiilor motrice asociate acestora (deprinderi din box, lupte, jocuri sportive). Aceste deprinderi se mai numesc si cognitiv motrice, deoarece constau din adaptarea comportamentului motric la situatiile schimbatoare. Au la baza fenomene de generalizare a datelor perceptive, prin modele de actiune, prin reglari post-factum (corectarea se realizeaza la repetarea fazei sau situatiei). In functie de gradul de automatizare, deprinderile mai pot fi clasificate n elementare si complexe . Deprinderile elementare sunt cele care se automatizeaza complet, miscarile desfasurandu-se stereotip (mers, alergare, saritura). Deprinderile complexe sunt partial automatizate, n structura lor intrand elemente care se pot automatiza (jocuri, sporturi de lupta). Ele constau din nlantuiri de elemente care au la baza stereotipuri dinamice. Acele elemente care au la baza un control exteroceptiv se perfectioneaz n sensul detectarii i diferentierii mai precise si mai prompte a semnalelor din ambianta. Clasificarea deprinderilor motrice in categorii generate se bazeaz pe determinarea componentelor sau elementelor care sunt comune sau similare mai multor deprinderi. Fiecare sistem de clasificare se bazeaz pe natura generala a deprinderilor motrice legat de un anumit

aspect specific al deprinderii. R. Magill (1990) propune trei sisteme de clasificare pornind de la urmatoarele criterii, si anume: 1. Precizia miscarii. 2. Definirea inceputului si sfarsitului miscarii. 3. Stabilitatea mediului. 1. Conform primului criteriu de clasificare autorul vorbeste despre: a. deprinderi motrice grosiere b. deprinderi motrice fine c. deprinderi motrice intermediare Distincia grosiere-fine pentru deprinderile motrice este importanta pentru anumite laturi ale practicii. Este cazul educatiei fizice speciale sau educatiei fizice adaptate, unde pregatirea sau reabilitarea este strans legata de deprinderi motrice grosiere sau fine. De asemenea, aceasta clasificare este adesea utilizat n kinetoterapie, precum si de catre specialistii care urmaresc dezvoltarea psihomotorie n ontogeneza. 2. Conform celui de-al doilea criteriu de clasificare avem: a. deprinderi motrice discrete b. deprinderi motrice seriale c. deprinderi motrice 3. Conform criteriului de clasificare privind Stabilitatea mediului, Poulton (1957) deosebeste: a. deprinderi motrice inchise b. deprinderi motrice deschise Etapele formarii deprinderilor motrice. n literatura de specialitate sunt descrise, in functie de perspectiva de abordare a invatarii, mai multe etape ale procesului de formare a deprinderilor motrice. Astfel, A.N. Krestovnikov (citat de M. Epuran, 1993) descrie urmatoarele etape fiziologice: etapa micarilor inutile i a lipsei de coordonare; etapa micrilor incordate; etapa execuiei corecte a micarii; etapa insuirii detaliate a micarii. Din punct de vedere psihologic, etapele formarii deprinderilor motrice sunt: etapa nsuirii preliminare a bazelor exerciiu]ui; etapa nsuirii precizate a executiei; etapa consolidarii si perfecionarii deprinderii. (P.A. Rudik, citat de M. Epuran, 1993)