Sunteți pe pagina 1din 20

Dreptul tratatelor ca ramur a dreptului internaional reprezint totalitatea normelor convenionale i cutumiare, ce reglementeaz ordinea de incheiere, aciune i incetare

a tratatelor internaionale. Aceasta este una dintre cele mai vechi i mai importante ramuri ale dreptului internaional. Principalele izvoare ale dreptului tratatelor sunt: Convenia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969408 (care se refer numai la tratatele incheiate intre state) i Convenia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state i organizaii internaionale sau intre organizaii internaionale din 21 martie 1986. Ambele convenii constat totodat meninerea cutumei in calitate de izvor al dreptului tratatelor, confirmand c problemele ce nu i-au gsit rezolvare prin dispoziiile acestor convenii, vor continua s fie guvernate de dreptul internaional cutumiar. Un rol important in procesul crerii normelor dreptului tratatelor il joac i legislaia naional a statelor. In constituii, dar mai ales in actele normative speciale cu privire la tratatele internaionale, sunt reglementate in mod detaliat ordinea de iniiere, negociere, semnare, ratificare, intrare in vigoare, aplicare, incetare i suspendare a efecte -lor tratatelor, care organe i in ce cazuri au dreptul s incheie tratate internaionale, consecutivitatea indeplinirii aciunilor amintite etc. Un asemenea act legislativ special in Republica Moldova este Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999. In ce privete tratatele care sunt incheiate de organizaiile internaionale, un rol echivalent legislaiei interne a statelor in domeniul tratatelor internaionale, il joac actele constitutive i practica de incheiere i aplicare a tratatelor de ctre entitile amintite. 206 Drept Internaional public Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena (1969), care prin aceast noiune inelege un acord internaional incheiat in scris intre state i g uvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat intr -un singur instrument unic, fie in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa particular (art. 2 pct. 1 lit. a). Dup cum vedem, aceast definiie are mai degrab un caracter funcional, procedural, fr ins a se raporta la coninutul i trsturile de fond ale acestui act juridic internaional. Ceea ce nu putem spune despre numeroasele definiii date tratatelor internaionale in literatura de specialitate. Bunoar, profesorul francez Ch. Rousseau consider c denumirea de tratat poate fi recunoscut oricrui acord incheiat intre membrii comunitii internaionale i destinat s produc anumite efecte de drept.409 La randul su, lordul McNair precizeaz c termenul de tratat denot un acord scris prin care dou sau mai multe state sau organizaii internaionale creeaz ori intenioneaz s creeze o relaie intre ele operand in sfera dreptului internaional. 410 Tratatul internaional in opinia lui Ion M. Anghel inseamn orice fel de angajament consensual fcut in baza dreptului internaional i constituie unul din mijloacele prin care subiectele de drept internaional dobandesc drepturi i ii asum, unul fa de altul, obligaii prin care se leag in conformi tate cu dreptul internaional.411 Aadar, tratatul este un act juridic ce exprim acordul de voin a dou sau mai multe subiecte de drept internaional in vederea crerii, modificrii sau stingerii raporturilor juridice internaionale. Pornind de la cele spuse, tratatul internaional are urmtoarele semne definitorii: - este un act juridic; - se incheie intre subiecte de drept internaional; - se incheie cu scopul de a crea efecte juridice intr-un domeniu anumit al relaiilor dintre ele; - este supus dreptului internaional. 2. Clasificarea i denumirea tratatelor In doctrina de drept internaional s-a ridicat problema clasificrii tratatelor, abordare care nu i-a gsit ins reflectare in Convenia de la Viena (1969). La baza unei asemenea clasificri st o diversitate de criterii, cum ar fi: obiectul tratatelor, sfera de aplicare, participani, durat, form etc. Trebuie ins din capul locului s subliniem c incercrile de clasificare fcute in doctrin sunt de multe ori pur convenionale i nu creeaz ierarhii sau diferene de valoare intre tratate. Din punctul de vedere al obiectului, bunoar, multe tratate cuprind prevederi din diverse domenii, fapt ce face dificil atribuirea lor la o categorie sau alta de instrumente. Fr a proceda la o expunere detaliat, ne vom opri la unele din criteriile de clasificare a tratatelor internaionale. A. Dup obiectul pe care il reglementeaz:

- tratate politice (reglementeaz relaii esenialmente politice) tratate de pace i tratate privind relaiile diplomatice; tratate de alian;412 tratate de prietenie i bun vecintate; tratate de garanie; tratate pentru soluionarea pe cale panic a diferendelor internaionale; tratate pentru limitarea armamentelor; tratate pentru delimitarea frontierelor; tratate privind cedarea de Capitolul IX. DREPTUL TRATATELOR 207 teritorii (cu titlu de schimb, vanzare sau compensare) i tratate prin care se creeaz in favoarea unui stat drepturi speciale referitor la teritorii (cesiune in administrare, cesiune in arend, cedarea cu titlu de sanciune sau garanie); tratate prin care se creeaz obligaii internaionale care rman strict legate de teritoriu neutralizarea unor anumite teritorii sau instituirea unei servitui internaionale; tratate prin care se creeaz drepturi in favoarea cetenilor proprii (referitor la minoriti, drepturile omului); - tratate economice - tratate de comer; acorduri comerciale; tratate de navigaie; acorduri de navigaie aerian; acorduri de colaborare i cooperare economic; acorduri financiare, de pli i de credit; acorduri de asisten tehnic; - tratate speciale acorduri in domeniul transporturilor (feroviar, maritim, fluvial, aerian i de tranzit); acorduri in domeniul comunicaiilor (telegraf, telefonie, potale, privind pota diplomatic i serviciul de curieri etc.); acorduri in domeniul ocrotirii sntii; acorduri culturale i de colaborare tehnico-tiinific (acorduri de colaborare cultural i schimburi culturale, acorduri privind deschiderea de centre culturale, biblioteci, institute etc., acorduri privind schimburi de specialiti); acorduri in materie juridic (convenii consulare, acorduri privind asistena juridic in materie civil, familial i penal, acorduri privind recunoaterea hotrarilor judectoreti, transmitere de acte, extrdare, acorduri de cooperare in domeniul social etc.). B. Dup numrul de participani: - tratate bilaterale (incheiate de dou state sau organizaii internaionale); - tratate colective sau multilaterale (la care particip mai mult de dou subiecte de drept internaional). Tratatele multilaterale, la randul lor, se impart in: tratate multilaterale restrnse i tratate multilaterale generale. In Actul final al Conferinei de la Viena (1969) cu privire la dreptul tratatelor, care a finalizat lucrrile asupra Conveniei cu acelai nume, tratatele multilaterale generale sunt definite ca tratate care se refer la codificarea i dezvoltarea progresiv a dreptului internaional i ale cror obiect i scop intereseaz comunitatea internaional a statelor in intreg ansamblul su. Asemenea tratate trebuie s fie deschise participrii tuturor statelor. Tratatele colective sau multilaterale mai pot fi nchise (participarea la ele fiind de la bun inceput determinat in mod riguros, considerandu-se c pentru atingerea scopului tratatului nu este necesar aderarea ulterioar a altor state) i seminchise, la care pot adera i alte state, cu consimmantul participanilor iniiali la acesta. C. Din punctul de vedere al coninutului lor material: - tratate legi, sau tratate normative, al cror obiect const in a stabili o regul de drept obiectiv valabil. In cazul lor voinele prilor nu sunt opuse, diferite, din contra, ele sunt atat de asemntoare, uniforme, incat uneori se constat un coninut identic al voinelor participanilor;413 - tratate contracte (tratate de alian; de comer; de delimitare i cesiune teritorial etc.) ce vizeaz realizarea unor operaiuni juridice constand in prestaii reciproce intre prile contractante, fiecare dintre ele urmrind totodat obiective diferite. Intrucat nu exist un regim juridic propriu fiecreia dintre aceste dou categorii de tratate, distincia dintre ele prezint mai mult un interes istoric i sociologic decat unul practic. D. Dup calitatea prilor: - tratate internaionale incheiate intre state; - tratate internaionale incheiate intre state i organizaii internaionale; - tratate incheiate intre organizaii internaionale; - tratate incheiate intre alte subiecte ale dreptului internaional. 208 Drept Internaional public E. Dup durat: - tratate cu termen (5, 10, 20 de ani etc.); - tratate fr termen (de regul, tratatele de pace, tratatele de delimitare teritorial, conveniile universale i regionale privind codificarea i dezvoltarea progresiv a dreptului internaional, tratatele de dezarmare); 414 - tratate cu termen, ins cu posibilitatea prelungirii lor automate prin tacit reconduciune, dac

o parte nu il denun intr-un termen stabilit prin acesta. F. Din punctul de vedere al procedurii de ncheiere: - tratate formale (sau propriu-zise); - tratate n form simplificat. Originea acestor tratate se trage din practica american de incheiere a aa-numitelor executive agreements. Tratatele in form simplificat vizeaz acele acorduri internaionale care nu urmeaz intreaga desfurare a fazelor de incheiere a lor, cum ar fi ratificarea, schimbul instrumentelor de ratificare etc. Potrivit Legii privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova din 24 septembrie 1999, prin tratat in form simplificat se inelege acel tratat internaional la care Republica Moldova a devenit parte prin simplul fapt al semnrii. 415 G. In dependen de nivelul ncheierii: - tratate interstatale; - tratate interguvernamentale; - tratate interdepartamentale. In conformitate cu Convenia de la Viena (1969), denumirea generic de tratat se utilizeaz pentru a desemna totalitatea actelor juridice din aceast categorie, indiferent de denumirile particulare pe care acestea le pot primi intr-un caz sau altul. Varietatea de denumiri ale tratatelor nu reflect deosebiri in ceea ce privete natura lor juridic, neavand deci nici o influen asupra forei juridice a acestora. Totui, practica convenional este de acord asupra urmtoarelor semnificaii ale unor tipuri de tratate internaionale: a) tratatul, fiind un termen generic, este folosit pentru desemnarea unei inelegeri solemne, precum sunt tratatele de pace, de alian, de neutralitate sau de arbitraj etc.; b) acordul este o expresie la care se recurge de foarte multe ori, el are o semnificaie general i adesea un pronunat caracter tehnic; c) convenia este un termen folosit pentru a desemna in special instrumentele juridice multilaterale prin care se creeaz norme de drept internaional cu valabilitate general; 416 d) protocolul reprezint o noiune care se aplic celor mai variate acte de natur s reitereze reguli preexistente, s stabileasc altele noi, s interpreteze, s completeze, s modifice sau s prelungeasc un tratat sau acord al crui accesoriu este. Totodat protocolul poate fi i un tratat de sine stttor;417 Capitolul IX. DREPTUL TRATATELOR 209 e) pactul este o denumire utilizat pentru anumite inelegeri so-lemne, cum au fost Pactul Ligii Naiunilor (1919) sau Pactul Briand-Kellog (1928); f) carta reprezint o denumire folosit pentru a identifica un tratat cuprinzand domenii fundamentale ale colaborrii statelor. In cazul ONU Carta are semnificaia unui statut; g) statutul poate desemna uneori actul constitutiv al unei organizaii internaionale sau se refer la stabilirea unui anumit regim juridic.418 Printre alte denumiri ale tratatelor internaionale folosite in practica internaional, am mai putea meniona: schimbul de note, prin care se reglementeaz mai rapid anumite relaii dintre state; modus vivendi care asigur o soluionare provizorie a unor probleme, pan la intervenirea ulterioar a unui acord pe o durat mai indelungat; gentlemens agreement este o denumire care consemneaz acorduri in form oral; compromisul este tratatul prin care dou sau mai multe state transmit unei instane arbitrale sau judiciare internaionale soluionarea unor diferende dintre ele; avenantul este acordul prin care se modific instrumente anterioare avand un caracter comercial; nelegerea; articolele adiionale; agrementul; aranjamentul; memo-randumul de nelegere; rspunsul la scrisori etc. 3. Elementele tratatelor Elementele tratatelor internaionale se impart in eseniale i accesorii. Elementele eseniale, la randul lor, sunt: prile contractante; acordul de voin al prilor; obiectul i scopul tratatului. Prile contractante ale tratatului trebuie s fie, in toate cazurile, state, organizaii internaionale interguvernamentale sau alte entiti crora le este caracteristic calitatea de subiect de drept internaional. Acordul de voin a prilor trebuie s fie rezultatul voinei lor liber exprimat, neafectat prin vicii de consimmant. Obiectul tratatului il reprezint drepturile i obligaiile prilor create prin normele stabil ite de tratat. Obiectul trebuie s fie licit din punctul de vedere al dreptului internaional i realizabil. Pentru a fi licit, este necesar ca obiectul unui tratat s nu vin in contradicie cu o norm

imperativ de drept internaional, adic cu o norm de la care nu se admite nici o derogare. In strans legtur cu obiectul se afl scopul tratatului, care reprezint obiectivele urmrite de prile contractante prin incheierea tratatului (de pild, soluionarea panic a unui diferend, obinerea unei asistene economice, suprimarea unor taxe vamale la import sau export, reprimarea unor crime internaionale etc.). Elementele accesorii ale tratatului sunt termenul i condiia. Termenul este un eveniment viitor i sigur, de care depinde intrarea in vigoare sa u incetarea efectelor unui tratat. Termenul la implinirea cruia un tratat intr in vigoare se numete suspensiv, iar la implinirea cruia tratatul ii stinge efectele se numete rezolutoriu. Condiia este un eveniment viitor i nesigur de care depinde inceperea sau incetarea executrii obligaiilor prevzute de tratat. Condiia la fel poate fi suspensiv sau rezolutorie. 210 Drept Internaional public 4. ncheierea tratatelor Dreptul de a incheia tratate internaionale este unul din elementele fundamenta le ale personalitii juridice internaionale, semn caracteristic subiectelor dreptului internaional. Fiecare stat dispune de capacitate juridic de a incheia tratate internaionale. Capacitatea juridic a organizaiilor internaionale interguvernamentale de a incheia tratate internaionale este guvernat de regulile proprii ale organizaiei respective. Incheierea419 unui tratat internaional reprezint un proces complex, ce se desfoar pe parcursul mai multor faze succesive, principalele din ele fiind: 1) elaborarea textului tratatului internaional; i 2) exprimarea consimmantului prilor contractante de a fi legate prin tratat. Acestea, la randul lor, sunt alctuite din mai multe subfaze. Nu este absolut necesar ca fiecare tratat s treac prin toate subfazele, ins fiecare tratat parcurge faza de elaborare a textului su i o modalitate sau alta de exprimare a consimmantului statului sau organizaiei internaionale de a se lega prin tratat. Particularitile ordinii i fazelor de incheiere a tratatelor internaionale sunt determinate atat de coninutul fiecrui tratat, cat i de calitatea participanilor la acesta. Astfel, in privina organizaiilor internaionale nu se aplic procedura ratificrii. Statele incheie tratate internaionale in persoana autoritilor lor publice abilitate prin constituii i alte acte normative interne. De fapt, actele autoritilor publice nu sunt altceva decat actele unor reprezentani special imputernicii ai statului in vederea incheierii unui tratat internaional. Aceast abilitare trebuie s rezulte din documentele care eman de la autoritile competente ale fiecrui stat, in conformitate cu dispoziiile constituionale sau cu alte legi interne. Documentele respective poart denumirea de depline puteri. Ultimele, reprezentand de fapt o autorizaie, sunt eliberate, de regul, de acea autoritate a statului in numele creia se incheie tratatul. In deplinele puteri sunt consemnate imputernicirile unuia sau mai multor persoane pentru a negocia, pentru a negocia i semna, pentru a semna tratatul ori pentru a efectua oricare alt act cu privire la tratat. Potrivit Conveniei de la Viena (1969), prin expresia depline puteri se inelege un document emanand de la autoritatea competent a unui stat i desemnand una sau mai mu lte persoane imputernicite s reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimmantul statului de a fi legat printr -un tratat sau pentru a indeplini oricare alt act cu privire la un tratat [art. 2 pct. 1 lit. c)]. Pe lang persoanele special investite cu depline puteri, exist o categorie care, in virtutea funciilor pe care le indeplinesc in stat, nu au nevoie s prezinte, pentru negocierea i incheierea tratatelor, depline puteri. Acestea sunt: a) eful statului, eful guvernului i ministrul de externe; b) efii misiunilor diplomatice, dar numai pentru negocierea i incheierea tratatelor bilaterale, intre statul acreditant (de trimitere) i statul acreditar (gazd); c) reprezenanii acreditai ai statelor la o conferin internaional sau pe lang o organizaie internaional ori pe lang un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat la aceast conferin, organizaie sau organ.420 Organizaiile internaionale, la randul lor, incheie tratate internaionale prin intermediul organelor lor competente, care sunt determinate in actele constitutive sau in alte acte normative. Eliberarea deplinelor puteri funcionarilor organizaiilor internaionale este reglementat de
Capitolul IX. DREPTUL TRATATELOR 211

dreptul intern al fiecrei organizaii. Este scutit de prezentarea deplinelor puteri acel funcionar

al organizaiei internaionale, care in virtutea regulilor acesteia are calitatea de a reprezenta organizaia. La incheierea tratatelor internaionale bilaterale reprezentanii statelor fac schimb de depline puteri, in timp ce la incheierea tratatelor internaionale multilaterale se creeaz organe speciale pentru verificarea autenticitii acestora. Reprezentanii statelor la incheierea tratatelor internaionale trebuie s acioneze in baza i in limitele deplinelor puteri, in caz contrar aciunile lor nu vor avea valoare juridic. Prima faz obligatorie la incheierea tratatelor internaionale este elaborarea textului. In aceast faz in calitate de subfaze intr: a) convenirea textului tratatului in cazul tratatelor bilaterale i adoptarea textului tratatului in cazul tratatelor multilaterale; b) autentificarea textului tratatului. Metoda principal in vederea elaborrii textului unui tratat internaional sunt negocierile421 intre reprezentanii statelor care incheie tratatul. Negocierile pot avea loc: - pe ci diplomatice obinuite, respectiv prin ministerele de externe i misiunile diplomatice (de regul, la elaborarea tratatelor bilaterale, mai rar a celor multilaterale); - prin persoane sau delegaii special imputernicite s negocieze tratatul; - la conferine i in cadrul organizaiilor internaionale (la elaborarea tratatelor multilaterale). Totodat acestea din urm mai pot i ele insele elabora proiectele unor tratate multilaterale (de exemplu, ONU, Consiliul Europei, CSI . a.). In cazul tratatelor bilaterale negocierile se incheie cu convenirea unanim a celor dou pri asupra textului tratatului. In mod unanim se convine i asupra textului tratatelor multilaterale restranse. In ceea ce privete tratatele multilaterale, in cazul lor negocierile se incheie cu adoptarea textului acestora, care se exprim printr -o procedur special de votare in cadrul creia reprezentanii statelor ii expun poziiile lor vizavi de textul tratatului in ansamblul su sau in parte pe articole. In trecut regula general care se aplica la adoptarea textelor tratatelor multilaterale era cea a votului unanim al statelor participante. Convenia de la Viena (1969) consacr ins o tendin, manifest deja in practic, c pentru tratatele multilaterale care se negociaz la o conferin internaional, majoritatea de 2/3 a statelor prezente i votante este suficient pentru adoptarea textului negociat. O regul care se mai intalnete este cea a consensului, cand nu sunt obiecii din partea vreunui stat. O dat cu convenirea asupra textului tratatului sau adoptarea acestuia, este necesar certificarea faptului c textul elaborat este definitiv i nu poate fi modificat. Aceast procedur se numete autentificarea textului tratatului. Procedura de autentificare se stabilete fie in insui coninutul tratatului, fie pe calea acordului dintre prile contractante. Practica cunoate mai multe mijloace de autentificare a textelor tratatelor internaionale: - parafarea, care const in inscrierea iniialelor numelui imputerniciilor statelor pe textul negociat. Aceast modalitate se aplic in privina autentificrii textului tratatelor bilaterale i celor cu un numr restrans de participani; 212 Drept Internaional public - semnarea ad referendum (sau provizorie) a textului tratatului, cu confirmarea ulterioar din partea executivului sau altei autoriti abilitate a statului. Confirmarea in acest caz se refer excl usiv la semntur, neavand semnificaia confirmrii tratatului;422 - semnarea definitiv este la fel o modalitate de autentificare a textului tratatului, atunci cand tratatul in continuare urmeaz s fie ratificat sau aprobat; - semnarea actului final al unei conferine internaionale in care este consemnat textul tratatului (in cazul tratatelor multilaterale); - adoptarea unei rezoluii speciale a organizaiei internaionale in care este consemnat textul tratatului, cum ar fi, spre exemplu, rezoluiile care deschid pentru semnare tratatele internaionale (in cazul tratatelor multilaterale). Aciunile statelor enumerate de noi in cadrul fazei de elaborare a textului tratatului, inc nu semnific acordul lor sau al organizaiilor internaionale de a fi legate prin tratat. Din momentul in care textul tratatului a devenit autentic i definitiv, statele semnatare urmeaz s -i exprime consimmantul de a deveni pri la tratat prin recurgerea la mijloacele juridice prevzute in legislaia lor intern. De regul, acestea sunt urmtoarele: semnarea, schimbul instrumentelor care constituie un tratat, ratificarea, aprobarea, acceptarea i aderarea. 423 Semnarea. Aa cum am artat mai sus, semnarea tratatului are, de regul, ca efect autentificarea

tratatului elaborat prin negocieri. Ins in cazurile in care tratatele nu urmeaz s fie ratificate sau aprobate, semnarea echivaleaz cu exprimarea consimmantului de a fi legat prin tratat. Semnarea va avea acest efect dac sunt intrunite cumulativ urmtoarele dou condiii: 1) tratatul prevede expres acest lucru sau s-a stabilit, in alt fel, c statele negociatoare au convenit c semntura va avea acest efect; 2) intenia statului de a da acest efect semnturii rezult din deplinele puteri ale reprezentan tului su ori a fost exprimat in timpul negocierii [art. 12 pct. 1 din Convenia de la Viena (1969)]. In trecut semnarea era insoit de aplicarea pe textul tratatului a sigiliului de stat, acum ins este suficient doar semntura. La semnarea tratatelor bilaterale este urmat regula alternatului. Aceasta este o form specific de exprimare a principiului egalitii suverane a statelor. Potrivit acestei reguli, in cuprinsul exemplarului de tratat care trebuie s-i rman, fiecare stat este primul (la enumerarea prilor, aezarea semnturilor, amplasarea textului etc.). La aezarea semnturilor locul intai se consider partea din stanga sub textul tratatului (pentru textele in limba arab partea dreapt). Semnturile se fac pe ultima fil a textului. La semnarea tratatelo r multilaterale principiul alternatului nu se aplic, succesiunea semnturilor fiind determinat de ordinea alfabetic a denumirii statelor, de regul, in ordinea alfabetului francez. Tratatele multilaterale, de obicei, rman deschise pentru semnare pan la o anumit dat sau pan la intrarea lor in vigoare. O dat cu expirarea acestui termen statele pot deveni participante la tratat pe calea aderrii. Schimbul instrumentelor care constituie un tratat la fel reprezint o modalitate de exprimare a consimmantului statelor de a se angaja printr-un tratat internaional, atunci cand: a) instrumentele prevd c schimbul lor va avea acest efect; sau b) este stabilit pe alt cale c aceste state conveniser ca schimbul instrumentelor s aib acest efect [art. 13 din Convenia de la Viena (1969)]. Dup cum reiese din coninutul acestui articol, nici el, dar nici convenia in intregime, nu determin care sunt acele documente prin care statele fac schimb in scopul incheierii unui tra Capitolul IX. DREPTUL TRATATELOR 213 tat internaional. La general, acestea sunt inglobate in categoria aa-numitelor acorduri in form simplificat, introdus in dreptul tratatelor de CDI a ONU. In lucrrile acesteia din urm, conceptul de tratat in form simplificat inseamn un tratat incheiat prin schimb de note, schimb de scrisori, minut convenit, memorandum de inelegere, declaraie comun sau alt instrument incheiat prin orice alt procedur.424 Putem deci conchide c denumirea documentelor cu care fac schimb statele in vederea incheierii unui tratat internaional nu are nici o relevan juridic. Important este ca in urma unui asemenea schimb s se realizeze acordul de voin dintre pri. De cele mai multe ori, voina este consacrat in documentele respective care sunt sch imbate prin folosirea anumitor cuvinte rituale de stil diplomatic: Dac Excelena Voastr este de acord cu cele de mai sus, prezenta scrisoare i cea pe care Excelena Voastr mi -o vei trimite ca rspuns, vor constitui acordul intre guvernul meu i cel al Excelenei Voastre (in acest mod, de exemplu, dup ce a fost expus coninutul acordului, se incheie o scrisoare). Scrisoarea de rspuns va conine o fraz de rspuns, formu-lat in acelai sens.425 Cel mai adesea, sub forma schimbului de instrumente se incheie tratatele bilaterale, ins nu este exclus nici posibilitatea incheierii pe o asemenea cale i a tratatelor multilaterale. Din punctul de vedere al obiectului lor, tratatele sub forma schimbului de instrumente reprezint mai mult nite acorduri tehnice decat politice. Ratificarea. Aceasta constituie actul juridic prin care un stat ii exprim consimmantul, prin intermediul autoritilor sale competente, de a fi legat printr -un tratat internaional, semnat de reprezentanii si. Ratificarea se materializeaz in exterior sub forma unor acte de drept intern (lege, decret, hotrare) i de drept internaional (instrumente de ratificare). Convenia de la Viena (1969) prevede urmtoarele cazuri cand un stat ii exprim consimmantul de a fi legat printr-un tratat prin ratificare: a) cand tratatul prevede c acest consimmant se exprim prin ratificare; b) cand este stabilit, pe alt cale, c statele participante la negocieri conveniser asupra cerinei ratificrii; c) cand reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificrii; sau d) cand intenia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificrii rezult din deplinele puteri ale reprezentantului su ori a fost exprimat in cursul negocierii (art. 14 pct. 1). Ordinea ratificrii i autoritatea competent pentru a efectua ratificarea este determinat

de dreptul intern al fiecrui stat. In sistemele constituionale mai vechi ratificarea inea de competena executivului. Pot fi citate, de pild, Frana in timpul celui de -al doilea imperiu i in timpul Guvernului de Vichy (1940-1944), Italia in perioada anilor 1922-1943, Germania in perioada dintre 1933-1945, Polonia intre 1935-1939 etc. O a doua categorie de ri sunt acelea care fac din ratificare o operaiune ce ine de competena exclusiv a legislativului. Acest sistem a fost aplicat, de pild, de Turcia intre anii 1924 -1960. In cele din urm, o a treia modalitate este cea a impririi competenei intre executiv i legislativ, situaie intalnit in majoritatea rilor cu regimuri parlamentare i prezideniale. Dreptul internaional nu stabilete care tratat internaional necesit s fie ratificat. Acest lucru este determinat atat de dispoziiile tratatului, cat i de dreptul intern al statelor. Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova, Parlamentul decide asupra ratificrii, acceptrii, aprobrii sau aderrii Republicii Moldova la: a) tratatele internaionale incheiate in numele Republicii Moldova; b) tratatele internaionale care sint semnate la nivel de 214 Drept Internaional public guvern i se incadreaz in una din urmtoarele categorii: tratate de pace; tratate politice sau care implic un angajament politic; tratate cu caracter militar, care vizeaz capacitatea de aprare a Republicii Moldova, problemele dezarmrii sau ale controlului internaional asupra armamentului, asigurarea pcii i securitii; tratate cu privire la teritoriu; tratate care fac necesar adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor in vigoare; tratate care vizeaz participarea Republicii Moldova in organizaiile internaionale; tratate care implic un angajament financiar; tratate care vizeaz statutul persoanelor, drepturile i libertile fundamentale ale omului; orice tratate a cror ratificare este specificat in dispoziiile acestora. Drept documente ce confirm efectuarea ratificrii servesc instru-mentele de ratificare. Acestea, de regul, cuprind trei pri: a) introductiv, in care se indic autoritatea statului care a ratificat tratatul; b) dispozitiv (sau principal), unde este reprodus textul tratatului cu enumerarea eventual a rezervelor ei i declaraiilor interpretative, fcute de statul respectiv fa de unele din articolele tratatului; c) par-tea final, care conine angajamentul statului de a respecta i aplica cu bun-credin tratatul. Instrumentele de ratificare sunt semnate de preedintele statului, investite cu sigiliul statului i contrasemnate de ministrul afacerilor externe. Dreptul tratatelor nu cunoate un termen pan la care prile contractante ale unui tratat trebuie s-l ratifice. Oricum, statele trebuie s -i acorde termene rezonabile. De obicei, termenul pentru ratificare depinde in mare msur de natura tratatului, existand tratate ratificate dup mai muli ani de zile. Totodat, in practica internaional, multe tratate n-au intrat in vigoare din cauza c n-au fost ratificate de prile contractante. De la regula c ratificarea tratatului internaional nu este condiionat in timp, prin termen, fac excepie acordurile sau conveniile incheiate in cadrul unor organizaii internaionale (de exemplu, OMS sau OIM). Acordurile incheiate in cadrul OMS trebuie ratificate de statele membre ale organizaiei in termen de 18 luni de la semnarea lor. Conveniile adoptate in cadrul OIM trebuie ratificate de statele membre in termen de un an de la adoptarea lor. 426 In cazul incheierii tratatelor internaionale bilaterale are loc schimbul instrumentelor de ratificare, iar in cazul celor multilaterale, acestea sunt depuse la depozitar, determinat de participanii la tratat. Depozitarul tratatului este acel stat, grup de state, organizaie internaional sau funcionarul administrativ cel mai inalt al organizaiei (de pild, Secretarul general al ONU, Secretarul general al Consiliului Europei), cruia ii revine sarcina pstrrii originalului textului tratatului internaional i a documentelor inerente acestuia (declaraii, rezerve, instrumente de ratificare, documente de aderare, denunare etc.). Printre funciile depozitarilor tratatelor internaio nale, consemnate la art. 77 pct. 1 din Convenia de la Viena (1969), am putea numi urmtoarele: a) asigur pstrarea textului original al tratatului i a deplinelor puteri care i s-ar fi incredinat; b) intocmete copii certificate conforme cu textul original i orice alte texte in alte limbi, care pot fi cerute prin tratat, i le comunic prilor la tratat, precum i statelor avand calitatea de a deveni pri; c) primete toate semnturile tratatului, primete i pstreaz toate instrumentele, notificrile i comunicrile relative la tratat; d) examineaz dac o semntur, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la tratat este in bun i cuvenit form i, dup caz, atrage asupra chestiunii atenia statului in cauz; e) informeaz prile la tratat i statele avand calitatea de a deveni pri asupra actelor, notificrilor i comunicrilor referitoare la tratat; f) informeaz statele avand calitate de a deveni pri la tratat

despre data la care a fost primit sau depus numrul de semnturi sau de instrumente de ratificare, Capitolul IX. DREPTUL TRATATELOR 215 acceptare, aprobare sau aderare cerute pentru intrarea in vigoare a tratatului; g) asigur inregistrarea tratatului la Secretariatul ONU etc. Aprobarea (sau acceptarea) reprezint o modalitate de exprimare a consimmantului statului de a fi parte la acele tratate care nu necesit s fie ratificate, dar care prevd aprobarea lor. In general, aprobarea sau acceptarea tratatelor internaionale ine mai mult de competena guvernului. Pe aceast cale se realizeaz o examinare mai expeditiv a dispoziiilor unor tratate i se evit procedura mai lung i anevoioas a ratificrii parlamentare. Potrivit reglementrilor interne ale fiecrui stat, sunt supuse aprobrii sau acceptrii de ctre guvern, tratatele care nu implic angajamente politice majore sau nu se refer la domenii eseniale ale exercitrii suveranitii de stat.427 Prin intermediul aprobrii o organizaie internaional ii exprim consimmantul de a fi angajat printr-un tratat, dac ea particip la acesta. Imputernicirea respectiv, de obicei, revine organelor supreme ale organizaiilor internaionale. Astfel, Adunarea General a ONU aprob acordurile ONU cu instituiile specializate. Aderarea (sau accesiunea) la un tratat este actul unilateral de drept intern al unui stat prin care el ii exprim consimmantul de a deveni parte la un tratat pe care nu l -a semnat. Aderarea se refer numai la tratatele multilaterale i produce aceleai efecte ca i ratificarea unui tratat. In funcie de natura tratatului, aderarea se realizeaz, de regul, prin procedurile de ratificare sau aprobare. Actul de aderare a unui stat la un tratat internaional poate imbrca forma instrumentelor de aderare (cea mai des folosit), instrumentelor de ratificare, a unei declaraii de aderare sau a unei note de aderare. Aderarea este posibil numai dac aceast procedur de a deveni parte la un tratat este prevzut expres in textul tratatului sau dac aceasta rezult din intenia prilor de a permite aderarea ulterioar a altor state. In cazul tratatelor multilaterale restranse, aderarea altor state este permis, de regul, numai cu acordul tuturor prilor contractante. In acest caz aderarea intervine numai dup intrarea in vigoare a tratatului, ceea ce nu este cazul tratatelor multilaterale generale, aderarea la care poate interveni oricand, de indat ce tratatul nu mai este deschis pentru semnare. Momentul din care tratatul internaional devine obligatoriu pentru prile contractante poart denumirea de intrare n vigoare a tratatului. Anume din acest moment tratatul internaional incepe s-i produc efectele, el obinand astfel valoarea unui act juridic. Intrarea in vigoare a tratatelor are loc, de regul, conform modalitilor i termenelor stabilite in tratat sau prin acordul prilor contractante. Tratatele care nu necesit ratificarea sau aprobarea lor, intr in vigoare: a) la momentul semnrii; b) la scurgerea unui anumit termen dup semnare; c) de la data indicat in tratat. Ordinea intrrii in vigoare a tratatelor ce urmeaz s fie supuse ratificrii este determinat de caracterul lor. Tratatele bilaterale intr in vigoare: a) la data schimbului instrumentelor de ratificare; b) la scurgerea unui anumit termen de la data efecturii schimbului instrumentelor de ratificare.
428

Tratatele multilaterale intr in vigoare: a) la data acumulrii la depozitar a unui anumit numr de instrumente de ratificare; b) la scurgerea unui anumit termen de la data acumulrii la depozitar a unui numr determinat de instrumente de ratificare;429 c) la data transmiterii la depozitar a unui numr determinat de instrumente de ratificare cu indicarea concret a statelor ale cror instrumente de ratificare necesit s fie depuse in mod obligatoriu. 430 Desigur c exemplele aduse nu sunt exhaustive, fiind posibil ca tratatele s mai prevad i alte condiii speciale de intrare a lor in vigoare. In conformitate cu art. 80 pct. 1 din Convenia de la Viena (1969): Dup intrarea lor in vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului Organizaiei Naiunilor Unite spre inregistrare sau clasare sau inscrierea in repertoriu, dup caz, precum i spre publicare. Regula inregistrrii i publicrii tratatelor internaionale a fost stabilit, pentru prima dat, in Pactul Ligii Naiunilo r

in scopul de a crea anumite garanii internaionale impotriva politicii tratatelor secrete care fusese folosit cu o deosebit intensitate atat in ajunul, cat i in timpul primului rzboi mondial. Articolul 18 din Pact a prevzut atat inregistrarea tratatelor intr-un registru special, cat i publicarea lor prin grija Secretarului general al organizaiei. Regula a fost recondus in Carta ONU care la art. 102 pct. 1 prevede obligaia statelor membre ale organizaiei de a inregistra tratatele internaionale incheiate de ele la Secretariatul ONU in vederea publicrii lor. Pentru cazurile de neinregistrare este prevzut sanciunea in conformitate cu care prile unui asemenea tratat nu -l pot invoca in faa vreunui organ al Naiunilor Unite (art. 102 pct. 2). Cu alte cuvinte, pentru ONU un tratat neinregistrat din punct de vedere juridic nu exist. Cu toate acestea, neinregistrarea unui tratat deloc nu afecteaz validitatea acestuia. Deoarece Carta ONU nu indic asupra ordinii concrete de inregistrare a tratatelor internaionale, Adunarea General printr-o rezoluie a sa din 14 decembrie 1946 a aprobat Regulile de inregistrare i publicare a tratatelor internaionale. 431 Culegerea de tratate in care sunt publicate tratatele inregistrate de Secretariatul ONU se numete United Nations Treaty Series. In perioada dintre anii 1947 -1997 Secretariatul ONU a publicat mai mult de 1500 de volume ale unei asemenea culegeri, cuprinzand mai mult de 26 mii de tratate i acorduri internaionale. In cadrul Consiliului Europei conveniile adoptate sunt publicate in culegerea numit European Treaty Series. Publicarea i inregistrarea oficial a tratatelor internaionale are loc i la nivel naional. Din punct de vedere practic publicarea tratatelor internaionale are o importan deosebit, deoarece incepand cu acest moment tratatele sunt integrate in ordinea juridic intern, ele urmand astfel s fie aplicate de ctre toate autoritile etatice. In conformitate cu art. 30 alin. 1 din Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova: Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, in termen ce nu depete 15 zile, va prezenta spre publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova textele tratatelor internaionale care au intrat in vigoare, textele integ rale ale anexelor sau altor documente aferente, rezervele sau declaraiile Republicii Moldova fcute la momentul semnrii, ratificrii, acceptrii, aprobrii sau aderrii, precum i actele referitoare la suspendarea, denunarea sau stingerea tratatelor cu participarea Republicii Moldova.432 Acelai articol in continuare la alin. 2 precizeaz: In cazurile in care tratatul internaional nu conine un text autentic in limba de stat, se prezint spre publicare textul autentic al acestuia intr -o limb strin i traducerea oficial in limba de stat, autentificat de Ministerul Afacerilor Externe. In Republica Moldova se ine un sistem unic de stat al inregistrrii tratatelor internaionale, sub form de registru de stat i care se afl in administrarea Ministerului Afacerilor Externe.433 5. Forma i structura tratatelor Dreptul internaional nu prescrie ce form exact trebuie s imbrace unul sau altul din tratatele internaionale. Alegerea acesteia rmane la latitudinea prilor statelor i altor subiecte de drept internaional. In orice caz, forma in care este incheiat un tratat internaional nu afecteaz deloc validitatea acestuia. Exist dou forme principale: scris i oral (sau verbal). Datorit prioritilor sale, forma scris a devenit dominant in practica internaional. Multe tratate conin dispoziii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici numerici, formule, hri etc. Ar prea de neconceput bunoar incheierea unui tratat de delimitare a frontierelor dintre dou state intro alt form decat cea scris. Cu toate acestea, nici acordurile incheiate in form oral n -au disprut din practica statelor. Aceasta din urm arat c acordurile orale au fost utilizate fie pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legaie in ambasad, fie pentru stabilirea relaiilor diplomatice. S-a recurs la acordurile orale i in vederea reglementrii altor domenii de colaborare dintre state. Am putea aduce ca exemplu inelegerea privind acordarea de asisten mutual, incheiat intre URSS i Mongolia in anul 1934. La fel am mai putea cita i inelegerea oral intervenit in 1946 intre URSS, SUA, Marea Britanie, Frana i China referitor la principiul repartiiei echitabile a locurilor la alegerea membrilor nepermaneni ai Consiliului de Securitate al ONU. Din aceeai categorie mai face parte i inelegerea oral dintre SUA i Japonia din 1960 i in virtutea creia navele maritime i aeriene americane, purttoare de arme nucleare, puteau staiona pe teritoriul Japoniei. Denumirea acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrina de drept internaional nu este deloc unanim atunci cand se ia in discuie natura juridic a acestora: unii le consider tratate (cu aceeai valoare juridic, ca i tratatele scrise),434 alii dimpotriv le neag acest caracter.435 Bunoar, doctrina anglo-saxon consider gentlemens agreements ca angajamente de onoare necomportand nici o obligaie juridic direct pentru pri, dei le leag din punct de vedere moral

(opinia Institutului american de drept).436 In ce ne privete, suntem de prerea c acordurile in form oral sunt la fel de obligatorii ca i tratatele in form scris. inand cont de diferenele inregistrate in procedura de incheiere a tratatelor orale i scrise, Conveniile de la Viena (1969, 1986) se refe-r doar la cele din urm. Aceeai cale este urmat i de Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova. 437 Cu toate acestea Conveniile de la Viena in materie de tratate nu neag fora juridic a acordurilor orale. Articolul 3 al Conveniei din 1969 stabilete: Faptul c prezenta Convenie nu se aplic acordurilor internaionale, care nu au fost incheiate in form scris, nu aduce vreo atinge-re: a) valorii juridice a unor asemenea acorduri; b) aplicrii in privina acestor acorduri a tuturor regulilor enunate in prezenta Convenie, crora ar fi supuse in temeiul dreptului internaional. Tratatul reprezint un sistem unic de norme strans legate intre ele. De aceea el trebuie privit ca un tot intreg, in care toate dispoziiile lui sunt obligatorii pentru pri. De regul, structura tratatului este alctuit din urmtoarele pri: 1) preambulul (sau introducerea), in care se indic prile contractante ale tratatului, motivele care au determinat incheierea lui, scopul i obiectul. Din preambul face parte i titlul tratatului. Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova distinge titlul tratatului internaional intr-un element aparte al textului tratatului, care conine denumirea documentului i, de regul, prile i obiectul reglementrii, intr-o formul concis;438 2) partea principal sau dispozitivul tratatului, in care sunt cu-prinse articolele (care pot fi grupate in seciuni, capitole, pri etc.) i care constituie coninutul de baz al prevederilor sale. Articolele tratatului poart uneori scurte denumiri, cum ar fi, de pild, coninu -tul i forma cererii de acordare a asistenei juridice, cheltuieli legate de acordarea asistenei juridice (in cazul acordurilor de asisten juridic i relaiile juridice in materie civil, penal i familial etc.). Aceasta faciliteaz folosirea textului, mai ales atunci cand el are un obiect de reglementare complicat sau este voluminos ca coninut; 3) partea final sau clauzele finale precizeaz data i locul semnrii, limba sau limbile in care a fost redactat textul, modalitile de intrare in vigoare a tratatului, durata de valabilitate etc. Aceast parte este obligatorie chiar pan la intrarea in vigoare a tratatului. O rspandire tot mai larg in practic o capt anexele la unele tratate. Ele apar astfel ca o parte distinct a textului tratatului. Prin utilizarea acestora se urmrete completarea, detalizarea i interpreta-rea coninutului tratatelor. Ins pentru ca anexele s aib aceeai valoare juridic ca i tratatul, este necesar ca acesta din urm sau insi anexa s cuprind o meniune special despre faptul dat. In caz contrar asemenea acte nu vor putea fi calificate ca parte a tratatului. In strans legtur cu forma tratatelor se afl i limba sau limbile in care acestea se incheie, ea reprezentand acel element principal prin intermediul cruia voina subiectelor de drept internaional se materializeaz in exterior. Anume prin formulele lingvistice utilizate in textul su se manifest realitatea voinei participanilor la relaiile juridice internaionale i se profileaz acordul de voin a prilor contractante. Vom aminti c una din deosebirile principale ale tratatu lui internaional fa de cutuma internaional este tocmai aceea c primul exist doar ca un acord exprimat in cuvinte i imbinate intr-un text. Ca regul general tratatele bilaterale sunt perfectate in limbile ambelor pri contractante. Fiecare din textele tratatului este autentic, adic sunt egale ca valoare juridic. Cu toate acestea prile, in procesul de executare a tratatului se conduc de textul perfectat in propria lor limb. Sunt cazuri ins cand prile, in scopuri de utilitate practic, se abat de la regula general. Tratatul de arbitraj dintre SUA i China, din anul 1930, a fost redactat in trei limbi: englez, chinez i francez. Toate textele erau autentice. Ins in caz de divergene i pentru rezolvarea acestora prin interpretare, se recurgea la textul in limba francez. De obicei, tratatele multilaterale cu caracter universal se perfecteaz in limbile oficiale ale ONU: engleza, spaniola, chineza, araba, rusa i franceza sau in unele dintre acestea intr -un singur exemplar. Originalul este transmis spre pstrare depozitarului, iar acesta din urm le expediaz participanilor copii certificate de pe textul tratatului. 6. Rezervele la tratate Potrivit Conveniei de la Viena (1969) rezerva este o declaraie unilateral, oricare ar fi coninutul sau denumirea sa, fcut de un stat atunci cand semneaz, ratific, accept sau aprob un tratat, ori ader la acesta, prin care urmrete s exclud sau s modifice efectul juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa de statul respectiv. 439 Cu alte cuvinte, rezerva

este un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat s devin totui pri la acesta. Instituia rezervei este caracteristic doar tratatelor multilaterale, deoarece o rezerv fcut in cazul unui tratat bilateral echivaleaz cu o revenire asupra textului tratatului convenit deja intre cele dou pri i deci cu o iniiativ implicit de a relua negocierile. Articolul 23 al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine fa de formularea rezervelor: 1) rezervele trebuie s fie formulate in scris i comunicate statelor contractante i altor state care au calitatea s devin pri la tratat. Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, fcut in scris; 2) rezervele pot fi formulate cu ocazia semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau acceptrii sale, ori in momentul aderrii. In cazul in care rezerva a fost formulat la semnarea tratatului, supus ulterior ratificrii, acceptrii sau aprobrii, aceast rezerv trebuie s fie reconfirmat in mod formal de statul rezervatar, atunci cand acesta ii exprim consimmantul de a fi leg at prin tratat; 3) oricare state pri la tratat pot fie accepta rezervele care le-au fost notificate, fie formula obiecii fa de acestea. Acceptarea rezervelor poate fi expres sau tacit. Neformularea de obiecii fa de o rezerv, timp de 12 luni de la notificarea acesteia, este considerat drept acceptare tacit. Retragerea obieciei la o rezerv necesit formularea ei in scris. Dei rezerva este un act de suveranitate al statelor, tratatele pot limita dreptul acestora de a face rezerve la ele. Condiiile in care poate fi admis formularea unei rezerve la un tratat internaional sunt urmtoarele: 1) rezerva s nu fie interzis de tratat;440 2) rezervele s nu se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este exclus posibilitatea formulrii de rezerve;441 3) rezervele s se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este prevzut posibilitatea formulrii de rezerve;442 4) rezervele s nu fie incompatibile cu obiectul i scopul tratatului.443 In funcie de atitudinea adoptat fa de statul rezervatar din partea celorlalte state pri ale unui tratat internaional, se stabilesc urmtoarele grupuri de raporturi convenionale: 1) intre statul care a formulat una sau mai multe rezerve i statele care le -au acceptat continu s acioneze tratatul, cu precizarea c in ceea ce privete articolele fa de care au fost formulate rezerve, dispoziiile care leag aceste state sunt cele modificate conform rezervelor; 2) intre statul rezervatar i statele care au formulat obiecii la rezerve, in dependen de atitudinea diferit a acestora din urm, se pot crea dou posibile grupuri de raporturi: a) statele care au formulat obiecii la rezerve pot accepta ca restul dispoziiilor tratatului, neafectate prin rezerve, s se aplice intre ele i statul rezervatar; b) aceleai state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve, s refuze aplicarea in intregime a tratatului in raporturile dintre ele i statul autor al rezervelor. Tratatul internaional, la care s-au fcut rezerve, se aplic in intregime, intre prile contractante care n-au formulat rezerve. De regul, o rezerv autorizat in mod expres de un tratat nu are nevoie s fie acceptat ulterior de celelalte state contractante, cu excepia cazurilor cand tratatul prevede aceasta. Ins in cazul in care din numrul restrans de state care au participat la negocieri ori din raiunea obiectului i scopului tratatului ar rezulta c aplicarea tratatului in intregime de toate prile este o condiie esenial a con-simmantului fiecruia dintre ele de a fi legat prin tratat, rezerva trebuie s fie acceptat de toate prile. In situaia in care tratatul este actul constitutiv al unei organizaii internaionale i documentele nu dispun altfel, rezerva trebuie s fie aprobat d e organul competent al acestei organizaii. Convenia de la Viena (1969) prevede c dac tratatul nu dispune altfel, atat o rezerv, cat i o obiecie la rezerv pot fi oricand retrase, fr a fi nevoie de consimmantul statului care a acceptat rezerva sau a formulat obiecii fa de rezerv pentru retragerea acestora. Statele pot formula nu numai rezerve la un tratat internaional, dar i declaraii interpretative fa de unele din prevederile acestuia.444 Spre deosebire de rezerve, care urmresc modifica rea unor raporturi juridice create prin tratat, declaraiile interpretative se limiteaz s precizeze numai anumite poziii de principiu ale statelor in cauz fa de tratatul multilateral sau fa de unele clauze ale acestuia. 7. Condiiile de validitate i de nulitate a tratatelor

Un tratat, pentru a fi valabil, trebuie s fie licit atat din punctul de vedere al regulilor sale de incheiere, cat i din punctul de vedere al coninutului, obiectului i scopului su. Aceasta, printre altele, presu-pune ca tratatul: - s fie incheiat in modul cuvenit de ctre subiectele de drept inter -naional; - s reprezinte rezultatul unei inelegeri autentice dintre pri, ceea ce inseamn c acordul de voin al prilor s nu fie afectat prin vicii de consimmant; - s nu contravin in intregime sau in parte principiilor fundamentale i normelor imperative ale dreptului internaional. Dreptul tratatelor se intemeiaz pe principiul prezumiei validitii tratatelor internaionale, 445 ceea ce inseamn c un tratat internaional se consider valabil atata timp cat nu este dovedit contrariul. Validitatea unui tratat nu poate fi contestat decat in baza prevederilor dreptu -lui internaional. In cazurile in care condiiile specificate mai sus nu sunt intrunite, se ajunge la nulitatea tratatelor, care in dependen de gradul de ilegalitate al tratatului internaional, este de dou tipuri: relativ i absolut. Este in drept s invoce nulitatea relativ a unui tratat internaional numai acel stat al crui consimmant a fost viciat. Sunt sancionate cu nulitate relativ viciile de consimmant, rezultand din: a) violarea vdit a unei norme de importan fundamental a dreptului intern privitoare la competena de a ncheia tratate (de exemplu, o norm constituional privind ratificarea (aprobarea) tratatelor sau privind autoritile competente s incheie tratate, procedura de urmat, deplinele puteri). Violarea poart un caracter vdit, dac ea este evident pentru orice stat; b) eroarea, dac aceasta: - poart asupra unui fapt sau situaii; - constituia o baz esenial a consimmantului unui stat de a fi legat prin tratat; - statul care o invoc nu a contribuit prin conduita sa la producerea erorii. 446 In practica internaional a statelor eroarea a fost invocat, in special, in jurispruden in legtur cu inexactitatea hrilor anexate la unele tratate teritoriale;447 c) dolul care const in conduita frauduloas a unei pri contractante, prin care se urmrete determinarea altei pri contractante s-i dea consimmantul pentru incheierea tratatului.448 Dolul poate imbrca forma unor declaraii false, a reprezentrii false sau consta din alte procedee ineltoare; d) coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea ncheierii tratatului ,449 pentru a accepta incheierea lui in anumite condiii. Actele de corupere trebuie s fie evidente i in msur s exercite o influen considerabil asupra voinei acestui reprezentant. Prin nulitate absolut se sancioneaz viciile de consimmant rezultand di n: a) constrngerea exercitat asupra reprezentantului unui stat, prin acte sau ameninri indreptate impotriva libertii sau integritii fizice a acestuia, reputaiei sale, persoanelor dragi lui etc. Tratatul incheiat in aceste condiii este lipsit de orice efect juridic.450 b) constrngerea exercitat asupra unui stat participant la incheierea unui tratat internaional prin ameninarea cu fora sau folosirea forei, cu violarea principiilor de drept internaional incorporate in Carta ONU.451 De nulitate absolut sunt lovite i tratatele care contravin normelor imperative ale dreptului internaional, atat cele in vigoare in momentul incheierii lor, cat i cele aprute mai tarziu, pe parcursul aplicrii acestora.452 Nulitatea absolut poate fi invocat de orice stat parte la tratat, nu neaprat de statul victim, precum i din oficiu, de ctre o instan internaional. Nulitatea absolut afecteaz validitatea tratatului din momentul incheierii sale (ab initio). Dispoziiile unui tratat nul nu au for juridic. O dat cu stabilirea nulitii unui tratat, oricare parte este in drept s cear oricrei alte pri restabilirea, pe cat se va putea, in relaiile lor reciproce a situaiei care ar fi existat dac aceste acte nu ar fi fost indeplinite. 453 Dac tratatul este lovit de nulitate in virtutea contradiciei sale cu o norm imperativ de drept internaional, prile lui sunt obligate s elimine, in msura posibilului, consecinele oricrui act indeplinit pe baza unui asemenea tratat.454 8. Efectele tratatelor. Aplicarea lor n spaiu i n timp Incheierea unui tratat internaional const in crearea unor situaii juridice noi, fie c se nasc drepturi i obligaii, fie c se modific sau se sting anumite drepturi i obligaii existente deja.

Intr-un cuvant, raiunea incheierii unui tratat este tocmai crearea de efecte juridice, adic angajarea prilor la o anumit conduit obligatorie. Un tratat ii produce efectele sale fa de prile acestuia in conformitate cu principiul de origine latin pacta sunt servanda, care, potrivit art. 26 din Convenia de la Viena (1969), este formulat in felul urmtor: Orice tratat in vigoare leag prile i trebuie executat de ele cu buncredin. Regula pacta sunt servanda este un principiu bine incetenit in practica internaional. In virtutea acesteia, fiecare stat participant la un tratat este obligat: - s respecte i s execute intocmai obligaiile sale decurgand din tratat; - s nu incheie tratate ce-ar contraveni obiectului i scopului tratatelor sale incheiate anterior; - s nu fac abuz de drepturile nscute pentru el din tratatul incheiat, adic s nu foloseasc aceste drepturi in dauna drepturilor i intereselor legitime ale altor state pri; - renunarea la tratat poate avea loc numai in conformitate cu preved erile dreptului internaional; - neexecutarea unui tratat nu poate fi justificat prin invocarea dispoziiilor de drept intern al statelor pri.455 In ce privete insei efectele tratatelor, doctrina difereniaz in general efectele tratatelor fa de statele pri i efectele tratatelor fa de statele tere.456 A. Efectele tratatelor fa de statele pri comport urmtoarele dou situaii juridice: 1) efectele tratatelor fa de guvernani; 2) efectele tratatelor fa de cei guvernai. Efectele tratatelor fa de guvernani implic trei categorii de situaii: a) efectele tratatelor fa de puterea executiv; b) efectele tratatelor fa de puterea legislativ; c) efectele tratatelor fa de puterea judiciar. Privitor la efectele tratatelor fa de puterea executiv, acestea determin obligaia executivului de a lua msuri pentru aplicarea tratatelor in ordinea juridic intern. Pe lang aceasta, executivul mai are i obligaia de a publica tratatele, pentru ca ele s fie cunoscute de ceteni i de opinia public. Efectele tratatelor fa de puterea legislativ apar in special in situaiile in care este necesar adoptarea unor legi pentru ca tratatul s -i poat produce efectele in ordinea juridic intern. In ce privete efectele tratatelor fa de organele judiciare, acestea, pe de o parte, pot aplica prevederile lor, dup ce-au fost ratificate i publicate, iar pe de alt parte, ele pot interpreta prevederile tratatelor la care statul este parte. Referitor la efectele tratatelor fa de guvernai, in dreptul internaional prevaleaz ideea c tratatele nu produc efecte directe fa de particulari. O dat ins cu incheierea in 1951 i 1957 a tratatelor de instituire a Comunitilor Europene, precum i prin elaborarea unor instrumente internaionale ce recunosc in favoarea indivizilor, persoane fizice, dreptul de acces in faa unor organe de anchet sau judiciare internaionale, in cazul inclcrii drepturilor omului prevzute de aceste instrumente, conceptul respectiv a suferit modificri eseniale. Cu toate acestea, situaiile specificate nu reprezint o tendin general de natur s altereze esena insi a dreptului internaional, ca drept ce reglementeaz preponderent raporturi intre state suverane. B. Un grup insemnat de probleme juridice il reprezint i efectele tratatelor asupra statelor tere. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. h) din Convenia de la Viena (1969) prin noiunea de stat ter se inelege un stat care nu este parte la tratat. In general, in acest domeniu prevaleaz principiul efectului relativ al tratatelor, imprumutat din dreptul privat intern sub forma regulii de drept roman res inter alios acta nec nocere prodesse potest, ceea ce inseamn c fa de teri tratatele nu produc nici obligaii i nici drepturi. In dreptul internaional, excluderea terilor din sfera efectelor tratatelor internaionale decurge direct din principiul egalitii suverane a statelor, in temeiul cruia acordul liber exprimat al fiecrui stat constituie unicul temei legal de dobandire a anumitor drepturi i de asumare a anumitor obligaii in raporturile sale cu alte state. Totodat, chestiunea esenial care se pune este aceea de a ti dac tratatele internaionale produc sau nu efecte fa de statele tere. De altfel, chiar prin formularea principiului efectului relativ al tratatelor internaionale, dat la art. 34 din Convenia de la Viena (1969), se intrevede o asemenea posibilitate: Un tratat nu creeaz nici obligaii nici drepturi pentru un stat ter fr consimmantul su. Articolul 36 din Convenia de la Viena (1969) stabilete dou condiii la intrunirea crora

statele tere pot dobandi drepturi in virtutea unui tratat: 1) dac prile la tratat ineleg, prin asemenea dispoziii, s confere acest drept, fie statului ter sau unui grup de state cruia acesta ii aparine, fie tuturor statelor; 2) dac statul ter consimte. Din formularea articolului de mai sus rezult c consimmantul statului ter poate fi i tacit. De exemplu, Carta ONU confer anumite drepturi pentru statele tere. In conformitate cu art. 35 din Cart, unui stat care nu este membru al ONU i se acord dreptul de a sesiza Consiliul de Securitate sau Adunarea General in legtur cu un diferend la care este parte, cu condiia acceptrii din partea acestuia, in privina acelui diferend, a obligaiilor de rezolvare panic a diferendelor prevzute de Cart. In anumite condiii, statele tere ii pot asuma obligaii prin dispoziiile unui tratat, la care nu sunt pri. Pentru aceasta art. 35 al Conveniei de la Viena (1969) stabilete dou condiii: 1) prile la tratat s se fi ineles s creeze o asemenea obligaie prin dispoziiile tratatului; 2) statul ter s accepte in mod expres i in scris aceast obligaie. Expresie a unor derogri de la principiul efectului relativ al tratatelor, practica convenional consacr existena unor inelegeri internaionale care creeaz regimuri juridice general aplicabile, obiective, in interesul comunitii internaionale in intreg ansamblul su. Prin aceste tratate sunt stabilite drepturi i obligaii valabile i pentru statele neparticipante la acestea: - tratatele multilaterale care stabilesc anumite regimuri teritoriale, cum sunt acelea privind neutralitatea unor ri sau instituirea unor regimuri juridice speciale pentru unele regiuni i localiti sau pentru anumite arii geografice mai largi (de exemplu, Actul final al Congresului de la Viena din 1815, prin care s-a stabilit statutul de neutralitate permanent a Elveiei sau Tratatul de stat cu Austria din 1955, precum i cele referitoare la statutul de orae libere, ca de pild Cracovia (1815) sau oraul liber Danzing (1919), ori Tratatul de la Washington asupra Antarcticii din 1959, Convenia prin care au fost neutralizate insulele Aaland din Marea Baltic din 1856); - tratatele ce stabilesc un anumit regim juridic pentru cile de comunicaie internaionale, cum ar fi cele care stabilesc regimul de navigaie pe fluviile internaionale (Dunre, Rin, Congo, Senegal) sau canalele internaionale (Convenia de la Constantinopol relativ la Canalul de Suez (1888), clauzele Tratatului de la Versailles (1919) privind canalul Kiel). In literatura de drept internaional sunt menionate, de asemenea, tratatele multilaterale prin care se instituie o organizaie internaional in calitate de subiect nou de drept internaio nal. O dat ce o atare entitate este constituit, organelor sale le revine obligaia s respecte dispoziiile actului constitutiv, chiar dac insi organizaia nu are calitatea de parte la acesta, ci doar de obiect al tratatului in cauz. Alta este ins situaia statelor tere vizavi de actele de constituire a organizaiilor internaionale. Acestea din urm in funcie de specificul fiecreia, nu beneficiaz de unul i acelai grad de opozabilitate fa de statele tere. Dac existena obiectiv a ONU sau a instituiilor specializate ale ONU nu este astzi pus de ctre nimeni la indoial, ea nu poate fi ins extins i asupra organizaiilor regionale. Exemplul cel mai elocvent in acest sens il reprezint cazul fostului CAER i CEE, care abia printr-un acord intervenit in iunie 1988 s-au vzut recunoscute in mod reciproc. Unele tratate internaionale cuprind stipulaii speciale in favoarea terilor. Este vorba in special de tratatele comerciale care prevd clauza naiunii celei mai favorizate. In virtutea a cesteia un stat A se angajeaz fa de un stat B s-i acorde tratamentul cel mai favorabil pe care il va fi acordat sau il va acorda oricrui stat ter C. Cu alte cuvin-te, se stabilete o legtur intre regimul creat printr-un tratat (AB) cu un alt regim, mai favorabil, prevzut de un alt tratat, purtand asupra aceluiai obiect, ins incheiat cu un alt stat (AC). Tratatele internaionale se aplic in spaiu i in timp. Regula general care acioneaz la aplicarea tratatelor in spaiu const in rsfrangerea efectelor acestora asupra ansamblului teritoriului statelor pri. De regul, intre sfera de aplicare in spaiu a unui tratat i intinderea teritorial a statelor pri la acesta, exist o coinciden perfect. Convenia de la Viena (1969) in art. 29 stabilete: Dac din cuprinsul tratatului nu reiese o intenie diferit sau dac aceasta nu este stabilit pe alt cale, un tratat leag fiecare din pri cu privire la intregul su teritoriu. De la aceast regul fac excepie aa-numitele tratate localizate, care ii produc efectele numai intr-o anumit zon teritorial a statului.457 Din categoria unor asemenea tratate fac parte acordurile de stabilire a frontierelor, acordurile de creare a unor servitui asemntoare celor din dreptul civil, prin care se acord drepturi de tranzit prin teritoriul statului, de utilizare a apelor

sau a punilor. O serie de tratate stabilesc regimuri juridice aplicabile unor anu-mite zone geografice sau spaii precis identificate, situate dincolo de limitele suveranitii statelor pri la acestea (de pild, Tratatul de la Washington asupra Antarcticii (1959), Acordul privind activitatea statelor pe Lun sau alte corpuri cereti (1979), Tratatul privind interzicerea plasrii de arme nucleare i alte arme de distrugere in mas in zona internaional a spaiilor submarine (1970) etc.). Inc o excepie de la regula aplicrii teritoriale a tratatelor internaionale este i aceea prin care se creeaz o organizaie internaional. Dispoziiile acestor trate nu se aplic pe teritori ul statelor participante la organizaie. In ceea ce privete aplicarea in timp a tratatelor, este in general admis principiul c tratatele sunt obligatorii pentru pri din momentul in care angajamentele statelor au fost legal perfectate i pan cand tratatul, in condiiile prevzute de dreptul internaional, inceteaz s-i produc efectele. Tratatul internaional, la fel ca i legea in dreptul intern, n-are for retroactiv. Potrivit art. 28 din Convenia de la Viena: Dac din cuprinsul tratatului nu reiese o intenie diferit sau aceasta nu este stabilit pe alt cale, dispoziiile unui tratat nu leag o parte in ce privete un act sau fapt anterior datei intrrii in vigoare a acestui tratat fa de aceast parte sau in ce privete o situaie care incetase s existe la acea dat. Dup cum reiese i din formularea de mai sus, nimic nu impiedic statele pri la un tratat s deroge de la regula neretroactivitii, cu condiia ca aceast derogare s rezulte din clauzele tratatului.458 Cea mai cunoscut excepie de la principiul neretroactivitii o constituie Tratatul de la Washington din 8 mai 1871, prin care, in Cauza Alabama, SUA i Marea Britanie au convenit s supun arbitrajului fapte care se produseser in timpul rzboiului de secesiune din SUA din anii 1862-1865. Un aspect special al aplicrii tratatelor in timp este cel al tratatelor concurente (sau succesive n timp), ce impune examinarea situaiilor de conflict intre dispoziiile unor tratate, cu acelai obiect, intervenite succesiv intre aceleai pri. Regulile destinate rezolvrii acestor dificulti fac obiectul art. 30 al Conveniei de la Viena (1969), care s-a lsat inspirat de soluiile reinute de practica convenional internaional: a) in primul rand, in virtutea principiului autonomiei de voin, prile unui tratat pot indica c acesta este subordonat unui alt tratat, anterior sau posterior, astfel incat dispoziiile celui din urm se vor aplica cu precdere (art. 30 pct. 2); b) in al doilea rand, fiind in situaia a dou tratate cu un obiect identic i in cazul in care nu toate prile contractante ale tratatului anterior ar fi pri i la tratatul posterior prin aplicarea principiului efectului relativ al tratatelor, fiecare din pri nu va fi legat vizavi de cealalt decat prin intermediul tratatului la care ambele sunt pri. In aceste condiii va exista o pluralitate de comuniti contractuale, prima fiind alctuit din statele pri la ambele tratate, cea de -a doua fiind constituit din statele legate prin intermediul primului tra tat, iar cea de-a treia nefiind legat decat in baza tratatului posterior (art. 30 pct. 4); c) in virtutea bine cunoscute reguli lex posterior derogat priori, atunci cand toate prile contractante la tratatul posterior sunt de asemenea pri la tratatul anterior, acesta din urm va continua s se aplice doar in msura in care dispoziiile sale sunt compatibile cu cele ale primului (art. 30 pct. 2). Soluii diferite de la aceast regul s-au dat in cazul unor tratate bilaterale intervenite intre statele care, in acelai timp, sunt pri i la un tratat multilateral asupra aceleiai materii. Este, de pild, cazul Conveniei de la Viena (1963) cu privire la relaiile consulare, care prin art. 73 stabilete c dispoziiile particulare din tratatele bilaterale (conveniile consulare) se aplic in locul prevederilor generale ale conveniei, indiferent dac acordurile respective au intervenit inainte sau dup incheierea acesteia. O situaie similar a fost adoptat i in cazul Acordului General pentru Tarife i Comer din 30 octombrie 1947, prin ale crui dispoziii de la regimul general al clauzei naiunii celei mai favorizate stabilit de Acord sunt exceptate uniunile vamale, zonele de liber schimb i conveniile bilaterale privind micul trafic de frontier. In privina gradului diferit de autoritate care se poate stabili intre dispoziiile unor tratate succesive, Carta ONU stabilete prioritatea sa asupra oricror tratate incheiate intre membrii organizaiei (art. 103).

9. ncetarea i suspendarea efectelor tratatelor Prin ncetarea unui tratat internaional se inelege c acesta i-a pierdut fora sa juridic in raporturile dintre participanii si, el nemaiproducand in continuare drepturi i obligaii pentru pri. Incetarea valabilitii unui tratat internaional totodat nu aduce atingere drepturilor, obligaiilor sau situaiilor juridice create prin executarea lui, cu excepia cazurilor, cand aceste drepturi sau situaii n-au fost abrogate ulterior prin alte tratate sau o nou norm imperativ de drept internaional. Tratatele internaionale ii pot inceta efectele lor prin mai multe modaliti: A. Denunarea. Cu privire la efectele denunrii trebuie fcut o difereniere intre tratatele bilaterale, situaie in care denunarea pune capt unui tratat, i tratatele multilaterale, cand denunarea capt caracterul unei retrageri, care, fr a pune capt tratatului in cauz, face pur i simplu ca statul ce denun tratatul s ias din regimul juridic stabilit de tratat. Potrivit art. 56 din Convenia de la Viena (1969), un tratat care nu conine dispoziii cu privire la stingerea i denunarea sa sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denunri sau retrageri. De la aceast regul sunt dou excepii: - atunci cand poate fi stabilit intenia prilor de a admite posibilitatea denunrii sau retragerii; - atunci cand dreptul la denunare sau retragere poate fi dedus din natura tratatului. In acest caz notificarea privind intenia de a denuna sau de a se retrage din tratat trebuie fcut celeilalte pri cu cel puin 12 luni inainte. Organul competent pentru a denuna un tratat este prevzut de dispoziiile constituionale ale fiecrei pri, in mod firesc el fiind acela cruia ii aparine competena de a angaja statul pe plan internaional. In temeiul art. 24 alin. 4 din Legea privind tratatele internaionale ale Republicii Moldova deciziile cu privire la suspendarea, denunarea sau stingerea tratatului internaional se adopt de ctre autoritatea care a luat decizia cu privire la consimmantul Republ icii Moldova de a fi legat prin tratatul in cauz. B. Abrogarea este un caz de stingere a tratatelor internaionale care solicit voina unanim a prilor.459 Abrogarea poate fi expres, cand rezult dintr-un tratat special, dar ea poate fi i tacit, in cazul a dou tratate succesive care reglementeaz in mod diferit aceeai materie, situaie cand tratatul posterior prevaleaz asupra celui anterior. C. Anularea tratatului internaional. Este o modalitate de renunare unilateral a unui stat de la tratatul incheiat de acesta. Potrivit dreptu-lui internaional, anularea unui tratat internaional poate avea loc in cazuri strict determinate, cum ar fi: - violarea substanial a tratatului de ctre una din prile sale. Printr -o violare substanial a tratatului, in conformitate cu art. 60 pct. 3 din Convenia de la Viena (1969), se inelege o respingere a tratatului neautorizat de prezenta Convenie sau violarea unei dispoziii eseniale pentru realizarea obiectului i scopului tratatului; - apariia unei noi norme imperative de drept internaional cu care tratatul nu este in concordan; - schimbarea fundamental a imprejurrilor in care a fost incheiat tratatul (clauza rebus sic stantibus). Potrivit acesteia, un tratat internaional rmane valabil atata timp cat imprejurrile in care el a fost incheiat rman aceleai. Invocarea clauzei rebus sic stantibus poate interveni atunci cand numai una din pri consider c noile imprejurri sunt de natur s conduc la incetarea tratatului. Convenia de la Viena (1969) admite invocarea schimbrii imprejurrilor pentru ieirea dintr-un tratat numai in cazul in care este vorba despre o schimbare fundamental, care afecteaz radical executarea lui (art. 62). Totodat ea condiioneaz invocarea acestei modaliti prin indeplinirea urmtoarelor condiii: a) ca imprejurrile care au suferit schimbri s fi constituit baza esenial a consimmantului prilor de a se lega prin tratat; b) ca schimbarea s fi transformat radical natura obligaiilor; c) schimbarea s vizeze imprejurrile care au existat in momentul incheierii tratatului respectiv. Invocarea schimbrii fundamentale a imprejurrilor este interzis in cazul tratatelor care stabilesc frontierele dintre state i atunci cand aceast schimbare rezult dintr -o violare a tratatului tocmai de ctre partea care cere ieirea din tratat (art. 62 pct. 2 din Convenia din 1969); - intervenia unei imposibiliti subsecvente de executare a tratatului, atunci cand a disprut sau s-a distrus un obiect indispensabil executrii tratatului (de pild, dispariia unei insule care a constituit obiectul tratatului sau secarea unui fluviu cu regim internaional de navigaie, ori secarea unui fluviu in legtur cu care exista un tratat pentru construirea unui baraj, pierderea

teritoriului necesar executrii tratatului sau c tratatul are un obiect irealizabil). D. Dispariia uneia din prile contractante ale tratatului ca subiect de drept internaional. E. Expirarea termenului de valabilitate a tratatului. F. Executarea complet a prevederilor tratatului. G. Survenirea unei condiii rezolutorii expres prevzut in cuprinsul tratatului. 460 H. Reducerea numrului de participani la tratatul multilateral sub numrul necesar pentru intrarea in vigoare a acestuia.461 I. Drept urmare a constatrii nulitii tratatului internaional. K. Drept urmare a adoptrii unor decizii obligatorii din partea anumitor organizaii internaionale. Astfel, rezoluiile Consiliului de Securitate al ONU in privina Iraqului conineau cerina adresat state-lor membre ale organizaiei de a intreprinde anumite msuri, indiferent de existena in raporturile dintre acestea a unor drepturi i obligaii conferite sau impuse prin orice acord internaional.462 Sau in cadrul Consiliului Europei, Comitetul de Min itri este in drept s inceteze calitatea de membru al unui stat participant la organizaie. Iar in conformitate cu art. 58 alin. 3 din Convenia european pentru apra-rea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului din 4 noiembrie 1950, incetarea calitii de membru al Consiliului Europei conduce in mod automat la incetarea calitii de Parte la prezenta Convenie. O situaie intermediar in raport cu incetarea definitiv a tratatului o constituie suspendarea acestuia, adic incetarea provizorie a aplicrii tratatului sub influena diferitelor imprejurri. Suspendarea este admis dac tratatul o prevede expres i prile contractante sunt de acord cu ea. Consecinele pe care le implic suspendarea unui tratat internaional, sub rezerva ca prile s nu fi convenit intr-un alt mod, sunt urmtoarele: a) elibereaz prile intre care aplicarea tratatului este suspendat de obligaiile executrii tratatului in relaiile lor reciproce pe timpul perioadei de suspendare; b) nu afecteaz celelalte relaii juridice stabilite de tratat intre pri [art. 72 pct. 1 din Convenia de la Viena (1969)]. Prile contractante au datoria ca in timpul perioadei de suspendare s se abin de la orice acte de natur s impiedice reluarea aplicrii tratatului. Pe lang suspendarea integral a clauzelor tratatului, este admis i suspendarea parial a acestora in cazul in care: a) ea este prevzut de tratat; i b) clauzele care urmeaz s fie suspendate s poat fi separate de restul prevederilor tratatului. Totodat, mai este necesar ca clauzele care se suspend s nu constituie baza consimmantului prilor contractante, care a condus la incheierea acelui tratat. In practic, cele mai frecvente clauze exprese de suspendare se gsesc in tratatele economice multilaterale i se refer la suspendarea anumitor dispoziii din tratat i nu la ansamblul acestuia. Este vorba de aa-numitele clauze de salvgardare care permit unui stat, in caz de dificulti economice, s suspendeze temporar aplicarea acestora (de pild, art. X VI din Statutul FMI sau art. XIX din Acordul GATT).463 In ceea ce privete anumite tratate, o imposibilitate de executare care poate conduce la incetarea acestora o constituie izbucnirea rzboiului intre pri, precum i ruperea relaiilor diplomatice i consulare, cu toate c aceast rupere nu conduce in mod automat la incetarea tratatelor dintre statele in cauz, cu excepia tratatelor, a cror executare implic existena unor asemenea relaii intre pri. In cazul conflictelor armate se pot crea imprejur ri care s afecteze nu numai aplicarea tratatelor dintre statele beligerante, ci i intre alte state. Tratatele bilaterale dintre beligerani in majoritatea lor ii inceteaz aplicarea. Tratatele multilaterale sunt suspendate in raporturile dintre beligerani i rman in vigoare in raporturile dintre nebeligerani, precum i in raporturile dintre beligerani i nebeligerani. In raporturile dintre beligerani continu, ins, s acioneze tratatele (atat bilaterale, cat i multilaterale) care au fost incheiate in mod special pentru cazurile de rzboi, de pild, conveniile privind regimul prizonierilor de rzboi, rniilor i bolnavilor, protecia populaiei civile etc. Unele din tratatele incetate sau suspendate cu ocazia rzboiului pot s-i preia aciunea indat dup terminarea acestuia, fie in mod automat, fie prin acordul prilor in tratatele de pace sau in tratatele incheiate in mod special cu acest scop. Mutaiile teritoriale influeneaz asupra efectelor tratatelor internaionale in conformitate cu regulile succesiunii statelor. 10. Interpretarea tratatelor Interpretarea unui tratat reprezint operaiunea intelectual prin care se determin sensul

unui cuvant sau al unei expresii, se lmuresc exprimrile ambigue sau obscure ale unei dispoziii. Obiectul interpretrii unui tratat internaional este limpezirea clauzelor sale neclare, iar scopul ei este de a stabili voina comun a prilor contractante cu privire la dispoziiile tratatului la momentul redactrii textului. Convenia de la Viena (1969) consacr interpretrii tratatelor trei articole: 31, 32 i 33. In legtur cu operaiunea de interpretare, au relevan aspectele referitoare la: A. Modurile de interpretare; B. Regulile de interpretare; C. Mijloacele complementare de interpretare. 230 Drept Internaional public A. Din punctul de vedere al modurilor de interpretare, distingem: a) interpretarea internaional; i b) interpretarea intern. a) Interpretarea internaional in dependen de autoritatea competent pentru interpretarea unui tratat internaional, poate fi: - interpretarea fcut de prile contractante ale tratatului; - interpretarea jurisdicional, care este efectuat de tribunalele arbitrale sau instanele de judecat internaionale (de pild, CIJ, CJCE); - interpretarea fcut de ctre organizaiile internaionale. Interpretarea fcut de prile contractante are o for deosebit in raport cu celelalte interpretri. Ea poart denumirea de interpretare autentic. Interpretarea autentic imbrac dou forme: 1) interpretarea expres, care este fcut de prile contractante la momentul incheierii tratatului; se poate face prin clauze interpretative inscrise in insui cuprinsul tratatului, coninand definiia unor termeni folosii, prin acte adiionale sau scrisori interpretative semnate in acelai timp cu tratatul i pe calea unor acorduri interpretative incheiate concomitent cu actul interpretat sau ulterioare acestuia. La toate acestea se mai adaug i situaia cand prin anumite inelegeri internaionale se constituie un organ special, de pild, o comisie mixt, care va avea ca scop rezolva rea problemelor legate de interpretarea unui tratat; i 2) interpretarea tacit, adic cea care decurge din practica concordant a statelor in aplicarea prevederilor unui tratat internaio nal. Interpretarea unui tratat fcut printr-un act internaional se impune prilor cu aceeai for juridic precum insui tratatul. Interpretarea jurisdicional. Dac prile nu se pot pune de acord asupra interpretrii tratatului internaional, ele pot supune diferendul arbitrajului internaional sau CIJ. Interpretarea dat de un tribunal arbitral internaional sau de CIJ are for obligatorie numai pentru prile in diferend i privete numai cauza supus reglementrii. Organizaiile internaionale sunt in drept s interpreteze dispoziiile actelor lor constitutive, tratatele la care organizaia este parte, precum i tratatele in legtur cu care se pot pronuna, in temeiul atribuiilor lor specifice. In ceea ce privete interpretarea de ctre organizaiile internaionale, trebuie inut seama totodat de lipsa caracterului obligatoriu al actelor (rezoluiilor) de interpretare ale acestora. b) Interpretarea intern a tratatelor poate consta dintr-o interpretare guvernamental intern, fcut de autoritile publice guvernamentale, de regul, competente in domeniul relaiilor externe (ministerele de externe ale statelor pri) sau dintr-o interpretare jurisdicional intern, efectuat de ctre instanele de judecat ale statelor pri. Interpretarea intern nu se impune decat organelor statului in cauz i nu altor state pri la tratat. B. Regulile de interpretare. Convenia de la Viena (1969) a codificat principalele reguli de interpretare a tratatelor internaionale. Astfel, in conformitate cu art. 31 pct. 1 Un tratat trebuie s fie interpretat cu bun-credin potrivit sensului obinuit ce urmeaz a fi atribuit termenilor tratatului in contextul lor i in lumina obiectului i scopului su. Dup cum reiese din dispoziia articolului citat, regulile d e interpretare ale unui tratat internaional cuprind urmtoarele principii eseniale: - principiul bunei-credine, care cere ca interpretarea s aib in vedere ceea ce prile au avut de gand s spun in realitate; - principiul sensului obinuit al termenilor tratatului, ceea ce inseamn c la interpretare trebuie reinut semnificaia uzual a cuvintelor, afar de cazurile cand acestea, dup cum precizeaz art. 31 pct. 4, sunt utilizate intr-un sens special; - interpretarea termenilor tratatului trebuie s se fac in contextul lor. Aceasta inseamn c la interpretarea unui tratat trebuie avut in vedere fraza in care figureaz termenul respectiv, alineatul in care se gsete termenul in cauz, o anumit parte a textului tratatului sau chiar textul tratatului n ntregul su. Textul tratatului, dup cum tim, cuprinde atat preambulul acestuia, cat

i eventualele sale anexe. Totodat, dup cum precizeaz art. 31 pct. 2 din Convenia de la Viena (1969), textul unui tratat nu poate fi disociat de contextul su, care cuprinde orice alte acorduri, intervenite intre toate prile unui tratat ori intre unele din acestea, cu prilejul incheierii tratatului sau avand legtur cu tratatul. O dat cu contextul, se va ine seama, de asemenea, de eventualele acorduri intervenite ulterior intre pri cu privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispoziiilor sale, de orice practic urmat ulterior in aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul prilor in privina interpretrii tratatului, precum i de alte reguli pertinente de drept internaional, aplicabile relaiilor dintre pri (Convenia din 1969, art. 31 pct. 3); - interpretarea tratatului n lumina obiectlui i scopului su. Aceasta presupune raportarea interpretrii la sensurile i scopurile pe care prile le-au avut in vedere la incheierea tratatului in cauz. Nu se admite o interpretare contrar obiectului i scopului tratatului. Aceste reguli de interpretare au un caracter general i se aplic tuturor tratatelor internaionale. Pe lang regulile generale de interpretare, codificate de Convenia de la Viena (1969), practica convenional internaional mai cunoate i alte reguli de interpretare, principalele din ele fiind: - regula sensului clar, care inseamn c nu trebuie interpretate dispoziiile unui tratat care au un sens clar. Scopul interpretrii este de a lmuri ceea ce nu este clar, ins nu ceea ce este clar; - regula neadmiterii interpretrii termenilor tratatului n sens absurd sau neraional, adic interpretarea lui in contradicie atat cu contextul tratatului, cat i cu obiectul i scopul acestuia; - regula efectului util. Ea cere ca interpretarea oricrui termen sau a oricrei dispoziii a tratatului s se fac astfel incat s produc un efect util asupra aplicrii tratatului, dar nu s-l fac fr efect, adic nul. Cunoscutul savant Emerich de Vattel considera c interpretarea care ar face un act inutil i fr obiect nu poate s fie admis.464 C. In cazurile in care interpretarea dat conform regulilor generale de interpretare, prevzute la art. 31 din Convenia de la Viena (1969), las sensul ambiguu sau obscur, ori conduce la un rezultat vdit absurd sau neraional, se poate face apel la mijloacele complementare de interpretare, prescrise la art. 32 din Convenie (1969), cum ar fi: a) lucrrile pregtitoare; i b) imprejurrile in care a fost incheiat tratatul. a) in categoria lucrrilor pregtitoare intr proiectele de text prezentate de pri in cursul negocierilor, interveniile orale sau scrise ale participanilor, diverse amendamente propuse sau respinse etc.; b) in ceea ce privete determinarea imprejurrilor in care a fost incheiat tratatul, acestea pot prezenta uneori dificulti serioase. Dac uneori aceste imprejurri au fost luate in considerare de CIJ (bunoar, in Cauza privind Africa de Sud -Vest, pentru interpretarea mandatului Africii de Sud, Curtea a considerat c trebuie s se in cont exclusiv de situaia existent in 1920, evoluia ulterioar fiind fr pertinen),465 in alte imprejurri aceeai instan a statuat c orice instrument internaional trebuie s fie interpretat i aplicat in cadrul ansamblului sistemului juridic in vigoare in momentul in care interpretarea a avut loc.466 232 Drept Internaional public Dac ne referim la interpretarea unor tratate care sunt redactate in dou sau mai multe limbi, prima cerin inaintat fa de acestea este stabilirea statutului diferitelor texte ale acestor tratate. De obicei, se face distincia intre texte cu autoritate inegal i texte care au valoare egal. In cazul textelor care au autoritate inegal, prevaleaz textul avand o valoare superioar. Textele tratatelor internaionale pot fi autentice, oficiale,467 precum i pot cuprinde traducerile lor oficiale, ultimele fiind fcute fie de autoritile guvernamentale ale prilor contractante, fie de ctre o organizaie interguvernamental. Pentru interpretarea tratatului internaional redactat in dou sau mai multe limbi are importan textul (textele) su autentic. Este autentic acel text al tratatului, in care acesta a fost autentificat. Textele autentice ale unui tratat internaional redactat in dou sau mai multe limbi sunt egale ca valoare juridic, cu excepia cazurilor in care insui tratatul dispune sau prile au convenit pe alt cale c, in caz de divergene, unul din texte are precdere [art. 33 pct. 1 din Convenia de la Viena (1969)]. In practic, compararea textelor poate duce la apariia unor sensuri diferite ale termenilor echivaleni in diverse limbi, fapt ce ridic probleme de interpret are. In acest caz se va adopta: sensul care, inandu-se seama de obiectul i scopul tratatului, impac (conciliaz) cel mai bine aceste texte (Convenia din 1969, art. 33 pct. 4); sensul termenilor in limba in care s-a negociat i redactat textul tratatului; se va da preferin textului clar in detrimentul

textului obscur; se va face referire la lucrrile pregtitoare; se va lua in considerare uneori textul favorabil prii care este obligat etc.

S-ar putea să vă placă și