UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA SPECIALIZAREA: CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

PROF.:CIOBANU IUSTINA

STUDENT: IETCU SIMONA STELA AN IV, GRUPA 2C

INTRODUCERE

Substanele halucinogene produc schimbri asupra percepiilor, mai ales cele vizuale, de la distorsiuni i iluzii pn la adevrate halucinaii. Persoanele care prezint halucinaii induse de consumul acut de halucinogene sunt contiente de faptul c acestea sunt provocate de substana respectiv, cu testarea realitii intact, ceea ce nu se ntmpl n cazul halucinaiilor din schizofrenie. Halucinaia este definit ca percepie senzorial fr obiect extern. Iluzia este percepia fals a unei imagini senzoriale reale, o deformare a obiectului perceput. Nu exist unanimitate n ceea ce privete cuvntul cel mai adecvat pentru a denumi aceste substane. n general este utilizat cuvntul halucinogene, dar pot fi ntlnite i denumiri ca psihodelice, psihedelice, psihotomimetice, psihodisleptice sau psihotogene. Din punct de vedere psihofarmacologic, Lewin le-a clasificat n categoria fantastic. Aceste substane se afl n plante, ciuperci, animale sau sunt un produs al sintezei chimice. Se cunosc aproape 100 de plante sau ciuperci care conin substane halucinogene i care sunt utilizate sau au fost utilizate la oameni. Exist substane halucinogene care se cunosc nc din antichitate i care prezint o mare importan: sociologic, istoric i cultural. n prezent, halucinogenele nc constituie centrul ritualurilor religioase i magice n numeroase culturi, de la cele mai napoiate la cele mai avansate. Popoarele indigene ale multor regiuni ale lumii au descoperit substane naturale din mediul lor care aveau proprietatea de a modifica simul timpului, producnd distorsiuni ale simurilor i modificnd organizarea raional a gndirii, aceste substane fiind denumite halucinogene naturale. n multe culturi halucinogenele naturale au jucat un rol important din perspectiva utilizrii liturgico-magice, deoarece se utiliza consumul ritual al acestor substane ca modalitate de apropiere de divinitate. Consumul de halucinogene necesita o nvare ritual direcionat/orientat de aman sau vrjitor ca fiind cel mai iniiat i interpretator al senzaiilor, viziunilor sau strilor provocate de substan. Dei unele dintre aceste substane continu s fie consumate, n majoritatea cazurilor s-a schimbat total mediul i finalitatea consumului. Substanele sunt aceleai, ns contextul cultural este complet diferit. Aceste circumstane explic, n bun parte, faptul c exist descrieri foarte diferite ale efectelor aceleiai substane halucinogene. Studiul adecvat al farmacologiei unora dintre halucinogene nu este uor, deoarece, n general, este vorba despre poiuni sau extracte obinute din plante, care pot conine unul sau mai multe principii active. n multe cazuri a fost izolat principalul responsabil al efectelor i a fost posibil studierea n urma administrrii ca substan unic (de exemplu, ciupercile psylocibe din care a fost izolat psilocibina sau cactusul peyote din care s-a izolat mescalina). n prezent, halucinogenele sunt clasificate n Lista I a Conveniei cu privire la Substanele Psihotrope (Viena, 21.02.1971), un loc rezervat pentru acele substane pe care Organizaia Naiunilor Unite le consider ca fiind foarte periculoase pentru sntatea public i crora
-1-

le lipsete o utilitate terapeutic recunoscut. Apogeul consumului de halucinogene n societile avansate a aprut n anii 60 i 70. Totui, de la jumtatea anilor 90 s-a observat o cretere a consumului i un nou interes pentru aceste substane. De civa ani s-a observat o ntoarcere a consumului de astfel de substane cu provenien vegetal. Multe persoane culeg sau cultiv aceste substane pentru consum propriu.

DESCRIERE Lophdphora williamsii - peyote, peyotl (denumiri populare: radacina diavolului, budinca de cactus) este un cactus fara tepi, cu radacina pivotanta, care creste in America Centrala, in zonele aride din nordul Mexicului si in regiunea fluviului Rio Grande. Planta a fost utilizata de indienii din nordul Mexicului ca recuzita" in ritualuri religioase din cele mai vechi timpuri (indigenii ingerau "mescal butions", adica fasii din capul globulos al cactusului, taiate transversal si uscate la soare, pentru a obtine stari halucinatorii spectaculoase). Constituentul principal al uneia dintre cele mai studiate plante cu proprietati halucinogene cactusul Lophophora wittiamsii (Anhalonium williamsii) este mescalina (3,4,5trimetoxifeniletilamina, deci un derivat de feniletilamina), inrudita structural cu catecolaminele. Introducerea uneia sau mai multor grupe metoxi in molecula ii confera proprietati psihodisleptice. In organism are loc o ciclizare prin intermediul catenei laterale etilaminice, cu formarea nucleului indolic, prezent in majoritatea halucinogenelor. Mescalina, alaturi de LSD, psilocibina, 5-Meo-DMT si triptamina se leaga de receptorii 5-HT (in special 5-HT2A, receptori cuplati cu proteinele G). Legarea de site-urile active ale receptorilor neuronali genereaza modificari fizice si chimice in interiorul celulei. Poate altera direct sensibilitatea membranei celulare la transportul ionic datorita modificarilor conformationale, stimuleaza eliberarea ionilor din celula si transcriptia; toate aceste procese duc la modificarea potentialului neuronal. In unele celule neuronale, aceasta stimulare provoaca inhibitie, iar in altele excitatie, ducand la manifestari ca halucinatii si iluzii.

FORME DE PREZENTARE SI COMERCIALIZARE Butonii de mescal (mescal butions) reprezinta forma de prezentare a drogului cea mai frecventa pe piata ilicita (sub forma de discuri uscate; de culoare maronie). 1 kg butoni contin 10 - 60 g mescalina. Mescalina poate fi obtinuta si prin sinteza. MODALITATI DE CONSUM - ingestie in stare proaspata sau uscata; gustul fiind foarte amar, se consuma concomitent sucuri de fructe pentru a-l masca; - ingestia capsulelor ce contin pulberea obtinuta prin macinarea bufonilor de mescal; - ceai concentrat (obtinut prin fierberea butonilor in apa, timp de cateva ore); - jeleuri: aceasta forma mascheaza gustul amar, incetineste absorbtia din tubul digestiv si creste durata de actiune.

-2-

INTOXICATIE ACUTA In intoxicatia acuta cu mescalina apare deprimarea sistemului nervos central. Moartea poate surveni prin colaps cardiovascular si paralizie respiratorie. INTOXICATIA CRONICA Doza medie ce determina halucinatii o reprezinta cantitatea de 5 g produs vegetal uscat (corespunzatoare la 0,3 - 0,5 g mescalina). Efectele apar in circa 30 min. de la ingerarea butonilor de mescal, iar durata acestora este de 12 ore. Cele mai frecvente efecte ale mescalinei sunt: - stare de visare, cu desprindere de realitate; - alerta, curgere rapida a gandurilor. Aceste efecte se intensifica in decurs de cateva ore, aparand si perturbarile de perceptie: obiectele au aure si dimensiuni alterate, par mai apropiate sau mai indepartate; la inchiderea ochilor apar imagini colorate, cu dese schimbari de nuante; - halucinatiile vizuale se caracterizeaza prin linii in zig-zag si figuri geometrice. Intreaga experienta poate dura intre 6-12 ore, in functie de subiect si cantitatea consumata. Doza halucinogena este de 4000 - 5000 ori mai mare decat in cazul LSD. Mescalina este un alcaloid natural folosit ca si drog recreativ. Efectele produse de mescalina sunt oarecum diferite de cele produse de LSD prin faptul ca halucinatiile sunt determinate de elementele inconjuratoare, de stimulii auditivi si vizuali existenti: culorile sunt percepute foarte intens, iar dintre formele cele mai des percepute sub efectul mescalinei se numara dungile, patratele, puncte multicolore. Un efect specific mescalinei si rar intalnit la celelalte substante narcotice este geometrizarea care consta in perceperea obiectelor tridimensionale in doua dimensiuni. Efectele mescalinei dureaza aproximativ 12 ore.

ANALIZA TOXICOLOGICA A. IZOLARE: Izolarea mescalinei din materialul biologic (sange, urina) si corpuri delicte se face prin metoda Stas-Otto-Ogier, care consta in extractie cu cloroform au dicloretan din mediu alcalin. Asupra reziduului obtinut se executa reactiile de identificare. B. METODE DE IDENTIFICARE 1. Reactii de culoare: a) cu acid sulfuric formeaza o coloratie galbena-verde care la incalzire trece in violet-rosie; b) cu acid azotic da o coloratie violeta, care vireaza in galben-rosu; c) cu reactivul Marquis da o coloratie portocalie; d) cu reactivul Frodhe da o coloratie verde, care vireaza in albastru. 2. Reactii de precipitare: Mescalina da reactii de precipitare cu reactivii generali ai alcaloizilor.

3. Cromatografie pe strat subtire: Faza stationara-placi cromatografice 20x20 cm, activate cu o ora la 110 grade C; Sistem de migrare-amoniac: metanol;
-3-

Etalon-mescalina in metanol; Revelare-solutie iodoplatinat de potasiu sau ninhidrina; Valoarea Rf=0,22. C. DOZARE Determinarea cantitativa a mescalinei se face prin reactia de cuplare cu clorura de paranitrobenzendiazoniu, cand se formeaza un derivat spectrofotocolorimetrabil. Dintre metodele moderne se aplica gaz-cromatografia cuplata cu spectrofotometria de masa, dupa transformarea mescalinei in izotiocianatul respectiv prin intermediul sulfurii de carbon.

-4-

BIBLIOGRAFIE 1. Maria Poroch-Seritan- Depistarea si analiza drogurilor, Ed. Universitatii Suceava, 2004. 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mescalin%C4%83 3. http://www.e-referate.ro/search.php?word=mescalina

-5-