1.

Introducere
Moneda(cuvant ce deriva din latinescul moneta inseamnand cea care te avertizeaza) este constituit de ansamblul mijloacelor de plat direct utilizabile pentru a efectua plile pe pieele de bunuri i servicii, adic ansamblul de active acceptate pretutindeni, de ctre toi i ntotdeauna pentru a regla datoriile generate prin schimbul de mrfuri. Moneda apare ca un activ care poate fi deinut, schimbat, mprumutat sau conservat. Pentru a fi acceptat de ctre toi, valoarea monedei trebuie s se bazeze pe ncrederea acelora care o vor deine, ncredere circumscris unei anumite comuniti naionale sau internaionale. Rolul monedei n viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor ndeplinite de aceasta nca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase. Monedele(banii) au aparut in procesul trecerii de la economia naturala la economia de schimb. Initial schimbul s-a manifestat sub forma schimbului direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respectiv se schimba pe un alt bun sau pe alte bunuri. Trocul este o forma a schimbului de marfuri caracteristic pentru societatile neevoluate, in care specializarea producatorilor este in stare incipienta. Diviziunea sociala a muncii, gradul de dezvoltare a tehnicii si tehnologiei, a determinat specializarea producatorilor si extinderea schimburilor de marfuri, creand dificultati si bariere. Principalele dificultati erau : imposibilitatea realizarii coincidentei dintre nevoile ofertantilor si cumparatorilor: un producator A are de oferit marfa X, iar producatorul B marfa Y. Presupunem ca B are nevoie de X, dar A nu are nevoie de Y, ci de marfa Z. Atunci B, trebuie sa caute producatorul C al marfii Z, care sa aiba nevoie de marfa Y. Daca il gaseste schimba Y pe Z, dupa care se intoarce pentru a face schimbul care de fapt il intereseaza, respectiv marfa Z cu marfa Y. In acest mod sunt satisfacuti si producatorul A si B. Dar o asemenea modalitate ingreuneaza schimbul si in unele cazuri il face chiar imposibil. Dificultatile in determinarea valorii: schimbul marfii contra marfa nu permite folosirea unui instrument rapid de apreciere a valorii marfii si de raportare din acest punct de vedere intre marfurile care se schimba.

 Imposibilitatea divizarii in elemente. Multe categorii de marfuri nu puteau fi divizate, pentru vanzarea lor fiind necesar schimbul pe mari cantitati din alte marfuri, peste nevoile d consum ale cumparatorului. Adaugate la procesul obiectiv de evolutie a productiei de marfuri, aceste dificultati au creat conditiile pentru ca unele marfuri cu valoare intriseca sa medieze schimbul de marfuri, respectiv sa devina echivalent general pentru toate celelalte marfuri. Astfel schimbul direct dispare. Trecerea de la troc la economia concurentiala a antrenat modificari semnificative in rolul indeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane si economice.

2. Functiile monedei
Datorita dezbaterilor dintre teoreticieni si statiscieni,monedei iau fost atribuite doua definitii: -Definitia functionala (prin analizarea functiilor monedei); -Definitia statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare). Formele pe care le mbraca moneda sunt numeroase si n continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le ndeplineste. Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor ndeplinite de moneda, n esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii ntr-un numar mai mare sau mai mic: 2.1. Functia de mijloc de plata (si de schimb); 2.2. Functia de standard sau etalon al valorii; 2.3. Functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare); 2.4. Functia de unitate de cont; 2.5. Functia de standard al platilor amnate. ndeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata n contextul economiilor monetare, n cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate tranzactiile. Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor n natura) este o caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, n economia contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns la excesul de produse si materiale,situatie n care anumite firme ncearca sa realizeze tranzactii directe marfa contra marfa.
2

De exemplu, n anul 1990 firma McDonnell Douglas Helicopter Company a ncheiat un contract de barter, n conditii de reciprocitate cu o societate hoteliera, prin care se prevedea utilizarea de catre angajatii firmei a unor camere de hotel, n schimbul livrarii de piese, cuie,piulite necesar e ntretinerii hotelului. Uneori cu ajutorul computerelor si a retelei Internet, se dezvolta relatii internationale de barter. n acest context, rolul de bani este ndeplinit de bunurile care fac obiectul tranzactiilor, iar dintre functiile ndeplinite de bani, la modul general, sunt activate doar cea de mijloc de plata (de schimb) si cea de standard al valorii.

2.1. Functia de mijloc de plata (si de schimb)

Este considerata,in prezent, cea mai importanta functie a banilor,alaturi de functia de masura a valorii; prin aceasta functie ei intermediaza schimbul de bunuri economice si il separa in doua acte, asigurand fluiditatea poeratiilor intre vanzator si cumparator. Pentru exercitarea acestei functii prezenta banilor este obligatorie.Ca mijloc de schimb se realizeaz tranzaciile cu mrfuri, fr a recurge n acest scop la procedeul greoi i ineficace al trocului. Astfel, moneda rupe trocul n dou schimburi independente, permind disocierea celor dou contraprestaii simultane ale trocului (vnzare-cumprare). Astfel, se realizeaz dou operaii succesive: vnzarea unui bun contra moned, respectiv schimbarea monedei obinute contra altui bun. Agenii economici ofer moned atunci cnd cer bunuri i cer moned atunci cnd ofer bunuri.Iar,ca mijloc de plata se sting datoriile nelegate direct de schimbul de mrfuri (impozite, taxe, diverse contribuii, etc.), precum i obligaiile la termen (cum ar fi cele rezultate din vnzarea-cumprarea mrfurilor pe credit, din operaiuni bancare, bursiere, etc.). In evolutia economiei monetare,anumite bunuri au servit ca moneda,precum ceaiul,mirodeniile,bijuteriile. Dupa cel de-al doilea razboi mondial,in Italia,au fost acceptate la modul general,ca mijloc de plata,tigarile.Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse,precum painea,laptele,hainele si

alte bunuri de stricta necesitate,intrucat puteau sa isi procure tot ceea ce doreau cu tigarile respective. Intr-o forma mai atenuata,utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a caracterizat si tarile estice,inclusiv Romania,in anii 70-80.Chiar la inceputurile anilor 90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale,precum aparatura video,ori pentru castigarea accesului pentru putere. Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor,in scopul impunerii acesteia.De-a lungul timpului,autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri(metale pretioase,bijuterii),dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila,intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general,ca mijloc de plata.In anul 1828,guvernul rus a incercat sa introduca platina,ca metal monetar,insa abandoneaza acest sistem,datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate. In prezent,recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor din economie,este atribuita bancnotelor,monedelor metalice si banilor de cont sau scripturali.

2.2. Functia de standard sau etalon al valorii

Reprezentand una dintre cele mai importante functii ale monedei,functia de standard sau etalon al valorii prezinta unele caracteristici: - permite exprimarea valorii bunurilor economice, n termeni monetari si efectuarea de comparatii ntre preturile diferitelor bunuri si servicii. - spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara v aloarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. n acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata n raport invers proportional cu modificarea preturilor. -alaturi de caracteristica variabilitatii n timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, n sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor d e care are nevoie si pe care le p refera. - indeplinirea functiei de standard al valorii de catre moneda poate fi ilustrata cu ajutorul urmatorului exemplu: Presupunem
4

O comunitate compusa din 50.000 locuitori ce si desfasoara activitatea ntre granitele teritoriului X care nu a cunoscut utilizarea banilor si n-a avut niciodata relatii economice cu alte grupuri sociale. De-a lungul timpului, aici s-au dezvoltat trei activitati productive: pescuitul, vnatoarea si cultivarea cerealelor. Necesitatile consumului zilnic sunt urmatoarele: 20.000 kg peste, 10.000 kg carne, 30.000 kg cereale (grne). Productia ar putea fi schimbata cu alte tipuri de produse, dar populatia este multumita cu actuala compozitie, deci nu exista un stimulent pentru dezvoltarea unei ramuri n defavoarea alteia. Pornind de la aceste informatii, se poate stabili echivalenta care se practica n cadrul comunitatii: - 1 kg carne este echivalentul a 2 kg peste si a 3 kg cereale; - alternativ, 1 kg peste, echivaleaza cu kg carne si cu 3/2 kg cereale 1 kg cereale echivaleaza cu 1/3 kg carne si 2/3 kg peste. Pe baza acestor raporturi de echivalenta, fiecare locuitor poate procura celelalte doua marfuri. Aceste ratii de consum zilnic sunt aproximative. Cel mai important lucru este ca fiecare individ al comunitati sa gaseasca un alt individ, care sa doreasca produsele sale, si care, de asemenea, sa detina produsele de care are nevoie. Sa presupunem, n continuare, ca n cadrul comunitatii sau facut progrese, si anume, s-a introdus moneda, ca mijloc de schimb si etalon al valorii. Rolul de moneda revine cerealelor. Astfel, fiecare producator va accepta grnele n schimbul propriului produs, cunoscnd ca acestea pot fi folosite n continuare, pentru obtinerea de alte produse. n acest mod, cerealele sunt acceptate ca mijloc de schimb, chiar daca vnzatorul de carne sau de peste va detine o cantitate mai mare dect cea utilizata pentru propriul consum. Efectele introducerii monedei n conditiile n care grnele sunt considerate mijloc de schimb si etalon al valorii, se vor produce modificari ale ocupantilor n cadrul comunitatii X. Daca cei ocupati cu vnatul si pescuitul trec la cultivarea de cereale, s-ar ajunge la detinerea de mai multi bani, n sensul ca ntreaga comunitate va ajunge sa detina numai cereale. n conditiile n care productia de cereale este n crestere, iar cantitatea de peste si carne se afla n declin, atunci se manifesta o sporire a pretului acestor doua bunuri (pret exprimat prin cantitatea de grne). - cantitatea zilnica de cereale consumate devine 40.000 kg - consumul de carne scade la 5.000 kg
5

- consumul de peste scade la 15.000 kg Fata de raporturile de echivalenta initiale, n noile conditii, 1 kg de carne este echivalentul a 3 kg peste si a 8 kg cereale, iar 1 kg de p este este echivalentul a 1/3 carne si a 2,66 kg cereale, respectiv se ajunge la majorarea preturilor n raport de cereale. Exemplul prezentat constituie o simplificare enorma, dar nu este complet nerealist. n cadrul societatilor n care nu se produc cantitati mari de bunuri, este convenabil a se utiliza un anumit bun cu rolul de echivalent general al tuturor marfurilor, deci ca standard al valorii si ca mijloc de schimb.

2.3. Functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

Inclinatia spre economisire a populatiei cat si a agentilor economici,conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare.Alaturi de imobile,terenuri,lucrari de arta,bijuterii,moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere. Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate,comparativ cu celelalte forme. La modul general,prin lichiditate se intelege usurinta cu acre anumite active sunt convertite in moneda,intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune. Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale,presupune un inconvenient major,atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate,rezulta ca populatia si agentii economici pastraza sumele mari de bani fie in numerar,fie in moneda scripturala. In anumite circumstante,moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii.Este cazul si perioadelor de crestere rapida a preturilor,si de manifestare a inflatiei.In asemenea situatii,valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a aceastora,iar rata dobanzii nu compeseaza,decat partial,pierderea de valoare datorata inflatiei.Ca alternativa,se cauta alte forme de prezervare a valorii,dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii 70,cand inflatia si pretul petrolului au sporit,iar cea mai populara investitie o reprezentau plasamentele in metale pretioase. Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii 80,cand pretul aurului a sporit considerabil,depasind 850$/uncia(o uncie=31,1035
6

gr),comparativ cu pretul aurului de 200$/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte.Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor 90,cand pretul unciei scade sub 370$ si in contextul unei ameliorari a inflatiei(5% in cazul economiei americane). Datorita riscului pe care il prezinta conservarea verii in activea caror valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei,rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen,activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale,care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.

2.4. Functia de unitate de cont

Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de nregistrari contabile si efectuarea de analize financiare. ndeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii n timp si cuantificarea valorii adaugate n cadrul activitatii economice. Functia de unitate de cont, poate fi ndeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cnd pretul unor bunuri si servicii este exprimat ntr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari. De exemplu, n Anglia, a devenit obisnuit, n secolul al XX-lea, ca medicii si avocatii sa stabileasca pretul serviciilor ntr-o moneda utilizata n secolul trecut, numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existent ntre moneda curenta si moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 /1 guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora n . Un alt exemplu l reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creata n 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate n procesul finantarii internationale. Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita n functie de 5 monede: $, DM, FF, , Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST ca unitate de cont n sectorul privat si n numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi evaluarea tranzactiilor se realizeaza n DST, plata acestora trebuie realizata ntr-una

din monedele aflate efectiv n circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plata.

2.5. Functia de standard al platilor amnate

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung,respectiv,stabilire in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la o data viitoare. De exemplu,un colectionar de arta accepta sa plateasca un pictor,care va termina u tablou peste 3 luni,o anumita suma de bani,cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit.Intr-un asemenea caz,se considera ca moneda in care s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor amanate.Dezvolatrea tranzactilor la termen pe pietele de capital capital nationale si internationale,reprezinta,de asemenea,un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.

3. Concluzii
Functiile monedei pot fi privite si din punct de vedere al importantei lor,ca functii de baza si functii derivate. Manifestarea monedei ca unitate de cont si standard al platilor viitoare deriva din functiile de baza,cea de etalon al valorii si cea de mijloc de plata si de schimb.Impreuna,aceste functii fac procesul de schimb mult mai usor si eficient,comparativ cu cel practicat in economiile nemonetare, conducand, astfel, la cresterea eficentei intregii activitati economice. Un alt aspect care trebuie mentionat si care vizeaza in special si economiile in tranzitie,este cel al dolarizarii. In economia de piata,moneda indeplineste functii clasice de mijloc de schimb,unitate de cont si standard sau masura a valorii.Capacitatea monedei de a indeplini aceste functii este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii.Astfel,specific economiilor in tranzitie este ca dolarii sa inceapa sa circule ca o alternativa de masura a valorii. Rata inalta a inflatiei alterneza pretul bunurilor si serviciilor,conditii in care dolarii devin chiar unitate de cont.Preturile in unele magazine sunt exprimate in dolarii,iar operatiunile de schimb valutar facilitaeza achizitia
8

bunurilor,indiferent de forma de exprimare a preturilor.Atunci cand se ajunge la hiperinflatie,dolarizarea devine completa. Estimarea volumului dolarilor aflati in circulatie in tarile central si est europene,pe de o alta parte si in cele ale Federatiei Ruse,este dificil de realizat,dar sumele sunt considerabile.Banca Rezervelor Federale estimeaza ca dolarii utilizati in aceste regiuni depasesc volumul celor din SUA. Un astfel de fenomen prezinta probleme majore si din punct de vedere al controlului monetar,al ofertei de moneda si al emisiunii realizate de banca centrala. Economiile in tranzitie care incearca stabilizarea inflatiei sunt capabile sa alimenteze cu dolari econimiile lor.Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru depozite exprimate in valuta,comparativ cu moneda nationala.Atunci cand rata reala a dobanzii devine pozitiva,este mai atractiv a se constitui depozite in moneda locala decat in $.Detinatorii incep sa vanda dolarii catre banca centrala si,astfel,printr-un cerc vicios,se ajunge la majorarea rezervelor externe al tarilor respective.