Sunteți pe pagina 1din 165

I.

IMPREJURARILE CONSTITUIRII PRINCIPATULUI AUTONOM AL TRANSILVANIEI

,(
.,.'
I
~ J

l!)
Constituirea principatului autonom al Transilvaniei sub suzeranitate otomana a fost legata indisolubil pana acum, atat In istoriografia rornana cat si In eea ungara, de ocuparea cetatii Buda de catre sultanul Suleyman Kanuni, urmata de transformarea, la 29 august 1541, a Ungariei centrale In provincie it Imperiului otoman. Cu acest prilcj, sultanul a tinut sa rezume In scrisoarea (t"ethnamc) adresata marelui vizir Stileyman pasa, aflat atunci in Anatolia centrala, deopotrivu obiectivele si rezultatele campaniei sale in Ungaria: "Telul meu real a fost sa transform capitala Buda intr-o casa a Islamului ~i sa iau l1ngaria In stapanire cu sabia mea victorioasa ... Cucerind si luand in stl1panire orasul Buda eu loeuitorii lui si cu tinuturile care-i apartin, am trunsformat bisericile mari in cami (djamii) in care a fost tinuta slujba de vineri cu participarea tuturor razboinicilor ~i eel ce a facut rugaciunea a pomenit numele meu nnparatesc ... Incorporand Ungaria cu toate fortaretele ei, provinciile ~i loeuitorii la celelaltc provincii ale hnperiului otoman, am poruncit cadiilor, comandantilor de cetate si .',arnizoane ~i l-am desemnat pe vizirul meu, Suleyman pasa, care are 17

intelepciunea lui Asaf, sa apere ~i sa pazeasca provincia si i-am repartizat un corp viteaz din armata care cucereste lumea'". Scopul de preamarire a faptelor de arme ~i a cuceririlor din Ungaria a denaturat, in mod fatal, credibilitatea scrisorii de cucerire (fethname) a sultanului Stileyman. Ea cuprinde, asadar, unele inexactitati, ca de pilda cele privind ocuparea Ungariei si constituirea eyaletului Buda. In 1541 nu a fost cucerita intreaga Ungarie, dupa cum nici constituirea eyaletului Buda nu a avut loc numai in urma unei singure campanii. Prin continutul sau, care enumera aplicarea metodelor c1asice de cucerire si transformare a unei tari in provincie a lmperiului otoman, scrisoarea sultanului reflecta nu numai un act de forta, ci, in primul rand, ruptura definitiva cu politic anterioara dusa fata de Ungaria si Transilvania. Hotararea sultanului de a ocupa, la 15 ani dupa yictoria repurtata la Mohacs, in aceeasi zi de 29 august, cetatea Buda dovedeste, in mod simbolic, stradania de a pune capat luptelor politice ~i militare declansate in 1526, precum si aplicarea consecventa a metodel or de cucerire otomana, Este foarte adevarat ca formularile ambigue din acest Ietbnsme cu privire la statutul Ungariei si Transilvaniei in vremea domniei lui loan Zapolya si la numirea lui loan Sigismund Zapolya ca principe al Transilvaniei i-au indus in eroare - ~i mai pot sa 0 faca inca - pe cercetatorii acestei epoci. Desi sultanul Stileyman a fost nevoit, un timp si din anumite cauze, sa amane pana in 1541 anexarea unei parti din Ungaria, el a planuittotusiaceasta actiune inca de la bun inceput/, \.!storiografia ungara a insistat asupra despartirii, in 1541, a Transilvauiei de Ungaria centrala transformata in eyalet, considerand, totodata, ca sub forma statalitatii proprii ~i a vasalitatii fata de Poarta, Transilvania a reprezentat continuarea statului ungar disparut la Mohacs, dar si 0 baza de refacere a sa in secolul al XVII-lea.\ Interesant este ~i faptul ca, relatand episodul plecarii lui loan Sigismund Zapolya de la Buda la Lipova, dupa investirea sa ca

principe al Transilvaniei, Gabor Barta s-a indoit de existenta unei curti regale- in jurul noului suveran si al mamei sale, regina Isabella. Mai mult, din descrierea "alaiului princiar" si a irnprejurarilor in care Siilcyman Kanuni nu le-a asigurat, in conditii onorabile+, plecarea spre Transilvania, rezulta ca regina Isabella si principele-copil aufost tratati ca slugile sale de rang inferior. De fapt, acest tratament corcspundea, in linii mari, realitatii politice din septembrie 1541. Din punctul de vedere al conceptiei sale politice, Stileyman a cedat teritorii, pe care Ie considera ca-i apartin in calitatea sa de cuceritor. Dupa uncle cercetari recente, principele-copil a fost numit simplu guveruutor, sandjakbeg5 al unei provincii care, spre deosebire de unitatile ndministrativ militare otomane, nu fusese incorporata Imperiului otoman, Dar, in momentul in care sultanul a renuntat, in 1541, la stapauirca nemijlocita asupra Transilvaniei ~i Partium-ului, el a acordat )tllvcrnarea lor sub forma unor unitati administrative distincte, numite duparnodel otoman sandjak, urmatorilor demnitari ai defunctului I'r:~e loan Zapolya: cetatea Timisoara cu pertinentele sale comitelui l'ctru Petrovici, iar episcopului de Oradea Juraj Utjesenovic, numit t lcorge Martinuzzi, cetatile Oradea, Casovia si Fagaras, precum si ndministrarea Transilvaniei si a Partium-ului pana la majoratul principelui loan Sigismund-. Confirmarea acestor numiri din 4 ~i 5 septemhrlc 1541 a urmat procedura legala otomana, potrivit careia fiecarui dl'\iniHor de sandjak is-au trimis atat diploma de investitura (berat) l'nt ~i steagul (sandjak) aferent'. Acosta pare sa fie modul formal, in care hotararea unilateral a a xultanului Stileyman Kanuni a dus la constituirea principatului .auto1111111 al Transilvaniei. Este adevarat ca, recent, Gemil Tahsin a atras

Feridun, MLjn~e'atii's-se1atin, vol. I, Istanbul J 27'/1,/1857, p. 490. 1520-1541, "Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricarurn", XLV, 2-3, 1991, p. 274.
I A. 2

P. Fodor, Ottoman Policy Towards Hungery,

I (;, Barta, Az etdelyi fejedelemseg sziiletese, Budapesta, 1979, p. 72. ., Ibidem, p. 73-74. \ 1'. Fodor, op. cit., p. 330. 10 Ibidem, p. 327-330. I Cr. Fenesan, lnceputu1 dominstiei otomene nsupr Benstului la 1541, .Revista '\tlllvclor", 49, 1, {987, p.43~5.

18

19

atentia asupra caracterului formals, pe care-l dobandeste ill istoriografie anul 1541 pentru formarea principatului transilvan. El a intuit, in mod corect si logic, durata mai mare de un an necesara desavarsirii acestui act. Punctul sau de vedere se apropie de realitatea istorica, intrucat un stat nu apare doar ca un act de vointa al unui suveran ~i nici nu se naste pe hartie prin simpla emitere a unor diplome de investitura. Dimpotrivann anumite conditii externe, 0 provincie istorica s-a putut transforma intr-un stat autonom sub suzeranitate straina doar in masura in care a reprezentat 0 entitate geografica si politica bine definita, dispunand si de structurile capabile sa asigure, prin dezvoltarea lor, exercitarea deplina a functiilor statului. Din acest punct de vedere; GQ!ltituirea principatului Transilvaniei trebuie privita ca un proces incielungat, care a inceput 0 data cu ruperea echilibrului din Europa Centrala prin disparitia la Mohacs a regatului feudal ungar. Acest proces.a fost accelerat, in anumite momente (1526, 1541), de expansiunea si politic a europeana a sultanului Suleyrnan Kanuni. Hotaratoar~ au fost, deopotriva, individualitatea istorica pregnanta si tendintele de desprindere a voievodatului Transilvaniei din cadrul regatului feudal ungar, favorizate de victoria otomana de la Mohacs. Declansata de scindarea Ungariei intre partizanii Iui Ferdinand I de Habsburg si cei ai lui loan Zapolya, denumita in mod plastic de G. Barta "deja nu mai este Ungaria, inca nu este Transilvania'", constituirea propriu-zisa a principatului a fost caracterizata de urmatoarele momente principale: numirea in 1541 a lui loan Sigismund Zapolya ca principe, predarea coroanei ungare reprezentantilor lui Ferdinand I de Habsburg de catre regina Isabella pentru a certifica, astfel, abdicarea in numele fiului ci minor, loan Sigismund, si mai ales inscaunarea lui loan Sigismund Zapolya, in noiembrie 1556, cand dieta de la Cluj i-a jurat credinta. Pe de alta parte, toate aceste verigi ale procesului de constituire a principatului autonom pot fi intelese pe deplin numai prin prezentarea prealabila a expansiunii ~i politicii sultanului Stileyman fata de Ungaria ~i Europa Centrala.
T. Gernil, Ronl!lnli ~i ototiumii in secolele XIV-XVI, Bucuresti, 1991, p. 43. G. Barta, Ope cit., p. 43-52, denumeste astfel epoca de tranzitie a cflrmuirii regelui loan Zapolya.
K 9

A. Expansiunea otomana In Europa Centrala


Dezastrul de la Mohacs a insemnat incercarea de rezolvare defilIitiva a rivalitatilor si ostilitatilor manifestate inca de la sfarsitul secolului al XV-lea intre regatul ungar si statuI otoman. Competitiei pentru suprernatie in Serbia ~i Croatia is-au adaugat incercarile regelui Ungarici, Ludovic al II-lea, de a incheia un sistemde aliante cu adversarii I'orti: din Asia si din Europa, sistem in care Tara Romaneasca ~i Moldova ocupau un loc aparte. De altfel Tarile Romano erau ill acea vreme singurele state din Europa capabile sa participe efectiv la lupta antiotoIllana. De aceea inlaturarea suzeranitatii otomane asupra Tarii komanesti, actiune care presupunea interventia militara a Ungariei in sprijinul lui Radu de la Afumati, reprezenta conditia de baza pentru Inchcgarea sistemului de aliante indreptate impotriva Imperiului I uoman. In comparatie cu proiectul de alianta intre sahul Tahmasp I si rcgcle Ungariei Ludovic al Il-lea, implicatiile romanesti ale rivalitatii ()Ii IInano-ungare , anume ajutorul militar ungar acordat lui Radu de la Alumati, au avut 0 pond ere mai mare in ansamblul de cauze, care au declansat ostilitatile finale. Avand consecinte mult mai profunde decat murca invazie tatara de la 1241, lupta de la Mohacs a pus capat defiuitiv ciocnirilor dintre cele doua state. Pana acum, istoriografia s-a preocupat cu precadere de urrnarile uucdiate si de perspectiva ale luptei de la Mohacs asupra regatului uuuar, ca si asupra rnodificarii echilibrului politic ~i a raporturilor de Im\a din Europa Centrala. Credem iIlsa, ca circumscrierea locului ocupili de cucerirea Ungariei in cadrul expansiunii otomane in Europa, III ('CHm~i schimbarile survenite in strategia otomana in urma luptei de III Mohacs, pot explica mai bine imprejurarile in care a avut loc constituirca principatului transilvan. Ccrcetatorii domniei sultanului Stileyman Kanuni'" au stabilit exis!l'1l\a unei mari diversitati a directiilor de expansiunc: patru directii
III S. Lapid , The Era of Siileynum The Magnificent: Crisis of Orientution, luu-rnarional Journal of Middle East Studies", ](), 4, 1979, p.444-45 I.

20

21

lID"

principale si alte cateva directii secundare, care au contribuit la fragmentarea capacitatii militare a Imperiului otoman!'. In ciuda unor victorii de rasunet, sultanul nu s-a putut mandri decat cu putine reusite in privinta promovarii pe termen lung a intereselor imperiului sau, Stileyman Kanuni a fost practic obligat sa promoveze 0 politic a agresiva de expansiune datorita actiunii convergente a unor factori de maxima presiune: ideologia, traditiile politice, dinamismul social, precum si constiinta puterii sale. Scrisorile de cucerire (fethname) , pe care le-a trirnis demnitarilor sai in urma victoriei repurtate pe campul de lupta, of era explicatii clare pentru politica sa expansionista. Referirile facute la obligatia sa de a purta razboiul sfant (djihad) au avut, in primul rand, menirea de a justifica expeditia respectiva, fiind mai mult o legitimare religioasa a actiunilor sale si numai in al doilea rand 0 profesiune de credinta, Mult mai relevante ni se par afirmatiile din scrisorile pe care le-a adresat unor factori de decizie din Europa. Acestea au exprimat mult mai limpede vointa sa politica si scopul politicii sale de expansiune. Dupa ocuparea insulei Rhodos, sultanul i-a explicat marelui maestru al Ordinului CavaleriIor Ioaniti scopulluptei sale in chipul urmator: .Eu nu lupt pentru aur sau bogatii, ci pentru victorie, faima, glorie eterna si pentru expansiunea Imperiului'">, Alaturarea declaratiei sultanului raspunsului transant dat de marele vizir Ibrahim pa~a, in 1527, solului regelui loan Zapolya, care-i cerea restituirea teritoriilor ocupate, pune si mai bine in lumina planurile de expansiune intocmite de conducatorii politicii otomane. Atat sultanul cat ~i marele vizir Ibrahim pa~a au considerat politica de expansiune ca 0 "raison d'etrc:' a Imperiului otoman, intemeiata pe principiile mostenite atat de la statele de tip nomad cat si de la irnperiile din Orientul Apropiat, convertite la universalismul Islamic. Din punct de vedere social, politica de expansiune a fost sustinuta nu numai de promotorii si partizanii ei - mari demnitari otomani, corpul ienicerilor -, ci si de paturi largi ale populatiei - clasa administrativa si militara, care fie ca nu primise, fie ca pierduse posesiunile - timar sau cauta 0 slujba mai bine remunerata".
II 12 13

Poate ca si aceasta presiune sociala, generata de nevoia general a de pamant si mai cu seama de posesiuni de tip timariot, de venituri, de actiunea reaya (supusilor) de a renunta la cultivarea pamantului in Iavoarea dobandirii unor timare, explica lipsa unui plan coerent de cxpansiune. Aceasta constatare este valabila nu numai pentru domnia sultanului Stileyman Kanuni, ci si pentru epocile care i-au urmat. In cadrul expansiunii otomane, atacul s-a indreptat in primul rand asupra regiunilor invecinate ale statului otoman ~imai ales spre cele macinate de lupteledintre factiunile nobiliare si de anarhie feudala, ~i in eazul ocuparii un or centre de importanta strategies deosebita!- din Europa Ccntrala, ca de altfel ~i al cuceririi Peninsulei Balcanice, comandantii lrupelor neregulate de ekindjii si de azapi, pastratorii traditiilor militare otomane in tinuturile de margine (udj) au jucat un rol deosebit in prcgatirea expansiunii propriu-zise. Expeditiile de jaf si raidurile intreprinse pe teritoriul dusman nu insemnau doar actiuni de recunoastere ~i intimidare a fortelor inamicului.ci aveau drept scop si adunarea de inlormatii asupra situatiei politico-militare existente. Stirile stranse de hcgii de margine in privinta rivalitatilor interne din Ungaria si 'l'ransilvania (luptele pentru suprematie intre loan Zapolya ~i Andrei Uli.thory), a lipsei cronice de bani si a incapacitatii regalitatii de a se "para in fata unui eventual atac, au constituit tot atatea asigurari date sultanului asupra perspectivei unei "cuceriri atat de mari, cum n-a mai lost niciodata"!" . Daca este sa apreciem, in mod global, politic a de expansiune dusa Ill' Siileyman Kanuni Inainte de a-i prezentadirectiile principale de utuc In Europa, atunci suntem in masura sa sustinern, alaturi de alti
T. Gokbilgin, Kanuni Sultan Siileymen'in Macaristan ve A vrups siyssetinin ve amilleri gccitdigi safhalarin Kstiuni Atmngtuii, Ankara 1970, p. 13. 15 Pentru rolul jucat de acesti comandanti de akindji vezi H. J. Kissling, Firuz 111'1'., Grenzstetttislter Sultan Buyezid's (J 48 1-1512) und det Sulincnkricg von Cettero, l nssrrtuticnesDricntalcs ct Belcnnicue collectue, vol. II, Miinchen, 1988, p. 265-267; 1'1 lcnesan, Miliuloglu Mehmet Beg et In Principeute de Valachie (l508-1532). HI ISIll<lnll Arastirmalari", XV, 1995, p.145-152. 1(, Vezi documentul pastrat la Topkspi-Sersyi Miizcsi Atsivi sub cota E-6146 la ~I 1\. Mchmet, Istoiie tutcilor, Bucuresti, 1976, p. 184.
14 11'1,("11

P. Fodor, op. cit., p. 280. Gy. Kaldy-Nagy , SZlIlt:irmin,Budapesta, P. Fodor, op. cit., p. 281-283.

1974, p. 55.

22

23

cercetatoriv, ineapacitatea sultanului de a-si depasi "criza de orientare" pricinuita de prea multe provocari. Aceasta eonc1uzie se degaja din cercetarea directiilor sale de deplasare si atae, care dovedeste ca sultanul a fost lipsit de 0 conceptie strategica consecventa ea urmare a unei angajari simultane pe mai multe fronturi. Frapante sunt, asadar, schimbarile de prioritati si fronturi de lupta, preeum ~i confuzia creata de vointa de a dovedi simultan, pe toate fronturile, forta armatei otomane (eazul din 1538). In Europa, armata otomana.si-a desfasurat, asadar, ofensiva petr~! directii principale: spre Bosnia, spre Europa Central a ~i spre Italia. Lupta de la Mohacs a contribuit la deschiderea directiei prineipale de inaintare, de la Belgrad spre Buda, impunand, in acelasi timp, des avarsirea proeesului de ocupare a acelor punete strategice din Bosnia, care constituiau un obstacol important pentru politiea de expansiune otomana in Europa Centrala. Desi soarta ii fusese pecetluita prin dezastrul de la Mohacs, totusi cetatea Jajce, punct strategic insemnat inapararea Ungariei si Austriei, a fost ocupata abia in 1528, in urma unui asediu indelungat. Aceasta actiune a determinat, pe de 0 parte, predarea unor fortificatii importante din Bosnia (de ex. Banjaluka), iar, pe de alta parte, recunoasterea suzeranitatii otomane de catre uncle tinuturi din Croatia, Slovenia si Dalmatia. Coneomitcnt cu operatiunile militare de anvergura desfasurate in Europa Central a ~j in Iran, otomanii au dus lupte pentru oeuparea unor regiuni intinse de la tarmul Mediteranei, necesare impunerii dorninatiei lor asupra bazinului ei central. Fiind un proiect mai vechi, care preocupase politic a otornana inca de pe vremea sultanului Mehmed al II-lea si Bayazid al II-IeaI9, eucerirea Italiei, anume aregatului Neapolelui iar mai apoi a Romei (Kfzil Elma = Marui Rosu), a devenit tinta eelei de a saptea expeditii intreprinse de Siileyman Kanuni personal si cunosS. Lapid, op. cit., p. 444-451; P. Fodor, op. cit., p. 2~G-4. cit., p.13; M. Mehmet, op.cit., p. IXS. 19 Pentru aceste proiecte vezi Fr. Babinger, Fatih Sultan Mclunet ve ltulyu, III .Belleten", XVII, 65, 1953, p. 41-X2; H.J. Kissling, Sultan Buyezid II ve Ftenccsco 1I Gonzaga, .Turkiyat Mecmuasi", 15, 196X. p. 47-73.
17

cuta in istoriografia otomana sub numele de Sctet-i Pulya (expeditia din Puglia). lzbucnirea razboiului eu Venetia, la scurt timp dupa ocuparea unor cetati din provincia Puglia, a pus capat definitiv expeditiei, ca si planurilor de ocupare a Italiei. Desi Siileyman Kanuni a reusit sa~i impuna hegemonia in Marea Mediterana, totusi el nu a putut-o folosi dccat pentru lupte lipsite de sens, ca si pentru 0 politica eomerciala, in csenta gresita>. De altfel sultanul nu a putut depasi cadrul politic al lslamului medieval, fapt care a contribuit la un bilant negativ pe cele doua fronturi din Mediterana si din Ungaria. In realitate, bilantul de pe Irontul european, respectiv din Ungaria, pare a fi si mai descurajant, in primul rand datorita neimplinirii scopului sau: cucerirea Vienei si risipirea fortelor in Ungaria. De altfel in aceasta tara pierderile s-au dovedit - pentru Poarta a fi mai mari decat castigul teritorial, fapt care s-a datorat modificarii conceptiei militare. Aceasta s-a impus in strategia otomana in urma victoriei de la Mohacs si a ramas in vigoare pana la sfarsitul domniei lui Stileyman Kanuni. In virtutea noii strategii, cucerirea Vienei reprezcnta conditia de baza a ocuparii integrale ~i a "pacificarii" regatului ungar in hotarele sale din 1526. Esecul eelor doua tentative de cucerire a Vienei din 1529 si 1532 a prelungit ~i conferit viabilitate unei solutii voit temporare, cea a domniei, sub suzeranitatea Portii, a regelui loan Zapolya. Exista si pareri potrivit carora experienta reprezentata de domnia lui Zapolya se ana la originea preferintei unor mari demnitari otomani de a ocupa definitiv Ungaria, solutie mult mai rentabila decat vasalitatea Ungariei "in stetu-qud', Revenind la expansiunea otomana in Europa, trebuie sa subliniem caracterul ei altemativ, derivand din prineipiul veehi al strategiei otomane "un pas spre rasarit, alt pas spre apus">. Fara indoiala ca, pe langa ratiuni de ordin ideologic, alternanta amintita a avut un temei practic: neeesitatea refacerii unor teritorii din rasarit devastate in
20 21 22

IX T. Gokbilgin, up.

P. Fodor, op. cit., p. 2K4. Ibidem, p. 272. H.lna1cik, The Ottoman Empire. The Classical Age J3()()--J6()(),Londra, 1973,

p.14.

24

25

cursul razboaielor indelungate purtate impotriva Iranului. La aceasta s-a adaugat, totodata, nemultumirea societatii si mai ales a corpului ienicerilor Iegata de ostilitatile impotriva unui stat islamic si de varsarea de foarte mult sange musulman. Sultanul Suleyman a fost obligat, astfel, sa renunte la indeplinirea testamentului politic lasat de tatal sau, Selim I, cu privire la solutionarea problemei persane>. Acest fapt explica alegerea Ungariei si Transilvaniei ca tinte ale atacurilor sale>. Victoria repurtata la Mohacs i-a anulat Ungariei calitatea de bariera politics si militara in calea expansiunii Imperiului otoman, introducandu-i pe Habsburgi in competitia pentru sup!ematia politica asupra unor regiuni din Europa Central a si de sud-est. In cadrul noului raport de forte, Imperiul otoman a mostenit rolul detinutde Ungaria pana in 1526, devenind, la randul sau,o stavila in calea realizarii politicii orientale a Habsburgilor, care urmareau instaurarea stapanirii lor asupra Slovaciei, Ungariei, Transilvaniei ~iBanatului.

B. Politica sultanului Suleyman fata de Ungaria si Transilvania


In conditiile in care atat rivalitatea otomano-ungara cat si cea otomano-habsburgioa s-au manifestat ca 0 permanenta istorica, instituirea ~i mentinerea suzeranitatii otomane asupra Ungariei, Transilvaniei si Banatului au devenit cheia politicii europene a lmperiului otoman din vremea domniei sultanului Stileyman Kanuni si pana in momentul alungarii definitive a otomanilor din Europa Centrala. Faptul ca Poarta nu a exploatat din punct de vedere politic nici dezastrul de la Mohacs si nici conditiile create in 1529, in timpul expeditiei impotriva Vienei, amanand cu 15 ani ocuparea unor teritorii din Ungaria, a fost interpretat, pana acum, in chip diferit ~i partial>. Aceasta situatie se explica, in primul
J.L. Bacque-Grammont, Les Ottomans, lc Setuvidcs et leurs votsins. Contribution s I'histoire des relations intemationales dans l'Orient isleniique de 1514 ,11524, Istanbul, In7, p. 340. 24 H.G. Yiirdaydin, Kenuni'nin ciiliisii ve ilk scictleri, Ankara, 196!, p. 16; T. Gokbilgin, op.cit., p.6; J.L. Bacque-Grammont, op. cit., p. 231-234,273,340-341. 25 Vezi intreaga discutie reactualizata dupii aproape doua decenii de la lucrarea lui J. Matuz , Dei Verzicht Siilcymun des Priichtigen auf die Annexion Ungsrns, .LlngarnJahrbuch", 5,1974--1975, p. 3H-45 la P. Fodor, op. cit., p. 275-279.
23

rand, prin politic a lui Stileyman si prin manifestarile ei contradictorii, care nu-i ajuta pe cercetatori sa-i inteleaga schimbarile si deciziile. Trecand in revista desfasurarea evenimentelor intre 1526-1541, ne confruntam cu inconsecventa politicii otomane. Aceasta indreptateste, partial, cele dona teorii despre retragerea lui Suleyman Kanuni din Ungaria dupa victoria de la Mohacs. Prima teorie, sustinuta de 0 serie de cercetatori, explica aceasta retragere prin dorinta sultanului de a conferi Ungariei un statut asemanator celui al Tarilor Romano aflate sub suzeranitatea sa. Desfasurarea evenimentelor, mai ales dupa moarlea regelui loan Zapolya, I-au obligat insa sa-si schimbe concepti a initiala>. De altfel 0 serie de autori au adaugat liniilor mari ale teoriei mcntionate precizari ~i interpretari proprii. Cert este faptul ca, pe langa ccrcetatorii unguri, 0 serie de istorici, printre care H. Inalcik, M. Berindci ~i G. Veinstein, au sustinut ca planul original al sultanului a prevazut vasalizarea Ungariei>', A doua teorie, pe care am sustinut-o cu ani ill urma= , pune accentul pe aplicarea metodelor clasice de cucerire treptata si de incorporare a Ungariei in lmperiul otoman. De altfel 0 serie de documente otomane public ate de curand" ne indreptatesc sa sustinem in continuare aceasta teorie. Toate explicatiile oferite pana acum de istoriografie converg spre alcatuirea unui complex de factori, care au influent at , in anumita masura, decizia sultanului. Fara indoiala ca factorul politic pare sa fi jucat un rol decisiv in adoptarea masurilor caracteristice pentru par, curgerea primei etape de instaurare a dominatiei asupra Ungariei ~i Transilvaniei. Fiecare factor, fie de ordin militar, economic ori demografic, a contribuit in felul lui la alegerea solutiei politice in vederea reglementarii pozitici Transilvaniei si Ungariei fata de lmperiul otoman. Renuntarea temporara la anexarea Ungariei ~i a Transilvaniei s-a
Ibidem, p. 275-276. H.Inalcik, op. cit., p. 35; M Berindei , G. Veinstein, L'Empire ottoman et les pays roumuins 1544-1545. Etude et documents, Paris-Cambridge, 19H7, p. 27; G. Veinstein, La politique iiongtoisc du sultan Siileyman et d'lbiehim pech it travers deux letttcs de 1534 au roi Sigismond de Polognc, "Acta Academiae Scientiarum Hungaricae", 33, 2-4, 19H7, p. 177-1H5. 28 Cr. Fenesan, op. cit., loc. cit.; pentru grupul de sustiniitori ai cuceririi treptate vezi P. Fodor, op. cit., p. 277-279. 29 Ibidem, p. 315-323, 335-345.
26 27

26

27

datorat, prin urmare, nu numai rezistentei locale, razei limitate de actiune a armatei otomane si a anotimpului inaintat>, epuizarii resurselor demografice riecesare colonizarii si islamizarii unor teritorii intinse", ci, mai ales, deficientei de aprovizionare cu hranav si efortului financiar pe care-l impunea intretinerea administratiei ~i a trupelor de ocupatie>. Transformarea Ungariei si Transilvaniei in state supuse, iar nu in provincii obisnuite ale lmperiului otoman, hotarare adusa 1a cunostinta rtobilimii ungare cu pri1eju1 intrarii sultanului in cetatea Pesta (1526), reprezinta metoda clasica la care au recurs otomanii In cursul expansiunii lor in Peninsula Balcanica ~i Europa Centrala, Fiind precedata de raidurile trupelor de akindjii ~i urmata apoi de expeditii de prada, 1upta de la Mohacs reprezinta inceputul procesu1ui de instituire treptata a suzeranitatii otomane in conditiile in care, spre sfarsitul anu1ui 1526, izbucnise lupta pentru tronu1 Ungariei intre loan Zapolya ~i Ferdinand I de Habsburg. Folosindu-se, asadar, de luptele dinastice si religioase, de conflicte1e existente in sanul nobilimii din Transilvania ~i Ungaria, sultanul a cautat sa-si impuna candidatul la tronul ungar in virtutea calitatii sale de arbitru al situatiei create de moartea regelui Ludovic a1 II-lea. Actiunea de atragere a lui loan Zapolya in 1upta impotriva Habsburgilor, desfasurata in cursul tratativelor secrete de 1a sfarsitul lunii noiembrie 152634, s-a datorat nu numai faptului ca voievodul Transilvaniei nu a luat parte la batalia de
30 Vezi interpretarile lui G. Perjes, Az orszagllt szclcrc vetett otsziig. A magyar iillem feflnmaradasiinak kcrdcse a Moluicst6l Buds elcsteig tetjedo idobcn, .Kortars", 11,1971, p.1793--1803, 12,1971, p. 1952-1959, 1,1972, p. 118-131, cf. J. Matuz, op. cit., p. 39; P. Fodor, op. cit., p. 293. 11 l. Matei, Quelques ptoblemes concernant le regime de lu domination ottomane dans lcs Pays Roumnitis, In "Revue des Etudes Sud-Est Europeennes", I, 1972, p. 32 Avon Gevay, Utkunden und Actenstiicke zur Gescbichte der Vcrhidtnisse zwischen Ostcrreich, Ungutn utid der Ptortc im XVI. und XVll. Iuhrhundcrtc ... ,Wien 1837, p. 7: ...hyems infesta quae prae foribus erat, et victualium dcfectus qui nos abire cogebat", 3.,

ln Moluics , ci mai ales pozitiei sale de reprezentant al partidei antihabshlll')l.ice. Exista date sigure, care dovedesc faptul ca Poarta a avut nrvoic dc Ungaria din motive politice si economice. Poarta conta pe grlllll'1e din Ungaria pentru procurarea proviziilor suplimentare" nece-

n.

snrc purtarii expeditiilor in regiuni indepartate. De altfel Poarta hota!llsc cxpeditia impotriva Vienei inca inaintea plecarii lui leronim I .aski, solul regelui Zapolya, din toamna anului 1527. Atragerea lui I . lpolya de catre Poarta, care a avut loc dupa manifestarea primelor iutcntii ale lui Ferdinand I de Habsburg de a ocupa tronul Ungariei, trcbuic interpretata in egala masura ca un precedent favorabil si un u-mci al cererilor de ajutor adresate Portii, in octombrie 1527, de catre loan Zapolya. Fiind socotit, in ceremonialul otoman, ca 0 favoare dcoscbita acordata de sultan in calitatea sa de calif> actul de supunere solcmna de la 19 august 1529 allui loan Zapolya reprezinta momentul rillal al procesului de impunere a suzeranitatii otomane. Acesta a pccctluit, astfel, 0 perioada de lupte ~i tratative diplomatice. lnstaurarea unui regim al suzeranitatii otomane - similar celui din Tara Rornaneasca ~i Moldova - caracterizat prin existenta unui legamant, ulul, consemnat in mod solemn in actul ahdname, a fost 0 solutie avantajoasa, e drept temporara, de reglementare a relatiilor Imperiu1ui otoman eu Transilvania ~i Ungaria. In concepti a juridica islamica cxista 0 anumita preferinta pentru instituirea, pe calc pasnica, a suzeranitatii asupra tarilor nemusulmane, transformate, astfel, in tinuturi ale pacii - dar ul sulb". Plata khetedjului, precum ~i promovarea acelciasi politici externe cu cea dusa de puterea protectoare (prieten al prietenului ~i dusman al dusmanului/dostuna dost ve dusmanina diisman) au reprezentat, in cazul Transilvaniei ~i Ungariei, ca de altfel in cazul tuturor tarilor nemusulmane silite sa accepte suzeranitatea Portii,
35 Mentionarea posibilelor greutati de aprovizronare ale armatei otomane de Ibrahim pasa la E. Hurmuzaki, op.cit., vol. WI, doc. nr. XXXIX. p. 64; pcntru obligatiile de aprovizionarc ale teritoriilor invecinatc regiunilor unde se purta riizboiul vezi M. Berindei , G. Veinstein, op. cit .p. 23. 36 J. Matuz, op. cit., nota 34, p. 42. 37 I. Matci, op. cit .. p. 68, 74: J. Matuz , op. cit., p. 42.

Explicatie data de Gy. Kaldy-Nagy, Srulejnuin, p. 179: J.Matuz, op. cit., p. 39. Ibidem, p. 41. Vezi interpretarea data stirilor conscmnatc de catrc Gheorghe Szererni In Iegatura cu solia trimisa de otomani lui loan Ziipolyu ~i P. Fodor, op. cit., p.295.
34

2R

29

I,

conditiile si garantiile de respectare a autonomiei lor. Din punct de vedere juridic insa, Poarta a considerat Ungaria si Transilvania drept teritorii cucerite prin victoria de la Mohacs ~i care-i apartineau de jure. Pe acest eonsiderent s-a intemeiat, de altfel, explicatia data de Ayas pasa ambasadorului lui Ferdinand I de Habsburg in legatura eu recucerirea, in decembrie 1536, a cetatii Casovia (Kosice) de catre loan Zapolya. Asadar, recuperarea unor cetati ocupate de catre Habsburgi a fost considerata ca 0 actiune legitima de reintegrare a teritoriilor ce apartineau Imperiului otoman" ...Aceasta conceptie a fost sustinuta deopotriva de marele vizir Ibrahim pasa in scrisoarea adresata intre 17-20 decembrie 153039 lui Ferdinand I de Habsburg, ea si de sultanul Suleyman Kanuni, care a repetat-o, de cate ori i s-a ivit ocazia, in corespondenta sa cu Ferdinand I si Maximilian al II-Iea4o In 1532, cucerirea Vienei nu mai putea fi 0 solutie pentru a rezolva, din punctul de vedere al strategiei otomane, situatia Ungariei ~i Transilvaniei. Politieii otomane is-au impus alte prioritati: reactualizarea conflictului cu Iranul, precum si necesitatea unei prezente mai active in Mediterana-' , cerinta sustinuta de unii demnitari otomani. In privinta Ungariei ~i a Transilvaniei, Poarta a preferat sa-si pastreze pozitia dobandita si s-o extinda cat mai mult cu putinta. Primul efort s-a indreptat spre neutralizarea lui Ferdinand, principalul ei adversar, eu care a incheiat in 1532,0 pace ambigua. Aceasta pace, care nu a fost niciodata anuntata in mod formal, a fost interpretata adesea ca un moment de cotitura in politica sultanului Siileyman fata de Ungaria si Transilvania. Modificarea de continut a politicii fata de Habsburgi s-a intemeiat pe acceptarea tacita de catre Poarta a unei stari de fapt: impartirea regatului disparut la Mohacs intre Ferdinand I si loan Zapolya.
P. Fodor, op. cit., p. 300. Vezi F. Babinger, Die iiltcste tilrkiscue Urkunde des dcutsch-osmunischen Stuetsverkctus, "Der Islam", 10, 1920, p. 141-142. 40 A.C. Schaendlinger, C. Romer, Die Schtciben Siilcymnns des Ptiichtigcn an Karl V. Ferdinand l utul Maximilian Il, Viena, 19X3, doc. nr. 2, 6, 7, 19,20,27,34. 41 D.M. Vaugham, Europe and the Turk. A Pattern of' Alliances 1350-J7()O, Liverpool, 1954, p. II X; I. Soysal, Ttirk-Ftunst: miinesebctlcrinin ilk devrcsi, "Istanbul Oniversitesi Edebiyat Fakliltesi.Tarih Dergisi", 3, 5-6,1951-1952, p. 69.
38 39

In realitate, Suleyman nu a renuntat niciodata la drepturile ~ipretentiile sale asupra Ungariei. EI a refuzat, in mod categoric, in cursul tratativelor de pace purtate cu reprezentantii lui Ferdinand, sa recunoasca faptul ca era fortat sa imparta Ungaria cu acest suveran. Contraargumentul folosit se referea la proprietatea sa asupra Ungariei, pe care o delegase regelui loan Zapolya. Pe de alta parte, declaratiile demnitarilor otomani au transpus pe planul superior al dreptului ~i al moralei temporizarea rezolvarii definitive a masei suecesorale ramase de pe urma regatului ungar. Semnificativa in acest sens este expunerea asupra politicii fata de Ungaria ~i Transilvania, pe care au facut-o mareIe vizir Ibrahim pasa si sultanul Stileyrnan in scrisorile adresate, in februarie-martie 1534, regelui Poloniei, Sigismund I Jagellov. Au fost invocate pe rand: respectarea vointei nobilimii din Ungaria si Transilvania, dreptul de alegere libera a principelui", mila, compasiunea fata de supusii din tarile amintite, generozitatea suveranului otoman, toate aces tea invaluind intr-o tacere deplina adevaratele calcule politiee. Argumentele enumerate decurgeau In mod nemijlocit ~i din interpretarea de ordin juridic pe care Poarta a conferit-o urmarilor campaniei de la Mohacs. Dreptul spadei legitima, deci, cucerirea totala si ireversibila a Ungariei, precum si autoritatea sultanului asupra destinului fostului regat. Acesta i~i pierduse orice autonomie, padisahul devenind arbitrul suprem cu dreptul virtual de interventie in momente de criza. In astfel de imprejurari s-a realizat mai intai vasalizarea Ungariei sub loan t:apolya, mai apoi cea a principatului Transilvaniei sub loan Sigismund Zapolya. Solutia vasalizarii a insernnat, asadar, mentinerea conducatorilor locali, excluzand din principiu guvernarea cu ajutorul unor supusi straini, respectiv orice drept allui Ferdinand I de Habsburg+, al rcprezentantilor sau aderentilor sai in Ungaria si Transilvania.
G. Veinstein, La politiquc hongrolsc ..., p. 1XI-I X5. A.C. Schaendlinger, C. Romer, Die Schreiber: Stilcymuns des Ptiicbtigen an vnsntlen, Militiitbcetntc, Besmtc und Richter uus dem lluus-Hot und Stnetsurchiv zu \\lien, Viena, I'Y86,doc. nr. 1, p. 3 44 G. Veinstein, up. cit., p, 1X3.
42 43

30

31

~.,.
,

Pentru a-si mentine si extinde pozitiile ocupate in Ungaria, Poarta a recurs la urmatoarele metode: a)lnterventia directs si influentarea situatiei politice din Ungaria s-a aflat ill stransa legatura cu impunerea consecventa si repetata a unui candidat (loan Zapolya, apoi loan Sigismund Zapolya) la canna tarii, care sa anuleze macar formal pretentiile lui Ferdinand Ide Habsburg. Ajutorul acordat lui loan Zapolya a fost insotit de 0 supraveghere stricta incredintata lui Aloisio Gritti, devenit de fapt guvernatorul tarii45. Aceasta metoda a indus nu numai amenintari si prornisiuni ill vederea constituirii unei factiuni nobiliare prootomane puternice, ci a constat ~i In atragerea lui Petru Perenyi, dornic sa detina puterea in star. b)Mentinerea ~i extinderea prezentei militare in Ungaria, care au asigurat apoi, in 1541, cucerirea si ocuparea rapida a centrului tarii. Aceasta a inceput de fapt in 1521, cand a fost distrusa prima linie de aparare croato-ungara prin ocuparea cetatilor Sabac, Zemun ~i BeIgrad. Dupa Mohacs, a fost ocupata regiunea Srem, pentru ca ulterior, in 1529,0 serie de localitati (Osijek, Bacs, Felegyhaza) sa fie transformate In baze de atac ale armatei otomane. Dealtfel si in puncte strategice importante din interiorul Ungariei (Pesta, Szekesfehervru) au fost cantonate garnizoane otomane, al caror efectiv era apreciat de Aloisio Gritti, In 1534, la 6 000 de soldan, Singurul castig militar al Portii pana In 1536 a fost numai controlul instituit asupra drumului spre Buda. Constatarea nu a fost prea imbucuratoare pentru marii demnitari otomani dat fiind ca Ferdinand ocupase pozitii ferme in jurul cetatii Buda, iar mentinerea lui loan Zapolya la canna tarii costase Poarta eforturi prea mari. Metodele folosite nu au avut rezultatele scontate. A esuat incercarea de a se influenta societatea ungara, asasinarea lui Gritti.de catre
45 A. Decei, Aloisio Giitti au service de Soliman Ie Magnifique d'upre des documents turcs incdits (1533-1534), .Anatolia Moderna", III, p. 19-213. 46 Detalii la P. Fodor, op. cit., p. 300. 47 Avon Gevay, Urkunden und Aktenstiieke .... Viena 11134,p, 411cifrii cornunicatii ambasadoruln] Cornelius DllplicillS Schepper .. Discutia asupra veracitatii ~i calitii(ii acesceisriri la P. Fodor, op. cit., p. 302-303.

mugnati fiind 0 dovada In acest sens. Totodata, lipsa bazei sociale capabile sa sprijine dominatia otomana a pus In evidenta caracterul inopcrant al solutiei adopt ate In 1529. Neputinta celor doi pretendenti la tronul Ungariei - loan Zapolya si Ferdinand I de Habsburg - de a-si udjudeca, printr-o victorie decisiva pe campul de lupta, succesiunea iutcgrala deschisa de disparitia regelui Ludovic al Il-lea i-a silit sa rccurga la un compromis politic. S-a ajuns astfella incheierea tratatului secret de la Oradea, din 24 februarie 1538, In virtutea caruia, la moartea Illi loan Zapolya, Ferdinand I de Habsburg devenea automat stapanul 'l'ransilvaniei si Ungariei. Dupa unele opinii, s-ar parea ca sultanul S!llcyman ar fi aflat de incheierea acestei intelegeri, fiind chiar la curcnt eu unele prevederi. In discutia purtata de Stileyman eu marele vizir Ltitfi pasa cu privire la tratatul de la Oradea, sultanul si-a exprimat ncmultumirea atat fata de incalcarea aliantei cu Poarta de catre loan /',l'tpolya, cat ~i de atitudinea lui Ferdinand de Habsburg: .acesti doi rcgi nu sunt demni sa poarte coroana; nu-si respecta cuvantul; nici rcarna de Allah ~i nici frica de oameni nu i-a oprit de la viol area ebdneincului', In ce ne priveste, preferam sa adoptam 0 atitudine mai prudcnta datorita lipsei unor dovezi graitoare In aceasta privinta. Putem presupune, deci, ratiunile trecerii sub tacere, a abtinerii de la orice reactie de ordin politic si diplomatic, in cazul in care sultanul ~i demnitarii sai ar fi aflat dedesubturile intelegerii lui Zapolya cu lcrdinand. Ignorarea sa voita putea fi dictata nu numai de pragmatisIII ul caracteristic politicii otomane, ci ~i deinteresul de a nu crea un precedent periculos, apt sa justifice si sa legitimeze pretentiile lui lcrdinand la succesiunea regatului ungar. Pe de alta parte, denuntarea, in decembrie 1539, de catre Martinuzzi, a tratatului incheiat la Oradea, precum si criza politica declansata de moartea lui loan Zapolya, i-au determinat pe conducatorii statului otoman sa puna In aplicare intentia lor mai veche de a ocupa Ungaria. 'l'recerea la etapa de cucerire ~i ocupare propriu-zisa a fost pregatita de Siileyman Kanuni sub pretextul respectarii vointei defunctului rege de
4g Vezi I.H. Uzuncarsili Osmenli Turihi, vol. II, Ankara, 1949, p. 4H2 ~i dupa el T. Gemil, Roniimi! si otomunii, p. 1H7.

32

33

a-si vedea fiuI, loan Sigismund, urmandu-i Ia dornnie. Constituindu-si, cu grija, 0 imagine cat mai morala si induiosatoare, de protector al unei vaduve si al unui copil in scutece, sultanul a adoptat, in acelasi timp, masuri strategice de ocupare militara imediata. Din ordinul sau, cu putin timp inainte de ocuparea cetatii Buda, a fost intocmita lista fortificatiilor de importanta strategic a detinute de marii demnitari'" ai Iui loan Zapolya, care aveau puterea de decizie in stat: Juraj Utjesenovic/Martinuzzi, Balint Torok, Petru Petrovici, Istvan Werboczy si Orban Batthyany. Acestia au alcatuit solia, care a indeplinit cererea sultanului de a-I prezenta pe copiIuI loan Sigismund, la 29 august 1541, ill tabara de la C)buda. De altfel nici sechestrarea lor, vreme de sapte zile, si nici amenintarea lor cu moartea proferata de sultan, nu poate fi interpretata doar ca 0 simpla intamplare. Acest fapt ne indreptateste sa impartasim parerea lui Pal Fodor, editorul acestui .recensamant" cu caracter strategic, care sustine ca ne aflam in fata planului de ocupare a Ungarieiv. In sprijinul acestei opinii putem invoca 0 metoda clasica de ocupatie otomana, Aceasta a constat tocmai in fortificarea centrelor necesare mentinerii fortelor de ocupatie, actiune insotita in acelasi timp de daramarea cetatilor care puteau deveni centre locale de rezistenta. Faptul ca planul a cuprins cetati vitale pentru supravegherea drumului spre Buda, ocuparea Ungariei ~i izolarea Transilvaniei de posesiunile habsburgice", precum ~i numele posesorilor acestor cetati, pune in lumina caracterul sau strategic prin excelenta. Acest plan a fost, probabil, punctul de plecare pentru discutiile pe care Juraj Utjesenovic/Martinuzzi le-a purtat, in stare de detentie, cu sultanul Stileyman. Acelasi plan a contribuit ~i la scindarea autoritatii centrale in principatul autonom, precum ~i la fractionarea stapanirii efective asupra Transilvaniei, Banatului ~i a unei parti din Partium. Suleyman a recurs la un bluff veritabil pentru a-si masca pregatirile si etapele de realizare a pIanuIui de cucerire, devenit actual la moartea Iui loan Zapolya, 0 data cu incercarea voievozilor Stefan Mailat si Eme49 50
51

ric Balassa de a angrena Transilvania in sistemuJ de aliante ale Habsburgilorv. Bluff-ul a debut at printr-o masura de derutare si inducere in eroare a demnitarilor statului, care trebuia cucerit. Aceasta masura a Iost necesara pentru ca toamna anului 1540, cand s-aupetrecut evenimentele amintite, nu a fost prielnica inceperii campaniei din Ungaria. Recunoasterea Iui loan Sigismund Zapolya ca suveran al Ungariei, la interventia expresa a regelui Poloniei si la ccrerea solilor trimisi la Istanbul", a fost, pe de 0 parte, 0 masura adoptata pentru a castiga riigazul necesar declansarii expeditiei in conditii favorabile, iar, pe de alIa parte, singura cale de a mentine unitatea statului, care trebuia cucerit in intregime. Experienta politic a dobandita in timpul domniei Iui loan Zapolya l-a convins pe Stileyman ca, in Ungaria, suveranul legitim era un factor insemnat de coeziune a tarii54.Cum planul initial de cucerire avea in vedere Ungaria in hotarele sale de la 1526, inc1usiv Trnnsilvania si Partium, unitatea regatului trebuia men tinuta prin exiskl1la unui suveran, fie el si un copil in scutece. Pe aceste considerente ,~a intemeiat, asadar, respingerea tendintelor separatiste din Transilvania, din 1540--1541, pe care, in alte conditii, Suleyman le-ar fi incurujut. tn paralel cu "sprijinul" si .protectia" acordata noului suveran, SUleyman a desfasurat 0 campanie abila de dezinformare. Inducerea in 1'1"(HIre, precum si abaterea atentiei cercurilor politice si diplomatice de
,-' .I. Szalay, L. Baroti , A mugyur nemzet tortenetc, vol III, Budapesta 1897, (17; O. Szekfu, Magyar tottenct, vol. IV, Budapesta, La" p. 38-40; A. Veress, 1IIIId/Oi kidlyne 1519-1559, Budapesta, 1901, p. 301-328; R. Ciocan, Politica 1I111",/JlIl'lti/or tati"! de Trensilvunie in titnpul lui Curol-Ouintnl; Bucuresti, 1945, I' 11/ 150. 1'. (,f) , \ M.A. Mehmet, Documcnte ptivind istoris Romiiniei, vol. I, Bucuresti, 1976, nr.

J I. 1',12: "De asemenea, venind la Pragul fericirii rnele '5i solii sus-nnmitului crai
IIIIII'~~I aducand 0 scrisoare de la notabilii de acolo, ei se rugasera ca craiia sa fie 1IIIIIIIillii Iiului lui Ianos. Intrucat si domnia voastra doriri aceasta, s-a socotit potrivit ,~ I '.,' <1"11 lui ... am daruit In aceasta privinta solilor de acolo Impariltesclil nhldnnme ',111,111 IIlsl (riruis] III grabii la locul lor".
'I

P. Fodor, op, cit. p. 315-323. Ibidem, p. 324. A, Varkonyi , ErdClyi viiitoztisok: Budapesta,

V,/.i 1'. Fodor, Ungnrn und Wien in del' osmanischen

1984, p, 15.

"I'","'" '/"{
1"11'1

I' 1IIl,

Tutih-i Bee Kratt 11.29

Eroberungsieieoiogie (im I7 Jahrhundert), "Journal of Turkish Studies", 13,

34

35

la Istanbul

si din Ungaria

de la dlrectia

reala

a atacului

otoman

a} "salvarea 11111 intit'w.

fiului regelui loan" sa-l protejeze, ci sa-i acorde

preconizat pentru anul 1541, s-au putut realiza datorita raspandirii de stiri false, declansarii conflictelor in randul nobilimii ungare, precum si deschiderii competitiei intre Balint Torok si Martinuzzi pentru functia de guvernator al Ungariei=. Stileyman a acreditat ideea atacului indreptat impotriva Vienei, explicatie menita sa-i linisteasca pe locuitorii si demnitarii din cetatea Buda=. Acest plan a fost expus de altfel de episcopul de Montpellier, rezident la Venetia, in rapoartele trimise regelui Frantei, Francisc IS7. Partizanii regelui defunct s-au lasat inselati de sultan, care a reusit, sub pretextul primirii, in tabara sa de Ia Obuda, a regelui-copil loan Sigismund, sa-i retina 0 saptamana. Este adevarat, ca nu toti demnitarii otomani au sustinut campania din 1541. Marele vizir, Lutfi pasa, ginerele suitanuIui, a fost maziIit, in mai 1541, pentru incercarea de a-l convinge pe Suleyman sa renunte Ia cucerirea Ungariei. Spre deosebire de magnatii Ungariei, Ferdinand I de Habsburg nu a dat crezare nici 0 clipa declaratiilor sultanului Stileyman. EI i-a atras atentia regelui Poloniei, la 12 decembrie 1540, asupra ratiunii ascunse de subjugare a Ungariei, pe care 0 avea in realitate numirea lui loan Sigismund ca regev. Prin impresurarea cetatii Buda de catre trupele Imperiale sub comanda Iui Christoph "on Roggendorf, Ferdinand I i-a oferit sultanului nu numai un pretext nobil , ci ~i ipostaza de protector al unei vaduve ~i al unui nou-nascur, De altfel comportamentul sultanului, caracterizat de refuzul initierii unor negocieri cu magnatii unguri pana la cucerirea cetatii Buda ~i arestarea magnatilor, dovedeste lipsa oricarui adevar din declaratiile referitoare la:
55 G. Barta, Vajon kie az orszeg ?, Bud'pesta, Ottoman Policy ..., p. 314.

b) "eI a dorit nu numai

,
regatul

Totodata, Stileyman si-a exprimat, inca in cursul primei intrevederi I'll Iruntasii partidei zapolyane dorinta de cucerire si ocupare a I lngariei, motivand-o prin luptele interne intre nobili, slabiciunea lor militara ~i mai ales prin marile cheltuieli impuse de interventiile rcpctate ale unei armate numeroase insarcinata sa apere tara61. Ne Iipscsc, din pacate, informatii despre considerentele care l-au deterruinat pe Stileyman, in decurs de doar 0 saptamana, sa renunte la 0 parte a planului sau initial. Acest fapt ne intriga cu atat mai mult, cu l':il sultanul dispunea de premisele necesare ocuparii integrale a fos1IIIIIiregat ungar: el ii arestase pe capii partidei Iui loan Zapolya si ocupnsc, la 29 august 1541, cetatea Buda. Izvoare, precum scrierile Iui Vcrancsics ~i raportullui Porembski, secretarul reginei Isabella, nu ne Iligaduie sa intelegem schimbarea de decizie si inconsecventa sultauului Suleyman. Nu ne putem pronunta, asadar, asupra tuturor considcrcntelor care au dus, pe de 0 parte, la intemnitarea la Yedikule a lui Hrilint Torok62 iar, pe de alta parte, la eliberarea celorlalti capi ai partidei zapolyane: Martinuzzi, Petrovici, Werboczy ~i Batthyany de catre sultan. Nu putem presupune inca nici cauza renuntarii Ia unele provin('ii ale fostului regat, menite sa fie ocupate (de ex. Transilvania, Bana1111, Partiumul). S-ar putea insa, ca in timpul intrevederii lui Martinuzzi ru sultanul Suleyman, episcopul de Oradea sa fi contribuit in mod dccisiv la adoptarea unei astfel de hotarari. Stirn sigur ca, in saptamana de dupa cucerirea I(u: discutii numeroase atat intre factorii de decizie cat ~i intre acestia si nobilii captivi. Dupa marturia Isabella, care nu a putut Iua parte la discutii, ele blcme vitale, decurgand din ocuparea Budei de
()()E, Charriere , op. cit., p. 498. L. Szalay, v'etuncsi Antal...osszes munkni I. Tottenelmi dolgozstok uvclven, Pesta, 1857, p. 166; G. Barta, Vajon kie az orszag? p. 96-97. 62 J.A. Bessenyei , A Hettorony toglyu. Torok Btilint, Budapest, 1986,
61

1988, p. 95,98-99;

P. Fodor,

56 E. Charriere , Negocietions de 1a FrancedilllS lc Lcvutit, I, Paris, 1848, p. 511; A.Veress, lznbcliu kid1yne, p. 168. 57 E. Charriere , op. cit., p. 497,498. 58 Ibidem, p. 497.

cetatii Buda, au avut ai politicii otomane secretarului reginei s-ar fi referit la procatre otomani. Este

L. Ovary, A Magyar Tudonuinyos /vkiulcniiu tottcnelmi bizottsegenek okievelmesotsts), vol. II, Budapesta, 1894, doc, nr. 3()3: P. Fodor, op. cit., p. 313.
59

dCifk

36

37

yorba de soarta si viitorul reginei ~i al fiului ei, de eventualitatea executarii capilor partidei zapolyane si de posibilitatea eliberarii Isabellei, a Iui loan Sigismund si a unor nobiliv. Putem sa ne raliem doar supozitiei Iui Pal Fodor, potrivit careia Stileyman si-ar fi schimbat de cateva ori hotararea in privinta Transilvaniei si a Partium-ului intre 29 august si 4 septembrie, data Ia care i-a expediat lui loan Sigismund steagul de investitura. Dupa parerea lui Pal Fodor, soliile trimise de sultan Isabellei par sa fie indicii In acest sens=. Din insemnarile Iui Porembski rezulta, ca propunerea initiala, trimisa printr-un ceaus, de acordare a regiunii de langa Tisa impreuna cu Transilvania a fost modificata. La interval de numai 0 zi oferta Iui Stileyman s-a redus doar la Transilvania si Ia ordinul de parasite a eastelului Buda de catre regina=.

II. CONSTITUIREA PRINCIPATULUI AUTONOM SUB SUZERANITATEA PORT"

Faptul ca sultanul i-a eliberat atat de tarziu pe sfetnicii reginei Isabella (4 septembrie 1541) pare sa eonfirme ipoteza lui Pal Fodor', conform careia soarta aeestor demnitari a fost ultimul punet ramas In suspensie, ultima stavila in calea adoptarii unei decizii de catre sultan. Acest fapt dovedeste, totodata, ca Stileyman s-a hotarat eu greu si a adoptat tarziu 0 solutie In privinta Transilvaniei, Banatului si a I'artium-ului. Din eele cateva date puse la dispozitie de izvoarele vremii, stim acum ca, Ia 4 si 5 septembrie 15412 a avut loe, in mod formal, actiunea de instaurare separata, pe provineii istorice, a suzeranitatii Portii. Este yorba de instituirea relatiilor de dependent a si de investitura, eare s-a desfasurat simultan atat pentru Transilvania cat si pcntru Banat, ele fiind definitorii pentru prima etapa a proeesului de
6.1 64 65

A. Verancsics, op. eit., I, p. 168-169. P. Fodor, op. eit., p. 326. A. Verancsics, op. eit., p. l70-ln.

P. Fodor, op. eit., p. 326.

Pentru cele doua date, la care a avut loc investitura lui loan Sigismund in suudjskul Transilvania ~i a lui Petru Petrovici in sendjukul Timis, vezi A. Verancsics, "p. cit., p. 171 si In.
2

38

39

sultan la 25 februarie 1556221, Petrovici adunase in jurul sau 16 000 de osteni ~i se straduise din rasputeri sa-I antreneze pe Toygun pasa, beglerbegul de Buda, intr-o actiune militara. lntrarea lui Petrovici in principat, inlesnita de sprijinul financiar oferit de Poarta (aproape 0 treime a kharadjului transilvan) l-a obligat in cele din urma pe Ferdinand, supus la randul sau santajului otoman, sa recunoasca politic a faptului irnplinit. Reinscaunarea lui loan Sigismund Zapolya, respectiv restabilirea suzeranitatii otomane asupra Transilvaniei, au fost posibile si ca urmare a finantarii acestei actiuni de anvergura cu 0 parte a kharadjului tarii.

b. Libera electio: dreptul starilor de a-si alege principele


Alegerea libera a principelui (libera electio) de catre starile privilegiate ale Transilvaniei a fost primul drept revendicat in numele Transilvaniei inca in momentul desprinderii voievodatului din regatul ungar. Astfel, la moartea regelui loan Zapolya (21 iulie 1540), Stefan Mailat, conducatorul miscarii separatiste transilvane a cerut Portii recunoasterea acestui drept. Ca argumente a folosit nu numai realegerea sa impreuna cu Emeric Balassa ca voievod al Transilvaniei in dieta intrunita, la 29 august 1540, la Sighisoaraw, ci si daruri insemnate menite sa- i asigure confirmarea functiei sale de catre sultan=. Totodata, hotararile dietei de la Sighisoara in privinta atribuirii lui Mailat ~i Balassa a competentelor proprii functiei de voievod reprezinta, pe plan politic si institutional, 0 cotitura insernnata in relatiile starilor privilegiate cu regatul ungar si cu lmperiul otoman .. In raporturile cu regalitatea ungara, starile si-au depasit atributiile, insusindu-si dreptul regal de numire a voievodului Transilvaniei. Realegerea sub titlul de capitan>' a lui Mailat ~i Balassa in functia vacanta
Turcica I, 12, Konv. 4 (\ 556 1- V) fol, 2Ha- 2Hb. S. Szilagyi, op. cit.. vol. I, p. 7-H. 223 Dupa unii nobili poloni, promisiunile lui Mailat s-au referit la castele ~i la bani. Vezi I. Corfus, op. cit., doc. nr. 26, p. 33. 224 S. Szilagyi, op. cit., doc. nr. I, p. 40.
221 Ibidem,
222

de voievod al Transilvaniei reprezinta de fapt 0 inovatie, avand In vedere ca starile privilegiate si-au arogat 0 competenta, care nu a avut atunci nici temei legal si nici temei practic. Pe de alta parte, tocmai insusirea acestui drept regal le-a conferit starilor calitatea unui izvor de lcgitimare atat a alegerii cat si a puterii princiare. Pe aceasta competcnta noua a starilor sau mai bine zis pe recunoasterea ei, si-a interneiat Mailat demersurile in vederea confirmarii sale de catre sultan ca voievod al Transilvaniei. Din pacate, noua stare de drept creata nu a coincis cu calculele politice ale sultanului Suleyman Kanuni de dominatie In Europa Centrala. Prezenta lui Stefan Mailat In scaunul Transilvaniei nu a constituit pentru Stileyman Kanuni rezolvarea politic a favorabila a succesiunii regelui loan Zapolya. In septembrie 1540, Poarta nu mai avea interesul faramitarii, de dragul unui principiu de drept, a regatului ungar, care trebuia cucerit in intregime. In condi[iile In care numirea lui loan Sigismund Zapolya reprezenta alternativa nccesara Portii pentru negarea pretentiilor lui Ferdinand I de Habsburg la succesiunea lui loan Zapolya si pentru zadamicirea faramitarii rcgatului ungar, reactia sultanului fatu de cererea lui Mailat nu s-a lasat asteptata. De altfel, refuzul sultanului de a-l confirma pe Mailat ca voievod al Transilvaniei s-a intemeiat, de fapt, pe atitudinea oscilanta a starilor privilegiate, ca ~i pe sciziunea produsa de framantarile declansate de moartea lui loan Zapolya, Asadar, Suleyrnan Kanuni a speculat in mod abil reticenta starilor intrunite in dieta partials de la Biertan (21 septembrie 1541), de a se pronunta in fata ceausului Yusuf ~i In numele intregii tari in privinta alegerii lui Mailat ca voievod. Prin al itudinea lor prudenta si rezervata, ca si prin instructiunile date solului lor la Poarta, Lazar Vesszody, de a nu se implica in vreun fel in cererea lui Mailat de numire sau confirmare ca voievod, starile au exclus, pcntru moment, orice posibilitate de sustinere a dreptului lor de libera c1cctio. Sultanului i s-a oferit astfel pretextul de a refuza in mod oficial ccrerea lui Mailat, invinovatindu-l totodata de inconsecventa si inertie politica->. In virtute a acestui temei si a interventiilor nobilimii,
225 A.C. Schaendlinger, C. Romer, op. cit., doc. nr. I, p. 4: "Tu ai trimis acum scrisoarea ta la Inalta mea Poarta Cll pomenitul ceaus (Yusuf) ~i cu omul tau Lazar. In scrisoarea ta, care a sosit, tu nu ai facut nimic din cele referitoare la lucrurile (voicvodatul) pe care le-ai cerut in trecut ~i IlU a fost scris nici un raspuns hotarat".

234

235

Stileyman Kanuni i-a anuntat oficial, intre 13 ~i 22 septembrie 1540, lui Mailat modul sau de reglementare a succesiunii lui loan Zapolya, respectiv numirea fiului sau, loan Sigismund Zapolya ca rege al Ungariei. Asadar, numirea succesiva a lui loan Sigismund ca rege al Ungariei si, dupa cucerirea cetatii Buda, ca principe al Transilvaniei ilustreaza primatul fortei asupra oricarui drept. Acest principiu a guvernat relatiile sultanului cu starile si capeteniile din Transilvania atat inainte cat si dupa constituirea principatului autonom. Sub amenintarea pierderii tuturor drepturilor ~i chiar a vietii lor, Suleyman Kanuni le-a ordonat, in aprilie 1541, sa nu-i mai sprijine pe Mailat si Balassa, partizanii lui Ferdinand I de Habsburg, ci sa i se supuna lui loan Sigismund Zapolya, noul lor suveran>', Credem ca imprejurarile ~i modul In care a avut loc numirea principelui In 1541 au indernnat starile sa evite reeditarea unei situatii asemanatoare. Acesta este, dupa parerea noastra, motivul pentru care dieta intrunita la Cluj, la 26 februarie 1543, a hotarat sa ceara Portii acordarea dreptului de libera e1ectio. Solia insarcinata cu predarea kharadjului transilvan a avut misiunea de a obtine 0 recunoastere oficiala, adica un act din parte a sultanului: "sa binevoiasca -csultanul> ca in scrisoarea sa, sa confirme libertatea noastra de a putea <alege sau avea> din randul natiunii noastre ungare pe acel principe, pe care-I voim">". Atat timp cat dominatia sa asupra Europei Centrale si suzeranitatea asupra principatului autonom nu s-au aflat in primejdie, sultanul nici nu s-a gandit sa le recunoasca starilor privilegiate un astfel de drept. Numai in momentul inlaturarii suzeranitatii otomane si a ocuparii Transilvaniei de catre trupele Imperiale ~i dupa ce ~i-a epuizat toate mijloacele de convingere si intimidare, inclusiv cucerirea Banatului, numai atunci sultanul a fost dispus sa recunoasca libete electio. Incepand din august 1552, Si.ileyman Kanuni a transformat libere electio
HHStA Turcica 1,5 Konv. 3 (1541 1- VIII), fa!' 51: "Ego regnum Hungariae ct TranssyJvaniac Dei voluntatc sicut alia rcgna mea, gJadio accepi, nee patiar regna mea ullo modo molestari. Regnum Hungariae ex mea potentia filio regis Joannis contuli" ... 227 S. Szilagyi, op. cit., doc. nr. XXVII, p. 176.
226

dintr-un drept intr-un instrument de restaurare a suzeranitatii sale asupra principatului autonom. Aceasta actiune poarta pecetea oportunismului politic, dat fiind ca s-a ajuns la proclamarea de catre sultan a unui drept, pe care nu l-ar fi acceptat ~i nici recunoscut In cadrul relatiilor curente, definite de 0 suzeranitate restrictiva. In eventualitatea in care loan Sigismund Zapolya nu ar fi fost dispus sa revina in scaunul princiar al Transilvaniei, starile aveau dreptul si calitatea de a-si alege principele indiferent de titlul pe care i l-ar fi acordat: "comes vel banus sive woywoda" dar numai "pentru a alunga trupele imperiale'">, Transformata practic in ordin, propunerea a fost repetata continuu din august si pana in decembrie 1552229, cand au fost cunoscute la Poarta intentia si dorinta Iui loan Sigismund de a fi din nou principele Transilvanici-v. Chiar si in conditii de incetare propriu-zisa a suzeranitatii sale, suitanul a oscilat, de fapt, intre recunoasterea ~i incalcarea dreptului de libere electio. Ordinul de primire in principat si recunoastere a lui loan Sigismund Zapolya ca suveran a fost repetat in mud obsedant si s-a intemeiat, in primul rand, pe dreptul sultanului de a-i numi pe principii Transilvaniei. Pe de alta parte, recunoasterea alegerii de catre stari a voievodului Andrei BMhory231,a guvernatorului Petru Haller-'? si a oricarui principe dorit de cele trei stari privilegiate-" a fost conditionata de catre sultan de inlaturarea de facto a administratiei imperiale, adica de alungarea trupelor de ocupatie, a reprezentantilor ocarmuirii habsburgice, ca si de plata kharadjului. Si mai tarziu, in aprilic 1553, Si.ileyman Kanuni le-a garantat, din nou, starilor exercitarea conditionata a dreptului de Iibexe electio, numai daca alesul lor readucea principatul autopom sub suzeranitatea Portii>'.
228 229

HHStA Hungsrica 425, Konv. B fol. 44,40 f', 36 f. Ibidem; A.C. Schaendlinger , C. Romer, op. cit., doc. nr. 24, p. 39-41;

nr. 27,

p.43. Ibidem. doc. nr. 25, p. 42. Ibidem. doc. nr. 27, p. 44. 232 Ibidem. doc. nr. 26, p. 42. 231 E.D. Petritsch, Rcgcstcti der osmunischen Dokumente im ostcrrcichischcn Steetsurchiv, Vicna, 1991, doc. nr. 213, p. 88. 2:14. A.C. Schaendlinger, C. Romer, op. cit., doc. 11r.29, p. 45--46.
230 231

236

237

Faptele amintite au redus, asadar, recunoasterea dreptului de libcre clcctio la 0 simpla declaratie de drept, data fiind rezolvarea traditionala printr-o noua numire de catre Poarta a principelui minor, in numele caruia abdicase mama sa, regina Isabella, in iulie 1551. Presiunile exercitate de Poarta in vederea acceptarii lui loan Sigismund Zapolya ca principe au atins punctul culminant in februarie 1556, asa cum rezulta din hotararile dietei de Ia Sebesul Sasesc (8 martie 1556). Confruntate cu perspectiva devastarii si anexarii Transilvaniei la Imperiul otoman, perspectiva garantata de ordinul sultanului comunicat in dieta de la Turda (2 februarie 1556)235,starile au fost nevoite sa-I recunoasca principe si sa-i declare credinta lui loan Sigismund Zapolya: "din motivele pomenite mai sus, prin vointa egala il punem astazi principe si rege pe domnul nostru copil, pe fiul regelui loan, caruia, potrivit demnitatii sale, ii suntem si ii vom fi intru totul credinciosi'?>, Asadar, in cazul Iui loan Sigismund Zapolya, Poarta a incalcat cu repeziciune si cu mare usurinta un drept, pe care-I proclamase ~i a carui respectare 0 fagaduise in mai multe randuri. Pentru Suleyman Kanuni, ca si pentru urmasii sai, numirea principelui ~i a domnilor romani a fost intotdeauna instrumentul eficient de mentinere ~i consolidare a.controlului otoman asupra Transilvaniei si Tarilor Romane. Pe acest principiu s-a intemeiat, de fapt, refuzul sultanului din noiembrie 1563 de a ingadui starilor sa-~i exercite inca in timpul vietii lui loan Sigismund Zapolya dreptul lor de libei electio. Stileyman Kanuni nu a dorit consolidarea puterii starilor privilegiate in principat prin alegerea candidatului lor ca succesor al lui loan Sigismund in scaunul Transilvaniei. Pentru 0 asemenea interpretare pledeaza ~i faptul ca sultanul a fost dispus sa-I accepte doar pesuccesorul competent si loial desemnat de loan Sigismund Zapolya>". In situatia in care starile au
235 S. Szilagyi, op. cit., doc. nr. XXVII, p. 567: "ca aceasta tara ~i Ungaria au fost date spre vesnica Impara(ie dornnului nostru copiJ milostiv , fiului regelui loan ~ini s-a atras atentia ca sll-l aducem printre noi, cu fortele noastre proprii; pentru ca daca 11110 vom face, cumplit ne va pedepsi pe toti". 236 Ibidem. p. 570. 2:17 E.D. Petritsch , op. cit.. doc. nr. 414, p. 147.

dorit sa trans forme un principiu de drepr'> intr-o realitate politic a , sultanul Suleyman a reactionat prompt. In acest caz chiar Poarta a incercat sa. franeze practica innoitoare impusa de stari 0 data cu reinscaunarea lui loan Sigismund prin introducerea pactului de drept comun. Asadar, interdependent a stabilita de stari intre acceptarea conditiilor de alegere si realizarea lor imediata de catre candidatul la scaunul princiar, precum si prestarea reciproca a juramantului de credinta, le-a conferit reprezentantilor celor trei natiuni privilegiate competente ~i puteri sporite in principat. Aceste competente si puteri par sa nu-i fi fost straine sultanului Stileyman Kanuni, care a incercat sa le limiteze in felul sau. Pana la moartea sa in 1566, Suleyman Kanuni a redus, asadar, negocierile legate de recunoasterea ~i proclamarea dreptului de Iibere electio la 0 declaratie deprincipiu. Ahdnameul acordat in 1566lui loan Sigismund Zapolya a recunoscut ~i consfintit in mod oficial dreptul starilor de a-si alege in chip liber principele, a carei numire urma sa fie confirmata de Poarta prin trimiterea insemnelor puterii: "principe i~i va alege tara pe cine va dori, liber fiind in aceasta si cercetandu-ne ~i pe noi pentru a-l irnpodobi, voi trimite calul meu bun prevazut cu toate <insemnele> buzduganul, steagul, sabia mea impreuna cu coiful imp anat, pentru impodobirea lui"239. Inscrierea acestui principiu de drept in ahdnameul din 1566 reprezinta recunoasterea oficiala de catre Poarta a principatului ca monarhie electiva, precum si legalizarea unei autonomii mai largi in raport cu cea fixata Transilvaniei in momentul intemeierii sale ca stat vasal, Poarta a renuntat, implicit si pentru moment, la practicile sale de numire a principelui si a guvernatorului din perioada constituirii principatului autonom. Interventia otomana din 1541 in numirea lui loan Sigismund ca principe, a lui Martinuzzi ca guvernator si a lui Petru Petrovici in functia de comite de Timis s-a perpetuat apoi si in cadrul conflictului izbucnit intre Martinuzzi, pe de 0 parte, regina
L. Racz, Fohstslom 605 koruumyziis, p. 54, Ion. St. Pascu, VI. Hanga, Ctestonuuie, p. 422; FI'. Salamon, Mngyurorsztig a torok hoditiis kottiben, p. 79.
2:18 '239

238

239

Isabella si Petru Petrovici, pe de alta parte. In 1546, cand regina Isabella s-a plans la Poarta de Martinuzzi, acestuia i s-a cerut grabnica socoteala=. Guvematorul a fost inlocuit temporar cu Petru Petrovici abia In septembrie 1550241, revenind In functie apoi In 1551242.Printre ultimele interventii ale sultanu1ui In numirea guvematorilor Transilvaniei se numara si desemnarea temporara ca guvemator, la 7 aprilie 1554, a lui Petru Petrovici, pe 0 perioada limitata de reinscaunarea efectiva a lui loan Sigismund>". Dupa restaurarea principatului autonom, starile privilegiate au ajuns sa conteste, In 1557, numirea lui Francisc Bebek ca guvemator al Transilvaniei, socotind-o nu numai ca o incalcarc a obiceiului tani, ci ~i ca un prejudiciu adus reginei Isabella ~i lui loan Sigismund: "contra dignitatem nos tram filiique nostre serenissimi et libertatem atque consuetudinem regni">'. Opozitia energica a starilor pare sa fi constituit un argument convingator In a determinaPoarta sa renunte pentru multa vreme la numirea vreunui guvemator a1 Transilvaniei>". Pentru loan Sigismund Zapolya inscrierea dreptului de libeie elcctio In ahdnameul din 1566 nu a fost suficienta in vederea regleS. Szilagyi, op. cit., p, 206. HHS1A Turcica, I, 8, Konv. 4 (1550 VIl-IX), fol, 121. 242 S, Szilagyi, op. cit, p. 313. 243 HHStA Turcica 1,10, Konv. 3 (1554 I-V) 1'01.49-50: "tamen donee rex Stephanus advenict, ut interim magnificus comes Petrus Petrowyth in loco et nomine SLIO omnia gubernat et fideliter procurat, mandavirnus et in locumtenentern regis Stephanis ellcgimus". 244 S. Szilagyi, op. cit., vol.Tl, doc. nr. V, p. 77. 245 Pentru reactia energid! a reginei si a starilor irnpotriva numirii lui Fr. Bebek ca guvernator si pentru argumentele enumerate in iunie 1557 de Rustem pasa in favoarea acestei actiuni HHStA Turcica I, 13, Konv. I (1557 I-VI), fol, 112: "che il signor ha fatto il Bebeck governator del figliol di re Giovan per sua utilita, perche il Bebeck e homo a far gran beneficio a detto figliol. .. che dctto figliol regio 10 debba acettar per suo consegliere , perche quando no 10 acettasse et che 10 metesse in desperation che detto Bebeck se accordasse con la Maesta Vestra"; dupa G. Miiler, Die Tiltkcnnctrschutt in Siebenbiitgen, p. 64, opozitia starilor privilegiate a oprit pentru vremc Indelungata,pana in vremea domniei Ecaterinei de Brandenburg, nurnirea unui guvernator de catre Poarta.
240 24l

mentarii, pe aceasta baza, a succesiunii sale In scaunul princiar al Transilvaniei. A mai fost nevoie si de stabilirea, de comun acord cu starile privilegiate, a modalitatii concrete de desfasurare a alegerii lib ere a principelui. Neintrunirea unei majoritati reprezentative a starilor reunite cu acest scop, la 23 iulie 1567, in dieta partiala de la Alba Iulia>", a amanat numai rezolvarea unei probleme msemnate pentru soarta principatului autonom In vederea evitarii framantarilor interne si a luptelor pentru scaunul princiar. Statile intrunite la Alba Iulia intre 8 si 17 septembrie 1567 au intarit, prin juramant, fagaduiala lor de a respect a intocmai testamentul politic al lui loan Sigismund Zapolya si de a asigura prin exercitarea dreptului lor de libers electio 0 continuitate pasnica In ocuparea scaunului princiar: "ca ne obligam cu totii impreuna, ca daca Domnul Dumnezeu ne-o rapeste pe Maiestatea Sa din aceasta lume, ca noi sa nu ne risipim, din care lucru ar putea decurgc marea noastra pieire; ci sa ne alegem principele prin vointa egala, in felul in care aceasta (libera electic) a fost ca~tigata 1a puternicul imparat turcesc, iar acest act referitor la alegere a fost dobandit cu mare cheltuiala'?". Date fiind demersurile indelungate ~i cheltuielile pricinuite de inscrierea dreptului de libet electio in ahdnameul din 1566 si mai ales insemnatatea deosebita a reglementarii succesiunii 1a tron, starile nu au pregetat sa-si rntareasca propriile hotarari prin juramant: .Juram pe Tatal, pe atotputernicul Dumnezeu, creatorul cerului ~i al pamantului, pe Domnul nostru Iisus Hristos ~i fiul sau sfant ~i pe Sfantul Dub ca noi sa dobandim fara sciziune bine1e tarii, astfel ca atunci cand se va implini vointa Domnului si-l va lua dintre noi pe domnul nostru milostiv, noi sa ne alegem principe prin vointa egala si nu prin dezbinari">". Si mai tarziu, dupa moartea lui Sti1eyman Kanuni, la Szigetvar, urrnasul sau, Selim al Il-Iea, pare sa fi garantat exercitarea dreptului de libere electio atunci cand a fagaduit, Transilvaniei, In firmanul trimis in noiembrie 15661ui loan Sigismund Zapolya, aceleasi drepturi ~i aceeasi protectie acordate de tatal sau.
246 247 248

s. Szilagyi,

op. cit., vol. II, p. 262. Ibidem, doc. nr. XVI, p. 335. Ibidem, p. 336-337.

240

241

Principele s-a grabit, de altfel, sa incunostiinteze, printr-un rezumat al acestui firman=, starile privilegiate convocate in dieta la Sibiu, la 30 noiembrie 1566, asupra cursului pe care urmau sa-I inregistreze relatiile lor cu Poarta. Dispozi!ia si capacitatea Portii de a respecta acest drept au variat, in ultimii ani ai domniei lui loan Sigismund Zapolya, in functie de relatiile sale personale cu Selim al Il-lea. Numai astfel se explica faptul ca, ill 1568, la rugamintea principelui, sultanul ar fi reglementat astfel modul de exercitare a autoritatii supreme in Transilvania, meat l-a confirmat pe loan Sigismund din nou ca principe, fagiiduindu-i totodata succesiunea eventualului sau urrnas, In scaunul princiar al Transilvantei=. Cu toate acestea, la moartea lui loan Sigismund Zapolya starile privilegiate si-au exercitat, la 25 mai 1571, pentru prima data dreptul de Iibere electio, alegandu-I principe, la Alba Iulia, pe Stefan Bathory, capitanul cetatii Oradea>r. Graba cu care si-au exercitat un drept revendicat ades si vreme indelungata a fost motivata de reprezentanui celor trei natiuni prin dorinta de a preveni astfel imixtiunea sultanului in numirea principelui. Starile privilegiate s-au temut atunci de impunerea in Transilvania a unei practici asemanatoare cu eea a numirii domnilor Tarii Romanesti ~i Moldovei de catre sultan=. Recunoseut in mod ofieial in 1566 ~i exercitat apoi ill 1571, dreptul de libera electio a fost inscris, la cererea reprezentantilor diplo249 Ibidem, p. 259 ~i doc. nr. XlII, p. 321: "prin care a fost fagaduita aceeasi bunavointa ~i protectie, care a fost acordata de tatal sau (sultanul Siileyman sub!. noastra), pe care scrisoare trimitandu-ne-o Maria Ta, am inteles acelea"; Gy.Vajda, Erdelyi viszonys a Pottehoz, p. 17. 250 Ibidem,p. 19-21. 251 Pentru procedura de alegere a lui Stefan Bathory vezi jurarnantul starilor, S. Szilagyi, op. cit., doc. nr. III, p. 458-459.

matici ai principilor, in ahdname1ele acordate Transil vaniei. El a fost, totodata, ~i conditia permanenta de alegere impusa principilor de catre starile privilegiate in cursul secolului al XVII-lea asa cum rezulta din.

Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eidem ennexenmr". Cu toate aces tea , Poarta a. n~soe()tit ades dreptul

de libete electio,proeIamandu-llnsa cuge-rierozi"tat~i'n momentele incetare efectiva (1551-1556, 1600-1605) a suzeranitatii sale asupra Transilvaniei. In aceste imprejurari, afirmarea ~i impunerea libeiei electio tocmai de principii a carer alegere a prejudiciat In vreun fel dreptul amintit ne apare ca 0 solutie optima de mentinere a echilibrului in relatiile Transilvaniei eu cele doua imperii rivale.

de

,
,I

c. Confirmarea numirii sau alegerii principelui prin trimiterea insemnelor puterii


Aeti.~~~~~delrlVestitur~ a principelui numi; de sultan sau ales de starile privilegiate a presupus deopotriva acordarea actului de investitura beret cu caracter de ahdname sau shdtuune si inmanarea insemnelor.puterii. Potrivit prevederilor din ahdnameul acordat in 1566 lui loan Sigismund Zapolya, care consfintea 0 practica mult mai veche, inmanarea msemnelor puterii adica a steagului de domnie (Iive-i serii, sancljak), a sabiei (kflfdj), a buzduganului (topuz), caftanului (kbilet), bonetei (iiskiii) a echivalat cu confirmarea solemna a principelui de catre Poarta. In cadrul relatiilor de vasalitate intemeiate pc leg-amant (ahd), predarea insemnelor puterii in fata starilor i-a conferit principelui autoritatea necesara pentru a domni, consolidandu-i, astfel, puterea. Solii trimisi eu acest seop la Istanbul au avut misiunea de a
25.1 Pentru conditiile puse principilor Gabriel Bathory, Gabriel Bethlen, Ecaterina de Brandenburg, Gheorghe Rakoczy 1, Gheorghe Rakoczy al ll-lea ~i Francisc Rakoczy vezi A.Herlea, V. Sotropa, I. Floca, VechiJe leglslutii transilvene Approbutue Constitutiones 1653. .Mitropolia Ardealului", XXI, 7-9, 1976, art. 1I, p. 475; art. VII, p. 476: art. II, p. 477: art. IX, p. 479; art. IX, p. 480; art. I, p. 480---481.

prestat

252 Ibidem, doc. nr. III, raportul executorilor testamentari ai lui loan Sigismund Zapolya despre desfa5urarea dietei de la Alba Iulia adresat lui Maximilian al Il-lea, p. 455: "Porro nos ius electionis caesaris Turcarum, iuxta indultum antea per ipsum factum evitare prevernrcque volentes, ne videlicet super electione vayvodae consuetudo Transalpinensis et Moldaviensis in Transsylvaniam introducereter, pridie electionem peregirnus ... ".

242

243

stabili concordant a intre recunoasterea teoretica (ahdname) si cea practica (trimiterea insemnelor puterii) a inscaunarii noului principe. Dupa marturia izvoarelor, constituirea formal a , la 4 septembrie 1541, a principatului autonom a fost insotita de acordarea un or insemne ale puterii copilului loan Sigismund Zapolya. Aceasta actiune de confirmare a puterii a fost relatata in chip diferit de cronicile otomane si ungare, precum si de rapoartele de solie ale reprezentantilor lui Ferdinand de Habsburg in tabara otomana de la Buda. Coroborarea insemnarilor cronicarului Gheorghe Szeremi cu cele ale lui Lutfi pasa si ale contelui Nikolaus yon Salm ne ingaduie sa verificam 0 ipoteza forrnulata recent de Lajos Racz. Dupa parerea sa, bastonasul de aur primit in dar de loan Sigismund Zapolya la plecarea sa din tabara otomana poate fi considerat ca simbolul predarii puterii=. Totodata, autorul critica modul diacronic, in care Gheorghe Szeremi a relatat investirea treptata a copilului loan Sigismund cu insemnele puterii. Nedumerirea sa priveste acordarea, ulterioara primirii bastonasului de aur, a caftanului de domnie, de~i inca inaintea plecarii lui loan Sigismund spre tabara otomana soIia sultanului Ie daruise rnagnatilor caftane scumpesv. Intr-adevar, raportul de solie intocmit de contele yon Salm rnentioneaza predarea in ajunul plecarii principelui-copil spre Transilvania256 a mai multor caftane aurite (gulden tockh), ca si a un or cai de rasa, frumos impodohiri, Pentru a reconstitui modul in care s-a desfasurat inrnanarea insemnelor puterii ca si detaliile acestei actiuni, recurgem la cronica intocmita de Lutfi pasa. ~i acest izvor atesta rnarturia Iui Szeremi, dupa care toti nobilii aflati in suita reginei Isabella au primit caftane dintre cele mai scumpc (khilat-i fahire). In ce priveste insa datele referitoare la insemnele primite de Ioan Sigismund, acestea reflecta 0 diversificare a lor: .Padisahul lslamului i-a dat drumul, cinstindu-l asa cum se cuvine ~i dandu-i cingatoare batuta cu pietre pretioase, un cal impodobit cu lanturi de aur, precum si alte
254 255
256

.~
'tt

amintiri si favoruri pentru mama sa"257.Spre deosebire de Lutfi Pasa, Ibrahim Pecevi, care a folosit 0 serie de cronici ungare, a redus In mod sintetic investitura lui loan Sigismund la recunoasterea atat teoretica, la actul de numire in functie, cat si la cea practica, Ia simbolul puterii, adica laacordarea buzduganului: "EI a adus ~i predat beratul de craiie, precum ~i buzduganul de craiie, trimise din partea padisahului pentru acel micut fiu de crai'?". ~i mai tarziu, in momentul trccerii Transilvaniei sub administratie habsburgica, sultanul Silleyman si-a insotit amenintarile adresate starilor de prezentarea modului de alegere ~i confirmare a unui principe de orientare prootomana. Steagul de domnie (sandjak) devenise in conceptia lui Silleyman Kanuni nu numai un act de confirmare a principelui ci ~i definirea rangului sau259 Mai mult, pentru sultan ca si pentru marii demnitari otomani, trimiterea steagului de domnie lui loan Sigismund Zapolya si inmanarea sa comitelui Petru Petrovici desemnat, in aprilie 1554, guvernatorul unei tari afIate sub administratie imperiala, a fost un act politic demonstrativ , Numirea lui loan Sigismund Zapolya in scaunul princiar al unei tari ocupate, ca si declaratiile referitoare la acordarea steagului de domnie tanarului principe, trebuiau sa anuleze de iute pretentiile lui Ferdinand I de Habsburg de a i se recunoaste la Poarta stapanirea Transilvaniei. Acest sens I-au dobandit deci, in mai 1554, declaratiile vizirului Ahmed pasa facute lui loan Vegh din Brasov, solul trimis de Ferdinand la Istanbul: "In huius signum et testimonium vexillum et gladius a potentissimo Caesare mittitur Stephano regi, filio Ioannis regio. Igitur iam voluntate Caesaris, ego Orwz chawz et Ferhan beg elegi ac mittam, qui vexillum et gladium una cum regno Transilvaniae in manus Stephani regis dare debeant">' . Nu dispunem deocamdata de informatii eerte asupra inmanarii unor insemne ale domniei cu ocazia revenirii reginei Isabella si a lui
257

Liitfi Pasa , Tcvarih-i

AI-i

OWlall.

cd. in traducere

la M. Guboglu ,

L. Racz, op. cit.. p. 70. Ibidem. K. Nehring, op. cit .. doc. nr. 2, p. 15.

M.A. Mehrnet, Cronici tutccsti, vol. I, p. 249. 258 Ibrahim Peyevi, Turib, vol. I, p. 241. 259 A.C. Schaendlinger, C. Reimer, op. cit., doc. nr. 24, p. 39-41. 2611 HHStA Turcica 1,10, Konv. 3 (15541-V), 1'01. 2()4.

244

245

loan Sigismund Zapolya in Transilvania si a intrarii lor solemne in Cluj, la 22 octombrie 1556. Din cronica lui Wolfgang Bethlen stim doar ca in suita lor s-au aflat ceausii trimisi de sultan, care i-ar fi adus un steag rosu impodobit la mijloc cu 0 inima de aur, un simbol al protectiei sultanului>'. S-ar putea, totusi, ca acest steag adus de la Poarta sa fi fost steagul de domnie (Iivs-i sexii, sandjak), care insotea in ceremonialul otoman inscaunarea principiI or si a domnilor romani. In schimb, preluarea deplina a domniei de catre loan Sigismund Zapolya la moartea mamei sale Isabella (15 sept. 1559) a fost intarita, la un interval de numai 0 luna, de catre sultanul Si.ileyman Kanuni prin acordarea unuia dintre insernnele puterii: "ti s-a trimis caftanul meu imparatesc"262. Este interesant faptul ca scrisoarea sultanului, in care s-a anuntat trimiterea caftanului ca rasplata a credintei sale ~i a slujbelor prestate Portii, nu mentioneaza nici cauza ~i nici irnprejurarile acestei actiuni. Nu exista nici 0 referire concreta la moartea reginei Isabella si nici la preluarea integral a a autoritatii princiare, sultanul incluzandule probabil in formula "altele" (gayri), atunci cand s-a referit la continutul scrisorii pe care i-o adresase loan Sigismund. In realitate, principele s-a grabit sa-i anunte sultanului moartea mamei sale si preluarea domniei depline in Transilvania printr-o scrisoare predata de solul sau263 Firmanul de raspuns allui Si.ileyman, care rezuma de fapt imprejurarile ~i motivele acordarii Transilvaniei si a Partiumului (vileyct-i Erdel ve se'ir Macar vilayetinin sana intiye; eyleytip) Iui loan Sigismund, precum si obligatiile sale de principe, poate fi considerat si ca un act de intarire264 a unui berat de domnie anterior. Sustinem aceasta ipoteza si in virtutea faptului ca actiunea de confirmare a lui loan Sigismund Zapolya in februarie-martie 1566 a reeditat, la alte dimensiuni, procedura din 1559. In 1566 interesele politice si militare
Vezi S. Szilagyi, op. cit .. vol. II, p. 3, nota 3. 3. Numuruli Miihimme Defteri. doc. nr. 40R, p. 184. 263 S. Szilagyi, op. cit .. p. 132; neavand acces la izvoarele otomane L.Racz, op. cit., p. 70 crede ca nu mai era nevoie de confirmarea unui copil ales odata rege la moartea tatalui sau pe campia de la Rakos. 2M 3. Nununutt. .. doc.cit.. p, 184.
261 262

ale Portii legate de campania de la Szigetvar au fost speculate de partizanii lui loan Sigismund la Istanbul intr-un asemenea mod, incat sultanul Suleyman a sporit semnificatia si caracterul solemn al actiunii de acordare a ahdnameului ~i de inmanare a insemnelor puterii. Faptul ca ahdnameul din 1566 a enumerat insemnele puterii care trebuiau trimise principii or nu echivaleaza cu 0 sporire sau diversificare a darurilor date de Poarta, opinie sustinuta de L. Racz265 Nu putem impartasi insa 0 asemenea parere, care nu ia in consideratie natura reala a raporturilor intre Transilvania si Poarta stabilite pe baza de legamant (ahd). Enumerarea insemnelor puterii in acest ahdname, care au fost mai numeroase decat cele primite in februarie 1566 de loan Sigismund (caftan, cal de rasa, sabie aurita batuta cu margaritare)266, corespunde deopotriva unei definiri a rangului detinut de principele transilvan in ceremonialul otoman ca si pozitiei sale in raport cu suzeranitatea protectoare exercitata de Poarta. De altfel primirea fastuoasa de care s-a bucurat loan Sigismund Zapolya in tabara otomana de la Zemun, redata in mod sugestiv de 0 serie de miniaturi otomane>" este un exemplu in acest sens. La Zemun, principele loan Sigismund i-a prestat omagiu sultanului Si.ileyman Kanuni, actiune descrisa amanuntit de cronicile otomane=" ~i ilustrata de rniniaturi. Totodata, intalnirea de la Zemun este interesanta si din punctul de vedere al simbolurilor puterii. Pe de 0 parte, loan Sigismund a purtat in tabara sultanului insemnele puterii primite anterior>", iar, pe de alta parte, el a predat, la randul sau, daruri cu caracter simbolic, care au intrat apoi in traditia relatiilor impuse de suzeranitatea otomana. Din

:~I

L. Racz , op, cit., p. 70-71. S. Szilagyi, op. cit., p. 250. 267 Vezi cunoscuta miniatura pastrata in Sigetvet Tarihi de Ahmed Feridun pasa, Topkapi Sarayi Muzesi H. 1339; fo1. 16 b, reprodusa de Zeren Akalay, The Forerunncts of Classical Turkish Ministute Painting, Fifth International Congress of Turkish Art, ed. G. Feher, Budapesta, 1978, p. 46, fig. 18 ~i in Kuize Gesclucbte
265 21\6

Siebenbiitgcns, p. 256, fotogratia IlL 8. 2()S Vezi inscrnnarile lui Mustafa Ali, Heft MecfjIis,ed. M. Guboglu, M.A. Mehmet, Cronici. vol. I, p. 396; Mustafa Selaniki, Ttuili, ed. Croniei I, p. 359-360. 2()9 L. Racz, op. cit .. p. 71, le numeste daruri simbolice.

246

247

insemnarile lui Grigore Banffy, unul dintre nobilii transilvani care I-au insotit pe principe in tabara sultanului, aflam ca, la prima audienta acordata de Suleyman Kanuni, loan Sigismund a purtat 0 cingatoare cu sabie aurita si pumnal aurit, toate impodobite cu margaritarerc In sfarsit, Ia audienta de rarnas bun el i-a predat sultanului 0 cantitate insemnata de aur si argint, nelipsind nici cativa soimi alesi-n, daruri pe care Suleyman Kanuni Ie.a tinut la mare cinste intocmai ca si urmasii sai, Ne confruntam de fapt cu 0 actiune de acordare a insemnelor puterii, respectiv cingatoarea de aur, sabia, pumnalul si caftanul aurit, un khilat-i fahire, acele daruri simbolice mentionate de Grigore Banffy, cu prilejul relatarii audientelor de la Zemun. pin punct de vedere simbolic, aceste insemne au reflectat esenta relatiilor de vasalitate intemeiate pe Iegamant (ahd) ca si 0 actiune de intarire a autoritatii centrale. Si la audientele de la Zemun ca si Ia numirea lui Ioan Sigismund ca principe al Transilvaniei s-a respectat in mod strict traditia popoarelor turcice nomade de impunere a suzeranitatii lor. In virtutea acestei traditii, loan Sigismund Zapolya a primit doisprezece cai turcesti, dintre care trei au fost impodobiti cu sa aurita, incrusrara cu margaritare, cu zabale si fraie din aur272, oferind la randul sau sultanului soimi cu prilejul achitarii khsrsdjuluirn, Trimiterea calului de rasa, ca simboI aI suzeranitatii otomane dar si ca insernn al puterii principelui inscaunat in Transilvania, a intrat astfel si in traditia de confirmare propriu-zisa a principelui de catre sultan. Conform traditiei amintite, lips a acestui insemn putea chiar stirbi autoritatea principelui. Acesta a fost si motivul pentru care reclamatia facuta la Poarta in numele principelui Gheorghe Rakoczy al Il-lea a avut ca obiect trirniterea grabnica in Transilvania a calului de rasa ca un insemn restanr= al puterii sale.
270 Gr. Banffy, Mtisodi]; Itinos Mtisodi Szulcjmun cssszerhoz tnenctele es modja. ed. J. Kemeny In Erdclyorszsg tottcnet! ttiru I, vol. I, Cluj, 1~45, p. 43, L. Racz, op, cit., p. 71. 271 272 273 274

Trebuie sa relevam totodata faptul ca Poarta a acordat importanta ~i semnificatia cuvenita actiunilor de numire si confirmare ca principe a lui loan Sigismund Zapolya. Din acest punct de vedere, nu putem accepta teza Iui L. Racz, care a sustinut ca predarea insemnelor puterii a avut un caracter intamplator, nefiind imperativa si absolut necesara in momentul in care a inceput domnia sa-". Autorul merge chiar mai departe, afirmand ca acei principi, care le-au primit, nu le-au acordat prea mare insemnatate. Credem ca autorul a ajuns la 0 asemnea conc!uzie din lipsa unor informatii mai bogate si, in primul rand, din necunoasterea izvoarelor otomane, fara de care 0 asemenea cercetare nu este posibila ~i este lipsita de sens. De pilda, acordarea caftanului de pret, la scurt timp dupa moartea Isabellei, anuntata prin firmanul cmis la 14 octombrie 1559276, este numai unul din exemplele care dovedesc contrariul. Fara indoiala ca procesului de constituire deplina a principatului autonom i-a corespuns 0 perioada de cristalizare si din punct de vedere al procedurii de confirmare a principeIui, a relatiilor dintre Poarta si principatul autonom. AstfeI, precedentul creat in vremea domniei efective din 1559 a lui loan Sigismund Zapolya in. privinta actiunii ~i procedurii de confirmare a principelui (actul de confirmare, insemnele puterii) s-a transformat intr-un adevarat model. Acesta a fost invocat, mai tarziu, de toate soliile transilvane trimise la Poarta pentru a negocia textul actului de numire si procedura de confirmare solemna a principelui ales de stari,

d. Problema casatoriei principelui Transilvaniei


Incercarea Portii de a influenta ~i incuviinta chiar realizarea un or proiectede casatorie a lui loan Sigismund Zapolya s-a aflat in stransa legatura cu exercitarea suzeranitatii sale restrictive. ~i cu tendinta de a limit a autonomia Transilvaniei. Dreptul pe care sultanul Suleyman si l-a arogat in privinta incuviintarii sau respingerii acestor proiecte a
275 276

Gr. Banffy, op. cit., p. 44; L. Racz, op. cit., Joe.cit. Gr. Banffy, op. cit., p. 45. Ibidem. p. 44. L. Racz , op. cit .. p. 72.

,I
4

Ibidem. Vezi nota 272.

248

249