Sunteți pe pagina 1din 6

Vietuire crestina dupa canoanele Sfntului Vasile cel Mare

Introducere
Am ales acest subiect pentru ca consider important sa ne amintim, mai ales noi studenti la teologie, ca crestinismul ortodox nu se studiaza, ci se vietuieste, este o traire ascunsa n Mntuitorul nostru Iisus Hristos, Cel singur om care a putut zice despre El nsusi : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (In 14, 6), ntru-ct putem spune noi, nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine (Ga 2, 20). Aceste cuvinte scrise de Sfntul Apostol Pavel s-au manifestat n fapt n viata tuturor crestini care au trait o viata conforma valoarelor evangelice, dar ntr-un mod deosebit de stralucitoare n viata Parintelui nostru Vasile cel Mare, care ne a lasat prin exempla sa si opere sale o mare comoare si un mare ajutor n viata Bisericii pentru celor ce au cazut ntr-un fel din acest ideal, spre ndreptarea lor din nou n calea vietii. Lucrarea mea are urmatoara structura : Va voi prenzenta n primul rnd cteva notiune fundamentale pentru a ntelege ct mai bine subiectul : termenul de canon si folosirea sa n vieta Bisericii, o scurta prezentare a vietii si a operei autorului canoanelor care ne ntereseaza, Sfantul Vasile cel Mare. Apoi vom vedea canoanele, ce subiecte sunt abordate de ele si care sunt ideile principale care reiese. Vom aborda n urma aspectele practice si duhovnicesti, si comparnd cu opiniile ale cteva sfinti parinti contemporani, vom ncerca sa raspudem la ntrebare daca aceste canoane mai pot sau nu fi aplicate n vremea noastra ? Si pentru a nchie va voi livra impresile mele personale care m-a lasat acest subiect. (Am folosit pentru a reda acest lucrare : Pidalionul de la Neamt (ref.), Dreptul Canonic de parintele Ioan Folca (ref.), Studia Basiliana (ref.) si Sfnta Scriptura.)

I) Canoanele n general si persoana Sfntului Vasile cel Mare


Termenul de canon vine din limba greaca (kanon), si nseamna norma, masuratoare sau regula. l gasim pe acest term n Noul Testament n epistola Sfntului Apostol Pavel catre Galateni (Ga 6,16), unde apostolul spune Cti vor umbla dupa dreptarul acesta, pace si mila asupra lor!, si are sensul de norma morala dupa care se conduce crestinul n viata sa. nca din primele secole ale crestinismului, Biserica a stabilit anumite regule, canoane, pentru a pastra disciplina morala credinciosilor, a asigura o buna rnduiala bisericeasca, si mai ales pentru a rendreptarea si rentegrarea n sanul Bisericii a celor cazuti n pacate mare, printr-un anumit timp de pocainta n care nu mai sunt admiti la primirea Sfintelor Taine cu altii credinciosi n Biserica. Actual Biserica Ortodoxa foloseste pentru disciplina sa Nomocanonul, n 14 titluri, adunat de Sfntul Fotie cel Mare n secolul al IXlea si care cuprinde canoanele celor sapte sinoade ecumenice, ale unsprezece sinoade particulare, si alte canoane extrase din epistole si raspunsuri ctorva Sfintii Parinti, din care Sfntul Vasile ocupa cea mai mare partea. Viata Sf Vasile pe scurt

II) Canaonele Sfntului Vasile


Din rvna sa pentru Biserica lui Hristos, Parintele nostru Vasile n timpul vietii sale peste 366 de epistole adresate catre mparati, guvernatori, clerici (episcopi, preoti, diaconi, stareti, monahi) sau simpli credinciosi, pentru ntarirea lor n dreapta credinta, pastrarea lor n disciplina, si mai ales pentru a feri Sfnta Biserica de tot ce putea pagubi n orice fel prestigiul Sau sau morala crestina. Din opt epistole dintre vasta opera sa, Biserica a extras cte 92 de canoane (cea mai mare parte sunt extrase din epistole de raspunsuri catre Amfilohie, episcopul Iconiei). Din aceste 92 de canoane care abordeaza subiecte si circonstante totale de diferite, am tras ideile principale care reiese si care va prezint acum. CURATIE TRUPEASCA SI SUFLETEASCA Crestinismul nefiind un sistem doctrinar, ci o vietuire n Hristos care straluceste n mprejurul nostru, el trebuie sa se manifesteze n mod concret prin fapte bune iar mai ales printr-o viata petrecuta ntr-o perfecta curatie att trupeasca ca sufleteasca. Cum spune canonul 45: Daca cineva lund numele crestinului, ocaraste pe Hristos [adica calca poruncile Lui], nici un folos nu este lui dine numire. Fiecare canon nu face altceva dect a condamna o lipsa savrsita mpotriva curatie (curvie, nfrnare, ucidere, furare, calcare de juramnt, vrajia, etc.) Acela e vazuta n primul rnd ca fiind nedespartita de dreapta credinta. Asa sfntul declara n canonul 20 ca fecioarele consacrate la eritici care au cazut n desfrnare nainte de a primi Sf Botez n Biserica Ortodoxa nu poate fi condamnate, caci n-au cunoscut Mirele nainte de a intra n Biserica (corect.). Si n canonul 19 el porunceste despre calugarii dreptmarturitori ca trebuie sa fie facute si fagaduinte orale, si condamna cu mare asprime orice cadere din tagma ngeresc n necuratie trupeasca (7 ani de canonisire pentru cei ce au curvit). Curatie crestinului este si considerat de sfntul Vasile ca o marturisirea si o aparare a dreptei credintei. Astfel n canonul 6, el opreste nunta persoanelor canonice (adica clerici sau cei ce au fagaduit fecioria) care s-au unit n desfrnare si porunceste ruparea nsotirea lor cci aceasta este de folos i Bisericii spre ntrire, i ereticilor nu le va da prilej mpotriva noastr, precum c prin ngduirea de a pctui i-am atrage spre noi. n ierarhia bisericeasca Daca i se cere oricarui credincios de a pastra o viata curata, cu att mai mult rigoare sfintenie trebuie sa imparateasca n Ierarhia bisericeasca, ea fiind izvoare mntuirii prin care omul se rempace cu Dumnezeu prin Sfintele Taine care le sunt ncredintat. Asa n canonul 89 (din scrisoare catre horepiscopi) sfntul cere cercetarea amanuntita modului de viata tuturor celor ntra n cler: Se cerceta cu deamnuntul ntregul lor mod de via, de nu sunt brfitori, de nu sunt beivi, de nu sunt aplecai spre glcevi, de i-au educat tinereea lor ca s poat svri cele sfinte, fr de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Evr. 12, 14) mai departe: s-mi trimitei mie consemnarea slujitorilor bisericeti din fiecare sat, (...),care este modul lui de vieuire, (...) i curii Biserica, izgonind pe cei nevrednici din ea. Si n urmatorul canon din aceeasi scrisoara, izgoneste de la Altar pe toti episcopi care, vinovati fiind de simonie, s-au facut urmasi lui Iuda vnznd pentru profit a doua oar pe cel ce s-a rstignit odat pentru noi (canon 90). Preotul trebuie sa fie sfnt. Precum spune si Sfntul Efrem Sirul ca de nu esti curat ca Ioan Botezatorul si sfnt ca ngerii, nu poti fi preot, asa n canonul 27, care opreste din slujire n altar pe preoti care au

ajuns din nestiinta la o nunta neleguita, sfntul Vasile ntreaba: binecuvntarea este mprtire de sfinenie; iar cel ce nu are aceasta, din cauza greelii netiinei, cum o va da altuia?. n aceaasi logica ca celui ce s-a ncredintat Trupul si Sngele lui Hristos trebuie sa fie fara prihana n tot modul sau de viata, vedem importanta integritatii n canoanele 10 si 17 care opreste de la hirotonie cei ce n-au tinut un juramnt, a buna rnduiala casei lor n canonul 12 care opreste de la slujire cei ce s-au casatori de doua ore. Preoti si diaconi care sau spurcat cu buzele sunt oprit de la liturghie n canonul 70. CANONISIRE Orice lipsa a aceasta curatie trebuie sa fie corectat prin canonisire (aplicarea unui canon potrivit), adica o masura disciplinara spre ndreptare. Aceasta masura consista, cum a spus mai nainte, ntr-un anumit fara mpartasanie, si care, pentru pacatele grave, era alcatuit n 4 trepte: _Plngerea la usa bisericii; _Ascultarea n narthex, pna la sfrsitul liturghii catechumenilor; _Prosternarea n interiorul bisericii, tot pna la sfrsitul liturghii catechumenilor; _Starea mpreuna cu credinciosi la liturghia ntreaga, dar fara a se impartasi cu Sfintele Taine. Dar canonisirea nu e vazuta n gndul sfntului Vasile ca o pedepsea, ci ca un leac necesar pentru ntorcerea la sanatate sufleteasca, caci Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci sa se caisca si sa fie viu (Iez...). Duhovnici trebuie sa se amintesc ca singurul scop a aplicarii unui canon este vindecarea bolnavului, prin pocainta sa. Pocainta Pocainta este calea noastra de ntorcerea spre Dumnezeu pe care ne am departat prin cadere n pacat. Ne departam din acest pacat pentru a dobndi din nou sfintenia pierduta. Precum spune Sfntul Isaac Sirul, ca harul nu poate reveni dect pe usa prin care a plecat, asa pocainta celor lipsiti de curatie prin desfrnare trupeasca trebuie sa se manifesteze prin nfrnare si umiliriea trupului. Adevrata vindecare este ndeprtarea de pcat; drept aceea, cel ce pentru voluptatea trupului a lepdat harul, acela prin sfrmarea trupului i prin nfrnarea cu toat supunerea deprtndu-se de voluptile crora a fost subjugat ne va da dovada desvrit a vindecrii lui. Spune Sfntul Vasile n canonul 3 care condamna diaconii cazuti n desfrnare. Astfel n orice caz de neornduiala, el pune accentul mai nainte de tot pe reordinea vietii, care trebuie sa fie vazuta n mod concret. (Vezi de exemplu canonul 23 care porunceste despartirea casatoriilor ntre frate si surori, etc.) Timpul canonisirii Cum am vazut, canonisirea nefiind un scop n sine, ci un mijloc de vindecare, asa nici timpul canonisirii nu are nici o valoare n sine, ci valoara sa o are numai n functie de efectul sau. Vindecarea s se hotrasc nu dup timp, ci dup chipul pocinei declara canonul 2 despre avortul. Asa el poate fi micsorat, daca penintentul arata roade sincere pocaintei sale, adica marturisirea fierbinta, lacrimi, ndelung rabdarea n penintenta si viata vrednica de ndrumare. Caci multe sunt marturiile din Sfintele Scripturi din acest caz (Regele David, Manasi, Iezechia, etc..). Aceasta libertate de a putea micsora timpul epetimiei, preotul o are din puterea sa data de Hristos de a lega si a dezlega orice pacate n Numele Lui (canonul 74). Merita de a fi citat sfatul care l da Sfntul Vasile catre duhovnici n canonul 84: Toate acestea ns le scriem ca s se cerce rodurile pocinei; cci negreit nu dup timpul de peniten le judecm pe unele ca acestea, ci inem seama de felul pocinei. Iar daca cu

greu se vor despri de nravurile lor i vor voi sa slujeasc mai mult plcerilor trupului dect Domnului, i nu vor primi viaa cea dup Evanghelie, cu acetia nu avem nici o cauz comun. Cci noi n privina poporului nesupus i mpotriv gritor ne-am nvat a auzi c: Mntuind, mntuiete-i sufletul" (Fac. 19,17). Asprimea canonisirii Asprimea canonisirii depinde n primul rnd, binenteles, de gravitatea pacatului savarsit. Iata cteva exemple de epitimie dupa pacatele: _Lepadarea de Hristos: toata viata _Uciderea voluntar: 10 ani / involuntar: 20 de ani (canoane 56-57) _Avortul: 10 ani (canon 2) _Practicta vrajitoriei: 20 de ani (canon 65) _Incest: 20 de ani (canon 67) _Adulter: 15 de ani (canon 58) _Sperjur: 10 ani (canon 64) _Desfrul (sau concubinaj): 7 ani (canon 59) _Furtul: 1 sau 2 ani (canon 61) Etc... Dar ea depinde si din starea de tarie si mprejurarile n care sa afla Biserica n aceasta perioada. Astfel, n canonul 18 despre fecioarele cazute n pacate trupesc si vrsta canonica pentru fagaduintele, sfntul spune: Prinii notri, purtndu-se cu buntate i cu blndee fa de neputinele celor ce alunec, au legiuit s se primeasc dup un an, ornduind la fel ca pentru cei ce se cstoresc a doua oar. Dar mie mi se pare c, deoarece Biserica, sporind prin harul lui Hristos, se face mai puternic i acum se nmulete tagma fecioarelor, (...) uneia ca aceasta, si a se pedepsi riguros lepdarea ei de vot. Acest fapt reiese si n canonul 73 el porunceste ca cei ce s-au lepadat de Hristos sa fi exclus de Sfintele Taine pna la iesire din viata, n timp ce Parintii mai vechi, din perioada prigoanelor erau mai conpogortoare. Asa se explica faptul ca canoanele Sfntului Vasile sunt cei mai aspre din Pidalion, fiind compusi n epoca de aur a crestinismului, unde Biserica se bucura de o statornicie si de o influenta pe care nu le a avut frecvent n istoria sa. Un alt fapt care trebuie sa tine cont, este contextul n care pacatul a fost savrsit. n toate pacatele citate mai sus cu epitimia lor respectiva, sfntul distinge nsa variabile contexte care se canonisesc diferite. (Un mic exemplu n canonul 52, care declara ca daca o femeie naste n calatoria si lasa sa moare fatul sau, se socoteste ca ucidere, dar daca n-a putut porta grija de fatul din cauza lipsei celor necesare, sa se ierte). Cume spune sfntul n canonul 53 (despre casatoria prin rapire) : nu se judec formele, ci voina, si n canonul 30 despre rapirea : Iar pentru aceea ce nu se face cu sil nu este a se da socoteal,(...)caci noi nu avem s purtm grij de aparenele exterioare. Demn de remarcat este si faptul ca n ce priveste canonisire, se face o dinstinctie cnd se aplica la mireni sau la clerici. Cum remarca Pr. Prof. Dr. Alexandru Gherasim n articul sau intitulat Organizarea penitentei potrivit canoanelor Sfantului Vasile cel Mare : In general, in canoane se vorbeste de epitimii, la plural. Acestea au un dublu caracter. Pe de o parte, de masuri duhovnicesti, medicinale, care nu pot fi aplicate fara ca cel vizat sa consimta a fi canonisit; si chiar daca sunt aplicate fara consimtamantul penitentului, ele nu isi ating scopul. In astfel de cazuri epitimia este una si aceeasi: oprirea de la Sfanta Impartasanie (afurisirea sau excomunicarea); ceea ce variaza este durata opririi, care se stabileste in functie de gravitatea pacatului si de chipul pocaintei faptuitorului. Pe de alta

parte, epitimiile au si un caracter juridic, in special atunci cand se prezinta ca pedepse aplicate membrilor clerului si celorlalte persoane cu un statut aparte in Biserica, cum ar fi monahii. In acest caz, ele se aplica indiferent de consimtamantul celui sanctionat; si chiar daca nu determina o indreptare a aceluia, aceste pedepse au rolul de a proteja comunitatea bisericeasca. (link la subsol)

III) Aspectele practice si duhovnicesti


Dupa ce am vazut n larg despre ce e vorba n aceste canoane, ce este scopul lor, asprimea lor, (), putem sa ne ntrebam daca mai pot sau nu fi aplicate n vremea noastra ? Din prima vedere ar parca cam greu caci propun epitimie destul de aspre si starea de tarie Bisericii nu este acelasi astazi dect n vremea Sfntului Vasile cel Mare.. Totusi, chiard aca mprejurile s-au schimbat, firea umana nsa nu s-a schimbat, pacatele ramne aceleasi si ntlnim nca aceleasi probleme n viata Bisericii n zilele noastre (mai ales n ce priveste avortul de exemplu, etc.). Deci, nici nu putem n nici un caz sa le respingem. Trebuie atunci sa le folosim cu mult discernament, facnd echivalenta cu altii canoane Bisericii noastre, si tinnd cont ca toate canoanele nu judece aceasi greseala din aceasi maniera, dar n functie de vreme si mprejurarile a societatii, Sfintii Parinti au stiut totdeauna cu ntelpciune sa fac dreapta socoteala ntre acrivie si iconomie, viznd cea mai buna eficienta pentru Biserica lui Hristos. Cum spune Sfntul Apostol Pavel Cu cei slabi m-am fcut slab, ca pe cei slabi s-i dobndesc; tuturor toate m-am fcut, ca, n orice chip, s mntuiesc pe unii. (I Co 9, 23). Din aceasta parere era parintele Cleopa Ilie care sfatuia : Asa sa fiti, ntre scumpatate si iconomie; adica ntre asprime si blndete. Daca vreti sa fiti preoti buni, folositi canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic din anul 680, care da putere episcopului si preotului sa rnduiasca canonul la spovedanie, cum l va lumina Dumnezeu, dupa caz, dupa putere si cu dreapta socoteala; trebuie sa calatoreasca preotul ntre scumpatate si iconomie. Calea de mijloc, calea mparateasca.; Totdeauna trebuie sa faci o echivalenta ntre canoanele Sfntului Ioan Pustnicul, care sunt cele mai pogortoare, si ale Marelui Vasile, care sunt cele mai aspre. Deci, asa cum cauta doctorul diagnosticul la bolnavi, asa cauta sa faci media ntre aceste canoane. (nota subsol) Maiestria duhovnicului este cea mai ascutita, si cu multe grija sfnta preotul trebuie sa treteaza cei ce vin sub epitrahilionul sau ca fiul risipitor la casa parinteasca. Nu exista n toata lumea ceva mai scump dect un suflet si Sfintii Parinti spuneau ca preotul trebuie sa se tina la spovedanie nainte sufletul crestinului cu frica si cutremuri ca n Sfntul Altar n fata Sfintei Mese. Este interesant de amintit si faptul ca micele boluri de tesut n partea de jos a epitrahilului reprezinte sufletele credinciosilor care sunt ncredintat preotului de Hristos si la care va trebuie sa dea contul. (P Paisie Sihla) Un alt parinte sfnt din zilele noastre, Paisie Aghioritul, spunea ca preotul care la spovedanie se contente doar de a aplica canoanele la litere fara sa tine cont de starea sufleteasca a penintentului poate sa-l duce la moartea (duhovniceasca) din nepasarea sa si va fi socotit de Hristos ca un ucigas. Iar Parinte Cleopa spunea nca Ca parinte, sa-ti fi mila de om, cum i este mila lui Dumnezeu de noi cnd gresim si nu ne leapada. Putem conclua ca este neaparat de necesar pentru un preot duhovnic sa cunoasca bine Sfintele Canoane Bisericii noastre, caci ei sunt cod al Duhului Sfnt dupa Sfintii Parinti, si Mare prapastie si mare primejdie este pentru preot sa nu cunoasca canoanele spunea Sfntul Ioan Gura de Aur. Dar trebuie sa le foloseasca cu discernament, ca niste instrumente date de spitalul Biserica spre vindecarea bolnavilor de pacate si de patime. Ca sa aiba acest

discernament preotul trebuie sa fie luminat de Duhul Sfnt, prin care el poate (sau mai bine zis Hristos prin el) dezlega pacatele penitentilor. Din aceasta cauza el trebuie sa petreaca tot timpul Tainei Spovedanii ntr-o rugaciunea fierbinte si tainica ca sa l lumineze Dumnezeu si ca El lucreaza, asculta, vorbeste, sfatuieste, mngie prin el, slujitorul sau, cum nvata Parintele Sofronie de la Essex. Nu c de la noi nine suntem destoinici s cugetm ceva ca de la noi nine, ci destoinicia noastr este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a nvrednicit s fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru c litera ucide, iar duhul face viu. (2 Co 3, 5-6)