Edgar Papu, eminescolog Latura comparatista a exegezei eminesciene se desfasoara mai mult sau mai putin pe doua planuri.

Unii critici procedeaza pe un plan centripet; pornesc de la literatura universala, mai precis europeana, si l plaseaza pe Eminescu n cadrul european, n raport cu alti scriitori. Altii adopta o metoda centrifuga; ei pornesc de la Eminescu si fixeaza pozitiile altor autori universali n raport cu el. Dupa parerea noastra, Edgar Papu este un comparatist centrifug. Edgar Papu nu cauta anume locul lui Eminescu n galaxia marilor nume. El intra n profunzimea gndirii eminesciene, patrunde esenta ei, descopera noi si nebanuite valori si valente ale creatiei poetului romn si le nuanteaza, daca este cazul, cu referire la alti scriitori romni si straini. Exegetul porneste de la parti ca sa obtina imaginea ntregului. Le analizeaza minutios, pentru a cunoaste locul si rolul lor n cadrul ansamblului. Detaliile textului l duc la esenta gndirii, la mesajul operei. n Poezia lui Eminescu, el pleaca de la motive, fiindca motivele reprezinta simbolic gndurile si ideile poetului, ceea ce am numi laksmana, semn, n estetica indiana. Natura n toate aspectele ei, antropomorfismul, departarea, dulcele, dorul, visele si visurile, pna si grotescul, toate cele care se mpletesc, se armonizeaza prin mbinarea imaginilor vizuale cu efectele auditive, constituind panorama sau simfonia cosmica eminesciana, apar n critica lui Edgar Papu asemenea numeroaselor petale ale lotusului, ceea ce este poezia lui Eminescu. Tocmai pentru ca exegetul priveste creatia eminesciana ca un corp viu, organic, el aduce aprecierea estetica a corpului si nu ntreprinde disectia anatomica a membrelor. Pe parcurs, Edgar Papu asociaza motivele si ideile altor poeti. dar Eminescu ramne tema principala. n timp ce unii cauta mprumuturile lui Eminescu, E. Papu se axeaza pe asimilarea organica a ideilor n gndirea si imaginatia poetului. Exegetul cauta originea geniului romn n pamntul romnesc, prin care se stabileste ponderea sa ca poet national. Asa cum a subliniat Rabindranath Tagore ca Europa l pretuieste pe Kalidasa, pentru ca el reprezinta India si nu pentru ca este numit Shakespeare al Indiei, tot asa Eminescu a devenit poet universal prin virtutea faptului ca este poet national al unei tari. Daca Europa a descoperit fondul sensibilitatii indiene prin Kalidasa sau prin Tagore, un cititor strain cunoaste fondul autohton romn prin Eminescu sau Brncusi. Edgar Papu releva fondul sensibilitatii eminesciene si l integreaza n cel romnesc. n aceasta operatie, criticul nu foloseste nici cutitul chirurgului, nici toporul arheologului. Michelangelo vedea forma sculpturii in blocul de piatra: cu ochii mintii, E. Papu vede portretul lui Eminescu pe basorelieful culturii romnesti. Sensibilitatea este instrumentul acestui exeget. Iata de ce critica lui E. Papu ne este mai usor accesibila, mai apropiata. Estetica indiana cere ca cititorul - si, prin urmare, criticul - sa fie sahrdaya, inimos, si rasika, cel care patrunde esenta sentimentelor artistice. Este de prisos sa spunem ca Edgar Papu, omul si scriitorul, este si una, si alta. Tocmai de aceea, aprecierea sa asupra lui Kalidasa la prefata traducerii Sakuntalei (editia din 1959) ne-a mers la suflet. Esteticianul nu se refera la indianistica n contextul eminescian n afara de viziunea

cosmogonica a poetului. Exegeza sa deschide, totusi o poarta spre lumea indiana. De exemplu, cnd criticul dezvaluie ponderea feminitatii naturii la Eminescu si demonstreaza ca n poeziile sale natura este "femeie" si poetul este "barbat", ne ducem cu gndul la conceptia filosofiei Samkhya, n care prakriti, natura, este principiul feminin sau materia. Cu ajutorul lui purusa, principiul masculin sau spiritul, ea creeaza lumea. E. Papu vorbeste de unirea poetului cu natura, cauzata de dorinta ambelor parti; ne amintim si noi de conceptia de mithuna, cuplu, att de bine cunoscut in estetica indiana. Conform parerii lui E. Papu, "creatia lui Eminescu este asemanatoare procreatiei". Prin aceasta afirmatie, criticul desfiinteaza conceptia antitezei creatie-procreatie, apropiindu-se astfel de gndirea indiana. Chiar daca el porneste de la premisa aristotelica forma-materie, teoria se potriveste mai mult conceptiei spirit-materie a mito-filosofiei indiene, de la Rgveda pna la Samkhya. Att poetul, ct si comentatorul ne vorbesc n limbajul indian. Edgar Papu savureaza esenta sentimentelor - rasa - si, sesizeaza dhvani, sunetul neauzit, sugestia - cele doua criterii importante n estetica indiana - n creatia artistica a lui Eminescu. Ne nvata si pe noi sa cautam acel inexprimabil care sta dincolo de cuvinte. Daca, n modestia sa de erudit profesorul Papu a avut amabilitatea sa spuna ca parerea noastra exprimata n finele lucrarii Eminescu si India "cuprinde implicit si o confirmare a vederii" Domniei sale (Existenta romantica, Bucuresti, 1980, p. 228), profit de aceasta ocazie ca sa recunosc faptul ca Poezia lui Eminescu ne-a fost deschizatoare de drum. Ea ne-a indicat calea pe care Eminescu se dusese n cautarea Indiei.

inapoi

La o noua lectura: Edgar Papu de Alex. tefnescu

Fastul declinului n mod obinuit, la aizeci de ani se ncheie o carier. Se primesc mesaje de felicitare, decoraii, titluri academice. Edgar Papu abia s-a lansat la aceast vrst. Este adevrat c i-a fcut cunoscut vocaia nc din tineree (n 1934 colabora deja la selecta Revist de filosofie). N-a avut ns precocitatea impetuoas a lui Mircea Eliade, iar dup rzboi a mai i pierdut timp preios strduindu-se s supravieuiasc - spiritual i fizic - persecuiilor la care l-a supus regimul comunist. n orice caz, pn prin 1967-1968 rmsese un autor de planul doi. i se prea c aa urma s-l nregistreze istoria literaturii romne. Iat ns c dintr-odat, n plin senectute, pentru Edgar Papu a nceput a doua tineree. Sau poate doar s-a declanat acea melancolic i misterioas revrsare de frumusee a declinului, pe care el nsui o descrie n paginile despre baroc: "n clipa cnd un simplu val coboar i se sparge, el are o aparen mai somptuoas nu numai dect atunci cnd se ridic, ci i chiar dect atunci cnd i-a atins cretetul. Acum el se desfoar larg, iar suprafaa sa, ncetnd de-a mai fi neted ca n ritmul ei iniial, se ncreete n reliefuri mrunte de ap i, n sfrit, se ncununeaz cu un nimb de spum." Cert este, n orice caz, c firavul i delicatul profesor sexagenar se lanseaz n scrierea unor cri de o fastuoas

erudiie i de un rafinat lirism livresc, care cuceresc pe toat lumea: Cltoriile Renaterii i noi structuri literare, Evoluia i formele genului liric, poezia lui Eminescu, Barocul ca tip de existen, Existena romantic .a. Sunt cri de o mare densitate a informaiei culturale i, n acelai timp, deschiztoare de noi perspective n nelegerea literaturii, cri dintre acelea pe care au curaj s le scrie numai tinerii ignorani i savanii. O reprezentare holografic a culturii Masivul volum Excurs prin literatura lumii din 1990 cuprinde cteva dintre studiile de anvergur consacrate de Edgar Papu creaiei literare universale. Este vorba de Evoluia i formele genului liric, de Cltoriile Renaterii i noi structuri literare, ca i de comentarii care au ca obiect opera unor scriitori strini dintre cei mai importani, ca Hlderlin, John Keats, Leopardi, Georg Bchner, Proust, Leonid Andreev, Rilke, Saint-John Perse, Thomas Mann, O'Neill, Huizinga, Martnez Estrada. Dei, aparent, eterogen, sumarul are unitate, datorit raporturilor de complementaritate care se stabilesc ntre capitole. Practic, ni se ofer o suit de ipoteze privind evoluia literaturii din preistorie i pn n secolul douzeci. Se remarc, n fiecare moment al excursului, capacitatea integratoare a lui Edgar Papu care, indiferent la ce aspect al culturii se refer, are n vedere cultura n ansamblul ei i ideea nsi de cultur. N-ar fi exagerat s se vorbeasc de o reprezentare holografic a istoriei spiritului. Indiferent dac scrie despre cntece ale eschimoilor sau despre un roman al lui Ippolito Nievo, despre folclorul negru sau despre proza oniric a lui Gustav Mayrink, autorul deschide o perspectiv spre fiina uman n integralitatea ei. Literatura este pentru Edgar Papu o form de integrare dinamic a omului n existen i de aceea reprezint, chiar i dup multe secole, un document spiritual preios pentru cine vrea s reconstituie diverse moduri de a fi. n poeme vechi de mii de ani n care noi, cititorii obinuii, nu vedem dect frumusei naive, care ne nduioeaz precum compunerile unor copii, eruditul descoper - i ni le pune i nou la dispoziie, cu generozitate, cu tact, cu o rigoare tiinific inaparent indicii ale unei viei sufleteti complexe. Iat, de pild, ce schimbare a atitudinii omului fa de natur este sesizat n puerilele - pentru necunosctori - cntece magice: "n raport cu sfiala fa de natur a fiinelor umane din fazele prime de dezvoltare, magul este cel dinti tip social care vine cu o veleitate dominatoare asupra mediului cosmic. Faptul va avea iari o repercusiune bogat n registrul perspectivei poetice. [...] Negreit c, pentru a supune un lucru voinei tale, trebuie n prealabil s-l cunoti. ns aci cunoaterea nu mai este un scop n sine, ci un simplu mijloc, care duce la stpnirea obiectului. n Cntecele magice ale nceputurilor apare pentru prima dat n poezie o atitudine voluntar i dominatoare fa de natur." Reflectnd asupra literaturii Renaterii, Edgar Papu sesizeaz influena surprinztor de mare pe care au avut-o descoperirile geografice din epoc asupra gndirii i sensibilitii umane. Utopiile, conceptul de om natural receptivitatea fa de exotism - totul i are originea n acest moment de explorri fructuoase ale planetei de ctre europeni. Concluzia lui Edgar Papu este c acum se configureaz i mentalitatea omului modern, i nu abia n timpul Revoluiei Franceze, aa cum se consider n mod curent. Este adevrat - explic n continuare autorul studiului - c revelaiile trite n timpul Renaterii nu sunt valorificate cu promptitudine n perioada imediat urmtoare, nu intr decisiv n componena stilului de via adoptat de societate. Dar originea mentalitii omului modern aici se afl. Recitindu-l pe Eminescu

Noutatea studiului consacrat de Edgar Papu lui Eminescu deriv dintr-o lectur simultan a operei poetului. Avnd n minte toate poemele, reprezentndu-i panoramic i edificiile solemne, i construciile prsite -, criticul "vede" liniile de for ale ntregii creaii. Printre elementele structurale identificate se numr categoria departelui aflat n poezia eminescian ntr-un raport original cu categoria aproapelui. Ca i ali romantici, Eminescu simte comuniunea cu cosmosul, ns o simte ntr-un mod particular, erotomorfic. Pentru poetul romn natura este principiul feminin care absoarbe i cheam la fecundaie (dragostea i actul creaiei confundndu-se). Sub presiunea erototropismului, poetul se ndeprteaz treptat de sediul existenei pmnteti i ajunge s vad lumea dintr-o perspectiv extrem de ndeprtat. El devine, la un moment dat, nsui departele cosmic, livrndu-se spaiilor uriae i descriindu-le prin imagini care par desprinse dintr-o experien real. n mod paradoxal, ns, el este i un apologet competent al formelor vieii, pe care le privete adeseori de foarte aproape, parc hipnotizat. Aceast atracie este de fapt dorul de via al cosmosului nsui: "Elanul apropierii, al atraciei ctre viaa muritoare i se pare poetului a fi valabil pe ntregul plan cosmic, aa cum arat alte cunoscute versuri, tot din Scrisoarea I: "De atunci i pn astzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure vi de chaos pe crri necunoscute/ i n roiuri luminoase izvornd din infinit,/ Sunt atrase n via de un dor nemrginit."" Setea apropierii de existena comun reprezint exact inversul aspiraiilor romantice i consacr originalitatea poeziei lui Eminescu. Un anumit realism caracterizeaz aceast poezie care, n stilul basmelor lui Ion Creang, valorific observaii surprinztor de exacte n ficiuni feerice. Suprapunerea imaginii anticipate a sfritului i a prezentului euforic, instantaneitatea departelui i aproapelui se constituie - n interpretarea lui Edgar Papu - ntr-o nou categorie a poeziei eminesciene, aceea a dulcelui. Opernd cu categoriile departelui i aproapelui, autorul descoper mai multe procedee ale poeticii eminesciene, cum ar fi acela al concentrrii extensive. El se refer, la un moment dat, i la grotescul eminescian, care nu numai c nu colaboreaz cu nimic la edificarea lumii poetice, dar are chiar o funcie distructiv, dnd o satisfacie nervoas, rea, ca aceea a drmrii unui castel de nisip. n sfera grotescului se afl - dup opinia lui Edgar Papu prefigurri spontane ale "antiliteraturii", ale numeroaselor forme de "dicteu al contiinei i de automatism al limbajului", cultivate pe scar larg n secolul douzeci. Punerea n legtur a operei lui Eminescu cu orientri estetice din epoca sau din afara epocii lui este realizat cu o mare libertate de micare n spaiul culturii. Edgar Papu a citit integral opera eminescian i n sensul c a citit, n paralel cu ea, texte antice indiene, teatrul lui Shakespeare, proza lui Urmuz. Totodat, el nu se sfiete s ating, n periplul lui hermeneutic, domeniile muzicii, filosofiei, etnografiei, folclorului, cinematografiei, picturii.

Biografie Edgar Papu (n acte: Edgard I. Pappu) s-a nscut la 13 (26) septembrie 1908 n Bucureti. Prinii si - Iacob Pappu i Italia Pappu (nainte de cstorie: Bettelli) - erau amndoi contabili. n schimb, la Colegiul "Sf. Sava" (unde a urmat gimnaziul i liceul ntre 19151927), Edgar Papu a fost coleg cu viitorii scriitori Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Dan Botta, Ion Pillat i Constantin Fntneru. (De altfel, i sora sa, Laetitia I. Pappu, nscut n 1912, va deveni poet i prozatoare.) ntre 1927-1931, tnrul modest i studios, cu vocaie de erudit, urmeaz cursurile

Facultii de Litere, iar ntre 1928-1932 - pe cele ale Facultii de Filosofie. Amndou examenele de licen le ia cu "Magna cum laudae". Printre profesorii si din studenie se numr personaliti ale culturii romne: C. Rdulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ion Petrovici, Tudor Vianu, N. Bagdasar, Mircea Florian. Pregtirea sa intelectual continu cu audierea unor cursuri la Universitatea din Viena, n 1930, i la "Instituto Interuniversitario Italiano" din Florena, n 1933. n acelai an, 1933, absolv Seminarul Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" i funcioneaz ca profesor de italian la coala Comercial de Biei din Silistra. n 1934 urmeaz cursuri de limba, literatura i istoria artei italiene la Perugia. ntre 1935-1937 i pregtete doctoratul la Viena, cu prof. Friederich Kainz. Lucrarea de doctorat, Formele deschise n art (titlul iniial: Fragmentul n art), este susinut n Romnia, n faa unei comisii formate din Tudor Vianu, G. Oprescu, Mihai Ralea, Mircea Florian, N. Bagdasar (pn n prezent, lucrarea n-a fost publicat). ntre 1936-1944 este profesor (de latin, francez, german, italian, romn) la Liceul Naional din Iai. Iar ntre 1945-1946 - profesor de estetic la Facultatea de Filosofie din Bucureti. Din cauza convingerilor sale religioase, este dat afar din facultate i lucreaz la Institutul de Lingvistic, unde contribuie la elaborarea primului volum din Dicionarul general al limbii romne (1951-1953). n 1951 se cstorete cu Angela Pappu (nainte de cstorie: Andreescu), de profesie inginer chimist. n 1953 este reprimit la facultate, unde pred literatura comparat. n 1955 devine membru al Uniunii Scriitorilor. La 13 septembrie 1956 se nate unicul su fiu, Vlad-Ion Pappu (care va fi el nsui un remarcabil eseist). La 15 decembrie 1961 este arestat , acuzat de "nalt trdare" i condamnat la opt ani de nchisoare (motivul real constituindu-l de fapt credina n Dumnezeu). Face nchisoarea la Bacu, n grajdurile din apropierea oraului, unde se schimbau pe vremuri caii de pot. I se confisc averea, inclusiv unele cri valoroase, manuscrise, scrisori primite de-a lungul anilor de la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Eugen Ionescu .a. (acestea din urm nu-i vor mai fi restituite niciodat). Dup eliberare, n 1964, duce o via de om marginalizat, nemaifiind primit la facultate. ine cursuri pltite cu ora la Institutul de Arte Frumoase, apoi la Sala Dalles, pn n 1988. Triete o miraculoas perioad de plenitudine intelectual, valorificat n cri de mare interes (Evoluia i formele genului liric, 1968, Poezia lui Eminescu, 1971, Barocul ca tip de existen, 1978, Existena romantic, 1980, Apollo sau ontologia clasicismului, 1985, Excurs prin literaturile lumii, 1990 etc.) i n colaborri memorabile la Secolul XX, Romnia literar, Viaa Romneasc etc.). Profitnd de candoarea lui de om de bibliotec i de timorarea resimit n faa autoritilor dup anii petrecui n nchisoare, scriitorii grupai n jurul revistelor Luceafrul (seria Nicolae Dan Fruntelat - Mihai Ungheanu Nicolae Drago) i Sptmna, l conving s gireze cu prestigiul lui de crturar umanist protocronismul, nume tendenios (n replic la sincronismul lovinescian) dat unei interpretri naionalist-comuniste a istoriei literaturii. Entuziasmul sincer al lui Edgar Papu fa de performanele culturii romne este exploatat propagandistic, cu cinism. La 30 martie 1993, Edgar Papu nceteaz din via, nconjurat de respect pentru opera lui i de compasiune pentru modul cum a fost manipulat n ultimii ani ai dictaturii lui Ceauescu.

Bibliografie STUDII I ESEURI. Rspntii. Forme de via i cultur, 1936 * Istoria filosofiei

moderne, vol. I - Omagiu profesorului Petrovici, vol. II - De la Renatere pn la C. Rdulescu-Motru (n colab. cu Anton Dumitriu), Buc., Societatea Romn de Filosofie, 1937-1938 * Art i imagine, Iai, Tip. "Al. A.Terek", 1939 (cupr. eseurile Frumosul runelor, Arta i visul, Valoarea estetic a istoriei, Profeie i poezie) * Soluiile artei n cultura modern, Buc., C. c., 1943 * Giordano Bruno - viaa i opera, Buc., Ed. "Natura i cultura", 1947 * Cltoriile Renaterii i noi structuri literare, Buc., EPLU, 1967 * Din luminile veacului - studii de critic literar, Buc., EPL, 1967 * Evoluia i formele genului liric, Buc., Tin., 1968 (ed. a II-a, Buc., Alb., 1972) * Altdokfer, monografie, Buc., Mer., col. "Maetrii artei universale", 1969 (text plus reproduceri; ed. a II-a, rev. i ad., Buc., Mer., col. "Mica bibliotec de art", 1973) * Feele lui Ianus, Buc., Univ., col. "Studii", 1970 * Poezia lui Eminescu - elemente structurale, Buc., Min., 1971 (ed. a II-a, rev. i ad., Iai, J., col. "Eminesciana", 1979; ed. a II-a, Buc., CR, 2000) * ntre Alpi i Marea Nordului, Buc., Mer., 1973 * Arta i umanul, Buc., Mer., col. "Biblioteca de art biografii, memorii, eseuri", 1974 (text plus reproduceri) * Din clasicii notri, contribuii la ideea unui protocronism romnesc, Buc., Em., 1977 * Barocul ca tip de existen, vol. III, Buc., Min., col. "BPT", seria "Cultur general", 1977 * Existena romantic, schi morfologic a romantismului, Buc., Min., col. "BPT", seria "Cultur general", 1980 * Orizonturi la nceput de veac, Buc., Em., 1982 * Motive literare romneti, Buc., Em., 1983 * Bob Bulgaru, monografie, Buc., Mer., 1984 (n colab. cu Mihalache Manu) * Apollo sau ontologia clasicismului, Buc., Em., col. "Sinteze", 1985 * Despre stiluri, Buc., Em., 1986 * Lumini perene, retrospecii asupra unor clasici romni, Buc., Em., 1989 * Excurs prin literaturile lumii, Buc., Em., 1990 * Eseuri despre scriitorii romni n strintate (Mircea Eliade, G. Usctescu, Al. Ciornescu, St. Lupasco), Roma, Ed. Nagard, 1981 (este vorba de un proiect - de 76 de pagini - al unei cri cu acest titlu). * Edgar Papu a scris prefee la cri de Vergilius, Franois Vilon, E.M. Estrada, Rainer Maria Rilke, Luigi Pirandello, G. Leopardi, G. Papini, Umberto Saba, Ch. Dickens, John Galsworthy, Eugenio Montale, J. Huizinga, Roger Caillois, M. Sadoveanu, Lucian Blaga, Perpessicius, Sandu Tzigara-Samurca, Tudor George .a. A tradus, singur sau n colab., din Epicur, Lucreiu, Miguel de Cervantes, Federico Garcia Lorca .a. Multe dintre lucrrile sale au rmas nepublicate: Formele deschise n art (teza de doctorat), Memorii dintr-un secol, Schi pentru o nou tiin: biografia comparat, Fenomenul romnesc, Petera lui Polifem (versuri), Filosofi romni (manuscris ncredinat de Vlad-Ion Pappu editorului Constantin Barbu, care nici nu l-a publicat, nici nu l-a restituit unicului motenitor al scriitorului), Universul Eminescu, Estetica lui Dante (lucrare de 600 de pagini, confiscat de Securitate i nerestituit) etc.

Mihai Eminescu, cel mai mare poet al romanilor, s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850. Copilaria sio petrece la Ipotesti, devenit topos al unei naturi paradiziace evocate constant in poezia sa. Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Cernauti in perioada 1857-1863, neterminate. in perioada 1866-1869 calatoreste mult prin tara, la Blaj, la Alba-Iulia si la Sibiu, cu trupe de teatru sau din dorinta de a cunoaste, dintr-un spirit de libertate ce nu il va parasi toata viata. Urmeaza cursuri universitare de filozofie, filologie, drept si diverse stiinte la Viena (1869-1872) si Berlin (1872-1874), fara a le incheia prin diploma de licenta. intors in tara, in 1875-1876 este revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui,

timp in care il cunoaste pe Ion Creanga, institutor la Iasi, pe care il introduce in cercul Societatii Junimea si de care il leaga o

n7c562np63dpy nestramutata prietenie. Este apoi scurt timp redactor la un ziar local, Curierul de Iasi, dupa care paraseste centrul cultural al Moldovei si se muta la Bucuresti, devenind redactor la ziarul Timpul. Viata tensionata din lumea jurnalistica, polemicile, eforturile de creatie, nemultumirile acumulate intr-o lume mediocra si mercantila, lipsita de idealuri, duc, in vara anului 1883, la o grava boala psihica, din care Eminescu nu se va mai reface decat temporar. Se stinge din viata la 15 iunie 1889. Perioada de croatie cuprinde numai 17 ani, extrem de scurta in comparatie cu vastitatea operei sale. Debuteaza in timpul studiilor de la Cernauti, in ianuarie 1866, cu poezia " La moartea lui Aron Pumnul", semnata "M. Eminovici, privatist", intr-o brosura comemorativa, "Lacramioarele invataceilor gimnaziasti den Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul". in acelasi an, in februarie, in r,evista Familia din Pesta, a lui Iosif Vulcan, ii apare poezia "De-as avea", semnata de asta data Mihai Eminescu. ii mai apar aici in acelasi an poeziile "O calarire in zori", "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii". in 1867 ii apare in revista lui Iosif Vulcan "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie". Prima poezie cu o valoare notabila, "Venere si Madona", trimisa de la Viena, apare la 15 iunie 1870 in revista ieseana "Convorbiri literare" a Societatii Junimea. in luna august Iacob Negruzzi, secretarul redactiei, publica "Epigonii", desi orientarea romantica si spiritul critic atrag rezervele lui Maiorescu din "Directia noua in poezia si proza romana" (1872), cand se refera la "antitezele cam exagerate" ale poetului si reflexivitatea "mai peste marginile iertate". Mihai Eminescu devine astfel membru al selectei societati culturale a lasului, citind in cenaclul Junimii si publicand in revista "Convorbiri literare" poeziile sale cele mai cunoscute, "Floare albastra" (1873), "Dorinta", "Lacul", "Calin (file din poveste"), "Strigoii" (1876), sonetele "Afara-i toamna...", "Sunt ani la mijloc...", "Cand insusi glasul...", (1879), primele patru "Scrisori" (1881). In aprilie 1882 Eminescu citeste la Junimea prima varianta a poemului "Luceafarul", publicat pentru prima oara in Almanahul Societatii academice "Romania Juna" din Viena, in aprilie 1883, de unde va fi reprodus in "Convorbirile literare" din luna august a aceluiasi an. Dupa aparitia bolii poetului, Titu Maiorescu ii aduna poeziile publicate si o parte din manuscrise in editia princeps de "Poesii", aparuta ia Editura Socec din Bucuresti la sfarsitul anului 1883. Posteritatea a marit treptat spatiul de receptare a creatiei eminesciene si a aprofundat perspectivele de interpretare critica si analitica, relevand mereu noi orizonturi ale- vastului univers poetic proiectat de marele poet. Bibliografia exegezelor operei sale s-a amplificat de la o perioada la alta, creand ea insasi un vast camp referential. Despre Mihai Eminescu au scris marii critici romani, exegeze notabile fiind "Poezia lui Eminescu" (1930), de Tudor Vianu, "Viata Iui Mihai Eminescu" (1933) si "Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936), de George Calinescu. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, cu mijloacele de interpretare ale criticii literare moderne, scriu analize aprofundate Eugen Simion ("Proza lui Eminescu", 1964), I. Negoitescu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Edgar Papu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Zoe Dumi-trescu-Busulenga ("Eminescu. Cultura si creatie", 1976), Ioana Em. Petrescu ("Eminescu. Modele cosmologice", 1978), Elena Tacciu ("Eminescu. Poezia elementelor", 1979), Rosa del Conte ("Eminescu sau despre Absolut", 1990).

Edgar Papu: Eminescu i nzuina cretin

S-a cercetat i s-a scris foarte mult despre Eminescu n relaia sa cu diferitele discipline, valori sau alte ecouri cu fenomene ce-i populeaz opera: Eminescu i romantismul german, Eminescu i Schopenhauer, Eminescu i Rafael, Eminescu i India, Eminescu i Antichitatea clasic, Eminescu i Ardeaul, Eminescu i spiritul popular, Eminescu i Ardealul, Eminescu i tiina etc. S-a conceput, ns, prea puin n legtur cu poetul nostru i cretinismul desi poetul I.M. Racu a scos o brour, cu caracter prea delimitat, fr ca aceast problem special s se sprijine pe contextul fundamental din care ea se afl desprins. De aceea, actuala noastr ncercare, care tocmai pe acel temei mai adnc se bazeaz, este echivalent cu ideea de poezie i credin. Voi cuta mai nti s despart datele prezentului nostru interes n dou categorii distincte. Una din ele este a simplelor aluzii izolate, integrate n cu totul alte obiective ale poemelor

integratoare. A doua categorie, cu mult mai important, dezvolt direct o orientare i un coninut cretin. M va solicita mai nti i mai pe scurt prima din cele dou determinri stabilite. n aceast arie mai puin nsemnat m opresc, cu precdere, la un pasaj din Rugciunea unui dac, a crui alctuire s-a mai vzut asemuit cu un tropar bizantin. El sun astfel: Sus inimile voastre, cntare aducei-i /El este moartea morii i nvierea vieii . Aceste versuri sublime ncep cu o sintagm luat chiar direct din liturghia cretin unde ea se cnt n forma urmtoare: Sus s avem inimile (Sursum corda). Dar i celelalte cuvinte se arat strns legate de concepia cretin. Cine este, oare, mai promitor n a stinge moartea perpetu (A morte perpetua libera nos, Domine) i a deschide nvierea i viaa venic dect Iisus? Totul ne apare cum nu se poate mai limpede i mai lipsit de orice echivoc. EDGAR PAPU