Sunteți pe pagina 1din 823

JOHN GRISHAM

Şi vreme e ca să ucizi

A Time To Kill, 1989

Lui Renée,

O

femeie nespus de frumoasă,

O

prietenă nestrămutată,

Un critic blând,

O

mamă duioasă,

O

soŃie desăvârşită.

1

Billy Ray Cobb era cel mai tânăr şi mai firav dintre cele două brute. La douăzeci şi trei de ani, petrecuse trei din ei la închisoarea din Parchman, pentru deŃinere şi trafic de droguri. Era un tip subŃirel, dar extrem de dur. În închisoare o dusese relativ bine, pentru că reuşise, prin mijloace obscure, să facă rost de stupefiante, pe care le vindea sau le dădea negrilor şi gardienilor, pentru a fi favorizat. În anul de după eliberare, continuase să prospere, iar traficul cu droguri îl plasase într-o poziŃie privilegiată în lumea interlopă din comitatul Ford. Era un adevărat om de afaceri, cu angajaŃi, cu tranzacŃii şi cu diverse obligaŃii; tot, în afară de taxe. În Clanton, era cunoscut ca fiind printre puŃinii care îşi permi- seseră să plătească şaisprezece mii, bani gheaŃă, pentru o camionetă Ford, de culoarea canarului, făcută la comandă. RoŃile luxoase, cromate, cu anvelope speciale, fuseseră obŃinute în urma unor tranzacŃii dubioase. Fanionul care flutura la lunetă, îl furase de la un suporter beat, la un meci de fotbal al echipei Ole Miss. Camioneta era obiectul cel mai de preŃ pe care îl deŃinea Billy Ray. Acum stătea pe oblonul benei, fumând haşiş şi bând bere, privindu-l pe prietenul său, căruia îi venise rândul.

Willard era cu patru ani mai mare, dar mult mai prost decât el. În general, nu avusese încurcături şi nici nu se implicase în "afaceri". Poate doar câte-o încăierare ocazională, urmată de o noapte petrecută la "răcoare", dar nu ceva ieşit din co- mun. Zicea că e tăietor de lemne, dar nu prea intra în pădure, pentru că avea probleme cu spatele. Avusese un accident pe când lucra la o platformă maritimă din Golf. Compania petrolieră îi plătise atunci o sumă frumuşică, dar pierduse totul când îl părăsise nevasta. OcupaŃia sa actuală era aceea de zilier la Billy Ray Cobb, care nu plătea mult, dar îi trecea cu vederea prostia. În sfârşit, avea şi el o îndeletnicire, aşa cum îşi dorise de atâta vreme. Deşi împlinise zece ani, fetiŃa părea mult mai mică. Stătea pe coatele care îi fuseseră imobilizate, legate cu sfoară galbenă de nailon. Picioarele îi erau desfăcute grotesc; dreptul era legat de un stejar tânăr, iar stângul, de un par putred, căzut dintr-un gard părăginit. Sfoara îi pătrunsese în carne, iar sângele îi şiroia pe picioare în jos. FaŃa îi era umflată şi plină de sânge; avea un ochi tumefiat; celălalt era pe jumătate deschis, aşa că îl putea vedea pe bărbatul alb din camionetă. Nu se uita la cel de deasupra ei, care gâfâia şi înjura transpirat, făcând-o să sufere îngrozitor. Când termină, acesta îi trase o palmă şi începu să râdă. Celălalt izbucni şi el în

hohote. Râdeau din ce în ce mai tare, rostogolindu-se prin iarbă, lângă camionetă, chicotind şi Ńipând ca doi nebuni. FetiŃa se întoarse cu spatele la ei şi începu să plângă înce- tişor, ca să nu facă zgomot. O bătuseră mai devreme pentru că strigase după ajutor. O ameninŃaseră chiar cu moartea, dacă nu-şi Ńinea gura. Obosiră de atâta râs şi se urcară în remorcă. Willard se şterse cu cămăşuŃa fetiŃei, umedă de sânge şi de sudoare, ceea ce îl făcu pe Cobb să bombănească. Prietenul său îi întinse o bere rece, din frigorifer. FetiŃa suspina, scoŃând sunete ciudate, înăbuşite. Apoi se linişti. Cutia cu bere, din care Cobb băuse jumătate, se încălzise, aşa că o azvârli spre ea, lovind-o în abdomen. Spuma albă se împrăştie peste tot. Apoi cutia se rostogoli printre gunoaie, alături de celelalte pe care le aruncaseră înainte. Willard nu prea nimerea la Ńintă, dar Cobb era desul de abil. Deşi nu le stătea în caracter să facă risipă de bere, azvârleau cutiile pe jumătate goale, ca să doară mai tare. Pe lângă asta, era amuzant să vezi cum spuma sare în toate părŃile. FetiŃa nu mişca. Berea caldă i se amestecase cu sângele întunecat şi i se prelingea pe faŃă şi pe gât, formând o băltoacă. Willard îl întrebă pe Cobb dacă nu cumva murise.

Acesta îi explică, în timp ce desfăcea o nouă cutie de bere, că negrii nu mureau dintr-atâta. Câteva şuturi, o bătaie, un viol erau un mizilic pentru ei. Ca să dai gata un "cioroi", îŃi trebuie un cuŃit, un pistol sau o funie. Deşi nu participase până atunci la un astfel de omor, trăise alături de negri în închi- soare şi ştia totul despre ei. Când se ucideau unul pe altul, foloseau totdeauna o armă. Cei care erau doar bătuŃi sau violaŃi nu mureau. Cu albii însă era altceva, nu rezistau la astfel de lucruri. Hotărât, negrii aveau capul mai tare. Willard păru satisfăcut de explicaŃie. Îl întrebă pe Cobb ce avea de gând, dacă tot terminaseră cu ea. Acesta mai trase un fum de haşiş, apoi stinse Ńigara turnând un strop de bere peste ea, şi zise că el nu-şi terminase treaba. Aşa că sări de pe oblonul maşinii şi se îndreptă, clătinându-se, spre micul

luminiş, unde legaseră fetiŃa

turnă bere rece peste faŃă, hohotind ca un nebun. Ea îl privea cum apărea de după copăcelul din dreapta, uitându-se fix între picioarele ei. Când începu să-şi lase pantalonii, fetiŃa se întoarse îngrozită spre stânga şi închise ochii. O chinuia din nou. După o vreme, deschise ochii şi i se păru că vede ceva în pădure. Era un bărbat alergând înnebunit printre liane şi lăstăriş, era tăticul ei care striga şi o arăta cu degetul, venind

O înjură şi Ńipă la ea, apoi îi

disperat să o salveze. În momentul în care începu să-l cheme, bărbatul dispăru şi ea adormi.

Când se trezi, îi văzu pe cei doi bărbaŃi dormind, unul sub un arbore, iar celălalt întins lângă remorcă. Îi amorŃiseră mâinile şi picioarele. Sub ea, sângele se amestecase cu berea şi cu urina, formând o pastă lipicioasă. Trupul ei mic era una cu pământul, iar când încerca să se mişte puŃin, se auzea un trosnet uşor. Trebuia să scape, îşi zise, dar, cu toate efortu- rile, nu reuşi să se deplaseze decât cu câŃiva centimetri spre dreapta. Picioarele îi erau legate atât de sus, încât fesele nu atingeau pământul. Membrele înŃepenite refuzau s-o asculte. Cercetă pădurea cu privirea, doar-doar l-o zări pe tatăl său, şi-l strigă încetişor. Aşteptă puŃin, apoi adormi din nou. Când se trezi, îi văzu mişcându-se prin apropiere. Cel mai înalt se îndrepta spre ea, bălăbănindu-se, cu un cuŃitaş în mână. Îi apucă glezna stângă şi tăie furios sfoara, până se desprinse. Apoi îi eliberă şi cel de-al doilea picior. FetiŃa căzu ghemuită ca un făt, cu spatele la ei. Cobb aruncă o funie în jurul unei crengi groase şi-i făcu o buclă cu un nod mobil. O apucă pe fetiŃă şi îi petrecu laŃul de după gât, apoi traversă luminişul cu celălalt capăt al sforii în

mână. Se aşeză pe platformă, lângă Willard, care fuma iar, zâmbindu-i complice. Cobb trase de sfoară până o întinse bine, apoi o smuci abil. Trupul mic şi gol tresări, târându-se până sub creangă. FetiŃa se înecă şi tuşi, iar el slăbi uşor funia, acordându-i generos câteva clipe de uşurare. Cobb legă sfoara de bara din spate şi mai desfăcu o bere. Cei doi stăteau pe oblonul maşinii savurând băutura şi uitându-se la fetiŃă. Îşi petrecuseră aproape toată ziua lângă lac, unde Cobb avea un prieten cu o barcă şi nişte fete despre care crezuseră că vor ceda uşor. Dar presupunerea lor nu se realiză, deşi Cobb le oferise generos bere şi droguri. Ne- mulŃumiŃi că fetele nu fuseseră receptive la avansurile lor, plecaseră de-acolo fără nici o Ńintă. Pe fetiŃă o văzuseră întâmplător. Mergea pe marginea drumului, Ńinând în mână o sacoşă cu alimente. Willard o lovise în ceafă cu o cutie de bere.

- Vrei să-i faci de petrecanie? întrebă Willard cu ochii strălucitori şi injectaŃi. Cobb ezită o clipă.

- NŃŃŃ! Fă-o tu, c-a fost ideea ta!

Willard trase adânc un fum, apoi scuipă şi zise:

- N-a fost ideea mea. Tu te dai mare că ştii să omori negri. Fă-o tu!

Cobb dezlegă funia din jurul barei şi o întinse bine. Cum trase brusc, peste tot săriră bucăŃele de coajă şi aşchii de ulm. FetiŃa tuşi. Deodată, se auzi ceva - un zgomot puternic de Ńeavă de eşapament. Cei doi se întoarseră repede şi priviră în josul drumului prăfuit, până la autostrada din depărtare. Începură să înjure şi să se agite. Unul din ei trânti oblonul remorcii, iar celălalt se îndreptă spre fetiŃă. Se aplecă şi o apucă, dezlegându-i laŃul din jurul gâtului, apoi o târî şi o aruncă în maşină. Cobb o pocni şi o ameninŃă că o omoară, dacă nu stă liniştită. Îi mai spuse că o s-o ducă acasă, numai să stea culcată şi să facă ce-i spune el; altfel, îi suceşte gâtul. Apoi, trântiră portierele şi plecară în viteză. Scăpase, avea să ajungă acasă. Cobb şi Willard făcură semn cu mâna când trecură pe lângă Firebird-ul zgomotos, pe drumul îngust şi murdar. Willard se uită în spate să se asigure că micuŃa negresă stătea întinsă. Cobb o luă pe autostradă şi începu să gonească.

- Şi-acu', ce facem? întrebă Willard agitat.

- Habar n-am! răspunse Cobb pe acelaşi ton. Da-i musai

să facem iute ceva, până nu-mi umple camionul de sânge. Uită-te la ea, mi-a mânjit tot! Willard reflecta, în timp ce-şi termina berea.

- S-o aruncăm de pe un pod, zise el, mândru de idee.

- Nu-i rău, nu-i rău chiar deloc! spuse Cobb, punând frână brusc şi dându-i ordin lui Willard să-i aducă o bere. Pete ieşi din maşină şi aduse două cutii.

- E sânge şi-n frigorifer, dădu el raportul, în vreme ce porneau în viteză.

Gwen Hailey avu un presentiment cumplit. De obicei, trimitea pe unul din cei trei băieŃi la magazin, dar acum fuseseră pedepsiŃi de tatăl lor şi aveau ca sarcină să smulgă buruienile din grădină. Tonya mai fusese şi înainte singură la cumpărături şi se descurcase. După vreo două ore, când văzu că nu mai soseşte, Gwen îi trimise pe băieŃi s-o caute. Aceştia îşi închipuiră că e pe la copiii lui Pounder, la joacă, sau că o fi îndrăznit să treacă de băcănie, să-şi viziteze prietena, pe Bessie Pierson. Domnul Bates, de la magazin, le spuse că fetiŃa trecuse pe acolo, dar că plecase de vreo oră. Apoi Jarvis, băiatul mijlociu, găsi sacoşa cu cumpărături la marginea drumului. Gwen îşi anunŃă soŃul la fabrica de hârtie unde lucra. Îl luă apoi pe Carl Lee Jr. în maşină şi porniră pe drumul cu pietriş din spatele magazinului. Se duseră la armurăria veche de pe

plantaŃia Graham, să vadă dacă fetiŃa nu era la mătuşa ei. Opriră la magazinul lui Broadway, care se afla cam la doi kilometri de băcănie. Nişte negri le spuseră că nu o văzuseră pe acolo. Străbătură toate drumeagurile şi toate uliŃele prăfuite, pe o suprafaŃă de câŃiva kilometri în jurul casei.

Cobb nu găsi nici un pod potrivit pentru planul lor. Peste tot erau negri cu pălării de pai uriaşe, care pescuiau cu undiŃe lungi, de trestie. Stăteau nemişcaŃi acolo, doar din când în când alungau câte o muscă sau omorau cu palma ŃânŃarii de pe obraz. I se făcu frică. Willard se îmbătase şi nu-l mai putea ajuta. Rămăsese să ia singur o decizie, în urma căreia fata să nu mai poată povesti ceea ce se petrecuse. Willard sforăia, în vreme ce el conducea frenetic pe drumurile acelea pline de pietriş, în căutarea unui pod sau a unui mal mai abrupt unde ar fi putut opri s-o arunce fără să fie văzut de o duzină de negri cu pălării de pai. Se uită în oglindă şi văzu că fetiŃa încerca să se ridice. Apăsă pe frână şi micuŃa se izbi de peretele din faŃă al benei, chiar sub lunetă. Willard căzu de pe banchetă, dar nu se trezi. Sforăia în continuare acolo, jos. Cobb îi înjură pe amândoi.

Lacul Chatulla nu era decât o groapă făcută de mâna omului, plină de mâl, cu un dig acoperit cu iarbă, ce se întindea cam pe o milă, pe graniŃa a două comitate, Ford şi Van Buren, la sud-vest de primul. Primăvara, devenea cea mai mare întindere de apă din Mississippi, dar în miezul verii, când ploile încetau şi soarele înfierbânta apa puŃin adâncă, lacul seca aproape cu totul. Conturul altădată îndrăzneŃ al malurilor se restrângea, formând o băltoacă maroniu-roşcată. Era alimentat din toate părŃile de pârâiaşe şi izvoraşe ne- numărate, dar şi de două ape curgătoare mari, care meritau numele de râuri. ExistenŃa atâtor văi crease necesitatea construirii multor poduri pe marginea lacului. Cei din camioneta galbenă le traversau în disperare făcând eforturi să găsească un loc potrivit pentru a scăpa de pasagerul incomod. Cobb îşi amintea de un podeŃ îngust, de lemn, care trecea peste Foggy Creek. Pe măsură ce se apropiau de el, văzu din nou nişte negri cu undiŃe de trestie, aşa că o luă pe un drum lăturalnic şi opri maşina. Lăsă oblonul în jos, trase fetiŃa afară şi o aruncă într-o vale plină de mărăcini.

Carl Lee Hailey nu se grăbi prea mult să ajungă acasă. O ştia pe Gwen prăpăstioasă. Îl mai chemase de atâtea ori de la

fabrică, temându-se că i-au fost răpiŃi copiii. Aşa că aşteptă până să se termine lucrul şi nu se grăbi, mai mult ca de obicei, spre casă. Fu cuprins de panică doar în momentul în care se apropie şi văzu maşina poliŃiei parcată în faŃa pridvorului. În afară de aceasta, pe alee şi în curte staŃionau şi alte automobile, aparŃinând celor din familia lui Gwen. Văzu şapte pălării de pai într-o maşină necunoscută, din care ieşeau nişte undiŃe, prin geamurile laterale. Unde erau Tonya şi băieŃii? Când deschise uşa din faŃă o auzi pe Gwen plângând. În cămăruŃa din dreapta, o mulŃime de oameni erau aplecaŃi asupra unei siluete mici, întinse pe canapea, înfăşurată în prosoape ude. Rudele plângeau în jurul ei. Când se apropie de pat, se dădură cu toŃii la o parte. Lângă fetiŃă rămase numai Gwen, care o mângâia uşor pe păr. Tatăl îngenunche în faŃa canapelei şi atinse umărul fetiŃei, vorbindu-i blând. Ea încercă să-i zâmbească. FaŃa îi era o masă informă, sângerândă şi tumefiată, plină de vânătăi. Nu-şi putea deschide ochii umflaŃi. Tatăl lăcrimă, uitându-se la trupul micuŃ, înfăşurat în prosoape, care sângera din cap până în picioare. Carl Lee o întrebă pe Gwen ce s-a întâmplat. În loc de răspuns, aceasta începu să tremure şi să urle. Atunci, fratele ei o duse repede în bucătărie. Carl Lee se ridică şi-i întrebă pe

cei din jur acelaşi lucru. Nu-i răspunse nimeni. Întrebă pentru a treia oară. Ajutorul de şerif, Willie Hastings, văr cu Gwen, îşi luă inima în dinŃi, şi-i povesti că Tonya fusese găsită pe drum de nişte oameni care pescuiau lângă Foggy Creek. FetiŃa le spusese numele lui, iar ei o aduseseră acasă. Apoi Hastings tăcu şi privi în pământ. Carl Lee se uită la el aşteptând. ToŃi ceilalŃi coborâră ochii. - Ce s-a întâmplat, Willie? hohoti Carl Lee, uitându-se fix la poliŃist. Hastings vorbi rar, cu ochii pe fereastră, şi repetă ceea ce-i spusese Tonya mamei sale. Se opri când auzi sunetul sirenei de la ambulanŃă. Ieşiră toŃi, cu feŃele grave, aşteptând în pridvor. Echipa sanitară scoase o targă din maşină şi se îndreptă spre casă. Brancardierii se opriră în curte, dar Carl Lee, cu fetiŃa în braŃe, cu ochii şiroind de lacrimi îi ocoli. Intrară în ambulanŃă. După ce închiseră uşile, brancardierii o luară cu grijă pe Tonya din braŃele tatălui ei.

2

Ozzie Walls era singurul şerif negru din Mississippi. Mai existaseră astfel de cazuri în istoria recentă a statului, dar, pentru moment, era singurul. Se mândrea cu acest lucru, mai ales că în comitatul Ford şaptezeci şi patru la sută din popu- laŃie era formată din albi. Şerifii negri de până atunci activa- seră în comitate unde predominau oamenii de culoare. Oricum, nu mai fusese ales nici un şerif negru, de la Re- construcŃie încoace, într-o regiune în care albii erau majori- tari. Se născuse în Ford şi se înrudea cu majoritatea celor de acolo, indiferent de culoare. Pe la sfârşitul anilor şaizeci, când s-a abolit segregaŃia rasială în şcoli, a învăŃat în prima clasă mixtă care a absolvit liceul din Clanton. Voise să joace fotbal în echipa Ole Miss. Aceştia însă aveau deja câŃiva negri, aşa că s-a dus la Alcorn State, pe post de apărător în echipa Rams. Dar a fost nevoit să se întoarcă la Clanton, din cauza unei lovituri la genunchi. Fotbalul i-a lipsit mult, acum însă se simŃea bine ca şerif, mai ales că la alegeri fusese preferat albilor. Copiii albi îl iubeau pentru că apăruse la televizor şi în reviste ca un adevărat erou. PărinŃii îl respectau şi îl votaseră pentru că era un poliŃist dur, care nu făcea nici o diferenŃă între ticăloşii albi şi cei negri. Politicienii îl susŃineau deoarece, de când ajunsese şerif, nu mai avuseseră loc anchete ale procuraturii pe teritoriul comitatului Ford. Iar

negrii îl adorau ca pe unul de-al lor. Ozzie sărise peste cină aşteptând raportul lui Hastings, în biroul său de lângă camerele de arest. Avea un suspect, pe Billy Ray Cobb, un obişnuit al casei, despre care Ozzie ştia că vinde droguri, dar nu putuse să dovedească acest lucru Ştia, de asemenea, că tipul era periculos. Dispecerul îi făcu legătura cu poliŃiştii din teren, iar şeriful le dădu instrucŃiuni să-l repereze pe Billy Ray Cobb, dar să nu-l aresteze încă. În total, avea doisprezece oameni în subordine: nouă albi şi trei negri. Aceştia se răspândiseră în tot Ńinutul, să caute o camionetă Ford galbenă, cu un fanion la parbrizul din spate. Când sosi, Hastings plecă împreună cu şeriful la spitalul din Ford. Ca de obicei el conducea, iar Ozzie dădea ordine prin radio. În sala de aşteptare, găsiră tot clanul Hailey: unchi, mătuşi, bunici, prieteni şi oameni străini - toŃi înghesuiŃi în încăperea aceea mică. MulŃi stăteau pe hol şuşotind sau plângând înăbuşit. Tonya se afla la chirurgie. Carl Lee stătea pe o banchetă ordinară de plastic, într-un colŃ mai retras, alături de Gwen şi de băieŃii lui. Se uita în pământ fără să observe mulŃimea. Femeia îşi culcase capul pe umărul lui, plângând încetişor. BăieŃii înŃepeniseră cu mâinile

pe genunchi, aruncând priviri furişe spre tatăl lor, aşteptând un cuvânt de încurajare.

Ozzie îşi făcu loc prin mulŃime, strângând mâinile tuturor în linişte şi bătându-i pe umăr, şoptindu-le că-i va prinde pe ticăloşi. Îngenunche în faŃa lui Carl şi a soŃiei acestuia:

- Cum se simte? se interesă el.

Carl Lee nu schiŃă nici un gest că l-ar fi auzit. Gwen începu să plângă mai tare, iar obrajii băieŃilor se umplură şi ei de lacrimi. Şeriful se ridică, bătând-o pe Gwen uşor pe

genunchi. Unul din fraŃii ei îi conduse pe Ozzie şi Hastings în hol, unde nu se afla nimeni din familie. Aici, strânse mâna şerifului, mulŃumindu-i că a venit.

- Cum se simte fetiŃa? întrebă Ozzie.

- Nu prea bine. E în operaŃie şi cred că o să mai dureze

până iese. Are oase rupte şi e în stare de şoc. Au bătut-o rău

de tot. I-au găsit şi urme pe gât, probabil au încercat s-o spânzure.

- A fost violată? întrebă el, sigur de răspuns.

- Da. I-a spus mamei sale că au avut-o pe rând şi că au

făcut-o să sufere îngrozitor. Medicii au confirmat violul.

- Cum au reacŃionai Carl Lee şi Gwen?

- Destul de prost. Cred că sunt şocaŃi. Carl Lee n-a mai rostit nici un cuvânt de când a venit aici.

Ozzie îl asigură că-i va găsi repede pe cei doi făptaşi şi că-i va băga la închisoare. Fratele lui Gwen îi sugeră să-i ducă undeva departe, dacă-i prinde, pentru mai multă siguranŃă.

Ozzie îi spuse lui Hastings să tragă maşina pe un drumeag lăturalnic, cam la patru kilometri în afara localităŃii. Ieşiră de pe autostradă şi ajunseră lângă o rulotă veche. Se întunecase. Ozzie bătu puternic în uşa din faŃa lui.

- Deschide, Bumpous!

Rulota se clătină şi Bumpous se repezi la baie să arunce

Ńigara cu haşiş, pe care abia şi-o aprinsese.

- Deschide, Bumpous! urlă Ozzie. Ştiu că eşti înăuntru.

Deschide, că altfel sparg uşa! Bumpous se grăbi să-l asculte şi Ozzie intră.

- Ştii ceva, Bumpous, de câte ori te vizitez, simt un miros

ciudat şi aud cum tragi apa la closet. Îmbracă-te şi ieşi, că am

o treabă pentru tine.

- Ce?

- Am să-Ńi explic afară, c-aici nu poŃi să respiri. Hai, grăbeşte-te!

- Şi dacă nu vreau?

- Nici o problemă! Am să mă văd mâine cu poliŃistul care

răspunde de tine.

- Hai că vin acu'!

Ozzie zâmbi şi se îndreptă spre maşină. Bobbie Bumpous era unul din preferaŃii lui. De când fusese eliberat condiŃionat, dusese o viaŃă rezonabilă şi aproape curată, căzând rareori în păcat, când mai vindea droguri uşoare, să facă rost de câte un dolar. Ozzie îl urmărea pas cu pas şi ştia de micile lui afaceri, iar Bumpous era conştient de acest lucru, aşa că îl ajuta ori de câte ori i se cerea. În final, şeriful voia să se folosească de

Bumpous pentru a-l prinde pe Billy Ray Cobb când făcea tranzacŃii de droguri. Pentru moment însă, amână acest plan. Bumpous ieşi după câteva minute, trăgându-şi din mers tricoul pe el şi încheindu-se la pantaloni:

- Pe cine vrei să-nhaŃi? întrebă el.

- Pe Billy Ray Cobb.

- Nici o problemă. PoŃi să dai de el şi fără mine.

- łine-Ńi gura şi ascultă mai bine ce-Ńi spun. Bănuim că

Ray Cobb a fost implicat în după-amiaza asta într-o afacere

urâtă. E vorba de doi albi care au violat o fetiŃă neagră.

- Cobb n-are nici o legătură cu violurile, şerifule. El e cu

drogurile.

- Taci şi-ascultă. Dă-i de urmă, apoi trage-l de limbă. Acum

cinci minute, camioneta lui a fost văzută la Huey. Du-te şi

dă-i o bere, joacă zaruri sau biliard cu el, vezi tu. Află ce-a făcut astăzi, cu cine-a fost, unde vrea să plece. Ştii că-şi dă drumul la gură.

- Aşa e.

- După ce termini, sună la dispecerat, să m-anunŃe. Eu am să fiu pe-aproape. Ai înŃeles?

- Nici o problemă, şerifule!

- Altceva?

- Mda. Sunt cam lefter. Cine-mi dă bani să mă descurc?

Ozzie îi întinse douăzeci de dolari şi plecă împreună cu Hastings spre cârciuma lui Huey, lângă lac.

- Eşti sigur că poŃi avea încredere în el? întrebă Hastings.

- În cine?

- În mucosu' ăsta de Bumpous.

- Sigur că da. De când a fost eliberat condiŃionat, s-a

dovedit demn de încredere. E un copil bun şi-ncearcă să-şi vadă de treabă, cu mici excepŃii. Ne ajută şi-ar face orice i-aş cere.

- De ce?

- Pentru că l-am prins acu' un an cu o cantitate apreciabilă

de droguri. Scăpase din închisoare de curând, când am găsit la frate-su nişte marfă, l-am săltat şi i-am promis c-o să ia treizeci de ani pentru asta. Puştiul a plâns toată noaptea, iar

spre dimineaŃă mi-a mărturisit că are marfa de la el. I-am dat atunci drumul şi m-am dus să-l caut pe Bobby. Am ciocănit,

şi-n momentul acela am auzit apa de la closet. Pentru că nu venea, am spart uşa şi-am intrat. L-am găsit la baie, numai în izmene, încercând să desfunde WC-ul. Peste tot erau numai droguri. Nu ştiu cât aruncase deja, dar cea mai mare parte răbufnise când s-a înfundat closetul. Bobby s-a speriat aşa rău, că şi-a udat izmenele.

- Glumeşti?

- Da' de unde! Tipul se pişase pe el! Să fi văzut cum stătea

acolo, cu izmenele ude, cu pompa de desfundat într-o mână şi

în cealaltă, pacheŃelele cu droguri. Camera era inundată cu apa refulată din closet!

- Şi tu, ce-ai făcut?

- L-am ameninŃat că-l omor.

- Da' el?

- A-nceput să plângă ca un copil. A zis de mă-sa şi de ce-o

să fie dacă intra la puşcărie şi tot felul de chestii d'astea. Se

jura că nu mai face în veci aşa ceva.

- L-ai arestat?

- Nu. Pur şi simplu, nu m-a lăsat inima. I-am vorbit urât şi

l-am ameninŃat. I-am spus, chiar acolo, în baie, că-l pun în libertate condiŃionată. De-atunci, e o plăcere să lucrezi cu el.

Ajunseră la cârciuma lui Huey şi văzură camioneta lui Cobb în parcare, alături de altele asemănătoare şi de câteva rulote. Opriră maşina pe un deal în spatele bisericii negrilor, ceva mai sus de local. De-acolo puteau vedea bine cârciuma - "cârciumioara" - cum îi ziceau patronii, cu tandreŃe. O altă maşină de patrulare se ascunse printre nişte arbori, la celălalt capăt al autostrăzii. Deodată, îl văzură pe Bumpous îndrep- tându-se spre local. Apăsă brusc pe frâne, răscolind pietrişul şi stârnind praful, apoi dădu înapoi şi parcă lângă camioneta lui Cobb. Se uită în jur şi intră degajat în bar. Peste treizeci de minute, dispecerul îl anunŃă pe Ozzie că informatorul îl reperase pe infractor la cârciuma lui Huey - un obiectiv situat pe autostrada 305, lângă lac. În câteva minute, sosiră alte două maşini de patrulare, care se opriră prin apropiere şi aşteptară.

- Ce te face să crezi că Ray Cobb e vinovatul? întrebă

Hastings.

- Nu-s sigur, am doar o bănuială. FetiŃa a spus că aveau o

camionetă cu roŃi strălucitoare şi cu cauciucuri speciale.

- InformaŃia asta restrânge numărul suspecŃilor la vreo

două mii!

- Poate la mai puŃin de-atât. CâŃi crezi că mai sunt aşa lipsiŃi de scrupule ca Ray Cobb?

- Şi dacă nu e el?

- Este, îŃi spun eu sigur.

- Şi totuşi, dacă nu e?

- Aflăm noi îndată. Cobb nu ştie să-şi Ńină gura, mai ales

când bea. Aşteptară două ore, timp în care sosiră şi plecară tot felul de maşini. Veneau aici şoferi, tăietori de lemne, muncitori şi zilieri de la fermă, ca să bea, să joace biliard şi să asculte or- chestra, dar mai ales să întâlnească femei uşoare. Unii plecau

şi intrau alături, la Ann's Lounge, un local mohorât şi pe-afară şi pe dinăuntru, fără reclame colorate şi fără muzică live, aşa cum găseai la Huey's. În schimb, se făcea trafic de droguri. Cei care veneau aici ieşeau după câteva minute şi se întorceau la Huey's, unde găseai muzică, femei, ore întregi de distracŃii, pocker mecanic, zaruri, dans şi multe încăierări. Deodată, pe uşa localului năvăli afară un grup de derbedei înfierbântaŃi care se loviră la întâmplare cu pumnii şi cu picioarele, până se răcoriră. Apoi, se întoarseră la mesele de zaruri.

- Sper să nu fi fost şi Bumpous printre ei, comentă şeriful.

Toaletele dinăuntru erau mici şi murdare, aşa că majori- tatea clienŃilor ieşeau să se uşureze printre camionetele din parcare. Acest lucru se întâmpla mai ales lunea, când berea

costa numai zece cenŃi. Atunci veneau toate neamurile proaste din patru comitate, şi nici o maşină nu scăpa neudată. Cam o dată pe săptămână, Ozzie primea reclamaŃii de la câte un motociclist şocat de ceea ce vedea în parcare; atunci, era obligat să facă arestări. Altfel, îi lăsa în pace. Jocurile de noroc, drogurile, băuturile ilegale, minorii, faptul că nu se respecta ora închiderii şi multe altele consti- tuiau, fără îndoială, încălcări flagrante ale legii, în cazul am- belor localuri. Îndată după prima sa alegere, Ozzie făcuse greşeala să închidă toate barurile deocheate din Ńinut, ca urmare a unei promisiuni necugetate din timpul campaniei electorale. A fost o eroare cumplită. Rata infracŃională a crescut imediat, iar închisoarea a devenit neîncăpătoare. Procesele s-au înmulŃit. Se uniseră toŃi derbedeii şi veneau la Clanton în caravană. Parcau maşinile în jurul tribunalului. În fiecare noapte, invadau scuarul cu sutele: făceau beŃii, se băteau, dădeau muzica tare şi adresau cuvinte obscene locui- torilor înspăimântaŃi ai oraşului. În fiecare dimineaŃă scuarul părea un maidan plin de cutii şi sticle aruncate peste tot. Şeriful ordonase să se închidă şi localurile pentru negri şi restaurantele în aer liber. Spargerile şi atacurile înarmate se triplară. Într-o săptămână avură loc două crime. Oraşul era în stare de asediu. În final, veni la Ozzie, în secret, un grup de

pastori locali rugându-l să redeschidă barurile. El le reaminti politicos că, în timpul campaniei electorale, ei fuseseră cei care insistaseră să le închidă. Pastorii recunoscură că au greşit şi pledară pentru o dezamorsare a situaŃiei. Sigur, îl vor susŃine la viitoarele alegeri. Atunci Ozzie o lăsă mai moale şi situaŃia reveni la normal. Sigur, nu-i făcea nici o plăcere că localurile de acest gen prosperau în comitatul său, dar era absolut convins că factorii ce determinau încălcarea legii se împuŃinau când barurile erau deschise. La zece şi jumătate, dispecerul transmise prin radio că informatorul telefonase şi voia să-l vadă pe şerif. Ozzie îi spuse unde se află şi peste câteva momente îl văzu pe Bumpous apărând şi îndreptându-se către camioneta lui. Porni la fel cum sosise, scrâşnind cu roŃile pe pietriş şi luând-o în viteză către biserică.

- E beat, observă Hastings.

Conduse spre parcarea de lângă biserică şi se opri, punând

o frână bruscă, la câŃiva metri de maşina de patrulare.

- Salut, şerifule! strigă el.

Ozzie se apropie de camionetă.

- De ce-a durat atât?

- Mi-ai spus că pot sta toată noaptea.

- Dar l-ai găsit de două ore.

- Aşa-i, da' te-ntreb, ai încercat vreodată să cheltui douj' de dolari pe bere de cincizeci de cenŃi cutia?

- Eşti beat?

- Nu, sunt doar vesel. Îmi mai dai douăzeci?

- Ce-ai aflat?

- Despre ce?

- Despre Cobb.

- Ooo, e bine, mersi, acolo, în cârciumă.

- Ştiu că-i acolo. Altceva?

Lui Bumpous îi dispăru zâmbetul de pe buze. Privi spre barul din depărtare.

- Se distrează şi face glume despre ceea ce s-a-ntâmplat.

Zice că a găsit, în sfârşit, o negresă virgină. Cineva l-a-ntrebat

Ńi ani are fata şi Cobb a zis că opt sau nouă. Toată lumea a-nceput să râdă. Hastings închise ochii şi lăsă capul în jos. Ozzie scrâşni din dinŃi şi privi într-o parte.

- A mai zis şi altceva?

- E beat mort. N-o să-şi mai amintească nimic mâine

dimineaŃă. Zicea că era o negresă drăguŃă şi mititică.

- Cine-a fost cu el?

- Pete Willard.

- E şi el în cârciumă?

- Îhî. Râdeau amândoi de tot ce s-a-ntâmplat.

- La ce masă stau?

- În stânga, lângă jocuri.

Ozzie zâmbi:

- În regulă, Bumpous. Ai făcut treabă bună. Eşti liber.

Hastings sună la dispecerat şi transmise cele două nume. Dispecerul comunică mesajul ajutorului de şerif, Looney, care se afla într-o maşină parcată în faŃa casei judecătorului

local, Percy Bullard. PoliŃistul sună la uşa acestuia şi-i înmână două depoziŃii şi două mandate de arestare. Bullard le semnă şi i le înapoie, iar Looney îi mulŃumi plin de respect. Peste zece minute, ajutorul de şerif ajunse în spatele bisericii şi-i dădu mandatele lui Ozzie. La unsprezece fix, în localul lui Huey orchestra se opri în mijlocul cântecului, zarurile dispărură, dansatorii încreme- niră, bilele de biliard încetară să se mai rostogolească şi cineva aprinse lumina. Toate privirile rămaseră aŃintite asupra şerifului şi a oamenilor lui care străbăteau încet ringul de dans, îndreptându-se spre o masă de lângă jocurile mecanice. Cobb, Willard şi încă doi tipi stăteau într-un separeu. Masa era plină de cutii goale de bere. Ozzie se apropie rânjind.

- Îmi pare rău, domnule, dar negrii n-au ce căuta aici!

exclamă Cobb şi toŃi începură să râdă. Ozzie continua să rânjească, iar când se liniştiră zise:

- Vă distraŃi, nu-i aşa, Billy Ray?

- De ce nu?

- Asta zic şi eu. Nu-mi place să stric plăcerea nimănui, dar

dumneavoastră şi domnul Willard va trebui să veniŃi cu mine.

- Unde mergem? întrebă Willard.

- La o plimbare.

- Nu mă mişc de-aici, zise Cobb hotărât.

CeilalŃi doi se ridicară de la masă şi trecură în rândul spectatorilor.

- SunteŃi arestaŃi, spuse Ozzie.

- Ai mandat? întrebă Cobb.

Hastings scoase nişte hârtii, iar Ozzie le aruncă peste cu-

tiile cu bere.

- Da, avem şi mandat. Acum ridicaŃi-vă!

Willard se uită disperat la Cobb, care mai sorbi o înghiŃi-

tură de bere şi zise:

- Nu merg la puşcărie!

Atunci, Looney îi dădu lui Ozzie un baston de cauciuc lung, de culoare închisă. Willard fu cuprins de panică. Şeriful lovi puternic cutiile de bere de pe masă, iar spuma se răspândi peste tot, ca dintr-o fântână arteziană. Willard Ńâşni

în picioare, îşi apropie mâinile şi le întinse spre Looney care pregătise cătuşele. Fu tras afară şi băgat în maşina poliŃiei. Ozzie îşi lovi uşor palma cu bastonul şi-i rânji lui Cobb:

- Ai dreptul să nu spui nimic. Însă tot ce vei rosti, va fi

folosit împotriva ta, la tribunal. Ai dreptul la un avocat. Dacă nu-Ńi poŃi permite unul, Ńi-l va pune statul la dispoziŃie. Vreo întrebare?

- Cât e ora?

- E ora de mers la puşcărie, bătrâne!

- Du-te naibii, negru-mpuŃit!

Ozzie îl apucă de păr şi-l ridică. Apoi îl puse cu faŃa la podea. Îi înfipse genunchiul în şira spinării şi-i băgă bastonul pe sub gât, trăgând cu putere în sus, până începu să-i pârâie laringele. Cobb schelălăi. Îi puseră cătuşele, iar şeriful îl târî de păr de-a lungul ringului de dans, apoi afară, peste prundiş,

până la maşină. Acolo îl aruncară pe locul din spate, lângă Willard.

Vestea despre viol se răspândi cu cea mai mare repezi- ciune. Rânduri-rânduri de rude şi de prieteni se înghesuiau în sala de aşteptare şi pe holurile spitalului. Tonya fusese scoasă de la chirurgie şi era într-o stare critică. Ozzie discuta cu

fratele lui Gwen pe hol, punându-l la curent cu cele două arestări. Da, ei erau vinovaŃii, fără nici o îndoială.

3

Jake Brigance se rostogoli peste soŃia lui şi se îndreptă clătinându-se spre baia mică, aflată la câŃiva paşi de pat, unde căută pe bâjbâite, în întuneric, ceasul deşteptător. Îl amuŃi, lovindu-l violent cu palma. Era cinci şi jumătate dimineaŃa, miercuri, 15 mai. Stătu aşa, în întuneric, câteva momente, Ńinându-şi respiraŃia buimac, uitându-se fix la numerele fluorescente care străluceau pe cadranul ceasului nesuferit. Sunetul lui pătrunzător ajungea până în stradă. Mereu i se oprea inima când îl auzea. Cam de două ori pe an reuşea s-o împingă pe Carla, până cădea jos din pat. Atunci se ducea ea să oprească ceasul, spunându-i supărată că numai un nebun se putea scula la o asemenea oră. Deşteptătorul era aşezat pe pervazul ferestrei, aşa că Jake trebuia să meargă Ńiva paşi pentru a putea să-l reducă la tăcere. Odată în picioare, nu-şi mai permitea să se vâre înapoi în aşternut. Aceasta constituia una din regulile lui. Mai de-

mult, ceasul stătea pe noptieră şi era mai uşor. Carla se răsu- cea şi-l oprea înainte ca Jake să-l audă. Atunci dormea până

la

şapte-opt şi-şi dădea toată ziua peste cap. Nu mai ajungea

la

birou când trebuia, încălcând astfel o altă regulă pe care

şi-o impusese. Aşa că aşezase ceasul în baie, să nu mai aibă probleme. Jake ajunse la chiuvetă şi-şi dădu cu apă rece pe faŃă. Aprinse lumina şi se uită oripilat în oglindă: parcă îi crescuse fruntea în timpul nopŃii; ochii îi erau tulburi, cu urdori la

colŃuri, iar pe obraz i se imprimase o cută, ca o cicatrice roşie.

O atinse şi începu s-o maseze. Cu mâna dreaptă îşi dădu

părul peste cap. La treizeci şi doi de ani, nu avea nici un fir alb. Din punctul acesta de vedere, nu era nici o problemă. Îl frământa însă începutul de chelie, pe care o moştenea din familie. I-ar fi plăcut să aibă o coamă deasă şi o frunte cât mai îngustă. Carla îi spusese că mai are destul păr, dar el ştia că nu mai e mult până se va rări de tot, Ńinând cont de cât de repede-i cădea. Ea îl asigurase în legătură cu plusul de maturitate pe care i-l dădea fruntea înaltă - lucru absolut indispensabil la un avocat tânăr. Iar lui îi făcu plăcere s-o creadă. Se gândi la confraŃii săi de vârstă mijlocie şi la cei mai bătrâni, cu chelie. Şi, totuşi, ar fi preferat ca plusul acela de maturitate să-i fie subliniat de riduri şi de păr grizonat.

La acestea reflecta Jake sub jetul de apă. Făcea duşuri rapide, apoi se bărbierea şi se îmbrăca la fel de repede. O altă regulă era să ajungă la cafenea la ora şase fix. Aprinse lumina şi începu să tragă sertarele şi să trântească cu zgomot uşile de la debarale, ca s-o trezească pe Carla. Lucrul acesta se întâmpla, ca un ritual, în fiecare dimineaŃă de vară, când soŃia lui era în vacanŃă. Jake încerca să-i demonstreze că putea să mai tragă câte un pui de somn şi în timpul zilei, dar că momentele acestea matinale ar trebui să le petreacă împreună. Ea însă mormăia şi îşi trăgea pătura peste cap. Odată îmbrăcat, Jake sări în pat şi o sărută pe ureche, pe gât, până o făcu să se întoarcă spre el. Atunci trase aşternutul şi râse văzând-o cum se chirceşte tremurând, rugându-l să o învelească. Rămase o clipă cu ochii la picioarele ei bronzate, subŃiri, aproape perfecte. Cămaşa de noapte i se trăsese până în talie şi gândurile lui începură să o ia razna. Cam o dată pe lună, ritualul acesta scăpa de sub control. Atunci dădeau păturile la o parte împreună, iar Jake se dezbrăca rapid, încălcând astfel trei reguli. Aşa fusese con- cepută şi Hanna. Dar în dimineaŃa asta se abŃinu. Îşi acoperi soŃia, o sărută uşor şi stinse luminile. Ea răsuflă adânc şi adormi la loc.

Când ajunse pe hol, Jake deschise încet uşa Hannei şi îngenunche lângă ea. Avea patru ani şi era singurul lor copil. Stătea în pat înconjurată de păpuşi şi de animale de pluş. O sărută uşor pe obraz. Era frumoasă ca maică-sa şi semănau până şi la apucături. Amândouă aveau ochii gri-albăstrui, gata să plângă în orice moment. Părul şi-l purtau la fel. Se tundeau deodată, la aceeaşi coafeză. Până şi îmbrăcămintea le era identică. Jake le adora pe amândouă. După ce o mai sărută o dată pe Hanna, se duse la bucătărie să-i facă soŃiei sale o cafea. Dădu drumul căŃelului în curtea din spate, unde acesta se uşură imediat şi începu să latre la pisica doamnei Pickle, vecina lor. PuŃini oameni îşi începeau ziua astfel. Jake se grăbi spre capătul aleii şi luă ziarele de dimineaŃă pentru Carla. Era încă întuneric şi senin. Deşi răcoarea di- mineŃii îl făcu să tremure, simŃi apropierea verii. Privi pe strada Adams în amândouă părŃile, apoi se întoarse să-şi ad- mire casa. Două clădiri din comitatul Ford erau înscrise în Registrul NaŃional de Situri Istorice, şi una din ele îi aparŃinea. Deşi o luase cu o ipotecă serioasă, se mândrea totuşi cu ea. Era o clădire în stil victorian, din secolul al nouăsprezecelea, construită de un lucrător de la căile ferate ieşit la pensie, care

murise chiar de primul Crăciun petrecut în casa nouă. FaŃada uriaşă, cu un fronton şi cu un acoperiş Ńuguiat, prelungit peste terasa de la intrare, mai avea pe toată lungimea o cornişă ce se sprijinea pe cinci coloane rotunde, vopsite în alb şi albastru de ardezie, sculptate manual, cu modele florale diferite: narcise, irişi, floarea-soarelui. Între ele se afla o balustradă bogat ornamentată cu o dantelărie somptuoasă. La etaj, trei ferestre boltite dădeau într-un balcon micuŃ, iar în stânga acestuia, se ridica un foişor cu vitralii, terminat într-o rozetă de fier. Mai jos se afla o terasă mare, frumoasă, cu o balustradă meşteşugită, care servea drept garaj. Panourile din faŃă erau formate dintr-un colaj de şipci din lemn de cedru, cochilii şi solzi roşiatici, alternând cu frontoane şi cu coloane miniaturale. Carla consultase un consilier într-ale culorii din New Orleans şi se sfătuise îndelung cu el. Până la urmă, alese mai ales nuanŃe de albastru, culoarea lişiŃei, a piersicii şi alb. Zugrăvitul durase două luni şi îl costase pe Jake cinci mii de dolari, fără să mai includem timpul petrecut de el şi de Carla cocoŃaŃi pe scară, răzuind cornişele. Şi deşi nu-i prea conve- neau unele culori, nu se mai încumeta să propună o nouă vopsire. Ca orice casă în stil victorian, şi aceasta avea ceva măreŃ şi

unic, prin aspectul ei provocator, vesel, ingenios şi copilăresc. Carla şi-o dorise încă înainte de căsătorie. Când muri proprietarul din Memphis, o cumpărară uşor, pentru că n-o voia nimeni: fusese abandonată de douăzeci de ani. Se împrumutaseră zdravăn de la două bănci din Clanton. Apoi, strânseseră cureaua vreo trei ani. Acum turiştii se opreau şi o fotografiau. La cea de-a treia bancă îşi ipotecaseră automobilul, sin- gurul Saab din Ńinutul Ford; şi unde mai pui că era şi de cu- loare roşie! Şterse roua de pe parbriz şi descuie portiera. Max continua să latre, trezind gaiŃele din arŃarul doamnei Pickle, care începură să cânte, urându-i drum bun. Jake zâmbi şi fluieră la rându-i. Ieşi pe strada Adams. O luă apoi pe Jefferson şi coti pe bulevardul Washington. Se întrebase adesea de ce orăşelele din sud aveau străzi cu numele de Adams, Jefferson şi Washington, dar nici una Lincoln sau Grant. Strada Washington trecea prin nordul scuarului central, de la est la vest. Clanton era capitala comitatului, aşa că avea un parc, în mijlocul căruia se afla tribunalul. Generalul Clanton - fondatorul acestui orăşel - îl proiectase cu mult cap. Scuarul era foarte întins, iar în curtea judecătoriei se înălŃau stejari uriaşi, înşiruiŃi ordonat, la distanŃă egală unul de altul.

Tribunalul din comitatul Ford avea aproape două secole şi fusese construit după ce iancheii îi dăduseră foc celui dinainte. Era îndreptat, sfidător, cu faŃa spre sud, ca şi cum le-ar fi spus politicos şi etern, nordiştilor, să-l pupe-n fund. Clădirea veche şi maiestuoasă, cu coloane în partea din faŃă şi cu jaluzele negre la zecile de ferestre, era construită din cărămidă vopsită în alb. Din patru în patru ani, cercetaşii din localitate adăugau câte un strat gros de email. Renovările şi extinderile se făcuseră din asigurări, de-a lungul anilor. De două ori pe săptămână, o echipă de puşcăriaşi îngrijea gazonul care înconjura clădirea, menŃinându-l astfel curat şi tuns. În scuarul din Clanton se aflau trei cafenele - două pentru albi, Tea Shoppe şi Coffee Shop, pe strada Washington, şi una pentru negri, Claude's Shop. De prin anii şaptezeci, puteai intra în oricare dintre ele, indiferent de culoarea pielii. Jake lua câte un grătar în fiecare vineri la Claude's Shop, ca majoritatea liberalilor albi din Clanton. Dar şase zile pe săptămână era un client fidel la Coffee Shop. Parcă maşina în faŃa biroului său de pe strada Washington şi se îndreptă spre cafeneaua care deschisese deja de o oră. Activitatea era în toi. ChelneriŃele se agitau încolo şi-ncoace servind cafeaua şi micul dejun, sporovăind întruna cu fer-

mierii, cu mecanicii şi cu poliŃiştii - clienŃii obişnuiŃi ai lo- calului. Nu era o cafenea cu pretenŃii. Intelectualii se întâlneau pe partea cealaltă a scuarului, la Tea Shoppe, ceva mai târziu. Acolo stăteau de vorbă despre politica naŃională, tenis, golf şi bursă. La Coffee Shop discuŃiile aveau ca obiect politica locală, fotbalul şi pescuitul bibanilor. Jake era unul din puŃinii intelectuali care puteau frecventa acest local. Era iubit şi acceptat de muncitori. Majoritatea trecuseră prin bi- roul lui pentru câte un testament, un act, un divorŃ, pentru vreun proces sau alte probleme de genul ăsta. Îl tachinau cu glume în care avocaŃii erau luaŃi peste picior, dar el le trecea cu vederea. La micul dejun, îl rugau să le explice procedura CurŃii Supreme şi alte ciudăŃenii avocăŃeşti. Tot aici, dădea o mulŃime de consultaŃii juridice, fără plată, fiind solicitat pentru felul său concis şi clar de a aborda orice chestiune. Deşi nu erau totdeauna de acord cu el, ştiau că le va spune adevărul, oricare ar fi fost acesta. Uneori se contraziceau, fără răutate însă. Sosi acolo pe la şase şi timp de cinci minute nu făcu alt- ceva decât să salute pe toată lumea, să strângă mâini, să bată pe umeri şi să schimbe amabilităŃi cu chelneriŃele. După ce se aşeză, Dell, ospătăriŃa lui favorită, îi aduse cafeaua şi micul dejun obişnuit, pâine prăjită, jeleu şi fulgi de cereale. Ea îi

atinse mâna uşor, adresându-i-se cu "dragă" şi cu "iubitule", învârtindu-se în jurul lui ostentativ. FaŃă de ceilalŃi avea o ati- tudine mai Ńâfnoasă ş