1. CONFERINTELE MONDIALE PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI SI PRINCIPALELE DOCUMENTE ADOPTATE 1. .

Prima conferinta ONU a avut loc in 1972 , la care au participat reprezentati din 114 state , inclusive Romania . Ordinea de zi s-a referit la planificarea si gestionarea resurselor naturale , asezarilor umane, determinarea poluantiilor de inportanta internationala, aspecte educationale, sociale si culturale ale problemelor de mediu. Documente adoptate: 1 Declaratia asupra mediului inconjurator , ce cuprinde 26 de principii privind drepturile si obligatiile statelor in acest domeniu 1 Planul de actiune privind mediul inconjurator care cuprinde 109 recomandari adoptate statelor in vederea Protectiei Mediului A doua Conferinta a avut loc la Rio in 1992, numita si Conferinta secolului deoarece : - rangul inalt al reprezentantiilor statelor - participarea a 189 de state - importanta documentelor adoptate Ordinea de zi a Conferintei a avut in vedere probleme privind eradicarea saraciei , planificarea si gestionarea durabila a resurselor , dezvoltarea conceptului de dezvoltare durabila. Documente adoptate: 1 Declaratia de principii supranumita si Carta Pamantului , care cuprinde 27 de principii ce stau la baza politicii internationale de mediu 1 Agenda 21 , reprezentand un program de actiune aplicat de Guvern si analizand premisele si posibilitatiile de punere in aplicare a Declaratiei de la Rio, referindu-se in cele 4 sectiuni la dimensiunile sociale si economice , conservarea si gestionarea resurselor, intarirea rolurilor internationale si mijloacele de executie. 1 Conventia privind schimbariile climatice care reprezinta un angajament al statelor de a reduce emisiile de dioxid de carbon pana in anul 2000 la nivelul anului 1999. 1 Conventia privind biodiversitatea care cuprinde masurile ce trebuiesc luate privind protejarea ecosistemului. 1 Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor , care s-a dorit a fii o conventie dar care a ramas la nivelul unei simple recomandari . A treia Conferinta a avut loc in anul 2002 , avand pe ordinea de zi

2.

3.

probleme privind dezvoltarea agriculturii , industriei , eradicarea saraciei si altele. Au participat reprezentanti din 92 de state . Documentele adoptate : 1 Declaratia de la Iohanesburg 1 Mai multe rezolutii care nu se ridica la importanta documentelor adoptate de Conferintele anterioare

3. NOTIUNEA DE MEDIU INCONJURATOR SI DE RESURSE NATURALE - Notiunea de mediu inconjurator este notiunea fundamentata care sta la baza ecologiei ca stiinta biologica fiind susceptibila in raport cu necesitatea punerii in valoare sau a ocrotirii elementelor sale constitutive de reglementare juridica. - Termenul de ecologie vine din grecescul eikos care inseamna casa, adapost, mediu de viata si logos care inseamna stiinta. - Acest termen a fost introduc in stiinta in 1866 de biologul darvinist Haeckel pentru a desemna studiul tuturor relatiilor dintre animale si mediul lor organic si anorganic. - Ca stiinta biologica, ecologia are legatura cu alte ramuri ale stiintei ca: fizica si chimie, botanica si zoologie, medicina, paleontologie si altele. - in 1939 un savant englez a propus denumirea de bio-ecologie lucrarile moderne propunand definitia ecologiei ca stiinta a ecosistemelor deoarece ecosistemele inglobeaza in sine ansamblul fenomenelor ecologice. - Prin ecosistem se inteleg parti mai mari sau mai mici din natura vie numite si biocenoze care alcatuiesc o unitate functionala, un ansamblu inchegat . - Biocenoza si biotopul sunt componente structurale si functionale ale ecosistemului. - Termenul de biotop este folosit mai mult in Europa desemnand modul de viata al unei biocenoze. - Ecologii anglo- saxoni folosesc mai mult termenul de habitat, un inteles mai larg desemnand atat mediul de viata al unei biocenoze cat si spatiul ocupat pe glob de o specie, o populatie sau un individ. - Una dintre cele mai cuprinzatoare definitii date mediului inconjurator apartine savantului Emil Racovita care sustine ca mediul reprezinta totalitatea infaptuirilor fenomenelor si energiilor lumesti care vin in contact cu o fiinta de care depinde soarta acestuia si care provoaca o reactiune in asa-zisa fiinta. - Preluand elemente din aceasta definitie in acceptiune moderna, in literatura mediul a fost definit ca fiind totalitatea conditiilor energetice, fizice, chimice si biologice care inconjoara o fiinta, grupurile de fiinte si cu care acestea se regasesc in relatii permanente de schimb. - In limbajul curent, potrivit definitiei de dictionar termenul de mediu are o dubla acceptiune: cadrul de viata al individului si ansamblul conditiilor susceptibile sa

actioneze asupra organismelor vii si activitatilor umane. - Pe plan european intr-o directiva a Uniunii Europene prin mediu se intelege apa, aerul si solul, relatiile dintre ele precum si relatiile dintre acestea si organismul uman. - In Romania pe plan legislativ fosta lege a protectiei mediului nr. 9/1973 a definit mediul ca fiind totalitatea factorilor naturali si ai celor creati prin activitatile umane care in stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic determinand conditiile de viata pentru om si pentru dezvoltarea societatii. - Actuala Lege a Protectiei Mediului, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/ 2005 defineste mediul ca fiind ansamblul de conditii si elemente materiale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferei toate materiile organice si anorganice precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune inclusiv valorile materiale si spirituale. - Din toate definitiile rezulta ca mediul inconjurator cuprinde doua componente esentiale: 1. componenta naturala atmosfera, apa, solul, subsolul, peisajul, flora, fauna; 2. componenta antropica populatia umana, asezarile umane si orice fel de activitate a omului care sub o forma sau alta produce sau poate sa produca un impact negativ asupra mediului. - Ambele componente inter-relationeaza atat in interiorul fiecaruia cat si una cu cealalta. - Prin resurse naturale, potrivit actualei legi a mediului, OUG nr. 195/2005 se intelege totalitatea elementelor naturale ale mediului care pot fi folosite in activitatea umana: - resurse neregenerabile (minerale, combustibili fosili); - resurse regenerabile (apa, aer, sol, flora, fauna); - resurse inepuizabile/ permanente (energie solara, eoliana, geotermala, energia valurilor).

4. PRINCIPIUL PREVENIRII RISCURILOR ECOLOGICE SI A PRODUCERII DAUNELOR PRINCIPIUL POLUATORUL PLATESTE A. PRICIPIUL ACTIUNII PREVENTIVE - Formulat in preambulul Conventiei de la Rio (1992) si consacrat in art. 3 lit. c) din OUG nr. 195/ 2005 . - Ideea acestui principiu este ca ideea de prevenire a poluarii este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice care pot avea un caracter ireversibil. - In domeniul mediului o buna politica trebuie sa aiba in vedere de la inceput evitarea poluarii mediului inconjurator si degradarea acestuia urmarind permanent aplicarea politicilor de mediu armonizate cu programele de dezvoltare. - Aplicarea acestui principiu presupune pe de-o parte reglementarea unor obligatii cu caracter obiectiv, iar pe de alta parte promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor modificari negative privind calitatea mediului. - In ceea ce priveste activitatile mentionate anterior, un rol principal revine evaluarii de mediu care are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a mediului in pregatirea si adoptarea anumitor planuri si programe care pot avea efecte semnificative asupra mediului si evaluarii impactului asupra mediului, proces menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatie in vigoare efectele unui proiect asupra sanatatii oamenilor si a mediului. - Persoanele fizice si cele juridice care folosesc in activitatea lor substante sau deseuri periculoase sunt obligate sa tina evidenta stricta a acesteia si sa asigure prin sisteme proprii supravegherea mediului, sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute de substante poluante, sa elimine in totalitate si in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si pentru mediu substantele si preparatele chimice periculoase care au devenit deseuri, sa inlocuiasca acolo unde tehnic este posibil substantele si preparatele chimice periculoase cu substante si preparate chimice mai putin periculoase sau nepericuloase. B. PRINCIPIUL POLUATORUL PLATESTE - Adoptat mai intai de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica intr-o serie de recomandari incepand cu anii 70 principiul semnifica initial cerinta implicarii poluatorului a cheltuielilor privind masurile adoptate de autoritatile publice pentru ca mediu sa fie mentinut intr-o stare acceptabila. - Ulterior principiul a fost dezvoltat considerandu-se ca poluatorul trebuie sa suporte nu numai costul masurilor de prevenire ci si al masurilor reparatorii. - La nivel comunitar, principiul a fost consacrat prin Actul Unic European (1987) si Tratatul de la Maastricht (1992). - Pe plan national principiul a fost consacrat pentru prima data in Legea nr. 137/ 1995 apoi preluat de OUG nr. 195/ 2005 in art. 3 lit. e). - Aplicarea principiului este asigurata prin instituirea pentru persoanele fizice si juridice a raspunderii in cazul in care activitatea desfasurata produce poluare. - Principiul are la baza o justificare economica, anume neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protectia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate care

trebuie acoperite. - Principiul are 2 aspecte: - preventiv- reprezinta internalizarea costurilor sociale externe sa fie luate in calcul de toti agentii economici in costurile lor de productie; - reparator- consta in faptul ca cel care organizeaza o poluare este dator a repara prejudiciul produs. - Acest principiu se poate aplica numai coroborat cu principiul prevenirii deoarece aplicat singur duce la consecinte inadmisibile . 5. PRINCIPIUL PARTICIPARII PUBLICULUI LA ELABORAREA SI APLICAREA DECIZIILOR DE MEDIU. PRINCIPIUL INTERZICERII POLUARII A. PRINCIPIUL PARTICIPARII PUBLICULUI LA ELABORAREA SI APLICAREA DECIZIILOR DE MEDIU - La cea de-a 4-a Conferinta a ministrilor care a avut loc la Aarcus (Danemarca) in 1998 cu titlul "Un mediu pentru Europa", a fost adoptata Conventia privind accesul la informatie si participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu. - Conventia garanteaza urmatoarele drepturi: - dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un anumit interes; - dreptul publicului de a fi informat de autoritatile publice asupra problemelor de mediu. - Participarea publicului corect informat la activitatea de protejare a mediului permite indivizilor sa contribuie la luarea deciziilor referitoare la mediu si ofera populatiei posibilitatea de a cunoaste riscurile la care sunt supusi individual, familia si comunitatea in mod corespunzator. - Participarea publicului efectiva este posibila doar daca informatia necesara este accesibila. - Tipurile de informatii ce pot fi solicitate pot privi: - emisiile in atmosfera; - deversarea rezidurilor in apele de suprafata sau subterane; - poluarea sonora; - sistemul de autorizatii; - locurile contaminate etc. - O solicitare de informatie de mediu poate fi refuzata daca: - autoritatea publica caruia i se adreseaza solicitantul nu detine informatia respectiva; - daca cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala; - daca cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii interne al autoritatii publice (Constitutie, Ordonanta de Urgenta a Guvernului 195/2005).

6. PARTICULARITATILE IZVOARELOR FORMALE ALE DREPTULUI MEDIULUI - Sunt izvoare formale ale dreptului mediului: 1. toate normele de drept al mediului au caracter imperative; 2. unele norme de drept al mediului sunt norme tehnice care prin includerea lor in acte normative produc efecte juridice; 3. sunt izvoare speciale ale dreptului mediului tratatele si conventiile internationale in urmatoarele conditii: a) Romania sa fie parte sau le fi ratificat; b) sa fie in vigoare la data invocarii lor. 7. CAUZELE SI EFECTELE PRINCIPALE ALE POLUARII ATMOSFEREI Cauze - Atmosfera= invelisul gazos care inconjoara pamantul, alcatuit din aer, fara o limita superioara precisa si avand proprietati constante pana la aproximativ 3000 m altitudine. - Atmosfera actioneaza ca o patura protectoare mentinand o temperatura propice pe pamant si ecranand razele daunatoare ale soarelui. - Formata din mai multe straturi, ea actioneaza si ca un imens depozit pentru gaze si particule. - Potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei, prin atmosfera se intelege masa de aer care inconjoara suprafata terestra incluzand si stratul protector de ozon. - Aerul= un amestec de gaze. - Uscat, el contine 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze. - In 1979 a avut loc la Geneva prima Conferinta general europeana pe probleme de mediu, conferinta ce a adoptat Conventia si Rezolutia privind poluarea atmosferica transfrontiera pe distante lungi. - Potrivit Conventiei prin poluare atmosferica se intelege eliberarea in aer de catre oameni mijlocit sau nemijlocit de substante de energie ce produc efecte negative cum sunt: - periclitarea sanatatii; - producerea de daune comorilor vii ecosistemelor sau altor bunuri de gen; - limitarea beneficilor mediului sau a altor drepturi de folosire de drept a mediului inconjurator. - In acelasi timp, Conventia a definit poluarea atmosferica transfrontiera pe distante lungi ca fiind acea poluare a carei sursa fizica se afla total/partial in limitele de jurisdictie ale unui stat, efectele producandu-se intr-o zona supusa jurisdictiei altui stat la o distanta la care nu este in general posibil sa se distinga contributia sursei sau a grupelor de surse de emisie - Din cele doua definitii rezulta ca poluarea aerului trebuie privita in raport cu modul de folosire al acestui factor de mediu de catre om.

- Astfel, privit in calitatea sa de cadru natural al vietii aerul devine poluat atunci cand concentratia substantelor straine introduse in atmosfera naturala sau artificial ajunge la un prag daunator vietii. - Folosit ca materie prima in unele industrii, aerul este considerat poluat atunci cand produce erodarea constructiilor sau altereaza produsele. - In turism poluarea aerului nu inseamna ca dauneaza imediat sanatatii oamenilor, dar creaza o stare de disconfort. Efecte - Efectele principale ale poluarii atmosferice, sunt: incalzirea temperaturii globale, distrugerea progresiva a stratului de ozon, ploile acide si smogul. - In cazul incalzirii globale practic, nu incalzirea relativ limitata constituie un pericol ci accelerearea schimbarii climei, fapt iminent. - Se estimeaza ca intre 2030 si 2050 temeperaturile medii ar putea deveni cu 1.5 4.5 grade celsius mai mari decat cele actuale, ceea ce ar duce la valori care nu au mai fost inregistrate in ultimii 2 milioane de ani. - Acest efect accelereaza topirea calotelor de gheata, ale polilor care determina la randul sau cresterea nivelului apelor in mari si oceane, care produce inundarea litorarelor, poluarea surselor potabile de apa. - Distrugerea progresiva a stratului de ozon este un fapt care determina ca o cantitate mai mare de raze ultraviolete sa patrunda pe terra ceea ce dtermina inmultirea cazurilor de cancer al pielii si a cataractei oculare, paralele cu scaderea serioasa a productiei agricole si distrugerea planctonului marilor si oceanelor. - Ploile acide continand mult azot distrug padurile si recoltele vegetale. - Smogul este un amestec de diversi poluanti si vapori de apa pe care ii condenseaza, cunoscandu-se in prezent 2 tipuri de smog: - Reducator ( Londonez ); - Oxidant ( Californian). 1. Incalzirea temperaturii Terrei ca urmare a efectului de sera. Se estimeaza in rapoartele UNESCO din 2006 ca daca industriile care emana in atmosfera CO2 nu iau masuri severe de reducere a lor pana in 2035, temperatura Terrei va mai creste cu 1,5 grade Celsius, ceea ce va genera topirea calotei de gheata,cresterea nivelului apei in mari si oceane si scufundarea multor localitati de coasta. 2. Ploile acide rezulta din arderea minereurilor de carbune, petrol si duc la distrugerea padurilor si recoltelor de vegetale. 3. Reducerea progresiva a structurii stratului de ozon determina patrunderea pe Terra a unei cantitati mai mari de raze ultraviolete care determina inmultirea imbolnavirilor de cancer al pielii, cataractelor oculare, scaderea serioasa a recoltelor de vegetale. 4. Smog-ul este un amestec de vapori de apa si diversi poluanti care sunt condensati. - este de 2 feluri: londonez (reducator) si californian 8. PROTECTIA ATMOSFEREI IN DREPTUL INTERN

-STRATEGIA SI POLITICA NATIONALA IN DOMENIUL PROTECTIEI ATMOSFEREI- Potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 si a Legii privind protectia atmosferei Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 243/2000, accentul se pune pe prevenire deoarece prevenirea este mai putin costisitoare decat combaterea ei. - In acest scop, Ministerul Mediului elaboreaza Strategia Nationala si Planul National de Actiune in domeniul atmosferei, Programul National de reducere a emisiilor de dioxid de sulf si dioxid de azot provenite din instalatiile mari de ardere, Strategia Nationala si Planul National de Actiune privind schimbarile climatice, Sistemul National de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera, administreaza Registrul National al gazelor cu efect de sera. - Regimul juridic de protectie a atmosferei are la baza respectarea principiului de abordare integrata a protectiei mediului. - In acest scop, legea stabileste strategia nationala in protectia atmosferei, evaluarea si gestionarea calitatii aerului, prevenirilor si combaterea poluarii atmosferei din surse fixe, monitorizarea calitatii aerului, participarea publicului, atributiile ce revin autoritatilor precum si persoanelor fizice/ juridice. - Strategia Nationala in domeniul protectiei atmosferei are ca scop crearea cadrului general pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a calitatii aerului, eficient din punct de vedere economic. - Agentia Nationala a protectiei mediului se aproba prin hotarare de guvern. - Planul National privind protectia atmosferei cuprind metodele prin care se indeplinesc obiectivele propuse in strategie si se iau in considerare si actiunile de perspectiva propuse in programul multianual. -EVALUAREA CALITATII AERULUI IN ROMANIA- Potrivit art. 16 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 243/2000 evaluarea calitatii aerului pe teritoriul Romaniei se realizeaza pe baza valorilor de limita si de prag in concordanta cu standardele nationale si europene (Art. 16. (1) Evaluarea calitii aerului nconjurtor este obligatorie pentru toate aglomerrile i zonele de pe teritoriul Romniei. Modul de evaluare se stabilete n funcie de nivelul poluanilor relevani n aerul nconjurtor. (2) Evaluarea calitii aerului nconjurtor se realizeaz prin metode i procedee stabilite prin hotrre a Guvernului, n termen de 12 luni de la data intrrii n vigoare a prezentei ordonane de urgen.) - Valoare limita= nivelul fixat pe baza valorilor stiintifice in scopul prevenirii si combaterii poluantilor si a efectelor lor. - Valoarea de prag= nivelul pragurilor de alerta care odata ce au fost depasite determina luarea unor masuri urgente de catre autoritati. - Pentru evaluareacalitatii aerului pe teritoriul tarii a fost creat Sistemul National de Evaluare si Gestionare Integrata a calitatii aerului care include: a) Sistemul National de Monitorizare a calitatii aerului; b) Sistemul National de Inventariere a emisiilor de poluanti in atmosfera. - Rezultatele evaluarii calitatii aerului se aduc la cunostinta publicului si se

raporteaza de Ministerul Mediului Uniunii Europene. - Pe baza evaluarii, Ministerul Mediului intocmeste lista cuprinzand zone sau aglomerari unde nivelul unuia sau mai multor poluanti este mai mare sau mai mica plus marja de toleranta sau intre valorile limita plus marja de toleranta. - Daca nivelul poluantilor este mai mare decat valoarea limita se elaboreaza programe de actiune pentru reducerea poluantilor sesizati. - Legea prevede ca toate activitatile care constituie surse fixe de poluare se pot desfasura numai pe baza acordului si a autorizatiei de mediu elaborate in urma abordarii integrate a impactului asupra mediului. -OBLIGATIILE ROMANIEI PRIVIND REDUCEREA POLUANTILOR ATMOSFEREI PENTRU PROTECTIA STRATULUI DE OZON- Conventia de la Viena din 1985 privind protectia stratului de ozon si a celor cuprinse in Protocolul de la Montreal privind substantele care subtiaza stratul de ozon document la care Romania a aderat prin Legea nr. 84/1993 a fost infiintat in tara noastra Comitetul National Pentru Protectia Stratului de Ozon care supune spre aprobare Guvernului oportunitatea de aderare a Romaniei la tratatele internationale, aproband standardele nationale in domeniu etc. -ACTIVITATEA ROMANIEI IN DOMENIUL SCHIMBARILOR CLIMATICE- Schimbarea climei in general este determinata atat de factori interni (modificari care apar in interiorul sistemului climatic) cat si de factori externi (naturalivariatia de energie emise de soare, eruptii vulcanice etc) dar si de factori antropici rezultati din actiunile umane. - Prin semnarea si ratificarea de catre Romaniei prin Legea nr. 24/1994 a Conventiei Cadru a ONU privind schimbarile climatice si aProtocolului de la Kyoto, Romania si-a asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu 8% in perioada 2008-2012 fata de anul de baza 1989. - Din Conventia Cadru privind schimbarile climatice, Romaniei i-au revenit urmatoarele obligatii: - sa elaboreze si sa implamenteze inventariile nationale ale emisiilor antropice de gaze cu efect de sera; - sa sustina aplicarea si transferul de tehnologii si de procedee care permit controlul si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera; - sa adopte politici nationale pentru prevenirea si atenuarea cauzelor schimbarilor climatice. - Din Protocolul de la Kyoto, Romaniei i-a revenit obligatia de a reduce emisiile de gaze cu 8% in 2008-2012, sa elaboreze si sa aplice politici de promovare a dezvoltarilor durabile si sa realizeze un sistem pentru estimarea emisiilor antropice de gaze cu efect de sera - Protocolul de la Kyoto prevede 3 mecanisme flexibile pentru reducerea acestor emisii: 1. implementarea in comun; 2. comercializarea internationala a emisiilor; 3. mecanismul de dezvoltare durabila. - Pentru Romania, implementarea in comun inseamna in primul rand retehnologizarea in cateva domenii priritare si in special in furnizarea de energie si de caldura.

- In Romania a fost adoptata in 2005 Prima Strategie Nationala privind schimbarile climatice - Obiectivul acestei strategii se concentreaza pe 2 directii: - asigurarea indeplinirii angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto; - elaborarea si indeplinirea obiectivelor si activitatilor voluntare ale Romaniei privind adaptarea la impactul schimbarilor climatice. - In cadrul Uniunii Europene un instrument pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cuprins in Strategia Nationala a Romaniei este Directiva Parlamentului European nr. 2003/1987 privind infiintarea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de gaze cu efect de sera. - Directiva prevede ca statele membre ale Uniunii Europene au obligatia sa stabileasca o schema de limitare si tranzactionare a gazelor cu efect de sera vizand intr-o prima etapa instalatiile mari de ardere, rafinariile, instalatiile siderurgice, industria cimentului, sticlei, ceramicii, celulozei si hartiei. - Comertul de emisii cu gaze cu efect de sera reprezinta abilitatea a 2 entitati care trebuie sa-si reduca emisiile de a tranzactiona intre ele o parte din creditele de emisii redistribuind in orice moment repartitia de credite. - La baza comertului cu credite de emisii sta faptul ca nu conteaza de unde provin emisiile cu gaze cu efect de sera si ca urmare nici unde se reduc. - In acest fel efectul comertului cu credite de emisie este neutru atat timp cat emisiile globale de gaze cu efect de sera sunt limitate prin obligatiile asumate de partile Protocolului de la Kyoto - Incepand cu 1 ianuarie 2007, pentru instalatiile care genereaza emisii de gaze cu efect de sera, operatorul trebuie sa detina o autorizatie eliberata de o autoritate competenta pentru protectia mediului, autorizatie care se poate revizui in urmatoarele cazuri: 1. la schimbarea operatorului; 2. daca se produc modificari cu privire la natura, capacitatea sau regimul de functionare al instalatiei; 3. daca apar modificari ale metodologiei de monitorizarea a instalatiilor. - Autorizatia se suspenda pentru nerespectarea obligatiilor pe care le prevede dupa o modificare prealabila prin care se poate acorda si un termen de 30 de zile pentru indeplinirea obligatiilor. - Suspendarea se mentine pana la eliminarea tuturor cauzelor, dar numai mult de 6 luni - Pe perioada suspendarii, desfasurarea activitatii este interzisa. - Operatorul etse obligat sa-si monitorizeze emisiile de gaze cu efect de sera in conformitate cu Ghidul de Monitorizare si Raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera. - Agentia Nationala Pentru Protectia Mediului tine la zi Registrul National de emisii si il actualizeaza periodic in functie de modificarile care pot interveni. - Certificatele de emisii sunt transferabile in conditiile prevazute de lege si pot fi anulate in orice moment la solicitarea persoanei care le detine.

10

9. PROTECTIA ATMOSFEREI PE PLAN INTERNATIONAL - A facut initial subiectul jurisprudentei, prima hotarare pronuntata in domeniu de un tribunal international, intr-un litigiu dintre SUA si Canada in urma unei poluari masive a aerului produsa de o emisie de fum a canadei situata la granita cu SUA. - In dreptul international aerian primele incercari de reglementare ale aerului au avut la baza criteriul functionalitatii, normele referindu-se la comunicatie in general de prevenire a poluarii aerului si la masurile sanitare si de sanatate publica. - Unul dintre cele mai complexe texte referitoare la aceasta forma de poluare este Declaratia de Principiu asupra luptei impotriva Poluarii Aerului adoptata de Consiliul de Ministrii al C. E. In 1968. - Ea contine reglementari fundamentale care au viziune de ansamblu asupra poluarii atmosferice recomandand ca legislatiile nationale sa prevada sanctiuni aspre impotriva oricarei persoane care ar polua intr-o maniera nociva aerul. - In scopul reducerii poluarii aerului declaratia a recomandat 3 metode care au fost deja implementate in toate legislatiile internationale si in Romania: - Instalatiile fixe ( fabrici, uzine) susceptibile de a cauza o crestere sensibila a poluarii aerului ce nu poate functiona fara eliberarea prealabila a unei autorizatii emise de un organ de stat competent; - Instalatiile care, considerate izolat, nu sunt susceptibile a produce cresteri sensibile a poluarii aerului dar care fie din cauza densitatii lor sau din alte motive pot provoca o concentratie insemnata de poluanti sa fie dotate cu filtre si sa functioneze dupa un program redus - Vehiculele cu motor si aparatele fabricate in serie care utilizeaza combustibil din a caror ardere rezulta emisii poluante sa fie supuse unor revizii tehnice. - Conventia de la Geneva 1971 privind Poluarea Transfrontiera pe distante lungi a stabilit urmatoarele principii: 1. Protejarea omului si a mediului inconjurator contra poluarii atmosferice; 2. Combaterea introducerii substantelor poluante pentru aer prin consultari schimb de informatii politici si strategii, etc.; 3. Organizarea de catre parti a schimbului de informatii si verificarea politicilor activitatii economice si neajunsurilor tehnice care vizeaza combaterea substantelor poluante pentru aer; 4. Acordarea la cerere a unor consultante la intervale scurte de timp de catre partea sau partile care sunt afectate de o poluare din partea partilor in care se afla sursele de poluare. - Partile au convenit sa pun accent pe supravegherea dioxidului de sulf si a substantelor inrudite. - Aceasta Conventie a fost completata de 8 protocoale. - In 1985 a fost adoptata la Viena Conventia privind protectia stratului de ozon. - Este un document cadru care pun bazele cooperari internationale in scopul protejarii stratului de ozon cat si a ozonului aflat la mare altitudine.

11

- Partile se angajeaza sa protejeze sanatatea omului si a mediului. - Cooperarea dintre parti vizeaza schimbul de infortmatii si adoptarea unor masuri legislative si administrative privind limitarea si prevenirea activitatilor umane aflate sub jurisdictia lor care pot conduce la modificarea stratului de ozon. - In 1987 Conventia a fost urmata de Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon. - Protocolul cuprinde prevederi mai complexe decat Conventia indicand 2 substante, care la nivel international trebuisec controlate si anume halonii si cloroflorocarbonii. - In 1962 la Rio a fost adoptata Conventia privind schimbarile climatice. - Obiectivul il constituie reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera la un nivel care sa previna emixiunile periculoase ale omului in sistemul climatic. - Un asemenea nivel trebuie atins intr-o perioada suficienta de timp pentru a permite ecosistemelor sa se adapteze in mod natural la schimbarile de clima. - Acestei conventii I s-a adus Protocolul de la Kyoto care in prima parte intareste obligatia partilor de a-si reduce emisiile antropice de gaze cu efect de sera, cu cel putin 5% sub nivelul de productie al anului 1990 pana in 2008 2012, iar a doua parte creaza mecanisme flexibile de functionare a comercializarii dreptului de emisie intre statele semnatare. - Protocolul prevede 3 mecanisme flexibile: 1 Implementarea in Comun 1 Mecanismul de Dezvoltare Durabila 1 Comertul cu Credite de Emisii - Si acestui protocol i-au fost aduse o serie de amendamente, ultimul la Marachesh, in 2007. 10. PROTECTIA SPATIULUI EXTRAATMOSFERIC, A LUNII SI A CELORLALTE CORPURI CERESTI - Protectia spatiului extraatmosferic, a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti face obiectul reglementarilor dreptului spatial. - Una dintre aceste reglementari este o reglementare cadru Tratatul din 1967 de la Moscova privind principiile care guverneaza actiunile statelor in spatiul extraatmosferic pe Luna si pe corpuri ceresti. - Inca din primul articol tratatul consacra principiul potrivit caruia explorarea si exploatarea spatiului extraatmosferic a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti se pot face de catre orice stat in conditii de egalitate cu celelalte state si numai in scopuri pasnice. - Foarte importanta din punct de vedere al protectiei este prevederea din art. 4 conform caruia se interzice amplasarea in spatiile extraatmosferice sau pe un corp ceresc a oricarui obiect purtator de arme nucleare, armelor de distrugere in masa, stabilirea de baze militare pe corpurile ceresti, efectuarea de manevre militare,

12

experimentarea oricarui tip de arma. - Explorarea si exploatarea spatiilor extraatmosferice sau a corpurilor ceresti trebuie astfel facute incat sa se evite contaminarea lor daunatoare precum si contaminarea pamantului prin aducerea de obiecte sau substante extraatmosferice terestre. - Statul care asigura lansarea unui obiect in spatiul extraatmosferic sau pe un corp ceresc poarta raspunderea internationala pentru daunele cauzate de acesta sau de partile componente unui alt obiect lansat de un alt stat. - Daca lansarea este facuta de o organizatie internationala, raspunderea statului se dubleaza adica pe de o parte raspunde organizatia internationala ca o persoana juridica grup de state membre) precum si fiecare stat membru care a votat in favoarea acelei lansari. - Asupra obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic sau pe un corp ceresc statul ramane proprietar nu numai pe perioada cand obiectul se afla pe acel spatiu sau pe obiectul ceresc ci si atunci cand revine pe pamant. - Daca obiectul care cade pe teritoriul altui stat pe baza datelor de identificare transmise de statul proprietar, acel stat este obligat sa-l returneze catre proprietar. - Daca obiectul care cade ajunge intr-o zona nesupusa jurisdictiei nationale a vreunui stat, statele parti la tratat au obligatia sa coopereze in identificarea si returnarea lor catre statul proprietar. A facut initial obiectul jurispridentei Prima hotarare pronuntata de tribunalul international in materie de poluare fiind in legatura cu o poluare a atmosferei produsa in SUA de catre o topitorie a Canadei aflata la granita cu SUA (in 1935). Principiile stabilite prin aceasta hotarare au fost preluate in diferite tratate si conventii internationale si in legislatiile nationale. Pe plan european, un document notabil este Declaratia de principiu asupra luptei impotriva poluarii aerului adoptat de Consiliul de Ministrii al Consiliului Europei in 1968. Declaratia a recomandat statelor sa reglementeze in legislatiile nationale 3 metode pentru reducerea poluarii aerului: 1. instalatiile fixe susceptibile a cauza o crestere sensibila a poluarii aerului sa nu poata functiona fara o autorizatie emisa de un organ competent al statului 2. instalatiile care, considerate izolat, nu pot cauza o crestere sensibila a poluarii aerului, dar care, fie din cauza densitatii lor, fie din alte motive pot provoca o concentratie insemnata de poluanti, sa fie obligate de a instala filtre sau sa aiba un orar de functionare limitat. 3. vehiculele cu motoare si aparaturi fabricate in serie care utilizeaza combustibili din a caror ardere rezulta emisii poluante sa fie supuse periodic unui control tehnic. Conventia de la Geneva (1979) privind poluarea atmosferei transfrontiere pe distante lungi a stabilit urmatoarele principii: 1. protejarea omului si a mediului inconjurator impotriva poluarii atmosferei, scop in care partile se angajeaza sa limiteze si sa ia masuri posibile sa stopeze poluarea atmosferei cu efecte transfrontiere

13

2. combaterea introducerii de poluanti in atmosfera prin organizarea de catre parti a schimbului de informatii, a consultarilor, verificarea politicilor in domeniul industriei. 3. acordarea la cerere de catre parte/partile care au suferit o poluare transfrontiera atmosferica a unor consultatii, ajutoare din partea partii/partilor sub a caror jurisdictie se afla sursa poluanta Conventia de la Geneva este insotita de 5 protocoale : a) primul la Helsinki (1985) privind reducerile emisiilor de sulf in atmosfera. b) la Sofia (1988) privind combaterea emisiilor de oxizi de azot c) la Geneva (1991) privind combaterea emisiilor de compusi organici volatili d) la Geneva (1994) privind reducerea emisiilor care genereaza ploile acide e) la Oslo (1996) privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera Pentru franarea influentelor nocive asupra stratului de ozon stratosferic, in 1976 s-a adoptat primul plan mondial de cercetare asupra stratului de ozon. Au urmat o serie de masuri pentru stagnarea productiei de cloroflorocarboni in SUA, Canada, Suedia, Norvegia si statele europene. Pentru ca nu existau rezultate in 1985 s-a semnat la Viena Conventia privind protectia stratului de ozon. Este o conventie cadru care a pus bazele cooperarii internationale in scopul protejarii atat a stratului de ozon cat si a ozonului aflat la mare altitudine. Partile se angajeaza sa protejeze sanatatea umana si mediul inconjurator impotriva efectelor adverse care rezulta din activitatile umane si care pot modifica stratul de ozon. Conventia a fost urmata in 1987 de Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon si i s-a adus la Londra un amendament in 1990. Amendamentul viza extinderea listei cu substante care epuizeaza stratul de ozon. Statele semnatare isi innoiesc obligatia de a proteja stratul de ozon prin masuri de precautie si controlul echitabil al emisiilor globale care duc la epuizarea stratului de ozon. La Conferinta din 1992 s-a adopat Conventia privind schimbarile climatice care reprezinta un angajament al statelor semnatare de a realiza concentratia gazelor cu efect de sera in atmosfera la un nivel care sa permita oprirea imixtiunilor periculoase ale omului in sistemul climatic.Un asemenea nivel trebuie atins intr-o perioada suficient de mare pentru a permite statelor in curs de dezvoltare sa se adapteze treptat schimbarilor de clima si sa le ofere in acelasi timp garantii ca productia de alimente nu va fi afectata. 1997 Protocolul de la Kioto-ratificat de Romania in 2001 prin Legea 3/2001 prin care partile se obliga sa-si reduca emisiile antropice cu efect de sera cel putin cu 5% sub nivelul calculat al productiei anului 1990 pana in 2008-2012. Partile trebuie sa-si formuleze in acest scop programe pentru imbunatatirea mediului si ameliorarea schimbarilor climatice. 11. PROPRIETATEA ASUPRA APELOR IN ROMANIA - Apele fac parte din domeniul public al statului. - Art. 136 alin (3) din Constitutie prevede apele cu potenial energetic valorificabil, de interes naional, plajele, marea teritorial,

14

resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de legea organic, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. - Bunurile apartinand proprietatii publice sunt inalienabile ceea ce nu exclude integrarea lor in circuitul economic si juridic. - In acest sens Constitutia prevede ca modalitati juridice de punere in valoare a bunurilor proprietate publica administrarea, concesionarea, inchirierea si darea in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica. - Subiectele carora le pot fi date in administrare bunuri proprietate publica sunt: regiile autonome si institutiile publice. - Art. 3 din Legea nr. 107/1996, modificata si completata, prevede ca apartin domeniului public al statului, apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidragrafice ce depasesc 10 km, malurile si cuvetele lacurilor, precum si apele subterane, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime. - Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc 10 km, apartin detinatorilor cu orice titlu al terenurilor pe care se formeaza sau curg - Insulele care nu sunt in legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apartin proprietarului albiei apei. - Apele de izvor, conform art. 579 din Codul Civil, apartin proprietarului terenurilor. - De la prevederea art. 579 Cod Civil exista 2 exceptii: - proprietarul fondului vecin a dobandit un drept propriu asupra izvorului; - apa izvorului este necesara locuitorilor unei locatii rurale. - Proprietarul terenului poate opri apa izvorului, poate desfiinta izvorul sau sa-I schimbe cursul. - Din momentul in care apa trece pe terenul vecin, apa izvorului devine prin accesiune, proprietatea titularului acestui fond. - Legea mai consacra principiul prin care resursele de apa de suprafata si subterane sunt monopol de interes strategic. - Indiferent de forma de proprietate stabilirea regimului de folosire a apei este un drept exclusive al Guvernului, exercitat prin autoritatea publica centrala care raspunde de ape (Ministerul Mediului). 12. ADMINISTRAREA SI FOLOSINTA APELOR IN ROMANIA - Apele din domeniu public se dau in administrare de catre ministerul mediului, Administratiei Nationale Apele Romane. - Administrarea bazinelor hidrografice se face la nivelul districtelor de bazin de catre directiile de ape de catre Administratia Nationala Apele Romane. - Apele din cuprinsul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii precum si terenurile acoperite mereu de apa sunt in administrarea Administratiei Rezervatiei. - In ceea ce priveste folosinta apelor este de 2 feluri: 1. libera pentru nevoi personale de baut, adapat, spalat, instalatii

15

gospodaresti de capacitate mica; 2. autorizata cand este pentru pescuit, irigatii, producerea energiei electrice, etc. - Raporturile juridice care se nasc, se modifica sau se schimba dupa caz in legatura cu folosinta apei difera astfel: - cand apa este considerata obiect de consumatie individuala sau obiect al muncii , raporturile juridice sunt asemanatoare ( nu identice) celor care izvorasc din contractul de vanzare cumparare sau din contractul de locatiune de bunuri mobile; - cand apa este considerata mijloc de productie, raporturile juridice sunt asemanatoare celor din contractul de comodat (folosinta gratuita) sau din contractul de furnizare dupa cum folosinta apei s-a acordat gratuit sau oneros. - Atunci cand debitele apei nu pot fi asigurate folosintei, legea stabileste o serie de prioritati . - Astfel au prioritate fata de alte folosinte, apa necesara populatiei, cea necesara unitatilor zootehnice, apa necesara refacerii rezervei intangibile de apa in caz de incendii, precum si debitele necesare mentinerii habitatului acvatic. - Legea interzice restrangerea utilizarii apei potabile pt. populatie in folosul altor activitati. - Daca din cazua secetei sau calamitatilor naturale, debitele de apa nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor, se pot impune restrictii speciale (temporare). - Aceste restrictii se stabilesc prin planuri speciale, elaborate de directiile de ape, dupa consultarea utilizatorilor autorizati, cu avizul Administratiei Nationale Apele Romane si cu aprobarea comitetului de bazin. - In ceea ce priveste folosirea albiilor, se poate face in mod liber pe maulurile apartinand domeniilor publice de catre orice persoana, pe propria raspundere pentru plimbare sau recreere cu conditia sa nu aduc prejudicii albiilor, malurilor si riverani. - Folosirea albiilor se face autorizat in alte scopuri decat pentru plimbare si recreere. - In legatura cu folosirea albiilor si malurilor legea prevete o serie de servituti. - Art. 26 servitutea naturala - pentru detinatorii terenurilor din aval de a primii apele care se scurg in mod natural de pe terenurile aflate in amonte. - Art. 28 din lege instuie o serie de servituti legale permanente pe care sunt obligati riveranii sa le acorde fara a percepe taxe in anumite zone stabilite in acord cu Administratia Nationala Apele Romane pentru: 1. trecerea sau circulatie personalului cu atributii de serviciu in gospodarirea apelor 2. amplasarea in albie si pe maluri de borne aparte si de masura si control sau instalatii necesare executarii unor studii privind regimul apelor; 3. transportul si depozitarea temporara a materialelor si utilajelor pentru interventii rapide privind apararea impotriva inundatiilor; 4. transportul si depozitarea materialelor, utilajelor precum si circulatiei acestora si a personalului. - In cazul executarii de intretinere si reparatii sau foraje didrogeologice, sunt scutite de servituti legale permanente: cladirile, curtile, gradinile aferente locuintelor, monumentelor publicem cimitirele si bisericile precum si parcurile declarate

16

monumente ale naturii. - Daca lucrarile mentionate mai sus pentru care s-a prevazut servitutea legala au fost abandonate timp de 3 ani sau daca mentinerea ei nu mai este necesara, servitutea se stinge. - Pentru realizarea unor lucrari de amenjare a bazinelor hidrografice sau altor lucrari de utilitate publica, pot fi exporpiate cu despagubiri sau ocupate temporar contra plata, terenuri si cladiri in conditiile legii. - Pentru exploatarea apelor de suprafata si celor subterane, a materialelor din acestea si de pe maluri, precum si pentru folsoirea apei in scop de agrement, pescuit sau sporturi nautice, Ministerul Mediului poate concesiona sau inchiria parti din domeniul public al apelor. 13. CLASIFICAREA APELOR 1) din punct de vedere al administrarii lor: a) ape internationale sunt ape cu privire la care statul nostrum este riveral cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele tarii precum si cele cu privire la care interesele unor state straine au fost recunoscute prin tratate si conventii internationale; b) ape teritoriale sau maritime interioare sunt cele cuprinse in portiunea de la tarmul tarii noastre spre larg a caror intindere si delimitare sunt stabilite prin legea nationala; c) ape nationale sunt fluvii, rauri, lacuri navigabile interioare precum si apele, raurile, fluviile de frontiera de la malul roman pana la linia de frontiera stabilita prin tratate si conventii internationale. 2) dupa asezarea lor: a) ape de suprafata de interes general si de interes local; b) ape subterane. 3) dupa destinatia economica: a) ape de folosinta generala intra in cele necesare satisfacerii nevoilor populatiei cand potrivit criteriilor politice apa apare ca obiect de consumatie individuala; b) ape destinate agriculturii pentru irigatii, dar si ca obiect al muncii; c) ape cu destinatie speciala utilizate pentru navigatie, producerea energiei electrice, pescuit etc cand apa apare ca mijloc de productie. 4) din punct de vedere al reglementarii pescuitului si al productiei fondului piscicol, apele nationale si cele teritoriale ale Marii Negre servesc pentru inmultirea, cresterea si pescuitul pestelui, al mamiferelor acvatice si al crustaceelor si se impart pe bazine piscicole: a) bazine piscicole naturale; b) bazine piscicole artificiale. 14.GOSPODARIREA DURABILA A APELOR IN ROMANIA

17

- Are drept scop valorificare potentialului lor natural, folosirea rationala si protectia resurselor acvatice, precum si apararea impotriva inundatiilor sia a fenomenelor meteorologice periculoase. - Potrivit art. 7 din Legea apelor nr. 107/1996 autoritatea publica centrala din domeniul apelor elaboreaza strategii si politici nationale in domeniul gospodaririi apelor, stabileste regimul de folosire a resurselor de apa, indiferent de forma de proprietate si asigura coordonarea si controlul aplicarii reglementarilor legale, interne si internationale in domeniu. - Obiectul general al Strategiei in domeniul gospodaririi apelor il constituie gospodarirea rationala a resurselor de apa si protectia acestor impotriva poluarii si epuizarii in interdependenta cu principiile protectiei mediului si asigurarii dezvoltarii durabile. - Gospodarirea apelor are la baza principiul solidaritatii umane si al interesului comun prin colaborare si cooperare la toate nivele administratiei publice a utilizatorilor de apa, a reprezentatilor colectivitatilor locale si a populatiei pentru realizarea unui maxim de profit social; si principiul poluatorul plateste. - Activitatea de gospodarire unitara a apelor se organizeaza si se desfasoara pe bazine hidrografice abordandu-se in mod unitar apele subterane si de suprafata atat dpdv cantitativ cat si calitativ. - Informatiile hidrometeorologice hidrologice si de gospodarire a apelor obtinute prin directiile apelor constituie Fondul National De Date De Gospodarire A Apelor care s eintocmeste si se tine de Administratia Nationala Apele Romane. - Acest fond impreuna cu evidenta apelor din domeniul public formeaza Cadastrul Apelor. 15. PROTECTIA APELOR - Activitatea de protectie a apelor are la baza: - principiul precautiei; - principiul prevenirii; - principiul evitarii producerii daunelor la sursa; - principiul poluatorul plateste. - Protectia juridical a apelor se realizeaza sub doua aspecte: - calitativ; - cantitativ. - Pentru protectia cantitativa, utilizatorii de ape sunt obligati sa economiseasca apa prin folosire judicioasa, sa asigure intretinerea si reparatia instalatiilor proprii, sa recicleze apa si altele. - Administrarea Nationala Apele Romane are dreptul sa ia masuri de limitare si suspendare proprie a folosirii apei pentru a face fata unui pericol sau consecintelor secetei, inundatiilor sau a altor fenomene naturale catastrofale. - In scopul protectiei calitative legea interzice poluarea in orice mod a resurselor de apa. - Normele de calitate a apei se aproba prin Hotarare de Guvern la propunerea Ministerului Mediului.

18

- Limitele de descarcare inscrise in avizul de gospodarire al apelor reprezinta limite maxime admise fiind interzisa depasirea lor. - Tot in scopul protectiei calitative, utilizatorii de apa sunt obligate sa adopte tehnologii de productie cu cerinte reduse de apa si cat mai putin poluante, se economiseasca apa sis a elimine risipa, sa reduca poluantii din apele folosite etc. - Activitatea de prevenire a poluarii accidentale si de inlaturare a efectelor ei este organizata de Administratia Nationala Apele Romane pe baza unor planuri elaborate in functie de conditiile specifice ale bazinelor hidrografice si de natura substantelor poluante. - Persoanele fizice si juridice care au suferit daune materiale cauzate de o poluare accidentala produsa in amonte sau de distrugerea unei constructii de retinere a apei au dreptul la despagubiri potrivit legii de la persoana fizica si juridical vinovata. - Poluarea intentionata a apelor se pedepseste penal. - Pentru protectia resurselor de apa legea stabileste o serie de interdictii cum sunt de exemplu: - punerea in functiune de noi obiective economice sau dezvoltarea celor existente; - darea in functiune a ansamblurilor de locuinte fara punerea concomitenta in functiune a retelelor de canalizare si a statiilor de epurare; - aruncarea in cursurile de apa sau pe maluri ori in Marea Neagra a deseurilor de orice fel; - evacuarea de ape uzate in apele subterane, in lacurile naturale sau de acumulare etc. - Ca o masura suplimentara, legea prevede ca in cazul nerespectarii masurilor inscrise in autorizatia de gospodarire a apelor se instituie un regim de supraveghere speciala prin care se constrange operatorul economic sa-si indeplineasca obligatiile asumate. - Pentru protectia apei potabile in jurul sursei si instalatiilor de ape potabile alimentare se instituie zona de protectie sanitara cu regim sever sau cu regim de restrictii precum si perimetre de restrictie hidro- geologica. - Constituirea acestor zone se face prin Hotarare de Guvern la propunerea Ministerului Mediului. Protectia apelor poate fi cantitativa si calitativa. Protectia cantitativa - utilizatorii de apa sunt obligati sa respecte normele de consum de apa pe unitatea de produs sau pe activitate, sa economiseasca apa prin folosirea judicioasa, sa asigure intretinerea si repararea instalatiilor proprii si altele. Normele de consum pe unitatea de productie sau pe activitate se propun de catre marii utilizatori de apa la nivelul celor mai bune performante ale tehnologiilor folosite, dupa care se avizeaza de catre ministerul interesat si se aproba de MMGA. Daca in acest proces apar divergente intre MMGA si celelate ministere aceste divergente se rezolva numai de catre Guvern. Daca la un moment dat consumul de apa nu acopera toate necesitatile (seceta), legea instituie o serie de restrictii si de prioritati in folosirea apei astfel: au prioritate fata de alte folosinte apa necesara consumului populatiei, apa necesara

19

unitatilor zootehnice, apa pentru refacerea rezervei intangibile dupa incendii, precum si debitele de apa necesare mentinerii echilibrului ecologic si al habitatului acvatic. Protectia calitativa legea interzice poluarea intentionata a apelor si este sanctionata penal cu inchisoarea. Limitele de incarcare cu poluanti a apelor uzate (folosite) si evacuate in resursele de apa se aproba la propunerea MMGA prin hotarare de Guvern. Pentru protectia apei potabile - pentru care avem o lege speciala in jurul instalatiilor si surselor de alimentare, a surselor de apa minerala si a lacurilor si namolurilor terapeutice se instituie zone de protectie sanitara cu regim sever sau cu regim de restrictionari precum si perimetre de protectie hidro-geologica. 16. POLUAREA CURSURILOR DE APA SI A LACURILOR INTERNATIONALE - Problemele protectiei fluviilor au devenit o dimensiune speciala a cooperarii internationale in mod treptat si relative tarziu. - Astfel, daca in anii 50 si 60 in acordurile privind folosirea cursurilor de apa ale fluviilor limitrofe se aflau putine dispozitii privind poluarea sau numai referiri generale cu privire la aceasta, in anii 80 s-au adoptat documente speciale consecrate aproape in exclusivitate problemelor ocrotirii impotriva diverselor forme de poluare. - Paralel s-au intensificat activitatile organizatiei ONU si au fost create organizatii care sa se ocupe in special si in mod exclusiv de protectia apelor internationale. - Inca din 1911, Institutul de Drept International a dat o rezolutie in care se arata ca orice alterare a apei si evacuarea in ape a substantelor daunatoare este interzisa. - Unul dintre primele texte care au fost adoptate de o organizatie neguvernamentala Asociatia de Drept International- in materia prevenirii si combaterii poluarii apelor continentale il constituie Regulile de la Helsinki, adoptat in 1996. - Potrivit art. 6 al acestui document, fiecare stat din cadrul unui basin hidrografic are dreptul la o cota rezonabila si echitabila de utilizare avantajoasa a apelor bazinului si are in acelasi timp obligatia de a se abtine in a cauza noi forme de poluare sau orice crestere a gradului de poluare existent. - Tot potrivit Regulilor de la Helsinki poluarea nu este o utilizare in sine a apei, ci o alterare a proprietatilor fizice, chimice si biologice. - Poluarea reprezinta o schimbare daunatoare in compozitia naturala, in continutul ori calitatea apelor, produsa prin interventia factorului uman. - Potrivit Regulilor de la Helsinki o vatamare este substantiala daca are drept consecinta un impact sau impiedica folosirea rationala a apei. - Intr-un cadru geografic mai restrans, Consiliul Europei a adoptat la 6 mai 1968 Carta Europeana a Apei. - Azi, ceea ce atunci aparea ca linii de avut in vedere pentru viitor, sunt realitati necontestate, cum ar fi: - resursele de apa nu sunt inepuizabile; - calitatea apei trebuie sa fie protejata in functie de utilizarea ei; - apa este un patrimoniu universal;

20

- apa nu are frontiere. - Un pas inainte in reglementarea prevenirii poluarii cursurilor de apa il constituie Conferinta de la Stockholm 1972 care desi prin declaratia adoptata nu prevede explicit masuri de protectie a apelor continentale impotriva poluarii, a stabilit totusi principiul dupa care rezduurile de materii toxice sau alte materiale precum si degajarile de caldura sau alte concentratii care prin cantitatea si natural or nu pot fi neutralizate de mediu, trebuie sa fie stopate. - Planul de actiune adoptat odata cu Declaratia, cuprinde 5 recomandari, continand prevederi care reglementeaza cooperarea internationala in domeniul protectiei apelor continentale impotriva poluarii si protectia resurselor de apa in general. - In 1995 Consiliu Europei a adoptat Directiva- Cadru in ceea ce priveste gospodarirea apelor, care stabileste urmatoarele principii: - principiul nivelului ridicat de protectie (pentru sanatatea umana si ecosistemele naturale); - principiul precautiunii; - principiul actiunii preventive; - principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile; - principiul cooperarii internationale; - principiul interventiei la sursa generatoare de poluare.

21

17. PRINCIPALELE DOCUMENTE INTERNATIONALE PRIVIND PROTECTIA CURSURILOR DE APA SI A LACURILOR INTERNATIONALE a) Proiectul de Conventie Europeana asupra protectiei cursurilor de apa internationale impotriva poluarii, Strasbourg 1973; b) Tratatul asupra apelor de frontiera, Washington 1909; c) Acordul relativ la calitatea apelor din Marile Lacuri, Ottawa 1972; d) Declaratia privind cooperarea statelor dunarene in domeniul gospodaririi si indeosebi al protejarii apelor Dunarii impotriva poluarii, Helsinki 1975; e) Conventia relativa la protectia Rhinului contra poluarii chimice; f) Conventia privind protectia apelor raului Tisa si afluentilor ei impotriva poluarii, Szeged 1986; g) Conventia privind protectia cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale, Helsinki 1992; h) Conventia privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea, Sofia 1994; i) Conventia asupra dreptului relativ la utilizarea cursurilor de apa in alte scopuri decat navigatia, New York 1997. 18. DEFINITIA APELOR TRANSFRONTIERE SI A IMPACTULUI TRANSFRONTIER CONFORM CONVENTIEI DE LA HELSINKI 1992 - Conventia privind protectia cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale, Helsinki 1992. - Conventia a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1995. - Conventia defineste apele transfrontiere ca fiind orice ape de suprafata sau subterane care marcheaza frontiere dintre 2 state parti, le traverseaza sau sunt localizate pe acestea, oriunde apele transfrontiere se varsa in mare fara a forma estuare. - Limita acestor ape este o linie dreapta trasata peste gurile lor de varsare, intre limitele interioare de reflux de pe malurile lor. - Conventia defineste impactul transfrontier ca fiind orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare in conditiile apelor transfrontiere, cauzata de o activitate umana, a carei origine fizica este situate in intregime sau partial intr-o zona aflata sub jurisdictia unei parti, produsa asupra mediului intr-o zona sub jurisdictia altei parti. - Asemenea efecte privesc atentate la sanatatea si securitatea omului, afectarea florei, faunei, a peisajului, a climei, a monumentelor de arta, a conditiilor socialeconomice existente care rezulta in urma alterarii acestori factori.

22

19. PRINCIPIILE DUPA CARE SE CONDUC PARTILE CONVENTIEI DE LA HELSINKI IN APLICAREA MASURILOR PRECONIZATE - In luarea masurilor preconizate, partile se inteleg sa se conduca dupa urmatoarele principii: 1) principiul precautiunii in virtutea caruia actiunea de evitare a impactului transfrontier potentialm prin degajarea de substante periculoase, nu va fi amanita din cauza faptului ca cercetarea stiintifica nu a demonstrate pe deplin legatura cauzata intre aceste substante, pe de o parte, s impactul transfrontier potential pe de alta parte; 2) principiul poluatorul plateste in baza caruia costurile masurilor de prevenire, control si reducere a poluarii vor fi suportate de cel care polueaza; 3) principiul dupa care resursele de apa vor fi gospodarite astfel incat sa raspunda necesitatilor generatiilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati. 20. PARTICULARITATILE POLUARII MARILOR SI OCEANELOR - Poluarea marilor si oceanelor prezinta doua particularitati esentiale: a) natura si modul de actiune al diferitilor poluanti - S-a constatat ca unii agenti de poluare isi conserva compozitia lor chimica timp de decenii, in timp ce altii devin inofensivi in spatiul a catorva zile sau chiar ore. - Sunt agenti poluanti care reprezinta o amenintare precisa si imediata pentru viata marina in timp ce altii devin nocivi dupa o perioada mai lunga de timp. - Exista poluanti care intoxica flora si fauna marina prin simplu contact cu ele. - Altii, avizi de oxigenul raspandit in apa marii, il diminueaza considerabil ducand la disparitia unor specii. - Alti poluanti se aglomereaza in corpul vietuitoarelor marine, modificand substantial functiile lor fiziologice si constituind un pericol nu numai pentru dezvoltarea ulterioara a acestora, dar si pentru posibilitatea ca ele sa ramana o baza alimentara pentru omenire. - Dintre poluantii marilor si oceanelor, cei mai des intalniti sunt substantele radioactive, detergentii si pesticidele. b) locurile unde se produce poluarea marilor si oceanelor - Locurile in care se produce fenomenul de poluare a mediului marin reprezinta un element foarte important. - Marile si oceanele nu reprezinta un mediu omogen, curentii pot deplasa masele de apa la mari distante, iar viata maritima si elementele nutritive necesare pentru intretinerea ei, nu sunt repartizate uniform, ci sunt concentrate in anumite zone.

23

21. CATEGORIILE DE NORME JURIDICE PRIVIND PROTECTIA MARII TERITORIALE SI A APELOR MARITIME INTERNE - Protectia juridica a marilor si oceanelor este asigurata prin doua mari categorii de norme juridice: a) reglementari nationale; b) reglementari internationale: - cu caracter regional; - cu caracter global (universal). - Practica statelor s-a orientat spre reglementarea protectiei marilor teritoriale in legatura cu care intalnim: - un grup de norme ce reglementeaza operatiile de amestecare a petrolului cu apa in situatiile de balastrare sau curatare a navelor si restrictiile in operatiunile de descarcare si transferare a hidrocarburilor din tancurilor petroliere; - norme care stabilesc zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare si transfer de produse poluante de la o nava la alta sau de la nava la uscat; - norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite a fi adus prejudicii mediului marin, drept recunoscut organelor statului riveran in spatiul marin supus jurisdictiei sale si reglementat ca obligatie de a reclama navele vinovate tuturor statelor in marea libera; - norme referitoare la pescuit si la conservarea resurselor vii ale marii. Se realizeaza prin 2 mari categorii de norme juridice: 1. norme nationale 1. norme internationale a) cu vocatie universala care obliga toate statele b) regionale care se aplica numai anumitor mari Practica statelor s-a orientat cu precadere spre protectia marilor teritoriale si a apelor maritime internationale, in legatura cu care intalnim: 1. un grup de norme care reglementeaza operatiunile de amestecare a petrolului cu apa in activitatile de curatire a navelor si in operatiile de descarcare si transfer a hidrocarburilor din si in tancurile petroliere 1. norme care stabilesc zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare a produselor petroliere de la nava la nava si de la nava la uscat 1. norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite de a fi facut deversari in mediul marin, drept recunoscut organelor statului riveran si reglementeaza obligatia de a reclama nava oriunde in marea libera 1. norme care reglementeaza dreptul de pescuit si protectia fondului piscicol 22. REGLEMENTARILE NATIONALE IN LEGATURA CU PROTECTIA MEDIULUI MARIN (LEGEA NR. 17/1990 SI CONVENTIA DE LA BUCURESTI 1992) a) Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mrii teritoriale i al zonei contigue ale Romniei - Ca urmare a ratificarii de catre Romania prin Legea nr. 110/ 1996 a Conventiei asupra Dreptului Marii de la Montego Bay din 1982, a fost adoptata Legea nr. 17/

24

1990 privind normele juridice a apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale Romaniei - Potrivit acestei legi, apele maritime interioare sunt cele cuprinse intre portiunea dintre tarml tarii noastre spre larg pana la liniile de baza. - Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau cum este Marea Neagra care nu are reflux, liniile drepte care unesc liniile cele mai avansate ale tarmului, inclusive ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarile hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente. - Marea teritoriala este fasia de mare adiacenta tarmului ori dupa caz apelor maritime interioare avand latimea de 12 mile marine (22.224 m). - Zona contigua este fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde spre largul marii pana la distanta de 24 mile marine masurata de la liniile de baza. - Zona economica exclusiva este instituita in spatiul marin al tarmului romanesc la Marea Neagra situat dincolo de apele maritime interioare si adiacent acestora, in care Romania isi exercita drepturile suverane si jurisdictia asupra resurselor naturale ale fundului marii, subsolul acestuia si coloanei de apa de deasupra, precum si in ceea ce priveste diferitele activitati legate de explorarea, exploatarea si protectia, conservarea mediului si gestionarea acestora. - Delimitarea se face in conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul international si cu respectarea legislatiei romane, prin aplicarea, in functie de circumstantele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor si criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel incat sa se ajunga la o solutie echitabila. - Romania isi exercita dreptul suveran si jurisdictia asupra resurselor naturale precum si controlul respectarii legislatiei sanitare, sanitary- veterinare, fiscale si de combatere a contrabandei. - Legea imputerniceste organelle romane competente sa stabileasca norme si sa ia masuri pentru protejarea si conservarea mediului marin, pentru prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii acestuia sis a asigure aplicarea lor in porturi, in apele maritime interioare, in marea teritoriala si in zona economica exclusiva a Romaniei. - Legea interzice poluarea de orice natura, a marii teritoriale, a apelor maritime interioare si a zonei economice exclusive din orice sursa (aer, uscat, apa). - Atunci cand sunt motive temeinice sa se creada ca o nava folosita in scopuri comerciale a incalcat prevederile legislatiei romanesti sau reglementarile internationale privind prevenirea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin, organelle romanesi competente sunt in drept: - sa ceara navei explicatii in legatura cu faptele ce I se imputa; - sa inspecteze nava, in cazul in care refuza sa prezinte explicatiile cerute ori daca acestea nu concorda cu faptele; - atunci cand elementele de proba o justifica, sa intenteze o actiune judiciara in legatura cu aceasta incalcare, in conformitate cu legislatia romana; - sa ordone, sub rezerva normelor dreptului international, retinerea navei. - Daca in marea noastra teritoriala sau in apele maritime interioare a avut loc o coliziune de nave, o esuare sau o alta avarie maritime, iar actiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinte daunatoare pentru mediul marin, organelle romane competente sunt in drept sa adopte masurile necesare corespunzator cu

25

paguba suferita sau cu amenintarea pe care o reprezinta, in scopul apararii impotriva poluarii sau reducerea efectelor acesteia daca s-a produs. - Legea mai prevede ca scufundarea in marea noastra teritoriala a deseurilor nu poate avea loc fara acordul prealabil expres al organelor romane competente. - Legea interzice patrunderea in marea noastra teritoriala si in apele maritime interioare a navelor care au la bord arme nucleare, alte arme de distrugere in masa (marfuri interzise de legea romana). - Navele straine care transporta substante radioactive sau alte substante ori deseuri nocive, periculoase pot trece prin marea noastra teritoriala numai cu aprobarea organelor noastre competente obtinuta cu cel putin 3 zile inainte de data exprimata intrarii in marea noastra teritoriala. - Navele cu propulsie nucleara pot intra in marea noastra teritoriala numai dupa solicitarea si aprobarea in prealabil a unei autorizatii a organelor competente romane. - Navele folosite in scopuri comerciale pot fi retinute de organele romane competente si dincolo de marea noastra teritoriala daca sunt motive temeinice sa se creada ca au incalcat legea tarii cat timp s-au aflat in marea noastra teritoriala sau in apele maritime interioare. b) Conventia de la Bucuresti privind protectia impotriva poluarii apelor Marii Negre 1992 23. REGLEMENTARI INTERNATIONALE CU CARACTER GLOBAL PRIVIND PROTECTIA MARILOR SI OCEANELOR - In anul 1958 a avut loc la Geneva prima conferinta post-belica asupra dreptului marii la care s-au adoptat 4 importante conventii: 1. Conventia asupra marii teritoriale si a zonei contigue defineste notiunea de zona contigua in care da drept statului riveran de a aplica masurile de protectie si securitate, in conformitate cu normele dreptului international; 2. Conventia asupra marii libere prevede obligatiile statelor de a emite norme cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi raspandite in ape, conducte petroliere ori rezultate prin exploatarea solului si subsolului marin precum sia a deseurilor maritime; 3. Conventia asupra platoului continental recunoaste dreptul suveran al statului riveran in exploatarea resurselor naturale ale acestuia; potrivit art. 2 prin resurse naturale se inteleg resurse minerale si alte resurse fara viata de pe solul si din subsolul marin precum si organismele vii care apartin speciilor sedentare, adica cele care, in stadiul in care pot fi pescuite sunt fie imobile pe fundul marii sau sub acest fond, fie incapabile de a se deplasa daca nu raman in mod constant in contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul acestuia; 4. Conventia privind pescuitul si conservarea resurselor biologice ale marii. - Exista o serie de conventii care se refera la prevenirea poluarii marii cu hidrocarburi si a instituirii raspunderii juridice pentru prejudiciile astfel cauzate: - Conventia internationala asupra interventiei in marea libera in caz de

26

accidente ce antreneaza sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi, Bruxelles 1969; - Conventia asupra raspunderii civile pentru prejudiciile datorate poluarii cu hidrocarburi, Bruxelles 1969; - Conventia asupra creearii unui fond international de indemnizare pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, Bruxelles 1971; - Conventia internationala privind pregatirea, raspunsul si cooperarea in caz de poluare cu hidrocarburi, Londra 1990; - Conventia referitoare la prevenirea poluarii marine cauzate de operatiunile de inversare efectuate de nave si aeronave, Oslo 1972; - Conventia internationala privind prevenirea poluarii de catre nave, adoptata de Conferinta internationala privind poluarea marina, convocata de Organizatia Maritima Internationala ( IMO ), Londra 1973; - Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii, Montego Bay 1982; - Tratatul privind interzicerea instalarii unor arme nucleare si altor arme de distrugere in masa pe fundul marilor si oceanelor si in subsolul lor, Moscova 1971; - Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor privind fondul marii si oceanelor si subsolul lor, dincolo de limite jurisdictiei nationale 1971; - Codul international de management pentru exploatarea in siguranta a navelor si pentru prevenirea poluarii adoptat de Organizatia Maritima Internationala 1993. 24. REGLEMENTARI INTERNATIONALE CU CARACTER REGIONAL PRIVIND PROTECTIA MARILOR SI OCEANELOR - Peste 130 de state coopereaza in present in cele 11 regiuni din lume pentru protejarea si conservarea marilor, oceanelor si resurselor lor. a) Conventia de la Bonn pentru protejarea Marii Nordului impotriva poluarii cu hidrocarburi 1969 - Prima conventie regionala consacrata problemelor poluarii marine, prin care statele europene au stabilit principiile de cooperare. - Statele sunt interesate sa se informeze reciproc atat despre structura nationala care se preocupa cu efectele acestei poluari si autoritatea competenta care primeste rapoartele. - Convantia stabileste un sistem de zone in care statele au fie responsabilitati separate, fie comune. b) Conventia privind prevenirea poluarii mediului marin in zona Marii Baltice, Helsinky 1974 - Se refera indeosebi la prevederile poluarii telurica, care ajunge in mare prin intermediul cursurilor de apa sau al aerului sau de la asezarile si industriile situate pe litoral. - De asemenea, se refera la poluarea facuta de nave, de echipajele de agrement si la cea prin scufundare. - In afara unei situatii de exceptie, strict precizate si anume securitatea vietii pe

27

mare si securitatea navigatiei- deversarea substantelor periculoase este strict interzisa. - Pentru deversarea deseurilor mai putin periculoase este nevoie de o autorizare speciala emisa de un organ competent. c) Conventia privind prevenirea poluarii marine de origine telurica, Paris 1974 - Prevederile Conventiei se refera la Oceanul Atlantic si Artic intre anumite latitudini si longitudini. - Partile se angajeaza sa elimine poluarea telurica a marilor. - Ele stabilesc programe complementare de cercetare stiintifica si tehnica si organizeaza si exploateaza un sistem de supraveghere. d) Conventia privind prevenirea poluarii Marii Mediterane, Barcelona 1976 - Partile contractante au obligatia sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a preveni, reduce si combatere a poluarii datorata operatiunilor de imersare, a poluarii cauzate de deseurile navelor, poluarea care rezulta din explorarea si exploatarea platoului continental, a fundului marii si a subsolului sau, a poluarii care emana de la surse terestre. e) Conventia privind protectia mediului marin si a zonelor de coasta ale Pacificului de Sud- Est, Lima 1981 - Partile se obliga sa ia toate masurile necesare pentru a preveni, reduce si controla poluarea in zona Conventiei, in mod special poluarea telurica. - Totodata se oblige sa previna, sa reduca sis a controleze eroziunea coastelor, sa coopereze in lupta impotriva situatilor critice in domeniul poluarii, pentru punerea la punct a unor programe de observare continua a poluarii si pentru evaluarea incidentelor, sa initieze reguli si procedure care sa permita stabilirea responsabilitatii civile si a despagubirii in caz de daune produse prin poluarea mediului si a zonei costiere. f) Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii, Bucuresti 1992 25. ELEMENTELE DE SUPERIORITATE ALE CONVENTIEI DE LA BUCURESTI 1992 PRIVIND PROTECTIA MARII NEGRE IMPOTRIVA POLUARII - Marea Neagra face parte din categoria marilor intercontinentale. - Trei repere contureaza personalitatea ecologica a Marii Negre: - caracterul de mare aproape inchisa; - caracterul de bazin colector al unei bogate retele de rauri si fluvii; - stratificarea apelor sale de adancime. - Partile contractante au avut in vedere necesitatea cooperarii stiintifice, tehnice si tehnologice atat intre ele, cat si cu organizatiile internationale interesate in conservarea mediului marin al Marii Negre si protejarea resurselor vii ale acesteia

28

impotriva poluarii. - Poluarea mediului marin este definite astfel: introducerea de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie in mediul marin, inclusive estuare, care are sau poate avea ca rezultate asemenea efecte daunatoare cum sunt: vatamarea resurselor vii si a vietii marine, pericole pentru sanatatea omului, obstacole pentru activitatile pe mare, inclusiv pescuitul si alte folosinte legitime ale marii si deteriorarea conditiilor de agrement. - Fiecare parte contractanta se oblige sa tina seama de efectul negativ al poluarii asupra mediului marin al Marii Negre. - Conventia se refera la prevenirea poluarii din orice sursa cu substante si materiale periculoase. - Au fost incheiate 3 protocoale care fac parte integranta din Conventie: - Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre din surse de pe uscat; - Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre prin descarcare; - Protocolul privind cooperarea in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a mediului marin al Marii Negre in situatii de urgenta. - O atentie deosebita se acorda evitarii producerii de daune vietii marine si resurselor vii. - Cooperarea partilor imbraca mai multe aspecte: - cercetarea stiintifica; - elaborarea de programe comune; - schimburi de date si informatii stiintifice; - efectuarea de studii pentru evaluarea naturii si intinderii poluarii; etc. - Pentru daune provocate mediului marin al Marii Negre de catre personae fizice sau juridice in zonele in care fiecare parte contractanta isi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdictia, in conformitate cu dreptul international, raspunderea materiala este conform regulilor si reglementarilor proprii. - In acest context, se acorda o atentie deosebita sistemelor de asigurare a unei compensatii prompte si adecvate sau a altei reparatii pentru pagubele produse prin poluare mediului marin. - Statele au semnat la Odessa in 1993 Declaratia ministeriala asupra Protectiei Mediului Marin al Marii Negre- pentru a stabili prioritatile ce decurg din Conventie. - Programul de mediu pentru Marea Neagra Viena 1993, cu obiectivele: - imbunatatirea capacitatii tarilor riverane la Marea Neagra de a servi si conduce mediul; - sustinerea dezvoltarii si implementarii unor legi si politici pentru mediu; - facilitarea pregatirii unor investitii majore pentru mediu. - La cererea guvernelor statelor parti la Conventia de la Bucuresti, a fost creat un Plan Strategic de Actiune al Marii Negre in 1996 care este in curs de derulare. - In 1999 Romania a ratificat Carta Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre prin Legea nr. 68/ 1999, semnata la Yalta 1998. 26. NOTIUNEA DE FOND FORESTIER SI PADURE. CLASIFICAREA

29

PADURILOR DIN FONDUL FORESTIER a) Notiunea de fond forestier si padure - Potrivit legii, padurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, constituite, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondului forestier national. - Terenurile acoperite cu vegetatie forestiera in suprafata de cel putin 0,25 ha sunt considerate potrivit Codului Silvic paduri. - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 139/ 2005 privind administrarea padurilor din Romania a adus in legatura cu aceste notiuni unele precizari. - Astfel, potrivit art. 2 alin. (1), pentru a fi considerate padure pe suprafata de teren de cel putin 0,25 ha, se gasesc arbori care in conditii normale de vegetatie, trebuie sa atinga o inaltime minima de 5 m, iar coroanele lor sa acopere cel putin 10% din suprafata. - Definitia termenului de padure include: terenurile cu pepiniere forestiere si plantaje care fac parte integranta din padure, drumurile forestiere, caile de acces, poienile si alte goluri de padure, ecosistemele forestiere situate in parcuri nationale, parcuri naturale, rezervatii naturale si alte zone forestiere protejate. - Prin patrimoniu forestier se intelege totalitatea bunurilor mobile si immobile cu destinatie forestiera, sumele de bani precum si dreptul de creanta legate de fondul forestier. - Prin functia lor economica, de productie si socio- economica padurile sunt declarate avutie de interes national de care beneficiaza intreaga societate. - Intreg fondul forestier, indifferent de forma de proprietate, este supus regimului silvic care, reprezinta un system de norme cu character ethnic silvic, economic si juridic privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia, paza acestui fond, avand ca scop asigurarea gospodaririi durabile a ecosistemelor forestiere. b) Clasificarea padurilor - In raport cu functiile pe care le indeplinesc, Codul Silvic clasifica padurile in 2 grupe: 1) paduri cu functii speciale de protectie a apelor, a solului, a climei, a obiectivului de interes national, paduri de recreere, paduri declarate monumente ale naturii si rezervatii; 2) paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste sa se realizeze, in principal, masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii si, concomitent, protectia calitatii factorilor de mediu. - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea padurilor din Romania, le clasifica in: 1) paduri de folosinta forestiera; 2) paduri de folosinta silvopastorala. 27. PROPRIETATEA ASUPRA FONDULUI FORESTIER NATIONAL

30

- Dupa forma de proprietate, fondul forestier national este alcatuit din: a) fondul forestier proprietatea publica a statului si a unitatilor administrativteritoriale (comune, orase si municipii); b) fondul forestier proprietatea private a unitatilor de cult (parohii, schituri, manastiri), a institutiilor de invatamant, al Academiei Romane sau a altor persoane de drept privat; c) fondul forestier proprietatea privata a persoanelor fizice; d) fondul forestier proprietatea privata indiviza a persoanelor fizice, fosti composesori, mosneni si razesi sau mostenitorii acestora. - Indiferent de forma de proprietate, politica de punere in valoare economica, sociala si ecologica a padurilor este un atribut al statului. - Tot de fondul forestier sunt printer altele obligatiile de a asigura paza padurilor in vederea prevenirii taierilor ilegale, a distrugerii, a degradarii vegetatiei, a pasunatului abuziv si a braconajului; sa execute lucrarile pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor padurilor, sa respecte mesurile de prevenire si stingere a incendiilor, sa efectueze lucrari de impadurire etc. 28. GOSPODARIREA SI ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER NATIONAL - Indiferent de forma de proprietate, toate padurile sunr supuse administratiei in regim silvic. - Administrarea se face prin ocoalele silvice care dupa forma de proprietatea pot fi: 1) ocoale silvice de stat care asigura administrarea padurilor proprietate publica a statului si a unitatilor administrativ- teritoriale, dar care pot asigura in acelasi timp regim silvic pentru administrarea padurilor private; 2) ocoale silvice constituite ca structure proprii, infiintate de unitatile administrativ- teritoriale, de persoane fizice sau juridice (paduri proprietate privata). - Proprietarii de paduri se pot asocial in vederea gospodaririi padurilor pentru administrarea si gospodarirea acestora. - Tot titularii proprietatilor private asupra padurilor fie in mod individual, fie constituiti in asociatii, pot solicita ocoalelor silvice sa le administreze padurile ce le apartin pe baza de contracte. - Contractele de administrare a fondului forestier se inchieie pe minim un an calendaristic sau pe o perioada care sa fie formata din ani calendaristici intregi. - Contractele se incheie in forma autentica la birourile notariale si se inregistreaza la inspectoratul teritoriului silvic in a carui raza teritoriala se afla fondul forestier. - Rezilierea acestui contract la cererea unei parti se solutioneaza conform unei legi civile, de catre proprietar in conditiile asigurarii obligatorii administrarii padurilor, in continuare, in regim silvic, prin ocoalele silvice. - In vederea gospodaririi durabile a padurilor, legea interzice defrisarea proprietatilor forestiere ori schimbarea folosintei ori destinatia terenurilor fara aprobarea autoritatii publice centrale. - De asemenea, interzice desfasurarea de activitati care produc degradarea solului si

31

a malurilor apelor, distrugerea semintisului utilizabil si a arborilor nedestinati exploatarii. - Exploatarea masei lemnoase se face in conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si a actelor de punere in valoare intocmite de proprietarii sau detinatorii cu orice titlu ai padurilor. - Pentru cresterea calitatii modului de gospodarire a padurilor si a recunoasterii internationale a acesteia legea reglementeaza posibilitatea solicitarii de catre administratorii sau detinatorii de paduri organismelor recunoscute pe plan international a certificarii padurilor. - Padurile fondului forestier national se supun certificarii in functie de solicitarile pietei produselor forestiere. - Reducerea suprafetelor din fondul forestier national este interzisa cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege.

32

29. CIRCULATIA TERENURILOR DIN FONDUL FORESTIER NATIONAL - Terenurile din fondul forestier proprietate private indifferent de titularul lor sunt si raman potrivit legii in circuitul civil. - Ca urmare ele pot fi dobandite sau instrainate prin oricare din modalitatile stabilite de legislatia civila, in conditiile respectarii reglementarilor legale specifice. - Instrainarea terenurilor din fondul forestier proprietate private se face prin acte juridice incheiate in forma autentica si cu respectarea dreptului de preemtiune care poate fi exercitat de catre stat, de catre coproprietar si de vecini. - Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor Romsilva are drept de preemtiune la vanzarile terenurilor din fondul forestier proprietate private, limitrofe fondului forestier proprietate publica a statului, precum si pentru enclavele din acesta. - Dreptul de preemtiune este un drept patrimonial de natura legala, recunoscut statului in calitatea sa de persoana juridical, de titular al fondului forestier proprietate publica. - Sunt supuse dreptului de preemtiune al statului: - terenurile proprietate privata, limitrofe fondului forestier proprietate publica a statului, adica acele terenuri care se invecineaza nemijlocit cu fondul forestier proprietate de stat, respectiv o padure, albia unui parau sau un teren neproductiv; - enclavele din fondul forestier. - In acest scop, vanzatorul este obligat sa inregistreze oferta de vanzare la primaria in a carei raza teritoriala se afla terenul respectiv. - In aceeasi zi secretarul primariei afiseaza oferta sub semnatura sa si cu stampila sa la sediul primariei. - Titularul dreptului de preemtiune trebuie sa se pronunte in scris asupra acestui drept in termen de 30 de zile de la afisarea ofertei mentionate si pretul oferit. - Oferta se inregistreaza la primarie; daca pretul oferit de titularul dreptului de preemtiune nu este convenabil, vanzatorul poate sa vanda terenul oricarei alte persoane. - Daca in termen de 30 de zile nici unul din titularii dreptului de preemtiune nu-si manifesta vointa de a cumpara terenul, acesta se vinde in mod liber. - Dovada indepliniriiprocedurii de publicitate se face in fata notarului public, la incheierea contractului de vanzare- cumparare in forma autentica, cu actul eliberat vanzatorului de catre secretarul primariei, dupa expirarea termenului de 30 de zile. - In cazul dobandirii prin acte intre vii proprietatea de fond forestier a dobanditorului nu poate depasi 100 ha de familie. - Prin familie se intelege sotii si copiii necasatoriti. - Inclacarea acestei prevederi se sanctioneaza cu reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale. - Nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la inchirierea in forma autentica a contractului de vanzare- cumparare sau a contractului de schimb se sanctioneaza cu nulitate absoluta dupa cum nerespectarea da vanzator a obligatiei de a inregistra oferta de vanzare atrage sanctiunea contractului de nulitate relativa. - In cazul schimbului de terenuri opereaza subrogatia reala cu titlu particular. - Statul poate dobandi in proprietate terenuri cu destinatie forestiera sau cu

33

destinatie agricola in vederea impaduririi si prin donatii din partea persoanelor fizice sau juridice. 30. ASPECTE PRIVIND PROTECTIA FONDULUI FORESTIER NATIONAL - Protectia fondului forestier include 5 aspecte principale: - Protejearea impotriva taierilor ilegale; - Reconstrutia ecologica; regenerarea si ingrijirea padurilor; - Protectia impotriva poluarii; - Protectia impotriva bolilor si a daunatorilor; - Protectia fondului de vanatoare si a celui de pescuit in apele de munte, inclusiv cele de acumulare. - Exploatarea masei lemnoase trebuie astfel facuta incat indiferent de natura proprietatii sa se asigure mentinerea integritatii fondului forestier. - Pentru a se evita exploatarea nestiintifica a padurilor volumul de masa lemnoasa care se recolteaza annual pe ansamblul tarii si pe fiecare unitate de productie silvica se coreleaza cu cota normala de taiere stabilita prin amenajamentele silvice. - Reconstructia si amenajarea padurilor se realizeaza conforma amenajamentelor silvice si a structurilor de specialitate de catre regia nationala a padurilor, cheltuielile fiind acoperite din Fondul De Ameliorare A Fondului Forestier. - Actiunea poluarii este rapida avand efecte de la incetinirea cresterii vegetatiei forestiere pana la uscarea totala a arborilor. - In acest scop, printre alte masuri, legea prevede interzicerea amplasarii in fondul forestier si in aproprierea invecinata a acestuia a orcarui obiectiv economic sau social care poate, sub o forma sau alta, polua vegetatia forestiera. - Pentru protectia vegetatiei forestiere impotriva bolilor si a daunatorilor in scopul desfiintarii focarelor acestuia precum si impiedicarea sau oprirea lor in tara se poate constituii carantina fito-sanitara, proprietarul de pamant urmand a fi despagubit de proprietarul padurii aflate in carantina pentru lipsa de folosinta a fondului forestier. - Pentru protectia vanatului, legea prevede ca vanatoarea se poate efectua numai in anumite perioade ale anului in cantitati si cu mijloace prevazute de lege. - Exercitarea vanatului si a pescuitului se pot face numai pe baza de autorizatie care se emite sau se elibereaza doar de autoritatile competente. Codul silvic prevede ca in raport cu functiile pe care le indeplinesc, padurile se clasifica in: 1 Paduri cu functie speciala de protectie a apelor, a cladirilor, a statiilor balneo-climaterice, a ariilor protejate 1 Paduri cu functie de productie si de protectie destinate sa produca materialul lemnos necesar economiei si nevoilor populatiei Protectia acestora imbraca urmatoarele aspecte: 1. protectie impotriva taierilor ilegale - Pentru a realiza o exploatare rationala a padurilor, volumul de masa lemnoasa care se recolteaza anual si pe fiecare unitate de exploatare, se coreleaza cu cota normala de taiere prevazuta in angajamentul silvic si se aproba prin HG.

34

2. refacerea si reconstruirea ecosistemului padurilor - exista un fond de ameliorare a fondului forestier administrat de Ministerul Agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale din care se fac lucrari de reimpadurire a terenurilor degradate si lucrari de impadurire dupa efectuarea exploatarilor, la aceasta din urma contribuind cu fonduri proprii si beneficiarii exploatarilor de masa lemnoasa. 3. protectia impotriva poluarii - poluarea produce asupra padurii efecte care pornesc de la incetinirea cresterii arborilor pana la uscarea lor totala. Atat OUG nr 195/2005 cat si Codul silvic interzic amplasarea in apropierea padurilor a oricarui obiectiv economic privat din a carui functionare rezulta noxe care sunt daunatoare vegetatiei forestiere. 4. protectia impotriva bolilor si daunatorilor vegetatiei forestiere - se realizeaza pe baza unui sistem integrat la nivelul intregii tari prin folosirea substantelor pesticide care sa nu dauneze padurilor dar care sa previna si sa combata aparitia bolilor si daunatorilor. Daca se constata fenomenul de masa de aparitie de daunatori se constituie carantina fitosanitara cu despagubirea proprietarilor de paduri pe perioada cat au fost lipsiti de folosirea acestora. 5. protectia vanatului, a pestelui din apele de munte si lacurile de acumulare si a altor vietuitoare terestre si acvatice din fondul forestier prin stabilirea de lege a perioadei in care se poate efectua vanatoarea, a uneltelor si mijloacelor de practicare a acestor activitati si a altor masuri de protectie.

31. PRODUSELE PADURII SI FOLOSINTA LOR - Art. 39 din Codul Silvic clasifica produsele padurii in 2 mari categorii: 1) produse lemnoase care includ: a) produse principale formate din materiale lemnoase rezultate din taieri de regenerare si destinate satisfacerii nevoilor populatiei si diverselor ramuri ale economiei; b) produse secundare reprezentand materiale lemnoase rezultate din lucrarile de ingrijire a arboretelor tinere care se exploateaza in aceleasi conditii ca si produsele principale; c) produse accidentale reprezentand produse lemnoase rezultate in urma producerii unor calamitati naturale si din defrisari de padure legal aprobate; d) produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala; e) alte produse cum sunt arborii si arbustii ornamentali, rachita, puieti si diferite produse de lemn; 2) produse nelemnoase care includ vanatul din cuprinsul fondului forestier, pestele din apele de munte, din crescatorii, balti, iazuri situate in fondul forestier, fructele de padure, semintele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana,

35

plantele medicinale, rasina etc. - Exploatarea produselor lemnoase se face in conformitate cu normele specifice stabilite de lege atat pentru proprietary si/ sau detinatorii legali de paduri cat si pentru agentii economici specializati care desfasoara activitati de exploatare a lemnului, in baza autorizatiei si a caietului de sarcini. - Produsele lemnoase se valorifica prin licitatie, cu exceptia celor exploatate in regie proprie. - Masa lemnoasa care nu s-a licitat se poate vinde prin negociere directa. - Valorificarea masei lemnoase pentru constructii si incalzirea locuintelor se face in limita volumelor anuale aprobate prin hotarare de govern. - In ceea ce priveste productia nelemnoaselor, acestea se recolteaza in conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura. - Fructele de padure si ciupercile pot fi culese in mod liber pentru nevoi personale sip e baza de contract aunci cand se culeg in scopuri industriale. - Un produs important al padurii este si iarba care poate fi exploatata prin pasunat sau prin cosire numai prin incheiere de contract cu detinatorii de fond forestier. 32. DREPTUL FUNDAMENTAL AL OMULUI LA UN MEDIU SANATOS a) De la drepturile omului la drepturile popoarelor - Carta ONU 1945 si Declaratia Universala a Drepturilor Omului 1948 proclama drepturile omului. - Carta stipuleaza repsectarea drepturilor omului si libertatile fundamentala pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. - Exista 4 categorii de drepturi fundamentale ale omului: -drepturi economice si sociale; -drepturi culturale; -drepturi civile; -drepturi politice. - Drepturile omului cuprind drepturi civile si politice drepturi sociale, economice si culturale, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu sanatos, dreptul la patrimoniu comun, dreptul la comunicare. - Toate aceste drepturi sunt asociate cu notiunile de solidaritate si repsonsabilitate comuna. - In sfera drepturilor popoarelor, putem remarca unele drepturi corespunzatoare celor de solidaritate: dreptul la pace, dreptul la dezvoltare economica si sociala, dreptul la un mediu sanatos, dreptul la comunicare, etc. b) Consacrarea internationala si continutul dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat - Confertinta ONU asupra mediului din 1972 il formuleaza ca un prim principiu al Declaratiei asupra mediului, avand in vedere totodata si obligatia societatii de a

36

conserva, apara si imbunatatii mediul, pentru generatiile prezente si viitoare. - Protocolul aditional 1998 fiecare are dreptul de a trai intr-un mediu sanatos si de a beneficia de serviciile publice esentiale. - Tratatul de la Maastrich 1995 dreptul fundamental la mediu, in cadrul drepturilor omului recunoscute si garantate la nivelul ordinii juridictionale comunitare. - Prin definirea expresiei de mediu sanatos si echilibrat Declaratia de la Stockholm 1972 vorbeste despre un mediu a carui calitate sa ii permita omului sa traiasca in demnitate si bunastare. - Termenul de sanatos se refera la un mediu nepoluat, propice dezvoltarii fizice si intelectuale a omului. - Cuvantul echilibrat indica dimensiunea naturala, care se refera la un mediu ecologic rational. - Proiectul de Declaratie Internationala a Drepturilor Omului si Mediului, Geneva 1994 garanteaza de asemenea dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos. - Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos presupune: - dreptul de a trai intr-un mediu nepoluat, nedegradat de activitati care pot afecta mediul, sanatatea si bunastarea oamenilor si dezvoltarea durabila; - dreptul la cel mai ridicat nivel de sanatate; - accesul la resurse de apa si hrana adecvate; - dreptul la un mediu de munca sanatos; - dreptul la conditii de locuit, de folosire a terenurilor si la conditii de viata intr-un mediu sanatos; - dreptul de a nu fi expropiati ca urmare a desfasurarii activitatilor in mediu, cu exceptia cazurilor justificate si dreptul celor expropriati, in conditii legale, de a obtine reparatiile adecvate; - dreptul la asistenta in caz de catastrofe naturale si produse de om; - dreptul de a beneficia de folosinta durabila a naturii si a resurselor acesteia; - dreptul la conservarea elementelor reprezentative a naturii, etc. - Este prevazuta obligatia generala a statelor care trebuie sa ia masuri pentru implementarea dreptului la un mediu sanatos. - Scopul este prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor necesare si reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale. - In continutul acestui drept surprindem o dimensiune individuala si o dimensiune colectiva. - Garantarea asigurari dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos presupune: - dreptul la informatia de mediu; - dreptul de a participa la luarea si aplicarea deciziilor de mediu; - dreptul de asociere in scopul protectiei mediului; - dreptul la repararea prejudiciilor de mediu; - Dreptul la mediu apartine atat individului, omului (fiind beneficiar al acestui drept) cat si al naturii(dreptul de a fi ocrotita). c) Consacrarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos in legislatia

37

romana - Constitutia Romaniei consacra dreptul fundamental al orcarei persoane la un mediu sanatos si echilibrat ecologic. - Statul are obligatia de a asigura refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic. - OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului reglementeaza de asemenea dreptul la un mediu sanatos. - Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiilor publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice. - Protectia si conservarea mediului, reprezinta un interes public major. - Actiunea in justitie poate fi intentata nu numai de persoana lezata in exercitarea acestui drept, ci si de orice persoana din teritoriu afectat de o poluare sau care constata acest fenomen si poate sa-I aprecieze urmarile negative. - Potrivit reglementarilor in vigoare se pot intenta actiuni pentru poluarea mediului numai de catre acele persoane care au suferit direct sau indirect un prejudiciu sau daca bunurile lor sunt supuse din aceasta cauza unui prejudiciu.

38

35. AVIZUL, ACORDUL SI AUTORIZATIA DE MEDIU a) Avizul - Dupa efectele evaluarii de mediu pentru anumite planuri si programe, aprobarea lor este essential legata de existenta avizului de mediu. - Solicitarea si obtinerea avizului de mediu sunt obligatorii in cazul in care titularii de activitati urmand sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de: vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii, conform legii. - Avizul de mediu este valabil pana la indeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu exceptia cazului in care intervin modificari ale conditiilor in care a fost emis. b) Acordul de mediu - Acordul de mediu este emis de catre autoritatea competenta pentru protectia de mediu in urma analizei si a acceptarii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului. - Este un act tehnico- juridic eliberat in scris, prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului din punct de vedere al protectiei mediului, cu luarea in considerare a observatiilor pertinente facute de public pe tot parcursul evaluarii impactului asupra mediului. - Solicitarea si obtinerea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte publice si private de investitii sau pentru modificarea sau extinderea activitatilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului. - Pentru proiectele de activitati care se supun evaluarii impactului asupra mediului autoritatile publice pentru protectia mediului emit, dupa caz, acordul de mediu sau acordul integrat de mediu. - Activitatile si/sau instalatiile cu impact asupra mediului, precum si proiectele de investitii noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente lor, sunt incadrate dupa impactul acestora asupra mediului, astfel: - activitati cu impact nesemnificativ, pentru care nu se emite accord de mediu (activitatile din gospodariile individuale); - activitati cu impact redus asupra mediului, pentru care se emit doar autorizatii de mediu, iar proiectele aferente acestor activitati, care vizeaza investitii noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru dezafectarea acestora, sunt supuse unei procedure simplificate de avizare de mediu pentru obtinerea acordului unic (ex: crescatorii pentru piscicultura intensiva, ambalarea si conservarea produselor animale); - activitati si/sau instalatii cu impact semnificativ asupra mediului, pentru care se emit acorduri de mediu sau, dupa caz, acorduri integrate de mediu (instalatii pentru cresterea intensiva a porcilor cu o capacitate cel putin egala cu 750 de locuri pentru scroafe si 2000 de locuri pentru cresterea porcilor mai mare de 30 kg; centrale nucleare; construirea aeroporturilor dotate cu o pista mai lunga de cel putin 2100 metri; construirea drumurilor etc.).

39

- Autoritatile competente pentru protejarea mediului percep taxe pentru emiterea acordului de mediu care se depun la fondul pentru mediu. c) Autorizatia de mediu - Este necesara solicitarea si obtinerea acesteia pentru desfasurarea activitatii existente cat si pentru inceperea unor activitati noi pentru care s-a obtinut acordul de mediu. - Avizul, acordul si autorizatia de mediu sunt supuse revizuirii in cazul in care apar elemente noi cu impact asupra mediului necunoscute la data emiterii lor. - Acordul si autorizatia de mediu se suspenda in cazul nerespectarii prevederilor pe care le cuprind dupa o somatie prealabila cu termen. - Suspendarea se mentine pana la eliminarea cazurilor care au determinat-o dar nu mai mult de 6 luni. - Acordul integrat si autorizatia integrate de mediu au fost introduce pentru activitati noi si cele existente cu impact semnificativ asupra mediului. - In acest scop autoritatea competenta are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a) orice instalatie noua sa fie data in functiune numai cu autorizatia integrate de mediu; b) sa nu se produca nicio poluare semnificativa si autorizatia instalatiei existente sa fie in conformitate cu prevederile legale. - Obligatiile titularilor activitatii: - sa ia toate masurile de prevenire eficienta a poluarii; - sa se asigure ca nicio poluare semnificativa nu va fi cauzata; - sa evite producerea de deseuri; - sa utilizeze energia in mod eficient; - sa ia masurile necesare pentru prevenirea accidentelor si limitarea consecintelor acestora. 35. TRANSPORTUL PESTE FRONTIERA AL DESEURILOR SI SUBSTANTELOR PERICULOASE - Prin Legea nr. 6/ 1991, Romania a aderat la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al emiterii acestora, din 1989 - Statele parti se obliga a adopte masuri necesare pentru ca gospodarirea reziduurilor si a deseurilor, inclusiv transportul si eliminarea lor sa fie in concordanda cu cerintele de protectie a sanatatii oamenilor si a mediului inconjurator. - Pertile nu vor autoriza exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri catre un stat care nu este parte la Conventie sau importul de astfel de deseuri intr-un stat care nu este parte. - Transportul peste frontiera va fi autorizat de parti numai daca: - statul exportator nu are capacitatea tehnica si instalatiile necesare pentru eliminarea deseurilor respective intr-un mod eficient si rational din punct de vedere

40

ecologic; - deseurile sunt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare in industria statului importator; - transportul se conformeaza si altor criterii convenit de parti, cu conditia de a nu contraveni obiectivelor Conventiei. - Este considerat trafic ilicit orice deplasare transfrontiera a unor deseuri periculoase sau a altro reziduuri, daca s-a efectuat: - fara consimtamantul expres al tuturor statelor interesate, conform prevederilor conventiei; - fara consimtamantul unui anume stat interesat sau cu consimtamantul obtinut prin declaratie falsa sau frauda; - nu exista o concordanta intre documentele insotitoare si produsele din mijlocul de transport; - prin eliminarea deliberata a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri cu incalcarea prevederilor Conventiei si a principiilor generale ale dreptului international. - Partile au obligatia de a coopera pentru a imbunatati si a asigura gospodarirea in conditii ecologice a deseurilor periculoase si a altor reziduuri. - Un alt document international important este Conventia de la Bale 1989 care statueaza ca principiu eliminarea deseurilor pe cat posibil, intr-un loc apropiat de cel al producerii lor, pentru a reduce transporturile internationale de deseuri periculoase. - Transportul transfrontier a acestor deseuri nu sunt autorizate decat catre tari care poseda instalatii tehnologice ce permit o gestiune economica, rationala a lor. - Orice trafic ilicit este considerat de Conventie o infractiune, fiecarui stat revenindu-I obligatia de a lua masurile destinate reprimarii lui. - In ceea ce priveste transportul peste frontiera a marfurilor periculoase, Romania a aderat la Acordul european referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase incheiat la Geneva 1957 si a reglementat transportul marfurilor periculoase pe calea ferata si in trafic rutier intern. - Acordul exclude din transportul rutier international marfurile periculoase expres mentionate si prevede ca pot fi transportate numai marfurile periculoase autorizate, daca indeplinesc conditiile referitoare la ambalarea si etichetarea lor, si respectiv la constructia, echiparea si circulatia vehiculului care le transporta. - Fiecare parte contractanta isi pastreaza dreptul de a reglementa sau de a interzice, din alte motive decat cele de securitate, pe parcursul drumului, intrarea pe teritoriul sau a marfurilor periculoase. - Statele parti isi pastreaza dreptul de a conveni prin acorduri speciale, bi sau multilaterale, ca anumite marfuri periculoase, al caror transport international este interzis de Acord, sa poata totusi, in anumite conditii, face obiectul transportului international pe teritoriile lor sau ca marfuri periculoase al caror transport este autorizat de Acord, in conditii determinate, sau in conditii mai putin riguroase decat cele impuse de anexele la Acord. - Transportul marfurilor periculoase in trafic intern pe caile ferate romane se

41

desfasoara in conformitate cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 49/ 1999. - In scopul evitarii poluarii mediului marin au fost aprobate sistemele de raportare a incidentelor in care sunt implicate navele maritime. - Scopul raportarii este de a permite autoritatilor competente ale statelor riverane se fie informate fara intarziere atunci cand are loc un incident care: - implica pierderea efectiva sau probabila a marfurilor periculoase in forma ambalata si ajungerea acestora in mare; - determina o poluare sau un pericol de poluare pentru mediul marin ori implica masuri de asistenta sau salvare; - implica o poluare cu hidrocarburi intr-o/dintr-o nava la o instalatie de manipulare a hidrocarburilor, astfel incat sa permita acestor autoritati sa intreprinda masurile necesare pentru inlaturarea sau limitareaefectelor acestui incident. 36. PRINCIPIILE SI CONDITIILE DESFASURARII ACTIVITATII NUCLEARE IN ROMANIA - In Romania activitatile nucleare se desfasoara in conditii de siguranta si securitate nucleara, de protectie a personalului expus professional, a populatiei, a mediului si a proprietatii, cu riscuri minime, in regim de autorizare, indrumarea si controlul statului si cu respectarea obligatiilor ce decurg din acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte. - Promovarea si utilizarea energiei nucleare in scopuri exclusiv pasnice constituie prioritati nationale in contextul aplicarii programelor de dezvoltare durabila a societatii. In Romania activitatile din domeniul nuclear se desfasoara conform Programului National Nuclear, elaborat in baza Strategiei Nationale de Dezvoltare a Domeniului Nuclear, aprobata prin hotarare de guvern. - In vederea armonizarii politicilor in domeniul nuclear a fost infiintata Agentia Nucleara prin reorganizarea Agentiei Nationale pentru Energie Atomica din cadrum Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului. - Strategia energetica nucleara nationala, strategia nationala in domeniul securitatii nucleare si strategia nationala pe termen mediu si lung privind gospodarirea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive sunt componente ale strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear. - Strategia nationala de dezvoltare a domeniului nuclear se bazeaza pe: 1 recomandarile Uniunii Europene in domeniu; 2 indegrarii filosofiei dezvoltarii durabile ca element conceptual fundamental; 1 prevederile trataleor si acordurilor internationale la care Romania este parte semnatara; 1 prevederile unor acte normative interne. - Implementarea Programului national nuclear se face pe baza programelor sectoriale pe termen scurt, mediu si lung - Obiectivele Programului national nuclear sunt grupate astfel:

42

4 obiectivul fundamental; 4 obiective derivate; 4 obiective europene. - Pentru situtatii de accident nuclear si urgenta radiologica se adopta planuri de interventie, prin care se asigura identificarea si monitorizarea surselor potentiale generatoare de accidente nucleare sau urgente radiologice, evaluarea informatiilor si analiza situatiei initiale, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiatiile ionizante si alarmarea insitutiilor si serviciilor publice descentralizate in scopul minimizarii impactului asupra populatiei si mediului. - Planurile trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: 7 sa fie corelate cu celelalte masuri si planuri de protectie si interventie in caz de dezastre de pe teritoriul judetului; 7 sa se bazeze pe posibilitatile reale de asigurare a actiunilor de protectie si interventie; 7 sa fie precise, clare si permanent actualizate; 7 sa poata fi aplicate in timp scurt, partial sau total. - Planurile de interventie in cazul urgentelor radiologice, cauzate de accidentele nucleare aflate pe teritoriul altor state care pot afecta teritoriul Romaniei se elaboreaza prin grija Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si se aproba de Comitetul Ministerial pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative 37.PARTICULARITATILE ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE IN DREPTUL MEDIULUI - Pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele elemente: - savarsirea unei fapte ilicite; - producerea unui prejudiciu; - intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate; - culpa autorului faptei ilicite. - In dreptul civil, aceste elemente se cer a fi cumulativ intrunite nu numai cand raspunderea este pt. fapta proprie, ci si atunci cand se raspunde pt. fapta altuia sau pt. prejudiciile cauzate de lucrurile si animalele aflate in faza juridical. - In dreptul mediului pentru nasterea raspunderii delictuale se cer a fi intrunite cumulativ aceleasi elemente numai ca fiecare comporta anumite particularitati: - daca in dreptul civil regula este a raspunde numai pt. fapte ilicite, in dreptul mediului este pt. a raspunde in fapte licite; - in dreptul civil exista o serie de situatii care inlatura caracterul licit al faptei - starea de legitima aparare, starea de necesitate, implinirea unei indatoriri de serviciu ,cazul fortuit si forta majora, consimtamantul vicitimei; - in dreptul mediului au fost recunoscute drept cauze care inlatura raspunderea delictuala starea de necesitate, forta majora cu cateva exceptii, iar in domeniu pagubelor nucleare starea de razboi sau de conflict armat, insurectia armata si culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze;

43

- starea de necesitate este definita de codul penal ca fiind acea situatie inc are o persoana produce prejudicii in incercarea de a salva de la un pericol grav si iminent persoana sa sau a altuia, un bun al sau sau al altuia ori un interes public; - potrivit aceluiasi text nu se considera starea de necesitate, persoana care in momentul in care a actionat putea si trebuia sa-si dea seama ca procedand in acest fel va cauza un prejudiciu mult mai mare decat cel care s-ar fi produs initial; - in ceea ce priveste exercitarea unui drept - ca situatie ce inlatura uneori caracterul ilicit al faptei consideram ca este greu de stabilit atunci cand se aduce un prejudiciu mediului, daca dreptul subiectiv a fost exercitat datorita scopului sau economic si social, de vreme ce mediul a fost prejudiciat; - prejudiciul in dreptul mediului poarta denumirea de dauna ecologica din care se intelege atat daunele suferite de mediul inconjurator cat si cele suferite de om si de bunurile sale; - daca in dreptul civil exista principiul reparatiei in natura si numai in subsidiar echivalent banesc, in dreptul mediului principiul reparatiei in natura nu se aplica dat fiind faptul ca daunele aduse mediului au de cele mai multe ori un efect ireversibil; - si in dreptul mediului ca si in dreptul civil prejudiciul trebuie sa fie real si cert; - spre deosebire de dreptul civil in dreptul mediului este cert si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente pentru ai determina intinderea; - in dreptul mediului raportul de cauzalitate este greu de stabilit datorita faptului ca actiunea cauzelor se conjuga cu o multitudine de conditii care pot accelera sau intarzia producerea efectelor; - exista si in dreptul mediului raspunderea subiectiva pentru prejudicii cauzate prin fapte ilicte, raspundere bazata pe culpa numai ca spre deosebire de dretpul civil, aceasta are un caracter de exceptie si se aplica numai in cazurile express prevazute de lege.

38. RASPUNDEREA CIVILA (ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI NR. 195/2005) - In dreptul mediului prin raspundere civila delictuala se sanctioneaza o conduita reprobabila, antisociala a subiectelor de drept, persoane fizice sau persoane juridice, care prin faptele lor licite sau ilicite (comisive sau omisive) produc pagube elementelor de mediu sau mediului in ansamblul sau. a) Subiectele indreptatite la repararea daunelor aduse mediului - Prin definitie, mediul natural nu este si nu poate fi subiectul victima care sa reclame reparatiunea, ci o valoare fundamentala ocrotita pe plan intern si international prin lege. - Ca urmare, in dreptul intern subiectul victima care poate reclama o reparatiune poate fi statul, o unitate administrativ- teritoriala, o persoana fizica sau juridica,

44

publica sau privata, caruia I s-a produs un prejudiciu ca urmare a nerespectarii normelor de protectie a mediului. - Pe plan international, subiectul victima poate fi statul, atunci cand mediul afectat se afla sub jurisdictia nationala sau comunitatea internationala, in ansamblul ei atunci cand mediul lezat are statutul de bun al acestei comunitati. b) Persoana responsabila - In ceea ce priveste persoana responsabila tinand seama de fapta de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciu este greu de stabilit, datorita mai ales caracterului difuz al daunelor, intr-un mare numar de cauze reglementarile juridice au constituit un responsabil determinabil, in mod prealabil realizarii pagubei. c) Particularitatile elementelor constitutive - Pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele elemente: - savarsirea unei fapte licite; - producerea unui prejudiciu; - intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate; - culpa autorului faptei ilicite. - In dreptul civil, aceste elemente se cer a fi cumulativ intrunite nu numai cand raspunderea este pentru fapta proprie, ci si atunci cand se raspunde pentru fapta altuia sau pentru prejudiciile cauzate de lucrurile si animalele aflate in paza juridica. - In dreptul mediului pentru nasterea raspunderii delictuale se cer a fi intrunite cumulativ aceleasi elemente numai ca fiecare comporta anumite particularitati: - daca in dreptul civil regula este a raspunde numai pentru fapte ilicite, in dreptul mediului regula este a raspunde pentru fapte licite; - in dreptul civil exista o serie de situatii care inlatura caracterul licit al fapteistarea de legitima aparare, starea de necesitate, implinirea unei indatoriri de serviciu, cazul fortuit si forta majora, consimtamantul victimei; - in dreptul mediului au fost recunoscute drept cauze care inlatura raspunderea delictuala starea de necesitate, forta majora cu cateva exceptii, iar in domeniul pagubelor nucleare starea de razboi, de conflict armat, insurectie armata si culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze; - starea de necesitate este definita de Codul penal ca fiind acea situatie in care o persoana produce prejudicii in incercarea de a salva de la un pericol grav si iminent persoana sa sau a altuia, un bun al sau sau al altuia ori un interes public; - potrivit aceluiasi text, nu se considera stare de necesitate, persoana care in momentul in care a actionat putea si trebuia sa-si dea seama ca procedand astfel va cauza un prejudiciu mult mai mare decat cel care s-ar fi produs initial; - in ceea ce priveste exercitarea unui drept, ca situatie ce inlatura uneori caracterul ilicit al faptei, consideram ca este greu de stabilit atunci cand se aduce un prejudiciu mediului, daca dreptul subiectiv a fost exercitat potrivit scopului sau economic si social, de vreme ce mediul a fost prejudiciat; - prejudiciul in dreptul mediului poarta denumirea de dauna ecologica prin care se intelege atat daunele suferite de mediul inconjurator cat si cele suferite

45

de om si de bunurile sale; - daca in dreptul civil exista principiul reparatiei in natura si numai in subsidiar echivalent banesc, in dreptul mediului principiul reparatiei in natura nu se aplica dat fiind faptul ca daunele aduse mediului au de cele mai multe ori un efect ireversibil; - si in dreptul mediului ca si in dreptul civil prejudiciul trebuie sa fie real si cert; - spre deosebire de dreptul civil, in deptul mediului este cert si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente pentru a-I determina intinderea; - in dreptul mediului raportul de cauzalitate este greu de stabilit datorita faptului ca actiunea cauzelor se conjuga cu o multitudine de conditii care pot accelera sau intarzia producerea efectelor; - exista si in dreptul mediului raspunderea subiectiva pentru prejudicii cauzate prin fapte ilicite, raspundere bazata pe culpa numai ca spre deosebire de dreptul civil, aceasta are un caracter de exceptie si se aplica numai in cazurile expres prevazute de lege. 39. RASPUNDEREA CIVILA SUBIECTIVA SI OBIECTIVA IN DREPTUL MEDIULUI 1. Raspunderea subiectiva - Se aplica rar, victima trebuind sa dovedeasca ca i s-a cauzat un prejudiciu real, direct si personal, culpa autorului faptei, precum si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. - In dreptul mediului, este foarte greu de facut mai ales ca majoritatea prejudiciilor se produc prin poluare, iar fiecare poluant are trasaturi si caracteristici proprii si efecte proprii. 2. Raspunderea obiectiva - Pana la aparitia Legii nr. 137/ 1995 a protectiei mediului, dat fiind faptul ca proba culpei este deosebit de dificila in dreptul mediului, in literatura juridica autorii s-au pronuntat pentru reglementarea generala a raspunderii pentru prejudicii cauzate mediului, pe baza principiului raspunderii obiective, a unei raspunderi in solidum a coautorilor prejudiciului, legitimarea procesuala activa a oricarui cetatean, precum si pentru definirea notiunii de dauna ecologica astfel incat sa cuprinda si daunele indirecte, dat fiind raportul de cauzalitate foarte relaxat in acest domeniu. - Astfel, adoptandu-se prevederile Codului civil si considerand ca o paguba adusa mediului poate fi produsa si ca urmare a viciului ascuns al lucrului de care cei ce il folosesc nu au cunostinta, situatie care exclude raspunderea civila pe temeiul culpei, in practica, problema raspunderii a fost solutionata pe baza dispozitiilor art. 1000 alin. (1) Cod civil, ca raspundere obiectiva. - Angajarea raspunderii pe acest temei, adica pentru prejudiciul cauzat de un lucru, iar nu in baza art. 998, 999 Cod civil, prezinta pentru victima avantajul de a nu trebui sa dovedeasca culpa celui chemat sa raspunda pentru consecintele negative

46

ale activitatii sale, garantandu-i astfel intr-o masura mai mare si in conditii de proba mai putin dificile, dreptul la despagubire al persoanei prejudiciate. - Legea nr. 137/ 1995 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/ 2005 au prevazut in mod expres principiul raspunderii obiective pentru daune aduse mediului. 40.RASPUNDEREA DELICTUALA REZULTATUL DIN TULBURARILE ADUSE STARII DE VECINATATE SI RASPUNDEREA DELICTUALA REGELEMENTATA IN ART. 1000.(3).COD CIVIL PENTRU PREJUDICIILE ADUSE MEDIULUI - Plecand de la realitatea ca viata si societatea impun si suportarea unor inconveniente normale care decurg din starea de vecinatate, ca exista o serie de poluari si daune admisibile pana la o anumita limita, doctrina si practica de specialitate au considerat ca atunci cand aceste limite sunt depasite se naste dreptul la reparatie prin insitutia raspunderii civile delictuale. - Jurisprudenta a admis ca tulburarile pot rezulta si din exercitiul legitim al dreptului de proprietate, nu numai dintr-un exercitiu culpabil. - Este insa necesar sa se stabileasca gravitatea tulburarilor de vecinatate si ca urmare a pagubelor care se apreciaza in funtie de circumstantele de timp si de loc. - Dreptul la despagubire se fundamenteaza din punct de vedere juridic pe dreptul fiecaruia de a nu fi privat in tot sau in parte de valoarea unui bun sau al unei situatii si de adaptarile care decurg pentru el din acesta. - Natura juridica a relatiilor de vecinatate este cea a servitutilor naturale si legale. - In literatura noastra de specialitate, s-a hotarat ca servituti ca acestea nu sunt in fond servituti propriu-zise, ci un numar de obligatii juste impuse proprietarilor pe cale naturala sau legala, ca reguli de buna vecinatate. - Ele sunt inaintate, marginiri sau limitari ale dreptului de proprietate care deriva din raporturile firesti de buna vecinatate si se aplica oricarui fel de drept de proprietate.

41.RASPUNDEREA CIVILA IN DOMENIUL DAUNELOR NUCLEARE - In conformitate cu prevederile conventiei de la Paris din 1960 asupra raspunderii in domeniul energiei nucleare, a Convetiei de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare si a Protocolului Comun referitor la aplicarea acestor conventii adoprtat la Paris 1988, documentele la care Romania a aderat prin Legea nr. 106/1992, a fost adoptata Legea 703/2001 privind raspunderea civila pt. daune nucleare. - Potrivit Legii art.3 lit. d- prin dauna nucleara se intelege: 1. orice deces sau orice ranire; 2. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor; 3. orice pierdere economica care rezulta dintr-o dauna la care s-a facut

47

referire la pct. 1 si 2, neinclusa in aceste prevederi, dar este suferita de o persoana indreptatita sa ceara despagubiri in ceea ce priveste o astfel de pierdere; 4. costul masurilor de refacere a mediului inconjurator deteriorat in urma produceri unui accidend nuclear daca o astfel de deteriorare este semnificativa, daca astfel de masuri sunt luate sau urmeaza sa fie luate si daca nu sunt incluse in pct. 2; 5. orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un deces economic, fata de orice utilizare a mediului inconjurator, datorita deteriorarii semnificative a mediului si daca nu este inclusa la pct. 2; 6. costul masurilor preventive si orice pierderi sau daune cauzate d eastfel de masuri; 7. orice alta daua economica, alta decat cea cauzata de degradarea mediului inconjurator, daca este admisa de legislatia privind raspunderea civila a instantei competente. - Prin accident nuclear se intelege orice fapt sau o succesiune de fapte avand aceeasi origine care cauzeaza o dauna nucleara, iar cu privire la masurile preventive, creeaza o actiune grava si iminenta de producere a unei astfel de daune. - Raspunderea pentru daune nucleare ii revine operatorului instalatiei nucleare. - Daca la producerea daunei au contribuit instalatiile unor operatori diferiti si nu se poate stabilii contributia fiecarei instalatii la producerea daunei raspunderea este solidara. - Daca la producerea daunei au contribuit cu accident nuclear si nu se poate determina contributia fiecaruia intreaga dauna se considera nucleara si atrage raspunderea operatorilor. - Legea prevede ca, daca dauna nucleara este rezultatul direct si nemijlocit a unui act de terorism nuclear raspunzator este statul despagubirile urmand a fi suportate de acesta din fondurile publice. - Operatorul este exonerat de raspundere in temeiul legii daca paguba nucleara este rezultatul unor acte de razboi civil, conflict armat, insurectie, ori a unui fenomen natural catastrofal. - El mai poate fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca dauna nucleara s-a produs datorita culpei grave, a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze. - Raspunderea civila a operatorului pt. daune nucleare este acoperita printr-un contract de asigurare sau o alta garantie financiara. - Raspunderea operatorului este limitata la echivalentul in lei a 300 de milioane de dolari americani pt. fiecare accident nuclear. - In anumite situatii acest prag poate cobora dar nu sub echivalentul in lei a 250 milioane dolari americani atunci cand statul contribuie din fonduri publice alaturi de operator la acoperirea prejudiciului. - Dreptul la actiune, la repararea prejudiciului nuclear se prescrie in termen de 10 ani, termen care incepe sa curga de la data cand operatorul a luat la cunostinta incidental. - Datorita faptului ca intinderea efetelor pagubelor nucleara este intinsa in timp, legiuitorul a dat o exceptie prevazand ca victima care a primit deja o despagubire

48

dar a suferit un prejudiciu nou sau un prejudiciu initial s-a marit sa poata intenta o noua actiune in despagubire inauntrul sau dincolo de termenul de 10 ani cu singura obligatie de a dobandii ca marirea, prejudiciului initial sau apartia altuia nou se datoreaza aceluias accident nuclear pentru care a fost deja despagubit. 42. RASPUNDEREA DELICTUALA A PRODUCATORILOR PENTRU PRODUSELE DEFECTUOASE CALITATIV - Invadarea pietei cu produse defectuase calitativ si cresterea alarmanta a cazurilor de imbolnaviri, precum si de producere a altor prejudicii, au determinat reglementarea distincta a raporturilor juridice dintre producatori si persoanele vatamate ori prejudiciate de produsele defectuase puse in circulatie, stabilirea raspunderii pentru pagubele generate de aceste produse, precum si a procedurii de reparare a pagubelor. - Conform Legii nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagube generate de produse cu defecte, aceasta raspundere speciala, obiectiva, are o serie de reguli derogatorii de la dreptul comun, dintre care mentionam: - producatorul raspunde atat pentru prejudiciul actual, cat si pentru cel viitor cauzat de defectul produsului sau; - el este tinut sa raspunda si in situatia in care paguba este rezultatul cumulat al defectului produsului cu o actiune sau o omisiune a unei terte persoane; - legea prevede raspunderea solidara a tuturor persoanelor responsabile; - este indiferent faptul, daca produsele respective sunt sau nu periculoase, pentru ca s-a constatat ca si produsele considerate nepericuloase pot produce rezultate pagubitoare. - Pentru angajarea raspunderii civile a producatorului, persoana prejudiciata trebuie sa faca dovada numai a pagubei suferite, a defectului produsului si a relatiei de cauzalitate intre defect si paguba. - Cauzele exoneratoare de raspundere a producatorului sunt: - producatorul dovedeste ca nu este el cel care a pus produsul in circulatie; - in functie de imprejurari, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie din cauze neimputabile lui; - produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat; - defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatile competente; - nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice existent la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-au permis depistarea existentei defectului; - defectul se datoreaza nerespectarii de consumator a instructiunilor de utilizare furnizate in documentele tehnice care insotesc produsul, demonstrate in baza expertizei tehnice de specialitate. - Raspunderea producatorului poate fi limitata sau inlaturata de instanta competenta in cazul in care paguba este cauzata atat de defectul produsului cat si de culpa persoanei vatamate ori prejudiciate sau a altei persoane pentru care aceasta este tinuta sa raspunda.

49

- In afara cazurilor express prevazute de lege, orice cauza contractuala de limitare sau exonerare de raspundere a producatorului sunt lovite de nulitate absoluta. - Termenul general de prescriptie de 3 ani care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinte de existenta a pagubei, a defectului si a persoanei producatorului si un termen special de prescriptie de 10 ani care incepe sa curga de la data in care producatorul a pus produsul in circulatie cu conditia ca paguba sa se fi produs inauntrul acestui termen. 43. RASPUNDEREA PENALA IN DREPTUL MEDIULUI - In tot mai multe tari, codurile penale cuprind un capitol distinct de infractiuni ecologice. - Raspunderea penala pentru incalcarea normelor privind protectia mediului se inscrie in principiile raspunderii infractionale, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, a carei atingere este adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie. - Pentru a angaja raspunderea penala, abaterea trebuie sa aiba un pericol social ridicat si sa reprezinte o serioasa amenintare a intereselor societatii in domeniul ocrotirii mediului inconjurator, al folosirii durabile a resurselor naturale ori chiar sa ameninte viata si sanatatea oamenilor si calitatea mediului inconjurator. - Infractiunile ecologice pot fi clasificate astfel: - din punct de vedere al subiectului: infractiuni cu subiect simplu si infractiuni cu subiect calificat; - sub aspectul laturii subiective, infractiunile pot fi comise din intentie sau din culpa; - din punct de vedere al laturii obiective, au la origine actiuni poluante sau actiuni nepoluante de natura fizica, care distrug ecosistemele; - sub raportul obiectului, infractiunile ecologice se pot subclasifica in functie de anumite nivele protejate in: - nivelul mediului vizat de actiunea sau inactiunea infractionala (atmosferic, acvatic, terestru, subteran, casnic etc.); - nivelul florei si faunei specifice fiecaruia din aceste medii. - Actualul Cod penal cuprinde mai multe infractiuni ecologice, dintre care citam: - efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator; - infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca este daunatoare sanatatii oamenilor sau plantelor; - producerea, detinerea sau orice alta operatie privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin astfel de substante, ori experimentarea produselor si substantelor toxice, toate acestea fara drept. - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/ 2005 privind protectia mediului prevede si sanctioneaza o serie de fapte considerate infractiuni. - Dispozitiile acesteia se completeaza cu cele cuprinse in legi speciale referitoare la

50

procedura de reglementare, protectia atmosferei, a apei, solului si subsolului, protectia biodiversitatii, a ecosistemelor terestre si acvatice, regimul juridic al substantelor si preparatelor periculoase, al deseurilor, regimul activitatilor nucleare etc.

44. PARTICULARITATILE POLUARII RADIOACTIVE - Poluarea radioactiva este considerata o agresiune aproape perfecta cu caracter multilateral si universal, fiind contaminate concomitent aerul, apa, solul si subsolul, iar prin intermediul elementelor ecosistemului, se distruge in mod lent tot ceea ce este viu. - Poluarea radioactiva are impact instantaneu si pe termen lung asupra tutror formelor de viata vegetala si animala. - Pentru om, aceasta forma de poluare este cea mai perfida intrucat este invizibila, fara culoare fara miros, nu produce durere imediata si nu are limite stabilite si cunoscute in timp. - Poluarea cu izotopi radioacticvi se datoreaza activitatilor militare ( fabricarea de arme nucleare si cu hidrogen, experimentele cu aceste tipuri de arme, navele cu propulsie nucleara, distrugerea navelor sau satelitilor militari cu propulsie nucleara folosirea armelor nucleare in caz de conflict armat, etc.). - Datorita celor peste 420 de experimente nucleare efectuate pana in 1998 au fost introduse in oceanul planetar cca. 920 kg. produse de fisiune, plus alte 5700 kg. de produse cu efecte pe termene lungi avand ca efect direct distrugerea mediului intr-o masura alarmanta. - Poluarea radioactiva afecteaza toate elementele mediului inconjurator. - Sursa poluarii radioactive atmosferei o constituie exploziile nucleare experimentale care, prin temperatura uriasa pe care o degaja, transforma substantele radioactive aflate in stare gazoasa sub forma de particule ce sunt proiectate in atmosfera, constituind poluarea atmosferica primara, produsa imediat la locul exploziei. - In urma poluarii atmosferice primare apare poluarea radioactiva secundara ( produsi de fisiune rezultati in urma exploziei in atmosfera care ajung la sol sub forma de precipitatii). - Alte surse ale poluarii radioactive: - centrale nucleare; - productia de combustibili nuclear; - tratarea chimica si metalurgica a materialelor din reactoare, etc. - Fiecare dintre produsii radioactivi, ajung intr-un final in organismul uman si animal, in plante si in mediul inconjurator. - Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in amre masura deseurilor industriei nucleare (solide sau lichide), depunerilor de produsi radioactivi rezultati in urma exploziilor nucleare experimental, depunerilor radioactive care se produc prin ploi. - Poluarea radioactiva a solului si subsolului are un caracter mai limitat, constatandu-se in vecinatatea imediata a unitatilor miniere, locurile de depozitarea minereului radioactiv si a deseurilor radioactive.

51

- In legatura cu poluarea radioactiva a solului o problema majora o reprezinta gasirea celei mai bune solutii pentru depozitarea deseurilor radioactive cu un risc de contaminare cat mai mic sau total evitat. - Omul poate radiat in mod direct ( datorita radioactivitatii gazelor sau pulberilor de suspensie ) si indirect (provenind de la contaminarea interna pe cale digestiva prin alimentatie) - Iradierea poate fi: - naturala ( radiatia casnica, substantele radioactive din scoarta terestra si cele continute de propriul lor organism ) - artificiala ( prin iradierea medicala depunerile radioactive) ; - profesionala ( in cazul personalului medical, al lucratorilor din industria nucleara, acercetatorilor din diverse domenii ) - Masuri folosite pentru a asigura protectia impotriva radiatilor: - construirea corespunzatoare a amenajarilor folosite de unitatile nucleare; - organizarea evacuarii si stocarii nepericuloase a deseurilor; - supravegherea radioactiva si dozimetrica a intregului teritoriu, in special a zonelor aglomerate, a apei si a atmosferei. Inainte de a fi descoperit radiatiile artificiale, omul mai este supus radiatiilor naturale provenind de la Soare si galaxii indepartate, de la apa marilor si oceanelor si din atmosfera la care s-a adaptat. Radiatia artificiala isi are originea in laboratoarele de Raze X, folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive rezultate din experientele nucleare si din emanatiile radioactive produse in procesul de extractie si prelucrare a minereurilor radioactive. Pericolul radioactivitatii nu a fost practic cunoscut pana la explozia primei bombe atomice in Japonia in 1945. Au mai existat cateva accidente nucleare in laboratoare de fizica atomica. Este mai infricosator decat o explozie nucleara pentru ca este o contaminare artificiala a mediului natural, insipida, incolora si inodora, cu caracter universal. Utilizarea pasnica a energiei nucleare produce poluare radioactiva. Poluarea radioactiva a atmosferei se produce in imediata apropiere a minelor de extractie a minereului radioactiv, a centralelor atomonucleare si la scara mai redusa in incaperi, in domeniul medical prin folosirea aparaturii bazate pe izotopi radioactivi. Poluarea radioactiva poate fi primara se produce la locul unde se desfasoara aceste activitati si secundara consta in raspandirea ei datorita curentilor atmosferici sau altor fenomene naturale. Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in primul rand deseurilor industriale nucleare si produsilor radioactivi rezultati din experientele nucleare. Poluarea radioactiva a solului se datoreaza in primul rand experientelor nucleare, depozitarii deseurilor radioactive si a depunerilor din atmosfera.

45.PARTICULARITATILE RASPUNDERII CONTRAVENTIONALE

52

.Pentru incalcarea normelor de protectie a mediului si a obligatiilor juridice ce decurg din raporturile de dreptul mediului, prin fapte al caror pericol social nu le configureaza caracterul de infractiuni, se angajeaza raspunderea contraventionala. Legea protectiei mediului OUG nr. 195/2005 prevede contraventii de la normele privind: - procedura de reglementare - regimul juridic al substantelor chimice periculoase si al deseurilor - regimul substantelor de uz fitosanitar si al ingrasamintelor chimice, al activitatilor nucleare, al organismelor modificate genetic -regimul activitatilor care se desfasoara in localitati si altele Prevederile Legii mediului in materia contraventiilor se completeaza cu cele din legile speciale: Legea protectiei atmosferei, a apei, a solului, a regimului substantelor chimice si deseurilor. O problema care se pune in legatura cu raspunderea contraventionala este legata de modul de aplicare a dispozitiilor art. 13 si 14 din OUG privind raspunderea contraventionala cu privire la aplicarea termenului de prescriptie si a prescriptiei in general, care inlatura raspunderea contraventionala cu cele 2 aspecte ale sale: prescriptia aplicarii sanctiunii (art. 13) si prescriptia executarii sanctiunii (art. 14). Daca in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii, OUG nr. 2/2001 privind raspunderea contraventionala, prevede termenul de prescriptie de 6 luni care incepe sa curga de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventiilor continue de la data constatarii faptelor, in dreptul mediului se pare ca trebuie admisa o exceptie de la acest termen si anume termenul trebuie sa fie cel general de 3 ani. In ceea ce priveste prescriptia executarii sanctiunii contraventiei in dreptul mediului nu e nicio exceptie fata de dreptul comun.

46.REGLEMENTARILE NATIONALE PRIVIND PROTECTIA STRATULUI DE OZON

Pentru aplicarea masurilor din Conventia de la Viena din 1985 privind protectia stratului de ozon si a Protocolului de la Montreal din 1987 privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, documente ratificare de Romania prin Legea 84/1993, a fost creat Comitetul National pentru Protectia Stratului de Ozon, organism interministerial, fara personalitate juridica, aflat in coordonare cu MMGA. Comitetul National propune spre aprobare Guvernului oportunitatea aderarii Romaniei la documentele internationale privind protectia stratului de ozon, propune Planul national de cercetare privind protectia stratului de ozon Ministerului Mediului, se ocupa de comercializarea gazelor cu efect de sera si altele.
Legislaia n domeniul proteciei atmosferei are ca scop stabilirea cadrului juridic privind prevenirea, limitarea deteriorrii i ameliorarea calitii atmosferei,

53

n scopul evitrii efectelor negative asupra sntii omului i asupra mediului ca ntreg, asigurndu-se astfel alinierea la normele juridice internaionale i la reglementrile comunitare. Reglementarea activitilor care afecteaz sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfurate de persoane fizice i juridice, i strategia naional n domeniu urmresc asigurarea dreptului fiecrei persoane la un mediu de calitate. Regimul juridic al proteciei atmosferei are la baz principiile generale consacrate de legislaia n vigoare i acceptate la nivel internaional. Principalele obiective ale strategiei naionale privind protecia atmosferei sunt urmtoarele: a) meninerea calitii aerului nconjurtor n zonele n care se ncadreaz n limitele prevzute de normele n vigoare pentru indicatorii de calitate; b) mbuntirea calitii aerului nconjurtor n zonele n care nu se ncadreaz n limitele prevzute de normele n vigoare pentru indicatorii de calitate; c) adoptarea msurilor necesare n scopul limitrii pn la eliminare a efectelor negative asupra mediului, n context transfrontier; d) ndeplinirea obligaiilor asumate prin acordurile i tratatele internaionale la care Romnia este parte i participarea la cooperarea internaional n domeniu. Autoritile publice centrale i locale au obligaia s asigure s chimbul de informaii, inclusiv al celor necesare n activitatea de elaborare i punere n aplicare a strategiilor sectoriale legate de protecia atmosferei i al celor referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implic costuri excesive. Titularii activitilor care constituie surse fixe importante de emisii, au obligaia de elaborare a planurilor pentru situaii de urgen, care stabilesc msurile aplicabile n interiorul amplasamentului, i de a solicita obinerea aprobrii de ctre autoritile competente pentru masurile stabilite a se aplica n afara amplasamentului.

54

De asemenea, este stabilit, tot ca obligaie extrem de important, oprirea n caz de pericol major sau iminent a funcionarii instalaiilor care constituie surs de pericol cu impact asupra calitii aerului i anunarea autoritatilor competente. Autoritatea public central pentru protecia mediului are urmtoarele atribuii i responsabiliti: a) elaboreaz i promoveaz strategia naional i planul naional de aciune n domeniul proteciei atmosferei, ca parte integrant a strategiei i politicilor naionale de protecie a mediului; b) coordoneaz i controleaz modul de punere n aplicare i de respectare a dispoziiilor prezentei ordonane de urgen i a actelor normati ve ce decurg din aceasta; c) elaboreaz, avizeaz, promoveaz i, dup caz, aprob actele normative, precum i msurile necesare pentru aplicarea unitar pe teritoriul Romniei a prevederilor din conveniile internaionale privind protecia atmosferei, la care Romnia este parte; d) coordoneaz elaborarea inventarelor naionale de emisii poluante n aer; e) coordoneaz elaborarea i reactualizarea normelor i reglementrilor privind calitatea aerului; f) coordoneaz elaborarea i reactualizarea normelor i reglementrilor privind emisiile de poluani n aer; g) coordoneaz la nivel naional participarea la programele Uniunii Europene de asigurare a calitii datelor; h) aprob metodele i metodologiile de evaluare a calitii aerului i a emisiilor poluante n aer, coordoneaz i controleaz aplicarea acestora; i) aprob metodele de determinare a concentraiilor poluanilor n aerul nconjurtor, elaborate de instituiile specializate, i asigur condiiile necesare n vederea meninerii acurateei msurtorilor efectuate; j) evalueaz calitatea aerului nconjurtor prin intermediul instituiilor specializate; k) particip la derularea activitilor din cadrul Sistemului naional de

55

monitorizare integrat a calitii aerului i coordoneaz programele de asigurare a calitii datelor privind calitatea aerului nconjurtor provenite din Sistemul naional de monitorizare integrat a calitii aerului; l) asigur accesul publicului la informatiile privind calitatea atmosferei, n conformitate cu prevederile legislaiei n vigoare; m) raporteaz datele n conformitate cu prevederile conveniilor internaionale privind protecia atmosferei, la care Romnia este parte. Autoritile publice teritoriale pentru protecia mediului au urmtoarele atribuii i responsabiliti: a) controleaz modul de aplicare i de respectare a dispoziiilor actelor normative n vigoare din acest domeniu la nivel teritorial; b) elaboreaz planuri de aciune pentru calitatea aerului, programe de ameliorare a calitii aerului la nivel teritorial i asigur corelarea acestora cu planul local de aciune pentru protecia mediului, n cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autoriti de specialitate ale administraiei publice centrale, cu autoritile administraiei publice locale i n parteneriat cu alte instituii publice locale i cu titularii de activitate; c) elaboreaz inventarul emisiilor poluante la nivel teritorial; d) urmreste i analizeaz aplicarea planurilor de aciune pentru calitatea aerului la nivel teritorial i elaboreaz rapoarte anuale; e) colaboreaz cu organismele guvernamentale abilitate, care avizeaza actiunile de import-export al produselor, bunurilor i al altor materiale cu regim special de comercializare, care pot afecta calitatea atmosferei, n conformitate cu legislaia national i cu conveniile internaionale la care Romnia este parte; f) aplic sanciunile prevzute de legislaia n vigoare; g) particip la derularea activitilor din cadrul Sistemului naional de monitorizare integrat a calitii aerului; h) informeaz operativ autoritatea central de protecie a mediului, alte autoriti centrale i locale, potrivit atribuiilor i competenelor acestora, n cazul producerii unor evenimente deosebite cu impact asupra calitii aerului i care aduc prejudicii sntii umane;

56

i) pun la dispoziie autoritilor teritoriale pentru sntate, agricultur i alimentaie, lucrri publice i amenajarea teritoriului i administraiei publice locale informaiile necesare n activitatea de elaborare i punere n aplicare a strategiilor sectoriale legate de calitatea aerului atmosferic; j) informeaz populaia i autoritile locale n cazul depirii pragurilor de alert; k) asigur informarea curent a populaiei i a autoritilor locale cu privire la calitatea aerului; l) urmrete aplicarea la nivel teritorial a programelor i msurilor pentru respectarea conveniilor i a acordurilor internaionale la care Romnia este parte.

47.DESPRE POLUARE IN GENERAL

Poluarea si efectele ei Cuvantul poluare vine din Latina polutio = a pangari, a murdarii, a profana. Poluarea vrea sa desemneze asctivitatea prin care omul isi degradeaza propiul mediu de viata . Aceasta activitate nu este specifica numai omului ,ci este o lege naturala dupa care orice fiinta vie produce deseuri care neeliminate la timp din mediul sau de viata ii face imposibila continuarea activitatii chiar a vietii insasi. Potrivit Legii Poluarii Mediului (OUG 195/2005) poluarea este o forma agresiva care actioneaza asupra fiintelor vii si a bunurilor materiale impiedica folosirea bunurilor in scopurile in care aceasta era posibila inainte ca aceasta sa se produca . Poluantul este orice substanta chimica , orice forma de energie,vibratii care produc actiuni de degradare a componentelor de mediului. Poluantul este un factor care ,aflat in mediu, in cantitati si concentratii ce depasesc limita de toleranta a uneia sau mai multor specii de vietuitoare , impiedica inmultirea si dezvoltarea lor normala printr-o actiune toxica. Actiunea de intoxicare se numeste poluare si este cu atat mai grava cu cat diferenta dintre concentratia poluantului in mediu si limita de toleranta este mai mare . Pentru fiecare specie de vietuitoare exista urmatoarele categorii de poluanti : 1. Deseurile activitatilor sale vitale, constituiesc poluarea naturala ce are urmatoarele forme: 1 Eruptii vulcanice 1 Furtunile de praf sau nisip 2. Activitatiile umane ,ce constituiesc poluarea antropica , aceasta fiind: Fizica (electromagnetica, radioactiva ,termica, fonica)

57

Chimica Biologica (alimentele modificate genetic) Microbiologica (virusii)

48.POLUAREA SI PROTECTIA SOLULUI

Fata de celelalte componente ale mediului, solul are particularitatile date de faptul ca: 16 e un suport de viata pentru plantele superioare, om si animale; este principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura 16 este limitat ca intindere 16 are caracter de fixitate 16 o data poluat nu se mai poate reface decat prin interventia extrem de lenta a factorilor naturali. Poluarea solului este rezultatul oricarei actiuni umane care produce degradarea functionarii normale a acestuia ca mediu de viata in cazul diferitelor ecosisteme naturale si antropice, dereglare manifestata prin degradare fizica, chimica si biologica a solului care afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea bioproductiva din punct de vedere calitativ si cantitativ. Indicatorul sintetic al efectului care rezulta din poluarea solului este reprezentat fie de reducerea cantitativa si calitativa a productiei vegetale, fie de cresterea cheltuielilor care trebuie facute pentru mentinerea sa la parametrii bioproductivi existenti inainte de a se produce poluarea. Protectia solului in tara noastra Legea fondului funciar 18/1991, modificata, prevede ca terenurile, toate indiferent de detinatori si destinatia lor economica concreta formeaza fondul funciar unic al tarii care trebuie ocrotit in vederea asigurarii dezvoltarii durabile din punct de vedere al utilizarii acestui element al mediului. Protectia solului are 2 aspecte: calitativa si cantitativa 1. aspectul calitativ sub acest aspect terenurile care prin degradare sau poluare si-au pierdut total sau partial capacitatea bio-productiva se constituie cu acordul proprietarilor in perimetrul de ameliorare. Daca proprietarii nu-si dau acordul pentru includerea unor astfel de terenuri in perimetrul de ameliorare pe baza propunerii facute de primaria locala, decizia o ia prefectul. Pe perioada cand un astfel de teren e inclus in perimetrul de ameliorare, proprietarul e scutit de plata taxelor si impozitelor pe teren, iar la reprimirea terenului nu este obligat sa plateasca sporul de valoare dobandit de terenul sau in asemenea conditii. Aspectul cantitativ titularii obiectivelor de productie sau investitie care au obtinut aprobarea pentru un teren sunt obligati sa decoperteze stratul fertil si sa-l aseze, niveleze pe terenuri slab productive sau neproductive indicate de Directiile agricole judetene. Daca dupa terminarea lucrarilor de productie/investitie mai raman suprafete libere, titularii obiectivelor respective au obligatia sa le

58

foloseasca fie in interesul obiectivului care a fost creat, fie potrivit planului urbanistic zonal.

49.REGIMUL JURIDICA REZERVATIEI DUNARII

BIOSFEREI

DELTA

A fost impus de rezultatul cercetarilor facute in cadrul Programului Omul si Biosfera, lansata in 1971 de UNESCO. Rezervatia s-a infiintat in 1991 prin HG nr. 264/1991 privind organizarea si functionarea MMGA. Ulterior ea s-a constituit si functioneaza in baza Legii nr. 82/1993 si a statutului propriu. art.2 din Legea nr. 82/1993: rezervatia biosferei este zona geografica cu suprafata de uscat si de ape in care exista elemente si formatiuni fizico-geografice, specii de plante si de animale care ii confera o importanta bio-geografica, ecologica si estetica deosebita cu valoare de patrimoniu natural, national si universal, fiind supusa unui regim specific de protectie si conservare. Aceasta Rezevatie este inscrisa pe lista patrimoniului mondial natural al umanitatii, prin declararea ca zona umeda de importanta internationala ca habitat al pasarilor acvatice. Are o suprafata de 5800 km patrati din care Delta Dunarii propriu-zisa are 4048 km patrati din care pe teritoriul Romaniei 3446 km patrati (82% din suprafata rezervatiei), 72-73 km patrati fiind pe teritoriul Ucrainei. Rezervatia Delta Dunarii cuprinde: Delta Dunarii propriu-zisa, lacurile sarate (Murighiol, Plopu, Complexul lagunar Razem-Sinoe), Dunarea maritima pana la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea si litoralul Marii Negre de la Chilia pana la Capul Midia, apele maritime interioare si marea teritoriale pana la Izobata de 20 m inclusiv. Limita continentala a Rezervatiei este reprezentata de contactul Podisului dobrogean cu zonele umede si palustre. Pentru administrarea Rezervatiei biosferei Delta Dunarii a fost infintata ca institutie publica cu personalitate juridica : Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii cu sediul in Municipiul Tulcea subordonat MMGA. Adminstratia este condusa de un Consiliu Stiintific si un Presedinte numit de Guvern la propunerea Prefectului Judetului Tulcea si cu avizul Academiei romane. Suprafetele terestre si acvatice inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei si resursele lor naturale constituie patrimoniul national, domeniul public de interes national. Exceptii: 1. terenurile din perimetrul Rezervatiei aflate in proprietatea unor persoane fizice 2. terenurile din perimetrul Rezervatiei aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ teritoriale din Rezervatie 3. Terenurile din perimetrul Rezervatiei ocupate de amenajari agricole si piscicole care constituie domeniu public de interes judetean si sunt in administrarea Consiliului judetean Tulcea (acestea din urma pot fi date prin contracte de concesiune in folosinta diferitelor persoane fizice sau juridice).

59

Teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii este impartiti in 3 zone: 1. Zone cu regim sever de protectie in care nu se pot desfasura decat activitati de cercetare stiintifica; nu sunt permise stabilirea domiciliului pentru persoane fizice si a sediilor pentru persoane juridice, zone care se declara la propunerea Consiliului Stiintific al Administratiei rezervatiei prin HG 1. Zone tampon care au rolul de a proteja zonele cu regim sever si care se declara si au acelasi regim ca al zonelor pe care le protejeaza. Aici se pot desfasura urmatoarele activitati:- valorificarea resurselor vegetale cu tehnologii nepoluante - pescuitul comercial cu mijloace traditionale -turismul ecologic -activitati de cercetare stiintifica - realizare de filme -pasunat 3. zone economice in care sunt permise desfasurarea in conditii ecologice a diferitelor activitati umane si stabilirea domiciliului sau sediului pentru persoane fizice si persoane juridice. In cadrul zonelor tampon si a zonelor economice se pot constitui zone de reconstructie ecologica in care se executa lucrari de renaturare a peisajului, faunei, florei.

Valorificarea resurselor din Rezervatia Deltei Dunarii

Resursele regenerabile precum si terenurile apartinand domeniului public din Rezervatia Biosferei pot fi concesionate persoanelor fizice sau juridice autorizate in vederea practicarii diferitelor activitati, a ridicarii unor obiective de investie sau a valorificarii resurselor regenerabile. In afara contractelor de concesionare pentru cultivarea unor terenuri iesite temporar de sub apa, recoltarea florei si faunei terestre si acvatice, practicarea unor servicii turistice sau de agrement, se dau permise dupa caz de catre Administratia Rezervatiei in cazul in care aceste activitati se desfasoara in zonele apartinand domeniului public sau de catre Consiliul Judetean Tulcea atunci cand practicarea acestor activitati se face pe terenurile si suprafetele de apa care constituie proprietatea unitatilor administrativ teritoriale respective.

50.ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND RASPUNDEREA DE MEDIU SI CONSECINTELE RASPUNDERII DE MEDIU

In dreptul mediului in cadrul raspunderii civile delictuale se sanctioneaza o conduita reprobabila a subiectelor de drept care prin faptele lor licite si ilicite, omisive sau comisive cauzeaza prejudicii mediului in ansamblul sau sau elementelor componente ale acestuia. Regulile privind raspunderea juridica delictuala se aplica si in dreptul mediului numai ca ele au anumite particularitati: 1. sub aspectul subiectelor indreptatite la reparatiune. Mediul inconjurator nu e si nu poate fi subiect victima care sa ceara o 60

reparatiune. El este o valoare morala universala aparata atat pe plan intern cat si pe plan international prin norme de drept. Subiectul victima care poate cere reparatiunea prejudiciului poate fi pe plan intern statul cand mediul lezat se afla in limitele teritoriului sau si ale jurisdictiei nationale sau comunitatea internationala in ansamblul sau cand mediul lezat are calitatea de bun al patrimoniului universal. Sub aspectul persoanelor responsabile in reglementarile nationale se merge pe desemnarea inainte de aparitia unui prejudiciu a persoanei care e responsabila si care e obligata sa constituie in acest sens o asigurare sau o garantie. In alte sisteme se merge pe constituirea unui fond de indemnizare a victimelor poluarii, constituit din cotizatiile depuse de poluator. Sunt tari care merg numai pe reglementari fiscale dar si tari care merg in regim mixt (Romania), in sensul ca accepta atat constituirea de garantii din partea poluatorului cat si existenta unui fond de indemnizatii a victimelor poluarii. 2. sub aspectul elementelor constitutive ale raspunderii civile delictuale In dreptul romanesc are loc intrunirea elementelor din dreptul civil pentru a lua nastere raspunderea. Elementele de drept civil se cer intrunite cumulativ si in dreptul mediului, numai ca fiecare are anumite particularitati: 1. savarsirea unei fapte ilicite 2. producerea unui prejudiciu 3. intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate 4. culpa autorului faptei ilicite In dreptul civil, aceste elemente se cer a fi cumulativ intrunite nu numai cand raspunderea este pentru fapta proprie, ci si atunci cand se raspunde pentru fapta altuia sau pentru prejudicii cauzate de plante si animale. Fapta ilicita- daca in dreptul civil regula e raspunderea pentru fapta ilicita, in dreptul mediului regula e a raspunderii pentru fapta licita, permisa de lege, prin care se aduc prejudicii mediului sau elementelor sale constitutive; ca urmare daca in dreptul civil regula este a raspunderii subiectelor, in dreptul mediului regula este a raspunderii obiective. In dreptul civil exista o serie de situatii care inlatura caracterul ilicit al faptei si prin urmare raspundera civila delictuala si anume: starea de necesitate, starea de legitima aparare, forta majora si cazul fortuit, indeplinirea unei indatoriri de serviciu si in anumite situatii exercitarea unui drept. Dintre aceste situatii in dreptul mediului au fost retinute forta majora cu caracter exceptional, starea de necesitate in anumite situatii si in domeniul pagubelor nucleare, situatiile de conflict armat, razboi civil sau insurectie armata si culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze. In ceea ce priveste starea de necesitate, Codul Penal o defineste ca fiind: acea situatie in care o persoana produce daune in incercarea de a salva de la un pericol grav si iminent care nu putea fi altfel inlaturat persoana sa sau a altuia, un bun al sau sau al altuia, ori un interes public. Codul penal mai prevede ca nu se considera stare de necesitate atunci cand persoana in momentul in care a actionat putea si trebuia sa-si dea seama ca actionand in acest fel va produce un prejudiciu mult mai mare decat cel ce s-ar fi produs initial. Al doilea element prejudiciul constituie efectul cuantificabil in bani al

61

daunelor produse mediului si il gasim in legislatia internationala sau unele legi nationale si sub denumirea de dauna ecologica. Ca si in dreptul civil, prejudiciul trebuie sa fie cert pentru a putea fi reparat. Spre deosebire de dreptul civil, in dreptul mediului este considerat cert si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente pentru a-i determina intinderea. Spre deosebire de civil in dreptul mediului principiul reparatiei in natura nu functioneaza pentru ca daunele aduse mediului sau componentelor sale au de cele mai multe ori caracter ireversibil, fapt pentru care se stabilesc obligatii cu privire la plata unei sume de bani care si aceasta acopera rareori integral prejudiciul adus mediului. In legatura cu modul de calculare a prejudiciului, sistemele difera de la tara la tara dar chiar si in cadrul aceleiasi tari in functie de componenta de mediu care a fost prejudiciata. Sub aspectul raportului de cauzalitate acesta este greu de stabilit in dreptul mediului pentru ca in dreptul mediului de cele mai multe ori actiunea cauzelor se conjuga cu o multitudine de conditii care pot intarzia sau accelera producerea efectului. Si in dreptul mediului la fel ca in civil, prejudiciul produs poate fi rezultatul unei cauze comune, situatie in care nu are relevanta nici contributia fiecarui autor la producerea prejudiciului si nici faptul daca acestia se cunosteau sau nu intre ei cand s-a produs prejudiciul. Sub aspectul culpei in dreptul mediului desi principiul e al raspunderii obiective, nu este exclusa si raspunderea subiectiva care are ca temei culpa autorului. Raspunderea subiectiva e cu caracter de exceptie pentru ca proba culpei e foarte greu de facut datorita faptului ca majoritatea prejudiciilor aduse mediului au la origine actiuni poluante iar poluantii au o serie de particularitati sub aspectul remanentei in mediu si al modului d actiune. Raspunderea subiectiva in dreptul mediului e prevazuta atat in Legea mediului (OUG nr. 195/2005) cat si in Legea cu privire la vanatoare si fondul cinegetic care o consacra pentru daunele aduse de fauna salbatica, terenurilor, culturilor si animalelor domestice.

51.PARTICULARITATILE ELEMENTELOR RASPUNDERII MATERIALE A STATELOR

Raspunderea materiala a statelor e o forma a raspunderii civile delictuale cu un element de extraneitate. Pana nu demult, in doctrina juridica, pentru nasterea acestei raspunderi se cereau mai multe elemente constitutive care trebuiau intrunite cumulativ: fapta cauzatoare de prejudicii, prejudiciul, raportul de cauzalitate si culpa statului.. In doctrina moderna din anul 2004 nu se mai cere expres prejudiciul, desi se vorbeste de raspunderea pentru fapta prejudiciabila care antreneaza raspunderea statului care a produs prejudicii unui stat sau mai multor state ori comunitatii internationale in ansamblul sau. In ceea ce priveste raspunderea in dreptul mediului, ca si in dreptul international, fapta cauzatoare de prejudicii poate fi atat licita cat si ilicita. In doctrina internationala s-a pus problema daca exista o obligatie generala a statelor cu caracter universal care o data incalcata sa dea nastere la raspundere juridica. S-a aratat ca o asemenea obligatie exista, ea fiind prevazuta in mai multe norme cu caracter universal: in art.6 al Declaratiei de la Stockholm, care prevede ca statele sunt obligate ca prin activitatea desfasurata in limitele teritoriului sau in limitele

62

jurisdictiei lor sa nu produca pagube mediului altor state sau in zone care nu apartin unei jurisdictii; cu un continut relativ asemanator obligatiei din Carta Africana a Drepturilor Omului si al Popoarelor, din Conventia asupra Dreptului Marii de la MontegoBay, precum si in alte documente internationale cu vocatie universala. In functie de obiectul obligatiei incalcate, Curtea Internationala de Justitie a clasificat aceste fapte in crime si delicte internationale. Aceste definitii au fost preluate si de Comisia de Drept International care a definit crima internationala ca fiind incalcarea de catre un stat a unei obligatii internationale atat de esentiala pentru protectia unor interese fundamentale ale comunitatii internationale incat violarea ei este recunoscuta drept crima de aceasta comunitate in ansamblul ei. Astfel de crime sunt: agresiunea, instaurarea si mentinerea cu forta a dominatiei coloniale, poluarea masiva a aerului si a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si aparthaidul. Toate celelate fapte in afara celor mentionate sunt considerate delicte internationale, raspunderea fiind diferita. In dreptul international sunt recunoscute: 1. consimtamantul dat in mod valabil de un stat pentru comiterea de catre un alt stat a unui fapt determinat care nu e in conformitate cu obligatiile acestuia din urma fata de primul stat 2. forta majora, legitima aparare si starea de necesitate Starea de necesitate nu poate fi invocata in urmatoarele cazuri: a) atunci cand obligatia internationala careia nu i se conformeaza comportamentul statului decurge dintr-o norma imperativa b) daca tratatul sau conventia incheiata de stat exclude expres posibilitatea invocarii starii de necesitate in privinta nerespectarii obligatiei asumate c) cand insusi statul in cauza a contribuit la producerea starii de necesitate Prejudiciul este cuantificat, nu se aplica principiile repararii prejudiciului in natura, se repara atat prejudiciul actual cat si cel viitor, iar in teoria mai noua a dreptului international public, statul poate raspunde indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu atunci cand e vorba de mediul inconjurator. Raportul de cauzalitate trebuie dovedit si este foarte greu, mai ales la prejudiciul produs prin poluarile transfrontiere. Exista raspundere subiectiva bazata pe culpa si este prevazuta in putine documente internationale datorita dificultatii de dovedire a culpei

52.RASPUNDEREA STATELOR

OBIECTIVA

SI

SUBIECTIVA

1. raspunderea subiectiva este prevazuta in putine documente internationale si documente ce apartin dreptului spatial. Astfel, in Tratatul din 1967 de la Moscova privind principiile care guverneaza activitatea statelor in spatiile extra-atmosferice, pe luna sau corpurile ceresti, se prevede raspunderea subiectiva pentru daunele produse de un obiect spatial unui alt obiect spatial lansat de un alt stat oriunde in afara de suprafata pamantului. Acelasi document prevede si raspunderea obiectiva pentru pagubele produse de obiectul spatial pe suprafata

63

Pamantului. 2. raspunderea obiectiva e consacrata expres in domeniul pagubelor nucleare dar si in alte documente internationale care se refera la protectia anumitor factori de mediu. In materie nucleara este consacrata in Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila in domeniul energiei nucleare si in Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare. Ambele conventii prevad ca exploatantul instalatiei nucleare raspunde obiectiv in afara oricarei culpe pentru dauna nucleara produsa de instalatia sa, de materia prima nucleara sau de deseurile radioactive rezultate, dauna care consta in vatamarea sanatatii oamenilor, cauzarea mortii, producerea de pagube bunurilor materiale. Raspundrea exploatantului este limitata de un plafon maximal care e evaluat in prezent la 800 milioane de USD, pentru fiecare accident nuclear. Daca la cauzarea daunelor nucleare au contribuit instalatiile nucleare apartinand unor exploatanti diferiti si nu se poate stabili contributia fiecaruia, raspunderea lor e solidara. Dreptul la actiune in repararea pagubei nucleare se prescrie in termen de 10 ani care incep sa curga de la data cand victima a cunoscut paguba nucleara si exploatantul responsabil. Prin derogare de la acest termen in cazul in care dupa ce s-a obtinut o despagubire victima sufera un prejudiciu nou sau prejudiciul initial se mareste, actiunea in despagubire poate fi intentata si dincolo de termenul de 10 ani cu conditia ca prejudiciul comun sau marirea celui initial sa se datoreze aceluiasi accident pentru care victima a fost deja despagubita. Conventia de la Bruxelles din 1969 prevede ca exploatantul navei cu propulsie nucleara raspunde pentru dauna nucleara produsa de accidentul nuclear la care a contribuit combustibilul nuclear sau deseurile radioctive ale navei. La alegerea reclamantului, actiunea in obtinerea despagubirilor poate fi intentata fie la tribunalul statului care a emis licenta fie la tribunalul statului pe al carui teritoriu sa produs paguba nucleara. Hotararea definitiva pronuntata de un tribunal competent este recunoscuta pe teritoriul oricarui stat in afara de cazul cand aceasta a fost obtinuta fraudulos sau exploatantului nu i s-a dat posibilitatea de a se apara. Cauzele exoneratoare de raspundere sunt actele de conflict armat, de razboi, actele de terorism nuclear si fenomenele nucleare catastrofale.

53.Raspunderea pentru daune aduse patrimoniului comun al umanitatii

Bunurile ce apartin patrimoniului comun al umanitatii sunt: 30 spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti 30 Antarctica 30 spatiul marin (si cel din oceanele aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale) Aceasta raspundere are caracter obiectiv cu exceptia unor Conventii din domeniul spatiului care consacra raspunderea subiectiva a statelor. Raspunderea obiectiva e prevazuta in Conventia de la Montego Bay si intr-o serie de documente bilaterale precum si in conventiile privind protectia vietii in

64

Antarctica.

54.Raspunderea pentru crime si delicte internationale

Vezi def crimei internationale si exemple de crime internationale Delictul international de poluare consta in incalcarea obligatiilor de a nu savarsi o poluare chiar redusa a mediului sau a componentelor acestuia. Deosebirea dintre cele 2 categorii de raspundere: 1. in primul rand raspunderea pentru crime e penala 2. raspunderea pentru delicte se aseamana cu raspunderea contraventionala din dreptul intern 3. in ambele situatii insa exista si raspunderea materiala a statelor atunci cand se produce prejudiciul

55.Supravegherea starii de sanatate a populatiei si a personalului expus profesional la radiatii

Din punct de vedere al riscului radiologic populatia tarii se imparte in urmatoarele grupe: 1. populatia in ansamblul ei 1. persoanele din populatie care locuiesc sau lucreaza permanent in jurul unor obiective sau instalatii nucleare 1. personalul expus profesional la radiatii in care sunt incluse: a. persoanele care desfasoara activitate temporar sau permanent intr-o instalatie nucleara b. persoanele care lucreaza cu surse de radiatii nucleare c. persoanele care prin natura activitatii care o desfasoara pot fi supuse la o doza de iradiere peste valoarea maxima prevazuta de lege Din punct de vedere al expunerii la radiatii ca urmare a producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice, persoanele din populatie se impart in: 1. persoanele din randul populatiei supuse iradierii in mod direct 1. persoanele implicate in interventii 1. persoanele expuse la radiatii in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu fara sa fie implicate in interventie Pentru personalul expus profesional la radiatii, masurile de protectie constau in: a. protectia individuala: constituita dintr-un ansamblu de masuri tehnice, de masuri organizatorice destinate sa apere acest personal pana la doza maxima admisa de lege b. protectia in zona de lucru: ansamblul de masuri tehnice de dotare si organizatorice care in conditii normale de functionare trebuie sa 65

asigure respectarea dozelor maxime admise c. instruirea personalului expus profesional d. norme tehnice, organizatorice si administrative de reducere la minimum a posibilitatii aparitiei unui accident/incident nuclear si de limitare a urmarilor acestuia In plus, personalul expus profesional la radiatii, beneficiaza de timp de lucru redus (4h pe zi), antidot, echipament special de protectie, cura sanatoriala gratuita, un numar mai mare de zile de concediu de odihna si alte drepturi cu caracter social specifice locului de munca. In ceea ce priveste populatia in ansamblul ei, protectia impotriva radiatiilor, functionarii normale a materialelor nucleare sau pe timpul producerii unei urgente , accident nuclear se asigura prin masuri prevazute in planul national, planuri judetene si planul fiecarui operator de instalatii nucleare, masuri care constau in principiu din: -locuri speciale de adapostire - echipament de protectie impotriva radiatiilor -asigurarea apei si hranei specifice - instruirea persoanelor din populatie -simularea periodica a unor astfel de evenimente pentru a favoriza populatia

56.Folosinta international

pasnica

energiei

nucleare

pe

plan

Este reglementat de o serie de documente internationale, adopatate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA-cu sediul la Viena). Dintre aceste documente internationale retinem: Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila pentru daune nucleare, Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare. Dupa accidentul de la Cernobal, AIEA a adoptat 2 conventii: 1. Conventia privind notificarea rapida a unui accident nuclear 1. Conventia privind asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica ratificata de Romania in 1990 prin Decretul 223/1990 Prima conventie prevede obligatia statului pe al carui teritoriu s-a produs accidentul nuclear sau urgenta radiologica sa comunice acest lucru fie direct fie prin intermediul AIEA tuturor statelor care sunt sau potential pot fi afectate, furnizandu-le o serie de informatii privind natura radiatiilor, momentul producerii accidentului si localizarea exacta, conditiile meteorologice si hidrologice din zona, masurile de protectie care au fost deja luate si altele. Statul respectiv e obligat sa dea informatii suplimentare la cererea statului afectat sau potential afectat. Conform celei de-a II-a conventii, statele parti se obliga: in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica sa-si acorde reciproc asistenta, sa trimita personal calificat, mijloace tehnice specifice situatiei create sau asistenta sanitara. In cazul in care asistenta consta din mijloace tehnice specifice, statul care le acorda ramane proprietarul lor, astfel dupa terminarea operatiunilor post accident, 66

acestea trebuie returnate statului proprietar. Daca asistenta a consituit din pesonal tehnic calificat si pe perioada asistentei acesta a savarsit fapte ce contravin legilor statului asistat, instrumentarea cazului o va face statul asistat, urmand ca persoanele respective sa fie judecate si pedepsite in/de catre statul al carei cetateni sunt.

57.CONTROLUL NUCLEARE

INTERNATIONAL

AL

ARMELOR

ARMELE NUCLEARE din primele norme cu caracter convenional privind legile i obiceiurile conflictelor armate, aufost declarate inacceptabile folosirea anumitor tipuri arme n timp de rzboi. au efecte nelimitate n timp i spaiu, un caracter net nediscriminatoriu, nefcnd distincientre obiectivele civile i cele militare, ntre prile din conflict i cele din afara conflictului, deunde rezult c acestea trebuie interzise . imediat dup folosirea primei bombe atomice i semnarea Cartei ONU, existnd teama caceast arm ar putea fi folosit din nou, Adunarea General ONU (1946) a stabilit o comisie pentru a se ocupa de problemele ridicate de descoperirea energiei atomice i pentru a propuneeliminarea din arsenalele naionale a armelor atomice i a tuturor armelor de distrugere nmas. folosirea armei nucleare ncalc prevederile Conveniei de la Petersburg (1868), care prevedec scopul rzboiului este numai slbirea forei militare a inamicului, precum i a prevederilor Conveniei a IV-a de la Haga (1907), care interzice utilizarea de arme, proiectile sau materiide natur a pricinui suferine inutile, prevederile Conveniei de la Geneva (1948) cu privire lagenocid, ale Cartei ONU, precum i ale dreptului internaional comunitar. Tratatul privind interzicerea experienelor cu arma nuclear n atmosfer, n spaiul cosmic i sub ap. Moscova 1963. Ratificat de Romnia prin Decretul nr. 686/1963. fiecare stat parte se oblig s interzic, s previn i s nu efectueze nici un fel de exploziiexperimentale cu arma nuclear i nici alte explozii nucleare n orice loc aflat sub jurisdicia sasau sub controlul su:-n atmosfer; dincolo de limitele ei, inclusiv spaiul cosmic; sub ap, inclusiv apeleteritoriale i marea liber.-n orice alt mediu, dac o asemenea explozie este nsoit de cderi radioactive dincolo delimitele frontierelor teritoriale ale statului sub jurisdicia sau controlul cruia se efectueazo asemenea explozie. tratatul se refer astfel i la sol, deosebit de contaminat de cderile radioactive din stratosfercare ating pmntul n cteva luni, de unde continu s emit radiaii deosebit de periculoase. 2 scopuri:-de a constitui o msur colateral de dezarmare;-de a mpiedica poluarea mediului nconjurtor. tratatul nu difereniaz aplicaiile panice ale exploziilor nucleare de cele militare. Din punctde vedere al polurii mediului nu are nici o relevan natura exploziilor. Tratatul privind spaiul exterior. 1967 . A fost deschis spre semnare la Moscova, Londra i Washington. statele

67

pri se oblig s nu amplaseze pe orbit, n jurul pmntului, nici un obiect purttor dearme nucleare sau orice alte arme de distrugere n mas i s nu stabileasc baze militare pecorpurile cereti. Tratatul privind interzicerea armelor nucleare n America Lati n. Ciudad de Mexico 1967. statele pri s-au obligat s foloseasc instalaii i materiale nucleare n scopuri exclusiv panice i s interzic n jurisdicia lor experimentarea, folosirea, achiziionarea i orice altform de posesie a armelor nucleare . Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. Geneva 1968. se interzice ncurajarea sau incitarea, sub orice form, a unui stat care nu posed armenucleare, s le fabrice sau s le obin n orice mod, fr s interzic folosirea energieinucleare n scopuri panice. Tratatul cu privire la interzicerea amplasrii de arme nucleare i alte arme de distrugere nmas pe fundul mrilor i oceanelor i n subsolul lor. a fost deschis spre semnare la Moscova, Londra i Washington n anul 1971. se nscrie n aria actelor internaionale care cuprind msuri de dezarmare i msuri de proteciea mediului marin mpotriva polurii radioactive. Protocolul i Convenia cu privire la interzicerea utilizrii n scopuri militare sau n orice altescopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului nconjurtor. 1977. vizeaz tehnicile noi care pot provoca cutremure, avalane, mari alunecri de teren,schimbarea climei, a stratului de ozon, a curenilor oceanici etc. Tratatul de interzicere total a experienelor nucleare. New York 1996. este semnat de principalele puteri nucleare: SUA, China, Frana, Rusia, Marea Britanie. India i Pakistan nu au semnat Tratatul => nu este n vigoare. Romnia a ratificat Tratatul prin Legea nr. 152/1999. scopul: interzicerea posibilitilor de producere a armelor nucleare de ctre statele care nu aurealizat acest lucru, i asigurarea neproliferrii lor

58.Controlul international al celorlalte arme car efolosesc diferite forme de energie i substane de distrugere n mas
ARMELE BACTERIOLOGICE (BIOLOGICE) constau n utilizarea organismelor vii sau a produselor lor toxice pentru cauzarea morii, uneiincapaciti sau vtmri omului, animalelor ori distrugeri ale recoltelor. Adunarea General ONU (1969) a calificat aceste arme ca fiind arme de distrugere n masdeoarece, folosite mpotriva unor regiuni ntinse sau unor orae mari provoac pierderi imensede viei omeneti, fr nici o discriminare. Armele chimice nc din anul 1874, n Declaraia adoptat la Bruxelles

68

asupra legilor rzboiului, se interziceafolosirea otrvurilor. documentul a rmas fr for juridic, nefiind semnat de nici un stat. 1899 Haga Declaraia privitoare la interzicerea folosirii proiectilelor care au ca unic scoprspndirea de gaze asfixiante sau vtmtoare. 1925 Geneva Protocolul referitor la interzicerea folosirii n rzboi a gazelor asfixiante,toxice sau similare i a mijloacelor bacteorologice de lupt. 1993 Geneva Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii armelor chimice i distrugerea acestora Armele incendiare considerate iniial arme clasice, iar ulterior, prin perfecionarea lor au cptat trsturilearmelor de distrugere n mas. 1980 Adunarea General ONU Convenia privind interzicerea sau limitarea folosiriianumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producnd efecte traumaticeexcesive sau care ar lovi fr discriminare. au fost ncheiate trei protocoale. cel de-al treilea se refer la armele incendiare, pe care le definete ca: arme sau muniiidestinate n principal, incendierii bunurilor sau provocrii de arsuri persoanelor prin flacr,cldur sau combinaie ntre ele, produse prin reacia unei substane chimice lansat asupraobiectivului, prin diferite dispozitive. Armele laser care produc orbirea arm interzis n virtutea Dreptului internaional umanitar. Minele antipersonal orice min care este proiectat s explodeze n prezena, apropierea sau n contactul cu o persoan i care este destinat s scoat din lupt, s rneasc sau s ucid mai multe persoane. nu intr n aceast categorie minele construite s explodeze n contact cu un vehicul sau cu unobiect nensufleit. 1980 Geneva Convenia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii dearme clasice care ar putea fi considerate ca producnd efecte traumatice excesive sau ar lovi frdiscriminare . fiecare parte este rspunztoare pentru toate minele, armele capcan etc., i se angajeaz sle ndeprteze, s le mute, s le distrug sau s le ntrein. 69

 1997 Oslo Convenia privind interzicerea folosirii, stocrii, producerii i transportului minelor antipersonal i distrugerea lor . statele pri se angajeaz ca niciodat, n nici o mprejurare, s nu foloseasc, s nu pun la punct, sa nu produc, stocheze, conserva sau transfera ctre oricine, direct sau indirect, mineantipersonal

59. Raspunderea speciala pentru mediu (OUG 68/2007 privind raspunderea de mediu cu referire la prevenirea i repararea prejudiciului de mediu)
OUG 68/2007 privind raspunderea de mediu cu referire la prevenirea i repararea prejudiciului de mediu, aprobata prin Legea nr. 308/2009, cu modifiarile i completarile ulterioare, care transpune n dreptul naional Directiva 2004/35/CE privind raspunderea pentru mediu nconjurator n legatura cu prevenirea i repararea daunelor aduse mediului OUG 68/2007 se aplica numai anumitor categorii de prejudicii de mediu produse de activita i considerate deosebit de periculoase pentru mediu. Actul normativ confera autorita ilor competente (Agenia judeena pentru protecia mediului) dreptul de a dispune luarea de masuri de prevenire sau de reparare a prejudiciului de mediu. Reglementarea nu da dreptul personelor particulare de a folosi n mod direct mecanismele acesteia. Acestea, au, nsa dreptul de a sesiza autoritaile pentru declanarea acestora. Ca urmare, OUG 68/2007 are din punct de vedere al dreptului civil caracter alternativ pentru victima persona fizica sau juridica de drept privat. Aceasta poate folosi calea dreptului comun (Codul civil sau rasunderea de mediu instituita de OUG 195/2005) sau se poate adresa autorita ilor pentru declanarea mecansimelor specifice prevenirii i raspunderii speciale de mediu. Potrivit OUG 68/2007 prin prejudiciu de mediu se nelege: -Prejudiciul asupra speciilor i habitatelor naturale protejate definit specific de actul normativ -Prejudiciul asupra apelor definit specific de actul normativ -Prejudiciul asupra solului, dar numai n cazul poluarii care produce un risc semnificativ pentru sanatatea omului Domeniul de aplicare OUG 68/2007 permite prevenirea i repararea prejudiciului de mediu cauzat de activita ile profesionale n cazul n care exista o legatura de cauzalitate ntre prejudiciu i activitatea operatorilor individuali. Nu intra n domniul de aplicare al OUG 68/2007 materiile reglementate de art. 4 alin. (2) din actul normativ, de exemplu: -prejudiciului asupra mediului sau oricarei amenintari iminente cu un astfel de prejudiciu care decurge dintr-un incident pentru care raspunderea sau compensarea este reglementata de una dintre conventiile internationale prevazute n anexa nr. 4, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care Romnia este parte; -riscurilor nucleare sau prejudiciului asupra mediului ori amenintarii iminente cu un astfel de prejudiciu, care pot fi cauzate de activitatile care intra sub incidenta Tratatului privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice sau sunt cauzate de un incident sau activitate pentru care raspunderea ori compensarea sunt reglementate de oricare din instrumentele internationale prevazute n anexa nr. 5, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care Romnia este parte;

70

-activitatilor al caror scop principal l reprezinta apararea nationala sau securitatea internationala ori celor al caror unic scop l reprezinta apararea mpotriva dezastrelor naturale;

Caracterele generale ale raspunderii instituite de OUG 68/2007: 1.OUG 68/2007 permite att luarea unor masuri preventive, ct i a unor masuri reparatorii privind prejudicial de mediu 2.Fara a renunta total la teoria raspunderii bazate pe culpa, reglementarea instituie o raspundere obiectiva pentru prejudiciul asupra mediului cauzate mediului prin anumite activitati considerate a fi intrinsec periculoase (enumerate n anexa III). Pentru celelalte activitati, care nu sunt periculoase per se se instituie o raspundere bazata pe culpa, aplicabila numai numai n cazul n producerii unui prejudiciu asupra speciilor i habitatelor naturale protejate 3.OUG 68/2007 da competene speciale n cea ce privete masurile preventive i masurile reparatorii autoritailor (Ageniei judeene pentru protecie mediului) 4.Desi reglementarea nu legitimeaza particularii sa angajeze raspunderea poluatorilor, permite totusi acestora si organizatiilor neguvernamentale avnd ca scop protectia mediului sa declanseze actiunea autoritatilor Pentru a se evita dificultatile teoretice n identificarea autorului poluarii (subiectul pasiv al raspunderii), reglementarea din 2007 canalizeaza raspunderea spre operatorul activitatii care a cauzat dauna de mediu. Prin oprartor se nelege orice persoana fizica sau juridica de drept public sau privat care desfasoara sau detine controlul unei activitati profesionale sau, n cazul n care legislatia nationala prevede acest lucru, care a fost investita cu putere economica decisiva asupra functionarii tehnice a unei astfel de activitati, inclusiv detinatorul unui act de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care nregistreaza sau notifica o astfel de activitate; 5.Cauzele exoneratoare de raspundere ale acestora sunt expres reglementate. n aceste situaii, costurile sunt suportate de autoritai. Potrivit art. 4 alin. (1) din OUG 68/2007 reprezinta cause exoneratoare de raspundere numai: a)actiunile cu caracter de conflict armat, ostilitati, razboi civil sau insurectie; b)un fenomen natural avnd caracter exceptional, inevitabil si insurmontabil. 6.OUG 68/2007 definete n mod specific att masurile preventive (inclusiv opera iunile legate de realizarea acestor mauri i obligaiile operatorilor n aceste situaii), ct i masurile reparatorii (inclusiv operaiunile legate de aceste masuri i obligaiile operatorilor n aceste situa ii). 7.Raspunderea pentru acoperirea prejudiciului de mediu apartine n primul rnd autorului acestuia (operatorul). Totusi, autoritatile sunt obligate sa aplice ele nsele masurile preventive i repartorii necesare daca autorul nu le aduce la ndeplinire, nu poate fi identificat sau nu este tinut sa le suporte. Autoritatile pastreaza dreptul de a introduce actiune n regres mpotriva autorului, daca nu se aplica situaiile exoneratoare de raspundere.

60.PARTICULARITATILE POLUARII AGRICOLE

Se considera ca minimul trei activitati umane contribuie la producerea poluarii: industria,agricultura neecologica, trasporturile.Poluarea agricola este mai periculoasa decat industria pentru urmatoarele motive: 1)Poluarea agricola vizeaza solul care este principalul mijloc de productie in agricultura.Este limitata ca intindere si are caracter de fixitate. 2)Poluarea agricola este mult mai intinsa decat cea industriala si vizeaza intreagasuprafata de teren pe care s-au practicat neecologic mecanizarea, irigatiile, chimizarea. 3)Poluarea agricola are ca rezolvare infestarea cu substante toxice a produselor agroalimentare. 4)Daca, de regula, poluarea industriala are un caracter occidental, poluarea agricola

71

esterezultatul introducerii intentionate de catre om in sol a unor substante absolut necesare productie agricole. 5)Daca, in general, poluarea industriala vizeaza la inceput importanta numarului restransde persoane ( cei expusi professional) poluara agricola se refera de la inceput laintreaga populatie consumatoare a produselor agricole infestate

61.Subiectele si Conditiile necesare pentru existenta raspunderii de mediu OUG 68/2007

Conditiile necesare pentru existenta raspunderii de mediu Pentru asigurarea raspunderii civile in dreptul mediului este necesare indeplinirea mai multor conditii: sa fie savarasita o fapta ilicita, sa existe un prejudiciu/dauna ecologica, sa existeculpa autorului si existenta capacitatii delictuale a acestuia in momentul savarsirii faptei.Prejudiciul trebuie sa fie cert. Daca nu se cunoaste intreaga intindere a pagubei instanta se valimita numai la obligarea repararii prejudiciului constatat cu certitudine.Prejudiciul in dreptul mediului este numit si dauna ecologica. Art 2 din OUG 195/2005defineste dauna ecologica, ca o schimbare adversa cuantificabila a unei resurse naturale sau odeterioare cuantificabila a functiilor indeplinite de o resursa naturala .Art 95 al OUG 195 statuteaza formele raspunderii civile pentru incalcarea prevederilor legale,reglementeaza principiul actiunii preventive, al utilizarii durabile a resurselor, principiul poluatorul plateste, precum si alte obligatii juridice privind protectia resurselor naturale si a biodiversitatii, a apelor si a ecosistemelor, a atmosferei, solului si monumentelor naturii. . Subiectele raspunderii de mediu conform OUG 68/1997. Subiectul victim (pasiv) n plan intern pot fi: statul, unitile administrativ teritoriale, alte persoane juridice sau persoane fizice care au suferit un prejudiciu; n plan internaionalsubiectul victim poate fi doar statul n calitate de subiect de drept internaional subiectulcare prin aciunea sau inaciune a cauzat prejudiciul: persoanelor juridice, persoanelor fizice,statul poluator n plan internaional.Dintre cauzele care duc la exonerare de rspundere civil n raportul de forma rspunderiiobiectiv sau subiectiv distingem: starea de necesitate, legitima aprare, ndeplinirea uneindatoriri de servici, consimmntul victimei, fora major i uneori cazul fortuit.Dintre mijloacele de drept civil prin care se realizeaz protecia mediului amintim mijloaceleclasice cum sunt: nulitatea unor acte juridice prin care s-ar aduce deteriorarea mediului,fondat pe ideea unei cauze ilicite, sanciune de drept, cnd prin aceasta s-ar cauza prejudiciumediului, utilizarea aciunilor posesorii i ocrotirea drepturilor cu caracter nepatrimonial cumeste i dreptul omului la un mediu sntos.Legislaia noastr conine reglementri referitoare la 72

rspunderea cu caracter subiectiv cnd nmod culpabil o persoan desfoar o aciune sau printr-o inaciune aduce atingere factorilor de mediu cu consecina cauzrii unui prejudiciu personal, dar i rspunderea obiectivangajat n afara oricrei culpe n temeiul legii.Legea mediului consacr expres rspunderea civil obiectiv n domeniul dreptului mediului.n coninutul documentelor internaionale i n special n legislaia Comisiei EconomiceEuropene este amplu consacrat rspunderea obiectiv pentru daune ecologice.

73