Sunteți pe pagina 1din 696

Partea a III-a Protecfia europeanl a drepturilor omului gi dreptul procesual penal romf,n

Capitolul I Obliga{ii procedurale pozitive


Secfiunea 1. Considerafii introductive
132.

Noliuni.

132. Nofiuni. Curtea Europeand a ardtat in mod constant in jurisprudenfa sa cd art. 2 se plaseazd printre articolele primordiale ale Convenliei europene gi c6, inrpreund cu art. 3, consacrd una dintre valorile fundamentale ale societ5{ilor democratice care formeazi Consiliul Europei'). Protecfia drepturilor pre-v_dzute de art, 2 gi art.3 din Convenlia europeani presupune existenla in sarcina statului, pe lAng[ obligafiile substanfiale (pozitive sau negative), gi a obliga{iei procedurale2) de a lua toate mdsurile pentru ca actele ce aduc atingere acestor drepturi s6 fie supuse unei anchete independente gi publice care sd vizeze,pe de o partg identificarea gi sancfionarea celor responsabili3) $i, pe de altd parte, asigurarea acceirihiiefdCiiv al celui ce a fbcut pldngerea la desfbgurarea ancheteiar. Curtea Europeani aardtat ci interdicfia legal6, de naturd generalf,, pe care art.2 o impune agenfilor statului de a catza in mod ilegal moartea, ar fi in practicl ineficace, dacd nu ar exista o proceduri care sd permitd controlarea legalitlfii recurgerii la fbrla letald de cdtre autorit[file statului5). Obligafia efectudrii unei anchete existd gi in cazul in care moartea nu a fost provocatd prin acfiunea agentilor statului, ci pdn actele

A se vedea: CEDO, hotdr6rea din I iulie 2003, in cauza Finucane contra Marii Britanii, parcg.67-71; CEDO, hotdrdrea din l1 septembrie 2007, in cauza Teren Aksakal contra Turciei,
parag. 82.
Pentru o analizddetaliatL,a se vedea: F. Tulkens, Le droit a la vie et le champ des obligations des 6tats dans la jurisprudence r6cente de la Cour europdenne des droits de I'homme, in M6langes en hommage au doyen G. Cohen-Jonathan, Ed. Bruylant, Bruxelles,2004, vol,
2)

r)

2,p.1605-1626;

jurispruden{a Cu(ii Europene a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucuregti, 2005, p.27-36. 3) A se vedea CEDO, hotirirea din 28 octombrie 1998, in cauza Asenov f .a. contra Bulgariei, parag.102, a) A se vedea J- F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p. 136. 5) A se vedea CEDO, hotdrArea din 19 februarie 1998, in cauza Kaya contra Turciei,
parag. 86.

D. Bogdan, Dreptul la via{d, in D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi 9i libertd{i fundamentale in

325

133

Obligafii procedurale pozitive

unor te4e persoaner). Scopul unei asemenea anchete este acela de a asigura aplicarea efectivb a legilor interne care protejeazh dreprul la viald gi tragerea la rdspundere a celor vinovafi pentru provocarea decesului2). Tot astfel, analiz?nd obligafia procedurald prevdzutd de art. 3, instanla europeand a arbtat3) ca in situalia in care: ,,o persoand sus(ine in mod intemeiat c[ ar fi fost victima unor tratamente contrare art. 3, din partea polifiei sau a altor servicii similare ale statului, dispozifia menJionati, coroboratd cu obliga(ia generald a statului prevdzutd la art. I , de a recunoa$te oricdrei persoane aflate sub jurisdic{ia sa drepturile 9i libertalile definite in Convenlie, impune implicit cerinfa des{dgurdrii unei anchete oficiale efective. O asemenea anchet6, la fel ca gi cea impusd de prevederile art.2, trebuie sd fie de naturd sd conduc[ la identificarea gi sancfionarea persoanelor vinovate.in cazcontrar, interdicfia legalS generali a tratamentelor inumane sau degradante ar fi lipsiti de eficienfa practici, in ciuda importanlei sale fundamentale, gi s-ar crea posibilitatea ca in unele cazuri agenlii statului, beneficiind de o cvasi-impunitate, sd calce in picioare drepfurile persoanelor aflate sub supravegherea lor."

Sec{iunea 2-^. Obligafia procedurali previzutl ^ de articolul 2 din Conven{ia europeanl


I
33.

Anchetd ofciald Si efectivd.

133. Anchetl oficiall pi efectivd. Ancheta desftpuratd in vederea garantdrii drepturilor prevdzute de art. 2 din Convenlia europeand trebuie sd fie oficiald gi efectivd. Pentru ca o anchetd cu privire la omor sau rele tratamente sdvdrgite de agenfi ----.,ai statului sd fie consideratd efectivd este necesar ca persoanele care conduc ancheta ' gi cele care Fc cercetdrile sd fie independente de cele implicate in evenimentea). Aceasta presupune nu doar absen{a oricdrui raport ierarhic sau institutional, dar gi o
independenld concretds)_,' Astfel, Curtea Europeani aratb, cd independen,ta g! impar{ia1ltatea acestor per-soane trebuie sd fie atdt in drept, cdt gi in fapt6r

r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 iulie 1998, in cauzaErgi contra Turciei ,parag.82. 2)A se vedea CEDO, hotir6rea din 4 mai 2001, in cauza Hugh Jordan contra Marii Britanii, parag. I 05 r) A se vedea: CEDO, hot5rdrea din 9 noiembrie 2006, in cauza Melinte contra RomAniei, parag.24; CEDO, hotdrArea din 12 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra RomAniei, parag. 101; CEDO, hotlrdrea din 3 iunie 2003, in catzaPantea contra Romdniei, parag. 199; CED{, hotdrArea din 6 aprilie 2000, in cauzaLabila contra Italiei, parag. 131. f)1A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec contra Turciei, parag. 81-82. 5)A se vedea: CEDO, hotbrdrea din 4 mai 2001, in cauza Kelly contra Marii Britanii, parag. 114; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1998, in cauzaErgi contra Turciei, parag. 83-84. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea Marii Camere din 6 iuliE 2OO5,l;a;nta Nachova g.a. contra Bulgariei, parag. l12.

326

Obligafia procedurald prevdantl, de articolul 2 din Convenfia europeand

133

Ancheta trebuie sd fie efectuati din oficig, nefiind posibil ca aceasta sd fie condi{ionatd de depunerea unei plangeri de cdtre rudele defunctului sau ca acestora din urmd sd le fie impus s6-gi asume responsabilitatea unei proceduri de anchetdr). Simplu fapt cd autoritifile sunt informate de existenla unui deces dd nagtere rpso facto unei obligafii, ce decurge din art. 2, de a,desfbgura o ancheti efectivd cu privire la circumstan{ele in care s-a produs decesul2)... Pentru ca o anchetb ce vizeazd moartea unei persoane s6 fie consideratd efectivd, ea trebuie si fie aptd sd conducl la identificarea gi eventuala pedepsire a vinovatilor3): Nu este astfel prevdzutd o obligafie de rezultat, ci una de mijloacea).J Autoritefile trebuie sI ia toate mdsurile ce sunt in mod rezonabil accesibile pentru

administrarea de probe privind faptele analizate; ca <le exemplu declara{ii ale martorilor 6Culaii, expertize gi, in funclie de circumstanlele fiecdrui caz, efectuarea unei autopsii apte sd furnizeze o eviden!6 completd gi precisd a r[nilor gi o analiz[ obiectivi a constatirilor clinice, mai ales a cauzei morlii. Orice deficienli a anchetei, care diminueazd capacitatea acesteia de a stabili cauza morlii sau persoana responsabil5 riscb sd
ducd la concluzia cd ancheta nu corespunde prevederilor art.2s). Natura gi gradul anchetei care satisfac pragul minim de efectivitate depind de circumstan{ele cauzei. Ele sunt apreciate pe baza faptelor relevante gi avdnd in vedere realitdfile practice ale muncii de investigare. Nu este posibil sd se reducd varietatea situaliilor care ar putea apdrea la o simpl[ listd de acte de investigare sau alte tipuri de criterii simplificate6). Astfel, Curtea Europeand aratl cd, obligalia pozitivd prevdzutd de art. 2 nu trebuie interpretatI in sensul cd aceasta ar impune autoritdtilor o sarcin[

imposibild sau disproporfionat5T). r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 5 iulie 2007 in cauza Celniku contra Greciei, parag. 60; CEDO, hotirdrea din 14 martie 2002,in cauza Paul gi Audrey Edwards contra Marii Britanii, parag.74. 2)X se vedea: CEDO, hotirArea din 6 iulie 2006, in cauza Kavak contra Turciei,parag. 45; CEDO, decizia din 27 septembrie 2007 , in cauza Faye! contra Franlei, parag. 73. in doctrind s-a re[inut cd o asemenea anchetd trebuie realizatdin-iGte cazurile in care un delinut decedeazd sau se sinucide, sau in care un individ afirmd, de o manierd credibild, cd a fost supus de polilie sau alte autoritef ale statului unui tratament contrar articolului 3, ori in cazurile de disparilie a unei persoane in circumstanfe care pot fi privite ca amenintAndu-i viala (D. Bogdan, Dreptul la via{d, op. cit., p. 28). 3) A se vedea CEDO hotlrArea din 20 mai 1999, in cauza QEtf contru Turciei, parag. 88. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrie 2007, in-cauza Brecknell contra Marii Britanii, parag.66. s) A se vedea: CEDO hot[rdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag. 88; CEDO, hot6rArea din 5 iulie 2007 in cauza Celniku contra Greciei, parag. 62; CEDO hotdrdrea din 22 martie 2005, in cauza Gungor contra Turciei, patug.69; CEDO, decizia din 27 septembrie 2007, in cauza Fayed contra Franfei , parug.75; CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 2000, in cauza Salaman contra Turciei, parag. 106. 6) A se vedea: CEDO hotdrArea din 8 iulie 1999, in cauza Tanrrkulu contra Turciei, parag. l0l- I l0; CEDO, hoterarea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec contra Turciei, parag. 79-81. 7) A se vedea CEDO, hotirdrea din 27 noiembrie 2007, in cauza Brecknell contra Marii
Britanii, parag. 70. 327

133

Obligafii procedurale pozitive

Orice carenld a anchetei ce poate afecta capacitatea sa de a stabili cauza decesului

victimei sau de a identifica persoanele responsabile de aceasta poate conduce la concluzia lipsei caracterului efectiv al acesteiar). In acest context, s-a apreciat cd exigenfele de promptitudine gi diligenfd rezonabild sunt implicite anchetei efective2). Desfdgurarea cu promptitudine a anchetei este necesard pentru a pistra increderea publicului in respectarea principiului legalitIlii gi pentd a evita orice aparenla de complicitate sau de toleranfd cu privire la actele ilegales). Ancheta sau rezultatele acesteia trebuie sd fie intr-o anumit[ misurd supuse controlului public, pentru a garanta cI persoanele responsabile vor fi trase la rlspundere. Gradul acestui control vanazd, in funclie de particulariteflle fiecerei cauzea). in toate siFra(iile trebuie sd se permitd rudslor victimei accesyl !9 prqc-eduri, in mbsura in care aceslaste necesar pentru garantarea intereselor legitime ale acestoras). In cazul in care incdlcarea dreptului la vial6 sau la integritate corporali nu este produsd in mod intenfionat, obligafia procedurald pozitivd stipulatd in art. 2 nu presupune exercitarea, in toate cDffie, a acliunii penale. in cazul culpei medicale, aceastd obligatie este indeplinite $i in situalia in care victima poate exercita acliunea civild in fata instantelor civile (independent de existenla unui proces penal), ce piesupune posibilitatea oblinerii unei despdgubiri ca urmare a stabilirii responsabilitigii doctorului 9i a publicirii hotdrdrii judecitoregti. De asemenea,_rylr_qne-g unor sancfiuni disciplinare ca urrnare a anchetei efectuate de autorit[fi satisface exigenfele art.26). ' in cauta Dodov contra BulgarieiT), reclamantul a invederat incdlcarea obligaliei procedurale ce decurge din art. 2 ca urmare a modalitdtii defectuoase de desfrgurare a anchetei cu privire la disparilia manl{ sale (suferindd de maladia Altzheimer) din spitalul pentru belrani in care fusese intematii. Curtea European[ a constatat cd in ciuda existenlei in dreptul bulgar a trei remedii (penal, disciplinar gi civil), in concret autoritdtile nu au asigurat posibilitatea efectivd de a fi stabilite faptele privind disparilia mamei reclamantului, precum gi a persoanelor
sau instituf

iilor responsabi le.


CEDO, hotirdrea din 4 mai 2001, in cauza Hugh Jordan contra Marii Britanii,

r)A

se vedea

parag. 127.
2) A se vedea: CEDO hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag. 89; CEDO hotdrdrea din 22 martie 2005, in cauza Gungor contra Turciei ,parag.70. 3)A se vedea: CEDO hotdrdrea din 17 ianuarie 2008, in cauza Khatsiyeva g.a. contra Rusiei, parag. 144' CEDO hotSrdrea din 8 iulie 1999, in cauza Tannkulu contra Turciei, parag. I l0; CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrie 2007, in cauza Brecknell contra Marii Britanii, parag. 65. a) A se vedea CEDO, hotiirdrea din 4 mai 2001, in cauza Shanaghan contra Marii Britanii,

parag.9l-92.
5)A se vedea: CEDO hotdrdrea din l7 ianuarie 2008,-in eagza Khatsiyeva g.a.contra Rusiei, parag. 144; CEDO, hotirArea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec Contra Turciei, parag. 82; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2001, in cauza Kelly contra Marii Britanii, parag. 95. 6) A se vedea CEDO, hotbrdrea din l7 ianuarie 2002,incauza Calvelli gi Ciglio contra Italiei,

parag.5l.
7) A se vedea CEDO, hotirArea parag. 89-97.

din l7 ianuarie 2008, in

cauza Dodov contra Bulgariei,

328

Obligalia procedurali previzuti de arlicolul 2 din Convenlia

europeand

133

Instanta de la Strasbourg a constatat cI ancheta penald a avut lungi perioade de inactivitate, actele principale (audierea personalului medical) fiinci efectuate la cdliva ani dupd data disparifiei mamei reclamantului, ca urmare a insistenfelor acestuia din urmd. Instanfa europeand a mai ar6tat cd aceste intArzieri nu nuriiai cd au irnpiedicat bu4a- desfdgurare a anchetei, dar au demonstrat 9i dispreful pentru interesul public ca erorile din cadrul sistemului de sdndtate sd fie stabilite prompt, pentru a permite propagarea acestor informafii, in vederea prevenirii repetdrii unor erori similare 9i imbunetelirii siguranfei benefi ciarilor serviciilor medicale. De asemenea, instanla europeand a constatat c[ nicio sancfiune disciplinard nu a fost aplicatfl aSfstbntelor medicale de cdtre autoritdtile competUmq-degi proeuronrJardtase cd acestea nu gi-au indeplinit obliga{iile prevdzute de lege. in ceea ce privegte procesul civil privind acordarea de daune morale, cauzate de disparilia mamei sale, pomit de reclamant impotriva Ministerului Muncii gi Sdnltdfii Sociale, autoritifilor locale (ce erau responsabile de spital) gi Ministerului de Interne (pentru insuficienla eforturilor depuse in gdsirea mamei sale), Curtea Europeand a constatat cd la mai bine de l0 ani de la introducerea acfiunii nu fusese incd pronunlatd nici mdcar o hotdrdre in primd instanf[, astfel c[ acestea nu au produs rezultatul urmdrit de art. 2: stabilirea faptelor privind disparilia mamei reclamantului gi a persoanelor responsabile in mod efectiv qi prompt. in literatura de specialitater) s-au relevat a fi incllc[ri,ale obligafiei procedurale pozitive refinute de Curtea Europeanl urmdtoarele situalii: ,,ancheta nu viza determinarea circumstanfelor exacte ale mo(ii, ci dacd victima suferise rele tratamente anterior mor[ii2); ancheta nu s-a desfbgurat cu promptitudine sau diligenfd rezonabildr); ancheta a awt o intindere limitatl ca obiective gi o duratd scurtda); ancheta nu a fost condusd de persoane independente de cele implicate in evenimentele litigio-asefl; decizia de a nu urmdri penal nu a fost motivatd, iar raportul de anchetd nu a fost fEcut public Ai rezultatele anchetei nu au fost comunicate recFmarTtutui, IipSind astfel el-emeniele=de control pUblic Ai accesibilitate a apropiafilot'r; pdrin{ii victimei nu ari'awf posibilitatea de a pune intreblri martorilor gi au trebuit sI agtepte publicarea raportului de anchetd pentru a afla toate dovezile privind fapteleT); nu au fost luate mdsuri de prezervare a dovezilor la locul faptei gi nu a., fosf efectuate toate masurAtorile .r.__-r;r"r't,; fast inldturatd depozilia unui martor esenfial, numai pe baza declarafiilor acuza{ilor sau

D. Bogdan, Dreptul la viafE, op. cit., p. 33-35. A se vedea CEDO, hotlr6rea din 27 iulie 2004,in cauza A.A. $.a" contra Turciei. r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 8 aprilie 2004,in cauza Tahsin Acar contra Turciei. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Akkog contra Turciei. 5) A se vedea CEDO, hotirdrea din 28 martie 2000, in cauza Mahmut Kaya contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotErdrea din I iulie 2003, in cauza Finucane contra Marii Britanii. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 martie 2002in cauza Paul gi Audrey Edwards contra
2)

t,

Marii Britanii.
8) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 26 februarie2004,incauza Nachova $.a. contra Bulgariei.

329

134

Obligafii procedurale pozitive

a colegilor acestorar); nu a fost efectuatd o reconstituire, degi aceasta era necesare2); riu a existat un examen medico-legal corespunz6tor sau o autopsie, nefiind posibil5 stabiliiEa cauz:ei morfii3r; raportul de autopsie nu conlinea informalii importante care ar fi putut clarifica circumstanfele morliia); nu au fost audiali unii martori culari5)' nu au fost audiati membrii familiei decedatului6)."

Secfiunea a 3-a. Obliga(ia procedurali prevtrzutl de articolul3 din Convenfia europeani


I 34.

Interdiclia generald privind tortura Si tratamentele inumane sau degradante.

134. Interdicfia generali privind tortura gi tratamentele inumane sau degradante. tni6fdiclia absolutd inscrisd la art. 3 din Convenlia europeand implici pentru autoritllile nafionale datoria de a desfbgura o anchetd oficiald efectivd atunci cdnd o persoand invoc[, in mod intemeiat, cd a fost victima unor acliuni contrare art. 3, comise ilr__implejurdri suspecte, indiferent de calitatea persoanelor in cauzd7). aceast[ obligalie procedurald pozitivd,se impune in virtutea neCesitdlii de a eficientiza -Astfel, in practicd interdicfia generalS privind tortura gi tratamentele inumane sau degradante pe care o edicteazd art, 3, privdndu-i de orice impunitate pe agenfii statului care nu ar respecta aceasti interdictie8). Curtea Europeand a ardtat cd pldngerea legatd de existenfa tratamentului interzis trebuie si fie ,,susfinutd" nu neap[rat aprecierea fbcutl, pe nedrept sau pe bund dreptate de victim[ in privin{a identitefi ,,presupugilor fbptuitori": odatd sesizate corespunzdtor conform cdilor legale existente, instanlelor na{ionale le revine sarcina de a supune faptele aduse in atenlia lor examenului cel mai scrupulos pe care il cere a{. 3. Aceastd anchet6 trebuie sd poatd conduce nu numai la identificarea, ci 9i la pedepsirea vinovalilorel. '' t;' Considerentele Cu4ii Europene dezvoltate in materia dreptului la viafd cu privire la condifile ce trebuie satisficute de anchetd pentru a satisface exigenfele art. 2 se aplicb mutalis mutandis gi in domeniul protejat de art. 3 din Convenfia europeand.

CEDO, hotdr6rea din 14 februarie 2002, Abdurrahman Orak contra Turciei. se vedea CEDO, hotdrirea din 26 februarie 2004, in cauza Nachova g.a. contra Bulgariei. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 2000, in cauza Salman contra Turciei. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 1998, in cauza Kaya contra Turciei. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Akkog contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 2004,in cauza ikincisoy contra Turciei. 7) A se vedea CEDO, hotirdrea din 21 iunie 2007,in cauza Macovei g.a. contra Romdniei, parag.46. t) A se vedea Fr. Sudre, Drep[tl european gi intemalional al drepturilor omului, op. cit.,
se vedea

r)

2)

p.224.
e)

se vedea CEDO, hotiirArea

din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra Romdniei,

parag. 47.

330

Obliga{ia procedurald ptevdzvtl, de articolul 3 din Convenfia europeani

134

in doctrindr) s-a refinut existenla unor condamndri ale statelor pentru incdlcarea obligaJiei procedurale prev[zute de art. 3 din Conven{ia europeani, in urmdtoarele cazuri:,,organele care efectuau ancheta nu erau independente de cei anchetafi2l; lipsa de promptitudine gi de di_ligen!6 in efepfuary4 anchetei3); achitarea celor acuzali de rble tratamente pe motivul cd nu au fost identificali de catre victime, in condiliile in care victimele nu avuseserd ocazia de a-i vedea in cursul anchetei pe acuzafia); neindeplinirea de Cdtre procuror a obliga{iei de a aduna gi inregistra dovezi care s6 stabileascd cu exactitate faptelesl; neorganizarea unei confrunt[ri intre victimd 9i agresori6)sau intre martori ale cdror declaralii erau contradictoriiT); insuficienta evaluare a credibilitalii declaraliilor contradictorii fbcute in cursul anchetei8); imposibilitatea autoritafilor de a-i identifica pe cei care-l interogaserd pe reclamant, acesta afirmdnd cd fusese bdtut in cursuf interogatoriuluie); examinarea medicaldrealizatd dupd un timp in care urmele agresiunii puteau sd dispardr0); deciziile de respingere a pldngerilor nu erau motivaterr); neindeplinirea obligaliei ca victima unui viol comis de un agent al statului sd fie examinatd de doctori cu competenli speciald in acest domeniu gi a cdror independenfd nu este limitatd de instrucliunile date de autoritdtile ce efectueazd ancheta in privinfa obiectivelor examindriir2); dupd efectuarea unei anchete care a dus la identificarea celor vinovafi, procurorul nu a declangat acfiunea penald impotriva acestora.rr)" in nenumdrate rdnduri instanfa europeand a drepturilor omului a sanc{ionat statul romAn pentru incdlcarea obligafiei procedurale pozitive prevdzute de art. 3 din Convenjia european[. De pild6, in cauza Pantea contra Romdniei, Curtea Europeand a apreciat cd exist6 o incilcare a exigenleloi-art g ain eonven{ia europeani, intrucdt autoritdfile romdne nu au realizat o anchetd aprofundatd gi efectiv[ cu privire la pldngerea reclamantului ce avea ca obiect relele tratamente, la care pretindea, cu temeinicie, cd a fost supus in
perioada de arestare preventivb. in motivarea acestei solu{ii instanfa de la Strasbourg a ariltat: ,,a) Cu privire la caracterul diligent al anchetei Curtea noteazl c6, prin referatul din 20 octombrie 1997,

parchetul a respins pldngerea impotriva codelinulilor ca tardiv introdusS, intruc6t D, Bogdan, Dreptul de a nu fi supus la tortur6, tratamente inumane sau degradante, in D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi 9i libertdli fundamentale in jurispruden{a Curfii Europene a Drepturilor Omului, op. cit., p.97-99. 2)A se vedea CEDO, hotdrArea din I iunie 2004, in cauza Altun contra Turciei. r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 iulie 2000, in cauza Dikme contra Turciei. a)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2004in cauzele Bati g,a. contra Turciei. 5)A se vedea CEDO, hotdrArea din 1 iunie 2004in cauza Altun contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 16 decembrie 2003, in cauza Kmetty contra Ungariei. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 4 decembrie 2003 in cauza M.C. contra Bulgariei.
8) e)

t)

Ibidem.

rr)Ibidem.
12)

A se vedea CEDO, hotdrArea din l9 iunie 2003 in cauza Hulki Gtineg contra Turciei. r0) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003 in cauza Poltoraski contra Ucrainei. A A
se vedea se vedea

rr)

CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 1997 in cauza Aydin contra Turciei. CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, in carrza Egmez contra Ciprului.
331

134

Obliga{ii procedurale pozitive

aceasta fusese depusd dupd expirarea termenului previzut de articolul 180 din Codul pnal, coroborat cu articolul 284 din Codul de proceduri penald, Sub acest aspect, Curtea amintegte faptul cd modul de incadrare juridici a faptelor este,in cauz6, esential, in mdsura in care de aceastii calificare depinde considerarea pldngerii reclamantului ca tardivl (ea fiind calificatl drept plAngere prealabild - n.n.) sau ca introdusd in termen (avind valoarea unei pldngeri penale - n.n.).

Curtea noteazd cd reclamantul, in pldngerea sa din 24 iulie 1995, a calificat tratamentele la care a fost supus de cdtre codefinufi ca tentativi la omor sau tentativd la vdtlmare corporalS gravd, infracliuni previzute de articolul 174, respectiv 182 din Codul penal, pentru care acliunea penald se pune in migcare din oficiu, nefiind necesare, in acest scop, introducerea, intr-un anumit termen, a unei plAngeri prealabile. in schimb, parqhelul a apreciat cd faptele constituiau elementul material at infrac{iunii de loviri 9i alte violenfe, prevdzute de articolul 180 alineatul (2) din Codul penal, dispozifie care, coroboratl cu articolul 284 din Codul de proceduri penald, prevede cd
acfiunea penald se pune in migcare la plAngere prealabild gi c[ persoana vdtdmatd poate introduce aceastd plAngere in termen de 2 luni. Curtea noteazd, in continuare, cd ceea ce distinge elementul material al infracliunii de loviri gi alte violenfe de cel al vdtdmdrii corporale grave este, in special, numdrul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare gi consecin{ele faptei asupra s[ndtSfii dacd lovirile au avut sau nu ca efect pierderea unui organ sau sim] ori o infirmitate permanentd fizicd sau psihicS. Curtea estimeazd cd in spefl un rol decisiv

revenea stabilirii, de cdtre Parchet, a consecinfelor pe care incidentul cu codefinutii le-a avut asupra stdrii de sdnbtate a reclamantului. Or, Curtea rem4qqd faptul cd abia la un an dupl depunerea plAngerii parchetul a gilplq efectuarea unei expertize medico-legale. Mai mult, raportut de i:ipertiza a ftist finalizat abia la 27 august 1997,adicd,la mai mult de doi ani gi gapte luni de la

incident.
i-n ceea ce privegtg referatul prin care a fost respinsl pldngerea reclamantului, Curtea dezaprobd, in mod special, faptul cd procurorul a concluzionat atdt de rapid cd leziunile suferite de reclamant i-au cauzat acestuia o incapacitate temporard de muncd de l8 zile, intemeindu-s9p9 un raport de expertizd care preciza, inci de la inceput, cd reclamantul nu s-a prezentat la examenele medicale recomandate. Or, Curtea apreciazd ca deosebit de surprinzdtor faptul c6, degi reclamantul a declarat, la data de I I iulie 1997, cd a efectuat toate examenele recomandate 9i cd a depus rezultatele acestora la laboratorul de medicind legald, parchetul nu a acordat atenfie acestei contradictii, degi era vorba de un aspect esenfial, de care depindea calificarea faptelor 9i, in consecin!5,

posibilitatea de a angaja rdspunderea fbptuitorilor. Curtea menlioneazd cd, din actele dosarului, nu rezultd dac[ parcheful a admis cererea rec_lamantului de a fi supus unui examen tomografic, examen ce bi fi permis s[ se stabileascd, cu precizie gi in mod obiectiv, dacd leziunile au generat sau nu o infirrnitate, in-sensul articolului 182 din Codul penal. Curtea noteazd cd un astfel de examen medical a fost recomandat gi de medicii care l-au tratat pe reclarnant dupd
punerea sa in libertate in scopul stabilirii

stirii

sale de sindtate.

332

Obligafia procedurald prevdzut?i de articolul 3 din Conven{ia europeand

134

b) Cu privire lq ancheta impotriya Curtea noteaz[ cd parchetul a dispus -galdienilor, respingerea ca nefondatd a pldngerii impotriva gardienilor P.S. $i S.A: gi impofiiva comandatului adjunct al penitenciarului (. . .). Este adev[rat, a$a cum de altfel indicd gi Guvernul, cA autoritdtile interne nu au manifestat pasivitate in procedura penald iniliatd ca urrnare a pldngerii reclamantului, totugi, in opinia Cur[ii, absenta inactivitdlii nu este suicient[ pentru a exonera statul de responsabilitatea care ii revine, sub aspect procedural, potrivit dispoziliilor articolului 3 din ConVenlie. Curtea reamintegte, in aceastd privinfd, c[ autoritdfile nu hebuie sd subestimeze importanfa mesajului pe care ele il transmit persoanelor implicate gi publicului larg, atunci cdnd decid sd inceapd sau nu urmlrirea penald impotriva unor agenfi ai statului acuzali cd au supus o persoand unor tratamente contrare articolului 3 din Conven{ie. Curtea apreciazd, in special, ci autoritdfile nu trebuie si sugereze in nici un caz, cd, sunt dispuse sd lase nepedepsite astfel de tratamente. in spef6, Curtea noteazd, c6 in referatul elaborat la finalizarea cercetdrii penale, parghetu! s-qliqitql sA afirme cd acuzatllle reclamantului impotriva gardienilor P.S. gi S-.A. $i impotriva comandatului adjunct P.V. sunt nefondate. Or, in absenla unor motive convingdtoare de naturd sd justifice numeroasele contradjclii inge-declarafiile delinulilor, cgle ale reclamantului 9i ale gardienilor gi menfiunile din registrul penitenciarului, o asemenea concluzie nu poate fi acceptatS. in special, Curtea apreciazl, ca deosebit de surprinzdtor faptul cI parchetul nu a incercat str clarifice, in referatul mentionat, motivul pentru care in registrele penitenciarului 9i in figele medicale completate la infirmeria inchisorii, acte care au fost solicitate de parchet gi depuse la dosar, era men{ionat fapful ci reclamantul se autoagresase. Curtea dezaprobd faptul ci, degi existau declarafii concordante ale mai multor martori cu privire la refuzul gardianului S.A. de a interveni pentru a-l apdra pe reclamant gi cu pnvire imobilizarea acestuia de clhe acest gardian, la ordinul comandantului adjunct al penitenciarului, parchetul nu a menlionat gi nu a justificat in nici un fel aceste fapte

in amintitul referat." ln cauza liuir"" contra Romdnieir), ancheta efectuatd in privinfa poliligtilor Poliliei
Piatra-Neamt,gg\z_alr cq

mai intdi de cltre Parchetul de pe ldngl Tribunalul Neam! gi de cdtre Inspectoratul


Jude{ean de Polilie Neamf. Curtea Europeand a constat cd acest fap_lqU este cotnpa.t_ibil cuprincipiul lipsei oricdrui raport ierarhic sau institulional intre persoanele care conduc cercetlrile gi cele implicate in e_v_gnimente.

3I-!,UpUllq,tele tratamente pe reclamant,'a fost

ef6dtuatd

Ulterior, competenfa solufiondrii acestei cauze a fost declinat{ c6tre Parchetul Militar Bacdu care,_ fbrd a-l fi audiat pe rEclamant, a dispus neinceperea unnEririi penale cu privire la poliligtii acuzali de rele tratamente, refindnd ci nu existd probe din qqle s[ rezulte cd acegtia ar fi s6v{rgi! fap!3,_
Instanfa europeand a statuat cE procurorul militar care a condus ancheta nu satisface exigenfele de independenfb fald de cel anchetat cg.rytg Cg art.- 3 .{.i-q -Qq.nveniia europeand, flind ofi1er activ, ba gi poliligtii, care la data evenimenteior frceau parte din
f

se vedea

CEDO, hotiirdrea din l2 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra Rom6niei.


JJJ

134

Obligaf ii procedurale pozitive

structura militar6, fapt ce are labazdprincipiul subordondrii ierarhice; acegtia deiineau grade militare, beneficiau de toate privilegiile in acest domeniu gi rdspundeau pentru incdlcarea regulilor disciplinei militare. Astfel, s-a refinut cdinbaza acestei legdturi institufionale, absenfa independenlei procurorului militar s-a concretizat, in spefd, in lipsa de imparlialitate in conducerea

*-

cercetdrilor cu privire la poliligtii acuza\i. ,Prin urnare, Curtea Europeand a constatat incilcarea prevg_dpril91 art. 3, intrucdt autorite$le romAne nu au efectuat o anchetd amdnunlit6 gi eficientd in legdturd cu afirmaliile credibile ale reclamantului privind aplicarea unor rele tratamente in timpul

refineriisale;
Tot astfel, in cauzaMelinte contra Romdnieir), Curtea Europeand a stabilit incilcarea art. 3, intruc6t ancheta efectuatd de autoritAti in urma pldngerilor formulate de reclamant (sub aspectul infracliunii de supunere la rele tratamente) in fala autorit5filor nalionale 4 fost lipsita de efectivitate din cauza lipsei de independenld institulionali a procurorilor militari ce erau insdrcinali sd se ocupe de ea fald de cadrele militare ale respec_tivului penitenciar.

Filip contra Romdniei2) Ourtea Europeand a apreciat cd existd o incdlcare a prevederilor art. 3 fald de lipsa unei anchete aprofundate gi efective (nici mdcar cu caracter preliminar) a autoritAtilor romAne (respectiv a organelor de poli{ig sub autoritatea Ministerului Public) cu privire la susfinerile reclamantului referitoare la supunerea acestuia la rele tratamente in spitalul psihiatric Prof. Al. Obregia. in cauta Macovei $.a. contra Romdniei3), reclamanfii au formulat pldngere la organele de urmdrire penald aratdnd ca au fost victimele infracfiunilor de tentativd de omor gi v[tdmare corporall grava. Fafa de actele medicale existente la dosar, parchetul a apreciat cdincadrareajuridic[ corectd a faptei este loviri sau alte violen{e gi a dispus

in

cautu

scoaterea de sub urmdrire penald pentru infracliunile sesizate gi inaintarea dosarului spre competentd solulionare instanfei, intrucAt la acel moment, pentru infracfiunea prevdzut6 de art. 180 C. pen. pldngerea prealabild se adresa direct instanlei de judecatd. Dupd mai multe inconsecvenfe procesuale, instanla de judecatd a apreciat cd in cauzd lipsegte plAngerea prealabili a persoanei vdtdmate gi a dispus incetarea procesului penal.

Curtea Europeanl a apreciat c6, refuzdnd permanent sd-i urmdreascd pe agresori pentru tentativd de omor 9i cerAnd depunerea unei noi plAngeri pentru infracliunea de loviri sau alte violenfe drept condilie de trimitere a acestora in fa{a instanfei, autorit5tile interne au pretins reclamanfilor sd renunle la pldngerea lor inifiald sau sd o modifice. Instanfa de la Strasbourg a re{inut cd temeinicia suslinerilor reclamanlilor privind incadrarea faptelor in tentativd de omor 9i vdtdmare corporald grav[ rezulta din realitatea
r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 noiembrie 2006, in cauza Melinte contra Romdniei, parag.25-30. in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 5 octombrie 2004,in cauza Barbu Anghelescu contra Romdniei, parag. 65-7 0. 2)A se vedea CEDO, hotdrArea din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra RomAniei,

parag.49-51.
3)

se vedea CEDO, hotdrdrea din

2l iunie 2007 , in cauza Macovei

g.a. contra Romdniei,

parag.47-57.

334

Obligalia proceduralE prev6zutd de articolul 3 din Conventia europeand

134

necontestatd a leziunilor mentionate in certificatele medicale, aceasti constatare fiind suficientd pentru a include agresiunea a cdror victime au fost reclaman{ii in sfera de proteclie a acestui articol. Tot astfel, s-a constatat cd incadrarea juridicd pe care reclamanfii au dat-o faptelor era conformd cu jurisprudenfa internd, care considerd existenfa intenliei de a suprima viala in funcfie de instrumentul agresiunii, de zona corpului vizatd gi de intensitatea loviturilor, gi nu in funcfie de numdrul zilelor de ingrijiri medicale. in plus, Curtea Europeand remarcd faptul ci, degi violenlele suferite de primul reclamant au condus la pierderea unui dinte gi la deteriorarea unui al doilea, ceea ce constituie conform jurisprudenlei romdne majoritare o slulire, gi cd acesta a depus pldngere pentru infracfiunea de vdtdmare corporalS grav6, parchetul nu s-a oprit deloc asupra acestui aspect. Astfel, instanla de la Strasbourg a considerat cd refuzdnd sd depund pldngere pentru infractiunea indicatd de parchet, reclamanlii au fost privafi de dreptul de a-gi face auzit[ cauza de o instanld, in condiliile in care o procedurd penalS in contradictoriu in fa{a unui judecdtor independent gi imparlial oferd garanliile cele mai solide de efectivitate pentru stabilirea faptelor 9i atribuirea unei rdspunderi penale. Degi niciun articol din Convenlia europeand nu gararfieazd dreptul pentru victimele unei agresiuni de a impune autoritefilor interne opliunea lor fald de incadrarea juridicd a faptelor pentru care formuleazd o plAngere penal6, Curtea Europeand a concluzionat, pe baza caracterului intemeiat al celor invocate de reclamanli gi in lipsa, la vremea faptelor, a unei cdi de atac impotriva ordonanlei procurorului de scoatere de sub urm6rire penal[, cd sistemul penal s-a dovedit incapabil sd conducd la pedepsirea vinovalilor. Or, aceasta este in misurd sd diminueze increderea publicului in sistemul judiciar gi adeziunea sa la statul de drept, fiind inc[lcate astfel prevederile art. 3 din Convenfia
european6.

-->

cauza Cobzaru contra Romdniei!),r Curtea Europeand a constatat incdlcarea prevederilor utij_q,L! Aqp-gg1gl9_qg9u:11,_ca urrnare a carenfelor constatltg_j1 .4*ry1 anchetei efectuate de autoritdlile statului pe baza pldngerii reclamantului, prin care ardta cd a fost victima unor agresiuni. Instanfa europeand a drepturilor omului a statuat cd urmdtoarele lipsuri fac ca ancheta sd nu fie considerati efectivd: nilial (cu C.M., fratele a) in cauzd nu a fost audiat niciun alt prietenei sale), in c-aiefirS'ese-implieat unei persoane; rale pe care le prezenta b) reclamantul nu a fost audiat cu privire nici dupd ce acesta a afirmat cd a fost agresat de cdtre C.M. gi nici dupd ce.a formul4t o plAngere la procuror cu privire la agresarea sa de cdtre organele de polifie; c) niciunuia dintre poliligtii care afirmaserd cd reclamantul prezenta urme ale vdt[mdrilo_r corporale nu i-a fost solicitat sd explice de ce nu l-au audiat cu privire la originea vdtemdrilor corporale la momentul in care reclamantul s-a prezentat la seclia

in

mart reclama la

r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 parag. 10-75.

iulie 2007, in

cauza Cobzaru contra Romdniei,

33s

135
dejolilie

Obligafii procedurale pozitive

gi nici ulterior, cAnd au aflat cd reclamantul fusese intemat in spital, unde a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral; d) procurorul militar care a anchetat cauzanu a reugit sd clarifice cine a fost vinovat de vdtdmlrile produse reclamantului gi, in plus, a formulat anumite acuzaliiimpotiiva mai multor persoane fird a le proba; e) existen{a unor contradicfii ce nu au fost ldmurite intre declaraliile poliligtilor.ce fuseserd cercetali la agresarea reclamantului (in privinla ciqqra_s-a-d_ilpus fl.nrivirg nernceperea urmannl penale), in legdturd cu la momentul in care reclamantul-i- aJuns

la sectia de polifie, precum gi infid

aSpectele refinute de procuror in'reZolu{ia de

neincepere a urm[ririi penale gi declaraliile unor martori audiali in ca.uzd.

Secfiunea a 4-a.,rAncheta efectivi" in cadrul procesului penal romen


135. Generalitdli.

135. Generalitl{i. Ori de cdte ori organele de urmdrire penald sunt sesizate cu privire la sdvArqirea unei infrac{iuni, acestea au obligalia ca, din oficiu, sd efectueze o anchetd efectivd pentru a constata la timp gi in mod complet faptele care constituie infrac{iuni, in vederea tragerii la r[spundere penald a celor vinovafi de comiterea
acestora.

Atingerea acestui scop presupune ,,o confruntare judiciard a dou[ interese, la fel
de importante: interesul societdtii, care urmdregte descoperirea gi pedepsirea promptb a persoanelor care au sdvdrgit infracliuni, prin stabilirea completd a faptelor sdvdrgite 9i a vinovdliei autorilor acestora, pentru combaterea gi prevenirea fenomenului infraclional 9i interesul individual, care impune ca activitatea de urmdrire penali (...) sd se desfEgoare in conformitate cu legea, sd fie evitate abuzuri gi sd fie garantate drepturi a cdror respectare sd fie de naturd a garantaun proces penal corect.r)"

in doctrin62) s-a ardtat c6 prima funcfie in administrarea gi realizareajustiliei penale este ca infractiunile gi infractorii si fie descoperili. Nedescoperirea acestora in domeniul dreptului penal gi al apdrdrii este echivalent ,,cu nedescoperirea bolilor sau a bolnavilor contagiogi in domeniul medicinii gi al sindtilii publice". Ancheta pe care o desfdqoarl organele statului este impusd in mod imperios de aceastd condilie de primd necesitate aapdrdrii sociale. Descoperirea infrac{iunilor fbrd descoperirea infractorilor este o operd incompletd, fiind chiar o alarmare a societilii, f[rd sd i se poati restabili linigtea; este o sldbire a increderii societ5lii in aparatul insdrcinat cu acest rol gi o primd incurajare pentru infractori,3)
t, 2\

N. Volonciu, A. Vasiliu, Codul

de procedur6 penald comentat, Ed. Hamangiu, 2007 , p. |. Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea speciald, vol. IV, Tipografia Nalionalb, Cluj, 1948,

p.49.
3)Ibidem.

336

Consideralii

generale

f36

in vederea realizdrli acestor scopuri art. 200 C.proc.pen. stipuleazb cd urmdrirea penald are ca obiect strdngerea probelor necesaie bri'privire la existenla infracliunilor, la identificarea fbptuitorilor gi la stabilirea rdspunderii acestora, pentru a se constata dacd este sau nu cazul s[ se dispunl trimiterea in judecatd. inalta Curte de Casalie gi Justitie a subliniat c[ atingerea acestor obiective reprezintd obligafii ale organului de urmirire penald, cdruia ii revine sarcina de a stabili, prin strdngerea tuturor probelor necesare daci s-a sdvdrgit o infracliune, care este aceasti infracfiune, cine sunt autorii acesteia, pentru ca,pebaza acestor probe, sA se constate dac[ sunt sau nu temeiuri de trimitere in judecatit). Tot astfel, inainte de inceperea urm[ririi penale, organelejudiciare trebuie sd desfbgoare o anchetii efectivi in vederea strAngerii probelor necesare inceperii urm[ririi penale. Aga cum rezultddin jurisprudenfa Cu(ii Europene, caracterul efectiv al anchetei se raporteazd nu numai la actele efectuate in cursul urmdririi penale, ci gi la cele din faza actelor premergitoare. Prin urmare, in ambele faze ale procedurii, organele judiciare de anchetl trebuie sd acfioneze cu promptitudine gi diligenfa (rezonabild, in raport de circumstanfele cauzei) in vederea clarificIrii tuturor aspectelor cauzei, atit cele cu privire la fapta penal[, cdt
gi cele privind fdptuitorii.

Capitolul II Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale


Secfiunea 1. Considerafii generale
Ocrotirea drepturilor procesuale ale persoanei in cadrul procesului penal implicd, printre altele, interzicerea torturii, a tratamentelor inumane gi degradante in conformitate cu dispoziliile art. 3 din Convenlia europeand gi art. 4 din Cartd. Domeniul de aplicare a celor doud articole nu este lirnitat in materie penald doar la dispoziliile dreptului penal substanfial, ci are o largi aplicabilitate gi in materie procesual6.

$1.

Nofiuni

Ij6. Drept absolut. 137. Subieclii Si conlinutul dreptului. 138. Criterii de aplicare. 139. Tralamenlul inuman sau degradant. 140. Tortura.
136. Drept absolut. Curtea Europeani a statuat, intr-o jurisprudenfe2) constantS, cd dreptul prevSzut de art. 3 din Convenfia europeand reprezintd una dintre valorile
l) A se vedea I.C.C.J., sectia penali, decizia nr. 382512006, disponibili pe site-ul www.scj.ro. 2)A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 7 iulie 1989, in cauza Soering contra Marii Britanii,

parag. 88; CEDO, hotlr6rea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Fran{ei, parag.95; CEDO, hot6rdrea din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra Romdniei, parag. 35.

337

137-138

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

fundamentale ale societi{ii democratice. Aplicarea sa nu poate fi ingrdditi, chiar gi in condifiile luptei impotriva terorismului gi a crimei organizate, ceea ce il deosebegte de majoritatea prevederilor Convenfiei europene gi ale Protocoalelor adifionale nr. I gi 4. Articolul 15 parag. 2 nu permite derogarea de la interzicerea torturii, a tratamentelor inumane gi degradante nici chiar in caz de stare de urgenldr).
137. Subiecfii gi confinutul dreptului. Statele europene care au ratificat Convenfia europeand gi-au asumat, pe de o parte, obligalia substanfial[ negativi2)de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicfia lor tratamentelor contrare art.3 gi, pe de altd parte, obligalia substanlial[ pozitiv63) de a lua misuri pentru evitarea riscului supunerii resortisanfilor la rele tratamente, pentru a proteja integritatea fizicd a peroanelor lipsite de

libertate, pentru a asigura condifii adecvate de detenlie. Nu numai persoana asupra cdreia sunt exercitate in mod direct relele tratamente are calitatea de victimd a actelor contrare art.3, ci gi membrii familiei persoanei ,,dispdrute", dacd se constatd anumili factori ce dau suferin{ei acestora din urmd o dimensiune gi un caracter distinct de durere, ce poate fi privitd ca inevitabild pentru rudele victimei unei incdlcdri substanliale a drepturilor omului. Esenla inc[lcdrii art.3 fald de rudele celui dispdrut nu std, in mod fundamental, in faptul dispariliei, ci privegte mai mult reacfia autoritatilor gi atitudinea acestora fa{d de cazul supus atenfiei lor. in cauza Osmanoglu contra Turciei4), Curtea Europeanl a apreciat cd reclamantul a suferit qi continud sd sufere o durere sufleteascd ca urrnare a dispariliei fiului sdu gi a incapacitdlii sale de a afla ce s-a intdmplat cu acesta. in acest context modul in care autoritelile au tratat cauza reclamantului a fost apreciat ca repreze\tdnd un tratament inuman. 138. Criterii de aplicare. Curtea Europeand a stabilit criterii de aplicare a celor trei concepte prevdzute de art. 3. Astfel, riscul de a fi supus la torturd, tratamente inumane gi degradante trebuie sI fie real gi imediat, iar relele tratamente trebuie sa aibd un minimum de gravitates). De asemenea, independent de aceste criterii, Curtea Europeani efectueazd o analtzd in concreto a relelor tratamente, apreciindu-le in funclie de circumstantele cauzei.
se vedea: CEDO, hotdrArea din 24 ianuarie 2008, in cauza Milan contra Franjei, parag.42; CEDO, hotdrArea din 28 octombrie 1998, in cauza Asenov g.a. contra Bulgariei, parag. 93; CEDO, hotdrdrea din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Franfei, parag. 96; CEDO, hotdr6rea din 26 iulie 2007, in cauza Cobzaru contra RomAniei, parag. 60.

r)A

Potrivit jurisprudenfei Cu(ii Europene, starea de urgenfd face parte din noliunea de ,,alt pericol public ce amenin!6 viafa nafiunii" previzutd de art. 15 parag. I. 2)A se vedea CEDO, hottrrArea din 25 aprilie 2002,in cauza Pertty contra Marii Britanii,
parag. 50.

3)A
a)

se vedea CEDO, hotararea

din 14 noiembie2002,incauza Mouisel contra Franlei,

parag.40.

A se vedea CEDO, hotlrArea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag.96-99. 5)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 18 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag.162.
338

Considerafii generale

r39-140

Curtea Europeandr) a ardtat cd aprecierea gravitdlii relelor tratamente este relativd prin natura sa, ea depinzAnd de un ansamblu de imprejurdri specifice cauzei, cum ar fi: natura gi durata tratamentelor, maniera gi metoda de executare, durata tratamentului sau efectele sale psihice sau psihologice, sexul, vdrsta, starea de sdndtate a victimei. 139. Tratamentul inuman sau degradant. Tratamentul inuman2) este acela care provoaci in mod voit suferinfe psihice sau fizice de o intensitate deosebitd. Tratamentul degradant3) este acela care umilegte individul in fafa lui insugi, a altor persoane sau care il determind s[ aclioneze impotriva voinlei sau congtiinlei sale. Suferinfa sau umilinla pe care le implicd aceste tratamente trebuie sd depdgeascd minimul inevitabil de suferintd sau umilintd determinat de o anumitd formd de tratament sau pedeapsd legitim6. 140. Tortura. Torturaa) este tratamentul inuman deliberat care provoacd suferinte

fizice sau psihice extrem de grave gi crude, produse intenfionat de un reprezentant al


statului sau de o persoand ce ac{ioneazd la instigarea sau cu consimjdm6ntul acestuia

in scopul obfinerii de informafii, mArhrrii sau in scopul apliclrii unei pedepse pentru un act comis de victimd sau de un ter!, sau al exercit[rii unor presiuni asupra victimei
no{iunea de torturd trebuie sd facd obiectul unei interpretdri evolutive, intrucdt Convenlia europeand este un instrument viu ce trebuie interpretat din perspectiva condiliilor actuale de viafi. Evolulia in cregtere a exigentelor in materia protecliei drepturilor omului gi a libert[]ilor fundamentale implicd in paralel A se vedea: CEDO, hotdrirea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag.53; CEDO, hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, incauza Milan contra Franfei, parag.43;
CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003, in cauza Poltoratskiy contra Ucrainei, parag. 130; CEDO, hotdr6rea din l2 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra RomAniei, parag. 89; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. 180; CEDO, hotdrdrea din 9 iunie 1998, in cauza Tekin contra Turciei,parag. 52-53. 2) A se vedea CEDO, hot6rArea din 25 aprilie 1978, in cauza Tyrer contra Marii Britanii, parag. 26. Convenfia Naliunilor Unite asupra torturii gi a tratamentelor crude, inumane gi degradante (adoptati la 3 decembrie I 984 9i intrat6 in vigoare la 26 iunie I 987) definegte in art. l6 tratamentele inumane, prin raportare la tortur6, ca alte acte care nu sunt acte de torturd, cdnd asemenea acte sunt sdv6rgite de citre un agent al autoritefi publice sau orice altd persoand care aclioneazd cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimfdmAntul expres al acesteia. Pentru o analizd detaliatd a noliunilor de ,,tratamente inumane" sau ,,degradante", a se vedea F. Tulkens, L'interdiction de
la torture et des peines ou des traitements inhumains ou d6gradants. Les ddveloppements rdcents de la Cour europ6enne des droits de l'homme, in M6langes offerts d Pierre Couvrat N'39, La
r)

sau a unei ter,te persoane. Curtea Europeands) a apreciat

ci

sanction du droit, Ed. Presses Universitaires de France,200l, p.313 9i urm. r) A se vedea: CEDO, hotir6rea din 18 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag.38; CEDO,hotirdreadin l8ianuarie l9T8,incauzalrlandacontraMariiBritanii, parag. 167; CEDO, hotdrArea din l8 septembrie 2001, incauza Kalashnikov contra Rusiei, parag. 95-101.

a)Ibidem.
5)

A se vedea: CEDO, hotdrArea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. CEDO, hotdrdrea din 12 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra Rom6niei, parag. 90; CEDO, hotdrArea din 25 aprilie 1978, in catzaTyrer contra Marii Britanii, parag. 3 1 .

l0l;

339

t4t

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

gi inevitabil un grad mai mare de severitate in aprecierea incdlcdrilor aduse valorilor fundamentale ale societdlilor democratice. in acest context, acte care erau considerate in trecut tratamente inumane sau degradante pot fi calificate in contextul actual ca acte de torturd. Curtea Europeanl a ardtat c5, pentru a determina dacd o formd speciali de rele tratamente poate fi calificatd drept torturd, trebuie avutd in vedere distinclia fdcutd de art. 3 intre aceastd nofiune gi cea de tratamente inumane sau degradante, pentru a marca infamia speciald a tratamentelor inumane deliberate care provoacd suferinfe extrem de grave gi de crude.

$2. Proba tratamentelor interzise prin articolul3 din Convenfia europeanl


I4

I. Prezumlia tralamentelor

interzis e.

141. Prezum(ia tratamentelor interzise. Persoana supusl tratamentelor interzise de art. 3 din Convenlia europeanb trebuie sI probeze imprejurarea imputati agenfilor

statului ,,dincolo de orice indoiali rezonabill"r). Existenfa tratamentelor interzise poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau prezumlii grave, precise gi concordante, apreciate in func{ie de circumstanfele cauzei. Curtea Europeand a instituit o prezumlie2) cu privire la existenla tratamentelor interzise de art. 3. in cazurile in care o persoani se afl6 in arest preventiv sau in orice alt mod sub autoritatea agenfilor fo(ei publice gi la acel moment se gdsegte intr-o stare de sdndtate normali, iar ulterior, la data eliberdrii sale se constatd existenfa unei vdtdmlri a integrit[1ii corporale, revine statului obligafia de a da explicafii plauzibile cu privire la aceste vdtdmiri, in caz contrar fiind incidente dispoziliile art. 3 din Convenlia
european6. Prin urmare, in aceste cazuri existenla tratamentelor interzise de art. 3 este prezumatd pdnd la proba plauzibil[ contrarie care incumbd statului, fiind rdsturnatd sarcina probei ce impunea reclamantului sb facl dovada existenlei acestora. in cazul in care statul nu urmeazd rec,oma4darea Comitehrlui europ-ean pentru preveinumane sau degradante (in continuare nirea torturii gii pedepseioi ru, t

C.P.T.) de a realiza un examen "tu-entelor medical a! pgryoanelor detinute, proba existenfei


t't

F. Deshayes, Contribution d une theorie de la preuve devant la Cour europdenne des droits de I'homme, Ed. Montpellier,2002p. 534. in acest sens, a se vedea gi: CEDO, hotirArea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag. 45; CEDO, hotirArea din l8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. l6l; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. 88; CEDO, hotdrdrea din 22 septembrie 1993, in cauza Klaas contra Germaniei, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. I 8 I ; CEDO, hotdr6rea din 26 iulie 2007 , in catza Cobzaru contra Romdniei,

parag.64.
2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. 87; CEDO, hotdrdrea din 27 august l992,in cauza Tomasi contra Franfei ,patag. I 08- I I I ; CEDO, hotdrArea din 4 decembrie 1995, in ca:uza Ribitsch contra Austriei,parag.34.

340

Implicafii in procedurile

penale

142

leziunilor suferite de cdtre acegtia se poate face prin orice acte medicale, in special in situalia in care reclamantul nu a beneficiat nici de asistenfd gi nici de posibilitatea de a fi examinat de citre un medic ales de c[tre acestar).

2-a,Implicafii in procedurile penale ^ $1. Rele tratamente infzza administririi probatoriului


Secfiunea
1.1. Standardul european de protecfie
142, Rele lratamente aplicate la interogare. 143. Intervenlii medicale in caz de necesitate terapeuticd. 144. IntervenSii medicale in scopul recoltdrii de probe.
145. Perchezilia

corporald. 146. Purtarea cdtuqelor in public.

142. Rele tratamente aplicate la interogare. Curtea Europeand2) a calificat drept tratamente inumane gi degradante utilizarea pe parcursul efectudrii cercetdrii penale a unor tehnici de dezorientare sau de privare senzoriald aplicate persoanelor supuse la interogatoriu prin utilizarea uneia dintre urmdtoarele cinci tehnici de interogare: acoFerirfa capetelor persoanelor interogate, expunerea lor la un zgomot continuu

gi puternic, privarea de posibilitatea de a dormi inainte de interogatoriu, limitarea alimentafiei, obligarea ceTof interoga]i sd rdmdnl in picioare, la zid, intr-o posturd
penibild, timp de mai multe ore. S-a mai relinut cd aceste mijloace de interogatoriu au fost folosite cumulativ in scopul oblinerii de mdrturisiri, al denuntdrii altor persoane sau pentru obfinerea de informalii gi au cauzat suferinfe fizice gi morale puternice, au antrenat tulburiri psihice acute in cursul interogatoriului, crednd victimelor sentimente de team6, angoas6, inferioritate, in scopul de a le infrdnge rezistenfa fizicd sau moral6. in alte cavze3), Curtea Europeand a considerat cd existl o incdlcare a dispoziliilor art. 3 prin aplicarea urmdtoarelor tiatamente in scopul de a obline mdrturisiri sau informafii: dezbrdcarea victimei, legarea ei de bra{e gi suspendarea ei fbrd ca aceasta sd se mai poat6 sprijini pe sol sau aplicarea de violenje repetate, punerea in situalii umilitoare. Aplicarea de gocuri electrice gi proferarea de amenintdri in scopul de a obgine de la persoana arestatd preventiv mdrturisirea rdpirii, violului gi a uciderii unei minore, ce au determinat incercarea de a se sinucide a persoanei arestate care s-a aruncat de la fereastra sediului organelor de polifie, reprezintl acte de torturd in sensul art. 3 din
Convenfia european6.

r) A se vedea R. Chirild, Convenfia europeanA a drepturilor omului, conrentarii gi explicafii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007 , p. I 59- I 60. 2)A se vedea CEDO, hotirArea din 18 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii. r)A se vedea: CEDO, hotdrArea din l8 decembrie 1997, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 63; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franlei, parag. 105.

341

t43-144
143.

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Intervenfii medicale in caz de necesitate terapeuticil.In catza Jalloh contra Germanieir), Curtea Europeand a ardtat cd in situalia intervenliilor medicale la care este supus[ o persoand privatd de libertate contra voinlei sale, art. 3 din Coirven(ia
europeafrd-irnpune statului obligalia de a proteja integritatea fizicd a persoanelor private de libertate, in special prin administrarea ingrijirilor medicale necesare. O mlsurd dictatd de o necesitate terapeuticd din punct de vedere al practicii medicale stabilite nu poate fi, in principiu, calificatd ca inumand sau degradanti. De exemplu, acesta este cazul hrdnirii forlate avdnd ca scop salvarea vielii unei persoane private de libertate care refizd in mod deliberat sd se hrdneascd. Cu toate acestea, trebuie demonstrate, de o manierd conving[toare, existenla necesitdlii medicale gi respectarea garan{iilor procedurale pe care trebuie sd se sprijine decizia de a recurge, de pildi, la

hrlnirea fo(ati.

art.3 9i art. 8 ale Convenliei europene nu interzic de plano recurgerea la o intervenlie medicald impotriva voinfei unui suspect in vederea ob{inerii probei participarii sale la o infracfiune. Astfel, in jurisprudenfa institufiilor stabilite de Convenfia europeand s-a concluzionat, in repetate rdnduri, cd recoltarea 19 tqgg s_4149 salivd impotriva voinlei unui suspect in cadrul unei anchete cu privire la o infracliune nu a incdlcat aceste articole in circumstanlele
cauzt-loi-analizate. Totugi, necesitatea oricdrei interven{ii medicale fo(ate in vederea oblinerii de probe cu privire la sdvArgirea unei infracliuni trebuie sd fie justificatd in mod conving[tor prin raportare la circumstanlele concrete ale cauzei. Aceasti regulS se aplic5, in special, in cazul in care intervenlia are drept scop recoltarea din interiorul corpului persoanei a probei materiale a infracliunii de sdvdrgirea cireia este suspectatd. Caracterul deosebit de invaziv al unui asemenea act necesitl o examinare riguroasd a tuturor circumstan{elor. in acest scop, este necesar sd se find cont in mod corespunzdtor de gravitatea infracliunii in cauzd. Autoritdlile trebuie, de asemenea, sd demonstreze cd au avut in vedere gi alte metode pentru obfinerea probelor. in plus, intervenlia nu trebuie sd prezinte riscuri cu privire la suferirea de cdtre suspect a unei prejudicieri de duratd a sdn[td]ii sale. Pe de altd parte, la fel ca in cazul intervenfiilor realizate in scopuri terapeutice, modul in care este constrdnsd o persoanl sd suporte un act medical destinat recuperdrii de probe din corpul sdu trebuie sd se situeze sub un nivel minim de gravitate definit in jurisprudenfa Cu(ii Europene cu privire la art. 3. in special, este necesar s[ se {ind seama cd trebuie sd se gtie dacd intervenfia medicald forlatd a produs persoanei in cauz[ dureri mari sau suferinfe fizice. Un alt factor relevant in aceste spete este acela de a gti dacd intervenfia medicald fo(atd a fost ordonatd gi executatd de doctori gi dacd persoana in cauzd a fost sub
suprave ghere

_i1 sgopul o mdsuri nu este motivatd de o necesitatE terapeuticd,

144. Interrlenfi!

agdlc{g

recoltirii de probe. chiar in cazul in care

medical[ constanti. din l1 iulie 2006, in cauza Jalooh contra Germaniei,

se vedea CEDO, hotdrdrea parag. 67-83.

r)A

342

Implicafii in procedurile

penale

145

Cu toate acestea, orice atingere adus[ integritiilii fizice a unei persoane in vederea oblinerii de probe trebuie sd facd obiectul unei analize riguroase, urmdtorii factori fiind in special importanfi: gradul de necesitate al intervenfiei medicale forlate pentru a recolta probe, riscurile pentru sindtatea suspectului, modul in care intervenlia a fost

realizatl,precum gi durerilefizice gi suferinfapsihicdprovocate, supraveghereamedicald asiguratd gi efectele asupra sdnbtdfii suspectului. in lumina tuturor circumstan{elor specifice cauzei examinate, interventia nu trebuie sI ating[ gradul minim de gravitate
care atrage inciden[a art. 3. In acest context, Curtea European[ a apreciat c5 administrarea forfatd de cdtre poli-

figti, sub supravegherea unui medic, a unui vomitiv unei persoane private de libertate sub acuzalia de trafic de droguri, in scopul de a o face sd regurgiteze o pung[ de droguri pe care aceasta o inghilise, nu pentru scopuri terapeutice, ci pentru ob1inerea de mijloace de probd ce puteau fi oblinute gi prin alte mijloace, reprezintd un tratament inuman gi degradant, prin modalitatea concreti in care misura a fost adus6 la indeplinire, de natur[ a inspira sentimente de fric6, de inferioritate, ce aduc o gravd atingere integritdtii fizice gi psihice a reclamantului. Aga fiind, a fost incdlcat art. 3 din
Convenlia europeandl).
Curtea Europeand a mai reJinut2), in cauza Jalloh, cd utilizarea in procesul penal a probelor oblinute prin incilcarea art.3 ridicd serioase semne de intrebare cu privire la echitabilitatea procedurii, Degi tratamentul la care a fost supus reclamantul nu a atins nivelul de gravitate al torturii, totugi in circumstanfele de spefd, a avut nivelul minim de severitate pentru a cddea sub inciden{a interdictiei prevdzute de art. 3. Instanfa europeand a ardtat cd nu se poate exclude ca, in anumite imprejurlri, utilizarea probelor oblinute prin rele tratamente intenJionate, care nu ating nivelul de severitate al torhrrii, va avea ca efect caracterul inechitabil al procesului impotriva victimei, indiferent de gravitatea infracfiunii pe care se presupune cd a comis-o aceasta, de importanfa probei qi de posibilitatea ca victima sA conteste admisibilitatea probei. Astfel, s-a apreciat cI rdmdne deschisd dezbaterea asupra intrebdrii generale dacd utilizarea probelor obtinute, printr-un act considerat ca fiind inuman sau degradant, conduce in mod automat la constatarea caracterului inechitabil al procesului.

145. Perchezifia corporali. Principiile art. 3 din Convenlia europeand au fost aplicate, in mai multe cazuri, de cdtre instanfa europeand tratamentului constdnd in dezbricarea unei persoane gi efectuarea percheziliei corporale asupra acesteia3). O perchezilie efectuatb intr-un mod corespunzdtor, cu respectarea demnitdlii umane gi intr-un sdop legitim, poate fi compatibili cu exigenfele impuse de prevederile art. 3. Scopul legitim poate viza asigurarea securitdlii penitenciarului, apdrarea ordinii
interioare sau prevenirea Sdvdrgirii de infracliuni.
Ibidem, parag. 82-83. Ibidem, parag. 105-107. 3)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 24 iulie 2001, in cauza Valasinas contra Lituaniei, parag.ll6-117; CEDO, hotirdrea din l1 decembrie 2003, in cauza Yankov contra Bulgariei, parag. I l0; CEDO, hot6rdrea din 15 noiembrie 2001 , in cauza Iwanczuk contra Poloniei, parag. 59.
2)

r)

343

145

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Percheziliile corporale trebuie si fie necesare pentru a se ajunge la unul dintre aceste scopuri. in plus, acestea trebuie efectuate intr-un mod adecvat, astfel incdt nivelul de suferinfd gi de umilire suportat de definufi sd nu dep[geascd nivelul inerent acestei forme de tratament legitimt). Totugi, atunci cdnd modul in care este efectuatd perchezilia cuprinde elemente degradante carc agraveazd in mod semnificativ umilinfa inevitabild pe care o provoacd o astfel de procedurE, s-a aplicat art. 3 din Convenfia europeand. in catza Wieser contra Austriei2), Curtea Europeanb noteaz6, in primul rAnd, cd reclamantului, in spefa respectivd, nu i s-a cerut pur 9i simplu sd se dezbrace, ci a fost dezbrdcat de ofilerii de polilie in contextul in care era deosebit de neajutorat. Chiar frrd a lua in considerare alega{iile reclamantului cu privire la faptul cd a fost legat la ochi in tot acest timp, lucru care nu a fost stabilit de instanlele na{ionale, Curtea de la Strasbourg a considerat cd procedura implica o mdsurd atdt de invazivd gi potenfial umilitoare, incdt nu ar fi trebuit aplicat[ decdt pentru un motiv intemeiat. Totugi, nu au fost aduse argumente care si dovedeascd faptul cd perchezilia corporald, efectuatii prin dezbricarea persoanei incauz6, era necesard gijustificatd pentru motive de securitate. Curtea Europeand noteazd, in aceastd privin!6 cd reclamantul, care era deja incitugat, a fost perchezi[ionat pentru cdutarea de arme, iar nu pentru droguri sau pentru alte obiecte mici care nu ar putea fi observate printr-o simpl[ perchezilie corporald, gi fbrd dezbrdcarea completd a persoanei in cauzd. Instan{a europeand a considerat cd in circumstanlele concrete alecauzeiperchezilia corporald, ce a presupus gi dezbr[carea persoanei in cauz6,, efectuatd in timpul unei intervenfii a poliliei la regedinfa acesteia, a constituit un tratament nejustificat de o gravitate suficientd pentru a fi calificat ca ,,degradant" in sensul art. 3 din Convenfia
european6.

Chiar dacd, in funclie de circumstanlele spefei, se ajunge la concluzia cd perchezilia corporald nu incalcd prevederile art. 3, poate exista totugi in funcfie de modalitSlile de efectuare ale acesteia o incilcare a art. 8 din Convenlia europeand. in cauza Wainwright contra Marii Britanii3), Curtea Europeand a apreciat cd in situalia in care o mdsurd nu intrd sub incidenfa art. 3, poate totugi sd reprezinte o incdlcare a art. 8 din Convenlia europeand, care asigurd, inter alia, protejarea integritdtii fizice gi morale in cadrul protecfiei vielii private. Fdrd indoiald cd supunerea la o perchezilie corporala cu dezbrbcarea persoanei in cauzd reprezint[ o ingerin]d in exercitarea dreptului prevdzut de primul paragraf al art. 8 gi necesitl o justificare in temeiul celui de-al doilea paragraf, gi anume sd fie ,,in conformitate cu legea" gi ,,necesard intr-o societate democraticd" pentru unul sau mai multe din scopurile legitime enumerate in acest
l) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 februarie 2003, in catzaYan der Ven contra Olandei, parag. 60; CEDO, hot6rArea din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Fran{ei, parag. I 19; cEDo, hotrrdrea din 12 iunie 2007,in cauza Frerot contra Franfei, parag. 37-38. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 2007,in cauza Wieser contra Austriei, parag.38-42. r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 septembrie 2006, in cauza Wainwright contra Marii

Britanii, parag.43.

344

Implicalii in procedurile penale

146-147

text. Conform unei jurisprudenfe constante, nofiunea de ,,necesitate" implicd faptul cd ingerinla corespunde unei nevoi sociale presante 9i, in special, cd ingerinfa este
proporfionalS cu scopul legitim urmdrit.

146. Purtarea ctrtugelor

6aapr sine o ste in I

in public. in cauza Erdopan Yapiz contra Turcieir),


cEtre

3 din nere I

fo(ei, gi irici expunerea publicd dincolo de ceea ce este considerat in mod rezonabil
necesar in raport cu circumstanfele cauzei. in cauztr, din rapoartele de supraveghere psihiatricd, precum gi din rapoartele medicale, a rezultat cd reclamantul a suferit o depresie acutd, ca urrnare a purtdrii cdtugelor

in public, la locul de muncd, in fata familiei, fiindu-i astfel provocat un sentiment puternic de umilire gi de rugine, avdnd in vedere statutul sdu profesional (medic in
cadrul Direcfiei de siguranfd din Istanbul). Starea sa psihicd a fost ireversibil marcatd de acest incident, pe care nu a fost capabil sI il depdgeasci (rapoartele psihiatrice au atesCat c[ purtarea cdtugelor in public a avut asupra reclamantului repercusiuni de ordin psihic). Curtea de la Strasbourg a constatat ci in spetl nu era necesar ca reclamantul sd fie incdtu$at prin raportare la existenfa unor antecedente care sd inspire temerea cd acesta reprezenta un risc pentru siguranfa public6, un pericol pentru el insugi sau pentru te4i sau cd ar fi exercitat in trecut acte de violenfd asupra propriei persoane sau asupra te(ilor. Prin urmare, Curtea Europeand a statuat c[, date fiind circumstanfele cauzei, expunerea in public a reclamantului incdtugat a avut ca scop s6-i cteeze acestuia sentimente de teamI, de inferioritate, de naturd sd-l umileasci, in vederea infrdngerii eventualei rezistenfe psihice, fiind astfel inc[lcat art. 3 din Conven]ia europeand prin supunerea reclamantului la un tratament degradant.

in cauza Gorodnittev contra Rusiei2), Curtea Europeand a considerat cd purtarea cdtugelorde cdtre reclamantpe parcursul audierilorpublice, f6rdca o aserneneamisurd s[ fi fost in mod rezonabil necesarl securitdlii publicului sau bunei administrdri a justitiei, constituie un tratament degradant, in sensul art. 3 din Convenfia europeanS, chiar gi in situafia in care nu rezultd cI o astfel de mdsurd avizat umilirea reclamantului.
1.2. Prevederi relevante

in dreptul procesual penal romfln

147. Interdiclia aclelor de torlurd, tralamentelor inumane sau degradanle in legislalia procesual penald. 148. Obqinerea de mijloace de probd prin aplicarea de rele lralamente. 149. Perchezilia corporald. 150. Intervenlii medicale in scopul recohdrii de probe prevdzute in legi speciale.

147. Interdicfia actelor de torturl, tratamentelor inumane sau degradante in legislafia procesual penali. Procesul penal romdn are ca scop constatarea la timp gi in
r)

se vedea

CEDO, hot6rdrea din 6 martie 2007, in cauza ErdoganYagiz contra Turciei,

parag.4248.

2)A

se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 mai 2007,in cauza Gorodnitchev contra Rusiei,

parag.108.
2{

345

148

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

mod complet, pe baza probelor legal administrate, a faptelor care constituie infracliuni, astfel ca orice persoand care a sdvdrgit o infracfiune sd fie pedepsit[ potrivit vinovdfiei sale gi nicio persoand nevinovatd sd nu fie trasd la rdspundere penald.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Constitu{ia revizuitd gi a art. 5r C.proc.pen., orice
persoand care se afl6 in curs de urmdrire penald sau de judecatd trebuie tratatd cu respectarea demnitetii umane, supunerea acesteia la torturb sau la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante fiind pedepsitd prin lege. Pe l6ngd sancfiunile din dreptul penal substanfial prevdzute de art. 250 C.pen. (purtarea abuzivd), art. 266 C. pen. (arestarea nelegald gi cercetarea abuzivd) sau art.267t C. pen. (tortura), Codul de procedurd penald prevede 9i sancliuni de naturl procedurald cu privire la probele administrate nelegal sau neloial. 148. Obfinerea de mijloace de probi prin aplicarea de rele tratamente. Articolul 64 alin. (2) C.proc.pen. stipuleazd cd mijloacele de probd ob{inute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal. Se reglementeazd astfel, cu titlu de principiu in materia proba{iunii, excluderea mijloacelor de probi care sunt nelegale prin natura lor sau administrate ori obfinute nelegal. Aceastd prevedere reprezintd una din garanfiile respectirii principiului legalitalii procesului penal previzut de art. 2 alin. (l) C.proc.pen. Astfel, in materie penald mijloacele de probi nu pot fi admise decdt dac6, cu prilejul administrdrii lor, este respectat principiul legalitdlii, ce se exprimi prin principiile generale de drept ce constituie legalitatea materiald (respectarea demnitdlii umane, a loialitSlii in administrarea probelor 9i a libertdlii de informare) sau prin legile generale sau normele de proceduri penal[ privind administrarea probelorr). in doctrind2) s-a ardtat cI regula enunfatd in art. 64 alin. (2) C.proc.pen. se fundamenteazd pe Convenlia europeandr) gi principiile generale de drept, avdnd pufine ganse sd fie acceptati de jurisprudenli in condiliile nemodificdrii corespunzitoare a art. 197 C.proc.pen. in materia nulitalilor. in opinia unuia dintre autoria) ,,invalidarea probelor" este legatd de institulia nulitdtii, care ar trebui sd se aplice acelor mijloace de prob[ care au fost ob{inute nu numai printr-un act care a fost expres interzis de lege, ci gi printr-un act ireconciliabil cu regulile substantiale ale procedurii penale sau cu principiile generale de drept. Ilegalitatea poate proveni fie din insugi mijlocul de probi (ca in cazul mijlocului de probd oblinut prin utilizarea de tratamente interzise de art. 3 din Convenlia europeand), fie din modalitatea de administrare sau de oblinere a mijlocului de probd (ce ar putea atrage o inc[lcare a dispozi{iilor art, 6 din Convenfia
europeand).

Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 431. Mateuf, O noutate pentru procedura penald romdn6: invalidarea probelor obtinute ilegal, in Dreptul nr.712004, p. 133 gi urm. 3) A se vedea -/. Spencer, La preuve en procddure p6nale compar6e, in Rewe internationale de droit pdnal,1992, p. 92-100. a) A se vedea Gh. Mateul, O noutate pentru procedura penald romdn6: invalidarea probelor oblinute ilegal, op. cit., p. 137.
se vedea S.
2)

l)A

se vedea Gh.

346

Implica{ii in procedurile penale

r48
a

Apreciem cd in aceasti materie nu igi gasegte aplicabilitate sanctiunea procesualS

nulitdlii,legiuitorul reglementdnd prin art. 64 alin. (2) C.proc.pen. institulia excluderii


probelor nelegal sau neloial administrater). Excluderea este o sancliune procesualS specificd, aplicabild in materia probelor administrate cu incdlcarea principiilor legalit5lii gi loialitdgii administrdrii probelor. Aceastd sancfiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, prin urrnare, de sancliunea nulitdfii actelor procesuale sau procedurale. Sancfiunea excluderii mijloacelor de probd trebuie sd se aplice, in anumite condilii, 9i fajd de probele legal administrate pornind de la informafii oblinute din probe nelegal administrate (probe derivate), fiind in acest fel necesar a fi aplicatd doctrina,,efectului la distanfd" sau ,,fructele pomului otrdvit" (fruits of the poisonous tree)2). Agadar, dac[ organele de urmdrire penald au administrat o prob6 cu incdlcarea dreptului garantat de art. 3 din Conven{ia europeand, iar din aceste mijloace de probl au rezultat fapte gi imprejurdri ce au condus in mod direct gi necesar organele de urmdrire penald si administreze in mod legal alte mijloace de probd (administrarea mijlocului de prob[ nelegal fiind o condifie sine qua non pentru administrarea mijlocului de probd legal), acestea din urmd urmeazd. a fi, de asemenea, excluse. Articolul 68 C.proc.pen. interzice intrebuinlarea de violen{e, ameninfdri ori alte mijloace de constrdngere, precum gi promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obline probe. Astfel, pe parcursul efectudrii actelor de urmdrire penald nu pot fi exercitate acte de violenfd fizicd, nu pot fi proferate ameninfdri cu violenfa sau cu dispunerea unor mdsuri interzise de lege fa![ de persoana audiatd, nu pot fi promise avantaje la care persoana audiat[ nu este indreptdfitd, nu pot fi aplicate tehnici de audiere ce presupun un tratament inuman sau degradant. in acest fel este garantat atdt dreptul prevbzut de art.3, cdt gi dreptul la tdcere gi privilegiul impotriva autoincrimindrii stipulat de art. 6 din Convenlia europeand. Pentru a asigura respectarea principiului demnitalii umane, organele de urmf,rire penald sau instan{a3)trebuie, agadar, sd administreze probe atAt in acuzare, cdt gi in aparare, fEri sI supund persoana acuzatd la tratamente inumane, degradante sau la torturd. in acelagi scop, art. 171 alin. (2) C.proc.pen. reglementeazd caracterul obligatoriu al asisten{eijuridice a persoanei private de libertate, avocatul ales sau din oficiu avdnd dreptul de a participa la orice audiere a invinuitului sau inculpatului. Prezenfa avocatului permite persoanei private de libertate sd beneficieze de garanliile prevdzute de

A se vedea: I . Ashworth, M. Redmayne,The criminal process, 3'd edition, Oxford University Press, 2005, p.314-337; J.R. Spencer, Evidence, in M. Delmas-Marty, J.R, Spencer, European Criminal Procedures, Cambridge University Press, 2002, p. 602-610.
Pentru o analizl detaliatd a principiilor legalitdlii Ei loialitilii administririi probelor gi a institufiei excluderii probelor a se vedea punctul $2 din Secliunea a l5-a, Capitolul V, Partea a III-a din prezentul tratat. r) A se vedea: B. Mathieu, La dignitd de la personne humaine, quel droit?, quel titulaire?, Recueil Dalloz, nr. 3311996, p. 282-286; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p.431-432.
2)

l)

347

148

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, dar constituie in acelagi timp gi o garanlie a dreptului prevdzut de art. 3 din Convenfia europeand. in:9 privegge.procesul de interogare, C.P.T.r) considerd ci trebuie s5 existe reguli clare ilau principii privind modul de realizare a interogatoriilor de cdtre polifie. Acestea ar trebui sd facd referire, printre altele, la urmitoarele probleme: informarea deginutului asupra identitiilii (numele sar.r/gi numdrul) celor prezenli la interogatoriu, lungimea adrnisibiltr a interogatoriului, perioadele de odihnd intre interogatorii gi pauzele din timpul interogatoriului, locurile in care ar putea avea loc interogatoriile, daci de{inutului i se va solicifa sd stea in picioare in timpul chestiondrii, interogarea persoanelor aflate sub influenla drogurilor, alcoolului etc. Trebuie solicitatd inregistrarea sistematicd a orei la care interogatoriul incepe gi se sfirgegte, a oricirei solicitiri fdcute de delinut in timpul interog[rii gi a persoanelor prezente in timpul fiecdrui interogatoriu. De asemenea, se consideri cd inregistrarea electronicd a interogatoriilor poliliei reprezintd o altd mdsurd utill de siguranfd impotriva relelor tratamente asupra de{inu}ilor. in acest seirs, apreciem cd, de legeferenda, ar trebui reglementatd obligativitatea inregistrdrii prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierilor efectuate in cursul urmiririi penale. Aceastd mdsurd este atdt in interesul persoanelor care au fost supuse la rele tratamente de citre organele de urmdrire penal6, cdt gi al acestora din urm[, in situaliile in care sunt formulate acuzalii pe nedrept cu privire la aplicarea de rele tratamente fizice sau de presiuni psihice. Pe de altd parte, inregistrarea prin mijloace

tehnice a audierilor de cdtre organele de urmlrire penall diminueazd posibilitatea persoanelor audiate de a reveni, in mod credibil, asupra declaraliilor date in faza de urm[rire penal[, negAnd, in mod fals, cele declarate. C.P.T.2) mai aratd cd incdperile rezervate interogatoriilor trebuie sd fie corect luminate, incdlzite gi aerisite precum gi sd fie echipate astfel incdt sd permitd tuturor participanfilor la procesul de interogare sd fie agezali pe scaune de acelagi tip gi confort. Ofi1erul care efectueazi interogatoriul nu trebuie si se gdseascd in pozifie dominantd (spre exemplu, in pozifia ridicat) sau si fie agezat departe de suspect. Agadar, considerdm cd probele administrate prin utilizarea de rele tratamente nu vor putea fi folosite in susfinerea unei acuzlri in cadrul unui proces penal, institulia excluderii aplicdndu-se in rnod automat, intrucdt reprezintd o incdlcare substanfiald a unui drept fundamental gi, in orice imprejurare, aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevlzut de art. 6 din Convenfia europeand. Instanfele nu iqi pot intemeia nicio mdsurd dispus[ prin incheiere, sentinld sau decizie pe un mijloc de probd ce nu poate fi folosit in cadrul procesului penal, intrucdt a fost obfinut prin recurgerea la torturd sau la tratamente inumane sau degradante. AchiesIm, astfel, la opinia (concordantl) exprimat6 de judecdtorul N. Bratza, in cauza Jalloh contra Germaniei3), potrivit cdreia: ,,(...) utilizarea probelor oblinute A se vedea paragraful nr. 39 din cel de-al 2-lea Raport General [CPT/Inf (92) 3] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int. 2) A se vedea parag. rrr, 39 din cel de-al l2-lea Raport General [CPT/Inf (2002) l5]al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int. r) A se vedea CEDO, hot6rirea din I I iulie 2006, in cauza Jalooh contra Germaniei.
348
r)

Implicalii in procedurile

penale

148

printr-un tratament care incalcd valorile fundamentale protejate de art. 3 este contrard inhegului concept de proces echitabil, degi admiterea unei astfel de probe nu este astfel cum e situalia in prezentul caz - decisivd in obfinerea unei condamnlri. La fel ca in cazul declarafiilor obfinute prin constrdngere, se opune acestei utiliziri incdlcarea valorilor de echitate gi efectul negativ asupra integriti{ii procesului juridic, precum 9i caracterul nefiabil al probelor care pot fi astfel obfinute. Este adevdrat cd tratamentul la care a fost supus reclamantul a fost considerat inuman gi degradant, gi nu a fost calificat drept torturd gi cd regula de excludere din art. 15 coroboratii cu art. 16 al Convenliei asupra torturiir) distinge in mod expres intre admiterea probei oblinute prin torturd gi cea oblinuti prin alte forme de rele tratamente, Cu toate acestea, linia de demarcafie intre diferitele forme de rele tratamente nu este imuabili sau susceptibil[ de o definifie precis6, astfel cum aprecizat Curtea anterior, dar echitatea procesului judiciar este prejudiciatii in mod iremediabil in cazul in care se admit probe care au fost obfinute de autoritalile Statului in cauzd cu incdlcarea

interdicliei de la art. 3." Administrarea probelor trebuie sd fie efectuatd de organele de urmirire penald sau de instanfd in condilii care sd find cont de starea de sdnitate a celui acuzat sau a martorului, nefiind legald audierea acestora in condiliile in care suferd de o boalS ce le
pune viafa in primejdie. Potrivit C.proc.pen. 9i art. 86 alin. (3) C.proc.pen., dac[ in timpul ascultilrii ^rt.7lt sau martorul acuzd simptomele unei boli care le-ar putea pune invinuitul, inculpatul viafa in pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia mlsuri pentru ca acegtia si fie consultati de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ci viafa invinuitului, inculpatului sau a martorului nu este in pericol. Este astfel garantatd demnitatea umand pe parcursul audierilor efectuate de cdtre organele judiciare, ca element fundamental al principiului legalit{ii administrdrii probelor, cdt gi posibilitatea invinuitului sau inculpatului de a se apira in mod efectiv.
r)

Convenlia impotriva torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime inumane sau degradante, adoptatii de Adunarea generald a O.N.U. la l0 decembrie 1984 gi intratd in vigoare la 26 iunie 1987. Potrivit art. l5 din acest document internafional fiecare stat parte va face in aga fel incdt orice declarafie, in privinfa cdreia s-a stabilit cd a fost obfinuti prin tortur6, si nu poati fi invocatii ca element de probd in nicio procedure, cu excepfia cazului c6nd este folositl impotriva persoanei actzate de torturi pentru a se stabili cI o declarafie a fost intr-adevdr ficuti. Articolul 16 prevede c[: ,,1. Fiecare stat parte se angajeaz6 si interzicd, pe teritoriul aflat sub jurisdicfia sa, gi alte acte care constituie pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante care nu sunt acte de torturl aqa cum aceasta este definitd la articolul l, cdnd asemenea acte sunt strvdrgite de citre un agent al autoritifii publice sau orice altii persoand care acfioneazi cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consim{dmAntul expres sau tacit al acesteia. indeosebi, obligaliile enunfate la articolele 10, I I , l2 9i I 3 sunt aplicabile altor forme de pedepse cu cruzime, inumane sau degradante. 2. Prevederileprezentei Convenfii nu afecteaz5prevederile oricirui alt instrument intemafional sau lege nafionald care interzic pedepsele sau tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante, sau care se referd la extrddare sau la expulzare."

349

t49

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

149. Perchezifia corporali. Perchezifia corporal[ presupune examinarea corpului persoanei, a hainelor, a bagajelor sau a altor obiecte pe care aceasta le are asupra sa, c6nd persoana cdreia i s-a cerut sd predea vreun obiect sau vreun inscris t[gdduiegte existenla sau de{inerea acestora, precum gi ori de cdte ori existi indicii temeinice cd efectuarea unei perchezilii este necesard pentru descoperirea gi strdngerea probelor. Perchezilia corporald se deosebegte de examinarea corporald a invinuitului, inculpatului sau a victimei infracliunii care constd in inspectarea de cdtre specialigti sau tehnicieni a corpului acestora pentru a constata existenfa urmelor faptei penale (constatarea medico-legal[). insd, in ambele cazuri,persoana supusi acestor procedee

probatorii nu trebuie expusd unor tratamente contrare art. 3, respectiv art. 8 din
Convenlia europeandr). Procedeul probatoriu constdnd

in perchezilia corporald se dispune atunci cdnd

existd suspiciunea rezonabild cd aceastl mdsurd va duce la descoperirea, conservarea sau la ridicarea unor obiecte sau inscrisuri ce au legdturd cu infracfiunea pentru care se efectueazd urmdrirea penali.

Existenla unei suspiciuni rezonabile in cazul perchezifiei corporale presupune existenla unei baze obiective (rezultdnd din date, fapte, informafii), neputdnd fi intemeiatd doar pe presupuneri pur subiective (de exemplu, ras6, vdrstd, aparenle, antecedente penale) sau pe generalizdri sau imagini stereotipe ale anumitor grupuri sau categorii de persoane2). Totugi, este permisl generalizareabazatd pe comportamentul
suspectului (suspectul pare cd ascunde ceva)3). Pe de altl parte, trebuie ca la dispunerea mlsurii percheziliei sf, se urmdreascb respectarea exigenfelor de necesitate gi propor,tionalitate cu scopul urmdrit, precum 9i demnitatea umand. Perchezilia corporald poate fi dispus6, dupdcaz, de organul de cercetare penal[, de

procuror sau de judec[tor. Perchezilia corporald se efectueazd numai de o persoand de acelagi sex cu cea perchezilionati. Tot astfel, apreciem cd persoanele prezente la perchezilie trebuie sd fie de acelagi sex cu persoana perchezifionatb. Cons jder[m cI in cazul in care perchezilia corporald presupune gi perchezilia intimd, aceasta trebuie efectuatd numai de cdtre un medic sau un asistent medical calificat, cu respectarea demnitdlii persoanei.

t) in acest sens art. I 4 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatdrilor gi a altor lucrdri medico-legale, prevede ci: ,,1) Persoanele aflate in stare de refinere vor fi examinate in prezenta personalului de pazi de acelagi sex. 2) Persoanele minore se examineazd in prezenta unuia dintre parinli sau a reprezentantului s[u legal ori, in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelagi sex cu minorul." (H.G. nr.77412000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziliilor O.G. nr. l/2000 privind organizareaactivitdlii gi funclionarea instituliilor de medicind legald, M. Of. nr. 459 din 19 septembrie 2000, cu modificdrile gi completbrile ulterioare). 2) A se vedea l. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op, cit., p. 107. 3r lbidem, p. 108.

350

Implicalii in procedurile

penale

149

Chiar dacd perchezitia corporalA este efectuatd cu respectarea dispoziliilor art. 100 alin. (l), (2), (5) C.proc.pen., art. 104 alin. (l) C.proc.pen 9i art. 106 C.proc.pen., modalitatea de efectuare a acesteia il poate supune pe cel perchezi{ionat la
tratamente inumane sau degradante, atrdg6nd incdlcarea art. 3 sau art. 8 din Conven(ia europeani, fdr[ ca aceasta s[ atragd in mod necesar excluderea mijlocului de prob[ astfel administrat. O reglementarea special[ a percheziliei corporale existd gi in art. 55 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 27 512006 privind executarea pedepselor gi a mdsurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penalr) Siart.62 alin. (l) lit. c) din Regulamentul de aplicare a legii2). Astfel, persoanele private de libertate au obligalia de a se supune percheziliei corporale cu ocazia primirii in locul de delinere, precum gi pe parcursul

privdrii de libertate, ori de cAte ori este necesar. Potrivit art. 200 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a legii, perchezi{ia este acliunea prin care se realizeazd, un control amdnun{it asupra persoanelor private de
libertate, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de definere gi tuturor

locurilor unde acestea au

acces.

Persoanele private de libertate sunt supuse perchezifiei pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaliilor de risc, precum gi pentru ridicarea obiectelor interzise. Perchezilia se efectueazd de cdtre persoane de acelagi sex gi in condilii in care sd nu

fielezatd demnitatea persoanelor private de libertate. Perchezi{ia corporalS aminuntitd trebuie sa fie desfbguratd cu respectarea dreptului persoanei perchezilionate la viala intimd. inainte de efectuarea percheziliei corporale amdnunfite, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la bunurile ce pot fi pdstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise 9i consecin{ele care decurg din nedeclararea gi pdstrarea lor in ascuns. in cazul percheziliondrii bagajelor gi a bunurilor personale, persoanele private de libertate au dreptul de a asista la efectuarea actului procedural. Bunurile interzise gi sumele de bani g[site asupra persoanelor private de libertate, prilejul percheziliilor, sunt supuse confiscdrii. cu Perchezilia corporald nu presupune gi prelevarea de probe biologice (de pildb,
prelevarea de mostre de pdr, salivd, sAnge) in vederea efectuIrii unei expertize ADN. De asemenea, considerdm cI prevederile art. I 14 alin. (1) C.proc.pen. conform cdrora organul de urmdrire penald dispune efectuarea unei constatdri medico-legale cdnd este necesari o examinare corporald a invinuitului ori a victimei infracliunii (in via{a) pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracfiunii, acoperd numai examinarea fizicd intemd sau extemd a corpului unei persoane,ftrdapresupune qi prelevarea de probe biologice. De lege lata,in procedura penald rom6nd nu existd nicio prevedere legald expresb gi detaliatd cu privire la cazurile gi condiliile in care pot fi prelevate probe biologice de la persoanele in viafd, in vederea expertizdrii. Agadar, apreciem ci in lipsa

r) M. Of. w.62'7 din 20 iulie 2006. 2)Aprobatprin H.G. nr. 189712006 (M. Of. nr.24 din l6 ianuarie 2007).

351

149

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

consimfdmAntului expres al persoanei (invinuit, inculpat, persoan[ vdtiimatd etc.), nu se pot preleva probe biologice in vederea efectudrii unei expertize ADN'). Chiar gi in cazul in care existd acordul celui examinat, opin[m cb examinareafizicd,, precum gi prelevarea de probe biologice trebuie efectuate de un cadru medical de acelagi sex cu persoana examinatd, cu respectarea demnitIlii gi vielii private a acesteia, pentru a nu se aduce atingere drepturilor garantate de art. 3 sau art. 8 din Convenfia european[. De asemenea, fall de caracterul extrem de intruziv al mdsurii, pentru a fi satisfdcutd cerinfa de proporfionalitate a ingerinlei cu scopul urmdrit, apreciem cd probele biologice recoltate pot fi utilizate numai in cadrul procesului penal in care au fost prelevate sau in cadrul altui proces sau proceduri penale deschise de organele de urmdrire penald gi in care este implicatd persoana de la care au fost prelevate. Efectuarea autopsiei2) in cazul morfii (spre exemplu, suspecte3), violente sau a cdrei cauzd nu este cunoscuti) sau al exhumdrii impune, pentru asigurarea bunei desfEguriri a anchetein ridicarea de probe biologicea). in aceasti privinlE Comitetul de lv{inigtri al Consiliului Europei recomandi statelor membre adoptarea in dreptul intern a principiilor prevdzute in Recomandarea R 99(3) privind armonizarea regu-

o analizd detaliatd a acestui procedeu probatoriu a se vedea D.T. $tefinescu, D. Sporea, Analiza ADN - mijloc de probd valoros al justiliei, in Dreptul nr.412005, p.207-220. r) Potrivit art. 38 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatirilor gi a altor lucrdri medico-legale: ,,i ) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia rnedico-legald trebuie s[ fie completd, fArd a se omite vreun segment, tesut sau organ. 2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si imprejurdrile rno4ii numai pe baza unor examene externe sau inteme parliale. 3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv inteme, se pot efecfua fotografii. 4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fdrl efectuarea autopsiei medico-legale, cu excep{ia cazurilor in care decesul a intervenit ca urrnare a catastrofelor," 3) Potrivit art. 34 alin. (2) pct. 3 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatirilor 9i a altor lucrdri medico- legale, un deces este considerat moarte suspecld in urmitoarele situafii; a) moarte subitd; b) decesul unei persoane a c6rei sdnitate, prin natura sewiciului, este verificatd periodic din punct de vedere medical; c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei irrtreprinderi sau institufii; d) deces care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate in detenfie sau private de libertate, decesele in spitalele psihiatrice, decesele in spitale penitenciare, in inchisoare sau in arestul poli{iei, moartea asociatd cu activitdfile poliliei sau ale armatei in cazul in care decesul survine in cursul manifestafiilor publice sau orice deces care ridicd suspiciunea nerespectbrii drepturilor omului, cum este suspiciunea de torturd sau oricare altd form6 de tratament violent sau inuman; e) multiple decese repetate in serie sau concomitent; f) cadavre neidentificate sau scheletizate; g) decese survenite in locuri publice sau izolate; h) moartea este pusd in legdturd cu o deficien16 in acordarea asistenfei medicale sau in aplicarea mdsurilor de profilaxie ori de proteclie a muncii; i) decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupd o intervenfie diagnostici sau terapeuticd medico-chirurgicali. a)Potrivit art. 39 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constat6rilor gi a altor lucrdri medico-legale, materialele biologice, cum ar fi organe, s6nge, umori, confinut gastro-intestinal, secrefii, precum qi corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transportii la institutele
de medicirrd legalS impreund cu documentafia corespunziltoare.

r) Pentru

352

Implica{ii in procedurile

penale

149

lilor in autopsia medico-legal5r). Astfel, conform principiului 3 pct. 7 din aceasti recomandare este justificat sd fie prelevate probe biologice de la persoanele decedate in vederea identificlrii genetice. De asemenea, trebuie luate m5suri pentru a fi prevenitd contaminarea acestora 9i pentru a fi garantatE stocarea adecvat6 a rnostrelor prelevate. inlSturarea acestei carente legislative se impune in vederea compatibilizdrii legislaliei romdne cu standardele europene. in aceste sens, Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(92)l'zr prevede c[ recoltarea de probe biologice gi utilizarea rezultatelor analizelor ADN in sistemul justiliei penale au ca scop identificarea suspectului sau a oricdrei alte persoane; informafiile rezultate din analizele ADN trebuie utilizate numai in scopul pentru care au fost administrate in cadrul procesului penal. Tot astfel, se arati ci prelevarea de probe biologice in scopul expertizlrii ADN trebuie sd fie efectuatd numai in condiliile determinate in dreptul intern, putdnd fi supusd unei autorizdri prealabile din partea unui organjudiciar. in cazul in care dreptul intern permite prelevarea in lipsa consimldmdntului suspectutui (fbptr"ritor, invinuit sau inculpat), aceste probe pot fi administrate numai in condifiile in care circumstan{ele cauzei justificd o asemenea acfiune. Totodati standardele europene impun crearea cadrului legislativ pentru constituirea unei baze de date rezultate din expertizele ADN, care sd fie compatibild cu standardele europene gi care sd ofere suficiente garan{ii privind securitatea gi proteclia datelor personale, in vederea schimbului de informafii in cadru procedurilor penale, intre statele U.E. (inclusiv prin transmiterea pe cale electronicd) gi in perspectiva constituirii unei baze europene de date ADN). in acest sens, Rezolufiile Consiliului U.E. aratd cd
se vedea Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99)3 din 2 februarie 1999 privind armonizarea regulilor in autopsia medico-legal6, disponibilS pe site-ul www.coe.int. 2) A se vedea in acest sens Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(92) I din l0 februarie 1992 privind utilizarea expertizei ADN in cadrul sistemului justifiei penale, disponibilE pe site-uI www.coe.int. r) A se vedea, in acest sens, Rezolufia Consiliului U.E. din 9 iunie 1997 privind schimbul de rezultate ale expertizelor ADN (97lC193102) 9i Rezolufia Consiliului U.E. din 25 iunie 2001 privind schimbul de rezultate ale expertizelor ADN (20011C187 l0l ), disponibiie pe site-ul www. europa.eu. Existenfa unei asemenea baze de date este reglementat[, spre exemplu, de art. 706-54 -706-56 din Codul de procedurl penald francez privind figierul nafional informatizat cuprinzdnd amprentele genetice. Conform acestor dispozifii legale fiqierul nafional informatizat cuprinzdnd amprentele genetice, aflat sub controlul unui magistrat, este destinat centralizdrii amprentelor

r)A

genetice ce provin din probe biologice, precum gi a amprentelor genetice ale persoanelor condamnate pentru anumite infrac{iuni prevdzute limitativ de lege (de exemplu, infrac{iunile contra viefii sexuale, furt, ingel6ciune, distrugere, amenin{are de atingere aduse bunurilor, actele de terorism, falsificarea de bani gi asocierea in vederea sflvdrgirii de infracfiuni, spllare de bani etc.), cu scopul de a facilita identificarea gi ciutarea autorilor acestor infracliuni. Amprentele genetice ale persoanelor in privinfa clrora existii o suspiciune rezonabild c6 au sbv6rgit anumite infracfiuni ce prezintii un pericol ridicat, enumerate limitativ de lege, sunt gi ele pistrate in acest figier, la decizia unui ofifer de poli{ie judiciari care acfioneazi fie din oficiu, fie la cererea procurorului Republicii sau a judecltorului de instruc{ie; aceastd decizie este mentionatd in dosarul de procedurd. Aceste amprentele sunt gterse prin dispozilia procurorului Republicii care 353

149 prelevarea probelor biologice

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

in scopul stocdrii rezultatelor analizelor ADN trebuie

supusd unor garanlii menite sd protejeze integritatea fizicd a persoanei de la care se face prelevarea; de asemenea, posibilitatea schimbului trebuie sd fie limitat[ la datele rezultate din analiza pl4ii necodificate a moleculei ADN, in privinfa cdrora se prezumd cd nu conlin informalii cu privire la caracteristicile ereditare specifice. In acest context, recent, a fost adoptatd Legea nr. 761 2008 privind organizarea

Sistemului Nalional de Date Genetice Judiciare (in continuare S.N.D.G.J)r). Constituirea S.N.D.G.J. urmdregte prevenirea gi combaterea unor categorii de infrac{iuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor gi libertdlilor fundamentale ale persoanei, in special dreptului la viald gi la integritate fizicd gi psihicd, precum gi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutd, a persoanelor disparute sau a persoanelor decedate in urma catastrofelor naturale, a accidentelor in mas[, a infracliunilor de omor sau a actelor de terorism. S.N.D.G.J. confine profile
genetice2), date cu caracter personal gi date despre caz, corespunzdtoare urmdtoarelor categorii: a) suspecli - persoanele despre care existd date gi informalii cd ar putea fi autori, instigatori sau complici ai unor infracfiuni; b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru sdvArqirea unor infracfiuni; c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuirii cercetdrii la fala locului; d) cadavre cu identitate necunoscutS, persoane dispdrute sau persoane decedate in urma catastrofelor naturale, a accidentelor in masd, a infracjiunilor de omor sau a actelor de terorism. In S.N.D.G.J. se verificd gi se compard profile genetice gi date cu caracter personal, in scopul: a) excluderii persoanelor din cercul de suspecfi gi identificdrii autorilor unor

gi funclionarea

infractiuni3); b) stabilirii identite|i persoanelor

victime ale catastrofelor naturale, ale

actioneaz[ fie din oficiu, fie la cererea persoanei interesate, atunci cdnd pdstrarea lor nu pare a mai fl necesard, {in6nd cont de scopul figierului. CAnd este sesizat de cdtre persoana interesata, procurorul Republicii trebuie sd o informeze de modul in care s-a dat curs cererii sale; dacd procurorul nu a dispus $tergerea, persoana poate sesiza in acest scop pejudecdtorul de libertali gi detenfie, a cdrui hotdrdre poate fi contestatd in fa(a pregedintelui camerei de instruclie. Ofilerii de polilie judiciard, din oficiu sau la cererea procuromlui Republicii sau a judecdtorului de instrucjie, pot compara amprentele oricdrei persoane cu privire la care existb o suspiciune rezonabili cu privire la sdvdrgirea unei crime sau a unui delict, cu datele incluse in figier, fhrd totugi ca aceaste amprentd sd poatd fi pdstrata in figier. Figierul con{ine gi amprentele genetice ce provin din probele biologice adunate cu ocazta procedurilor de cercetare a cauzelor unui deces sau ale unei disparifii, precum gi amprentele
genetice care corespund sau sunt susceptibile a corespunde persoanelor decedate sau c6utate. Amprentele genetice pdstrate in acest figier nu pot fi realizate decdt pornind de la p64ile
necodate ale acidului dezoxiribonucleic, cu excep{ia segmentului care conline informalia geneticl despre sex.
I) M. Of. nr. 289 din 14 aprilie 2008. Legea va intra in vigoare in termen de 6 luni de la data publicdrii in Monitorul Oficial. 2) Prtnprofil genetic - coddalfanumeric ob{inut din materialul genetic, prin aplicarea tehnicilor

de biologie moleculard.

Pentru excluderea persoanelor care au a\ut contact cu locul comiterii infracliunii in mod justificat sau accidental, se pot preleva gi analiza probe biologice de la acestea, precum qi de

3)

354

Implicafii in procedurile penale

149

accidentelor in masd 9i ale actelor de terorism; c) realizdrii schimbului de informalii cu celelalte state 9i combaterii criminalita{ii transfrontaliere; d) identificdrii participanfilor la comiterea unor infracfiuni. Prelevarea probelor biologice se face prin metode noninvazive, respectiv recoltarea celulelor epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, iar in situaliile in care nu se poate reahza aceastd modalitate, prin recoltarea unor celule epiteliale din regiunea felei. in cadrul procesului penal, protecfia persoanei suspectate de saviirgirea unei infracfiuni (frptuitor, invinuit sau inculpat) impotriva relelor tratamente a impus reglementarea unor condilii pentru efectuarea prelevdrii. Astfel, probele biologice nu pot fi prelevate de la orice suspect, ci numai de la persoanele suspectate de sdvdrgirea anumitor infracfiuni, strict gi limitativ prevdzute de leger). Prelevarea se face, de reguld, cu consimldmdntul suspectului (in cazul suspectului minor fiind necesar gi consim![mAntul reprezentantului legal al acestuia), la solicitarea scrisd a organelor de urmdrire penald sau a instanfei de judecatd.

Considerdm cd prezintd importanp nu modalitatea in care este solicitat acest consimfdmdnt, ci forma in care suspectul igi exprim[ manifestarea de voinfd. De aceea, avdnd in vedere rigorile probatiunii impuse de Curtea Europeand in materia art. 3, apreciem cd legiuitorul trebuia sd prevad6 cel pulin forma scrisd a actului in care este exprimat consimfbmdntul suspectului la prelevarea de probe biologice. Ca exceptie, in cazul in care suspectul de la care urmeazd sd se recolteze sau reprezentanlii legali ai suspectului minor nu igi dau consim!6mdntul, legiuitorul a prevdzut posibilitatea organului competent sd efectueze prelevarea ,,de a informa instanla de judecati, care va dispune cu privire la prelevarea sau, dupd caz, neprelevarea probelor biologice fbrd acordul respectivelor persoane". Degi, in aceste situalii, controlul judiciar este extrem de necesar, legiuitorul nu s-a preocupat de reglementarea unei proceduri detaliate pentru dispunerea prelevarii probelor biologice, rezumdndu-se a ardla cd instanla (gi nu judecdtorul, cum ar fi fost adecvat, in cursul urmdririi penale), se pronunli ,,dupd ce este informatd". Astfel, nu sunt stipulate: condifiile qi forma in care poate fi sesizatd instanfa, procedura de
solufionare (gedinJ6 publicd sau camera de consiliu, citare, participare procuror, suspect etc), felul hotdrdrii prin care se pronunfd instanla (incheiere, sentinfd), calea de atac.
la victimele infracfiunilor, cu consimfdm6ntul acestora. Profilele genetice ale acestor persoane vor fi verificate, prin comparare in S.N.D.G.J., numai pentru infracliunea respectivd 9i in scopul pentru care s-a fEcut recoltarea, f6rd sd fie stocate inbaza de date. I) Infracfiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J. sunt cele prev6zute de: art. ll4 -179 C.pen.; art. l8l-184 C.pen.; art. 189 C.pen., art. 190 C.pen.; art. 197 C.pen., art. 198. C.pen.; art.20l , art.203 C.pen.; art.27l C.pen.; art. 267t C.pen.; art.279t C.pen.; art.280 C.pen.; art. 306 C.pen.; art. 356-360 C.pen. De asemenea, sunt avute in vedere actele de terorism prevdzute de Legea nr,53512004 privind prevenirea Eicombaterea terorismului; infracliunile prevdzute la art.2, art. 3, art. 10 9i art. l2 din Legeanr.14312000 privindprevenirea gi combaterea traficului gi consumul ilicit de droguri; infracliunea prevdzutd la art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. l2l/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobatd cu modificdri prin Legea nr. 18612007.

355

150-151

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

in aceste condilii, singura concluzie ce se poate trage este cd se aplicd dispoziliile de drept comun, situalie cu totul incompatibil[ cu scopul urmdrit prin aceastl procedurd. Prelevarea, pistrarea gi transportul probelor biologice de la suspecfi, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J., se realizeazd de personalul Poliliei RomAne, instruit in acest sens, la solicitarea organelor de urmdrire penald gi/sau
instanlelor
150.
de

judecatd.

Interven{ii medicale in scopul recoltirii de probe prevdzute in legi speciale. Potrivit art.25 din Legea nr. 14312000 privind prevenirea gi combaterea traficului gi consumului ilicit de drogurir), ,,in cazul in care existd indicii temeinice c[ o persoand transportd droguri ascunse in corpul sdu, pe baza consimfImdntului scris, organul de urmdrire penald dispune efectuarea unor examene medicale, in vederea depistdrii acestora. in caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va mentiona gi unitatea medicall ce urmeazd si efectueze aceste investiga{ii medicale". Ca naturd juridicd, acest procedeu probatoriu reprezintd o examinarefizicd intern6 a
corpului unei persoane in scopul descoperirii obiectului infrac{iunii de trafic de droguri sau trafic interna{ional de droguri. Degi dispozifia legall nu prevede expres, apreciem ci investigafia medicald poate fi efectuatd numai in cadrul urmdririi penale incepute impotriva persoanei suspectate ci transportd droguri, nefiind posibil ca aceastd misurS, ce are un caracter deosebit de invaziv, sd fie dispusi in cadrul actelor premergdtoare inceperii urmlririi penale. Considerlm cd in vederea garantdrii dreptului prevdzut de art. 3 din Convenfia europeand, in toate cazurile, examinarea medicald trebuie efectuatd intr-o asemenea manieri, inc6t sI nu il plaseze pe invinuit sau inculpat in ipostaze umilitoare sau sd nu ii fie provocate traume fizice sau psihice, care sd depdgeascd in intensitate pe cele
inerente investig[rii medicale.

$2. Rele tratamente aplicate persoanelor arestate preventiv sau aflate

in executarea pedepselor privative de libertate


2.1. Protecfia

strnitilfii sau a persoanei in etate

I 5 I. Standardul european de proteclie. Reguli generale. I 52, Starea de sdndtate a persoanei arestale preventiv sau afate in executarea pedepselor privative de libertate. 153. Vdrsla persoanei arestate preventiv sau afate in execularea pedepselor privative de libertate. 154. Garanlii procedurale in dreptul romdn. 155. Asislenla medicald a persoanelor private de libertale. 156. Suspendarea urmdririi penale sau a judecdlii pe motive medicale. 157. Amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei privative de libertale.

151. standardul european de protecfie. Reguli generale. convenfia european[nu confine nicio dispozifie specificd referitoare la situalia persoanelor private de libertate,
r)

M. Of, nr.362 din 3 august 2000, cu modificdrile gi completilrile ulterioare.

3s6

Implicatii in procedurile

penale

151

dar Curtea Europeandr) aardtatcd statul trebuie sd se asigure cd o persoand este privat[ de libertate in condilii compatibile cu respectul demnitelii umane, cd maniera gi metoda de executare a mdsurii nu il supun pe cel privat de libertate la suferinfe de o intensitate ce depigegte nivelul de suferinld inerent detenfiei gi cd s[nltatea persoanei private de

libertate este asiguratd in mod corespunzdtor, ludnd in considerare cerinlele practice


ale incarceririi Curtea Europeand aanalizatcompatibilitatea cu prevederile art. 3 attt prin raportare pedeapsd

la momentul pronunfdrii hotlr6rii prin care se dispune o mlsur[ sau o

privativd de libertate, cAt gi prin raportate lafaza de executare a pedepsei. in prima situalie, instanfa europeand a relevat c[ sarcina sa nu este aceea de a aprecia dacd pedeapsa pronunfat[ in cauzd este sau nu justificatb fafd de starea de sdndtate a persoanei, ci de a se asigura cA executarea pedepsei nu contravine dispozifiilor art. 3 din Convenlia europeand2). Astfel, simpla condamnare a unei persoane grav bolnave la o pedeapsd privativd de libertate sau condamnarea unei persoane la o pedeaps[ privativd de libertate de 4l de ani nu constituie o incdlcare a prevederilor art. 33). in acest context, punctul nr. 18 din Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99)224)prevede c[ in procesul aplicdrii legii, procurorii gijudecitorii ar trebui si find cont de resursele disponibile, in special pe planul capacitdfii locurilor de detenfie. Prin urmare, in privinla alegerii pedepsei Curtea Europeand lasb o larg[ marj[ de apreciere atdt legiuitorului, cdt gi judecdtorului, sub rezerva ca judecbtorul sd find cont de condiliile executdrii sale gi ca durata privdrii de libertate sd nu fie determinatd o datb
pentru totdeaunas).

r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag. 55; CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag. 38; CEDO, hotirdrea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag.94. 2) A se vedea: CEDO, hotir6rea din 7 iunie 2001, in cauza Papon contra Fran{ei; CEDO, decizia din 30 septembrie 2003, in cauza Bemard contra Franfei. 3) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din I I aprilie 2006, in cauza Leger contra Franfei; pentru o analizd detaliatd a acestei catze, a se vedea: F. Massias, Droit de I'Homme, in Revue de science criminelle et de droit pdnal compard w. 112007, p. 134-l4l ; J.-P- Cdrd, Compatibilit6 d' une ddtention de 4l ans avec les articles 3 et 5 de la Convention europ6enne des droits de I'homrne, in Recueil Dalloz nr. 26/2006, p. 1800-1802. in aceelagi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 martie 2007,in cauza Mircea contra RomAniei, parag. '19-82.in aceasti din urmd cauzd, procesul penal a fost suspendat pe baza unor expertize medicoJegale care atestau imposibilitatea reclamantei de a participa la judecatI, pdntr in momentul in care prezenfa acesteia a fost posibili. Dupi condamnarea definitivi, instanfele au amdnat, respectiv intrerupt de mai rnulte ori executarea pedepsei fa{d de starea de sdndtate foarte gravd a reclamantei. a) A se vedea, in acest sens, Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99) 22 din

30 septembrie 1999 privind suprapopularea inchisorilor gi inflafia carcerald, disponibild pe


site-ul www.coe.int.
5) A se vedea F. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative a la protection offerte par I'article 3 en mati6re de privation de libert6, Rewe de science criminelle et de droit pdnal

compard nr. l/2003, p.149.

357

151

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Aplicarea unei pedepse cu detenliunea pe viald unui major nu este in sine interzisd sau incompatibild cu prevederile art. 3 sau ale altui articol din Convenlia europeand. Aprecierea respectdrii standardelor convenfionale se face in general, in cazul pedepselor cu detenliunea pe viaf6, prin raportare la condiliile prevhzute in dreptul intern cu privire la posibilitatea eliberdrii unui asemenea condamnat. Astfel, este suficient pentru respectarea exigenlelor art. 3 ca o pedeapsd cu detentiunea pe viafl s[ poati fi

facto sau de iure mic1oratdt). tn ce privegte faza de executare a pedepsei, Curtea Europeani a analizat "e"u compatibilitatea cu art. 3 atdt in cazul in care persoana era in etate sau suferindd la momentul condamndrii, cdt gi in cazul in care starea de sdnltate a persoanei private de
de

libertate s-a agravat pe parcursul detenfiei. in aceastd materie Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei a adoptat, la data de 1 1 ianuarie 2006, Recomandarea (2006)2 referitoare la Regulile penitenciare europene, ce a inlocuit vechea Recomandarea (87) 3, ca urmare a evolufiei legislafiei gi practicii in majoritatea statelor membre, a contribufiei avute de Curtea Europeanl (intrucdt justifia nu se opre$te la porlile inchisorii2)), a numeroaselor vizite efectuate de C.P.T.]) Recomandarea (2006) 2 prevede cd autoritSlile locului de delinere trebuie s[ protejeze sdndtatea tuturor persoanelor private de libertate aflate in custodie. in acest scop, este necesar ca fiecare persoand sd beneficieze de asistenld medicald, Medicul locului de definere trebuie sd prezinte un raport directorului atunci cdnd considerd cd sdndtatea fizicd sau mintald a unui delinut este sau va fi afectatd negativ de continuarea deten{iei sau de condiliile de detenlie, inclusiv de condiliile izoldrii. Delinulii bolnavi care necesitd tratament special trebuie transferali in institulii specializate sau in spitale civile, dacd acest gen de ingrijiri nu se acordd in penitenciar. Acolo unde penitenciarul dispune de spital propriu, acesta trebuie dotat in mod adecvat, fiind necesari angajarea de personal calificat, in mdsurd sd asigure ingrijirile gi tratamentul adecvat definufilor. Agadar, vdrsta sau starea de sdnltate a unei persoane nu constituieperse impedimente la dispunerea unei mdsuri sau pedepse privative de libertate sau la menfinerea in
se vedea CEDO, hotdrirea din l2 februarie 2008, in cauza Kafkaris contra Ciprului, parag.97-98. Din aceastd perspectivd dreptul romAn satisface intru totul exigenfele art. 3 din Convenlia europeantr. Astfel, potrivit art. 55 alin. (2) C. pen. in cazul in care cel condamnat la pedeapsa detenliunii pe viali a implinit vdrsta de 60 de ani in timpul executirii pedepsei, detenfiunea pe via!6 se inlocuiegte cu inchisoarea pe timp de 25 de ani. Tot astfel, potrivit art. 55r C.proc.pen., cel condamnat la pedeapsa deten{iunii pe via16 poate fi liberat condifionat dupd executarea efectivd a20 de ani de detenliune, dacd este stdruitor in munc[, disciplinat gi dA

r)A

dovezi temeinice de indreptare, lindndu-se seama gi de antecedentele sale penale. Condamnatul trecut de vdrsta de 60 de ani pentru bdrbali gi de 55 de ani pentru femei poate fi Iiberat condilionat dupd executarea efectivd a l5 ani de detenfiune, dacd este stiruitor in munc5, disciplinat 9i dd dovezi temeinice de indreptare, findndu-se seama gi de antecedentele sale penale.
2)

se vedea CEDO, hotdrdrea din

2l februarie

1975,

in cauza Golder contra Marii

Britanii.
r) Pentru o analiz6, detaliatd a recomandSrii, a se vedea P. Poncela, L'harmonisation des normes penitentiaires europ6enne, in Rewe de science criminelle et de droit penal compard nr. ll200l,p. 126-133. 358

Implicalii in procedurile penale

ts2

deten{ie, dupi privarea de libertate. insb Curtea Europeani admite mai mult sau mai pulin clar cI penitenciarul nu constituie un cadru adecvat pentru sfbrgitul viefii, oferind un nivel ridicat de protecfie persoanelor private de libertate ce au o vdrstd foarte inaintd (de pild6: 88 de ani, incauza Papon; 80 de ani, incauza Priebke; 78 de ani, incauza Sawoniuk)').
152. Starea de sinltate a persoanei arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor privative de libertate. Nu s-ar putea susfine cd. art.3 din Convenlia european[ stabilegte o obliga{ie generald de a elibera o persoand pe motive de sdndtate sau de a o plasa intr-un spital civil pentru a-i permite sd beneficieze de un tratament medical specific bolii de care sufer6. Articolul 3 nu interzice privarea de libertate a unui persoane bolnave, ci impune in acest context obligalia statului de a proteja starea de sdndtate a persoanei private de libertate, prin asigurarea unor condifii de deten{ie adecvate. Curtea European62) acceptd ci asistenla medicald disponibild in spitalele din locurile de definere nu poate fi intotdeauna la acelagi nivel ca in cele mai bune unitdli spitalicegti din sistemul public de sbndtate. Cu toate acestea, statul trebuie sI se asigure
cd sdndtatea gi bundstarea persoanelor private de libertate sunt in mod adecvat garantate,

printre altele, prin furnizarea asistenlei medicale necesare acestora. in situalii speciale, determinate de motive medicale, deten{ia unei persoane poate atrage imprejurbri in care buna administrare a justi{iei s[ impund luarea unor mdsuri de naturd umanitard, in scopul atenudrii efectelor detenliei. Starea de sindtate, vdrsta sau existen{a unui handicap fizic important pot constitui situalii pentru care se pune problema capacitdfii de a suporta detenlia.
Curtea Europeand a constatat ci men{inerea in detenlie pentru o perioadd indelungatd a unei persoane in vdrstd gi cu o stare de sdndtate precard poate intra in domeniul de aplicare a art. 33). De asemenea, menlinerea in detenfie a unui tetraplegic in condilii inadecvate fafd de starea sa de sdndtate constituie un tratament degradanta).

Prin urmare, exist[-tr] elemente particulare ce trebuie luate in considerare in legdturd cuanaliza coinpatibilitltii stArii de boald a dejinutului cu condiliile sale de detenlie7 situalia medicald a definutulul,'oaracterul adecvat al asistenlei medicale ce este oferitd in sistemul penitenciar gi oporrunitatea menfinerii detenfiei fald de starea
de sdndtate a delinutuluis).

in jurisprudenta sa, Curtea l)A


se

_!yope111

a qp_rl9t31

gompaJlbilitatea art. 3

9g_{_g19n1ia

vedeaF. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative a la protection offerte par

I'article 3 en mati6re de privation de libert6, op. cit., p. 145-153. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag.94; CEDO, hotErdrea din 28 ianuarie 7994, in cauza Hurtado contra Elvefiei,parag. T9. r) A se vedea CEDO, decizia din 7 iunie 2001, in cauza Papon contra Franfei. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 10 iulie 2001, in cauza Price contra Marii Britanii, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 2006, in cauza Vincent contra Frantei. 5) A se vedea: CEDO, hotirArea din 28 martie 2006, in cauza Melnik contra Ucrainei, pang.94; CEDO, hotdrArea din l4 noiembrie 2002, in cauza Mouisel contra Franlei,parag.40-42; CEDO, hotbrdrea din l5 ianuarie2004, in cauza Sakkopoulos contra Greciei,parag.39. 359

152

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

unei persoane suferind de leucemie (cauza Mouisel contra Fran{ei), a unei persoane cu afec{iuni psihice, care a avut mai multe tentative de suicid (cauza Kudla contra Poloniei) sau a unui toxicoman aflat in stare de sevraj (cauza McGlinchey 9i allii contra

Marii Britanii).
in cauza Kudla contra Polonieir), Curtea Europeand a refinut cd nu existi o incdlcare a dispoziliilor art. 3 din Convenlia europeani, reclamantul solicit6nd gi primind in

timpul detentiei asistenfd medicali psihiatricl adecvatii cu regularitate, fiind examinat de diverse comisii de specialigti, iar cele doud tentative de suicid nu erau imputabile autoritetilor. in consecinld, instanfa europeand a drepturilor omului a apreciat cd insigi
natura stdrii psihologice a reclamantului a determinat o vulnerabilitate mai mare a acestuia in comparafie cu un definut obignuit gi c[ starea de detenfie ar fi putut exacerba sentimentele de sup[rare, suferinfi gi fric6, dar nu se poate retine cd a fost supus unor rele tratamente ce au atins un nivel de severitate care sd atragl aplicarea art. 3. in caura Mouisel contra Franlei2), Curtea Europeanl a apreciat cd existd o incdlcare a art. 3 din Convenfia europeand prin menfinerea in detenlie a reclamantului bolnav de leucemie, care a crat o suferinld ce dep[gegte suferinfele inevitabile ale detenliei gi a'la tfatamentului anti-cancer, fiind un tratament inuman gi degradant. in cauzd, reclamantul condamnat la l5 ani inchisoare era suferind de leucemie gi actele medicale puneau in evidenld evolufia bolii gi caracterul pulin adecvat al detenfiei, frrd a fi luate mdsuri speciale de autoritiilile penitenciarului (spitalizare sau piasarea intr-un loc unde condamnatul bolnav sd poatd fi supravegheat). in privinfa portului cdtugelor pe perioada transferului condamnatului la spital,
Curtea Europeand a apreciat3) cd acesta poate fi justificat in condiliile in care existd riscul de fug[, rdnire sau v[t[mare. insd fafd de starea de slndtate a reclamantului,

disconfortul gedinfelor de chimioterapie, slSbiciuneafizicd a aceshria, portul cdtugelor


era disproporfionat. in acelagi sens, in cauza Kucheruk contra Ucrainei, Curtea Europeand a opinat cI incdtugarea reclamantului ce suferea de tulburdri mintale pe o perioadi de gapte zile,

fbr[ nicio justificare psihiatricb gi in lipsa aplicdrii weunui tratament pentru v6tlmerile corporale suferite ca urnare a folosiri forfei cu ocaziarefinerii sale sau provocate prin acte de autoagresiune in perioada in care a executat sancfiunea disciplinard a izolarii, trebuie sd fie privitd ca tratament inuman sau degradanf).

r) A se vedea CEDO, hotErdrea din 26 octombrie 2000, in catza Kudla contra Poloniei, parag. 95-99. 2) A se vedea CEDO, hotiirArea din 14 noiembie 2002, in cauza Mouisel contra Franfei, parag. 38-48. Pentru o aralizd, detaliat[ a acestei cavtze, a se vedea F. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative d la protection offerte part I'article 3 en mati6re de privation de libertd, op. cit., p. 144-155. 3) in acela$i sens, a se vedea CEDO, hotilrdrea din 16 decembie 1997,in cauza Raninen conha Finlandei, parag. 56. {) A se vedea CEDO, hotilr&ea din 6 septembrie 2007, in cauza Kukeruk contra Ucrainei,

parag.145.

360

Implicafii in procedurile

penale

152

in cauza Vincent contra Franleir), instanla europeand a apreciat cd privarea de libertate a unei persoane ce suferd de un handicap locomotor, intr-un spafiu in care nu se poate deplasa prin mijloace proprii (scaun cu rotile), fbrd a exista, astfel, posibilitatea plrisirii celulei constituie un trafament degradant in sensul art.. 3, Agadar, condiliile de detenlie trebuie sd fie adaptate stdrii de sindtate sau vdrstei persoanei definute. Lipsa resurselor financiare nu poate, in principiu, justifica condiliile de detenfie care prin precaritiatea lor conduc la incilcarea art.32). Lipsa unei ingrijiri medicale adecvate 9i, in general, deten{ia unei persoane bolnave in condilii inadedvate3); pot-constitui un tratament contrar art. 3 din Convenlia
europeand.

In cauza Riviere contra Franleia), reclamantul suferind de tulburlri psihice a fost privat de libertate intr-un penitenciar in care nu i se putea asigura un tratament adecvat. Curtea Europeani a ardtat ce autoritelile nafionale nu au asigurat ingrijirea adecvatd
stdrii de sinltate a reclamantului, care sd evite supunerea acestuia la traCamente contrare art. 3. Instanfa europeand a apreciat cd menfinerea acestuia in detenfie, fbrd un cadru medical adecvat, a reprezentat o situafie deosebit de grea 9i l-a supus la o incercare care exb-ede nivelul inevitabil de suferinlS inerent detenfiei, ceea ce echivaleazd cu supunerea reclamantului la tratamente inumane gi degradante. Asifel, instan{a de la Stasbourg a considerat ci in privin{a persoanelor private de libertate, care suferd de o boald mintald, analiza compatibilitdlii condiliilor de detenlie cu exigen{ele art. 3 trebuie sd aibb in vedere vulnerabilitatea acestora gi incapacitatea lor, in anumite cazuri, de a se pldnge in mod coerent sau chiar de loc, cu privire la modul in care sunt afectati de anumite tratamente5). in cauza I.T. contra Rom6niei6) s-a refinut cd reclamantului, infestat cu HIV gi aflat in cursul executlrii unei pedepse, i-a fost prescris de cdtre doctori un tratament
r)

se vedea CEDO, hotdrdrea

din 24 octombrie 2006, in cauza Vincent contra Fran{ei,

parag.106.
2) A se vedea: CEDO, hotir6rea din l8 decembie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag. 50; CEDO, hotirArea din 2 februarie 2006, in cauza lovchev contra Bulgariei, parag. 136; CEDO, hot6rdrea din 29 aprilie 2003, in cauza Poltoratskiy contra Ucrainei, parag. 148. r) A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 18 decembie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag.4l1' CEDO, hotlirdrea din 25 octombrie 2007, in cauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 80; CEDO, hotirdrea din l0 iulie 2007, in cauza Paladi contra Republicii Moldova, parag. 76-85; CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie 2005, in cauza Sarban contra Republicii Moldova, parag. 90; CEDO, hotdrArea din 2 decembie 2004, in cauza Farbtuhs contra Letoniei, parag. 5l; CEDO, hotlrdrea din l0 februarie 2004, in cauza Naumenko contra Ucrainei, parag. 112.

A se vedea CEDO, hot6rdrea din I I iulie 2006, in cauza Riviere contra Fran{ei, parag.76. 5) A se vedea: CEDO, hotirdrea din l8 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, pang. 4l; CEDO, hotir6rea din 24 septembrie 1992, in cauza Herczegfalvy contra Austriei, parag.82; CEDO, hotirdrea din 24 septembrie 1992,in cauza Aerts contra Belgiei, parag. 66. 5) A se vedea CEDO, decizia din 24 noiembrie 2005, in cauza I.T. contra RomAniei. in acelaqi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din l4 decembrie 2004, in cauza Gelfrnann contra Frantei, parag.59.
a)

361

t52

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

medical gi un regim alimentar adecvat stdrii sale de boald. Curtea Europeand a apreciat cd nerespectarea tratamentului medical gi a regimului prescris a avut loc pe perioade limitate de timp, autoritlfile romdne acfiondnd in mod adecvat fald de problemele de sdn[tate ale reclamantului. Acesta nu a fost privat de medicamente pe o perioadi lungi de timp gi nu a trebuit sI suporte costurile tratamentului. Curtea Europeand a stabilit cd aceste disfuncfionalitili nu pot prin ele insele, fafd de imprejurdrile concrete ale cauzei, sd conducl la concluzia ce autoritAfle romine nu gi-au indeplinit obligatia de a proteja sdndtatea reclamantului gi nu sunt de naturd a atrage responsabilitatea statului, in temeiul art. 3 din Conven{ia europeani. in schimb, in cauza Yakovenko contra Ucraineir), instan{a europeand a considerat cd lipsirea reclamantului de asistenfa medicali oportunl gi adecvatd, in condi{iile in care acesta era seropozitiv gi suferind de tuberculozd, echivaleazd. cu un tratament inuman gi degradant. in canza Reggiani Martinelli contra Italiei2), Curtea Europeand a rejinut cf, reclamanta, care suferise o interven{ie chirurgicald in urma cdreia ii fusese extirpatd o tumoare la creier inainte de incarcerare, a beneficiat in cadrul penitenciarului de o asistenfd medicald de aceeagi calitate cu cea din afara inchisorii, nefiind incdlcate dispoziliile art.3 din Convenfia europeand. in cauza McGlinchey $.a. contra Marii Britanii3) s-au ptezentat probe cu privire la o toxicomand a cdrei stare generalb de sdndtate nu era bund inci din momentul incarcerdrii sale. Ulterior, din cauza stdrii sale (manifestatd prin vdrsdturi, incapacitatea de a se hrdni gi de a reline lichide), definuta a pierdut mult in greutate gi a suferit un colaps. Or, autoritI{ile de detenfie nu au luat mdsuri pentru a stabili cu exactitate cauza pierderii in greutate a delinutei, factor care ar fi trebuit sd alerteze autoritalile cu privire la starea gravd a acesteia. Starea definutei nu a fost supravegheatd in cursul weekendului, cdnd greutatea sa a scdzut gi mai mult, gi autoritdlile au omis sd ia mdsuri adecvate de ingrijire (de exemplu, de{inuta ar fi putut fi trimisd la spital). Avdnd in vedere rdspunderea care incumbi autorit[1ilor de detenlie de a asigura delinufilor ingrijirile medicale necesare, Curtea Europeanb a refinut cb cerinlele art. 3 din Convenlia europeand nu au fost respectate in spefd. Intr-o altd hotdr6re pronunlatd in cauza Gelfmann contra Fran{eia), Curtea Europeand a constatat cd nu a existat o violare a dispoziliilor art. 3. Autoritelle franceze au respins cererile reclamantului infestat cu virusul HIV, condamnat la 22 de ani de inchisoare pentru infrac{iuni grave de violenfd, cu motivarea cd, degi maladia de care suferd condamnatul este incurabild, starea sa de sdn[tate este compatibild cu detenfia, iar A se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie2007,in cauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 101. 2) A se vedea CEDO, decizia din l6 iunie 2005, in cauza Reggiani Martinelli contra Italiei. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003, in cauza McGlinchey g.a. contra Marii Britanii, parag. 57-58. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 decembrie 2004, in cauza Gelfmann contra Franfei, parag. 54-60.
362
r)

Implicafii in procedurile penale

153-155

acesta prezintd un pericol criminologic Ai autoritdtile supravegheazd atent starea de

sdn[tate a reclamantului. in cauza Khudobin contra Rusieir), Curtea Europeani a apreciat cd in speti existau dovezi cd reclamantul avea serioase probleme medicale, fiind depistat seropozitiv gi suferind de tulburdri mintale, care necesitau un tratament adecvat, fbrd ca starea de sdndtate sd fie incompatibila cu detenfia. in aceste imprejurdri, absenfa unei asistente medicale adecvate gi permanente asociatd cu refuzul autoritdfilor de a permite o examinare medicali a stdrii de sdndtate a reclamantului de c[tre o altd echipd de medici decdt cea de la locul de detenlie au creat acestuia un sentiment putemic de insecuritate, care aldturi de suferinlelefizice au condus la un tratament degradant, fiind astfel incdlcat art.3 din Convenfia europeani. 153. VArsta persoanei arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor privative de libertate. in cur,ru Farbtuhs contra Letoniei2), Curtea de la Strasbourg a re{inut ci men{inerea in detenfie a reclamantului in vdrstb de 84 de ani, condamnat la 5 ani inchisoaTe-pentru cfrme imp-oTiiva umanitetii gi genocid, nu a fost adecvatd
rdpb-rtatIa vAista avansatd, gradul de infirmitate gi starea sa de sdndtate. Situalia in care a fost plasat nu i-a putut crea dec6t sentimentul constant de angoasi, de inferioritate

9i de umilinfS. Durata indelungatd, de peste un an, a procedurilor de liberare, in


ciudd existenlei unei cereri exprese a directorului penitenciarului 9i a unei expertize, caracterul inadecvat al ingrijirii medicale, starea de infirmitate (reclamantul nefiind capabil sd se ingrijeascd singur) gi agravarea stdrii de sdndtate pe perioada detenfiei au constituit un tratament degradant.
154. Garanfii procedurale in dreptul romAn. Legiuitorul romAn a reglementat atdt situafia persoanei bolnave aflate in cursul urmdririi penale sau judecdlii (art. 303 C.proc.pen., art. 239 C.proc.pen.), arestatd preventiv (art. 139' C.proc.pen.), cdt gi situalia persoanei condamnate sau aflate in executarea pedepsei (art. 453 C.proc.pen., respectiv art. 455 C.proc.pen.). Au fost astfel reglementate institu{ii compatibile cu respectarea demnitalii umane, in scopul de a evita ca o persoand bolnavd sd fie supusd unei suferinle sau incercdri avdnd o intensitate care sd depdgeascd nivelul de suferin(5 inerentd detenfiei. De asemenea, au fost prevdzute garanlii in Legea nr. 27512006 gi in Regulamentul de aplicare a legii cu privire la asigurarea asistenfei gi tratamentului medical efectiv 9i adecvat persoanelor private de libertate.

155. Asistenfa medicali a persoanelor private de libertate. Pentru asigurarea asistenfei medicale persoanelor private de libertate, in cadrul Administrafiei Nafionale a Penitenciarelor funclioneazd o relea sanitard proprie, care cuprinde: cabinete de medicin[ primar6, cabinete de medicin[ dentard, farmacii, puncte farmaceutice, infirmerii, cabinete gi ambulatorii de specialitate, penitenciare-spital gi mijloace de transport medical.
l)

se vedea CEDO, hotlrdrea din 26 ianuarie2007,


se vedea CEDO, hotdr6rea

in

cauza Khudobin contra Rusiei,

parag.94-95.

2)A

din 2 decembrie2004, in cauza Farbtuhs contra Letoniei, 363

parag.49-61.

155
asigurlri sociale de sindtate.

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Serviciile medicale spitalicegti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum qi in alte unitdfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de
Persoanele private de libertate beneficiazd gratuit de medicamentele prevdzute in Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenlia Nafionald a Medicamentului Examenul medical al persoanelor private de libertate se rcalizeazd in condilii de confidenfialitate la primirea in locul de definere gi in timpul executdrii pedepsei sau pe parcursul arestlrii preventive, in mod periodic, la transfer, la punerea in libertate, la solicitarea persoanelor private de libertate, precum gi ori de cdte ori este necesar. Dupd primire, in termen de 72 de ore, medicul locului de definere efectueazb examenul clinic complet, putAnd fi solicitate investiga(ii paraclinice, astfel incdt in cel mult 2l de zile sd se stabileascd starea de sbnitate 9i cerinfele de asistenld medical[

ori de hrand suplimentare, precum gi capacitatea de muncd, consemn6nd constatdrile in dosarul medical. Menliunile privind capacitatea de muncd se consemneazb gi in
documentele de evidentS operativd. Cu prilejul consultaliei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personald de sdnitate, despre prognosticul evolutiv, investigafiile necesare, precum gi despre condifiile terapeutice. Persoanele private de libertate au dreptul sd refuze o intervenlie medicald, asum6ndu-gi in scris rlspunderea pentru aceastd decizie. Pacientul este informat despre consecinlele medicale ale refuzului sau ale intreruperii actelor medicale. Autoritdfile statului trebuie si ia mdsuri pentru a impiedica materializarea unui risc real gi imediat, existent sau previzibil, pentru integritatea fizicd a persoanei private de libertate. Persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza intemarea intr-un penitenciarspital sau intr-o infirmerie din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor. Regimul aplicat persoanelor private de liberlate internate in penitenciarele-spital sau infirmierii se subordoneazd nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevSzute de Ministerul S5nbtdlii Publice gi de casele de asigur[ri de sdn[tate. Separarea se realizeazl. dupd criterii medicale gi dupd sexul persoanelor private de libertate. Persoanele private de libertate cu tulburlri psihice grave, de naturd a pune in pericol siguranfa proprie sau a altor persoane private de libertate, sunt internate in secfiile de profil din unitdlile spitalicegti, pentru tratament medical gi asistenf6 psihosociald

specifice. in momentele de crizd pot fi utilizate, cu acordul medicului, mijloacele de imobilizare, pentru a evita autordnirea, rdnirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Persoana privatb de libertate care face obiectul imobilizdrii este pusd sub observalie continu[. Mijloacele de imobilizare sunt indepdrtate la incetarea stdrii care a impus aceastd mdsurE. Riscul de suicid al persoanelor private de libertate cu afecliuni psihice se evalueazd in mod constant de personalul medical gi de psiholog. Punerea in libertate a persoanelor private de libertate cu afecfiuni psihice se comunicd serviciului de s5ndtate din localitatea in nza clreia se stabilesc aceste persoane, in vederea continuirii tratamentului medical. 364

Implicafii in procedurile

penale

156

Agadar, constatarea cu ocazia efectu[rii acestui control a unor urme de violentd la care a fost supus[ persoana privatd de libertate impune statului obligalia de a da explicafii plauzibile cu privire la aceste vdt6miri, indiferent dacd acestea provin de la agenlii statului sau de la codefinuli,in caz contrar fiind incidente dispoziliile art. 3 din Convenfia europeanil Medicul care efectueazd examenul medical are obligafia de a sesiza procurorul in cazul in care constati cd persoana arestatd sau condamnat6 a fost supusd la torturd, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum gi obligalia de a consemna in figa medicali cele constatate gi declarafiile persoanei in leg[turd cu acestea sau cu orice alti agresiune declarati de persoana arestatd sau condamnati. in aceste cazuri, persoana arestat[ sau condamnatd la o pedeapsd privativl de libertate are dreptul de a cere sd fie examinatd, la locul de definere, de un medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta. Constatdrile medicului din afara sistemului penitenciar se consemneazd in figa medicald a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexeazd la figa medicald, dupd ce persoana arestatd sau condamnatl a luat cunogtinfd de confinutul

siu, sub semndturd. in cazul in care medicul locului de delinere stabilegte cd persoana privatl de libertate a recurs la acfiuni de autoagresiune, intocme$te un proces-verbal care, dupi ce este
avizat de cdtre directorul unitAtii, se aduce la cunogtinld persoanei private de libertate, sub semndturd, gi se ataSeazd la dosarul individual. O copie a procesului-verbal se transmite instanfei de executare. In situalia decesului unei persoane aflate in stare de arest sau in executarea unei pedepse privative de libertate, directorul penitenciarului ingtiinfeazd de indati familia persoanei decedate sau o persoani apropiatd acesteia, judecdtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate gi Administrafia NalionalS a Penitenciarelor, care sesizeazd Comisia comund a Ministerului Justiliei gi a Ministerului Sdndtdlii

Publice de analizd a deceselor survenite in sistemul penitenciar, fiind obligatorie intocmirea certificatului constatator al morfii gi procesului-verbal al Comisiei cornune a Ministerului Justiliei gi a Ministerului Sdndtdtii Publice de analizd a deceselor suwenite in sistemul penitenciar. DupI decesul persoanei condamnate, soful sau sofia ori o rudi pdnd la gradul al IV-lea inclusiv sau o altd persoanl desemnatd de acestea are acces la dosarul individual, dosarul medical, rapoartele de incident, certificatul constatator al morfii gi orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate gi poate obline, la cerere, fotocopii ale acestora. Directorul penitenciarului are obligalia de a ingtiinla familia persoanei arestate sau condamnate sau pe o persoand apropiata acesteia, pe judecdtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate gi Administrafia Na{ionald a Penitenciarelor gi atunci cdnd persoana condamnatd suferd o vdtdmare corporald gravd, de o boald gravi sau este transferatd intr-o institufie medicald pentru tratarea unei boli psihice.

urmiririi penale sau a judeclfii pe motive medicale. Desftprocesului penal trebuie, de asemenea, sa find seama de starea de slndtate a $urarea
156. Suspendarea persoanei acuzate de sEvirgirea infracfiuni i. 365

156

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

in cazul cdnd se constatd printr-o expertiza medico-legald c5 invinuitul sau inculpatul suferd de o boali gravd, care il impiedicd sd ia parte la procesul penal, procurorul, prin ordonanld, la propunerea organului de cercetare penald, dispune suspendarea urmdririi penale, iar instanfa, prin incheiere, suspendarea judecdlii, p6nd cdnd starea sdndtdlii invinuitului sau inculpatului va permite participarea acestuia la urmirirea penali sau la judecata.

in ambele situalii efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie, neputdndu-se dispune suspendarea urmdririi penale sau a judecaliipebaza altor acte medicale, chiar dacd din acestea ar rezultaboala gravd a invinuitului sau inculpatului. intreruperea ascultdrii invinuitului, inculpatului sau a martorului, in condi{iile
art.T lI C.proc.pen. gi art.86 alin. (3) C.proc.pen. (dacdacestepersoane acuz[simptomele unei boli care le-ar putea pune viata in pericol) nu echivaleazd cu suspendarea urmdririi penale sau a judecdlii. in aceste cazuri, organele judiciare reiau ascultarea dacd, dupd consultarea efectuat[ de un medic, acesta stabilegte ci viafa invinuitului, inculpatului sau a martorului nu este in pericol. Starea de sdndtate reprezintd, tot astfel, unul dintre criteriile ce trebuie ar.ute in vedere de organele judiciare la analiza condifiilor necesiti{ii gi proporlionalitalii cu ocazia lu[rii, prelungirii sau menlinerii mdsurii preventive, fafd de o persoand acuzatd de s[vArgirea unei infracfiuni. Astfel, potrivit art.136 alin. (8) C.proc.pen.: ,,Alegerea mdsurii ce urmeaz[ a fi luatd se face findndu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracfiunii, de sinltatea, vdrsta, antecedentele gi alte situalii privind persoana fafd de care se ia mdsura". Situafia persoanei arestate preventiv presupune o diligen{[ sporitd a autorititilor de verificare a compatibilitdfii stdrii de slndtate a persoanei private de libertate cu regimul de detenfie. Potrivit art. 139' C.proc.pen. ,,in cazul in care, pebaza actelor medicale, se constatd cd cel arestat preventiv suferd de o boald care nu poate fi tratatd in releaua medicald a Administraliei Na{ionale a Penitenciarelor, administrafia locului de delinere dispune efectuarea tratamentului sub pazl permanentd in reteaua medicald a Ministerului Sdndtnfii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei mdsuri sunt comunicate de indatd procurorului, in cursul urmdririi penale, sau instanfei de judecat[, in cursul

judecalii".

Dispoziliile art. 139' C.proc.pen. trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8l din Legea nr.27512006, care prevdd cd ,,relinerea gi arestarea preventivd in cursul urmdririi penale se executd in centrele de re{inere gi arestare preventiv[, ce se organizeazd gi funclioneazd,in subordinea Ministerului Administraliei gi Intemelor (actualmente Ministerul Internelor gi Reformei Administrative ca urrnare a modificdrii structurii 9i componenlei Guvernului, prin Hotdrdrea Parlamentului nr. l9l2007tt - n.n.), iar arestarea preventiv[ in cursul judecnlii se executi in secliile speciale de arestare preventivd din penitenciare sau in centrele de arestare preventivd de pe ldngd penitenciare, care se organizeazd gi func{ioneazd in subordinea Administratiei
Nafionale a Penitenciarelor".
i)

M. Of. nr.

23

I din 3 aprrlie

2007

366

Implicalii in procedurile penale

157

Prin urmare, trebuie sI se constate cd persoana arestatd preventiv suferd de o boal5 care nu poate fi tratatd in releaua medicalS a centrelor de refinere gi arestare preventivd sau a centrelor de arestare preventivd care se organizeazd gi func{ioneaz[ in subordinea Ministerul Intemelor gi Reformei Administrative sau in re{eaua medicald a centrelor de arestare preventivd de pe ldngd penitenciare care se organizeazd 9i funcfioneazd in subordinea Administrafiei Nalionale a Penitenciarelor. Aceastd imprejurare nu presupune obligativitatea efectudrii unei expertize medico-legale pentru a se constata cd cel arestat preventiv suferd de o boald care nu poate fi tratatd in aceste relele medicale, fiind suficient[ existen]a unor acte medicale provenite de la medicii ce funcfioneazd la locurile de definere, pentru a se concluziona cd boala de care suferi cel privat de libertate nu poate fi tratat[ decdt in reteaua medical5 a Ministerului Sdndtefii Publice. Starea de boald ce nu poate fitratatd in releaua medicald a locului de definere nu impune, agadar, revocarea mdsurii arestlrii preventive, ci intemarea persoanei arestate in refeaua medical[ a Ministerului SAnAtAFi Publice. in cazul in care deteriorarea stdrii de sdndtate a invinuitului sau inculpatului privat de libertate este extrem de accentuatd, trebuie analizatdnecesitatea gi propor{ionalitatea mdsurii preventive cu scopul urmdrit pentru a se stabili subzistenfa cazurilor prevdzute de art. 148 C.proc,pen. [spre exemplu, cele de la alin. (l) lit. c), e), f)]. Astfel se poate stabili dacd se mai impune privarea de libertate.
de Iibertate. Persoanele condamnate definitiv pot obfine am6narea sau intreruperea executbrii pedepsei

157.

Aminarea sau intreruperea executlrii pedepsei privative

pdn6 la insdn6togire,
executarear).

in cazul in care starea de sdndtate a acestora face imposibild

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. 9i arL 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen.2), executarea pedepsei inchisorii sau a detenliunii pe viaf6, dispusi printr-o hotdrdre definitiv[, poate fi amdnatd sau intrerupti in cazul in care se constatd
pebaza unei expertize medico-legale cd cel condamnat suferd de o boalS gravd care face imposibild executarea pedepsei, iar instanla apreciazd cd amdnarea/intreruperea executdrii 9i ldsarea in libertate nu prezint[ un pericol concret pentru ordinea public6.
Pentru o analizd detaliatd ainstituliei, a se vedea: D. LupaScu, Amdnarea executbrii pedepsei a deten{iunii pe via}d, in Dreptul nr. 412002,p.166 9i urm; D. LupaScu, intreruperea executdrii pedepsei detenliunii pe viafd, in Dreptul rr.212002, p. 162 9i urm; C Niculeanu, Din nou despre amAnarea sau intreruperea executdrii pedepsei pe motive de boali a condamnafului, in Dreptul nr.l7l20o2, p. 230 9i urm; l..fl. Tulbure, Amdnarea gi intreruperea executirii pedepsei,
r)

inchisorii sau

in R.D.P. nr.212000, p. l7 9iurm.

2) in aceati materie Curtea ConstitufionalS a subliniat c[ dispozifiile art. 455 C.proc.pen. raportat la art. 453 alin. ( I ) lit. a) C.proc.pen. au fost instituite de legiuitor in vederea garant6rii dreptului condamnafiior la via!6 9i la integritatefizicd 9i psihic[, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sdn6t6lii. Acestea dau expresie tocmai preocupdrii legiuitorului de a asigura mdsuri de naturi umanitard care sd contracareze situafiile in care, din motive de sdndtate, condiliile de detenfie nu pot fi suportate de cdtre persoana condamnatd (Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr.68612006 publicatd in M. Of. nr. 903 din 7 noiembrie 2006).

367

157
in

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

acest caz, executarea pedepsei se amdnVintrerupe pdnd c6nd starea de sdndtate a condamnatului se va ameliora, astfel incdt pedeapsa sI poatd fi pusl in executare.

Dispoziliile art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. gi art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., se aplicd in mod corespunzdtor gi in ceea ce privegte amdnarea sau intreruperea executdrii mlsurii interndrii intr-un centru de reeducare
apli^catd condamnatului minor.

In cazul in care condamnatul formuleazd cererea de amdnare a executdrii pedepsei,

iar pdnd la judecarea acesteia in fafa primei instanfe este incarcerat, cererea inilial formulatd va fi analizatd de cdtre instanf6 ca o cerere de intrerupere a executiirii
pedepsei, nefiind necesard formularea unei noi cereri cu acest obiect. Dacd persoana condamnatd invedereazd inainte de proces sau in cursul judecdlii cd doregte s6 igi retragd cererea de amdnare ori de intrerupere a executdrii pedepsei inchisorii sau a detenfiunii pe viafd formulate, instan{a investitd cu solufionarea cererii trebuie s[ ia act de manifestarea de voinld a petentuluir). Legiuitorul romdn a prevlzut doul condi{ii necesare gi suficiente pentru dispunerea

acestor mlsuri: condamnatul sd sufere de o boalS care sd facd imposibild executarea pedepsei, situafie ce trebuie constatatd pebazaunei expertize medico-legale, 9i l6sarea

in libertate sd nu prezinte un pericol concret pentru ordinea publicd. Apreciem cd prin ,,boal6 care sd facd imposibild executarea pedepsei" trebuie
infeleasd acea afecliune care nu permite executarea pedepsei in vreunul din regimurile reglementate de Legea nr. 27 512006 in scopul asistirii persoanelor private de libertate, in vederea reintegrdrii lor sociale gi a prevenirii sdvArgirii de noi infracfiuni, gi care il supune pe cel in cauzd unor pericole sau incercdri de o intensitate peste nivelul inevitabil de suferinli inerent detenfiei, datoriti exclusiv stdrii sale de sdnitate. Spre exemplu, se poate constata existenfa unei asemenea situalii in cazul in care o persoand sufer[ de o afec]iune gravd ce nu poate fi tratatd adecvat in condifii de detentie, cum ar fi persoanele ce au un handicap major. De legeferenda ar trebui avut in vedere ca motiv de intrerupere a executdrii pedepsei gi vdrsta extrem de inaintatd a condamnatului care, coroboratd cu alte imprejurdri de

A se vedea, in acest sens, 9i I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XXXIV/2006 (M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007). in motivarea acestei decizii s-a aratat c5: ,,in adev6r, in art. 2 alin.2 din Codul de procedurE penali, prin care este instituit principiul oficialitn{ii procesului penal, se prevede cb <actele necesare desfEgurdrii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afari de cazul cdnd prin lege se dispune altfel>. Realizarea acestui principiu impune examinarea, de cdtre instanfele de judecatS, (.,.) a cererilor de amdnare ori de intrerupere a executirii pedepsei inchisorii sau detenfiunii pe viaf6 cu stricta respectare a dispoziliilor procedurale care reglementeazi modul lor de solufionare. insh, aceasta nu inseamnd ca situafiile nereglementate in mod expres prin dispoziliile specifice fiecdreia dintre cererile menfionate sd nu igi gtrseasctr rezolvarea fireascd, adecvatd confinutului gi sensului solicittrrii pe care parteaa infeles si li-l dea prin exprimarea liberl a voinfei sale. A considera altfel ar insemna sd se contravind principiului drephrlui p64ii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedur6 civild care, reglement6nd procedura de drept comun in aceastl privinli, in mdsura in care nu se dispune altfel, potrivit art.721 din acelagi cod, este aplicabil gi in materia dreptului penal."
368

r)

Implica{ii in procedurile

penale

157

fapt gi cu lipsa pericolului pentru ordinea publicd, sd poatil permite acestuia punerea in libertate (9i altfel dec6t pe calea libertrrii condilionate), in vederea evitdrii punerii acestei persoane in situalii intolerabile din punct de vedere uman (apreciate sub aspect medical) ce echivaleaz6 incdlcdrii exigen{elor art, 3 din Convenfia europeand. Pentru a stabili cd persoana condamnatd suferd de o boald care face imposibilS executareapedepsei este obligatorie efectuareain acea cauzdaunei expertize medicolegale, instanfa neputdndu-se pronunta numai in baza altor mijloace de probd') sau in baza unei expertize rnedico-legale efectuate intr-o altd cauzi privind pe acelagi
condamnat2).

Potrivit art. 30 alin.

(l)

gi (2) din Normele privind efectuarea expertizelor, a consta-

t[rilor gi a altor lucrbri medico-legale: ,,(l) Expertiza medico-legald pentru

am6narea sau intreruperea executiirii pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectueazd numai prin examinarea nemijlocitl a persoanei de cdtre o comisie. (2) Comisiile

de expertizd sunt alcdtuite din: a) un medic legist, care este pregedintele comisiei; b) unul sau mai mulfi medici avdnd cel pu{in gradul de medic specialist, in funclie de bolile de care suferd cel examinat, acest medic urmdnd sd stabileascl diagnosticul gi indicafiile terapeutice; c) un medic, reprezentant al relelei sanitare a direcfiei penitenciarelor care, cunoscdnd posibilit6file de tratament din cadrul re{elei din care face parte, stabilegte impreund cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afecfiunea respectivS: in refeaua sanitard a direc{iei penitenciarelor sau in refeaua sanitard a Ministerului Sdndtdfii gi Familiei". in situalia in care in aceeagi cauz6, aufost efectuate doud expertize medico-legale ale ciror concluzii sunt contradictorii, instanfa are obligafia de a sesiza Comisia superioard medico-legald din cadrul I.N.M.L3) in vederea avizZ;rii rapoartelor de expertizda). in acest sens inalta Curte de Casalie 9i Justitie a ardtat cd: ,,Instanfa se poate pronunfa asupra cererii condamnatului de intrerupere a executdrii pedepsei inchisorii numai pe baza unei expertize medico-legale, obligatorie potrivit arl.453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., care sd stabileascb dacd boala de care suferi cel condamnat il pune pe acesta in imposibilitatea de a executa pedeapsa. Dacd cel condamnat refuzd s6 se prezinte pentru efectuarea expertizei medico-legale, instanfa nu poate dispune intreruperea executdrii pedepsei inchisorii pebaza altor acte medicale." 0.C.C.J., secfia penalS, decizia penald nr. 551912005, disponibilI pe site-ul wwrv.scj.ro). 2) A se vedea C.S.J., sectia penali, decizia nr. 3159/2000, citatA in Revista de drept penal. Studii 9i practic[ judiciard 1994-2006, edi{ie ingrijiti de G. Antoniu, Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2006, p. 86.
r)

r)Conform art24 alin.

(l)

9i (2) din O.G. nr. l/2000 privind organizarea activitdtii

9i

funclionarea instituliilor de medicini legald, republicatd in M. Of. nr. 996 din l0 noiembrie 2005: ,,(l) Comisia superioard medico-legal6 verificl gi avizeazE, din punct de vedere gtiinfific, la cererea organelor in drept, concluziile diverselor acte medico-legale gi se pronunJl asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medicoJegale. (2) in cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioard medico-legald recomandd refacerea totald sau pa(ialE a lucrdrilor la care se referd actele primite pentru verificare gi avizare, forrnulAnd propuneri in acest sens sau concluzii proprii". a) tn acelagi sens, a se vedea D. Lupascu, Punerea in executare a pedepselor principale, Ed. Rosetti, Bucuregti, 2003, p. 65.

369

t57

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Dacd persoan6 condamnatl ce a formulat cererea refuzd sistematic ai fird echivoc sd se prezinte in vederea examinlrii sau nu se prezintd in mod repetat, indiferent din ce motiv, in vederea examindrii, instanla de judecati poate reveni asupra expertizei incuviinfate gi dispune, pe cale de consecinfd, respingerea cererii de amAnare sau intrerupere a executdrii pedepsei ca neintemeiatdr). Degi legiuitorul nu a prevdzut expres, cain cazul dispoziliilor art. l39t C.proc.pen., considerlm cd gi in situalia executdrii pedepsei inchisorii sau a detenfiunii pe via{d caracterul asistentei medicale trebuie apreciat atAt cu referire la asistenfa medicald ce este oferitl in sistemul penitenciar, cdt 9i cu privirea la cea din refeaua medicald a Ministerului Sdnetefii Publice, intrucdt potrivit art.27 din Regulamentul de aplicarea a Legii nr. 27512006 serviciile medicale spitalice$ti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum gi in alte unitlfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de asigurdri sociale de sdndtate, Prin urmare, nu se va dispune admiterea cererii de amdnare sau de intrerupere a executdrii pedepsei dacd administrafia locului de definere poate asigura efectu areatratamentului sub pazi permanentd in refeaua medicald a Ministerului Sandtdlii Publice, Legiuitorul romdn a considerat in mod intemeiat cd starea de boald a condamnatului, chiar dacd face imposibil[ executarea pedepsei, nu atrage de drept am6narea sau intreruperea executdrii pedepsei, Instanla este chemati sd efectueze, agadar, gi o analizi criminologicb cu privire la persoana condamnatului pentru a aprecia dacd punerea sa in libertate, ca urnare a faptului cd suferd de o boal[ ce face imposibild executarea pedepsei, prezintd un pericol concret pentru ordinea publicd. Pericolul concretpentru ordineapublicd2)reprezintd stareade nelinigte creat[in rdndul opiniei publice, generatd de temerea cI persoana eliberati ar putea comite din nou fapte de naturi penald sau de rezonanld, sociald negativS, in sensul cd persoane condamnate definitiv pentru fapte de natur[ penald sunt eliberate din sistemul penitenciar. Pentru analiza acestei situalii, instanfele trebuie sd aibd in vedere antecedentele penale ale condamnatului, gravitatea faptei pentru care a fost condamnat, pedeapsa

aplicatd, precum gi criteriile luate in calcul de instanle la individualizarea acesteia, actele ce compun dosarul individual al condamnalului, ce confin documentele gi informaliile cu privire la situalia sa juridici 9i conduita adoptatd pe toate perioada delinerii, inclusiv cele privind existenla unor abateri gi sancfiuni disciplinare, referatele de evaluare intocmire de Serviciul de proba{iune. De asemenea, trebuie acordatd o atenfie deosebit[ gi stdrii de sdndtate a persoanei condamnate, intrucAt numai in anumite cazuri s-ar putea aprecia cd o persoand grav bolnavd va mai putea continua sd comitd infractiuni. Agadar, starea de boal[ ce face imposibild executarea pedepsei nu poate duce per se la eliberarea condamnatului dacl acesta prezintd un pericol concret pentru ordinea
in acelagi sens, a se vede aN. Volonciu, R. Morosanu,Codul de procedurd penali comentat, Ed. Hamangiu, 2007, p. 166. 2) in acelagi sens, C. Rotaru, Consideralii privind temeiurile ce stau labazaludrii mdsurii arestdrii preventive, in C.J. nr. 1112006, p. 50-55, in privinJa analizeipericolului pentru ordinea publicd gi a periculozitIfii inculpatului arestat.
r)

370

Implicafii in procedurile

penale

157

publica. Nu se poate re[ine cd menlinerea in stare de deten{ie a unei persoane ce suferd de o boal6 care face imposibild executarea pedepsei, dar care prezintd un pericol concret pentru ordinea publicf,, reprezintii o supunere a condamnatului la tratamente care incalcl dispoziliile art. 3 din Convenlie, dacd autoritlfile oferi tratament adecvat gi supraveghere medicald a stdrii de sdnitate a persoanei condamnate, fie in cadrul spitalului penitenciar, fie in cadrul unui spital din refeaua medicald a Ministerului Senet6fii Publice, intrucdt starea de boal[, indiferent de gravitatea ei, nu confer[, prin ea insdgi, persoanei condamnate dreptul de a fi eliberat6. Tot astfel, Curtea Constitulionald a apreciat cd prevederile art. 453 alin. (l) lit. a) teza a doua C.proc,pen. nu contravin exigenfelor constitulionaler).

motivarea acestei decizii s-au relevat urmdtoarele: ,,Curtea constatd c[, in opinia autorului excep{iei, dispoziliile art. 453 alin. (l ) lit. a) teza a doua din Codul de proceduri penald sunt neconstitulionale, intrucdt lasd posibilitatea judecEtorului de a
aprecia asupra oportunitSlii amdndrii execut[rii pedepsei inchisorii sau a detenliunii pe via{6, chiar gi in acele situalii cdnd s-a constatat pebaza unei expertize medico-legale cI cel condamnat suferd de o boal5 gravd care face imposibild executarea pedepsei, incdlcAndu-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sdnetAfii gi integrit[1ii

ln

fizice a persoanei.
tizare
Fa!6 de aceste suslineri Curtea refine cd textul de lege criticat reprezintb o concrea principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitulie, potrivit cEruia <Judecdtorii sunt independenli gi se supun numai legii>. intr-adevdr, unul dintre atributele indiscutabile ale acestui principiu presupune gi libertatea pe care judecitorul o are de a aprecia asupra probelor in baza cdrora va lua o decizie, lindnd seama de toate elementele ce sunt specifice cauzei gi de litera legii. in situalia concretl a textului de lege criticat, se are in vedere posibilitateajudecd-

torului de a pune in balanfd, pe de o parte, probele care solicitd protejarea sdnetAli 9i a integritdJii fizice a celui condamnat, iar, pe de altd parte, necesitatea protejdrii interesului general de un eventual pericol pe care amdnarea executdrii pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin sdv6rgirea de noi infracliuni ori incercarea de a se sustrage executdrii pedepsei, fie prin chiar reacfia populafiei, care ar putea si incerce sd se rdzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiliei.
Astfel, in esenff,, se pune in disculie, de fapt, prevalen{a pe care un drept fundamental particular ar trebui sd o aibd asupra interesului public. AnalizAnd acest aspect, Curtea constatd, in acord cu cele statuate gi in jurisprudenfa Cu(ii Europene a Drepturilor Omului,in cauza Mantencio contra Franlei (15 ianuarie 2004), cd aspecte de o gravitate particulard, printre care gi nevoia de a proteja sdndtatea gi integritate a fizicd gi psihicd a persoanei, pot solicita gi justifica luarea unor misuri
speciale de administrare a justiliei. Articolul 453 alin. ( I ) lit. a) teza insd aceastd cerinf6.
a

doua din Codul de procedurl penali nu contrazice

r) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 32312007 (M. Of. nr. 283 din 27 aprilie2007).

37t

157

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale ce

Astfel, acest text de lege trebuie interpretat in coroborare cu dispozifiile legale

reglementeazd executarea pedepselor, respectiv Legea nr. 27512006 privind executarea

pedepselor gi a mdsurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (...), care, in art. 50, garanteazd dreptul la asistenfd medical[ al persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate gi prevede cd <asistenfa medicald in penitenciare se asigurd, ori de cdte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, in mod gratuit, potrivit legii>, precum gi faptul cd <persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate beneficiaz6 in mod gratuit de tratament medical gi de medicamente>>. Regulamentul de aplicare a Legii nr.27512006 (...), detaliazi aspectele ce lin de asistenfa medicald, precizdnd in art. 27 alin. (l) cd <Serviciile medicale spitalice$ti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum gi in alte unitdfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de asigurdri sociale de sbnltate.> Astfel, se creeazd un cadru legal eficient de protejare a drepturilor persoanelor condamnate. in plus, chiar prevederile art. 453 alin. (l) lit. a) teza a doua din Codul de procedurd penald lasd posibilitatea judecdtorului de a aprecia, astfel incdt, dacd acesta, inbazaprobelor gi a expertizei, va constata cd ingrijirea persoanei nu poate firealizatd in penitenciarele-spital sau in unitd{ile sanitare pe care le pune la dispozilie legea, va putea dispune amdnarea executlrii pedepsei, Prin urmare, Curtea constate cd textul de lege criticat nu contravine dispoziliilor constitufionale care consacrl dreptul la ocrotirea sen6tdtii gi dreptul la integritatea fizicd gi psihicd a persoanei." in cazul in care sunt intrunite conditiile cumulative prev[zute de art. 453 alin. (l) lit. a) C,proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei se poate dispune pdnd la ameliorarea stdrii de sdn[tate a condamnatului, astfel incAt pedeapsa sd poatii fi pusl in executare. Considerdm cd instanfa nu poate stabili prin hotf,rdre un termen pentru care se dispune amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei (chiar dacd un asemenea termen este menfionat in raportul de expertizd medico-legal6), acesta depinzdnd numai de evolufia stdrii de sdndtate a persoanei condamnater).

Dispoziliile art. 454 alin. (2) teza intdi C.proc.pen., respectiv art. 457 alin. (2) C.proc.pen., care fac referire la nofiunea de ,,termen", trebuie interpretate ca avdnd aplicabilitate numai cu privire la cazurile de amdnare sau intrerupere a execut?irii pedepsei prevdzute de art. 453 alin. (l) lit. b), c) C.proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. b), c) C.proc.pen. Aceste cazuri sunt intim legate de nofiunile de termen sau de perioadd limitate de timp pentru care pot fi dispuse. ins6, nu este de esenla cazului de amdnare sau intrerupere a executlrii pedepsei prevdzut de art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art.453 alin. (l) lit. a)
r) in sensul cd este necesar sd se precizeze in dispozitivul hotirdrii fie o perioadd pentru care dispune amdnarea executirii pedepsei (in cazul in care din raportul de expertizd medico-legald rezulti o asemenea perioadd), fie un trmen sau o datd la care instanfa care a pronunfat amdnarea executErii pedepsei va verifica subzistenla temeiurilor, a se vedea N. Yolonciu, R. MoroSanu, Codul de procedurd penalI comentat, op. cit., p. 167. se

372

Implicalii in procedurile

penale

158

C.proc.pen. de a fi legat de o perioadd de timp incd de la momentul dispunerii mdsurii, importan(I prezentdnd numai evolulia stdrii de slndtate a condamnatului. Astfel, judecitorul delegat al instanlei de executare este obligat s[ verifice periodic dacd mai subzistd cavza care a determinat amdnarea sau intreruperea execut6rii pedepsei, iar cAnd constatd cd starea de sbndtatea a condamnatului s-a ameliorat gi cd pedeapsa poate fi pusb in executare, sd ia mdsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupi caz, pentru aducerea lui la indeplinire.

2.2. Condifiile generale de detenfie


158. Standardul european de protecfie. 159. Condilii de igiend gi de spaliu. 160. Detenlia in condilii de izolare. I5l. Cadrul legislativ romdn privind con-

diliile de detenlie. 162. Regimul de executare a pedepselor. 163. Izolarea.


164. Carenle ale sistemului penitenciar rom6n.

158. Standardul european de protecfie. Curtea Europeand a fost preocupati in jurisprudenfa sa gi de analiza compatibilitd{ii condifiilor de detenfie a persoanelor arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor cu dispoziliile art. 3 din Convenlia
european5. in acest sens s-a adoptat la data de

l1 ianuarie 2006 Recomandarea Comitetului

de

Minigtri al Consiliului Europei referitoare la regulile penitenciare europene (2006)2. Acest text prevede, cu titlu de principii fundamentale, c5: (i) tratamentul tuturor persoanelor private de libertate trebuie si respecte drepturile omului; (ii) persoanele private de libertate igi pistreazd toate drepturile care nu le-au fost retrase prin lege in urma deciziei de condamnare la pedeapsa cu inchisoarea sau de arestare preventiv[; (iii) reshicfiile impuse persoanelor private de libertate trebuie s[ se reduci la strictul necesar gi vor fi proporfionale cu obiectivele legitime pentru care au fost impuse; (iv) conditiile de detenfie care incalc[ drepturile omului nu pot fi justificate prin lipsa
de resurse; (v) via{a in inchisoare trebuie sf, se apropie cAt mai mult posibil de aspectele pozitive ale vielii din exteriorul penitenciarului; (vi) fiecare perioadd de detenfie trebuie sd fie gestionatS, astfel inc6t s[ faciliteze reintegrarea persoanelor private de libertate

in societatea liberd.
in privinla condifiilor minime ce trebuie si existe la locul de definere, recomandarea prevede c6 spa{iile de detenJie, in special cele destinate cazdrii detinufilor pe timpul nopfii, trebuie s[ respecte demnitatea umand 9i intimitatea gi si intruneascd standardele minime sanitare gi de igienS, findndu-se cont de condiliile climatice gi, in special, de suprafala de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de incdlzire gi de ventilafie. in toate clddirile in care persoanele private de libertate trebuie s5 locuiascd, sd munceascd sau si conviefuiascd: a) ferestrele trebuie fie suficient de largi incAt acestea sd poat6 citi sau munci la lumind naturald, in condilii normale, gi sd pennitd pdtrunderea aerului proaspdt, exceptie fEcdnd spafiile in care existl sisteme adecvate de aer condifionat; b) lumina artificial[ trebuie s[ corespund[ standardelor tehnice recunoscute in domeniu;
373

159-160

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

c) un sistem de alarmd trebuie sd permitd delinulilor sd contacteze imediat personalul. Persoanele private de libertate trebuie sd fie cazate pe timpul noplii in celule individuale, excep{ie fEcAnd cazurile in care se considerd cd este in beneficiul lor sl impartl camera cu alli delinuli.
cauza Melnik contra Ucraineir), Curtea potrivit Europeand a reamintit ci recomanddrilor C.P.T., suprafala minimd alocatd

159. Condi{ii de

igieni gi de spafiu. in

unei persoane private de libertate intr-o celuld trebuie sd fie de cel pulin 4 metri pdtrafi, 2 metri sau mai mult distanfa dintre perefi gi 2,5 metri indllimea camerei. in acest context, condiliile nesatisftcitoare de igiend din penitenciar, supraaglomerarea celulelor (60 de definuli pe o suprafald de 44,7 metri pdtrafi), depistarea dupd aproape2 ani gi jumdtate de la primele simptome a tuberculozei de care suferea definutul i-au cauzat suferinle fizice gi psihice, i-au adus atingere demnitdlii gi i-au insuflat sentimente de umilire gi injosire, ceea ce echivaleazd cu un tratament degradant. in acelagi sens a decis Curtea Europeand gi in cauzele Kadikis contra Letoniei gi Modarca contra Republicii Moldova2), apreciind cd executarea unei pedepse intr-o celuli foarte str6mtd, fbrd a fi respectate limitele minimale stabilite in recomandlrile

Comitetului European pentru Prevenirea Torturii gi a Tratamentelor Inumane

sau

Degradante, fbrd lumind naturald, fErd o aerisire directS, fErd paturi qi in condifii de alimentalie insufi cienti r epr ezintd un tratament de gradant. In catza Yakovenco contra Ucrainsi:), Curtea de la Stasbourg a constatat cd reclamantul a fost supus unui tratament degradant ca uflnare a condifiilor existente la locul de detenJie: celula era suprapopulatd, spaliul alocat in medie fiecdrei persoane fiind de maximum 1,5 metri pdtrafi; condiliile de dormit erau dificile datoritd luminii permanent aprinse in celuld (lipsa de somn constituind o grea suferinf d,fizicd,gi psihicd); lumina naturald nu pitrundea in celuld datoriti gratiilor dese, iar lumina artificiald era insuficient6; ventilalia in celula suprapopulatd era inadecvatd,

160. Detenfia in condifii de izolare.Izolarca senzoriald completd impreund cu o izolare sociald totald poate distruge personalitatea uman6 gi constituie o formd de tratament inuman, care nu poate fi justificatd prin cerinte de securitate sau prin alte asemenea motive. in schimb interdiclia de a avea contact cu alfi definufi pentru motive de securitate, disciplind 9i de protecfie nu constituie in sine o pedeapsd sau tratament
inumana).

A se vedea CEDO, hotbrArea din 28 martie 2006, in cauza Melnik contra Ucrainei, parag.10l-112. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Kadikis contra Letoniei, parag. 51-56; CEDO, hotbr6rea din 10 mai 200l ,in cauza Modarca contra Republicii Moldova,
parag.63-69.

r)

A se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie 2007,incauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 83-89. a)A se vedea: CEDO, decizia din 20 septembrie 2000, in cauza Messina contra Italiei (nr. 2); CEDO, hotdrArea Marii Camere din l2 mai 2005, in cauza Ocalan contra Turciei,parag. 191,.
374

r)

Implicafii in procedurile penale

lou

in cauza Ilagcu g.a. contra Republicii Moldova gi a Rusieir), Curtea Europeanb a constatat cd reclamantul a fost privat de libertate timp de opt ani, din anul 1993 9i
pAn[ la eliberarea sa din mai 2001, intr-o izolare strictd2), fdrd a avea contact cu ceilalli definufi, fbrd a putea primi vegti din exterior (atdta timp cdt nu avea dreptul sd trimitd sau sd primeascd corespondenfd) 9i privat de dreptul de a avea contact cu avocatul sdu sau de a primi vizite regulate de la familia sa; celula sa nu avea inc[lzire (chiar gi in condilii de iarn[ severd) gi nici lumind natural[ sau vreo sursd de ventilafie. De asemenea, reclamantul, cu titlu de pedeapsd, a fost lipsit de hrand, iar fa[dde restric{iile ce ii erau impuse cu privire la primirea pachetelor, gi mdncarea primit[ din exterior era de multe ori inadecvatd pentru a fi consumatd. Reclamantul nu putea face du9 dec6t foarte rar, uneori la intervale de cdteva luni. Instanla europeand a ardtat cI executarea pedepsei de cdtre reclamant in aceste condifii de deten{ie a avut efecte ddundtoare asupra sdndtdlii acestuia, care s-a deteriorat pe parcursul anilor petrecufi in inchisoare. Mai mult, reclamantul nu a primit ingrijiri medicale adecvate, fiind privat de unele vizite gi tratamente medicale, precum gi de tratamente regulate sau de o dietd corespunzdtoare; avdnd in vedere restricfiile privind primirea pachetelor, reclamantul nu a putut obline medicamente gi hrand adecvatf,

stdrii sale de sdndtate. Totodatd, Curtea Europeand gi-a manifestat ingrijorarea cu privire la existenfa regulilor care acordd o putere discrefionard in privinla corespondenlei gi vizitelor in inchisoare, atit paznicilor, cdt gi altor autorite$ ale locului de definere gi a subliniat faptul cd asemenea reguli au un caracter arbitrar gi sunt incompatibile cu existenfa unor garanfii adecvate 9i efective contra abuzurilor pe care orice sistem carceral dintr-o
societate democraticd trebuie s[ le prevad5.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ila$cu $.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei, parag.438-442.
2) in noiembrie 2000, ca urmare a vizitei efectuate in Republica Moldova, inclusiv in regiunea Transnistriei, in leg6tur6 cu situalia de detenlie in Transnistria, C.P.T. a subliniat problema suprapopuldrii in penitenciare gi a exprimat ingrijorarea cu privire la practica de detenfie prelungiti in izolare a anumitor detinufi gi la nivelul inadecvat al ingrijirilor acordate definulilor bolnavi, in special, lipsa totali a ingrijirilorpentru cei bolnavi de tuberculozi (aici incluzindu-se posibilitatea

r)

de a beneficia de o dietd adecvatd),

Potrivit C.P.T, situalia instituliilor penitenciare din Transnistria in 2000 l6sa mult de dorit, mai ales in inchisoarea din Hlinaia, unde condifiile de detenlie erau deplorabile (lipsind aerisirea, lumina naturalS, condiliile sanitare adecvate), iar locul de delinere suprapopulat.
Referitor la situa{ia reclamanfilor, C.P.T. a indicat faptul cd trei membri ai grupului Ilagcu erau deJinuJi de opt ani in condi{ii de izolare, fapt care avea consecin{e grave asupra a cel pufin unuia dintre ei. C.P.T. a solicitat autoritdtilor transnistrene sd imbundtifeasci condiliile de detenfie a celor trei membri ai grupului Ilagcu definuli in izolare, prin asigurarea accesului la presi Ei acordarea posibilitdfilor de a primi vizite din partea familiilor gi avocafilor lor. Medicii din delegafia C.P.T. au putut consulta trei din cei patru reclamanfi, inclusiv pe dl. Ilagcu. in ceea ce-l privegte pe acesta din urmd, medicii au recomandat asigurarea unui tratament medical adecvat patologiei sale.

37s

160

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Prin urmare, instanla de la Strasbourg a considerat

ci

pedeapsa cu moartea aplicate

reclamantului, condiliile in care acesta a fieit $i tratamentele la care a fost supus pe perioada de detenfie, luate in ansamblu, au un caracter deosebit de grav gi crud gi trebuie considerate a fi acte de torturd in sensul art. 3 din Convenfia europeanI. in cauta Ocalan contra Turcieir), Curtea Europeand a relinut cd detenfia reclamantului a ridicat dificultdfi extraordinare autoritetilor turce. Lider al unei migciri armate separatiste de mare amploare, reclamantul era considerat in Turcia drept teroristul cel mai periculos din far5. Reacliile suscitate de arestarea sa, precum gi divergen{ele apdrute in cadrul propriei sale organizafii au fost apreciate ca fiind dovada existenfei unor riscuri reale pentru viafa sa. Astfel, s-a opinat c[ se poate prevedea in mod rezonabil cI partizaniisdi vor incerca sd il ajute sd evadeze din locul de detenfie. in aceste condilii, instan{a europeanS a considerat ci autoritdfile turce au fost nevoite sd ia
mdsuri extraordinare de securitate pentru detenfia reclamantului. in ceea ce privegte condiliile de detenlie s-a constatat cd celula in care reclamantul a fost privat de libeftate, in condilii de izolare de ceilalfi de{inufi, satisficea standardele cerute de C.P.T. Curtea Europeand a considerat cd nu se poate afirma ci reclamantul este detinut in stare de izolare senzoriald sau in izolare in celuld. Degi nu avea contact decdt

cu personalul care lucreazd in penitenciar, intrucat este singurul delinut in acest penitenciar, reclamantul dispunea de cdrti, de ziare gi de un post de radio; chiar dacd reclamantul nu avea acces la emisiuni televizate gi nici la telefon, in schimb, comunica cu exteriorul prin pogt6. S-a mai refinut cd reclamantul primea vizita doctorilor in fiecare zi gi se intdlnea cu avocafii 9i cu membrii familiei sale o datd pe sdptbmdni (avocafii sai putdnd sd-l vadd de doud ori pe sdptdmdnd in cursul procesului sbu). Dificultdlile de acces la penitenciar in caz de condigii meteorologice defavorabile au fost inldturate prin punerea la dispozifie de cdtre autoritdlile penitenciare a unui vas adecvat la sfArgitul anului 2004. Chiar lu6nd in considerare, conform propunerilor C.P.T, cd efectele pe termen lung ale izoldrii sociale relative impuse reclamantului ar trebui s[ fie atenuate prin acordarea accesului la aceleagi facilitdli pe care le au definulii in inchisorile de inaltd securitate din Turcia, in special accesul la televizor 9i la comunicirile telefonice cu familia, Marea Camerd, la fel ca prima instan{6, a considerat c[, in general, condifiile de detenfie ale reclamantului in penitenciar nu au atins gradul minim de gravitate cerut pentru calificarea acestora drept tratament inuman sau degradant in sensul art. 3 din
Convenfia europeand. in cauta Ramirez Sanchez contra Franfei2) Curtea Europeand a analizatcompatibilitatea cu dispoziliile art.3 a detenfiei in stare de izolare totali a reclamantului, consir) A se vedea CEDO, hotdr6rea Marii Camere din 12 mai 2005, in cauza Ocalan contra Turciei, parag. l9l-196. 2) A se vedea CEDO, hot6rdrea Marii Camere din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Franfei,parag.126-150. Pentru o analizi detaliat6 a instihrfiei izoldrii detinufilor, a se vedea P. Poncela, L'isolement carcdral sous le control des juridictions administratives et de la Cour europ6enne des droits de l'homme, Revue de science criminelle et de droit pdnal compare

nr.212005, p. 390-397.

376

Implicafii in procedurile

penale

161

derat unul dintre cei mai periculogi terorigti din anii '70 (cunoscut sub porecla de Carlos $acalul) gi aflat in executarea pedepsei detenfiunii pe viaJd in Franfa, constatdnd cb nu existd o incdlcare a dispozi{iilor conven{ionale. Instanla europeanl a constat ci pe durata detenfiei reclamantului in stare de izolare ( I 5 august 1994 - l7 octombrie 2002) au fost respectate condiliile materiale conforme regulilor penitenciare adoptate de Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei din l6 ianuarie 2006, aceste condilii fiind considerate general acceptabile de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii gi a Tratamentelor Inumane sau Degradante. Celula in care reclamantul era linut in izolare avea 6,84 mp, era dotatd cu pat, masd, televizor, toalet6, avea lumind naturald, reclamantul a beneficiat de ziare, c6(i, televizor, a avut

dreptul la plimbarea zllnicd de doud ore, a fost vizitat regulat de doctori, membrii familiei sau de unul din cei 58 de avocafi ai s6i. AutoritAflle franceze au precizat cd plasarea reclamantului in stare de izolare a avut labazd motive obiective vizAnd periculozitatea sporitd a delinutului, necesitatea de a menline ordinea gi securitatea in penitenciar, evitarea riscului evadf,rii. 4.. In privinla duratei izoldrii, Curtea Europeanl a artrtat c6 aceasta nu trebuie sI dureze o perioadd nedeterminatd de timp, fiind necesard existenla unor motive substantiale pentru a se justifica prelungirea, in scopul evitdrii arbitrariului. C.P.T.r) acordd o deosebitd atenfie delinufilor finuli in condilii de izolare, indiferent din ce motiv (disciplinar, ca rez-ultat al ,,periculozitdtii" sau al comportamentului perturbant, in interesul unei investigalii asupra unei crime, la cererea lor). Principiul propo(ionalitdlii necesitd gdsirea unui echilibru intre exigenlele cazului gi punerea in aplicare a regimului de izolare, care reprezinti o mdsurd cu posibile consecinfe foarte nefaste pentru persoanele in cauzd. Izolarea poate constitui, in anumite canni,un tratament inuman gi degradant. in orice caz,toate formele de izolare trebuie sd aibd cea mai scurti duratd posibild. Atunci cdnd un asemenea regim este impus sau aplicat la cerere, o garantie esenfiald este aceea cd oricdnd un delinut in cauzd sau un funclionar al inchisorii solicitd in numele definutului un doctor, acesta trebuie chemat fdrl nicio intdrziere pentru a examina din punct de vedere medical de{inutul. Rezultatele acestei examindri, incluzAnd o apreciere a stdrii fizice gi psibice a delinutului, cdt gi, daci sunt necesare, consecinlele previzibile ale menfinerii in izolare, trebuie sd figureze intr-un raport scris pentru a fi transmise autoritetilor competente.
161. Cadrul legislativ romAn privind condifiile de detenfie. Dispoziliile Codului de procedurd penall in materia executdrii pedepselor se completeazd cu legislalia special[ in acest domeniu. Legea nr. 27512006 s-a inscris in contextul armonizdrii legislafiei romdnegti cu reglementdrile internalionale in materie, urmdrind sd, realizeze o reformd radicald a sistemului de executare a pedepselor. La elaborarea acestei legi au fost avute in vedere Regulile standard minime pentru tratamentul delinufilor adoptate de Congresul O.N.U. din 30 august 1955, aprobate de ECOSOC prin rezolu{iile 663 C
r) A se vedea parag. nr. 56 din cel de-al 2-lea Raport General [CPT/Inf (92) 3] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int.

377

162

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

(XXIV)/1957 9i2076 (LXItr)l1977, Recomandarea R(87)3 a Consiliului de Minigtri al


Consiliului Europei, Recomandarea referitoare la regulile penitenciare europene (2006)2 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei de la data de I 1 ianuarie2006,rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii gi hot[rdrile Cu(ii Europene.
162. Regimul de executare a pedepselor. Legea nr. 27 512006 vizeazd at6t regimul de executare a pedepselor, regimul de executare a sancliunilor de drept penal, cdt 9i pe cel al mdsurilor preventive privative de libertate.

Pedepsele se executd in cadrul penitenciarelor din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor, iar sancfiunile de drept penal in centrele de reeducare sau in institutele medical-educative. Mdsurile preventive privative de libertate se executd in cadrul centrelor de refinere gi arestare preventivd gi centrelor de arestare preventivi (aflate in subordinea Ministerului Intemelor gi Reformei Administrative) sau in centrele de arestare preventivi de pe l6ngd penitenciare (aflate in subordinea AdministraJiei Nafionale a Penitenciarelor).

Prin,,locuri
se

de definere"

in sensul Regulamentului de aplicare

Legii nr.27512006

infeleg ,,penitenciarele cu regim de maximd siguranld, cu regim inchis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru minori gi tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele de arestare preventivd gi secfiile speciale de arestare preventivi din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor, precum gi centrele de refinere gi arestare preventivd din subordinea Ministerului Administraliei gi Internelor". Regimurile de executarer)(regim de maxim6 siguranld, regim inchis, regim semideschis gi regim deschis) se diferen{iazd prin gradul de limitare a libertdjii de migcare a persoanelor private de libertate gi activitatea zilnic6, in raport de situalia juridicd, starea sdndtdtii, vArsta, categoria in care au fost clasificate gi comportarea in timpul
executdrii pedepsei.
') Regimul de maximd sigurantd constd in asigurarea unor mdsuri stricte de pazd, supraveghere gi escortare, restrdngerea libertdlii de migcare a persoanelor private de libertate, menlinerea ordinii

gi disciplinei, concomitent cu desfdqurarea unor activitali educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologicd gi asistenld socialS, care sd dea posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate gi se aplicd persoanelor condamnate la pedeapsa detenliunii pe via{6 gi persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de l5 ani. Regimul inchis const6 in asigurarea unor mdsuri de pazd, supraveghere gi escortare care sd permitA persoanelor private de libertate sd desfdgoare, in grupuri, activitA! educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologici gi asistenti sociali, pentru a da posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate qi se aplici persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depdgegte 15 ani. Regimul semideschis oferi persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neinsofite in zone din interiorul locului de definere stabilite prin regulamentul de ordine interioard gi de a-gi organiza timpul liber alut la dispozilie, sub supraveghere, gi se aplicd persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depdgegte 5 ani. Regimul deschis ofer6 persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neinsotite in interiorul locului de de{inere, de a presta munca gi de a deslEgura activitilile educative, terapeutice, de consiliere psihologicd 9i asistenti social6 in afara locului de de{inere, f[r6 supraveghere. Regimul deschis se aplici persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult un an.

378

Implicalii in procedurile penale

163

Penitenciarele se organizeazd gi se amenajeazd astfel incdt sd asigure condilii necesare aplic6rii regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfrgurdrii activitdlilor de educafie gi reintegrare sociali, muncd sau alte activitdli lucrative, de cazare, hrdnire, echipare, asigurarea asisten{ei medicale, igienei individuale gi colective, precum gi realizlrii tuturor mdsurilor de siguranli in raport cu prevederile Iegale aplicabile fiecdrei categorii de persoane private de libertate. in privinla condiliilor din locurile de definere, art. 33 gi art. 82 alin. (5) din Legea nr.27512006 prevdd cd persoanele private de libertate sunt cazate individual sau in comun, camerele de cazare gi celelalte incdperi trebuie sd dispund de iluminat natural gi de instalafiile necesare asigurdrii iluminatului artificial corespunzdtor, aerisire, instalalii de incdlzire gi utilitali igienico-sanitare 9i fiecirei persoane trebuie sd i se pun[ la dispozilie un pat. Potrivit art.2, art.3 gi art. 4 din Legea nr. 27512006, pedepsele se executd numai in temeiul hotdrArilor judecitoregti de condamnare rdmase definitive, in conditii care sd asigure respectarea demnitdJii umane, fiind interzisd supunerea la torturS, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente a oric[rei persoane aflate in
executarea unei pedepse.

Potrivit prevederilor legii sus-menlionate, folosirea oricdror mijloace de constrdngere trebuie sd fie proporfionald cu starea de pericol, sd se aplice numai pe perioada necesard 9i doar atunci c6nd nu existd o altd modalitate de inldturare a pericolului 9i s[ nu aibd niciodatd caracterul unei sancfiuni. Separarea de ceilalli delinuli este realizath in cazul in care pedeapsa se executd in regim de maxim[ siguranlI (arL.92-103 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 27512006), cAnd persoanele private de libertate sunt cazate, de reguld, individual, in camere amenajate asemdnitor cu celelalte spalii de c,azare, asigurdndu-li-se iluminatul natural, aerisirea, incdlzirea, apa potabild gi alte dotdri necesare igienei individuale. Secfiile, camerele gi locurile unde persoanele private de libertate deslbgoari diferite activitdti sunt permanent inchise gi asigurate. Programul zilnic este riguros stabilit gi cuprinde activitAti administrative, lucrative, plimbare, asisten!5 medicald, activitAli de educafie gi intervenlie psihosociald, asistenfd religioasd gi timp de odihn[, Asistenla medicald se asigurd de personalul medical anume desemnat, in spalii amenajate, de regula in interiorul secliei de maximi siguran(d. La solicitarea personalului medical, asistenla medicald este acordatd in prezen{a personalului de pazd. Persoanele private de libertate care nu presteazd muncl sau nu desfEgoard activiteli de instruire gcolard gi formare profesionald au dreptul la o plimbare zilnicd, de cel pulin doub ore, in curji special amenajate in aer liber. Dreptul lavizitl, se acordd in spalii special amenajate, prevdzute cu dispozitive de separare.
pentru maximum
163. Izolarea. Mdsura izolSrii poate fi dispusd cu titlu de sancfiune disciplinard l0 zile 9i se aplicd persoanelor private de libertate care au comis abateri [prevdzute de art. 149 alin. (l) sau au comis, in mod repetat, abateri specificate de art. 149 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275120061, precum gi celor care manifestd o evidenti agresivitate sau violenfd ori cdnd acestea afecteazd,
3',l9

164

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

in mod grav convie{uirea normald din locul de de{inere, precum gi siguranfa acestuia.
Sanc{iunea disciplinard cu izolarea se executd numai cu avizul medicului. Conform art. 162 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 27512006 sanc{iunea

disciplinard cu izolarea se executil, de obicei, individual, in sectiile de maximd siguranfi ale locurilor de definere sau in camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a pedepsei in care se afl6 persoana sancfionatI.

Camerele destinate executdrii sanctiunii disciplinare cu izolarea beneficiazd de

ilurninat natural gi de aerisire gi sunt prevdzute cu sisteme de incdlzire, alimentare cu apd gi alte dotdri necesare igienei. Este interzisd izolarea in inclperi fdrb lumind gi
ventilaIie.
Persoanele private de libertate aflate in executarea sancliunii disciplinare cu izolarea beneficiazd pe tt:at[ perioada acesteia de dreptul de petilionare, la corespondenfd gi la informare prin presa scris6, la hrand conform nonnelor in vigoare, asistenfd medicald, precum gi la plimbare in spafii special amenajate, separat de celelalte persoane private de libertate. Pe tirnpul executdrii sancliunii disciplinare cu izolarea, persoanele private de libertate sunt examinate zilnic de medicul locului de delinere. La propunerea medicului locului de definere, sancfiunea disciplinard cu izolarea poate fi intreruptd din

motive de sdndtate. Persoanele private de libertate in regimul de maximd siguranfd, aflate in executarea sanc{iunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnicd de cel pufin o ore, in curfi special amenajate in aer liber, iar cele care executd pedeapsa in regim inchis au dreptul, pe parcursul sanctiunii izol5rii, la plirnbare zilnicd de cel pu{in o or5. Pe de altd parte, aceste persoane nu sunt scoase la muncd, nu participd la activitIlile cultural-educative gi sportive, sunt private de posibilitatea de a pdstra 9i de a folosi aparatura radio-tv, li se suspendd dreptul de a primi bunuri, de a primi vizite, cu excepfia vizitelor ap[rdtorului, persoanelor cu calit[1i oficiale sau ale reprezentanfilor diplomatici, de a efectua convorbiri telefonice, precum gi cumpdrlturi, in afara articolelor necesare pcntm petifionare, corespondenfd, fumat gi igiend individuald.
164. Carenfe ale sistemului penitenciar rom6n. Reglementareade cdtre legiuitorul romdn a condifiilor generale de executare a pedepselor sau a mdswilor preventive privative de libertate, precum gi a condiliilor de acordare a asistenfei medicale in locurile de delinere satisface exigenlele europene in materie. Aprecierea existenfei unei incdlcdri a drepturilor garantate de art, 3 din Convenlia europeand se face insS prin raportare la drepturile efective gi la facilitdfile de care se bucurd, in concret, persoanele private de libertate, iar nu la drepturile abstracte prevSzute in legislalia intemd. in realitate, existh multe locuri de definere in RomAnia in care supraaglomerarea face sd nu fie posibild asigurarea a cdte unui pat fiecdrei persoane private de libertate sau a spafiului minim pentru celulele in care sunt mai mulfi definufi; asigurarea unei hrane adecvate, a produselor necesare igienei corporale, accesul la lumin[ naturalS,

aerisirea reprezintd inci o problemd. Tot astfel, nu existE incl o strategie la nivel na{ional privind integrarea condamna}ilor la pedeapsa detenliunii pe via{d sau la pedepse cu inchisoare de lungi durat6, in vederea 380

Activitatea desflguratii de avocatul din

oficiu

164

respecterii principiilor individualizdrii, normalizdrii, responsabilizbrii, securitdlii gi siguranlei, non-separerii prevlzute la pct. 3-7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2003) 23 privind managementul asigurat de cdtre administrafiile penitenciarelor, in legdturd cu executarea pedepselor de citre persoanele condamnate la detenfiunea pe viafd sau la pedepse cu inchisoarea de lung[ durat5'). De asemenea, o importanfd deosebitd o prezint6 formarea profesionald, continud a persoanelor care igi desftgoarl activitatea in locurile de definere; in acest context
apreciem cI proteclia drepturilor omului ar trebui sd ocupe un loc important in programul de formare profesionald in vederea insugirii adecvate a principiilor pe care instanla de la Strasbourg le are in vederea la aprecierea existen{ei relelor tratamente.

Capitolul III Interzicerea muncii forfate cu referire la activitatea avocafilor din oficiu care asiguri asisten{a juridici obligatorie sau gratuitl gi la munca prestat5 de persoanele private de libertate in timpul detenfiei
Curtea Europeand nu a avut foarte des a se pronunfa cu privire la aplicarea art. 4 din Convenlia europeani privind interzicerea muncii forfate sau obligatorii in domeniul procedurilor penale.

Cu toate acestea, din jurisprudenfa2) de p6nd acum a instanfei europene se pot des-

prinde anumite condilii pentru calificarea unei munci ca ,,fo4atd sau obligatorie" gi, prin urmare, pentru delimitarea sferei de aplicare a art. 4 sub acest aspect. Ca regultr generali, se apreciazd c6 o muncd este for{at[ sau obligatorie dacd efectuarea muncii este impusi unei persoan contra vointei sale sau dacd obligalia de a
efectua aceast[ muncd este injusti, opresivi gi constituie o sarcinl inevitabilA. Caracterul ,,fo4at" al muncii evocd ideea de constr6ngere fizicd sau moral6. Pe de altii parte, caracterul ,,obligatoriu" nu poate rezulta dinh-o obligafie juridicd. Trebuie sd fie vorba de o muncd ce este pretinsd unei persoane sub ameninfarea unei sancfiuni gi, in plus, contrard voinfei acesteia, o muncd pe care aceasta nu s-a oferit sd o presteze de bundvoie.

') Recomandarea este disponibill pe site-ul www.coe.int, A se vedea CEDO, hotiirdrea din 23 noiembrie I 983, in cauza Van de Mussele contra Belgiei, parag.3l-37. Pentru o analizd detaliati ajurisprudenlei fostei Comisii Europene in materia art.4 cu privire la pldngerile formulate de reclamanfii cdrora, in calitate de avocafi, le fusese impusd de cdtre ordinul profesional, obligalia de a asigura apirarea, gratuit sau finnd insuficient pldtifi (a sevedea L.Zwaak, Freedom from slavery, servitude and force or compulsory labour, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. aa74a\.
2)

381

165

Interzicerea muncii fo(ate

Curtea Europeand a constatat valoarea relativd a caracterului ,,obligatoriu" (cu referire la consimfdmdntul prealabil) al muncii gi a optat pentru o analizd care sd lind cont de ansamblul circumstanlelor cauzei. Doui situalii abordate de Curtea de la Strasbourg prezintd relevanf[ din punctul de vedere al dreptului procesual penal.

Secfiunea 1. Activitatea desflguratl de avocatul din oficiu


$1. Jurisprudenfa europeanI
165. Noliuni.

165. Nofiuni .incartaVan de Mussele contra Belgiei, Curtea Europeand aanalizat din perspectivaart.4 activitatea avocatului din oficiu desemnat pentru a asista un acuzat in vederea respectdrii dreptului laapdrare al acestuia gi cdruia, datoritd insolvabilit[lii clientului, nu ii poate fi pldtit onorariul gi nu ii pot fi rambursate cheltuielile fEcute. Prima condi{ie, a cdrei existenld a fost verificatd de cdtre Curtea Europeand, a fost efectuarea muncii sub ,,amenintarea cu o sancliune oarecare". in spe{d, dac[ avocatul ar fi refuzat, fdrd un motiv valabil, sd asigure apdrarea acuzatului, ar fi riscat ca numele siu sd fie radiat de pe tabloul avoca{ilor stagiari sau nu ar fi fost inscris in acest tablou. Aceste consecinfe au fost considerate de Curtea Europeand ca indeplinind cerinla existenlei unei ,,ameninfdri cu o sancfiune oarecare". S-a analizat, in al doilea rdnd, dacd asistenfa judiciard a fost efectuatd de cdtre avocat contra voinlei sale. Curtea European[ a admis cd alegerea profesiei de avocat reprezintd opfiunea pentru un statut care poate impune, conform tradifiei, desfbgurarea activitdlii de asistenld juridicd gratuiti. in cazul in care admiterea intr-o profesie ar presupune prestarea unor servicii care ar constitui o sarcind excesivd, disproporfionatd fa!6 de avantajele exercitlrii acelei profesii, nu s-ar putea admite cI o persoani dorind sd acceadd in profesia respectivi gi-a dat anticipat consimfdmdntul pentru prestarea unor astfel de servicii. Or, in spef6, serviciile care trebuiau prestate fbceau parte din activitdlile normale ale unui avocat gi nu difereau cu nimic fa!6 de sarcinile uzuale ale membrilor baroului, nici prin natura lor, nici prin restrdngerea libertdlii in abordarea dosarului. Printre altele, s-a subliniat cd in schimbul obligaliei de prestare a asistenlei juridice obligatorii avoca{ii se bucurf, de avantajele conferite de profesie, de exemplu, monopolul pledoariei 9i al reprezentdrii in fala instantelor. Mai mult, obligalia contestatd de reclamant constituie unul din mijloacele de asigurare a dreptului la apdrare al acuzatului, garantat de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenlia europeand. Prin urmare, obligalia contestatd se fondeazd pe ideea de solidaritate sociald gi nu dep[gegte o limit[ rezonabil5. Curtea Europeand a apreciat cd neplata onorariilor gi nerambursarea cheltuielilor trebuie luatd in considerare ca un elementin analiza caracterului propo(ional al obligafiei impuse,

382

Activitatea des16gurati de avocatul din oficiu

166

Instanfa europeani a ardtal cb reclamantul a ales in mod liber sd devind avocat, cunoscdnd practica in materia asistenlei judiciare din oficiu. in aceste condilii, doar un dezechilibru considerabil gi nerezonabil intre scopul urmdrit gi obligafiile asumate pentru a-l atinge ar putea justifica concluzia cd serviciile cerute avocatului cu titlu de asistenld judiciara aveau un caracter obligatoriu, contra voingei sale. Un astfel de dezechilibru nu rezultd din elementele dosarului, degi onorariile gi cheltuielile nu fuseser[ pl[tite. Prin urmare, Curtea Europeand a concluzionat cd in speld nu se poate reJine o nesocotire a art.4 din Convenlia europeand. $2. Asistenfa

juridici din oficiu in sistemul juridic romen

166. Asistenqa juridicd obligatorie a invinuitului sau inculpatului. 167. Asistenla juridicd a pdrSii vdtdmate, a pdrlii civile sau a pdrpii responsabile civilmente. I 6 8. As i s tenla j uridic d gr atuitd a v ict i me I o r unor infr ac I iuni.

166. Asistenfa juridici obligatorie a invinuitului sau inculpatului. Legiuitorul romin a prevdzut in art.17l alin, (2) 9i (3) C.proc.pen. obligativitatea asistenlei juridice a invinuitului sau inculpatului in cadrul procesului penal din partea unui avocat ales sau din oficiu, in urmdtoarele cazuri: cAnd invinuitul sau inculpatul este minor, intemat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ; cdnd invinuitul sau inculpatul este relinut sau arestat chiar in altd cauzd; cdnd fald de invinuit sau inculpat a fost dispusd mdsura de siguranld a intemlrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in altd cauz6; cdnd organul de urmdrire penald sau instanla apreciazd cd invinuitul ori inculpatul nu gi-ar putea face singur apdrarea; in cursul judecAtii, in cauzele in care legea prevede pentru infracfiunea sdv6rgiti pedeapsa detenfiunii pe viafd sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. in aceste cazuridacd invinuitul sau inculpatul nu gi-a ales un apdrdtor, se iau mdsuri de cdtre organele de urmdrire penald sau de instan{a de judecatd pentru desemnarea unui apdrdtor din oficiu [art. 171 alin. (4) C.proc.pen.]. Potrivit art. 68-69 din Legea nr.5ll1995 privind organizarea gi exercitarea profesiei de avocat, republicatdr) gi art. 157 alin. (l) din Statutul profesiei de avocat2), acordarea asistenfei judiciare obligatorii in cazurile previzute de lege se face numai ca urrnare a unei comunicbri scrise din partea instanlei, a organului de urmdrire sau de cercetare penald adresate serviciului de asisten(d judiciard organizar, in fiecare localitate, de citre consiliul baroului. Aceste cauze sunt repartizale cu precidere avoca{ilor stagiari gi tinerilor avoca{i. Avocatul este obligat sd acorde asistenld juridicd in cauzele in care a fost desemnat din oficiu, in acest sens fiind dator sd studieze temeinic cauzele in care a fost desemnat ca ap[rdtor, si se prezinte la fiecare termen la instanfele de judecatd sau la organele de urmdrire penal5, sd manifeste congtiinciozitate gi probitate profesionald, sd pledeze M. Of. nr. I l3 din 6 martie 2001, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. a M. Of. nr. 45 din 13 ianuarie 2005.
383
I)

167-168

Interzicerea muncii forfate

cu demnitate fa(5 de judecdtori gi de pn4ile din proces, sd depund concluzii scrise sau note de gedinfd ori de c6te ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanfa de judecatd dispune in acest sens. Avocaful care acordd asistenlajudiciari obligatorie are dreptul de a incasa onorariul potrivit tarifelor stabilite de comun acord de Ministerul Justiliei gi de Uniunea Nafional6 a Barourilor din Romfinia (in continuare U.N.B.R.), in raport cu natura gi cu dificultatea cauzelorr). Obligaliile avocatului desemnat sd acorde asistenll judiciard obligatorie inceteazi in momentul in care tn cauzd se prezintd un avocat ales. Avocatul din oficiu, astfel inlocuit, are dreptul la incasarea onorariului cuvenit pentru prestaliile efbchrate pdn[ la data incetirii insdrcindrii ca urmare a prezentdrii

avocatului ales.
167. Asistenfa juridic[ a plrfii vtrttrmate, a plrfii civile sau a plrfii responsabile civilmente. Potrivit art. 173 alin. (3) C.proc.pen., c6nd instanla sau organul de urmirire penalh apreciazd cd din anumite motive partea vdtlmatb, partea civild sau partea responsabild civilrnente nu gi-ar putea face singurd apdrarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea rndsurilor pentru desemnarea unui apdrdtor. $i in acest caz, avocatul desemnat din oficiu de cbtre serviciul de asistenfi judiciari organizat, in fiecare localitate, de c6tre consiliul baroului este remunerat conform tarifelor stabilite de cornun acord de Ministerul Justifiei 9i U.N.B.R.
168. Asistenfa

juridici gratuitl a victimelor

unor infracfiuni. Legea nr.2ll12004

privind unele m6suri pentru asigurarea protecfiei victimelor infracliunilor2) prevede posibilitatea acorddrii in anumite condilii3), de ctrtre un complet compus din doi judein prezent cuantumul onorariilor este stabilit in baza Protocolului w.61475/2005 incheiat inhe Ministerul Justiliei qi Uniunea Barourilor din Rom6nia.
o lvt. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004. r)Conform art. l4 alin. (l) din l-egea nr.2ll12004,,,asistenfajuridicl gratuit6 se acordS, la cerere, urmAtoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cdrora a fost siv6rgitd o tentativd
r)

la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, previzute la art. 174-176
din Codul penal, o infracliune de vdtdmare corporali grav6, prevdzutd la art. 182 din Codul penal, o infracliune intenlionatl care a avut ca urrnare vitiimarea corporald gravl a victimei, o irrfrac{iune de viol, act sexual cu un minor 9i perversiune sexualA, prevdzute la art. 197, art. 198 9i art. 201 alin. (2)-(5) din Codul penal; b) so1ul, copiii 9i persoanele aflate in intrefinerea persoanelor decedate prin s6vdrgirea infracfiunilor de omor, omor calificat 9i omor deosebit de grav, prevdzute la art. 174-176 din Codul penal, precum gi a infractiunilor intenfionate care au
a.l'ut ca urrnare moartea persoanei".

Asistenfa juridicd gratuitd se acordi victimelor mai sus-menfionate dac5 infracfiunea a fost sdvdrgitd pe teritoriul Romdniei sau, in cazul in care infracfiunea a fost comisl in afara teritoriului RomAniei, dac6 victima este cetd{ean rorndn sau strdin care locuiegte legal in RomAnia 9i procesul penal se deslEgoari in Romdnia [art. 14 alin. (2)], Asislenfa juridice gratuite se acord6, la cerere, victimelor altor infracliuni decdt cele de la art. 14 alin. (l), cu respectarea condiliilor invocate la art. l4 alin. (2), daci venitltl lunarpe membru de farnilie al victimei este cel mult egal cu salariul debazd minirn brut pe fari stabilit pentru anul in care victima a formulat cererea de asistenp

384

Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul

deten{iei

169

cdtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensafii financiare victimelor unor infracliuni, a asistenfei juridice gratuite din partea unui avocat desemnat din oficiu care

si reprezinte interesele acestora. Asistenta juridicn gratuite se acordd fiecirei victime pe tot parcursul procesului,
in limita unei sume echivalente cu doud salarii de bazd minirne brute pe tar6, stabilite pentru anul in care victima a formulat cererea de asistenla juridicd gratuitd. Fondurile necesare pentru acordarea asistenfei juridice gratuite se asigurd din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justifiei, inbaza Protocolului nr. 6147512005 incheiat intre Ministerul Justiliei 9i U.N.B.R.

in concluzie, rezultd ci in reglementarea procesual penala romdnd nu se poate refine cI asistenlajuridicd obligatorie sau gratuitd acordat[ de un avocat din ofisiu ar reprezenta supunerea acestuia la o munc6 obligatorie in condiliilc in care cadrul legal este bine reglementat, iar avocatul, prin intrarea in profesie, igi asum5 posibilitatea desfbgurdrii activitdtii de asistenfd juridicd obligatorie sau gratuiti. in toate cazurile, avocatul din oficiu desemnat si asigure asistenla juridic[ obligatorie sau gratuiti beneficiaz6 pentru serviciile prestate de plata unui onorariu avansat de stat prin intermediul Ministerului Justiliei.
Secfiunea a2-a. Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul deten{iei
169. Jurisprudenla europeand. 170. Reglemenlarea in dreplul romdn. I7l. Condi\ii prealabile pentru prestarea muncii de cdtre persoanele private de libertate.

172. Modalildli de prestare

a muncii. 173. Reguli

de proteclia muncii.

174. Remunerarea muncii. 175. Liberarea condi1ionatd.

169. Jurispruden{a europeantr. Potrivit art.4parag.3 lit. a) din Conven[ia europeand, munca impusd in mod normal unei persoane supuse detenfiei in condiliile prevdzute de art. 5 din Convenfia europeand sau in timpul in care se afld in libertate condifionatd nu se considerb muncd forfati sau obligatorie. Curtea Europeandr) a ardtat cd parag. 3 al art. 4 nu are rolul de a limita dreptul garantat de parag. 2 (interdicfia supunerii la munci obligatorie sau fo(at[), ci de a delimita confinutul acestui drept, menliondnd situafii ce nu pot fi considerate muncd forfatd sau obligatorie gi contribuind, astfel, la interpretareaparag.2.

juridicE gratuitS. Asistenfa juridicd grahrit[ se acordd dac6 victima a sesizat organele de urmdrire penali sau instan{a dejudecatd in termen de 60 de zile de la data s6vArgirii infracliunii. Pentru persoaneleprevizutelaart. 14alin.(1)lit.b),acesttennensecalculeazideladatalacarevictima a luat cunogtin|d de s6vdrgirea infractiunii; dacl victima s-a aflat in imposibilitatea, fizicd sau psihic6, de a sesiza organele de urmdrire penald, termenul de 60 de zile se calcule azd, de la data la care a incetat starea de imposibilitate. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 23 noiembrie 1983, in cauza Van de Mussele contra Belgiei, parag. 38. 385

170-173

lnterzicerea muncii forfate

Dispoziliile art. 4 parag.3 lit. a) din Convenlia europeand fac referire la cazul persoanei supuse detenliei in toate situaliile gi imprejurarile prevdzute de art. 5, nelimitdnd sfera de aplicare numai la cazurile prevdzute in parag. I al art. 5r). Astfel, se apreciazd in doctrin[ cd nu numai persoanele aflate in executarea unei pedepse, ci gi persoanele aflate in detenlie preventivd pot fi supuse la muncd ce nu poate fi considerat[ ca forfatd sau obligatorie, cu posibilitatea, pentru cei din urmd, de a contesta legalitatea definerii in fafa unei instanJe.
170. Reglementarea

in dreptul romdn. in

dreptul romdn, Legea nr. 27512006

a reglementat condijiile de prestare a muncii atdt de cdtre persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cAt gi de persoanele arestate preventiv2) (pe care le vom denumi in continuare persoane private de libertate).

l7l. Condi{ii prealabile pentru prestarea muncii de cltre

persoanele private

de libertate. Munca se presteaz5 intotdeauna pe baza acordului prealabil dat de persoanele private de libertate.

Minorii care au implinit vdrsta de 16 ani, precum gi persoanele care au implinit vdrsta de 60 de ani (pentru bdrbafi) sau 55 de ani (pentru femei) pot presta o muncl
numai la cererea acestora.

Minorii care au implinit vdrsta de 15 ani pot presta o munc[ potrivitd cu dezvoltarea fizic5, aptitudinile gi cunogtinfele lor, numai la cererea acestora gi cu acordul pdrinlilor sau al reprezentanlilor legali, dacd nu le este periclitatd sdndtatea. Persoanele arestate preventiv pot desfbgura o muncd la cererea lor, cu avizul judecdtorului delegat cu executarea pedepselor. in toate cazurile este necesar avizul medicului penitenciarului, iar munca trebuie s[ lind seama de calificarea $i aptitudinile persoanelor in cauzd.
172. Modalitl{i de prestare a muncii. Este asimilatdmuncii participareapersoanelor private de libertate la activitali de instruire gcolarl gi formare profesionald. Munca persoanelor private de libertate in penitenciare se realizeazd: a) in regim de prestdri de servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau persoane juridice, in interiorul ori exteriorul penitenciarului; b) in regie proprie; c) in interesul penitenciarului, pentru activitAti cu caracter gospoddresc necesare penitenciarului; d) in caz de calamitate, administralia penitenciarului putAnd incheia contracte de prestdri de servicii cu operatori economici, persoane fizice sau persoanejuridice, interesaji in folosirea la muncd a persoanelor private de libertate.

173. Reguli de protecfia muncii. Dispozifiile legale referitoare la proteclia muncii sunt aplicabile muncii efectuate in condiliile Capitolului V din Legea nr.27512006.

l) A se vedea: -/. Velu, R. Ergec, La Convention europ6enne des droits de l'homme, Ed. Bruylant, 1990, p.233-234; G. Malinverni, Article 4,in L.-E, Pettiti, E. Decaux,
P.-H. Imbert,La Convention europdenne des droits de I'homme, Commentaire article par article, Ed. EconomicS, p. 185; C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 267-268. 2) Cu referire la persoanele arestate preventiv, a se vedea art. 82 alin. (5) din cadrul Titlului V, Legea nr. 27512006. 386

Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul deten{iei

174-175

Durata muncii prestate de persoanele private de libertate este de 8 ore pe zi gi nu mai

mult de 40 de ore pe siptdmAna. Ca excep{ie,pebaza acordului scris al acestora, pot presta munca in program de l0 ore pe zi gi nu mai mult de 50 de ore pe siptdmdni.
Persoanele care muncesc beneficiazd de cel pulin o zi pe sdptdmdnd pentru odihn[r),

174. Remunerarea muncii. Munca prestatd este remuneratd, cu exceplia activitdfilor cu caracter gospodlresc necesare penitenciarului 9i a celor desfdgurate in caz de calamitate. Veniturile realizate nu pot fi mai mici decdt salariul minim pe economie, in raport cu programul de munc6, nu constituie venituri salariale gi se impoziteazd potrivit prevederilor legale care reglementeazd impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. intrucdt efectuarea de cursuri de gcolarizare sau de calificare ori recalificare profesionald este asimilatd muncii, participanlii primesc lunar, pe durata cursurilor, o remunera{ie egala cu salariul minim pe economie. Din veniturilerealizate un procent de30% revine persoanei private de libertate (din care90o/o put6nd fi folosit pe durata privdrii de libertate, restul de 10% consemnAndu-se pe numele sdu, urmdnd sdfie incasat, impreunf, cu dobdnda aferentd, in momentul punerii in libertate), iar 70o/o din venit revine Administrajiei Nalionale a Penitenciarelor.
175. Liberarea condifionatl. Legeapermite caoparte dinpedeapsd sdfie consideratd ca executatd pebaza muncii prestate sau a instruirii gcolare gi formdrii profesionale, aceastA duratd fiind luatd in considerare la stabilirea fracliei minime necesare pentru ca persoana condamnati sd aib[ acces la institufia liberdrii condilionate2).

$i alte reguli de protectie a muncii sunt aplicabile. Astfel, munca in timpul noplii poate fi prestata cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte gi 35 de ore pe siptdmin6. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt insdrcinate, cele care au ndscut in perioada detenfiei gi au in ingrijire copii in v6rsti de pdnd la un an, precum gi minorii condamnali la pedepse privative de libertate nu pot presta munca in timpul noptii sau in locuri vdtdmdtoare, periculoase ori care prezintd un grad de risc pentru sdndtatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamna(i.
Persoana condamnatd care, in timpul executdrii pedepsei, a devenit incapabild de muncd in urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiazd de pensie de invaliditate, in condiliile legii. 2)Potrivit art. 76 din Legea nr. 27512006 ,,(1) Pedeapsa care este considerat6 ca executatd pe baza muncii prestate sau a instruirii gcolare gi formdrii profesionale, in vederea acord6rii liber6rii condilionate, se calculeazd dup6 cum urmeaz6: a) in cazul in care se presteazd o munci remuneratd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (l) gi (2), se considerd 5 zile executate pentru 4 zile de muncd, in cazul condamnalilor majori, gi 3 zile executate pentru 2 zile de munc6, in cazul condamnalilor minori gi tineri; b) in cazul in care se presteazd o muncS neremuneratd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (t) gi (2), se considerd 4 zile executate pentru 3 zile de munc6, in cazul condamnafilor majori, gi2 zile executate pentru o zi de muncd, in cazul condamnafilor minori gi tineri; c) in cazul in care munca este prestatd in condifiile prev6zute in art. 59 alin. (3), se considerd 4 zile executate pentru 3 zile de munc6; d) in cazul in care munca este prestatd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (4), se considerd 3 zile executate pentru 2 nopli de munc6; e) in cazul participdrii la cursuri de gcolarizare sau de calificare ori recalificare profesionald, se considerd 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru gcolar gi l5 zile executate pentru

tr

387

175

Dreptul la libertate 9i la siguranfa persoanei

Astfel cum rezulte din cele prezentate mai sus, potrivit noii viziuni reflectate de Legea nr. 27512006, persoanele private de libertate nu pot fi fo4ate sau obligate sd presteze o munce pe durata privlrii de libertate. Degi potrivitConvenfiei europenemunca impus[inmodnormalunei persoane supuse deten{iei nu se considerd muncl fo(atd sau obligatorie, legiuitorul romdn a prevdzut drept condilii general aplicabile pentru efectuarea muncii de cdtre persoanele care se afld in stare de arest preventiv sau care sunt in executarea pedepsei necesitatea acordului prealabil dat de persoanele private de libertate, avizul medicului penitenciarului, calificarea gi aptitudinile persoanelor in cauzi, respectiv avizul judecdtorului delegat cu executarea pedepselor in cazul persoanelor arestate preventiv.

Prin urmare, legiuitorul romdn derogd de Ia prevederile Convenfiei europene, instituind in favoarea persoanelor care se afl6 in stare de arest preventiv sau sunt in executarea pedepsei in penitenciarele din Romdnia un standard de protecfie superior celui minimal prev[zut de Convenlia europeani. Apreciem cd, d e I e ge fe r en d a, mwca impusd in mod normal unei persoane private de libertate ar trebui si fie executatd, independent de acordul prealabil al acesteia, neexistdnd nicio rafiune de protecfie a drepturilor fundamentale sau de naturi economicd pentru a justifica actuala opfiune legislativd.

Capitolul IV Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei


Secfiunea 1. Nofiunile de libertate, siguranfa persoanei gi privare de libertate
$1. Nofiunile de libertate, siguranta persoanei jurisprudenfa Curfii Europene
176.

gi

privare de libertate in

Dreplul lu libertate

Si

dreptul la siguranld. 177. Privare de libertate.

Articolul 5 din Convenfia europeand, art.9 din Pactr) $i art. 62) din Cartd reglementeazd dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei in scopul prevenirii lipsirii arbitrare de libertate a unei persoane de c[tre autoritdfi, precum gi al limitdrii duratei privdrii de libertate.
absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesionall; 0 in cazul elaborIrii de lucrlri gtiintifice publicate sau invenlii gi inova{ii brevetate, se consideri 3 zile executate pentru 2 zile de muncd. (2) Reducerea fractiunii de pedeapsi care este consideratii ca executati pe baza munci i prestate sau a instruirii qcolare gi forrnarii profesionale nu poate fi revocat6". 'r Potrivit art. 9 parag. I din Pact orice individ are dreptul la libertate gi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau definut in mod arbitrar, Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa dec6t pentru motivele legale gi in conformitate cu procedura prevdzutd de lege. 2) Confomr an. 6 din Carti orice persoantr are dreptul la libertate gi siguran{a persoanei.

388

Noliunile de libertate, siguranfa persoanei gi privare de libertate

176-177

176. Dreptul la libertate gi dreptul la siguranfi. Prin dreptul la libertate Curtea EuropeanEr) inlelege dreptul la libertate fizicd al persoanei (sensul clasic al libertd{ii individuale: liberte d'aller et de venir),ce consti in posibilitatea acesteia de a se migca, de a se deplasa in mod liber. Dacd dreptul la libertate a fhcut obiectul unei bogate jurisprudenfe a tlurtii Europene, acesta nu este gi cazul dreptului la siguranla persoanei care, de altfel, nici nu a fost definit intr-un mod clar. CuvAntul ,,sigurant6" nu are un sens independent de cel al cuvffntului ,,libertate": el poate semnifica faptul cd nicio persoand nu poate fi supus[ ingerin{elor arbitrare ale autoritefilor publice in dreptul sdu la libertate2). In cauza Bozano contra Frantei3), Curtea Europeani a constatat cd privarea de libertate a reclamantului nu a fost nici legald gi nici compatibili cu dreptul la siguranla persoanei, constdnd in fapt intr-o formd deghizatd de extrddare. Dreptul la siguranta persoanei gi-a gisit, de asemenea, aplicarea in materia dispariliei persoanelor private de libertatea). in cauzele Ogalan contra Turciei5) 9i Stocke contra Germaniei6), Curtea Europeand aardtat ci arestarea efectuatd de autoritdfile unui stat pe teritoriul altui stat, f6rd consimfdmdntul acestuia din urmd, aduce atingere dreptului la siguran{a persoanei garantat de art. 5 parag. I din Convenlia europeand. in doctrindT) s-a apreciat cd reglementarea dreptului la siguranld nu are nicio relevanld practicd, intrucdt nu aduce nicio protecfie suplimentard dreptului la libertate al persoanei sau vreunui alt drept garantat de Convenfia european5.

177. Privare de libertate. Din jurisprudenfa organelor Convenfiei europene nu rezultd o definilie a privdrii de libertate. Analiza existenfei unei privdri de libertate, consideratd ca o nofiune autonomd, a fost efectuatd in concrelo, in funcfie de particularitdlile fiecdrei cauze, avdndu-se in vedere: natura gi durata mdsurii, efectele acesteia
sau modalitIfile de executares). iunie l976,incauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 58. se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof,, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights,
se vedea CEDO, hotdrdrea din 8
2)

r)A

op.cit.,p.457;J.DeMeyer,Article5parag, l,inL.-E.Petitti,op.cit.,p. I90;J. Velu,R.Ergec, La Convention europ6enne des droits de I'homme, Ed. Bruylant, Bmxelles, 1990, p.250. 3)A se vedea CEDO, hotir6rea din l8 decembrie i986, incauza Bozano contra Franfei,
parag. 54 9i 60. a) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 13 iunie 2000, in cauza'finrurtas contra Turciei, parag. 103-106. 5) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 martie 2003, in cauza Ogalan contra'l'urciei, parag. 88. 6) A se vedea CEDO, hot6rdrea din l2 octombrie 1989, in cauza Stocke contra Germaniei, parag. 167. 7lA se vedea: S. Trechsel, Human Rights in crirninal proceedings, Oxford University Press, 2006, p. 409-414;J.E.S Fawcett,Tlte Application of the European Convention on Human Rights, 2nd edition, Oxford: Calerdon Press, 1987, p. 37. 6) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 1976, in cauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 58-59; CEDO, hotdrArea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzz-ardi contra ltaliei, parcg.92-93;

389

177

Dreptul la libertate gi la siguranta persoanei

in literatura de specialitater) s-a menfionat cd privarea de libertate este o mlsurd dispusd de autoritdli2) prin care o persoan[ este tinute impotriva voin{ei sale, pentru o anumitd perioadd de timp, intr-un spaliu determinat (limitat) 9i impiedicatb sd pdrdseascd acel spafiu, prin constrdngere (for[6) sau ameninfare cu o constrdngere prin
utilizarea forfei.
Curtea Europeandaanalizat incidenfa nofiunii de privare de libertate, prin raportarea la spaliul ce nu a putut fi p6rdsit, la constrAngereafizicl sau psihicd la care o persoand a fost supusd din partea autoritdtilorr) sau la timpul in care nu a putut fi pdrdsit in mod liber un spafiu (zona de tranzit a unui aeroporta), teritoriul unei insule, ftr6 posibilitatea de a se deplasa pe timp de zi decdt intr-o arie limitatl -2,5krn pltrafi - gi de a lua legdtura cu alte persoane, cu exceplia rudelors)), in cazuri vizdnd: arestul preventiv, deten{ia ca urrnare a condamndrii la executarea unei pedepse6), arestul la domiciliuT), intemarea pentru motive medicale intr-o clinicd psihiatricd8), conducerea la sediul

poliliei in vederea audieriie) etc.


CEDO, hotdrArea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii, parag,4l; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franlei , parag. 42. r) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.4l2.in doctrina romAnd s-a ar[tat ci ,,pentru a suferi o privare de libertate este necesard restricfionarea raporturilor unei persoane cu te(ii, imposibilitatea temporar6 de a pdrdsi anumite zone determinate, constante, la care se adaugi un aspect de ordin subiectiv, anume sentimentul de izolare gi de imposibilitate de a-1i desfbgura normal viafa, pe care il are persoana in cauz6" (a se vedea R. Chirild, Convenfia europeand a drepturilor omului, comentarii gi explicatii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007, p. 188). 2) Analiza privirii de libertate de cdtre persoane private nu intrd in obiectivul urmdrit in analiza noastre. Pentru detalii, a se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, The European Convention on Human Rights, 4'h edition, Oxford University Press, 2006, p. 126 9i urm.; E. Bleichrodt,Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A, Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.460-462. r)A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 18 iunie 1971, in cauzaDe Wilde, Ooms gi Versyp contra Belgiei, parag.65; CEDO, hotdrdrea din 28 noiembrie 1988, in cavza Nielsen contra Danemarcei, parag. 128. a) A se vedea CEDO, hotirdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franfei , parag. 43. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra ltaliei, parag.95. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra

Belgiei, parag.35-42. 7) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 30 martie 2006, in cauza Pekov contra Bulgariei, parag. 73; CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004,in cauza Vachev contra Bulgariei, parag.64; CEDO, hotdrArea din I iulie 1997,in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.22; CEDO, hotdrdrea din 28 februarie 2003, in cauza Lavents contra Letoniei, parag. 63; CEDO, hot6rdrea din 2 august 2001, in cauza Mancini contra Italiei, parag. 17. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din I I mai 2004, in cauza Morsink contra Olandei, parag. 65; CEDO, hotirdrea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii, parag.4l; CEDO, hotirdrea din 5 octombrie 2004, in cauza H. L. contra Marii Britanii, parag. 40. e)A se vedea Comisia Europeand, decizia din 19 martie 1981, in cauzaX Y contra 9i
Germaniei, p. 165.

390

Nofiunile de libertate, siguranla persoanei gi privare de libertate

178

Articolul 5 din Conventia europeand oferd proteclie numai impotriva privlrii de libertate, nu gi impotriva restrictiilor libert[1ii. Astfel, instanfa europeand a apreciat ci intre privarea de libertate reglementati de art. 5 gi restric{ia libertdfii de circula{ie prevdzutd de art. 2 al Protocolului nr. 4 la Conven{ia europeand nu existd dec6t o diferenld de grad gi de intensitate, iar nu una de naturd sau de esenfdr). Pe de altd parte, domeniul de aplicare al art. 5 din Convenfia europeand, vizeazd numai cazurile 9i condifiile in care poate interveni o privare de libertate. Modalitetile in care sunt puse in executare sau sunt executate mdsurile privative de libertate, inclusiv condiliile de detenlie, nu intrd sub incidenla art. 5, dar pot da nagtere unor incdlcdri ale art. 3 gi art. 8 din Convenlia european62).
$2. Garantarea libertl{ii individuale gi a siguran{ei persoanei in dreptul romen
178.

Noliuni. 179. Arestul la domiciliu.

178. No{iuni. Constitulia RomAniei prevede in arI. 23 alin. (l) cd libertatea individuald gi siguranla persoanei sunt inviolabile. ln doctrini3) s-a ardtat cd: ,,cele doud noliuni n!&qleaza o categorie juridicd unic6. Libertatea individuald privegte libertatea fizioiL a persoindi, dreptul sdu de a se putea comporta gi migca liber, de a nu'fi..(..) relinut[, arestatd sau definuti decdt in cazurile 9i dupi formele expres prevdzute de Constitufie gi legi (...). Siguran{a persoanei exprim[ ansamblul garanliilor care protejeazd persoana in situaliile in care autoritAlile publice, in aplicarea Constituliei gi a legilor iau anumite mdsuri care privesc libertatea individuala, garanfii care asigurd ca aceste mdsuri sd nu fie ilegale. Siguranfa persoanei poate fi vdzutd gi ca o garanfie a libertdii individuale, ce privegte legalitatea mdsurilor ce pot fi dispuse de autoritAtile publice, in cazurile gi condiliile prevdzute de lege". in cadrul procesului penal, aplica{ia practicl a garanfiilor constitulionale vizeazd, numai libertatea individual5 a persoanei, habeas corpus, neexistdnd vreun caz de speld in care instanlele sd fi constatat inc[lcarea dreptului la siguran{a persoanei ca urrnare a unei mdsuri dispuse de instantd, de procuror sau de organele de cercetare penald.

r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauzaGtzzardi contra Italiei, parag. 93. Pentru o analizd detaliatd a diferenfelor existente intre privarea de libertate Ei restric{ii ale libertdlii a se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 458-460. 2) in acelagi sens, a se vedea: D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick,Law of the European Convention on Human Rights, Ed. Butterworths, Londra, 1995, p. 102; S. Trech.sel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.419. 3) M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E,S. Tdndsesca, ConstituJia Romdniei revizuit[, comentarii 9i explicafii, Ed. All Beck, Bucuregtr,2}}4,p.40. Pentru o analizS detaliatd a noliunilor de libertate individuald gi de siguranfa persoanei, a se vedea D. C. DdniSor, Drept Constitu{ional 9i Institutii politice. Teoria Generald, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2007, p. 560-601.
391

179

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Codul de procedurd penald garanleazd in art. 5 numai dreptul la libertate al persoanei, intrucdt in aceastii materie garanlia constitutionald a dreptului la siguranta persoanei nu este de naturd sd aducd o protecfie suplimentard, fiind astfel inutil6. in cadrul procesului penal poate exista privare de libertate prin dispunerea mdsurii refinerii, conducerii administrative la sediul poli!iei, arestbrii preventive, arestdrii provizorii in vederea extrdddrii sau a emiterii mandatului european de arestare, a dispunerii mdsurii de siguranfd a intemdrii etc. Tot astfel, in temeiul unei hot[rdri judecdtoregti definitive existi o privare de libertate in cazul executdrii pedepsei principale a inchisorii sau a detenfiunii pe viafd ori a mdsurii educative a intemdrii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ,
179. Arestul la domiciliu. Mdsura preventivd a ,,arestului la domiciliu" nu este prevdzutd de legislafia rorndn6, ca altemativd la arestarea preventivi in cazurile in care scopul procesului penal poate fi atins gi frrd impunerea unei misuri preventive atdt de severe, fafd de natura infrac{iunii de care este acuzat inculpatul, circumstanlele personale ale acestuia, stadiul procedurii etc. in practica instanfelor romdne s-a ridicat insd problema dacd se poate dispune deducerea din pedeapsd a perioadei in care o persoand a fost arestatd la domiciliu intr-un alt stat a ctrrui legislalie permitea aceasti mdsurdr), avdnd in vedere cd potrivit art. 357 alin. (2) lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 88 C.pen., durata relinerii sau a arestirii preventive se deduce din pedeapsa inchisorii pronunfatd de cdtre instanfd. inalta Curte de Casafie gi Justilie2)a apreciat cI inlocuirea de citre instanfele italiene
a mdsurii arestdrii preventive cu arestarea la domiciliu echivaleazd cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea prevdzutd in art. 145 C.proc.pen., iar aceasta nu constituie privare de libertate care sd poate fi dedusl din durata pedepsei de executats).
r) Inculpata B.T. a fost condamnati la pedeapsa de 8 ani inchisoare gi s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicati a perioadei de la 5 mai 2003la I iunie 2003, cat a fost definuE in vederea extr6d6rii in Penitenciarul Vallette din Torino. Instanfa a relevat cd aceasta a fost refinutl de Polifia din Torino la data de 5 mai 2003, in urma unei cereri de extrddare formulate de autoritdtile rom6ne, dispundndu-se ulterior de citre Curtea de Apel din Torino arestarea provizorie. La 30 mai 2003 Curtea de Apel din Torino a hotdrdt inlocuirea mdsurii arestdrii provizorii cu arestarea la domiciliu, hotdrdre in baza cdreia la I iunie 2003 a fost pusd in libertate. Aceasta a fost arestat6 la domiciliu de la I iunie 2003 la 25 mai2004. 2)A se vedea I.C.C.J., sec{iapenald, decizia penald nr. 4647/2005, disponibil6 pe site-ul

www.scj.ro,
3)

Potrivit art.284 din Codul de procedurd penal[ italian (Arestul la domiciliu): ,,(l) Prin

prevederea care dispune arestul la domiciliu, judecdtorul

ordonl inculpatului sE nu se indepdrteze de propria locuinfi sau de o altd locuinltr privatd sau de un loc public de ingrijire sau de asistenf5. (2) CAnd este necesar, judecitorul impune limite sau interdiclii dreptului inculpatului de a comunica cu alte persoane dec6t cele care convieluiesc cu el sau care il asistii. (3) DacE inculpatul nu se poate ocupa altfel de cerinlele sale de via16 indispensabile sau dacd are o situafie materialE extrem de precard, judecitorul il poate autoriza s6 lipseasc[ in cursul zilei de la arest pentru perioada strict necesard pentru a se ocupa de cerinfele de mai sus sau pentru a munci. (4) Procurorul sau polifia judiciard, chiar 9i din proprie inifiativi, pot controla in orice moment respectarea ordinelor impuse inculpatului. (5) Inculpatul aflat in arest la domiciliu se considerd

392

Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

libertate

179

Dupd cum am ardtat mai sus la punctul $1, arestarea la domiciliu reprezind o privativi de libertate in sensul art. 5 din Conven{ia europeani gi nu poate fi asimilatd cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea, care reprezint[ o restricfie a libertd{ii de circulafie garantatd de art. 2 al Protocolului nr. 4. Mai mult, art. 3 84 alin. (5) din Codul de procedurb penald italian prevede c[ persoana care se afld in arest la domiciliu este considerati a fi in stare de arest preventiv. Instanfa supremi ar fi trebuit si interpreteze teleologic dispoziliile art.357 alin. (2) lit. a) C.proc.pen. raportat la art, 88 C.pen., care au ca scop deducerea duratei preventiei (priv[rii de libertate) din pedeapsa inchisorii aplicatd printr-o hotdrdrejudecdtoreascd. in privinla prevenfiei, instanla nu trebuie s5 se raporteze numai la dispozifiile Codului de procedurd penald, ci 9i la prevederile art. 5 parag. I din ConvenJia europeanl gi la jurisprudenfa Cu(ii Europene in aceastd materie. Astfel, inalta Curte de Casalie gi Justilie trebuia sd constate cd prin hotdrArea instanitaliene a fost inlocuitd o mdsurd privativ[ de libertate mai grea cu o altl mdsuri 1ei privativ[ de libertate mai ugoar[, iar nu o mdsurd privativb de libertate cu o restric{ie a libertS{ii de circulafie gi, prin urrnare, si dispun[ deducerea perioadei arestului la domiciliu - care constituie o privare de libertate - din pedeapsa inchisorii.
mdsur6 preventivd

Secfiunea 2-a,. Condifiile gi cazurile in care se poate ^ dispune privarea licit[ de libertate
Potrivit art. 5 parag. I teza a II-a, pentru ca privarea de libertate sd poatd fi consideratd licitd trebuie indeplinite unndtoarele condilii: - legalitatea mdsurii privative de libertate; - mdsura privativd de libertate sd se incadreze in cele gase cazuri strict gi limitativ prevdzute la lit. a)-f) ale art. 5 parag. I din Conven{ia europeand. $1. Legalitatea

mlsurii privative

de libertate

180. Noqiunea de legalitate a

privdrii de libertate.

Legalitatea mdsurii privative de libertate presupune ca aceasta sd fie dispusd cu respectarea dispoziliilor substanfiale gi procedurale din dreptul intern gi sd fie confonni cu scopul art. 5 de protejare a persoanei impotriva arbitrariuluir).
a fi in stare de arestare preventivd. (5-bis) Nu se poate dispune oricum arestul la domiciliu impotriva celui care a fost condamnat pentru infracliunea de evadare in timpul celor cinci ani de dinaintea faptei pentru care se iau mdsuri. in acest scop judecitorul admite respectivele informalii in modul cel mai rapid". r) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 22 noiembrie 2007, in cauza Voskuil contra Olandei, parag. 82; CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 2006, in cauza Zerwtdacki contra Franfei, pang. 47 CEDO, hotirArea din 24 octombrie 1979,in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 39; CEDO, hotlrdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag. 40; CEDO, hoterarea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag.49; CEDO,

393

180 180. Nofiunea de legalitate a

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

expresia folositd legislalia na{ional6, consacrAnd necesitatea respectdrii procedurii prevdzute de lege. Cu toate acestea, legea internd trebuie sb fie la rdndul ei conformd Convenfiei europene, inclusiv principiilor generale enunlate expres sau implicit in aceasta. Noliunea care std la baza acestei expresii este aceea de procedure echitabile $i adecvatS, ce rezidd in faptul ci orice mdsurd privativd de libertate trebuie sd fie dispusd gi executatd de o autoritate competentd gi nu trebuie sd aibd un caracter arbitrariu2). Totodatd, Curtea Europeand a remarcat cd in cazurile in care Convenlia europeand se referb direct la dreptul intem, respectarea acestor norme formeazd o parte integrantd din angajamentele luate de statele contractante gi, prin urnare, instan{a europeand are competenta de a verifica respectarea lor (art. l9 din Convenlia europeand). Scopul acestei sarcini este supus unor limite inerente in logica sistemului european de protec{ie, intrucAt este, in primul rdnd, sarcina instanlelor nafionale de a interpreta gi aplica legea intern63). Deoarece in aceastd materie orice incllcare a dreptului intem cu ocazia dispunerii unei mdsuri privative de libertate implicd o incdlcare a arI. 5 din Conventia europeand, Curtea Europeanl poate gi trebuie sd exercite un anumit control pentru a verifica dacd dreptul intern a fost i' in doctrin65) s-a subliniat cd lipsa caracterului"arbitrariu al mdsurii privative de libertate poate fi consideratd ca principiu director pentru interpretarea art. 5. in virtutea acestui principiu organele judiciare trebuie, de asemenea, si examineze dacdin cauzd nu s-ar putea dispune mdsuri mai pu{in severe decdt cea a privdrii de libertate.

privlrii de libertate. Curtea Europeandr) a ardtat cd de art. 5 parag. I ,,potrivit cdilor legale" se referd in mod esenfial la

respectatl).

hotErdrea din 2 septembrie 1998, in cauza Erkalo contra Olandei, parug. 52; CEDO hotdrArea din 28 martie 2000, in cauza Branowski contra Poloniei, parag. 50-51; CEDO, hotdrdrea din 20 februarie 2003, in cauza Hutchison Reid contra Marii Britanii, parag,46; CEDO, hotdrirea din 3 decembrie 2003, in cauza Hertz contra Germaniei, parag. 42. r)A se vedea: CEDO, hot[rdrea din l8 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 47; CEDO, hotdrdrea Marii Camere din 12 februarie 2008, in cauza Kalkaris contra Ciprului, parag. 116; CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 1979, in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 45; CEDO, hotdrdrea din 25 mai 1998, in cauza Kurt contra Turciei, parag. 122; CEDO, hotdr6rea din 9 ianuarie 2001, in cauza Kawka contra Poloniei, parag. 48; CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ilagcu g.a. contra Republicii Moldova gi Rusiei, parag. 461; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra Poloniei, parag.26-27 . 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie l9Tg,incauzaWinterwerp contra Olandei,

parag.45.

A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 martie 2000, in cauza Baranowski contra Poloniei, parag. 50; CEDO, hotdr6rea din 24 octombrie 7979,in catza Winterwerp contra Olandei, parcg.46; CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1986, in cauza Bozano contra Franfei, parag. 58. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 august 1999, in cauza Douiyeb contra Olandei, parag. 45; CEDO, hotir6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romaniei, parag. 220; CEDO, hotdrdrea din l4 decembri,e 2006,in catza Filip contra Romdniei, parag. 55-56. 5) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. I/an Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.465.
394

3)

Conditiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de

libertate

180

Detenfia unei persoane este o mhsur[ at6t de gravd incdt este justificatd numai dac5 alte mf,suri mai pujin severe au fost considerate insuficiente pentru a garunta interesul individual sau public, care impune ca o anumitd persoani sd fie privatd de libertate, Aceasta inseamnd ci nu este suficient ca privarea de libertate sd fie conformd cu dreptul intem, ci trebuie sa fie gi necesard raportat la circumstanfele cauzeir). in acelagi sens in literatura de specialitate s-a ardtat cd gi in cazul in care privarea de libertate este dispus[ cu respectarea dispoziliilor substanliale gi procedurale din dreptul intern gi urmdregte unul dintre scopurile (cazurile) prevdzute in art. 5 parag. I din Conven{ia europeand, se poate constata caracterul arbitrar al acesteia in situalia in care nu sunt respectate exigenfele testului de necesitate a mdsurii privative de libertate prin raportare la scopul urmdrit2). Privarea de libertate va fi incompatibild cu cerinla legalitSlii gi cu insugi scopul art. 5 atunci cdnd nu existd o inregistrare care sd detalieze informalii precum: data, durata gi locul detenfiei, numele definutului, motivele detenfiei gi numele persoanei care o efectueazd. Detenlia in aceste condifii a unei persoane reprezinta negalia completd a garanliilor de importanfi fundamentali prevdzute de art, 5 din Convenfia europeand gi o inc[lcare din cele mai grave a acestei prevederi3). Legea internd trebuie sI fie accesibild gi previzibilda). Accesibilitatea legii are in vedere posibilitatea persoanei cfe a cunoagte conlinutul dispoziliilor legale in baza cdrora se dispune privarea de libertate. Accesibilitatea legii poate fi satislEcutd prin asigurarea publicitalii acesteia. Previzibilitatea legii presupune cd aceasta trebuie sb fie redactatd cu suficientd precizie, in aga fel incdt sI permitd oricdrei persoane s5 prevadS, intr-o misuri rezonabild, consecinlele unei acfiuni in circumstanlele date. Aceste consecinfe nu trebuie sI fie previzibile cu absolutd certitudine. Legea trebuie sd fie suficient de clard cu privire la circumstanfele sau condifiile care justificd aplicarea ei gi sd confinb m[suri de protecfie a persoanei impotriva ingerin{elor arbitrare. Lipsa unui temei legal al privdrii de libertate a fost analizata de Curtea Europeanl in cazul privdrii de libertate a unei persoane dupd pronunfarea unei hotdrdri definitive,
r)

se vedea CEDO, hot6rdrea din 4

aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei,

parag. 78.

2)A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.421. 3) A se vedea.B . Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, 2"d Edition, Sweet & Maxwell, London, 2007 , p. 243. a) A se vedea: CEDO, hotirArea din 19 mai2004, in cauza Gusinskiy contra Rusiei, parug. 62;
CEDO, hotlrirea din 6 martie 2001, in cauza Dougoz contra Greciei, parag. 55; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 2000, in cauza Baranowski contra Poloniei, pang.5l-52; CEDO, hotlrArea din 23 septembrie 1998, in cauza Steel g.a. contra Marii Britanii, parcg 54; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franfei, parag. 50; CEDO, hotirdrea din 5 octombrie 2000, in cauza Varbanov contra Bulgariei, parag. 5l; CEDO, hotirdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra Islandei, parag. 51. Pentru o anahzd, detaliatd a noliunilor, a se vedea M. Macovei, Liberte et s0ret6 de la personne, un guide sur la mise en I' oeuvre de I' article 5 du Convention europdenne des droits des hommes, Editure du Conseil de L'Europe, Strasbourg, 2003, p. l5-17.

395

f80

Drephrl la libertate qi la siguran{a persoanei

prin care o instanfd a dispus punerea in libertate sau dupd expirarea perioadei maxime previzute de lege pentru care se poate dispune privarea de libertate. Existenla unei minime intdrzieri in privinla punerii in executare a hotdrArii de punere in libertate este acceptabild 9i, de obicei, inevitabild fald de considerentele practice ale desfEgurlrii activitelii unei instanfe gi de necesitatea indeplinirii anumitor formalite$'). Formalitdlile administrative in leglturd cu punerea in libertate nu pot justifica o t14gi*"-4:ti-b-erdiiipe-sp..i94-94:nejgetg4g-qp1-ryeq-re,1l. Astfel, in catza Giullia Manzoni, Curtea Europeand a considerat cd trecerea unui inten al de 7 ore intre momentul pronunldrii hotdrdrii prin care s-a dispus eliberarea reclamantei gi momentul punerii efective in libertate a acesteia nu este incompatibil cu exigenlele art. 5 parag.l din Convenfia europeands). in schimb depdgirea perioadei maxime (chiar gi cu 45 de minute) prevdzute de lege, pentru care o persoand putea fi privatd de libertate in vederea verificdrii datelor de identitate, a fost considerati o incilcare a prevederilor art. 5 parag. la). in acest context, apreciem ci prevederile legii romdne in domeniul mdsurilor privative de libertate satisfac cerinlele impuse de Curtea Europeand in privinla calitdlii legii (accesibilitate gi previzibilitate), oferind garanlii suficiente impotriva arbitrariului in
luarea unor astfel de mdsuri,

$2. Cazuri de privare de libertate strict gi limitativ prevlzute in art. 5 parag. I lit. a)-f) din Convenfia europeani

fi in mod legal

Articolul 5 parag. I enumerd in mod exhaustiv cazurile in care o persoanl poate privatd de libertate, iar aceste cazuri necesit[ o interpretare strictd, intruc6t este vorba de excepfii la o garanfie fundamental6 a libertifii individuale5). Vom analiza, in continuare, fiecare excep{ie de la libertatea individuald previzutd in art. 5 parag. I lit. a)-f) din Convenlia european[ prin raportare la exigenlele dreptului intern.

l) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 22 martie 1995, in cauza Quinn contra Franfei, parag.42; CEDO, hotirArea din 1 iulie 1997, in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.25; CEDO, hotdrArea din 27 noiembrie 1997, in cauza K.-F. contra Germaniei, parag. 7l; CEDO, hotdrdrea din 6 martie 2007,in cauza Gebura contra Poloniei,parag.34. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 ianuarie 2003, in cauza Nikolov contra Bulgariei, parag.82; CEDO, hotdrArea din 6 aprilie 2000, in cauzaLabita contra Italiei, parag. 170. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din I iulie 1997, in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.25. a) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 27 noiembrie 1997, in cauza K.-F. contra Germaniei, parag.72. s)A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 18 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag.46; CEDO, hotir6readin22 martie 1995, in cauza Quinn conha Franlei, parag. 42;CEDO, hotir6rea din I 0 mai 20Ai , it cauza John contra Greciei , parag. 26. 396

Condifiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de libertate

181-182

2.1. Privarea de libertate in mod legal ca urmare a riri de condamnare de cltre o instanfl competentfl

pronun{irii unei hotl-

Standardul european de protecfie. 182. Hotdrdrea de condamnare. Dreplul romdn. 184. Punerea in execulare a hotdrdrii defnitive de condamnare la o pedeapsd privativd de libertate. 185. Modificdri ale pedepsei pe parcursul executdrii. I 86. Punerea in executare a hotdrdrii defnitive de condamnare la o mdsurd educalivd privativd de libertate.
183.

I8l.

181. Standardul european de protecfie. Arricolul 5 parag. Convenlia europeane permite o excepfie de la libertatea individual5 dacd sunt urmate cdile legale inteme, iar persoana este delinutr legal pe baza condamiatfi b.*""lut" aJaEt?5

f(f)Oin

rt

tl9:nal competerrtl*

182. Hotirirea de condamnare. in primul rdnd, trebuie slgxtstg-g-ep-n-d.qunsre, inleleas[ in sens autonom european. Potrivit Curlii Europene, analiza comparativd a dispoziliilor art. 5 parag. I lit. a) cu art. 6 parag. 2 aratd cd, in sensul Convenliei europene, nu poate exista o condamnare dacd nu a fost stabilitd, in conformitate cu legea, existenle,unei iqfracliuni sau a unei abateri disciplinare. Mai mult, utilizarea noliunifG condamnare in materia mdsurilor preventive sau de siguranfd nu ar fi conform[ nici cu principiul interpretdrii stricte a termenilor in aceast[ materie gi nici cu faptul cd aceastd noliune implicd stabilirea vinovSfiei unei persoaner). in cazul in care existd o hotdrdre de achitare a unei persoane care a s[vArgit o infracfiune pe motive de iresponsabilitate cauzatd de o boald mintal6, privarea acesteia de libertate se dispune in temeiul art. 5 parag. I lif. b)]'iar nu in temeiul art. 5 parag. I lit. a), intrucdt acesta din urmd presupune existenfadnei condamndri2). Pe ldngd stabilirea vinovifiei, este necesard 4pligqleg _unei pedepse sau a unei alte mdsuri privative de libertate3). persoani -Iu esle necesar cglg.Jardrea de condamnare sd fi.e definiti"-v"-d. Astfel, o condamnati in primd instanld poate fi privatd de libertate in temeiul hotdrArii de condamnare din primd instanfa pe parcursul judec[1ii in apel, intruc6t se afld sub incidenla art. 5 parag. I lit. a), iar nu a dispozifiilor art. 5 parag. I lit. c;4. Dispoziliile art. 5 parag. I lit. a) din Conven{ia europeanl fac referire la legalitatea privdrii de libertate, iar nu la condamnarea legald. Cerinfa ca privarea de libertate sd fie legald inseamni nu numai cd aceastd pedeapsb speciald sd-gi gdseascd suficient temei in condamnarea pronuntatd de instanfa in cauzd, dar gi cd - in legltur[ cu art. 7 din

l)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 100; CEDO, hot6rdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, parag. 39. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 23 februarie 1984, in cauza Luberti contra Italiei,
parug.25. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag. 35. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 noiembrie 2004, in cauza Klyakhin contra Rusiei, parag.57; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB. contra Austriei, parag. 36; CEDO, hotiirdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag.9. 397

182
Convenlia european[

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

momentul la care au fost comise un act incriminat pentru care

privdrii de

libertater).

faptele la care se referl hotbrdrea de condamnare constituiau la se putea aplica pedeapsa

Curtea Europeanl nu analizeazd tembinicia condamnlrii unei persoane private de libertate prin raportare la art. 5 parag. I {it. a), ci numai respectarea dispozi[iilorprocedurale ce au condus la hotdrArea de condamnare. in doctrind2) s-a ardtat cd, degi mulfi reclamanfi afirmd cd au fost condamna{i pentru infracfiuni pe care nu le-au comis, nu intrd in competenfa Curlii Europene sd anahzeze prin raportare la art. 5 parag. I lit, a) din Convenlia europeand dacdprobele administrate in fa{a instantelor nafionale au fost suficiente pentru stabilirea vinovi{iei. in mod similar, dacd este admis un apel impotriva unei hotdrdri de condamnare, desfiinlarea hotir6rii nu face ca privarea de libertate dispusd in temeiul acesteia sd fie nelegali, aceeagi concluzie fiind aplicabild gi in cazul achitdrii dupd rejudecare. insd, fa15 de scopul de a asigura o protecfie persoanei impotriva mdsurilor arbitrare, se poate constata o incblcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. a) dacd de fapt condamnarea este rezultatul unei denegdri flagrante de justilies). in acest context statelor le este recomandat sd refuze cooperarea judiciard ce are ca scop punerea in executare a unei asemenea hotdr6ri de condamnarea). Privarea de libertate trebuie sd fie intr-o direct6 legdturd de cauzalitate cu hotdrdrea detonilarnntb. Curtea Europeand a ar[tat cd termenul ,,dupd" nu inseamnd cd privarea de libertate urmeazd condamndrii intr-o simpl5 succesiune cronologicf,, ci cd privarea de libertate trebuie sd rezulte din, sd urmeze sau sE depindd de condamnares). Durata privdrii de libertate nu poate depdgi durata pedepsei aplicate prin hotdrArea de condamnare. Astfel, Curtea Europeand a constatat o incf,lcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand prin menfinerea in detenlie a reclamantului pentru o perioadl de timp mai mare cu doud luni decdt perioada pe care trebuia sd o execute efectiv din pedeapsa aplicatd, ca urrnare a constatbrii cu intdrziere a aplicabilitdtii unui decret de grafiere6).
l) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit.,p. 466. 2)A se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, op cit., p. 138; D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 107-108. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din 26 iunie 1992,in catzaDrozd, gi Janousek contra Franlei gi Spaniei, parag. I 10.
a)
5)

Ibidem.

A se vedea: CEDO, hotdrdrea Marii Camere din l2 februarie 2008, in cauza Kafkaris contra Ciprului, parag. I l7; CEDO, hotdrArea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag.35; CEDO, hotdrdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, parzg. 39; CEDO, hot6r6rea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 42; CEDO, hotdrArea din 2 martie 1987, in cauza Monnell gi Morris contra Marii Britanii, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauza B. contra Austriei, parag. 38; CEDO, hotSrArea din 28 mai 2002,in cauza Stafford contra Marii Britanii, parag,64. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea din 20 iulie 2003, in cauza Grava contra Italiei, parag.43-46.
398

Condiliile 9i cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de libertate

183-184
\

Condamnarea trebuie sd fie dispusd de o_1ng/eafd (tribunal) care satisface cerinfele\, art. p pqyag. I din Convenlia europeandr), respectiv sd fie prevdzutl de lege, impar{ial6, iirdependentb fa{a de executiv gi de p64i gi cu respectarea condiliilor privitoare la competenfa materialf,, feritoriald, funcfionalh gi personalS. - -tn acest sens, in'cauza Ilagcu $.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei2), Curtea Europeand a constatat cd ,,reclamanfii nu au fost condamnali de un tribunal gi cb pedeapsa inchisorii pronunJatb de un organism jurisdic{ional, ca Tribunalul Suprem al Transnistriei, potrivit unei proceduri ca cea din cauzd (ce a incdlcat flagrant prevederile art. 6 - n.n.), nu poate fi consideratd ca detenfie legal6".
,

183. Dreptul romAn. in dreptul romdn putem vorbi de privarea de libertate a unei persoane in temeiul unei hotdrdri definitive de condamnare la o pedeaps6 penald numai

la momentul punerii in executare a hotdrdrii rdmase definitive in condifiile art. 416417 C.proc.pen., prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detenliunii pe via!5 sau a inchisorii cu executare in regim de detenfie. De asemenea, privarea de libertate a minorului poate fi dispusi in temeiul hotarArii de condamnare definitive prin care a fost stabilit5 vinovdfia acestuia gi i s-a aplicat sanc{iunea de drept penal a intemdrii intr-un centru de reeducare3) sau intr-un institut medical-educativa).
184. Punerea in executare a hotlrArii definitive de condamnare la o pedeapsX privativl de libertate. Pdnd la momentul punerii in executare a hotdrArii definitive, persoana privata de libertate se poate afla in stare de arest preventiv [a cdrei convenlionalitate se analizeazdprin raportare la art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia europeand], chiar dacd anterior a fost condamnatd in prim[ instan![ sau in apel la o pedeaps[ privativd de libertate. Potrivit art. 420 alin. (1) C.proc.pen., ,,pedeapsa inchisorii gi pedeapsa detenliunii pe via!5 se pun in executare prin emiterea mandatului de executare"5).
r)
2)

se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 1976,

in cauza Engel

$.a. contra Olandei,

parag.77.

A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ila$cu g.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei, parag.462.
Potrivit art. 104 C.pen., ,,(l) M6sura educativ[ a intemarii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducdrii minorului cdruia i se asigurd posibilitatea de a dobdndi invdfltura necesard gi o pregdtire profesionald potrivit cu aptitudinile sale. (2) Mdsura interndrii se ia fafd de minorul in privinla cdruia celelalte mdsuri educative sunt neindestul6toare." a) Potrivit art. 105 C,pen.,,,Misura intemdrii intr-un institut medical-educativ se ia fald de minorul care, din cauza stdrii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical gi de un regim special de educatie". 5) Mandatul de executare se intocmegte in trei exemplare Ei cuprinde: denumirea instanlei de
executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevdzute in art. 70 C.proc.pen.,
r)

numdrul gi data hotdrdrii care se executd gi denumirea instanfei care a pronunfat-o, pedeapsa pronunlate gi textul de lege aplicat, timpul refinerii gi arestdrii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menliunea dacd cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare gi de de{inere, semndtura judecdtorului delegat, precum Ei gtampila instanfei de executare, Pentru o analizd detaliatd a se vedea: D. LupaScu, Consideralii referitoare la punerea in executare a pedepsei

399

184

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Emiterea mandatului de executare presupune o proceduri ce se efectueazd. cu deosebitd celeritate dejudecdtorul delegat al instanfei de executare, in vederea eviterii
sustragerii persoanei condamnate de la executare. Astfel, judecltorul emite mandatul de executare chiar in ziua rdm6nerii definitive a hotdrdrii la instanla de fond sau, in cazul in care hotirArea rdmdne definitivi in fala instanfei ierarhic superioare, in ziua primirii extrasului din hotirArea acestei instanpr). Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare se trimit doud exemplare, dupd. caz, organului de polilie, cdnd condamnatul este liber, comandantului locului de definere, cdnd condamnatul este arestat, sau comandantului unitdlii militare unde condamnatul face serviciul militar. in cazul in care condamnatul este liber, pebazamandatului de executare organul de polilie procedeazd la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmdneazd un exemplar al mandatului gi este dus la locul de deJinere cel mai apropiat, unde organul de polilie predd celdlalt exemplar al mandatului de executare. Potrivit art. 422 alin. (l') C.proc.pen. 9i art.27 alin. (2) lit. a) teza a II-a din Constitu{ie, in vederea punerii in executare a mandatului emis in executarea unei hotdrdri definitive de condamnare, organul de polifie poate pdtrunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane frrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoanejuridice fdrd invoirea reprezentantului legal al acesteia, nefiind necesard o altd autorizare in acest sens. Dacd persoana impotriva cdreia s-a emis mandatul nu este g6sit6, organul de polifie constatl aceasta printr-un proces-verbal gi ia mbsuri pentru darea in urmlrire, precum gi pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal impreun[ cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanlei care a emis mandatul. in toate cazurile in care mandatele de executare a pedepselor cu inchisoarea nu au fost executate in termen de doud luni de la emiterea lor, art. 123 din Regulamentul de ordine interioari al instanlelorjudecdtoregti prevede ci se va face revenire la organul c[ruia i-au fost trimise spre executare. tn cazul condamnatilor care au fost dali in urmdrire general[ pe !ar6, revenirea se face in termen de un an la organul la care se afl[ spre executare mandatul, iar pentru cei care au pdrdsit lara,la Inspectoratul General al Poliliei. In cazul in care condamnatul satisface stagiul militar, comandantul unitalii militare, primind mandatul de executare,inrndneazd un exemplar condamnatului gi ia mdsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.
detenliunii pe viaf6, in Dreptul nr.512002, p. 147 gi urm.; D. Lupascu, Aspecte generale privind punerea in executare a pedepselor principale, in Dreptul nr.6/2002, p. 170 gi urm.

r)Potrivit art.4l8 alin. (3) C.proc.pen. extrasul hot6rdrii, cu dateie necesare punerii in

executare, se comunicd in ziua pronunfirii hotdrArii de cdtre instanla ierarhic superioard. in acest sens art. 120 alin. (l) li (2) din Regulamentul de ordine interioard al instanfelor judecdtoregti (M' Of' nr. 387 din 22 septembrie 2005) prevede c5: ,,(l) LucrErile de executare se efectueazd in ziua in care hotlrdrea a devenit executorie sau, dupd caz,la data cAnd s-a primit de la instan{a de apel sau de recurs extrasul deciziei penale. (2) Mandatele de executare se intocmesc potrivit prevederilor Codului de procedura penal5. Acestea se tehnoredacteazd gi se expediaz6 in aceeagi zi organului de executare".

400

Condiliile 9i cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de

libertate

185

in situalia in care condamnatul a fost judecat in stare de arest preventiv in cauz[ sau daci a fost arestat intr-o alte cauz6, i se inmdneazd un exemplar al mandahrlui de executare de cdtre comandantul locului de detinere, care consemneazi intr-un procesverbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei. in cazul in care pe perioada executdrii intervine amnistia, grafierea (condifionatd sau necondifionati) pedepsei sau a restului de pedeaps[, sau o lege penald mai favorabild
ce atrage aplicarea dispozifiilor art. 12-14 C.pen,, instanfa de executare sau instanfa corespunzbtoare in grad in a cdrei circumscriplie se afl6 locul de detenfie trebuie s[ aplice de indatd dispozifiile legale in vederea evitArii privlrii de libertate a persoanei in lipsa unei baze legale. 185. ModificIri ale pedepsei pe parcursul executlrii. Daci la punerea in executare a hotdr6rii sau in cursul execut[rii pedepsei se constatd, pebazaunei alte hot[rdri definitive, existenla concursului de infrac{iuni, a stlrii de recidivl sau a unor acte mate-

riale care intrd in confinutul aceleiagi infracliuni, se poate dispune contopirea pedepselor potrivit prevederilor art. 36 C.pen. sau ale art. 39 alin. (6) C.pen. ori reunirea
cauzelor gi pronunlarea unei hotdrdri cu privire la toate actele materiale. in caz de concurs de infracliuni sdvdrgite de un inculpat minor cdruia i s-au aplicat atdt pedepse, cdt gi mdsuri educative, acestea se contopesc conform art.34 C.pen., in sensul aplicdrii sancliunii rezultante celei mai greler). A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. XXX12007 (M. Of. nr.763 din l2 noiembrie 2007). in motivarea acestei decizii inalta Curte de Casatie 9i Justifie a ardtat c6: ,,Prin dispoziliile cuprinse in cap. IV din titlul II al Pdrlii generale a Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralitdlii de infracliuni, dar numai referitor la pedepse gi misuri de siguranfd, iar nu gi in ceea ce privegte mdsurile educative. Este de observat c[, sub acest aspect, pedepsele, fie cd sunt principale, accesorii sau cornplementare, au un con{inut gi rol diferit de cel al mlsurilor de siguranfE gi al mdsurilor educative. Astfel, in timp ce pedepsele, ca sancliuni penale, prin pronunlatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocafie complexd, de constrdngere, reeducare 9i prevenire a sivdrgirii de noi infracfiuni, iar mdsurile de siguranfd, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop inldturarea unei stAri de pericol gi preint6mpinarea sdvdrgirii de fapte prevezute de legea penald, mdsurile educative care se pot lua in cazul minorului care a sivArgit o infracfiune vizeaz6, in principal, asigurarea reeducirii acestuia.
Evident, in raport cu gravitatea faptei penale siv6rgite gi lindndu-se seama de particularitilile de dezvoltare ale minorului, misurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispozitiile art. I 0 I - I 08 din Codul penal, oferi particularitiili specifice de ducere la indeplinire a procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cdt dureazd mdsura luati faf6 de el. Asemenea m[suri, justificate nu numai de gravitatea concreti a fiecdrei fapte penale comise, ci gi de nivelul de dezvoltare fizicd sau psihicd a minorului, precum gi de starea sa medicald, nu pot fi duse la indeplinire dec6t in cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual tratament medical gi chiar cu instituirea unui regim special de educafie, a$a cum acestea se reflectd in dispoziliile Codului penal privind minoritatea, la care s-a f6cut referire. In cazul concursului de infracliuni sdvdrEite de un minor, a$a cum corect s-a statuat irr cadrul pct. l2 din Decizia de indrumare nr. l0l1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luatd o singurl misurd educativd pentru intreaga pluralitate de infracfiuni, dacd pentru indreptarea 401
r)

185

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

CompetenJa apa4ine instanfei de executare a ultimei hotdrdri sau, in cazul cdnd cel condamnat se afl6 in stare de definere, instanlei corespunzdtoare in a cdrei circumscriplie se afld locul de delinere la momentul sesizdrii. Sesizarea instanlei se poate face

din oficiu, la cererea procurorului sau a persoanei condamnate. in aceste cazuri

de

modificare a pedepselor, instanla trebuie sd dispund anularea mandatelor de executare

minorului este suficienti o asemenea mdsurS, iar cdnd se apreciazd cd se impune aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracliune in parte, IEcdndu-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal. Tot astfel, potrivit aceluiagi punct din decizia men{ionat6, in ipoteza in care dupd luarea unei m[suri educative se descoper6 c6 minorul a mai s6vdrgit o infracliune pentru care se apreciazd cI este aplicabili pedeapsa inchisorii, mdsura educativd se revoc6. in acest context, ca particularitate de interpretare a legii, in activitatea instanlelor s-a pus problema aplicarii dispoziliilor art.449 din Codul de proceduri penald, ca unnare a cererilor de contopire formulate in caz de concurs de infracliuni sdvdrgite de un inculpat minor, cdruia i s-au aplicat atAt pedepse, c6t gi mdsuri educative, determinate de caracterul incompatibil al pedepselor cu mdsurile educative dispuse prin hotdrAri succesive r6mase definitive. in conformitate cu alin. (1) din textul de lege enunlat, <pedeapsa pronunfat6 poate fi modificatd, dacd la punerea in executare a hotdrdrii sau in cursul executdrii pedepsei se constatd, pe baza unei alte hotirdri definitive, existenla vreuneia dintre urmdtoarele situajii: a) concursul de infrac{iuni: b) recidiva; c) acte care intrd in conlinutul aceleiagi infrac{iuni>. O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este justificatd de descoperirea unor situalii esenfiale, necunoscute de instan!6, cu privire la minorul condamnat, intre care gi aceea privind concursul de infracliuni. Existenja mai multor hotdrdri definitive de condamnare la pedepse diferite pentru infracliuni concurente, sdvArgite de aceeagi persoand in timpul minoritef i, nu poate determina diflcultali de interpretare a dispoziliilor art. 34 din Codul penal, dupi cum nici situalia in care, prin mai multe hotdrdri definitive, au fost aplicate minorului numai mdsuri educative, caz in care instanlele trebuie s6 dispund o singurd mdsurd educativd pentru intreaga pluralitate de infracfiuni aflate in concurs. Atunci cdnd insd pentru infracfiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin hotirAri definitive, iar pentru altele, tot prin hotdrAri definitive, au fost luate m6suri educative fa!6 de minor, se ivegte o dificultate de aplicare a dispoziliilor legale referitoare la misurile educative, determinatl in primul rdnd de deosebirile existente intre mdsurile educative, care nu permit nici cumularea gi nici contopirea lor, iar in al doilea rdnd de natura diferitd a acestor misuri in raport cu pedepsele. Or, in astfel de ipoteze complexe, mai pufin frecvente, se impune sd fie aplicate totugi principiile de drept penal privind concursul de infracliuni, {indndu-se seama cd atdt pedepsele, cdt gi misurile educative luate in cazul minorului urmdresc in egald m6suri reeducarea sa gi se dispun, in ambele situalii, ca urnare a sdvdrgirii unor fapte penale. Cum singura reglementare datd modului in care trebuie sd se procedeze in cazul concursului de infracliuni sdvdrgite de persoana fizicd este aceea cuprinsd in art. 34 din Codul penal, se impune ca dispoziliile acestui text de lege sd se aplice gi atunci cdnd se solicitd modificdri de pedepse in temeiul arl. 449 alin. (l) lit. a) din Codul de procedurd pena16, ca urrnare a aplic6rii fatd de un minor, prin hotirdri definitive, atAt a unor pedepse, cat $i a unor mdsuri educative, pentru infracliuni concurente in sensul prevederilor art. 33 din Codul penal." 402

Conditiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate

186-188

anterior emise gi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei astfel modificate, pe care urmeazd a o executa condamnatul. Instanlele de control judiciar nu pot face aplicarea dispoziliilor art. 36 alin. (l) C.pen. dac[ prima instan{6 la cererea procurorului, a condamnatului sau din oficiu nu a analizat aceastd problematicA ). in aceste ultime ipoteze, instanfa de executare competentd trebuie sI facd o legald gi temeinic6 aplicare a legii cu prilejul stabilirii pedepsei rezultante ce urmeaz[ a fi executatd, pentru a evita privarea de libertate in lipsa unei baze legale. De asemenea, o atenfie deosebitd este necesar a fi acordatd deducerii corecte a prevenfiei, in vederea inl6turirii posibilitdlii privdrii de libertate pe o perioadd de timp ce depdgegte durata pedepsei rezultante.
|

186. Punerea in executare a hotlrArii definitive de condamnare la o m5surtr educativi privativi de libertate. Punerea in executare a mdsurii educative a intemdrii

intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ nu presupune emiterea unui mandat de executare. Instanla ce a aplicat sancfiunea de drept penal poate dispune, prin aceeagi hotdrAre, punerea in executare de indatd a mdsurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotdrAre organului de polifie de la locul unde se afld minorul. Organul de polilie ia mdsuri pentru internarea minorului. in vederea punerii in executare a misurii educative a intemlrii, organul de poli{ie poate p6trunde in domiciliul sau regedinla unei persoane fdr[ invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice fbrd invoirea reprezentantului legal al acesteia, nefiind necesard o altd autorizare in acest sens. Dacd persoana fa[6 de care s-a luat mdsura educativf, a interndrii nu este gdsitd, organul de polilie constatd aceasta printr-un proces-verbal gi ia masuri pentru darea in urmerire, precum gi pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei,

2.2. Privarea de libertate pentru nesupunerea la o hotirire pronunfat[, conform legii, de cltre o instanfi ori in vederea garantirii executirii unei

obliga{ii prevlzute de lege


187, Standqrdul european de prolecfie. 188. Arestarea sau delinerea legald pentru nesupunerea la o holdrdre pronunlald conform legii, de cdlre un tribunal. I 89. Privarea de libertate invederea garantdrii executdrii unei obligalii prevdzule de lege. 190. Dreptul romdn. I9l. Mandatul de aducere. 192. Internarea in
v

edere a efec lu dri

exp ertize i ps ihia tric e o

igat

orii.

187. Standardul european de protecfie. Articolul 5 parag. europeand reglementeazb doud cazuri de privare de libertate:

I lit. b) din Convenlia

nunfatl conform legii, de ctrtre un tribunal. in


www.scj.ro.
2)

188. Arestarea sau definerea legald pentru nesupunerea la o hotlrAre prodoctrind2) s-a ardtat c6, in acest r)A se vedea I.C.C.J., SecJiile Unite, decizia nr. LXX (70)12007, disponibilE pe site-ul

se vedea S. Trechsel, Human

fughts in criminal proceedings, op. cit., p.443. 403

189

Dreptul la libertate gi la siguran(a persoanei

hotaiare judecatoie[s-ca'iirin care 9i cu-feGii1e-eonven]iei-e.uropene;*AttFel, se dispune unei persoane si faci saii s[ nu facl ceva poate fi contrard art. 5 dacl presupune o ingerinfi in dreptul la viafd privatd care nu este conformd cu criteriile previzute de art. 8 parag. 2 din Conven{ia europeand sau dacd impune unei persoane
sd se

caz, priuare? 4e-!t_bq4{_e_ggp3!e ql.rezul_tg dintr-o hotirAre pronunfatd conform legii, numai cu dreptdl intdrn, ci ceea ce presupune cd aceasta nu trebuie s[ fie conformd .6

autoincrimineze.

HotdrArea trebuie sd fie pronunlatd de o instan{1 competent5, sd fie suficient de


r),

in materia arestdrii unei persoane in


ezentdriiaceiteia in ciuda mai multcir neplS{ii unei amenzi penale, intemarea

V' /' "*{

initafrd-tf -Tot-dSTlEtlffiisptrs*-privmea de-hberfatdin'temeiul art. 5 parag. I lit. b) pentru nerespectarea interdicfiei de a depdgi o anumitd limitd teritoriald, refuzul de
s de

****

'"-- *

a se supune unei analize a sAngelui sau unei examindri medicale dispuse de cdtre o
instant63).

189. Privarea de libertate

in

vederea

garantlrii executirii unei obligafii

prevlzute de lege. Curtea Europeand a ardtad) cd trebuie s6 existe o nerespectare a unei obligafii ce incumbi unei persoane gi pe care aceasta ar fi putut si o respecte, iar privarea de libertate trebuie si fie dispus[ pentru asigurarea executdrii acesteia, neavdnd un caracter punitiv. Obligalia trebuie sd fie prevlzut6 de lege, sd aibd caracter specific gi concret, iar nu general, sd corespundb exigenfelor Conven{iei europene gi si existe inainte de data privlrii de libertate. Cu toate acestea, art. I al Protocolului nr. 4la Convenfia europeand interzice privarea de libertate a unei persoane intemeiatd pe nerespectareaunei obligafii contractuale. indati ce obligafia este indeplinitd, temeiul prevenfiei dispuse potrivit art. 5 parag. I lit. b) inceteazl sd mai existe. Totodatd, trebuie sd existe o proporlionalitate intre importanfa intr-o societate democraticd a asigurdrii executdrii imediate a unei obligalii gi importanfa dreptului la libertate, durata detenliei fiind un factor relevant in stabilirea acestei proporlionalitdJi. Tot astfel, prezintd semnir)

se vedea.B.

Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice,

op. cit., p.248.


2) Pentru detalii, a se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, op. cit., p. M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 112.

l4l;

D.J. Harris,

3) A se vedea B . Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit., p.248. a) A se vedea: CEDO, hotErdrea din 24 martie 2005, in cauza Epple contra Germaniei, parag.43-45; CEDO, hotirdrea din 25 septembrie 2003, in cauza Vasileva contra Danemarcei, parag.36-37; CEDO, hotdrdrea din 3 decembrie 2002, in cauza Nowicka contra Poloniei, parag. 60-61; CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei, parag. 36; Comisia Europeand, decizia din 18 martie 1981, in cauza McVeigh g.a, contra Marii Britanii; Comisia Europeand, decizia din l4 octombrie 1985, in cauza Johansen contra Norvegiei; Comisia Europeand, decizia din 9 septembrie l992,in cauza Reyntjens contra Belgiei.

404

Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea

liciti

de libertate

r90
de

ficafie natura, obiectul gi scopul obliga{iei prevdzute de lege, persoana privatd


libertate, imprejurdrile care au dus la privarea de libertate, durata detenfiei etc.')
190.

Dreptul romAn. in dreptul romdn poate exista, astfel, o privare de libertate in aducerii cu mandat a persoanei in fafa organului de urmirire penald dispunerii cazul sau a instanfei, revocbrii suspenddrii condilionate sau sub supraveghere a executdrii pedepsei2), revocdrii executdrii pedepsei la locul de muncd3), intemdrii in vederea efectudrii expertizei psihiatrice obligatorii, inlocuirii amenzii penale cu pedeapsa inchisoriia), inlocuirii mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea cu mbsura arestdrii preventive in cazul nerespect6rii cu rea-credinf[ a obligaliilor impuse5), revoclrii liber6rii provizorii in cazul nerespectdrii cu rea-credin{I a obligaliilor impuse6), revoclrii m6surii amAnirii sau intreruperii executdrii pedepsei in cazul nerespect[rii cu rea-credin{d a obligafiilor impuseD.
r)

se vedea

CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 2003, in cauza Vasileva contra Danemarcei,

parag. 38.

Potrivit art. 84 C.pen., respectiv art. 86a alin. (l) C.pen., dacd pdntr la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligaliile civile stabilite prin hotirArea de condamnare, instanla dispune revocarea suspenddrii executdrii pedepsei sau a suspenddrii sub supraveghere a executdrii pedepsei, afari de cazul cdnd cel condamnat dovedegte cd nu a avut putinfa de a indeplini acele obligalii. Potrivit art. 86a alin. (2) C.pen., ,,dacb cel condamnat nu indeplinegte, cu rea-credinfd, mdsurile de supraveghere prev6zute de lege ori obligafiile stabilite de instanli, aceasta revocd suspendarea executdrii pedepsei sub supraveghere, dispunAnd executarea in intregime a pedepsei". Conform art.447 alin. (2) C.proc.pen., dacl pdni la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligaliile civile prevdzute in art. 84 C.pen. sau cele prevdzute in art. 86a alin. (1) C.pen., partea interesatd sau procurorul sesizeazd instanla care a pronunfat in primd instan{6 suspendarea, in vederea revoclrii suspenddrii executirii pedepsei. 3) Potrivit art. 86e alin. (3) C.pen., ,,dacd condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii in cadrul unit[1ii sau nu-gi indeplinegte in mod corespunzitor indatoririle ce-i revin la locul de muncd ori nu respectd mdsurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotdr6rea de condamnare, instanfa poate s[ revoce executarea pedepsei la locul de munc6, dispundnd executarea pedepsei intr-un loc de delinere", Conform art.447t C.proc.pen., revocarea se dispune, dupd caz, de c6tre instan{a de executare sau de cdtre instanfa corespunzdtoare in a cdrei circumscriplie se afl6unitateaunde se executlpedeapsa, ori de cdtre instanla carejudeci sau ajudecatin primd instanti infracfiunea ce ar putea atrage revocarea. Sesizarea instanfei se face din oficiu, de cdtre procuror, de unitate sau de organul polifiei. a) Potrivit art.63t C.pen. ,,dac6 cel condamnat se sustrage cu rea-credinfd de la executarea amerlz,ii, instan{a poate inlocui aceastd pedeapsd cu pedeapsa inchisorii in limiteie prevdzute pentru infrac{iunea sdvdrgitE, finand seama de partea din amend6 care a fost achitatS". Conform art.449t C.proc.pen., inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevdzut in art. 63r C.pen. se dispune de instanfa de executare. Sesizarea instanfei se face din oficiu sau de chtre organul care, potrivit
2)

legii, executd amenda.


5) 6)

Pentru detalii, a se vedea secfiunea privind limitdrile libertefii tle circulafie.

A se vedea secfiunea privind revocarea liberdrii provizorii. 7) Potrivit art.454 alin. (12) C.proc.pen. gi art.455 alin. (2) C.proc.pen., incazde incdlcare

cu rea-credin16 a obligafiilor stabilite potrivit art.453r C.proc.pen., instanta revocd amdnarea, respectiv intreruperea executErii pedepsei qi dispune punerea in executare a pedepsei privative

405

191

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei O atenlie deosebitd necesitd analiza instituliilor mandatului de aducere gi a intemdrii

in vederea efectuSrii expertizei psihiatrice obligatorii.


191. Mandatul de aducere. Potrivit art. 183 alin. (1) 9i (2) C.proc.pen., o persoand poate fi adusd in fala organului de urmdrire penala sau a instan{ei de judecatd pe baza unui mandat de aducere, dacd fiind anterior citatd nu s-a prezentat, iar ascultarea ori

prezenla ei este necesard.

invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin cita{ie, dacd organul de urmdrire penald sau instanfa constatd motivat cd in interesul

rezolvirii

cauzei se impune aceastd mdsur6.

Mandatul de aducere are un caracter coercitiv gi se executi prin organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare sau, in cazul militarilor, prin comandantul uni6tii militare sau prin comandantul garnizoanei, care au obligalia de aduce persoana in fafa autoritdfii. Ca excepfie, dac6 persoana ardtatd in mandatul de aducere nu poate fi adusd din motive de boald, cel insdrcinat cu executarea mandatului constatd aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteazd de indatd organului de urmdrire penalI ori instanlei
de

judecatd.

Articolul 184 alin. (3t) C.proc.pen., prevede posibilitatea ca,in cazul in care invinuitul sau inculpatul refuzd
sd se supund mandatului sau incearcd sd fug6, sd se poatd executa aducerea acestuia prin constrdngere in fata autoritAfii. Prezenla agenJilor forlei publice la inculpat, pentru a executa mandatul de aducere emis cu privire la acesta, exercitd asupra lui o constrAngere moral[ de a executa ordinul, iar dacd ar refuza sd i se supuni, i se poate aplica constrAngerea fizicdt). Organul de urmdrire penald sau instanla care a dispus mdsura trebuie s[ procedeze de indatd la audierea persoanelor aduse cu mandat, care rdmAn la dispozilia autoritelii pe intervalul de timp strict necesar pentru audiere, in afard de cazul cdnd s-a dispus relinerea ori arestarea preventivd a acestora. Constatdm, pe de o parte, cd in cazril in care invinuitul sau inculpatul refuzi sa se prezinte la audiere sau incearcl s[ fug[, organele poliliei sau ale jandarmeriei pot dispune, in executarea mandatului de aducere, privarea de libertate a acestora in sensul art. 5 parag. I din ConvenJia europeani gi aducerea prin constrdngere in fata organului de urmdrire penald sau a instantei. Pe de altd parte, existd o privare de libertate, strict subordonatd scopului audierii de citre organele de urmdrire penald sau de cdtre instan!6, intrucAt potrivit art. 183 alin. (3) C.proc.pen. persoanele aduse cu mandat sunt ,,la dispozitia" organului judiciar. Agadar, considerim ci numai dacd mandatul de aducere este dispus de cdtre instan{6, mdsura privativd de liberate satisface exigen(ele art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeanS. Intrucdt prin aceastd mdsurl se poate ajunge la o privare de libertate in sensul art. 5 parag. I lit. b), instanfa este obligat[ sd motiveze hotdrArea prin care dispune de libertate. Organul de polifie desemnat cu supravegherea de cdtre instanfd verificd periodic respectarea obligaJiilor de citre condamnat, iar in cazul in care constatd incalcdri ale acestora sesizeazd, de indat6, instanfa de executare. r) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generald, vol. III, Tipografia NaJionald S.A, Cluj, 1946,p. 127.

406

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate

192

emiterea mandatului de aducere, pentru a fi inldturat orice arbitrariu in materia privdrii de libertate. De asemenea, apreciem cb instanla trebuie sd incunogtinteze persoana care a fost adusd cu mandat, chiar gi fbrd a fi constrAnsd, cd libertatea sa fizic[ este restrdnsi pe perioada in care este ,,la dispozilia" organuluijudiciar in vederea audierii. Opindm c6, in vederea execut[rii dispoziliei instanlei din mandatul de aducere, organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare pot pdtrunde in locuin{a unei persoane, fbrd consimldmAntul acesteia, fiind satisfdcute dispoziliile art.27 alin. (2) lit. a) din Constitu{ie, intrucAt acegtia se afld in executarea unei hotdrAri judecltoregti. lrldllu4r EJrs este UTJPUJ4 dispusd Us de UrB4rrUr organul Us de urmdrire Ulllr4lrrs penald, in LLt VoLUL cazul in lll Udrtr care .Luuutrltrd cu mandat aducerea UU PaLt4tA) II i :r:) -. -. -- J r:r --.-_iI::::-.:. --^-- :,----r,-^L-t--: privarea a invinritului inculpatului --: ILl de libertatelrin-aducerea menu militari ^----:-- -:L-r--: sau I privarea de libertate pe perioada in care persoana adusd cu mandat este la dispozi[ia autoritdtii incalcd prevederile art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeand, intrucdt 'i'l nu este dispusa de cbtre o nal). Prin urmare, organele de cercetare penald sau procurorul nu pot dispune aducerea cu mandat a invinuitului, inculpatului frrd, a incdlca prevederile i art. 5 parag. I lit. b) din Conven{ia europeani, in cazul in care aducerea se realizeazd, printr-o privare efectiv[ de libertate. A fortiori organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare nu pot pdtrunde in locuinfa unei persoane, fdrd consimf6mAntul acesteia, in vederea executdrii unui mandat de aducere dispus de organele de urmdrire penal[. Considerdm cd, de lege ferenda, dispoziliile art. 183 9i art. 184 C.proc.pen. trebuie esenfial modificate prin reglementarea competenlei exclusive a judecdtorului de emitere a unui mandat de aducere, precum gi prin prevederea in mod expres a posibilitdfii organelor autorit[1ii publice ce executd acest mandat ca, in aceleagi limite orare prevlzute gi pentru perchezilie, sd poatd pdtrunde in locuinla persoanei indicate in mandat, in cazul in care aceasta refuz6, sI coopereze, impiedic[ executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat gi proporlional cu scopul urmdrit.

ori ,i

i apreciEffi-E

192. Internarea

in vederea efectulrii expertizei psihiatrice obligatorii. Potrivit


a constatdrilor gi a altor lucrdri

art. l17 alin.

(l)

C.proc.pen., efectuarea unei expertize psihiatricer) este obligatorie in

r)Articolul 28 din Normele privind efectuarea expertizelor,

medico-legale prevede c6: ,,( I ) Expertiza medicoJegal6 psihiatricd se face numai prin examinarea nemijlocitd a persoanei, in cadrul unei comisii alcdtuite dintr-un medic legist, care este pregedintele comisiei, gi 2 medici psihiatri. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medicolegale. (2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectueaz6 la sediul instituliilor medicoJegale, cu urmltoarele excep!ii, dacd se efectueazd prima expertizd: a) in cazul bolnavilor psihici cronici, cdnd transportul gi examinarea acestora nu se pot face in siguranli deplin6, comisia de expertizi medicoJegald psihiatricd efectueazd examinarea in cadrul spitalelor de psihiatrie sau in cadrul sec{iilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare; b) in cazul persoanelor aflate in arest preventiv comisia de expertizd medico-legald psihiatricd poate efectua examinarea gi in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, put6nd coopta in comisia de expertiz6 pe medicul gef de sec!ie, dacd este medic primar; c) in cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinfe evolutiv letale sau aflali in stare gravd in condifii de spitalizare comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai in situatia in care aceastd lucrare este necesarA in vederea incheierii unui act de dispozilie. Asigurarea transportului de la gi la sediul instituliei medicoJegale respective se face de cdtre familia sau apa4indtorii persoanei respective. (3) Membrii comisiei sunt

407

192

Dreptul la libertate gi Ia siguranla persoanei

cazul in care urmdrirea penald vizeazd acuzalia adusd invinuitului sau inculpatului de a fi slvdrgit infracliunea de omor deosebit de grav prevdzutd de art. 17 6 C.pen. tl De asemenea, este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice atunci cdnd organul de urmdrire penald sau instanla de judecatd are indoiali asupra stdrii psihice a invinuitului sau inculpatului, raportat la momentul sdvdrgirii infracfiunii ce face obiectul acuzafiei sau la o datd ulterioard acesteia2). in jurisprudenld s-a ardtat cd, in cazul

inculpatului trimis in judecatd pentru infracfiuni privind traficul de droguri gi delinerea de droguri pentru consum propriu, dac6 instanfa dejudecatd nu are indoiald asupra stdrii psihice a inculpatului, efectuarea expertizei psihiatrice nu este obligatorie, chiar dacd inculpatul urmeazd un tratament medical de dezintoxicare, consecinld a consumului
de droguri3).

in vederea efectu[rii expertizei, legiuitorul acordd competenJa organului de cercetare penald, cu aprobarea prealabild a procurorului sau a instanfei de judecatd, cu privire la dispunerea interndrii invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar efectudrii
expertizei psihiatrice. Aceastd misur[ este executorie gi se aduce la indeplinire, in caz de opunere, prin constrdngere de organele de polifie.

desemnafi dupd cum urmeazd: a) la nivelul institutelor de medicind legall directorul institutului desemneazi, prin dispozilie scris6, un rnedic legist primar Ei 2 medici psihiatri specialigti sau primari ce pot fi cooptali gi din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominali gi de comun acord cu conducerile unitdgilor sanitare respective, sau al unor unitdli medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sdndt6{ii, gi cu avizul Consiliului superior de medicind legald; b) la nivelul serviciilor de medicind legald judefene medicul gef desemneaza, prin dispozilie scrisS, un medic legist primar gi 2 medici psihiatri din cadrul secliei de psihiatrie a spitaluluijudefean respectiv sau al unor unititi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul SdnEtdfii, cu aprobarea nominald a direcfiei de sdndtate publici judelene, cel pulin

unul dintre cei 2 psihiatri trebuind sd fie medic primar psihiatru. (4) Expertiza medico-legald psihiatricd se efectueazd numai pentru o anumitd faptd sau circumstanfi, avdnd ca obiective principale stabilirea capacitdlii psihice la momentul comiterii unei fapte prevdzute de legea penali sau al exercitdrii unui drept, a capacitdlii psihice la momentul examin6rii gi aprecierea asupra periculozitdfii sociale gi necesitilii instituirii mdsurilor de siguranfd cu caracter medical." in scopul efectubrii expertizei psihiatrice art. 29 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatdrilor gi a altor lucrdri medico-legale stabilegte obligafia punerii la dispozilia comisiei a fufuror documentelor din dosar necesare pentru efecfuarea expertizei. in cazul in care expertiza privegte persoane minore, dosarul va trebui sd confind Ei ancheta sociald, precum qi datele privind performanfa gcolar6. r) Conform art. 144 C.pen., prin ,,sSvArgirea unei infracliuni sau comiterea unei infracfiuni se
infelege sivdrEirea oricdreia dintre faptele pe care legea le pedepsegte ca infracfiune consumatd sau ca ten^tativ6, precum gi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice". 2) in acest sens fosta Curte Supremd de Justilie a apreciat ci sunt aplicabile dispoziliile art. ll7 C.proc.pen. in cazul in care comportarea inculpatului in cursul gedinlei de judecatd este de naturd sd creeze indoieli asupra stirii sale psihice (a se vedea C.S.J., sec{ia penald, decizia nr.33ll/2000, in Curtea Supremd de Justilie, Buletinul Jurisprudenlei, 2000, Ed. Argessis, p. 354-356) 3) A se vedea I.C.C.J., secfia penalS, decizia penald nr. 1915/2006, disponibild pe site-ul www.scJ.ro.

408

Condiliile gi cazurile in care

se poate dispune privarea

licitd de

Curtea Constitulionald a considerat cd prevederile

libertate 192 aft. ll7 C.proc.pen. satisfac

exigenfele constitu(ionalet), refindnd c6: ,,in vederea efectudrii expertizei, organul de urm[rire penald, cu aprobarea procurorului, sau instanfa de judecatl dispune internarea invinuitului sau inculpatului pe timpul rlecesar, Conform art.62 dinCodul de procedurd penali, in vederea afldrii adevirului, organul de urmdrire penald gi instan[a de judecatd

sunt obligate sd ldmureascd sub toate aspectele cauza, pe bazd de probe. Or, prin prevederile art. ll7 din Codul de procedurd penal[ a fost creat tocmai instrumentul procesual necesar indeplinirii obligafiei instituite prin art. 62 din Codul de procedurd penal6. inbaza raportului de expertiz[ astfel efechrat, organele judiciare pot stabili dacd frptuitorul era responsabil in momentul sdvdrgirii faptei, in caz contrar el urmdnd str fie scos de sub urmirire penald, putdndu-se lua eventual, fa16 de el, una din mdsurile de siguranld cu caracter medical prevdzute in art. 113 sau art, I 14 din Codul penal. in consecinfd, mdsura prevdzutb in art. I 17 din Codul de proceclurd penald nu poate fi
calificatd ca o sancliune de drept penal gi nu se poate afirma cd nesocotegte prezumlia de nevinovifie, deoarece prin luarea acestei mdsuri nu se stabilegte vinovi{ia fbptuitorului. De altfel, datd fiind complexitatea expertizei, legea nici nu putea institui un temen maxim in care aceasta ar urrna sd fie efectuatd, ci a trebuit sd se ref'ere la timpul necesar realizdrii ei. Dacd persoana fafd de care s-a luat mdsura interndrii, in vederea efectudrii expertizei, considerd cd mdsura a fost dispus[ cu incdlcarea legii sau ci perioada de internare a depdgit timpul necesar gi, prin aceasta, a adus o vdtdmare intereselor sale legitime, ea poate face pldngere impotriva mdsurii, in condiliile art.275.278 din Codul de procedurd penald, sau se poate adresa direct instanfei de judecatA (...). in aceste condi{ii, luarea mdsurii intemdrii, pe timpul necesar, este conformd art. 49 alin. (l) din Constitufie, care prevede ci exercifiul unor drepturi sau al unor libertili poate fi restrdns numai prin lege gi numai dacd se impune, printre altele, pentru desfEgurarea instrucfiei penale. De asemenea, sunt respectate gi dispoziliile alin. (2) al art. 49 din Constitufie, restrAngerea fiind proporlionald cu situalia care a deteffninat-o." le art. 117 alin. (2) C.proc.pen. ce reglementeazd intemarea ui (care constituie o privare de libertate in sensul Conventiei anul de cercetare penalb cu aprobarea procurorului sau de cdtre procuror pe perioada necesard efectudrii expertizei, incalcS prevederile art. 5 parag. I lit. b)2), intrucdt: y' nu este o privare de libertate dispusd de cdtre un judecdtor; ii) are un caracter punitiv, neurm[rind asigurarea executdrii unei obligafii ce incumbd unei persoane gi pe care aceasta nu a respectat-o, degi ar fi putut sd o respecte; iii) nu oferd nicio garanlie impotriva arbitrariului, mdsura privativd de libertate putdnd s[ se prelungeasc[ nejustificat pe o perioadl nedeterminatd de timp; iv) nu reglementeazd posibilitatea unui control al legalitdfii sau oportunitalii privdrii de libertate de cdtre un judecdtor.
l)
2)

J inv

\ eur

se vedea

Plenul Cu(ii Constitulionale,Decizia nr.76/1999 (M. Ot. nr.323 din 6 iulie

le99).

in acelagi sens, a se vedea N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurd penall comentat, Ed. Hamangiu, 2007, p. 246-247 .
409

t93-194

Dreptul la libertate qi la siguranta persoanei

Considerdm cd, de lege ferenda, mdsura interndrii pentru efectuarea unei expertize psihiatrice ar trebui dispusd numai de cltre judecdtor gi numai in cazul in care expertiza nu poate firealizatd fbrd intemarea acuzatului, fafd de caracterul complex al examinlrii ce trebuie efectuat. Deopotrivd, ar trebui reglementate expres durata masurii gi posibilitatea controlului de cdtre un judecdtor a legalitSlii gi necesitijii menfinerii acestei mdsuri privative de libertate.

2.3. Privarea de libertate in cazul existenfei unor suspiciuni rezonabile cu privire la sivArgirea unei infracfiuni
I 93. Standardul european de protecfie. I 94. Existenla unei suspiciuni rezonabile cd o persoand a sdvdrSit o anumitd infracfiune, inlenlioneazd sd sdvdrSeascd o infracliune ori intenlioneazd sd fugd dupd sdvdrSirea infracliunii. 195. Dispunerea mdsurii in vederea aducerii persoanei in fala auloritdlii judiciare competente. 196. Luarea mdsurii relinerii sau arestdrii preventiye in dreptul romdn. 197. Luarea mdsurii refinerii. 198. Luarea mdsurii arestdrii preventive. 193. Standardul european de protecfie. Potrivit art. 5 parag. I lit. c) din Conven{ia europeand, o persoan6 poate fi privatd de libertate in vederea aducerii sale in fala autoritetii judiciare competente atunci cdnd existd suspiciuni rezonabile cd a sdvdrgit o infracliune sau cdnd existi motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sd sdvdrgeascb o infracfiune sau sd fugd dupn sivdrgirea acesteia.

194. Existenta unei suspiciuni rezonabile ci o persoani a sivfrrgit o anumiti infracfiune, intenfioneazi sI sivirgeasci o infracfiune ori intenfioneazi si fugl dupI sivdrgirea infracfiunii. a) Suspiciunea rezonabild trebuie sd se refere la sivArgirea unei anumite infracfiuni concret determinater), iar nu la o infracliune in general2). Prin existenla unei suspiciuni rezonabile se infelege existenfa unor date, informafii care sf, convingd un observator obiectiv 9i imparlial cd este posibil ca o persoanl sI fi sdvdrgit o infracfiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciazd in func{ie de circumstanfele fi ecdrei cauze3).

Prevederile art. 5 parag. I lit. c) fac referire la notiunea de suspiciuni, intrucdt nu este necesar ca la momentul arestarii anchetatorii sa aibd suficiente probe pentru a aduce o acuzafie, Faptele ce au dat nagtere suspiciunii (bdnuielii) nu trebuie sd fie la acelagi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru

A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 6 noiembrie 1980, in cauza G,,nzardi contra Italiei, parag. 102; CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Ciulla contra Italiei, parag.40. 2)Noliunea de,,infracliune" are un sens autonom in jurisprudenla Curtii Europene care nu se limiteazd numai la faptele incriminate in legislalia penald na{ional6. A se vedea, in acest sens, CEDO, hotdrdrea din 4 august 1999, in cauza Douiyeb contra Olandei, parag, 51. 3)A se vedea CEDO, hotdrArea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britanii, parag. 3 I -32.

l)

4t0

Condifiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitb de libertate

194

a aduce o acuzalie, ce trebuie sd existe la un moment procesual ulterior in cadrul

urmiririi

penalsr).

Prin urmare, la momentul arest5rii nu este incd necesar s6 se stabileasc6 in mod clar cd o infracfiune s-a comis sau care este natura exactd a infracfiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privdrii de liberate este acela de a continua investiga{iile in scopul de a confirma sau de a inldtura temeiurile arestdrii2).
Agadar, nu
tre_bq1_e_s!-?p-!!ite

vinovdlla ung! pe6oan-e

urmdririi penale, in urma cdreia trebuie

i,n qcest stadiu, 4qgqta !1q rcopul sd rezulte realitatea gi natura infracfiunilor de

caie o ilersoanb este acuzat63). De asemenea, nu este necesar sE se constate cd a fost sbvArgitd o infracfiune sau cd persoana privatd de libertate a slvdrgit o infracliunea). in schimb, nu se poate reline existenta unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvArgirea unei infracfiuni care si justifice privarea de liberate a reclamantului in temeiul art. 5 parag. I lit. c) in condifiile in care aceastb sqqgic-lqqe*s-_a intemeiat lumai pe

in

faptele_ardtate in pldngerea victimei infracfiunii, fbr6 ca alte veliflga! sd-fie efectuirte cauzd de cdtre procuror, in condiliile in care reclamantul a sus{inut in mod constant cd este nevinovats). Mai muli, inst'an1a de la Strasbourg a constatat cd procurorul

dispusese includerea reclamantului in rdndul suspecfilor chiar inainte de luarea unei declarajii victimei infracliunii (sigura care il indica generic ca autor it infracJiunii, fdra a-i semnala numele) gitg!_ip_s_a oliclr-ei_al1e prole ca_.r_g sa_ Lrrreumineze- , Tot astfel, s-a apreciat cb sunt incdlcate prevederile art. 5 parag. I lit. c) datoritd lipsei oricdror probe pentru a justifica suspiciunea rezonabild, in condiliile in care . stltul nu a putut indica niciilii-teirmileniru a susfine existenla caracterului rezonabil al, suspiciunii, in afara consemndrilor din actul prin care s-a dispus privarea de liberlate, in sensul cd reclamantul a fost arestat pentru propaganda separatistd6). Scopul privdrii de liberate ce trebuie sd existe la momentul dispunerii mdsurii este trimiterea in judecata a persoanei bdnuite cd a sdvdrgit o infractiune, Absenla unei inculpdri ulterioare sau a trimiterii in judecatd nu implicd in mod necesar cd o privare
r) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 29 noiembrie 1988, in cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii, parag. 53; CEDO, hotdrArea din 28 octombrie T994,incatzaMurray contra Marii Britanii, parag. 55; CEDO, hot6rdrea din 22 octombrie 1997,in cauzaErdagoz contra Turciei, parag. 5 1; CEDO, hotdrdrea din 16 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.36. ' zr A se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 473; CEDO, hotdrArea din 28 octomb.lie 1994, in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.55. 3)A se vedea CEDO, hotararea din ll ianuarie 2001, in cauza N.C. contra ltaliei, parag.45. a) A se vedea CEDO, hotbrdrea din 19 mai 2004, in cauza Gusinskiy contra Rusiei,

parag. 53.

, )) A se vedea: CEDO, hotf,rdrea din 6 noiembrie 2007, in cauza Stepuleac contra Republicii Mdldova. parag.70-73. 6)A se vedea CEDO, hotdrdrea din I martie 2001, in cauza Berktay contra Turciei,
parag. 197 -201
.

4lr

194

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

de libertate nu a urmdrit scopul prev6zut de art, 5 parag. I lit. c), intrucdt existenla acestui scop trebuie privit6 independent de realizarea sar). in acest sens, Curtea Europeanb a constatat incdlcarea prevederilor art. 5 parag. I lit. c) in condifiile in care infracfiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiv[ a reclamantului fdceau obiectul unei legi de amnistie2). b) Convenfia europeand reglementeazd posibilitatea privdrii de libertate in cazul in care existd suspiciuni rezonabile cd intenlioneazl si slvdrgeascd o infracfiune. Curtea Europeand a ardtatclo persoanl poate fi privatd de libertate numai in cadrul unui proces penal, in scopul aducerii sale in fata autoritllilor competente in cazul in care bxisti o suspiciune cd a sdvdrgit o infracliune3). Prin urmare, nu se poate dispune privarea de libertate a unei persoane daci intenfia acesteia de a sdvdrgi o infractiune nu imbracd prin ea insdgi caracter infracfional, caz in care se aplicl prima ipotez6. Pentm acest motiv, in doctrinda) s-a ardtat in mod intemeiat cd aceastd ipotezi este

lipsitd de substanld. c) Un alt caz inutil de privare de libertate reglementat de Conventia europeand vizeaz\ situa[ia in care o persoani, in privinla cdreia existi o suspiciune rezonabild cd a sdvdrgit o infracliune, intenlioneazd s[ fugi dupd sdvdrgirea acesteia. $i in aceastd situalie mdsura preventivd putea fi dispusl prin raportare la prima
ipotezd a).

in doctrinis) s-a ardtat cd modalitatea de formulare a prevederilor art. 5 parag. I


lit. c) din Conven{ia european[ poate ridica intrebdri cu privire la necesitatea acestui temei distinct de privare de liberate in condifiile in care celelalte doui ipoteze reprezintd, in sine, suficiente motive pentru a conduce la o lipsire de liberate. Se constatd cd in aceasti ipotezd s-au reunit temeiurile de a dispune arestarea cu cele pentru prelungirea privlrii de libertate6). Prin urrnare, s-a considerat7t cd dispozilia art. 5 parag. I lit. c) trebuie privita astfel: arestarea este posibilE in cazul existenfei unei suspiciuni rezonabile cI un acuzat a sdvdrgit o anumiti infracfiune sau dacd arestarea poate fi in mod rezonabil consideratd necesard pentru a preveni sdvdrgirea unei infrac{iuni de citre o persoanb ce este suspectatl c[ intenfioneazd sd o comit6. in plus, pentru
r)
2)

A
A A

se vedea CEDO, hotirArea din 6 aprilie 2000, se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 mai 2004, se vedea CEDO, hotirdrea

in

catza Labita contra ltaliei,

parag. 155.

in cauza Gusinskiy contra Rusiei,

parag. 68-69.
3)

din

I iulie 1961, in cauza Lawless contra Irlandei,

parag. 14; CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Ciulla contra ltaliei, parag. 38-41; CEDO, hotdrdrea din 3l iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. 50. a)A se vedea: S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.425; F. Jacobs, C. Ovey, R. llhite, op. cit., p. 130. 5) A se vedea E, Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.471-472.
6) 7)

Ibidem, p.472. Ibidem.

412

Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

libertate

195

continuarea privdrii de libertate este necesar sd existe o suspiciune rezonabild cd persoana privatd de libertate intenlioneazd sd fug[ dupd eliberare sau cd dupl eliberarea persoanei arestate aceasta va comite in continuare infracliuni. Cu toate acestea, legislafiile nalionale ale statelor membre au reglementat, pe lAngd cerinla existen(ei unei suspiciuni cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni, gi alte temeiuri ce hebuie satisfbcute pentru a se dispune privarea de libertate (de exemplu, pericolul pentru ordinea public[, riscul de a se sustrage procedurilor etc.). in privinla cazurilor descrise la punctele b) gi c) ale art.5 din Convenfia europeand jurisprudenla Curlii Europene este aproape inexistentir ).
195. Dispunerea misurii in vederea aducerii persoanei in fafa autoritifii judiciare competente. Prin ,,autoritate judiciard competenti" Curtea Europeani infelege judecdtorul sau alt magistrat imputemicit prin lege s[ exercite atribu{ii judiciare gi la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenlia europeani.

Curtea Europeand a ardtatz) ci dispoziliile art. 5 parag.3 din Convenfia european6 se referi numai la ipotezele reglementate de art. 5 parag. I lit. c), nu gi la ipoteza reglementatd de art. 5 parag. I lit. a), cu care forrneazd un tot unitar in privinla situaliei celui arestat in vederea aducerii sale in fala autorit[1ii judiciare competente, atunci cAnd existd motive verosimile de a bdnui cd a slvArgit o infracliune sau cdnd existl motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sd sdvArgeascd o infracliune sau sd fugd dupd sdvdrgirea acesteia. Cele doud nofiuni au un sens autonom3). Nofiunea de ,judecitor" are acelagi sens conferit in art. 6 al Convenfiei europene noliunii de ,,instan![ (tribunal) independent[ gi imparliald"a). in schimb, pentru a se considera cd un ,,magistrat" exercitd ,,funclii judiciare" in sensul acestei dispozilii, acesta trebuie sd indeplineascd anumite condilii ce reprezintd, pentru persoana arestatb, garanlii impotriva arbitrarului gi a privdrii nejustificate de libertates). Astfel, ,,magistratul" trebuie sd fie independent in raport de executiv gi de perli. in aceastd privinfd, unele circumstanle obiective, existente la momentul ludrii mlsurii arestlrii preventive, pot fi relevante. Daci magistratul poate interveni in procedura penali ulterior momentului ludrii mdsurii, in calitate de organ de anchetd, independenfa 9i impa4ialitatea sa pot fi puse la indoiald.
r) Cu titlu de exemplu, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 mai 1997,incauza Eriksen contra Norvegiei. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei,

parag. 38.
Pentru analiza noliunilor ce au un sens autonom injurispruden{a Cu(ii Europene, a se vedea E. Kaslanas, Unit6 et diversitd: Notions autonomes et marges d'appr6ciation des 6tats dans la jurisprudence de la Cour europ6enne des droits de l'homme, Ed. Bruylant, Brussels, 1996. a) A.se vedea D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 132. 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 decembrie 1979, in cauza Schiesser contra Italiei, parag. 28-31; CEDO, hotirdrea din 23 octombrie 1990, in cauza Huber contra Elveliei, parag. 43; CEDO, hotdrArea din 26 noiembie 1992,in cauza Brincat contra ltaliei, parcg.2l; CEDO, hotirirea din I 8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. I 99.
3)

413

195

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

De asemenea, trebuie sd existe obligalia magistratului sd-l asculte personal pe cel a

c[rui privare de libertate este solicitatS, sd examineze circumstanfele care justificd sau nu luarea m[surii privdrii de libertate, sd se pronunte intemeindu-se pe criterii juridice
stabilite asupra existenfei unor temeiuri care
sd
sd

justifice mdsura, iar in absenfa acestora

poati dispune eliberarea persoaneir).

in hotdrdrile pronunfate in cauzele contra Rom6niei2) (in care au fost analizate prevederile legale existente inainte de modificdrile legislaliei procedural penale romdnegti din iulie 2003), Curtea Europeand a constatat c[ procurorii, acfiondnd in calitate de reprezentanli ai Ministerului Public, subordonafi mai intdi procurorului general, apoi ministrului justifiei, nu pot fi considerali magistrali, in sensul art. 5 parag. 3, intrucdt nu indeplinesc condilia de independenfd in raport cu executivul. Aducerea in fafa autoritilii presupune fie prezentarea persoanei in fala acesteia de cdtre organele de polilie sau de procuror, fie deplasarea organului judiciar la locul unde
aceasta este de!inutd3).

Potrivit art. 5 parag. 3, aducerea in fafa judecdtorului sau a unui alt magistrat imputemicit prin lege sd exercite atribu{iijudiciare trebuie sd fie flcutd de indat[ ce o persoand este lipsiti de libertate, in vederea evitArii dispunerii unei mdsuri arbitrare sau nejustificate gi protejdrii acesteia impotriva relelor tratamente ce ar putea fi aplicate in perioada detenlieia).
Astfel, este stabilitA o obligafie in sarcina statului, ce are caracter automat, in sensul cd nu este necesari formularea unei cereri in acest sens din partea persoanei private de libertate, spre deosebire de garanfia dreptului la recurs prevdzutd, in art. 5 parag. 4 din
Convenfia european[s). Nerespectarea garanfiei prevdzute in art. 5 parag.3 nu poate fi acoperitd prin verificarea ulterioard a legalitdlii arestdrii de cdtre unjudecdtor, ca urrnare a cererii formulate
de persoana privat[ de libertate6).

r) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 29 aprilie 1999, in cauza Aquilina contra Maltei, parag. 49-53; CEDO, hotdrArea din I 8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. 1 99; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cavza Assenov contra Bulgariei, parag. 146. 2) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Rom6niei, parag.45-53; CEDO, hotir6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Rorirdniei,parag.236; CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 2001 ,in cauza Dumitru Popescu nr. 2 contra Romdniei, parag. 68-86; CEDO, hotirdrea din22 mai 1998, in cauza Vasilescu contra Romdniei, parag. 40-41. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, incauzaEgmez contra Ciprului, parag. 90. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1996, in catza Aksoy contra Turciei,

parag.76. 5) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei, parag.48; cEDo, hotdrarea drn22 mai 1984, in cauza De Jong, Baljet gi van den Brink contra Olandei, parag. 5 I ; CEDO, hotdrdrea din 25 mai I 998, in cauza Kurt contra Turciei , parag. 123; CEDO, hotdr6rea din 29 iunie 2000, in cauza Sabeur ben Ali contra Maltei, parag.29. 6) A se vedea CEDO, hotirdrea din 4 iulie 2000, in cauza Niedbala contra Poloniei,
parag. 50-55.

414

Condiliile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea

liciti

de libertate

195

Interpretarea nofiunii ,,de indat6" a cunoscut o bogatd jurisprudenlb, relevante fiind hotardrile pronun{ate de Curtea Europeani in cauze contra Marii Britanii 9i Turcieirl. Aprecierea indeplinirii obligaliei statului se efectueazd in funcfie de circumstanlele concrete gi de particularitdfile fiecdrei cauze. In cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii2), Curtea Europeand a ardtat ci termenul ,,de indat[" diferd de cerinlele mai pufin stricte specificate in art. 5 parag. 4 (termen scurt), respectiv art. 5 parag. 3 (termen rezonabil), avAnd in vedere scopul urm[rit de a preveni o privare arbitrard de libertate. in spefd s-a apreciat cd privarea de liberate a reclamanlilor, in contextul luptei impotriva terorismului, pentru o perioadl de 4 zile gi 6 ore reprezintd o duratb maximald a noliunii prevdzute in art. 5 parag.3 din Convenlia
europeand.

--:*Jerioade dlprivare de libertate mai mari de 4 zile inainte de aducerea in fala unui mag_i-q!3t imputernicit prin lege sd exercite atribufii judiciare pot fi justificate potrivit art. 5 parag.3 numai in cazuri exceplionale3). in doctrinda) s-a ardtat cd, in principiu, aducerea unei persoane in falajudecdtorului sau a unui alt magistrat imputernicit prin lege s5 exercite atribuJii judiciare in termen de 24 de ore de la data privdrii de libertate, cu posibilitatea prelungirii acestui termen o singurd datd, este rezonabild gi trebuie considerati cd satisface exigenlele nofiunii ,,de indat[". Comitetul european pentru prevenirea torturiis) aratd cd,: ,,aducerea persoanei in fata judecdtorului va permite acesteia, in cazul in care a fost maltratatd, si depund in timp util o plAngere. Mai mult, chiar gi in absen{a unei pldngeri formale, judecdtorul va putea lua mdsurile necesare, in timp util, in cazul in care existd alte indicalii privind relele tratamente (de exemplu: rdni vizibile, aparenla sau comporlamentul general al unei persoane). in mod evident, judecdtorul trebuie sd ia mdsurile adecvate dacd

r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 16 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.46, in care privarea de libertate a durat 6 zile 9i 13 ore; CEDO, hotlrdrea din 28
noiembrie 1991, in cauza Koster contra Olandei, parag. 78 (privarea de libertate a dqrat 5 zile); CEDO, hotdrdrea din 18 decembrie 1996, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 78 (privarea de libertate a durat l!1t_il); CEDO, hotdrdrea din 22 mai 2001 , in cauza Altay contra Turciei, parag. 64 (privarea de libertate a durat l5 zile); CEDO, hotirdrea din l2 martie 2003, in cauza Ogalan contra Turciei (privarea de libertate a durat 7 zile). Tot astfel, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei (hotirArea din 4 martie 2008) Curtea Europeand a constatat incdlcarea art. 5 parag. 3 in condiliile in care reclaman(ii au fost adugi in fala unui judecdtor dupl 4 zile gi 6 ore de la momentul privdrii de libertate, degi nu exista nicio circumstanfd excepJionald care sd

justifice aceastd mbsur6. 2) A se vefea CEDO, hotdrArea din 29 noiembrie 1988, in cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii, parag. 58-62. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l4 noiembrie 2000, in catza Tas contra Turciei, parag. 86; CEDO, hotlrdrea din l6 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.46. a)A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p.319.
5)A se vedea parag. nr. 45 din cel de-al l2-lea Raport General [CPT/lnf(2002) l5] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int.

415

196-197

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

exist6 indicii privind aplicarea relelor tratamente de cdtre polilie. in acest sens, de fiecare datd crind o persoanb suspectii de infracliune penal[ va ajunge in fafa unui judecdtor la sfhrgitul custodiei polifiei afirm6nd ci a fost malhatatii, judecdtorul trebuie sd consemneze afirmafiile, sd ordone un examen medico-legal gi sd ia toate mdsurile necesare ca afirmaliile sI fie verificate cum se cuvine. Aceastd manierd trebuie aplicatd indiferent dacd persoana in cauzd are sau nu r[ni exteme vizibile. Mai mult, chiar in absenfa unei informtrri explicite asupra relelor tratamente, judecdtorul va putea decide solicitarea unui examen rnedico-legal imediat ce existi alte motive pentru a crede cd o persoand care a fost adusd in fafa lui ar fi putut fi victima relelor tratamente".
196. Luarea

misurii refinerii

sau

arestlrii preventive in dreptul romffn. Reti-

nerea gi arestarea preventivd sunt de lege lala singurele m6suri preventive privative de libertate ce se pot dispune in cauzele privitoare la infracfiuni pedepsite cu detentiune pe viald sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfdgurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmdrirea penal6, de lajudecatd ori de la executarea pedepsei.

Ca reguld generaltr, misurile preventive privative de libertate se dispun dupd


audierea invinuitului sau inculpatului, dach existd probe sau indicii temeinice c[ acesta a sdvdrgit o infracfiune in privinla clreia nu existd vreo cauz[ care sI impiedice punerea in migcare sau exercitarea actiunii penale, gi pentru care legea prevede pedeapsa

deten(iunii pe via!6 sau a inchisorii gi dacd existd vreunul din cazurile previzute de art. 148 C.proc.pen. Pe l6ngd aceste condifii considerdm c5 este necesar si se aibd in vedere faptul cd ingerinfa in dreptul la libertatea persoanei nu trebuie si fie arbitrari, ci necesard gi proporfional[ cu gral'itatea acuzaliei penale formulate impotriva invinuitului sau inculpatului gi cu scopul urmlrit prin dispunerea mdsurii.
197. Luarea

misurii refinerii.
:

a) Condilii. Pentru a se dispune refinerea invinuitului sau inculpatului trebuie inde-

plinite urmdtoarele condifii

Sd existe probe sau indicii temeinice cu privire la sdvdrgirea de cdtre acesta a unei infracfiuni pedepsite de lege cu detenfiunea pe vial6 sau cu inchisoarea.

(i)

Trebuie

sI

existe probe directe (fapte principale) sau probe indirecte (indicii

temeinice sau fapte probatorii) din care sd rezulte presupunerea rezonabilS c[ invinuitul
sau inculpatul a sivdrgit o infracfiune. Apreciem cd relinerea se poate dispune numai

in cazul in care suspiciunea rezonabild privegte sivdrgirea unei infracfiuni, nu gi atunci cind aceasta are ca obiect o faptd, prevdzutd de legea penald, cum in mod eronat prevede legiuitorul in art. 143 alin. (l) C.proc.pen.r), Pe de o parte, mdsura preventivd poate fi dispusd numai
r) Curtea Constitufionald a apreciat cd prevederile

art. 143 C.proc.pen. satisfac exigenfele

art. 5 din Convenlia europeand (a se vedea Plenul

(M. Of. nr. 34 din I I ianuarie 2005). in motivarea acestei solu[ii instanfa de contencios

Cu(ii Constitufionale, Decizia nr.462/2004,

constitufional a atLtat cd : ,,Raportdnd dispozifiile de lege criticate la Convenlia pentnr apdrarea drepturilor omului gi a libertllilor fundamentale, se constaQl, in mod conhar afirma{iilor autorului

416

Condiliile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitl de libertate

L97

cu privire la invinuit sau inculpat, ceea ce presupune cd a fost inceputl urmerirea penali in personam, potrivit art. 228 alin. (l) C.proc.pen., cu privire la sdvirgirea unei infracfiunir). Pe de altd parte, exigenfele de necesitate gi proporlionalitate ale mlsurii preventive privative de libertate constituie impedimente impotriva privdrii de libertate in cadrul procesului penal a unei persoane in privinfa cdreia nu existd o bbnuiald legitimd cd a comis o infracfiune, ci numai o presupunere c[ a sdvdrgit o faptd
prevdzutd de legea penal6. Prin probd se infelege, conform dispoziliilor art.63 C.proC.pen., orice element de fapt care serue$te la constatarea existenlei sau inexistenfei unei infracfiuni, la identificarea persoanei care a sdvdrgit-o gi la cunoagterea imprejur6rilor necesare pentrujusta

solufionare acauzei.

Existi indicii temeinice, in sensul art. 68r C.proc.pen., atunci c6nd din datele existente in cauzdreztltd presupunerea rezonabild cd persoana fa!5 de care se efectueazd, acte premergdtoare sau acte de urmirire penald a sdvdrgit fapta. In doctrin62) s-a ardtat cd indiciul este un element care poate da indica{ie sau poate fi revelator asupra unui fapt gi asupra vinov[fiei celui care l-a comis. Indiciul rezultd din, ori este relevat de stdri, circumstanfe sau situafii ce au legdturd necesarb sau intdmplbtoare cu faptul penal. Indiciul confine o gtiin{d sau o cuno$tinfb certd 9i directl asupra unui fapt, circumstante, situafii, iar prin indica]ia, informalia, revelafia produsd de aceastl 9tiinf6, ne dtr o probd indirect[ cu privire la existenfa infracfiunii gi a vinovdfiei: proba indiciali.
excep(iei, cd aceste dispozifii legale transpun intocmai in dreptul intern prevederile art. 5 pct. I lit. c) din convenfie, potrivit cbrora o persoand poate fi lipsitd de libertatea sa daci a fost arestatd sau re{inuti in vederea aducerii sale in fala autoritiiliijudiciare competente, sau cdnd existd motive verosimile de a bdnui cd a sivdrgit o infracfiune sau cAnd existi motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sd sdviirgeascd o infracfiune sau sE fugd dupd sdv6rgirea acesteia. De altfel, Curtea Europeand a Drepturilor Omului, in cazul <Brogan gi altii contra Regatului Unib>, in 1988, a decis cd nu s-au violat prevederile art. 5 pct, I lit. c) din Convenfia pentru apirarea drepturilor omului 9i a libertn{ilor fundamentale atunci cdnd arestarea persoanei respective s-a f6cut in condifiile existenfei unor molive verosimile de a bdnui cd a sivArgit o infracfiune. in legdturi cu prevederile de lege criticate ca fiind neconstitutionale, Curtea Constitulional6 s-a mai pronunfat prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicatd in Monitorul Oficial al Romdniei, Partea I, nr. 86 din I I februarie 2003, constatdnd ctr <dispoziliile art. 143 (...) din Codul de proceduri penal6, care reglementeazd condiliile refinerii (...), nu incalcd prevederile constitulionale privind drepturile 9i libertSlile fundamentale ale cetdfenilor [...].> Prin aceeagi decizie s-a constatat, de asemenea, cd dispozifiile menfionate sunt in concordanfl cu prevederile art. 5 din Convenfia pentru aplrarea drepturilor omului gi a libertd{ilor fundamentale." r) in acest sens, a se vedea Plenul Curfii Constitutionale, Decizia nr. 126/2001, (M. Of. nr. 438 din 6 august 2001), in care s-a refinut ci: ,,inceperea urmdririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cAnd existd date cu privire la sEvArgirea unei infracfiuni, astfel cum prevede ar1.228 alin. (l) din Codul de proceduri penald (...). inceperea urmdririi penale se dispune in personam numai dacd, in acelagi timp, exist[ suficiente date gi cu privire la persoana autorului infracf iunii." 2)A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generali, vol. III, op. cit. p. 434.

417

197

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

toate cazurile atdt din probe, cdt gi din indicii temeinice trebuie sd rezulte presupunerea rezonabild cA o persoani a sdvdrgit o infractiuner). Nofiunea de suspiciune rezonabilb trebuie, agadar, raportat[ la sensul oferit de jurisprudenfa Curfii Europene referitor la existenla unor date, informa{ii care sd convingd un observator obiectiv gi impa(ial cb este posibil ca o persoand sd fi sdvdrgit o infracjiune. Refinerea poate fi dispusb atAt in cazul infracliunilor pentru care legea stipuleazd pedeapsa inchisorii sau a detenliunii pe viaf6, cdt gi in cazul infracfiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale. (ii) Sd existe unul dintre cazurile prev[zute de art. 148 C.proc.pen.2) sau infrac{iunea sd fie flagrantd3), indiferent de limitele de pedeapsd prevbzute de lege, (iii) Sa fie inceputd urmdrirea penal[ pentru infracfiunea pentru care exist[ suspiciunea cd a fost slvdrgitd. Articolul 143 C.proc.pen. aratd cd mdsura relinerii se poate dispune numai fafd de invinuit sau inculpat, ceea ce presupune cd urmdrirea penal[ a fost inceputd anterior dispunerii mdsurii preventive. Potrivit art. 468 C.proc.pen., in procedura infracfiunii flagrante refinerea invinuitului este obligatorie. Dispozifiile art. 228 C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 35612006, prevdd cd organul de urmdrire penal[, sesizat prin procesul-verbal, dispune prin rezolu{ie inceperea urmdririi penale, cAnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergdtoare efectuate nu rezultd vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in migcare a ac(iunii penale prevdzute in art. 10 C.proc.pen., cu excepfia celui

in

lit. br). Prin urmare, in cazul infracfiunilor flagrante, procesul-verbal de constatare a infracfiunii nu mai reprezinld actul de incepere a urmdririi penale, conferind calitatea de invinuit persoanei prinse in flagrant, ci are doar valoarea unui act de sesizare.
de la
r) Spre exemplu, injurisprudenld s-a relinut c6: ,,organele de cercetare penal6 au considerat cd existd indicii temeinice privind sdvdrgirea de cdtre petent a unor fapte prevdzule de legea penald, avdnd in vedere procesul-verbal de verificare qi acte intocmite de D.G.F.P. Gala{i, inaintate la I.P.J. Galali cu adresa nr. 78/P din 7 februarie 1998 a Parchetului de pe ldngd Tribunalul Galali. imprejurarea ci, in final, dupd aprofundarea cercet[rilor, s-a constatat cd faptele pentru care petentul este invinuit nu existd gi s-a dispus scoaterea de sub urmirire penald, nu conduce automat la concluzia cd m[sura rejinerii preventive a fost luatd abrtziv, atdta vreme cdt la data lubrii acestei mdsuri au existat indicii, in sensul art. 143 alin. (l) 9i (3) C.proc.pen., privind siv6rqirea acestor fapte" (a se vedea I.C.C.J., sec{ia penald, decizia nr.237812006, disponibila pe site-ul www.scj.ro). 2) A se vedea analiza detaliati a acestor cazuri in capitolul dedicat mdsurii arestirii pre-

ventive. r) Potrivit art. 465 alin. ( I ) Ei (2) C.proc.pen. este flagrantd infracfiunea descoperitd in momentul sdvdrgirii sau imediat dupa sdv6rgire. De asemenea, este considerat6flagrantd gi infracJiunea al cdrei ftptuitor, imediat dup[ savdrgire, este urmdrit de persoana vdtdmatd, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracfiunii cu anne, instrumente sau orice alte obiecte de naturd a-l presupune participant la infrac{iune. 418

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitA de libertate

t97

Rezolulia de incepere a urmdririi penale se dispune de organul de urmdrire penald competent, sesizat prin procesul-verbal de constatare a infracliunii flagrante. Rezultd cu claritate cd in noua reglementare a dispozifiilor procedurale privind inceperea urmdririi penale, rezolulia de incepere a urmdririi penale este un act procesual distinct 9i ulterior intocmirii procesului-verbal de flagrant. Pdnd la data emiterii rezolu{iei de incepere a urmdririi penale persoana prinsd in flagrant are calitatea de fEptuitor, iar nu
de invinuit.

Actualul context legislativ, caracterizat prin modificarea unor dispozilii ce regleinstitulii fundamentale ale procesului penal fdrb o corelare legislativi a noilor prevederi cu instituliile ce nu au suferit modificdri, creeazd solu{ii legislative artificiale 9i nejustificate, care determina schimbdri cu totul aleatorii ale naturii juridice a unor institufii. Un asemenea caz apare, de pildd, in materia infracliunii flagrante, unde constatarea acesteia nu d[ posibilitatea apliclrii mdsurii preventive a relinerii suspectului, intrucdt nu exist[ o urmdrire penald inceputa in cauzd potrivit art.228 C.proc.pen., cu toate cd dispoziliile art.467 C.proc,pen. (ce are aceeagi reglementare ca gi inainte de aparilia
menteazd

Legii nr. 35612006,c6tnd procesul-verbal de constatare a infrac{iunii flagrante reprezenta gi actul de incepere a urmlririi penale, conferind calitatea de invinuit persoanei prinse in flagrant) previd cd in procesul-verbal de constatare a infracliunii flagrante trebuie consemnate declaratiile invinuitului. Fafd de prevederile art. 228 C.proc.pen.,
consemndrile fbcute in procesul-verbal de constatare a infracfiunii flagrante il privesc pe fbptuitor, iar nu pe invinuit. Astfel, aceastd neglijenfd a legiuitorului ne obligd sd constatlm cd pAn[ la inceperea urmlririi penale privarea de libertate se poate realiza numai sub forma mdsurii

administrative de conducere la sediul poliliei prevdzutd de art. 31 alin. (l) lit. b;tr 6;n Legea nr. 21812002 privind organizarea 9i funcfionarea Poliliei romAne2), degi adevdrata sa nahrrd este de mdsurd preventivd..

rspoziliile art. 468 C.proc.pen. care prev[d nerii ori de cdte ori infracliunea este flagrant6 rag. I lit. c) din Convenlia europeanS, intrucdt ate obligatoriu ce irnpiedicA autoritafile staonalitatea mdsurii privative de libertate cu i, la aplicarea unei mdsuri arbitrarii.

') Potrivit art. 3l atin. (l) lit. b) din Legea nr. 21812002,,,in realizarea atribufiilor ce ii revin, potrivit Iegii, polifistul este investit cu exerciliul autoritelii publice gi are urmdtoarele drepturi gi obtigalii principale: (...) se conducb la sediul polifiei pe cei care, prin acliunile lor, pericliteaza viala persoanelor, ordinea publicd sau alte valori sociale, precum gi persoanele suspecte de sdvdrgirea unor fapte ilegale, a ciror identitate nu a putut fi stabilitd in condiliile legii; in cazurile nerespectirii dispoziJiilor date de politist, acesta este indreptdfit sd foloseascd fo(a; verificarea situaliei acestor categorii de persoane gi luarea mdsurilor legale, dupd caz, se realizeazdin cel

mult 24 de ore, ca mdsurd administrativS". 2) M. Of. nr. 305 din 9 mai 2002.

419

197

Dreptul la libertate gi la siguran{a persoanei

Agadar, chiar daci infracfiunea constatatd este flagrantd, respectarea standardelor europene de proteclie a libertdfii persoanei impun aplicarea procedurii de drept comun in materia mlsurii preventive a refinerii, aceasta neputdnd avea un caracter obligatoriu.

De legeferenda, aceastd condifie a lulrii mdsurii preventive a re{inerii numai dupd inceperea urmdririi penale ar trebui abandonatd, in scopul reglementirii ca mdsurd preventivd in Codul de procedurd penald gi a relinerii fbptuitorului suspectat de sdvdrgirea unei infracjiuni in cazul infracfiunilor flagrante sau in cazul in care identitatea sa nu
poate

fi stabilitd.
a

invinuitului sau inculpatului in prezenla apdrdtorului. o Astfel, este reglementati garanJie a dreptului la aplrare, prin propria persoand, cdt gi prin apdrdtor, a invinuitului sau inculpatului, care inllturd in acest fel posibilitatea (iv) Audierea prealabild ludrii mdsurii privative de libertate in mod arbitrar gi permite organelor de urmirire penal6 sd aprecieze in concreto dacd mdsura este necesarA gi proporlionald cu scopul urmdrit. De asemenea, este evitatd posibilitatea supunerii invinuitului sau inculpatului la rele tratamente de cdtre organele de urmdrire penalS in scopul ob{inerii unor declaralii
de recunoagtere a infrac{iunii.

Organele de urmdrire penald au obligaJia sd-l incunogtinfeze pe invinuit sau pe inculpat, de indati gi mai inainte de a-l audia, despre fapta pentru care este cercetat,

incadrareajuridici

a acesteia, dreptul de a pbstra tdcerea gi dreptul de a avea un apdrltor ales sau numit din oficiu, precum 9i, dupl caz, de dreptul de a beneficia in mod gratuit de serviciile unui interpret.

Neaudierea invinuitului sau inculpatului sau audierea sa in absenfa apdrdtorului ales sau din oficiu, inainte de a dispune mdsura refinerii, atrage nulitatea absolutd a mdsurii preventive ca ulrnare a inc[lcirii dreptului la apdrare. in situalia audierii filrd ca dreptul la tdcere gi de a nu se autoincrimina sd fi fost aduse in prealabil la cunogtinla invinuitului sau inculpatului, considerdm cd nu ne afl6m intr-un caz de nulitate absolutd sau relativdr) a mdsurii preventive, ci in situalia aplicdrii sancfiunii procesuale a excluderii probei nelegal sau neloial administrate. Audierea impus[ la luarea m6surii relinerii se efectueazd intotdeauna in prezenfa unui apdrdtor ales sau din oficiu, care trebuie sd asigure o apdrare efectivd invinuitului sau inculpatului, astfel cd apreciem c[ nu ne afldm in situalia unei vdtdmdri procesuale de naturd sd atrag[ nulitatea. Datele gi informaliile rezultate din aceastd declaralie nu pot

fi insi utilizate in acuzarea invinuitului

sau inculpafului, organele judiciare trebuind sd

excludb declaralia acestuia din cadrul mijloacelor de probd pe care le utilizeazd pentru retinerea existen{ei unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infrac}iuni. (v) Mdsura re{inerii invinuitului sau inculpatului sd fie necesard pentru buna desfEgurarea a procesului penal gi proporlionald cu scopul urmdrit prin dispunerea
acesteia.

indeplinirea condiliilor previzute la punctele i)-iv) nu este suficientd pentru a se dispune privarea de libertate a unei persoane. Astfel, re{inerea poate fi dispusd numai r)A se vedea: M" Dulu, Semnificaliile procedural penale ale dreptului la tdcere, in Dreptul nr. 1212004, p. 185; G. Rsdu, Mdsurile prer,entive in procesul penal romdn, Ed. Hamangiu,
2007,p.77. 420

Condiliile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitn de

libertate

197

in situalia in care organele judiciare competente


necesarl pentru buna desf6gurare
a

apreciazd cd aceast5 mdsurd este procesului penal gi propo4ionald cu scopul urmirit, avdndu-se in vedere in acest sens gravitatea acuzaliei penale, circumstanfele in care se presupune cd a fost sdvdrgitl fapta, persoana invinuitului sau inculpatuiui etc. Pe ldngi condiliile enumerate mai sus, in cazul anumitor persoane legea impune indeplinirea gi a unor cerinfe suplimentare penku a putea fi dispusd misura refinerii. Potrivit art. 72 alin. (2) din Constitufie, deputalii sau senatorii nu pot fi relinufi fbrd incuviinfarea Camerei din care fac parte, care se poate dispune numai dupd ascultarea lor, cu exceplia cazurilor in care infracfiunea este flagranti, cAnd nu este necesarl incuviinfarea prealabild, dar existi obligalia organelor de urmirire penald de a-l informa pe ministrul justiliei. Acesta trebuie sd informeze neintdrziat pe pregedintele Camerei
asupra retinerii.

Potrivit art. 84 alin. (2) din Constitufie, dispozifiile art. 72 alin. (l) se aplicd corespunzdtor gi in privinla Pregedintelui Romdniei. O prevedere asemdndtoare exist[ gi in cazul magistralilor. in conformitate cu art. 95 din Legea nr. 30312004, judecdtorii, procurorii 9i magishafii-asistenfi pot fi refinufi numai cu incuviin]area secfiilor Consiliului Superior al Magistrafurii, cu excepfia cazurilor in care infracfiunea este flagrant[, cdnd nu este necesard incuviinfarea prealabild. Existd totugi obliga{ia organelor de urmdrire penali care alr luat mdsura refinerii de a informa Consiliul Superior al Magistraturii (in continuare C.S.M.).r) b) Durala. Mdsura refinerii poate dura cel mult 24 de ore gi nu poate fi prelungitd. in vederea evitirii unei privdri arbitrarii de libertate, in ordonanla prin care s-a dispus
refinerea trebuie sd se menfioneze ziua gi ora la care refinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua gi ora la care refinerea a incetat. Din durata mdsurii relinerii se deduce timpul c6t persoana a fost privati de libertate ca urrnare a mdsurii administrative a conducerii la sediul poliliei, prevdzutd in art. 3l alin. (l) lit. b) din Legea nr. 21812002. Termenul de 24 de ore se calculeazl de la ora luirii mlsurii administrative a conducerii la sediul polifiei sau de la ora emiterii ordonanfei de relinere, in situalia in care re[inerea se dispune dupl audierea invinuitului citat de c6tre organul de urmlrire penal6, fErd a fi fost condus administrativ anterior la sediul politiei. in aceastd ipotez[ este esen{ial ca ora emiterii ordonanfei sd fie aceeagi cu ora privdrii efective de libertate. in caz contrar durata relinerii va trebui sd fie calculatd de la ora privdrii efective de
libertate2).
') Dispozifii similare existd gi in cazul Avocatului Poporului, cdnd este necesard incuviinfarea pregedinlilor celor doui camere ale Parlamentului - art. 3l din Legea nr.3511997, privind organizarea gi funclionarea instituliei Avocatului Poporului, republicat6 (M. Of. nr. 844 din l5 septembrie 2004, cu modificlrile ulterioare); a membrilor Curfii de Conturi, cAnd este necesard aprobarea birourilor permanente ale celor doutr Camere ale Parlamentului (art. 109 din Legea w.94/1992). 2) in acelagi sens Gi. Rada, M6surile preventive in procesul penal romin, op. cit., p. 69. in sensul calculErii refinerii de la ora emiterii orclonanfei de refinere, a se vedea Al. Vasiliu, Modificirile Codului de procedurd penal6. Comentarii qi explicafii, Ed. Hamangiu ,2006, p. 69.

421

197

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Dupd cum am ardtat anterior, dispunerea de cdtre organele de urmdrire penald a aducerii cu mandat a invinuitului sau inculpatului in vederea audierii, mdsurd ce se executd manu militqri, reprezintd o privare nelegald de libertate prin raportare la art. 5 parag. I lit. b) din Convenfia europeand. De aceea, timpul in care persoana a fost adusd la sediul organului de urmdrire penald nu poate fi luat in calculul celor 24 de ore pentru care se poate dispune relinerea ce vizeazd o mdsurl preventivd intemeiatd pe art. 5 parag. I lit. c) din Conven{ia europeand. Stabilirea cu precizie a momentului inceperii curgerii termenului de 24 de ore prezintd, o importanfd deosebitd, avdnd in vedere abordarea extrem de strict6 a privirii nelegale de libertate de cdtre Curtea Europeand, in situalia continulrii detenliei dupd expirarea duratei maxime prevdzute de lege pentru care o persoand putea fi lipsit[ de
libertate. c) Aspecte procedurale. Mbsura refinerii se dispune de procuror sau de organul de cercetare penald. Considerdm cd ordonanfa prin care s-a dispus retinerea trebuie si cuprindd, pe l6ngd cerinfele previzute de art. 203 C.proc.pen., gi menfiunea zilei gi orei la care re{inerea a inceput, descrierea faptei de care este suspectatb persoana reJinutd gi a probelor directe sau indirecte pe care se intemeiazd suspiciunea rezonabilS, incadrarea juridic5, temeiurile ce au determinat refinerea. tn acest sens pot fi verificate considerentele avute in vedere la luarea mdsurii, evitAndu-se dispunerea unei mdsuri discrefionare gi arbitrarii de cdtre organele de urmdrire penald. invinuitul sau inculpatul relinut poate sd cearh sd fie incunogtinlat despre mf,sura luatd un membru de familie sau o altd persoand pe care o desemneazl acesta. in cazul in care persoana relinutd este cetifean str6in, apreciem cd, in acord cu dispoziliile art.12 gi art. 13 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E.r), acesta ar trebui sb beneficieze de dreptul de a incunogtinfa sau de a solicita incunogtinfarea oficiului consular sau a misiunii diplomatice a statului al cdrui cet[fean este. De asemenea, potrivit art, l3 alin. (2) din Propunerea de Decizie-cadru inculpatul poate beneficia de asistenfa unei organizalii internafionale umanitare, dacd nu poate sd beneficieze de asistenja autoritatilor consulare din tara sa de origine. AtAt cererea celui refinut, cdt gi incunogtinfarea se consemneazd intr-un procesverbal. in mod exceplional, dacd organul de cercetare penald apreciazd. cd acest lucru ar afecta urmdrirea penald, il informeazd pe procuror, care va decide cu privire la inqtiintarea solicitatd de refinut. Ordonanfa de punere in libertate trebuie c[ cuprindd ziua gi ora la care relinerea a incetat, pentru a putea fi verificatl data punerii efective in libertate in vederea evitdrii unei privdri de libertate arbitrarii.

d) Relinerea minorului, Legiuitorul aprevdzut in art. l60e alin. (1) C.proc.pen.2) cerinfe suplimentare ce trebuie satisl6cute pentru re{inerea minorului ce are vdrsta
Disponibi16 pe site-ul http://eurJex.europa.eu. Potrivit art. l60c alin. (l) C.proc.pen., in mod cu totul excepfional, minorul intre l4 9i l6 ani, care r6spunde penal, poate fi re{inut la dispozilia procurorului sau a organului de cercetare penal6, cu ingtiin{area gi sub controlul procurorului.
2)

r)

422

Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

libertate

198

intre 14 9i 16 ani. in privinla minorului care a implinit vdrsta de 16 ani legiuitorul nu prevede condilii suplimentare, relinerea acestuia urm6nd regimul refinerii majorului. Astfel, organele de urm[rire penall nu pot dispune re{inerea decdt a minorului intre 14 gi 16 ani, care rdspunde penal. Potrivit art.99 alin. (2) C,pen., minorul care are vdrsta intre l4 gi l6 ani rdspunde penal numai dacd se dovedegte c[ a sdvdrgit fapta cu
discernimdnt. Agadar, la momentul re{inerii, pe ldngd indeplinirea condiliilor menfionate mai sus, organele de urmdrire penald trebuie sd aibd la dosarul cauzei avizul unui medic specialist sau o expertizd medico-legald psihiatricd din care si rezulte cd minorul a
sdvdrgit fapta cu discemdmdnt. Suspiciunea rezonabil[ trebuie sdvizeze sdvdrgirea de cdtre minor a unei infracfiuni pedepsite de lege cu detenliunea pe viald sau cu inchisoare de 10 ani ori mai mare.

Potrivit art. l4lt C.pen., ,,prin pedeapsd prevf,zuti de lege se intelege pedeapsa prevdzutd in textul de lege care incrimineazd.fapta sdvdrgitd in forma consumatd, fErd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei"r). Astfel, prin art. l60e alin. (l) C.proc.pen., este al'utd in vedere pedeapsa prevdzutd in textul de lege ce incrimineazdfapta sdvdrgit[ in forml consumat5, fbr[ luarea in considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevdzute de dispoziliile art. 109 C.pen.
(pedepsele pentru minori).

Relinerea minorului intre 14 gi 16 ani are caracter cu totul excepfional, astfel cI organele de urmdrire penald trebuie sf, arate in ordonanfa de refinere, pe ldng6 cerinlele generale relevate mai sus, gi motivele pentru care au apreciat cd se impune privarea de libertate a minorului, precum gi caracterul insuficient al altor mdsuri privative de drepturi fald de circumstanlele cauzei. Lipsa acestei justificdri face ca refinerea minorului sd aibi caracter arbitrar, fapt ce atrage nelegalitatea mdsurii privative de libertate. Minorul intre 14 gi I 6 ani nu poate fi retinut pe o duratd mai mare de I 0 ore. Retinerea poate fi prelungitd numai dacd se impune, prin ordonanfd motivatd, de procuror, pentru o duratd de cel mult l0 ore. Ordonanla de prelungire a mdsurii re{inerii trebuie sd cuprindl nu numai motivarea necesitdlii prelungirii, dar Ei dovedirea caracterului insuficient al altor m[suri privative de drepturi fafa de circumstanfele cauzei. 198. Luarea misurii arestlrii preventive. a) Condilii. Pentru a se dispune arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului trebuie sd fie indeplinite urmdtoarele condifii: (i) Sd existe probe sau indicii temeinice cu privire la sdvArgirea de c[tre acesta a unei infractiuni pedepsite de lege cu detenliunea pe viafd sau cu inchisoarea. Astfel, la fel ca in cazul relinerii2), trebuie sd existe probe directe (fapte principale) sau probe indirecte (indicii temeinice sau fapte probatorii) din care sd rezulte suspiciunea rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a sdvdrgit o infracfiune.
') Potrivit art. 523 C.proc.pen., termenii sau expresiile al cdror inleles este anume explicat in Codul penal au acelagi inteles gi in legea de proceduri penali. 2) Pentru analiza detaliati a acestei condilii, a se vedea consideraliile expuse cu prilejul antamdrii mdsurii re(inerii.

423

198

Dreptul la libertate 9i la siguranta persoanei

Nofiunea de ,,suspiciune rezonabild" trebuie, agadar, raportatii la sensul oferit de jurisprudenla Curfii Europene, de existenld a unor date, informafii care s[ convingd un observator obiectiv gi impa(ial ci este posibil ca o persoanf, sd fi s[vdrgit o infracfiune. Citdndu-sejurisprudenla instanfelorbritanice, in literatura de specialitater) se aratii: ,,lmprejurdrile unei cauze trebuie sd fie de asemenea naturi incdt un om rezonabil, acliondnd fErd patimh sau prejudecdfi, ar putea suspecta cd o persoanl a comis o infrac{iune (...) prin suspiciune in sensul sdu obignuit inleleg6ndu-se afirmarea unei presupuneri atunci cAnd probele lipsesc: ,,eu suspectez, dar nu pot proba". Suspiciunea apare la inceputul unei anchete sau imediat dupd inceputul acesteia, in care oblinerea deprobe primafacie se situeazl cdtre final. in cazul arestdrii preventive este necesar ca legea sd prevad6, pentru infracfiunile cu privire la care existi suspiciunea rezonabilE ci au fost sdvar$ite, numai pedeapsa detenfiunii pe viafd sau a inchisorii, mdsura preventivd neputdnd fi dispusd dacd legea prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu pedeapsa amenzii penale [art. 136 alin. (6)
C.proc.pen.]. Prin ,,pedeapsi previzuta de lege" avem in vedere pedeapsa specificatS de textul de lege care incrimineazd fapta sivdrgitd in forma consumat[, fbrd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor (art. 141'C.pen.). (ii) Sd existe unul dintre cazurile prevdzute de art. 148 C.proc.pen.2) Existenfa cazurilor prevIzute de art. 148 C.proc.pen. este necesard atdt in cazul arestdrii invinuitului, cdt gi in cazul arestdrii inculpahrlui numai dac[ pedeapsa prevlnrtd de lege este deten{iunea pe via[6 sau inchisoarea mai mare de 4 ani. Aceste cazuri sunt urmitoarele: invinuitul sau inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmdrire sau de la judecatl, ori existd date cd va incerca sd fugd sau s6 se sustragd in orice mod de la urmdrirea penal6, de la judecati ori de la executarea pedepsei [it. a)]; Trebuie ca din probele existente la dosar (de exemplu, declara[ii de martori, procese-

verbale intocmite de organele de urmirire penald, declarafii ale unor coinculpafi, procese-verbale de redare a comunicafiilor) sd rezulte ci invinuitul sau inculpatul, ce avea cunogtin{d de existenfa unui proces penal in care era acuzat de sivdrgirea unei infracliuni, s-a sustras in mod efectiv procedurilor.
r)

se vedea

8. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice,

op. cit.,p.247.
2) Pentru o analizd detaliat6 a cazurilor prevbzute de art. 148 C.proc.pen., a se vedea: A. luculeanu, Discu{ii asupra cazurilor de privare de libertate prevdzute de art. 148 din Codul de procedurd penald in lumina Constitu{iei Romdniei gi Convenliei Europene a Drepturilor Omului, in P.R. nr. 312003, p.244 gi urm.; ,4 fuculeanu, Re{inerea. Arestarea preventivS. Obligarea de a nu pdrdsi localitatea, Ed. Lumina Lex, Bucuregti, 2003; Gh. Radu, Misurile preventive in procesul penal romin, op. cit., p.2l4l; I.-C. Dumitresca, Temeiuri concrete care stau labaza ludrii mdsurii aresterii preventive, in Dreptul nr. lll2o07, p. 168-182; C. Rolaru, Considera{ii privind temeiurile care stau labaza mdsurii arestdrii preventive, in C.J. nr. 1112006,p.54; L. CoraS, Cazurile in care se poate dispune arestarea inculpatului potrivit art. 148 din Codul de procedurd penald modificat qi completat prin Legea nr.35612006 9i prin Ordonanfa de urgenf6 a Guvernului nr. 6012006, in Dreptul w. 512007, p, 185-191.

424

Condifiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de

libertate

f98

De asemenea, aceaste condilie este indeplinitd gi atunci cdnd existd un risc semnificativ cu privire la sustragerea invinuitului sau inculpatului de la proceduri sau de la executarea pedepsei (va incerca s[ fugi sau sd se sustragl in orice mod de la unnlrirea penal6, de lajudecati ori de la executarea pedepsei). Pentru aprecierea existen,tei unui asemenea risc, este necesar ca judecdtorul s[ mai aibd in vedere circumstanfele cauzei gi mai alesr): nahrra gi gravitatea infracfiunii de care este aal,zat invinuitul sau inculpatul; pedeapsa ce i-ar putea fi aplicatd in cazul pronun[irii unei hotdrdri de condamnare; domiciliul, profesia, resursele financiare de care dispune; vArsta, starea de sdndtate, personalitatea, relafiile de familie sau leglturile de orice fel cu lara in care este supus urm[ririi penale saujudecdlii (in situalia cetdfenilor striini, apatrizilor sau a persoanelor ce au multipl[ cetd{enie); conduita avutl anterior in cadrul procedurii cu privire la obligafiile pe care trebuie sd le respecte. Faptul cd o persoan[ este cet6]ean str[in sau apatrid sau ce nu are nicio leglturd cu fara in care este acuzat de sivdrgirea unei infracfiuni, nu este in sine suficient pentru a concluziona cd existd un risc semnificativ de sustragere2). - invinuitul sauinculpatul a incdlcat, cu rea-credinld, m[sura oblig6rii de a nu pirisi localitatea sau lara ori obligaliile care ii revin pe durata acestor mdsuri [it. ar)]; Legiuitorul este inconsecvent cu terminologia in aceastd materie, apreciind aceast[ condilie fie ca temei pentru inlocuirea unei mdsuri restrictive de libertate cu o mdsurl privativd de libertatea, fie ca temei pentru luarea mdsurii privative de libertate. Astfel, potrivit art, 145 alin. (22) C.proc.pen., ,,in cuprinsul ordonanfei sau incheierii sunt men(ionate expres obliga{iile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sd le respecte qi se atrage atenlia acestuia c6, in caz de incdlcare cu rea-credinld a mdsurii sau a obligafiilor care ii revin, se va lua (s.n.) fafb de acesta m[sura arestdrii preventive." Potrivit art. 145 alin. (3) C.proc.pen., ,,in caz de incdlcare cu rea-credinfi a mdsurii aplicate sau a obligaliilor, mdsura oblig6rii de a nu pdrlsi localitatea va inlocuitd (s.n.) cu mdsura arestdrii preventive, in condiliile prevdzute de lege." in fine, potrivit art. 148 alin. (l) lit. at) C.proc.pen., ,,m6sura arestdrii preventive a inculpatului poate fi luatd (s.n.) dacd sunt intrunite condifiile prevdzute in art. 143 9i existi vreunul dintre urmdtoarele cazuri: (...) a') inculpatul a incdlcat, cu rea-credinli, m[sura obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau fara ori obliga{iile care ii revin pe durata

acestor mdsuri,"

Pentru situalia in care invinuitul sau inculpatul incalcd cu rea-credinfd mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara sau obligafiile impuse, art. 145 alin. (2'z) C.proc.pen. pare a reglementa un caz de inlocuire obligatorie a m[surii restrictive de
libertate cu arestarea preventivS. in aceastd logicd legislativd, judecdtorul sesizat nu ar avea facultatea de a dispune luarea mdsurii arestdrii preventive - cum rezultl din formularea art. 148 alin. (l) lit. ar)
r) A se vedea, in acest sens, pct. 9 (l) din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) l3 cu privire la arestarea preventivS, conditiile de executarea ale acesteia gi garanfiile contra abuzurilor, disponibild pe site-ul www.coe.int. 2) A se vedea, in acest sens, pct. 9 (2) din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei, (2006) 13.
9

425

198

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

C.proc.pen. - ci, constatdnd indeplinirea condiliilor prevdzute de art. 143 C.proc.pen. gi incdlcarea cu rea-credinld a mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara ori a obligafiilor impuse, ar fi obligat si dispund inlocuirea mdsurii preventive a obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau jara cu arestarea preventivd. In aceastd modalitate, legiuitorul romdn a incercat sI comprime intr-un singur text de lege doui cazuri de privare de libertate reglementate de art. 5 parag. I lit. b) $i c) din Convenlia europeand. Solu{ia aleasd de legiuitorul romdn contravine insd exigen}elor europene in materia privdrii de libertate, jurisprudenla dezvoltatd de Curtea European[ respingdnd de plano posibilitatea existenfei unor cazuri abstracte de arestare obligatorier). Considerdm cd reglementarea caracterului obligatoriu al inlocuirii mdsurii obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau fara cu mdsura arestdrii preventive, indiferent de obligalia incdlcati, nu satisface exigenfele art. 5 din Convenfia europeani, in condiliile in care judecdtorul nu are posibilitatea de a aprecia in concreto asupra caracterului necesar al mdsurii privative de libertate pentru interesul bunei desfrgurdri a procesului penal sau cu privire la proporlionalitatea m[surii cu gravitatea acuzaliei penale formulate impotriva invinuitului sau inculpatului gi cu scopul urmirit prin dispunerea acesteia. in acest sens, in doctrin62) s-a arltat ci orice privare de libertate, care nu poate fi consideratd ,,necesard", adic6 satisftcdnd o nevoie social5 imperioasi qi nici proporfionald cu scopul urmdrit, trebuie consideratd ca avdnd caracter arbitrar, fiind astfel contrard Convenfiei europene. Mai mult, in cazurile in care mdsura obligerii de a nu pdrdsi localitatea sau fara a fost dispusd intrucdt exista o suspiciune rezonabild cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu pedeapsa amenzii, incdlcarea cu rea-credinld a mdsurii sau a obligafiilor impuse nu poate duce in niciun caz la arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului fafd de prevederile imperative ale art.136 alin. (6) C.proc.pen., care in fapt reprezintd o formd particular5 de manifestare a principiului propo(ionalitdtii mdsurii privative de libertate cu gravitatea pedepsei prevlzute de lege pentru infracfiunea de care este suspectat invinuitul sau inculpatul. De aceea, opindm cd atunci c6nd un judecdtor dispune o mlsurd privativi de libertate intemeiata pe art. 148 alin. (l) lit. a') C,proc.pen. are obligalia motivdrii caracterului necesar gi proporfional al mlsurii. De legeferenda apreciem ci nerespectarea misurii obligdrii de a nu pirisi localitatea sau lara ori obligaliile care ii revin invinuitului sau inculpatului pe durata acestor misuri ar trebui sd ducd la revocarea acestei mdsuri, intrucdt garanliile impuse persoanei a cdrei libertate de circulafie a fost restrdnsi au fost insuficiente, iar ulterior instanla sd dispund luarea mSsurii arestSrii preventive. invinuitul sau inculpatul incearcd sd zdddmiceascd in mod direct sau indirect aflarea adevdrului prin influenfarea unei pd\i, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probd Uit. b)];

in acest sens, a se vedea pct. 12 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) l3 potrivit cdruia incdlcarea unei mdsuri altemative detenJiei poate da nagtere unei sancfiuni, dar nu trebuie sdjustifice aplicarea automatd a mdsurii arestirii preventive. 2) A se vedea S, Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 435. 426

r)

Condiliile gi cazurile in care se poate dispune privarea licita de libertate

198

Trebuie ca din probele existente la dosar (spre exemplu, declaratii de martori, exper[i, p[r!i vdLtlmate, p6r!i civile, declaralii ale unor coinculpali, procese-verbale de redare a convorbirilor sau a comunicaliilor) sd rezulte c6 invinuitul sau inculpatul incearci sd impiedice aflarea adevdrului in cauzd prin influenlarea unei pdrli, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale
de probd.

in esenld, prezint[ importanld existenla unui risc semnificativ cu privire la obstrucfionarea cursului justifiei, ce justificd privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului in scopul garantdrii integritefii sistemului justiliei penaler). Influenlarea unei pdrji, a unui martor sau expert poate presupune: exercitarea de presiuni sau amenin!5ri asupra acestor persoane sau a familiilor lor (risc privind
securitatea acestor persoane), coruperea acestora, incercarea realizdrli unei inlelegeri frauduloase intre inculpa{i, indemnurile, ruglmin}ile adresate acestor persoane etc. O atenlie deosebiti trebuie acordat[ naturii gi gravitalii infracliunii de care este acuzat invinuitul sau inculpatul, contextului in care existd bdnuiala cd a fost sivdrgitd infracfiunea, raportat la posibilitatea exercitdrii unor presiuni asupra martorilor, exper{ilor, p[4ilor vdtdmate care au dat declarafii in acuzare, precum gi demersurilor efectuate de invinuit sau inculpat in vederea identificdrii martorilor cu identitate protejatd. Este indiferent dacd pd4ile, martorul sau expertul pe care invinuitul sau inculpatul incearc[ sd le influenleze fuseser[ deja audiate sau urnau sd fie audiate in cauzl; de asemenea, nu prezintd importantd daci aceste persoane relevaseri sau urmau sd releve fapte sau imprejurdri privitoare la invinuitul sau inculpatul care incercd sd le influenfeze sau dacd urrnau sd dea declarafii cu privire la situafia unui coinculpat (coautor, complice instigator) din aceeagi cauzl. in privinla distrugerii, alterdrii sau sustragerii mijloacelor materiale de probd (obiectele care confin sau poartd o urmd a faptei sdvArgite, obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sd serveascd la sdvArgirea unei infractiuni, obiectele care sunt produsul infracliunii, orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevdrului) trebuie dovedit cd activitatea invinuitului sau inculpatului avea ca scop incercarea alterdrii afl[rii adevdrului in cauz6. Specificul mijloacelor materiale de probd constAnd in natura materiald a izvorului probei se rdsfrdnge gi asupra probelor, care capdtd denumirea de probe materiale tocmai datoritd sursei lor. Probele materiale au insb aceeagi funcfie ca gi celelalte categorii de probe, adicd pun in lumin[ elementele de cunoagtere necesare aflirii adevdrului. Astfel, trebuie avut in vedere locul preeminent printre mijloacele de prob[ pe care il ocupd mijloacele materiale de probd datoritd aportului specific pe care il pot aduce la aflarea adevdrului, mai ales acolo unde celelalte mijloace de prob[ lipsesc sau sunt insuficiente2).
l) in acest sens, a se vedeaA, Ashworth, M. Redmayne,The criminal process, op. cit., p. 213. 2)in doctrinb ( C. Bulai,Mijloacele materiale de probd,inV. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stdnoiu,Explicalii teoretice ale Codului de procedurd penali romAn. Partea Generald, vol. I, Ed. Academiei, Bucuregti, 1975,p.234-235) s-a aritat cd mijlo4cele materiale de probd pot fi sistematizate in funcfie de legdtura pe care acestea o au cu infracliunea, in: a) obiecte care poartd urme ale infracliunii sau care pot servi la aflarea adevdrului, ambele putdnd

427

198

Dreptul Ia libertate gi la siguranla persoanei

Apreciem cd, in situalia in care in cursul urmdririi penale fuseserl administrate suficiente mijloace de probl pentru a stabili adevSrul in cauzd, incercarea distrugerii, alterdrii sau sustragerii mijloacelor materiale de prob6, sau chiar realizarea acestor acfiuni, chiar dacd reprezintd un comportament grav, nu poate constitui temei pentru privarea de libertate, intrucdt nu se poate refine existen{a unui risc semnificativ cu privire la obstrucfionarea cursului justiliei penale. - existd date cd invinuitul sau inculpatul pregdtegte sdvdrgirea unei noi infracfiuni

[it. c)];

Acest temei presupune existenla unui risc semnificativ ca invinuitul sau inculpatul

sd sivdrgeascd o noud infracfiune.

Probele adminishate trebuie si evidenfieze cd invinuitul sau inculpatul a efectuat in vederea sdvdrgirii unei noi infracfiuni. De asemenea, acest temei trebuie refinut daci exist[ riscul repetdrii sdvdrgirii unei infrac{iuni sau al continudrii actelor de executare r[mase infaza tentativei ori a sdv6rgirii unei infrac{iuni pe care invinuitul sau inculpatul ameninlase cI o va sdvArgi. In acest context, este necesar sd se fini cont de gravitatea infracfiunii pe care invinuitul sau inculpatul este suspectat cd a slvdrgit-o, de modul sau circumstanlele comiterii acesteia, antecedenla penal6, circumstanJele personale, alte date ce pot rezulta din referatul de evaluare (trecutul invinuitului sau inculpatului, lipsa unui loc de munc6, mediul, anturajul, gansele minime de reintegrare in societate). Textul art. 148 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. ridicb douf, probleme majore. Pe de o parte, legiuitorul nu se preocupd deloc de natura gi gravitatea infracfiunii cu privire la care existi date cd invinuitul sau inculpatul se pregitegte si o sdvdrgeascd. Considerdm, in acord gi cu pct. 7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) 13, ci numai dacl existl date serioase de a se crede cd invinuitul sau inculpatul pregdtegte sdvdrgirea unei infracfiuni grave s-ar putea dispune privarea de libertate, in cazcontrat (spre exemplu, pregdtirea sdvdrgirii unei infracfiuni pentru care exercitarea acfiunii penale este condifionatd de pldngerea prealabild a persoanei vdtdmate) mdsura privativd de libertate ar fi lipsitd de orice justificare. Pe de altl parte, degi acest temei de privare de libertate este recunoscut atat in Convenfia europeand gi in jurisprudenla instanfei de la Strasbourg, precum gi in legislaliile multor state europene, el ridicd mari semne de intrebare cu privire la compatibilitatea acestei forme de justilie preventivl cu respectarea prezumliei de nevinov6{ie.
acte preparatorii

Inesenfd,temeiulprevdzutdeart.l48alin.(1)lit.c)C.proc.pen.impunejudecltorului
sd stabileascd existenfa unei probabilitdfi cu privire la sivdrgirea unei infracfiuni de cdtre invinuit sau inculpat, ceea ce echivaleazi cu instituirea unei prezumlii de vinovdlie incompatibilS cu exigenfele art. 6 parag.2 din Convenlia europeand.

contribui la stabilirea vinovdtiei sau nevinovbtiei persoanei acuzate de sdvdrgirea infracliunii (probe indirecte) pi b) obiecte corpuri delicte care pot furniza in principal informa{ii cu privire la existenta sau inexistenfa infracfiunii (probe directe).
Astfel, faptul cd un corp delict aparfine unei persoane sau a fost g6sit asupra ei sau la locuinla acesteia nu poate fi considerat ca prob6 pentru stabilirea vinovi{iei acesteia; adic6, numai pe baza acestui simplu fapt, persoana respectivd nu va putea fi considerati autor, complioe sau tdinuitor
al infracfiunii

(Tr Pop, Drept procesual

penal. Partea generald, vol. III, p. 459)"

428

CondiJiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

Iibertate

198

invinuitul sau inculpatul a sdvArgit cu intenlie o noud infracliune [it. d)]; Acest temei poate fi invocat intr-o propunere de arestare preventivd c6nd existi o suspiciune rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a slvdrgit cu intenfie o nouS infracliune (ce st[ Iabaza propunerii de arestare preventivd), dupd ce anterior fusese inceputb urmdrirea penal[ impotriva sa pentru sdvdrgirea unei alte infractiuni. Degiprevederileart. l48C.proc.pen.reglementateinsec{iunea,,Arestareapreventivi a inculpatului" se referl numai la inculpatul care a sdvdrgit o noud infrac{iune, acestea sunt general aplicabile in materia mdsurilor preventive, constituind in acelagi timp un temei al relinerii gi al arestdrii preventive a invinuitului. Fa{6 de scopul urmdrit de legiuitor - posibilitatea privdrii de libertate in cazul perseverentei infracfionale nu este necesar ca pentru infracliunea pentru care anterior a fost inceputd urmdrirea

penalb sa fi fost pusd in migcare ac{iunea penald. - existd date cd invinuitul sauinculpatul exercitd presiuni asupra persoanei vltdmate sau cI incearcd o infelegere frauduloasd cu aceasta [it. e)]; Trebuie ca din probele existente la dosar (de pildd, declaralii de martori, pdrfi vdtdmate, civile, declara{ii ale unor coinculpa}i, procese-verbale de redare a comunicaliilor) sd rezulte cd invinuitul sau inculpatul exercitb presiuni fizice sau psihice asupra p54ii vltlmate sau cf, incearcb o infelegere frauduloasd cu aceasta, in scopul determindrii sale de a nu mai susfine acuzafiile penale formulate impotriva sa, in vederea impiedicdrii afl5rii adevdrului in cauz6. Acest caz de privare de liberate estejustificat fie de necesitatea protecfiei siguranfei victimei infrac{iunii, fie de necesitatea evitdrii obstrucfiondrii cursului justi!iei penale. invinuitul sau inculpatul a sdvdrgit o infracliune pentru care legea prevede pedeapsa detenliunii pe via15 sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani gi existd probe cd ldsarea sa in libertate prezinti un pericol concret pentru ordinea publicd Uit. f)]. Pe de o parte, trebuie sd existe o suspiciune rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a sdvArgit o infrac{iune pentru care legea prevede pedeapsa detenfiunii pe via{I sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Pe de alt[ parte, trebuie ca ldsarea in libertate a invinuitului sau inculpatului sl prezinte un pericol concret pentru ordinea publica.

,,resim1ite" de opinia publicd gi nu numai de datele obiective care justificd aceasti plasare in deten{ie, ca misurd exceplionald. Distincfia trebuie ftcutb intre tulburarea

Tulburarea ordinii publice fine, intr-o anumit6 mdsur[, de domeniul lucrurilor

ordinii publice gi tulburarea opiniei publice, aceasta din urmd nefiind in sine decAt expresia generald, care nu poate fi in concordanfd cu datele cauzei, cu dorinfele gi interesele victimei infracliunii sau ale autorului acesteia. Dacb judec[torul nu trebuie in mod necesar sI fie insensibil sau indiferent la opinia publicd, el trebuie sd vegheze la aflarea unui echilibru intre interesele contradictorii (cele ale victimei gi ale autorului in
special), in scopul respectdrii drepturilor fiecdruia gi a interesului public, cu excluderea oricdrui interes particularr).
r)A se vedea C. Bulai,Mijloacele materiale de probd,inV. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stdnoiu, Explicafii teoretice ale Codului de procedurd penald romdn. Partea General[, vol. I, op. cit., p. 235.

429

198

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Pericolul pentru ordinea publicd a fost definit, in doctrind, drept temerea cd, odattr pus in libertate, invinuitul sau inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanga reaclii puternice in rdndul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetatr). Pericolul pentru ordinea public6, ca gi periculozitatea,reprezintd o apreciere asupra comportamentului viitor al invinuitului sau inculpatului2). Aprecierea cerinfei pericolului concret pentru ordinea publicd presupune atdt o analizd procedural penald, cdt gi o analizd criminologicd. in cadrul examindrii ambelor aspecte trebuie avute in vedere: natura gi modalitatea concretd de s[v6rgire a infracfiunii, imprejurdrile in care invinuitul sau inculpatul a acfionat, gravitatea faptelor, urmdrile produse, antecedentele penale. Judecitorul trebuie sd aprecieze (dincolo de impactul mediatic al cauzei) dacd infracliunile de care este acuzat invinuitul sau inculpatul tulburi ordinea juridicS, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal gi procesual penal, daci creeazd o stare de primejdie pentru raporturile sociale 9i normala lor desfbgurare. Publicitatea fbcuti infrac{iunii in cauzi nu este legatd de datele obiective ale cauzei
9i prezintd un caracter aleatoriu. Luarea sa

in considerare pentru a decide asupra ares-

tdrii preventive este, prin urmare, un factor de inegalitate de tratament pentru cel
cercetat, care nu are aceleagi ganse sd rdmdnd in libertate dup6 cum presa se intereseazd de caz sau nu3).

Astfel, judecitorul pune in balanfd dreptul invinuitului sau inculpatului la libertate individuali, pe de o parte, gi necesitatea protecliei ordinii publice impotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta ldsarea acestei persoane in libertate, pe de altd parte. in legdturl cu acest temei de privare de libertate, Curtea Constitulional6aardtat urmdtoarelea): ,,condilia privitoare la sdvdrgirea unei infracliuni de o anumitd gravitate nu inseamnd ci inculpatul este considerat c[ a comis o infrac{iune, Aceastl condifie este prevdzut[ pentru a permite luarea mdsurii arestdrii preventive, dac[ pedeapsa prevdzutd de lege este inchisoarea mai mare de 2 ani, iar prezumlia de nevinov[{ie nu interzice arestarea preventivd (...). Condilia privitoare la existenfa infracfiunii este indeplinitd atunci cAnd s-a constatat cd existii probe sau indicii temeinice cd inculpatul a sdvdrgit o faptd ce se incadreaz6 in textul de lege care o prevede gi o sancfioneazd cu inchisoare mai mare de 2 ani, iar condilia privitoare la starea de pericol pentru ordinea publicd se realizeazd. atunci cAnd, in urma analizei tuturor circumstanlelor privitoare la fapt6 gi la fEptuitor, se constatd c[ ldsarea in libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publicd. Aceastd condilie trebuie motivatd in mod special, deoarece, a$a cum s-a stabilit in practicajudi ciard,, ea nu rezultd gi nu se confundd cu pericolul social al faptei, ci trebuie si fie constatatdpebaza altor imprejurrri privind in special persoana frptuitorului." r)A
3)

se vedea C.

2)Ibidem.

Rotaru, op. cit., p. 54.

A se vedea Raportul Adundrii Nafionale a Franlei elaborat de Ph. Houilloncu, p. 213. a)A se vedea: Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizianr. 7612005 (M. Of. nr.157 din22februarie 2005); Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr. 2612000 (M. Of. nr.232 din 26 mai 2005) referitoare la excepfia de neconstitu{ionalitate a prevederilor art. I 48 alin. ( I ) lit. h) C.proc.pen., care aveau o redactare asemdnitoare cu cea a actualului art. 148 alin. (l) lit. f) C.proc.pen.
430

Conditiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licite de libertate

198

(iii) Audierea invinuitului sau inculpatului in prezenla unui apdrdtor.


tn cazul in care ac{iunea penald a fost pusd in migcare dupd inceperea urmdririi penale, iar invinuitul a fost relinut in cauzd, este necesar pentru constatarea legalit[lii propunerii de arestare a inculpatului ca acesta sb fi fost audiat in calitate de invinuit inainte de momentul re{inerii gi apoi ca inculpat, dupi punerea in migcare a acfiunii penale. Considerdm c[ audierea nu trebuie sd vizeze numai situalia de fapt privitoare la infracliunea de care este acuzat invinuitul sau inculpatul, ci gi orice alt aspect ce prezintd relevan(d pentru analiza in concret a temeiurilor arestdrii preventive. Mdsura arestdrii se poate dispune gi fbri audierea invinuitului sau inculpatului, cdnd se afl6 in stare de relinere sau de arestare potrivit art. 146 C.proc.pen., iar din cauza stdrii sendtitii ori din cauzd de for,td majord sau stare de necesitate nu poate fi adus in fafa judecatorului, sau cdnd este disp[rut, se afl[ in strdindtate ori se sustrage de la urmdrire sau de la judecatd. in cazurile in care invinuitul sau inculpatul a fost dispdrut, s-a aflat in strdindtate ori s-a sustras de la urmdrire sau de la judecatd, audierea va fi efectuatd dupd ce invinuitul sau inculpatul in privinla cdruia a fost emis un mandat de arestare preventivd a fost prins ori s-a prezentat de bundvoie in fala autoritefilor. Apreciem ci neindeplinirea acestei condilii nu trebuie analizatd in legdturd cu nofiunea de nelegald sesizare a instanlei, prevdzutd de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. drept cauzd de nulitate absoluth. in aceast[ ipotez[ ne afldm in situalia sesizdrii unui judecdtor ce exercitd funcfia generald de instrucfie, iar nu in cea a sesizdrii unei instanfe care exercitd numai funclia de judecatS. Or, in aceste condilii, cazul de nulitate absolutd care se referd strict la sesizarea instanfei ce urmeazd sdjudece cauza nu poate fi aplicat in niciuna dintre situaliile in care judecdtorul este sesizat pentru a se pronun{a cu privire la luarea unei mdsuri ce aduce atingere drepturilor gi libeftetii persoanei. Neaudierea invinuilului sau inculpatului, sau audierea sa in absenla apdrdtorului ales ori din oficiu, inainte de a formula propunerea de arestare preventivd, trebuie sd fie sancjionatd cu nulitatea absolutd a sesizdrii judecdtorului ca urmare a incdlcdrii dreptului la apdrare al persoanei acuzate de sdvdrgirea unei infracfiuni. Mdsura arestdrii se poate dispune gi fbrd audierea invinuitului sau inculpatului in cazurlle in care acegtia invoci beneficiul dreptului de a pistra tdcerea. in situalia audierii fbrd ca dreptul la ticere gi de a nu se autoincrimina sd fi fost adus in prealabil la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului, apreciem cd nu ne afldm intr-un caz de nulitate absolutd sau relativd a mdsurii preventive, ci in situafia aplicirii sancliunii procesuale a excluderii probei nelegal sau neloial administrate. Datele gi informaliile rezultate din aceastd declaralie nu pot fi utilizate de cdtre instanld pentru relinerea existenlei unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni. (iv) Arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului trebuie sd fie necesard pentru interesul bunei desfrgurdri a procesului penal gi propo4ionali cu scopul urmdrit prin dispunerea acesteiar).
Pentru analiza caracterului necesar al privdrii de libertate a se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.434-435. Referitor la aplicabilitatea testului necesite[i gi proporfionalitdlii in cazul privdrii de libertate intemeiatd de dispoziliile art. 5 parag. 1 lit. c) 431
r)

198

Dreptul la libertate 9i la siguranla persoanei

Astfel, trebuie demonstrat, pe de o parte, caracterul necesar al mdsurii privative de libertate pentru buna desfldgurare a procesului penal gi, pe de altd parte, caracterul insuficient al altor mdsuri preventive pentru realizarea cu aceeagi eficienfd a scopurilor previzute de art. 136 alin. (1) C.proc,pen., fald de prezum{ia de libertate de care se bucurd invinuitul sau inculpatul gi de caracterul de exceplie al mdsurii arest6rii
preventivel).

Cerinta propor{ionalite$i, ce decurge din cea a necesit5lii, presupune existenfa unui just echilibru intre mdsura privativd de libertate gi scopul urmlrit prin dispunerea acesteia, in vederea garantdrii libert6lii persoanei 9i evitdrii oricdrui arbitrariu in luarea unei mdsuri atdt de grave. in acest scop vor fi alute in vedere gravitatea acuzalieipenale, circumstanfele in care se presupune cd a fost sdvdrgitd fapta, persoana invinuitului sau inculpatului etc.
Pe l6ngd condiliile enumerate mai sus, in cazul anumitor persoane legea impune indeplinirea gi a unor cerinte suplimentare pentru a putea fi dispusd m[sura arestdrii preventive.

Astfel, potrivitart.T2 alin. (2) dinConstitulie, deputafii sau senatorii nu potfi arestaJi fdrl incuviinfarea Camerei din care fac parte, mdsurd care se poate dispune numai dup6 ascultarea 1or, cu excepfia cazurilor in care infracfiunea este flagrantd, c6nd nu este necesard incuviinfarea prealabild, dar existd obliga{ia organelor de urmlrire penald de a informa pe ministrul justifiei. Acesta din urml trebuie sI informeze neint6rziat pe pregedintele Camerei asupra refinerii. Potrivit art. 84 alin. (2) din Constitulie, dispoziliile art.72 alin. (l) din legea noastrd fundamentald se aplicd corespunzdtor gi in privinla Pregedintelui R.omdniei. O prevedere asemdndtoare existd gi in cazul magistrafilor. in conformitate cu art. 95 din Legea nr. 30312004, judecdtorii, procurorii gi magistrafii-asistenfi pot fi arestati numai cu incuviinfarea secliilor Consiliului Superior al Magistraturii2). in cazul minorului cu vdrsta intre 14 gi 16 ani trebuie s[ fie indeplinith condifia
rdspunderii penale a acestuia. in acest sens, organele de urmdrire penald trebuie sd aibb la dosarul cauzei avizul unui medic specialist sau o expertize medico-legald psihiatricd din care sd rezulte cd minorul a sdvdrgit fapta cu discerndmdnt. Tot astfel, pedeapsa prevdzutd de lege pentru fapta de care este invinuit minorul cu vArsta intre 14 gi 16 ani trebuie s[ fie detenliunea pe via][ sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. b) Durata. Arestarea preventiv[ a invinuitului atdt in faza urmdririi penale, cAt gi infaza de judecatd, nu poate depdgi l0 zile gi nu poate fi prelungitd. Durata arestdrii invinuitului minor, indiferent de vdrstd, este de cel mult 3 zile. din Convenfia europeand a se vedea: CEDO, hotSrdrea din l8 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 55; CEDO, hotdrArea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra
Poloniei, parag. 29 -32. r) in acest sens, a se vedea pct.3(l) 9i 7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei, (2006) 13. 2t Dispozilii similare existd gi in cazul Avocatului Poporului, cAnd este necesari incuviinfarea pregedinfilor celor doul Catnere ale Parlamentului, respectiv in art. 3l alin. (l) din Legea
nr.3511997
.

432

Condifiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de

libertate

198

Arestarea preventivd a inculpatuluiinfaza urmdririi penale nu poate depdgi 30 de zile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusd decdt pentru zilele care au rbmas dup[ sclderea din cele 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior relinut sau arestat. Arestarea preventivd a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestdrii invinuitului. Durata arestiirii inculpatului minor cu vdrsta intre 14 9i l6 ani este de cel mult 15 zile. Durata arestdrii inculpatului minor mai mare de 16 ani este de cel mult 20 de zlle.

Nici Codul de proceduri penali gi nici Constitulia nu fac referire la durata pentru care se poate dispune arestarea preventivl a inculpatului in cursuljudecdtii. Potrivit art. 23 alin. (6) din Constitulie, in faza de judecatd instanfa este obligatd
sd verifice periodic Ai nu mai tdrziu de 60 de zile legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive. Prin urmare, considerbm cd in cursul judecdlii instanla nu este Jinut[ si dispund
arestarea preventivd pe o durati de maximum 30 de zile, putdnd dispune arestarea inculpatului pe o perioadd mai mare, dar care sd nu dep6geasc6 60 de zile. Durata mdsurii arest[rii preventive se calculeazd, potrivit art. 188 C.proc.pen.r), de la data emiterii rnandatului, cdnd arestarea a fost dispusd dup[ ascultarea invinuitului sau inculpatului, sau in lipsa invinuitului sau inculpatului relinut care nu a putut fi adus in fa{a judecdtorului din cauza stirii sindtdlii sale, a unei cauze de forp majord sau a stbrii de necesitate. Cdnd arestarea a fost dispusd in lipsa invinuitului sau inculpatului care se sustrage, este dispdrut sau se afld in strdinitate, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare. c) Aspecte procedurale. (i) Arestarea preventivd a invinuitului in cursul urmiririi penale.

Potrivit art. 146 C.proc.pen., propunerea de arestare preventivd a invinuitului se inainteazd instanfei cdreia i-ar reveni competenla sdjudece cauza in fond sau instanlei corespunzitoare in grad acesteia in a cdrei circumscrip{ie se afl[ locul de definere, locul unde s-a constatat siv6rgirea faptei prevlzute de legea penali ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz6 sau supravegheazd urm[rirea penald. Dacd sunt indeplinite condiliile enumerate mai sus, procurorul care efectueazl sau supravegheazi urmdrirea penald intocmegte propunerea motivatd de luare a mdsurii arestdrii preventive a invinuitului, pe care o inainteazd impreund cu dosarul de urmdrire penald instanlei competente. Chiar dacd mai mulli procurori efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penald intr-o anumitd cauzd,legea nu cere ca propunerea de arestare preventivd sd fie intocmitd 9i semnati de toli acegti procurori, judecdtorul fiind legal sesizat dac[ propunerea de arestare este intocmitd numai de o parte dintre acegtia. Apreciem cd referatul procurorului trebuie sd confind: motivarea indeplinirii condifiilor necesare pentru dispunerea arestdrii preventive cu ardtarea temeiurilor de fapt (fapta sau faptele de care este acuzat invinuitul), incadrarea juridicd a faptei, probele
Potrivit art. 188 C.proc.pen. ,,in calcularea termenelor privind mdsurile preventive, ora sau ziua de la care incepe gi cea Ia care se sffirgegte termenul intrd in durata acestuia".
r)

433

198

Dreptul la libertate qi la siguranja persoanei

din care renJltd presupunerea rezonabild cd invinuitul a shvdrgit infractiunea sau


infracfiunile de care este acuzat, existenla temeiului prevdzut de art. 148 C.proc.pen.,
caracterul necesar al masurii arestdrii preventive pentru buna desfrgurare a procesului penal gi proporlionalitatea intre mdsura privativd de libertate gi scopul urm[rit prin dispunerea acesteia. La prezentarea dosarului de cdtre procuror, pregedintele instanlei sau judecdtorul delegat de acesta frxeazd ziua gi ora de solu{ionare a propunerii de arestare preventivd, pAnd la expirarea celor 24 de ore de refinere, in cazul in care invinuitul este re{inut. Ziua gi ora se comunicd atAt apdrdtorului ales sau numit din oficiu, cdt 9i procurorului, acesta din urmd fiind obligat si asigure prezenla in fala judecdtorului a invinuitului refinut. Avocatul ales sau din oficiu al invinuitului trebuie sd aibd timpul gi inlesnirile necesare pentru studierea dosarului gi a propunerii de arestare preventivd, frrd ca prin aceasta sd se poati ajunge la o intdrziere nerezonabild a procedurii de solulionare a

propunerii.
Propunerea de arestare preventivd se solulioneazd in camera de consiliu de un singur judecdtor, indiferent de natura infracfiunii, cu participarea obligatorie a procurorului. invinuitul este adus in fala judecdtorului gi va fi asistat de apdrdtor, audierea sa fiind obligatorie, cu exceplia cazurilor prevdzute de art. 1491 alin. (6) C.proc.pen. gi art. 150

C.proc.pen. Dupd ascultarea invinuitului, judecitorul dd cuvAntul procurorului gi apdrdtorului invinuitului pentru dezbaterea, cu asigurarea exigenlelor de contradictorialitate, a propunerii de arestare formulatd de parchet, invinuitul avdnd ultimul cuvdnt. DeliberAnd asupra propunerii, in cazul in care constatd c5 sunt indeplinite condijiile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecitorul admite propunerea parchetului gi dispune arestarea preventivd a invinuitului pe o perioadd de maximum 10 zlle.inbaza incheierii motivate a judecdtorului se emite mandatul de arestare preventivdr). CAnd se dispune arestarea preventivi, judecdtorul incunogtinteaz[ despre misura luatd, in termen de 24 de ore, un membru al familiei invinuitului ori o alt6 persoand pe care o desemneazd invinuitul, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care invinuitul este minor, se incunogtin\eazdintermen de24 deore de la luarea mdsurii arestdrii pdrinfii, tutorele, persoana in ingrijirea sau sub supravegherea cdreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneazd acesta gi serviciul de probajiune de pe l6ngd instanla cireia i-ar reveni competenla sd judece cauza in prima instan![, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in situafia in care nu sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecdtorul dispune respingerea propunerii de arestare preventivd. Cu toate acestea, dacdjudecdtorul constatd cd arestarea preventivi nu este necesari sau proporlionald cu scopul urmdrit sau c[ nu sunt satisfEcute cerinlele art. 148 C.proc.pen., dar cd in cauzd sunt intrunite condi{iile prevdzute de arl. 145 C.proc.pen.
Potrivit art. 146 alin. (10) C.proc.pen., ,,mandatul cuprinde in mod corespunzdtor menliunile I alin. (3) lit. a)-c), e) 9i j), precum gi numele gi prenumele invinuitului gi durata pentru care este dispusl arestarea preventivd a acestuia".
ardtate in art. 15
r)

434

Condifiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitA de libertate

r98

sau 145r C.proc.pen., respinge propunerea de arestare preventivb gi poate dispune misura oblignrii de a nu pdr[si localitatea sau pe aceea de a nu plrdsi tara. Potrivit art. 309 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen. este obligatorie intocmirea minutei in doud exemplare originale. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezenli, 9i de la comunicare, pentru cei lipsd. Dacd mdsura arestdrii preventive a fost luatd fatd de un invinuit in a carui ocrotire se afl6 un minor, o persoand pusd sub interdicfie, o persoand cdreia i s-a instituit curatela ori o persoand care datoritd vdrstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, judecdtorul care a dispus mdsura are obliga{ia de a ingtiinfa autoritatea competent[ in vederea luSrii mdsurilor de ocrotire.

(ii) Arestarea preventivi

invinuitului de cdtre instanfa

de judecatd.

Aceastd situalie vizeazdipotezainfracliunilor de audien!6 pentru care legea prevede numai pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Pentru a dispune arestarea invinuitului ar trebui sd fie intrunite condiliile prevdzute

deart.146C.proc.pen. analizatemaisus,pregedintelecompletuluidejudecat[emi16nd
mandatul de arestare. Procesul-verbal de constatare a infracfiunii de audienJd intocmit de cdtre instanla este considerat in mod tradilional cd are natura juridicd a unui act de incepere a urm[ririi penale fafd de autorul infracfiunii, care astfel dobAndegte calitatea de invinuit, nefiind nevoie gi de emiterea unei incheieri ulterioare prin care sd se dispund inceperea

urmdririi penale,
Considerdm cI aceastd concluzie ce se desprinde din interpretarea dispozifiilor art, 299 C.proc.pen. pune instanfa in situalia de a exercita gi funclia de acuzare in acelagi timp cu funclia de judecat[, ceea ce reprezinti o incdlcare a principiului separdrii funcfiilor judiciare. Nu existd nicio raliune suficientd pentru care procurorul care participd la gedinla dejudecatd sd nu se sesizeze din oficiu cu privire la sdvdrgirea infracliunii de audien![ gi sd dispund el insugi prin rezolufie inceperea urmaririi penale cu privire la infracliunea de audien!6. Totodatd, art.299 alin. (2) C.proc.pen. permite aceleiagi instanle sd dispund arestarea preventivd a invinuitului. Or, in aceast[ situafie ne afldm din nou intr-un caz de incdlcare a principiului separaJiei funcliilor judiciare, intrucdt aceeagi persoand care exercit[ funclia de acuzare prin inceperea urmdririi penale indeplinegte gi funclia de instruc{ie prin posibilitatea dispunerii arestdrii preventive a invinuitului'). (iii) Arestarea preventivd a inculpatuluiinfaza urmdririi penale. Dacd sunt intrunite condiliile pentru a dispune arestarea preventivd procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare pena16, intocmegte propunerea motivatd de luare a mdsurii arestdrii preventive a inculpatului. Apreciem cd aceasta trebuie sd cuprindS: motivarea indeplinirii condiliilor necesare pentru dispunerea arestdrii preventive cu ardtarea temeiurilor de fapt (o descriere concisd a faptei sau a faptelor
r)

in acela$i

sens, a se vede

aN. Volonciu, A. fuculeanu, Codul de procedurd penalE comentat, 435

Ed. Hamangiu , 2007 , p. 67 .

198

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

de care este acuzat inculpatul), incadrarea juridicd a faptei, probele din care rezahd, presupunerea rezonabili cd inculpatul a slvArgit infracfiunea sau infracliunile de care este acuzat, temeiul prevdzut de art. 148 C.proc.pen., caracterul necesar al mdsurii arestdrii preventive pentru buna desftgurare a procesului penal gi proportionalitatea intre gravitatea infractiunii gi scopul urmbrit prin dispunerea mdsurii. Propunerea de arestare preventivd a inculpatului se inainteazd instantei cdreia i-ar reveni competenla sd judece cauzain fond sau instan{ei corespunzitoare in grad acesteia, in a cdrei circumscriplie se afla locul de de{inere, locul unde s-a constatat sdvdrgirea faptei prevdzute de legea penalS ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueazd sau supravegheazl urmbrirea penald, sub sancfiunea nulitdlii absolute a hotdrdrii pronunfate.

Cu ocazia prezentdrii dosarului de c6tre procuror, pregedintele instanfei sau judecitorul delegat de acesta fixeazd ziua gi ora de solufionare a propunerii de arestare preventiv6, pdnd la expirarea mandatului de arestare preventivd a invinuitului devenit inculpat sau, dacd acesta este refinut, pdnd la expirarea celor 24 de ore de refinere.
Ziua gi ora se comunicd atdt apdrdtorului ales sau numit din oficiu, cdt gi procurorulni, acesta din urmd fiind obligat sd asigure prezen{a in fala judecltorului a inculpatului arestat sau refinut. Avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie sd aibd timpul gi facilitetile necesare pentru studierea dosarului gi a propunerii de arestare preventiv[, fbrd ca prin aceasta s[ se poatd ajunge la o intdrziere nerezonabild a procedurii de solufionare a propunerii. Dacd ap[rdtorul ales al inculpatului nu se prezintl nejustificat in ziua gi la ora stabiliti de judecdtor gi nici nu asiguri substituirea, pleacd sau refuzd s[ efectueze apdrarea, organul judiciar ia mlsuri pentru desemnarea unui apdrdtor din oficiu care sd-l inlocuiascd, acordAndu-i timpul necesar pentru pregdtirea aplririi. Propunerea de arestare preventivb a inculpatului, care anterior a fost arestat ca invinuit, trebuie solufionati inainte de expirarea duratei arestdrii preventive dispuse anterior. Nu este necesar insd ca propunerea de arestare a inculpatului sd fie judecati inainte de expirarea duratei relinerii. in acest caz, judecltorul va constata cd a expirat durata m[surii relinerii gi cd inculpatul se afl6 in stare de libertate gi va continua solu{ionarea propunerii de arestare. in situa{ia in care inculpatul este liber, se impune
citarea acestuia.
Propunerea de arestare preventivd se solufioneazd,in camera de consiliur) (audience

de cabinet) de un singur judecdtor, indiferent de natura infracfiunii, cu participarea obligatorie a procurorului, a inculpatului gi a ap[rItorului acestuia.
l) in urma modificdrii Codului de procedur[ penalE francez prin Legea nr.2007-291 din 5 martie 2007 a fost stipulat principiul publicitAlii dezbaterilor ocazionate de luarea misurii arestdrii preventive a inculpafilor majori in scopul asigurdrii unei mai bune protec{ii persoanei cu privire la care se solicita luarea mdsurii preventive. Pentru o analizd detaliatd, a se vedea B. Bouloc, Procddure p6nale, op. cit., p.678; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit.,869, precum gi rapoartele intocmite de Fr. Zoucchettopentnr Senat, respectiv Ph. Houillon, pentru Adunarea Nalional[, cu privire la aceastE lege, disponibile pe site-ul www.legifrance.fr.

436

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitE de

libertate

198

in cazul in care legea impune necesitatea unui complet specializat fa!5 de natura infrac{iunii (de exemplu, infracfiunile de corupfie) sau de persoana invinuitului (de pildd, un minor), considerdm cI judecdtorul care solulioneaztr propunerea de arestare preventivd trebuie s5 fie specializat in materia respectivdr). Nerespectarea regulii specializdrii nu atrage nulitatea absolutd a hotbrdrii pronuntate de un judecdtor din cadrul instanlei competente (sau a secfiei penale a instanfei competente) care, degi ,,nespecializat", satisface cerinlele de independentd gi imparfialitate, dar poate ridica
problema rdspunderii disciplinare a magistratului.

Propunerea de arestare preventivd se solufioneazd in lipsd, c6nd inculpatul afl[ in stare de re[inere sau de arestare potrivit art. 146 C.proc.pen. gi din cauza stdrii sinStdfii ori din cauzd de forfi majord sau stare de necesitate nu poate fi adus in fala judecdtorului, sau cind este dispirut, se afltr in strdindtate ori se sustrage de la urmirire sau de la judecatd. in aceste situatii, ce trebuie temeinic justificate, este
se necesar[ citarea inculpatului la sediul consiliului local in a cdrui razdteritorialb a fost sIvdrgitd infracfiunea, iar prezenfa apdritorului sdu ales sau desemnat din oficiu este obligatorie, acestuia urmdnd a i se da cuvdntul pentru a formula concluzii in legdturd cu propunerea de arestare preventivd, in vederea respectErii dreptului la apdrare efectivd al inculpatului gi a principiului contradictorialita{ii dezbaterii propunerii de arestare

preventivd a inculpatului. Potrivit art. 5l alin. (4) C.proc.pen., formularea unei cereri de recuzare a judecdtorului desemnat sd solufioneze propunerea de arestare nu il impiedicd pe acesta sd se pronunte asupra propunerii. Invocarea unei excep{ii de neconstitufionalitate a dispoziliilor legale ce reglementeazd condiliile in care se dispune arestarea preventivd a inculpatului sau a procedurii de judecare este inadmisibild, intrucdt nu este formulatd in fafa unei instantei, ci a judecdtorului desemnat sd solu(ioneze propunerea de arestare preventiv62). Potrivit art.29 alin. (l), (a) qi (5) din Legea nr.4711992 privind organizarea 9i funcJionarea Curfii Constitulionale3), aceasta decide asupra excep{iilor ridicate in fafa instanfelorjudecdtoregti privind neconstitufionalitatea unei legi sau ordonan{e ori a unei dispozilii care are leglturd cu solulionareacauzei in orice fazd a litigiului. Sesizarea Cu(ii Constitulionale se dispune de cdtre instanfa in fala cdreia s-a ridicat excep]ia de neconstitufionalitate, printr-o incheiere, iar pe perioada solufiondrii excepfiei jud ecarea
cauzei se suspendd. Potrivit arL.23 alin. (4) din Constitufia Romdniei, arestarea preventivd se dispune de judecdtor gi numai in cursul procesului penala). Conform art. 136 alin. (5) C.proc.pen.
l)
2)

in acelagi sens, a se vedea Gh. Radu, op. cit., p. 204. A se vedea C.A. Iagi, decizia penald nr. 4412006, disponibild pe site-ul www. just.ro.

RepublicatE in M. Of. nr. 643 din 16 iulie 2004. in acest sens, prin art. II din O.G. nr. lO9/2003 privind modificarea Codului de proceduri penalS (publicat6 in M. Of. nr. 784 din 26 octombrie 2003, aprobatd prin Legea nr. 15912004 publicati in M. Of. nr. 45 I din 20 mai 2004) se aratd cd ori de c6te ori in Codul de proceduri penalE 9i in alte legi cu dispozilii de procedurd penalS termenul de ,,instan[d" se referd la perchezitia domiciliard sau la dispunerea arestErii preventive, acesta se inlocuiegte cu termenul
a)

3)

de,judecdtor".
437

198

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

mesura arestdrii preventive poate fi luatd de judecdtor, iar potrivit art. l49t alin. (9) C.proc.pen., judecdtorul admite sau respinge propunerea de arestare. Legiuitorul romdn utilizeazd astfel doui nofiunir): instanfa de judecata2)(funclia de judecatd) gi judecdtorul,3) atribuindu-i acestuia din urma unele competente asemAnetoare judecdtorului de libertafi din alte legislafii (funcfia de instrucfie).

Prin urmare, numai excepfia de neconstitufionalitate ridicatd in fala unei instante ce exercit[ competenle specifice in persoanei penali, poate conduce la aplicabilitatea materia libertA$i in faza de urmdrire /, ",rdispozitiilor art. 29 alin. (l), (4) 9i (5) din Legea nr. 4711992, de naturd a atrage inaintarea excepfiei la Curtea Constitulionald gi suspendarea solufion6rii cauzei. De lege ferenda apreciem cd trebuie abrogatd prevederea legald privind efectul suspensiv al exceptiei de neconstitulionalitate invocate chiar in fa{a unei instan{e judecdtoregti in vederea inleturArii eventualelor abuzuri de drept procesual. Deliberdnd asupra propunerii, judecdtorul, in cazul in care constatd cd sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, admite propunerea parchetului gi dispune arestarea preventivd a inculpatului pe o perioad[ de maximum 30 de zile. in cazul in care inculpatul a fost anterior relinut, arestarea se dispune doar pentru zilele care au rimas dupd scdderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior privat de libertate. in baza incheierii judecdtorului se emite mandatul de arestare preventiv[a). Dacd prin aceeagi hot[rdre s-a dispus arestarea mai multor inculpafi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.
de

judecati, nu 9i cea ridicat5 in fafa unui judec[tor

r) De exemplu, potrivit art. 136 alin. (4) C.proc,pen., mdsurile prevdzute in art. 136 alin. (l) lit. b) gi c) (obligarea de a nu pdr[si localitatea sau fara) se pot lua de procuror sau de judecitor, in cursul urmdririi penale, gi de instanta de judecatd, in cursul judecdlii. Sau potrivit art. 153

C.proc.pen.: ,,(l) Dacd cel arestat ridicd obiecfii in contra executdrii mandatului numai in ceea ce privegte identitatea, este condus in fata instanlei locului unde a fost gesit, care, dacd este necesar, cere relafii judecdtorului, care a emis mandah.rl. (2) Pdne la rezolvarea obiecliilor, instan{a, daci apreciazd cd nu existl pericol de dispari{ie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cdreia s-a executat mandatul. (3) Daci instanla constat6 cd persoana adusd nu este cea ardtatd in mandat, o pune imediat in libertate, iar dac6 constat6 cd obiecliile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedAndu-se potrivitart. l52alin. (3). in cazurile prevdzute in alin. (l)-(3), instanla dispune prin incheiere, ce se trimite gi judecdtorului care a emis mandatul."

') in cazul luirii sau revocErii liberdrii provizorii [art. 1602" C.proc.pen. sau art. 16010 alin. (2) C.proc.pen.l, relinerii coresponden{ei [art. 98 alin. (l) C.proc.pen.]; pldngerii impotriva ordonanlei procurorului prin care se dispune luarea mdsurii obligdrii de a nu pir6si localitatea
[art. 140'zalin.
3)

(l)

C.proc.pen.].

in cazul ludrii mIsurii arestbrii invinuitului sau inculpatului, a prelungirii mbsurii arestbrii preventive fart. 146 alin. (4) C.proc.pen., art. l49talin. (4) C.proc.pen.9i art. 159 alin. (2) C.proc.pen.], interceptdrilorcomunicirilor [art.9| alin. (l) 9i (3) C.proc.pen.], al perchezi{iei [art. 100 alin. (3) C.proc.pen.].
a) Potrivit art. l5 I alin. (3) C.proc.pen., ,,in mandatul de arestare trebuie sd se arate: a) instanfa care a dispus luarea m6surii arestdrii inculpatului; b) data gi locul emiterii; c) numele, prenumele gi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului,

prevdzute in art. 70, gi codul numeric personal; e) ardtarea faptei ce formeazd obiectul inculpirii gi denumirea infracliunii; f) incadrareajuridic6 a faptei gi pedeapsa prevdzutd de tege; g) temeiurile

438

Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate

198

Cdnd se dispune arestarea preventivd, judecdtorul incunogtinleazd despre mdsura luatd, in termen de24 de ore, un membru al familiei inculpatului ori o alti persoand pe care o desemneaztr inculpatul, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care cel arestat este cetifean strdin, apreciem ci, in acord cu dispoziliile art. 12 gi art. 13 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E.r), acesta are dreptul de a incunogtinla sau de a solicita incunogtinfarea oficiului consular sau a misiunii diplomatice a statului al cdrui cetd{ean este. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (2) din Propunerea de Decizie-cadru inculpatul poate beneficia de asistenta unei organiza{ii intemalionale umanitare, dac6 nu poate s6 beneficieze de asistenla autoritdlilor consulare din fara sa de origine. in situalia in care inculpatul este minor, se incunogtin[eazdintermen de 24 de ore de la luarea misurii arestdrii pdrinfii, tutorele, persoana in ingrijirea sau sub supravegherea cdreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneazd acesta gi serviciul

de probafiune de pe lAngd instanfa cdreia i-ar reveni competenfa sd judece in prima instanfd cauza, consemnAndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care nu sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecitorul dispune respingerea propunerii de arestare preventivd. Cu toate acestea, dacdjudecdtorul constatd cd arestarea preventivd nu este necesari sau proporfionald cu scopul urmdrit sau cd nu sunt satisfbcute cerinfele art. 148 C.proc.pen., dar ci in cauzd sunt intrunite condiliile prevdzute de art. 145 C.proc.pen. sau 145r C.proc.pen., respinge propunerea de arestare preventivi gi poate dispune mdsura obliglrii de a nu pdrdsi localitatea sau pe aceea de a nu pdr6si fara. Potrivit art. 309 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., este obligatorie intocmirea minutei in doud exemplare originale. inalta Curte de Casalie qi Justilie a ardtat2) cd minuta leagd judecdtorul sau instanla gi constituie o garanlie cd la redactarea incheierii nu se va omite, adiuga sau schimba ceva privind solufia gi, de aceea, in special in cazul incheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre incheierile prin care judec[torul sau instanla se pronunfd asupra mdsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberdrii sd fie consemnat intr-o minut6. in lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberdrii gi nici asupra modului in care au fost respectate dispoziliile relative la compunerea completului de judecati, dispozi{ii prevdzute sub sancliunea nulitAfi absolute, potrivit art.l97 alin. (2) C.proc.pen. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd.
concrete care determind arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde trmeaz6, a fi detinut cel arestat; j) semndtura judecdtorului". ') Disponibil6 pe site-ul http://eur-lex.europa.eu. 2) A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XVII/2005 (M. Of. nr, 119 din 8 februarie 2006). Pentru o analizd detaliati a se vedea $. Pistol, Necesitatea intocmirii minutei incheierii in materia mdsurilor preventive Ei sanc{iunea neintocmirii acesteia, in Dreptul nr. 312006,

p.227-234. 439

198

Dreptul la libertate gi la siguranta persoanei

in vederea executdrii mandatului de arestare preventivb emis in lips6, organul de polifie poate p[trunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane ftrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice ftrd invoirea reprezentantului
legal al acesteia.
De indatd ce este privat de libertate, inculpatul arestat in lipsd este adus in fa{a unui judecltor care procedeazl la audierea sa. Dacd cel arestat ridicd obiecfii in contra executlrii mandatului numai in ceea ce privegte identitatea, este condus in fala instanfei locului unde a fost gdsit, care, dace este necesar, cere relafii judecitorului care a emis mandatul. in vederea evitdrii unei privdri arbitrarii de libertate, pdnd la rezolvarea obiecfiilor instanfa, dacd apreciazl c[ nu existd pericol de disparilie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cdreia s-a executat mandatul. Dacd instanfa constatd cd persoana adusd nu este cea aritatd in mandat, o pune imediat in libertate, iar in cazul in care constatii cd obiecfiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului. in ambele cazuri instanfa se pronunfd prin incheiere definitivd. Dacd mdsura arestlrii preventive a fost luatd fap de un inculpat in a cdrui ocrotire se afl6 un minor, o persoanS pusd sub interdicfie, o persoand clreia i s-a instituit curatela, ori o persoand care datoritd vArstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, judecltorul care a dispus misura are obligatia de a ingtiinfa autoritatea competent[ in vederea ludrii mdsurilor de ocrotire. (iv) Arestarea inculpatului in cursul judecdtii. Procurorul poate solicita instanfei, prin rechizitoriu sau prin cerere formulatd in cursul judecdlii, luarea fafa de inculpat a m[surii arestdrii preventive dacd sunt intrunite condifiile necesare pentru a dispune privarea de libertate. in cursul judecblii (primi instan!6, apel, recurs) instanla poate din oficiu sd supund dezbaterii pdrlilor gi procurorului necesitatea ludrii mdsurii arestdrii preventive a

inculpatului. Chiar gi in cazul in care judecata in apel sau in recurs se desfEgoard ca urmare a c[ii de atac formulate de inculpat, apreciem c6, fa16 de scopurile urm[rite la dispunerea mlsurii preventive privative de libertate, nu s-ar putea considera cd existd un impediment impotriva ludrii mdsurii arestlrii preventive, nefiind aplicabil in acest context principiul non reformatio in peius. Astfel, dacd inculpatul exercitf, presiuni asupra martorilor sau a pdrfilor vdtimate pentru a-gi schimba declara{iile date anterior in cauzd, sau incearcd influenlarea unui expert, ori incalcb cu rea-credin!5 obligafiile impuse cu ocazia ludrii misurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea, gi sunt indeplinite gi celelalte condilii enumerate mai sus pentru dispunerea privdrii de libertate (in special cea a necesit5fii $i propo(ionalitdfii mdsurii cu scopul urmdrit), instanla de apel sau
recurs, chiar in calea de atac exercitatd de inculpat, poate dispune arestarea sa. De asemenea, instanfa este obligat[, potrivit art. 350 alin. (l) C.proc.pen. sau art. 383 alin. (lr) C.proc.pen., sd se pronun{e asupra ludrii mdsurii arestdrii preventive. Pentru a se putea dispune arestarea preventivd a inculpatului in cursul judecdlii, trebuie sd fie intrunite aceleagi condilii, ca gi in cursul urmdririi penale. Dacd inculpatul a mai fost anterior arestat in aceeagi ca\zd, in cursul urmdririi penale sau al judecdlii, 440

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licil6 de


se poate

libertate

198

dispune din nou aceasta mdsurd, chiar gi pentru aceleagi temeiuri, numai dacd au intervenit elemente noi care fac necesard privarea sa de libertate. in situalia in care m[sura arestirii preventive se dispune pentru aceleagi temeiuri prevdzute de art. 148 C.proc.pen. pentru care anterior inculpatul a mai fost privat de libertate, instan{a trebuie sd acorde o deosebit[ atenfie motivdrii caracterului necesar al mdsurii arestdrii preventive pentru buna desfbgurare a procesului penal, precum gi ineficien{ei altor

misuri preventive. in aceastd ipotezd considerlm ci elementele noi trebuie sd demonstreze in mod determinat c[ luarea mdsurii arestdrii preventive pentru aceleagi temeiuri se invedereaz[ a fi unicul mijloc apt a conduce la atingerea scopurilor stipulate de acestea. Dreptul la apirare al inculpatului prin propria persoanl sau prin apiritor trebuie

prilejul dezbaterii arestdrii. in cursul judecSlii in primd instanfd, judecdtorul se pronun!6 prin incheiere asupra stdrii de arest, intocmirea minutei fiind obligatorie sub sancfiunea nulitAili absolute. in cazurile prevdzute de art.350 alin. (l) C.proc.pen. sau de art.383 alin. (lr) C.proc.pen., instanfa se pronun{d prin sentinld, respectiv decizie. Chiar dacd instanlei
ga:rantat cu

ii incumbd

aceastd obligalie, apreciem cdinfaza dezbaterilor luarea mdsurii preventive trebuie sd fie pusi in disculia pd4ilor gi a procurorului. incheierea prin care se dispune arestarea preventivi sau prin crare se respinge cererea parchetului de a se dispune arestarea preventivd poate fi atacatd separat cu recurs in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenli, gi de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. Sentinfa primei instanle prin care se dispune arestarea preventivd inbaza art. 350 alin. (l) C.proc.pen. sau decizia instanlei de apel prin care se dispune privarea de libertate inbaza art. 383 alin. (lr) C.proc.pen. sunt executorii gi pot fi atacate cu apel, respectiv recurs, care nu suspendd dispozilia instanfei. Instanfele de control judiciar au obligalia de a verifica in cel mult 60 de zile de la punerea in executare a m[surii legalitatea gi temeinicia acesteia.

2.4. Privarea de libertate a unui minor


199. Privarea legald de liberlate a unui minor penlru educarea sa sub supraveghere. 200. Privarea legald de liberlate a unui minor in scopul aducerii sale in fala auloritdlii competente.

Nici Convenfia europeand gi nici jurisprudenla Curlii Europene (care este destul de redusd in aceastd materie) nu dau o definilie minorit6lii, aceastd competenld revenind
statelor. Totugi, Curtea Europeand a dat nofiunii un sens autonom, raport6ndu-se in general la implinirea vdrstei de l8 ani.

in acelagi sens, Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei, prin Rezolulia nr. (72)29 din 19 septembrie 1972D, a recomandat statelor membre reducerea vdrstei
r)

Disponibil6 pe site-ul wwv.coe.int. 441

199

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

de la care o persoand poate fi consideratd cd are capacitate juridicd deplind de la 21 de ani la 18 ani. Articolul 5 parag. 2 lit. d) din Convenfia europeand reglementeazi doud cazuri de privare de libertate a minorilor, gi anume:

199. Privarea legaltr de libertate a unui minor pentru educarea sa sub supraveghere. Privarea de libertate trebuie in acest cazsdvizeze educafia sub supraveghere a minorului dispusd de cdtre o autoritate competentdr). Astfel, in cauza Bouamar contra Belgiei2), Curtea Europeand a ardtat cd legalitatea privarii de libertate a minorului de l6 ani presupune conformitatea acesteia cu dreptul intem, dar 9i cu scopurile prevdzute in art. 5 parag. L in acest sens, intemarea minorului intr-un penitenciar nu incalc[ prevederile art. 5 parag. lit. d), chiar dac[ aceasti internare nu este de naturd s[ asigure de indatd educafia supravegheatd a minorului. Astfel cum rezult[ din prepozilia ,,pentru", privarea de libertate prevdzutd de art. 5 parag. lit. d) constituie un mijloc de a asigura plasarea persoanei minorului sub educafie supravegheatd, dar aceasta nu inseamnd cd minorul trebuie sd beneficieze de ea imediat. in aceastd ipotezd, privarea de libertate trebuie sd conducd la aplicarea efectivd, in cel mai scurt termen, a unui regim special - deschis sau inchis - care sd aib[ suficiente resurse pentru a asigura scopul educativ. in cauz6, Curtea Europeand a constatat c6 la momentul priv[rii de libertate a minorului (in total 119 zile) in Belgia nu exista un centru inchis in vederea plasdrii

minorilor cu grave tulburlri de compoftament. Astfel, s-a apreciat cd plasarea minorului intr-o inchisoare, in regim de izolare virtuale gi fbrb a beneficia de asistenli din partea unui personal calificat, nu poate fi consideratd o mdsurd ce urmdregte un
scop educativ3).

in decizia de admisibilitate pronunf atdin cauza Koniarska contra Marii Britaniial, Curtea Europeanf, a arltat ci in contextul privdrii de libertate a minorilor, notiunea de ,,educafie supravegheatd" nu trebuie echivalata in mod rigid cu educalia primit6 la orele de clasd din sistemul de invdfdmdnt. Chiar dac[ minorul privat de libertate a depdgit vdrsta pentru care legislalia prevede caracterul obligatoriu al invd{dmdntului, dispoziliile art. 5 parag. I lit. d) din Convenfia europeand i9i gdsesc aplicabilitatea, intrucdt se referd la privarea de libertate a minorului, iar nu la privarea de libertate a persoanei pentru care invdfdmAntul este obligatoriu. in cazul unui minor aflat in grija autoritatii, educalia supravegheatd trebuie sd imbrace mai multe aspecte ale exercitdrii de cdtre autoritefi a drepturilor pdrintegti in scopul asigurdrii protec[iei minorului.

injurisprudenla CEDO privarea de libertate in acest caz nu este condifionati de sdvdrgirea unei fapte antisociale de cdtre minor. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 februarie 1988, in cauza Bouamar contra Belgiei,
parag. 50.
r)

r)

a)A

Ibidem, parag.56. se vedea CEDO, deciziz din 12 octombrie 2000, in cauza Koniarska contra Marii

Britanii. 442

Conditiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licit6 de

libertate

200

De asemenea, in cauza D.G. contra lrlandeir), Curtea Europeand a considerat cd privarea de libertate a unui minor intr-o institulie in care se executau pedepse penale gi in care minorul nu putea beneficia de sprijinul autoritdtilor in vederea reeducdrii, nu este compatibild cu exigenfele art.5 parag.l lit. d).

legali de libertate a unui minor in scopul aducerii sale in fafa competente. in doctrin62) s-a ardtat cb in acest caz privarea de libertate se dispune pentru ca un minor sd fie adus in fafa instantei, nu pentru a fi dezbdtut[ o acuzalie penald, ci pentru a garanta indepdrtarea lui dintr-o ambianld ddundtoare. Nu este aplicabil acest caz de privare de libertate in materia arestdrii preventive a minorului, care se poate dispune numai in temeiul art. 5 parag. I lit. c) din Conventia europeand. Agadar, nu este necesarb existenla unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni. Nefiind aplicabile dispozifiile art. 5 parag. I lit. c), nu se poate analiza in aceastd materie nici termenul rezonabil al privdrii de libertate prin
200. Privarea

autoritlfii

raportare la art. 5 parag. 3. Cu toate acestea, in cadrul unui proces penal se poate dispune privarea de libertate a minorului pe perioada necesarb efectubrii unor investiga[ii psihiatrice gi intocmirii unui raport de expertizd pebaza cdruia sd se dispund o solufie in cauzd3). tn dreptul procesual penal romAn acest caz de privare de libertate nu prezintd relevan!6 practicd, intrucdt privarea de libertate a minorului prin intemarea sa intr-un centru de reeducarea) sau intr-un institut medical-educativ5) este dispusd in temeiul unei hotdr0ri de condamnare definitive prin care a fost stabilitd vinovdfia acestuia gi i s-a aplicat o sancliune de drept penal, ceea ce vizeazd ipoteza prevdzutd de art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand. in vederea asigurdrii educdrii sub supraveghere a minorului art. 3l alin. (4) din Legea nr. 27512006 stipuleazd ci este interzisl transferarea in penitenciare, pentru o perioadd mai mare de 5 zile, a minorilor care executd mlsura educativi a intern[rii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ. Dispozifiile speciale din materia relinerii sau arestf,rii preventive vizeazd situafia existenfei unor suspiciuni rezonabile cu privire la slvdrgirea unei infracfiuni de c6tre minor, ipotezd acoperitf, de prevederile art, 5 parag. I lit. c) din Convenfia europeand.

A se vedea CEDO, hotdr6rea din 16 februarie 2002, in cauza D.G. contra lrlandei, parag, 8l-85. 2) A se vedea -/. E.S. Fawcett, op. cit., p. 90. r)A se vedea Comisia Europeand, decizia din 14 decembrie 1979, in cauza X contra
Elvefiei. a) Potrivit art. 104 C.pen., ,,(l) Mdsura educativd a internirii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducdrii minorului cdruia i se asiguri posibilitatea de a dobdndi invdfdtura necesarb gi o pregdtire profesionald potrivit cu aptitudinile sale. (2) Mdsura intemdrii se ia fali de minorul in privinfa cdruia celelalte mdsuri educative sunt neindestuldtoare." 5) Potrivit art. 105 C.pen., ,,Mlsura internlrii intr-un institut medical-educativ se ia fa{a de minorul care, din cauza stErii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical gi de un regim special de educafie". 443

r)

201-202

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

2.5. Privarea de libertate a unei persoane susceptibile s[ transmitl o boall contagioasd, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond
201. Standardul etropean de proteclie. 202. Privarea de libertate a persoanei susceptibile sd tt'ansmild o boald contagioasd. 20i. Privarea de libertate a unui alienal mintal. 204. Privarea de libertale a alcoolicilor Si toxicomanilor 205. Privarea de liberlate a vagabonzilor 206. Dreptul romdn. Inlernarea medicald.

201. Standardul european de protecfie. Degi prevederile art. 5 parag, I lit. c) fac referire la mai multe categorii de persoane, se poate stabili o legdturd intre acestea, intrucdt privarea lor de libertate poate fi dispusb fie in scopul acordArii tratamentului medical, fie pe considerente legate de politicile sociale, ori avdndu-se in vedere atdt temeiuri medicale, cdt gi socialert. Rafiunea pentru care Convenfia europeand permite privarea de libertate a persoanelor susceptibile sd transmitd o boald contagioasd, a alienafilor, a alcoolicilor, a toxicomanilor sau a vagabonzilor nu constb doar in pericolul pentru siguranla publicd pe care il reprezint[ aceste persoane vulnerabile, ci gi in faptul cd propriul interes al acestora poate impune necesitatea intemdrii lor2). Mdsura poate fi dispusi fie de instanfd. fie de o autoritate administrativd, in acest caz fiind necesard intervenfia ulterioard a unei instanfe in confonnitate cu dispoziliile art. 5 parag. 4 din Conven{ia
europeands).

in privinla protec{iei oferite de art. 5 parag. I lit. e) din Convenfia europeanE, jurisprudenla Curfii Europene vizeazd preponderent internarea aliena[ilor mintali, celelalte
ipoteze aplrdnd destul de rar. in toate cazurile instan{a europeand nu definegte categoriile de persoane ce pot fi private de libertate in tcmeiul art. 5 parag. I lit. e), llsdnd statelor o anumitd marjd de apreclere. 202. Privarea de libertate a persoanei susceptibile str transmitl o boali contagioasfl.r) Curtea Europeand, analizdnd situalia privdrii de libertate a unei persoane internate intr-un spital pentru a se preveni infestarea altor persoane cu virusul HIV, a apreciats) cd analiza legalithlii privlrii de lihertate trebuie raportatd la urmdtoarele
se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, inP. van Dtjk, F. Van HooJ A. Van Rijn, I'. 7.waak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights,

l)A

op. cit., p. 477 . 2) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 98; CEDO, hotdrArea din 20 februarie 2003, in cauza Hutchison Reid contra Marii Britanii,

parag.5l.
3)
a)

se vedea CEDO, hotirdrea din 25 octombrie 1990,

in

cauza Keus contra Olandei,

parag.20.
Pentru o analizd detaliati a instiruliei, a se vedea T. Douraki,La Convention europdenne I'homrne et le droit d la libertd de certains malades et marginaux, Librairie G6n6rale de Droit et de Jurispmdence, Paris, 1986. 5) A se vedea CEDO, hotlrdrea din 25 ianuarie 2005, in cauza Enhorn contra Suediei, parag. 34-56.
des droits de

444

Condiliile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

libertate

203

criterii esenfiale: dacd rlspdndirea bolii este periculoas[ pentru s[nltatea gi siguranfa publicd gi dacd privarea de libertate a persoanei infectate constituia ultima misuri ce putea fi luatd pentru atingerea acestui scop, in cazul in care luarea unei mdsuri mai pu{in severe putea fi consideratb insuficienti pentru garantarea interesului public. in cauzi-, Curtea Europeanl a constatat o incdlcare a art. 5 parag. I lit. e), nefiind satisfdcute criteriile de mai sus, in lipsa oriclrei probe cu privire la infestarea vreunei persoane de citre reclamant dupd momentul in care acesta a aflat c6 este seropozitiv, precum gi fa{6 de lipsa intenfiei cu privire la contaminarea paftenerului sdu inainte de momentul cunoagterii faptului c[ era puftetor al virusului HIV.
203. Privarea de libertate a unui alienat mintal. Curtea Europeand a ardtat cd noliunea de ,,alienat" nu este susceptibild de o interpretare definitivS, intrucdt sensul sdu nu inceteazd, sd evolueze, in pas cu progresele cercetdrii psihiatrice, cu suplefea crescAndd a tratamentului gi cu schimbdrile atitudinii comunitSlii fap de bolile mintale, in special printr-o mai mare infelegere a problernelor bolnavilor in cauzir), Astfel, sunt stabilite pentru aprecierea juridicd a bolii mintale, doui criterii importante: concepfia psihiatrici despre boala mintalS gi atitudinea, infelegerea problemelor
psihice de cdtre comunitate2). Potrivit jurisprudenfei constante a Curfii de la Strasbourg3), o persoand nu poate fi privatd de libertate intrucdt este consideratd alienat[ mintal decAt dacd sunt indeplinite cel pulin urmdtoarele trei condifii: in primul rind, alienarea mintali trebuie sd fi fost

probatd printr-o expertizd medical5 obiectivd;

in al doilea rdnd, tulburarea mintald

trebuie si aibd un asemenea caracter sau amploare incAt sI legitimeze intemarea; gi, in al treilea rdnd, intemarea nu se poate prelungi in mod valabil fdr6 persistenla acestei

tulburdri.

in doctrinda) s-a relevat cd prin expertizd medicald trebuie si se in{eleagd examinarea persoanei de cltre un medic specialist. Nofiunea de expertizl obiectivi presupune, in mod esen{ial, cd certificatul ce atestd necesitatea privdrii de libertate in scopul tratamentului trebuie sd fie detaliat, rnotivat gi s[ confin[ elemente certe care sd probeze necesitatea acestei mdsuri. Mai mult, trebuie sd existe o legdturi intre temeiul in baza c[ruia se dispune privarea de libertate 9i locul, precum 9i condiliile de detenfie. in principiu, privarea de libertate a unui alienat mintal nu poate fi legald decdt dacd este efectuatd intr-un spital, clinicl

r'

r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 19'79,in cauza Winterwerp contra Olandei, parag.37. 2) A se vedeaP. Bernardet, Th. Douroki, C. Vaillant, Psychiatrie, droits de l'homme et d6fense

des usagers en Europe, Ed. Eres,

se vedea: CEDO, hotdrArea din 24 octombrie 1979, in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 39; CEDO, hotdrdrea din 24 octombie 199'l , in cauza Johnson contra Marii Britanii, parag. 60; CEDO, hotdrdrea din 5 octombrie 2000, in cauza Varbanov contra Bulgariei, parug.45; CEDO, hotErdrea din l4 decembrie 2006, in cauza FjlLcontra Romdniei, parag. 57. a) A se vedea P. Bernardet, Th. Douraki, C. Vaillant, op.ffif,1i.227.

r)A

2002,p.225.

445

203

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

sau o alt6 asemenea institulie, iar nu intr-o inchisoare sau in alt spafiu unde tratamentul

gi terapia de care are nevoie alienatul mintal nu sunt disponibilerl. in materia interndrii medicale, in cazuri urgente, a unei persoane alienate, statele contractante dispun de o marj[ de apreciere mai larg[ in privinla formei gi procedurii ce trebuie urmate. in modul acesta, se admite cb in cazuri urgente sau cdnd o persoand este arestatd din cauza comportamentului sdu violent, un asemenea aviz medical sd fie oblinut imediat dupd arestare. in toate celelalte cazuri este indispensabild o consultare

prealabild. in lipsa altor posibilitdfi, de exemplu, din cauza refuzului persoanei de a se prezenta la un examen medical, trebuie cel pufin sd se ceard evaluarea unui medic specializat, in caz contrar neput6ndu-se susline cd starea de alienare mintald a fost
probatSz).

in

caura

Filip contra RomAniei3), Curtea Europeand a constatat cd reclamantul

a
a

fost internat intr-un spital psihiatric pe o perioadd nedeterminatd, prin ordonanfd

procurorului ,frrd a exista un aviz medical prealabil din partea vreunui medic. MSsura a fost dispusd de cdtre procuror in scopul efectudrii unei expertize medico-legale pe baza cdreia sd aprecieze dacd reclamantul avea sau nu discerndmAntul necesar pentru a fi angajatd rdspunderea sa penald, iar procurorul a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale la

o lund dupd momentul intemdrii. Raportul de expertizd medico-

legald intocmit in cauzd a atestat c[ reclamantul avea discerndmdntul mult diminuat, iar comisia medico-legald a recomandat mdsura de siguran![ neprivativd de libertate a obligdrii la tratament medical psihiatric. Curtea Europeand a apreciat cd in spetd era necesard o evaluare psihiatricd prealabil5, avAnd in vedere ci reclamantul nu avea antecedente de tulburdri psihice gi ci nu era justificatd internarea cu titlu de urgentd. De asemenea, s-a constatat c6 la momentul intemdrii nu au fost consultali medicii din spitalul psihiatric cu privire la necesitatea luarii misurii in vederea expertizdrii psihiatrice. Curtea Europeand a estimat cd privarea de libertate a reclamantului pe o perioadd de 84 de zile nu a satisftcut exigenlele art. 5 parag. I lit. e), intrucdt a fost dispusd fird ca un medic sd fi fost consuhat in prealabil 9i fbrd ca alienafia mintald sd fi fost

probat[, Pe de altd parte, ordonanla procurorului nu a menlionat niciun element din care sI rezulte cd starea de sbndtate psihicd a reclamantului prezenta un pericol pentru societate, aspect ce reprezintd o condilie prevdzutd de art. I 14 C.pen. pentru a se dispune mdsura de siguranfd a interndrii medicale. Tot astfel, comisia medico-legald

A se vedea: CEDO, hotlrArea din I I mai 2004, in cauza Morsink contra Olandei, parag.63-69; CEDO, hotdrdrea din I I mai 2004,in cauza Brand contra Olandei, parag. 60-66;
CEDO,hotdrdreadin28mai l985,incauzaAshingdanecontraMariiBritanii,parag.44;CEDO, hotdrdrea din 30 iulie I 998, in cauza Aetrs contra Belgiei , parag. 46-49. 2)A se vedea CEDO, hotirdrea din 5 noiembrie 1981, in catza X contra Marii Britanii, parag.4l-41; CEDO, hotdrArea din 5 octombrie 2000, in caluza Varbanov contra Bulgariei,
parag.47-48.
3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 decembrie 2006, parag. 60-66.

r)

in

cauza

Filip contra Romdniei,

446

Condifiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licit6 de libertate

204-205

a fost sesizatd pentru intocmirea raporlului de expertizd la o lund dupd dispunerea m[surii gi a intocmit rapoftul de expertizi dup[ inc[ o lun[, fiind incdlcate dispozi]iile

art.l62 C.proc.pen. Prin urmare, Curtea Europeani a constatat in cauzd o incdlcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. e) din Convenlia europeand, intruc6t privarea de libertate nu a fost nici justificatd gi nici dispusd potrivit cdilor legale. in cuuta R.L. qi M.J.D. contra Franleir), instanta de la Strasbourg a apreciat cd
privarea de libertate a reclamanlilor a fost incompatibild cu prevederile art. 5 parag. I lit. e), intrucdt s-a prelungit numai pe temeiuri administrative, in lipsa oricdrei justificdri medicale (doctorul nu avea competenfa de a dispune eliberarea reclamanfilor). in cau"uKucheruk contra Ucrainei2), Curtea Europeand a considerat cd prelungirea

privdrii de libertate a reclamantului intr-un spital, pe o perioadd de 16 zile dupi hotirdrea instanlei prin care fusese revocat[ mdsura intemirii pentru efectuarea unui tratament psihiatric, incalcl dispoziliile art. 5 parag. I lit. e).
204. Privarea de libertate a alcoolicilor gi toxicomanilor. Acest caz de privare de libertate a fost analizat doar in c6teva hotdrdri. Curtea Europeand a ardtat3) cd un element necesar al legalitalii privdrii de libertate in temeiul art. 5 parag. I lit. e) este absenla arbitrariului. Privarea de libertate este o masurd gravd care nu se justificd decdt dac6 alte mdsuri mai pufin severe au fost considerate ca insuficiente pentru a garanta interesul public sau exigenlele publice ale detenfiei. Astfel, trebuie stabilit cd privarea de libertate a fost indispensabild in circumstanfele date. in felul acesta, privarea de libertate intr-un centru de dezintoxicare a unei persoane aflate in stare de ebrietate nu satisface exigenfele convenlionale. Privarea de libertate se poate dispune in temeiul art. 5 parag. I lit. e) fie cu privire la persoanele considerate din punct de vedere medical ca suferind de ,,alcoolism", fie referitor la cei care nu pot fi considerafi din punct de vedere medical ca fiind ,,alcoolici", dar al cdror comportament sub influenla alcoolului aduce atingere ordinii publice. in aceastd a doua ipotezd privarea de libertate este necesard fie pentru protejarea ordinii publice, fie pentru apdrarea intereselor celor in cauz[ in ceea ce privegte sdnitatea 9i siguran(a personalda). 205. Privarea de libertate a vagabonzilor. $i acestcaz de privare de libertate a avut o aplicabilitate jurispruden{iald restrAnsd. Prin ,,vagabonzi" se infeleg persoanele care nu au un domiciliu, mijloace de subzistenf[ gi care nu exercitd in mod obignuit
r)
2)

A
A

se vedea CEDO, hotdrArea

din 19 mai 2004,in cauza R.L. gi M.J.D. contra Franfei,


in cauza Kucheruk contra Ucrainei,

parag.124-128.
se vedea CEDO, hotirArea din 6 septembrie 2007,

parag.193.

A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei parag.78; CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra Islandei,
parag.51.
a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei parag. 60-63,79-80; CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra

3)

Islandei parzg.42.

447

206

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

o rneserie sau profesier). Curtea Europeand a ar6tat2t cd aceastd nofiune este de strictd interpretare, constat6nd cd la fel ca gi in cazul alienafilor mintali, al alcoolicilor ori toxicomanilor. aceastd misurd nu trebuie dispusl doar pentru faptul ci,,vagabonzii" sunt considerafi periculogi pentru securitatea publicd, dar gi pentru cd interesul lor poate necesita privarea de libertate.

206. Dreptul romAn. lnternarea medicaltr. Din punctul de vedere al dreptului procesual penai romdn prezinttr importanf[ privarea de liberate in cazul dispunerii mlsurii intemfuii nredicale potrivit art.162 C.proc.pen. Mdsura interntrrii medicale poate fi dispusl fie in faza de urm[rire penald, fie in faza dejudecatd, intrucAt aceast[ m[sura procesualI se aplicd numai invinuitului sau inculpatului. in cazul in care procurorul constata pebazaunei expertize medico-legale iresponsabilitatea unei persoane qi necesitatea dispunerii mlsurii intem[rii medicale, trebuie sd sesizeze instanfa, pentru a fi luatd misura interndrii medicale fafa de invinuit sau inculpat inainte de a dispune scoaterea de sub urm[rire penald. Dispunerea rndsurii internlrii de cdtre un judec6tor are rolul de a asigura respectarea exigenfei de independenld gi impa4ialitate a organului judiciar care ordond privarea de libertate. in acest mod, legislafia procesual penald romAnd s-a conformat Recomanddrii nr. 1235 (1994) a Adunlrii Parlamentare a Consiliului Europei privind psihiatria 9i drepturile omuluir), conform cireia hotdr6rea referitoare la internarea unei persoane intr-o institulie medical[ ce oferl tratament psihiatric trebuie sI fie luatl de
un judecdtor.

in situalia in care procurorul dispune scoaterea de sub urm6rire penali a invinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar fafl de acesta, in cursul urmdririi penale, nu a fost luatd in mod provizoriu m[sura internirii medicale, aceasti m[surb se dispune de instanfa de judecatd, la sesizarea procuroruluia), Astfel, instanta supremd a considerat cd mdsura interndrii medicale trebuie sd fie luatd oportun, operativ, fErd
intArziere, oricare ar fl stadiul in care se gisegte procesul penal, intrucdt este determinat?i de starea de pericol social rezultatd din slvArgirea unei fapte prevdzute de legea penald in cauzalitatea cf,reia s-a inscris boala sau intoxicarea cronicd prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanle. Potrivit art. 162 alin. (l) C.proc.pen., dac[ procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmirirea penaid constatl in cursul urmlririi penale cd invinuitul sau inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman gi se afl6 intr-o stare care prezintd pericol pentru societate (art. 1 l4 C.pen.)s), sesizeazd,,prin cerere sau prin rechizitoriu fart.267
') A se vedea CEDO, hotdrArea din I 8 iunie I 97 Belgiei, parag. tr8.
I,

in cauza De Wilde, Ooms gi Versyp contra

A se vedea CEDO, hot6rirea din 6 noiembrie 1980, parag. 98.


a)

r)

in cauza Gvzzardi contra ltaliei,

nr. l312008, disponibili pe site-ul www.scj.ro. Conform art. I l4 C.pen., ,,( I ) Cnnd f6ptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman 9i se afl6 intr-o stare care prezinti pericol pentru societate, se poate lua mdsura internArii intr-un institut
5)

r) Disponibil6 pe site-ul rvwra,'.coe.int. A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia

448

Condifiile qi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de

libertate

206

C.proc.pen.], instanla in vederea dispunerii, in rnod provizoriu, a mdsurii interndrii medicale. in cursul judec6{ii, instan{a care constati ci inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman gi se afld intr-o stare care prezintd pericol pentru societate, poate din oficiu sd supund dezbaterii pdrlilor gi procurorului necesitatea ludrii mdsurii internArii medicale. Degi legiuitorul romAn nu a reglementat obligativitatea constatdrii faptului c[ invinuitul sau inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman pebaza unei expertize medicale prealabile din care sd rezulte necesitatea intemdrii medicale, caracterul obligatoriu al acesteia renillddin jurisprudenfa Curfii Europene. in acest domeniu nu este suficient in vederea evitdrii luirii unei m[suri privative de libertate arbitrarii, ca m5sura interndrii medicale s[ fie dispusd de c[tre un judecStor, ci este absolut necesar[ existenfa unei

alin.

(l)

expertize medico-legale prealabile pebaza cdreia si se hotdrascb privarea de libertate. Prin urmare, in cazurile in care internarea medicald se dispune chiar gi in mod provizoriu de cdtre instanfd, lipsa unei expertize medico-legale din care sd rezulte starea de s[nbtate a invinuitului sauinculpatului $i necesitatea intern[rii {ace ca mbsura privativd de libertate s[ incalce prevederile art.5 parag. I lit. e) din Convenfia european6 (cu excep{ia cazurilor urgente in care expertiza trebuie efectuat[ de indatl imediat dupd internare). De lege ferenda apreciem cd mdsura intemdrii medicale ar trebui sd poatd fi dispusl gi pebaza declarafiilor date in fafa instanlei de unul sau de mai rnul{i medici de specialitate sau legigti, care vor fi consultat pe invinuit sau inculpat. Instanla poate dispune, prin incheiere, luarea in mod provizoriu a mdsurii de siguranfd a intemdrii medicale pe o duratd de cel mult 180 de zile, numai dupd ascultarea invinuitului ori inculpatului. Audierea, fiind o misurd ce are ca scop exercitarea dreptului la apdrare prin propria persoand, este inutili in cazul bolnavilor mintali, intrucdt datd fiind starea de sdn[tate mintald nu s-ar putea considera c[ acegtia s-au apdrat in mod efectiv. Considerdm cd in aceste cazuri ar prezenta utilitate audierea reprezentantului legal al bolnawlui mintal. Asistenfa juridicd a persoanei a cdrei intemare se cere este obligatorie, instanta trebuind sb asculte concluziile ap6rdtorului ales sau desemnat din oficiu. De asemenea, participarea procurorului este obligatorie. Instanfa ia mbsuri pentru aducerea la indeplinire a intemSrii medicale provizorii, incheierea pronun{atd in aceastd materie fiind executorie.

Fa![ de caracterul coercitiv al mdsurii interndrii provizorii dispuse de instanfS,


executarea acesteia se poate face cu sprijinul organelor de polilie in cazul in care persoana fa![ de care s-a luat refuzd sd se supund interndrii. in vederea executlrii mdsurii internlrii medicale provizorii, organul de polifie poate pitrunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane frrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice ftri invoirea reprezentantului legal al acesteia.

medical de specialitate, pdni la ins6nitogire. (2) Aceastd mdsur5 poate fi luatd in mod provizoriu gi in cursul urmiririi penale sau al judecnlii".

449

207

Dreptul la libertate gi la siguran{a persoanei

Deopotrivd, instanfa care a dispus mesura interndrii provizorii are obligafia de a sesiza comisia medicald competenti sd avizeze intemarea bolnavilor mintali sau a toxicomanilor periculogi. invinuitul sau inculpatul bolnav mintal ori toxicoman trebuie sd fie intemat in spitale de psihiatrie, ce au condilii adecvate pentru ingrijiri de specialitate in condilii specifice. Mdsura intern[rii provizorii dureazd pdnd la confirmarea acesteia de cdtre instanla de judecat5. Legiuitorul a oferit insd posibilitatea persoanei private de libertate, chiar gi provizoriu, de a sesiza judecdtoria in a cdrei circumscrip{ie se afl[ unitatea sanitard la care s-a IEcut internarea, pentru ca aceasta sd se pronunfe asupra necesitdlii menfinerii, revocdrii sau incet[rii mdsurii intemlrii. Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanjei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Considerdrn cd termenul de 45 de zile nu satisface cerinfa avizdrii de specialitate in regim de urgenfd, in condi{iile in care mdsura se dispune in absenfa unei expertize medico-legale. In acest sens, apreciem cd instan{a trebuie sd impund termene judiciare mai stricte in vederea evitdrii privdrii de libertate arbitrarii a unei persoane. in cazul in care s-a dispus intemarea medicald fala de un invinuit sau inculpat in a c6rui ocrotire se afla un minor, o persoand pusi sub interdic{ie, o persoand cbreia i s-a instituit curatela ori o persoand care datoritd vArstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, instanfa ce dispune mdsura intern[rii in mod provizoriu trebuie sd ingtiinfeze autoritatea competenti in vederea ludrii mdsurilor de ocrotire. Dupd primirea avizului comisiei medicale, instanfa poate dispune confirmarea intemdrii provizorii sau infirmarea misurii gi eliberarea persoanei intemate. Hot[r6rea instanlei de judecatd prin care s-a confirmat mdsura interndrii poate fi
atacatd separat cu recurs, care nu este suspensiv de executare. Per a contrario,hotdrirea instanfei prin care se infirmd mdsura este definitivd.

intemlrii provizorii

207. Verificarea periodicl a necesit6fii men{inerii internirii medicale. Degi legea nu prevede expres, mdsura internlrii medicale se dispune pe o duratl nedeterminatd, pdnd la insindtoqirea persoanei internate. Cu toate acestea, potrivit art. 432 alin. (4) C.proc.pen.

judecdtorul delegat cu executdrile penale din cadrul judecdtoriei in a cdrei circumscrip(ie se afld unitatea sanitard la care s-a fbcut intemarea are obligalia de a verifica periodic, dar nu mai tdrziu de 6 luni, dacd internarea medicald mai este necesard. in acest scop judecdtorul delegat cu executdrile penale are obligalia de a dispune periodic efectuarea unui raport de expertizd medico-legal6 in scopul stabilirii stdrii de sdndtate a persoanei intemate gi a necesitafii privdrii de libertate. Astfel, este reglementati verificarea periodici gi din oficiu a necesitdlii continudrii mbsurii intemdrii medicale in scopul de a se evita o privare arbitrard de libertate. Indiferent de concluziile raportului de expertizd medico-legald judecltorul delegat trebuie sd sesizezejudecdtoria in a c[rei circumscriptie se afld unitatea sanitard la care s-a fbcut intemarea pentru ca aceasta sd se pronunte asupra necesitilii menfinerii,

revocdrii sau incetdrii mdsurii intemdrii. 4s0

Condiliile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licit6 de

libertate

208

Tot astfel, unitatea sanitar[ la care s-a fbcut internarea are obligafia, in cazul in
care considerd cd intemarea nu mai este necesari, sd incunogtinleze judecdtoria in circumscriplia cireia se gdsegte unitatea sanitar[, pentru a dispune incetarea sau inlocuirea mdsurii privative de libertate.

si pltrundi in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva cireia se afli in curs o procedur[ de expulzare ori de extridare
2.6. Privarea de libertate a unei persoane pentru a o impiedica
208. Standardul european de protecfie. 209. Dreptul romdn. 210. Relinerea in vederea extrdddrii. 2 I L Arestarea provizorie tn vederea extrdddrii din Romdnia. 212. Mandatul european de arestare.

208. Standardul european de protecfie. Articolul 5 parag. 1 lit. 0 din Convenfia europeand reglementeazi, privarea de libertate in scopul prevenirii imigrafiei clandestine, expulzdrii sau extrdddrii. Degi Convenlia europeand nu garanteazd strdinilor un drept de a intra sau de a-gi stabili regedinfa in vreunul dintre statele contractante, totugi art. 5 confine anumite garan{ii aplicabile in situaliile in care autoritetile dispun privarea de libertate a unui strlin pe durata desfbgurdrii procedurilor pentru aprobarea intrarii in !ar6, expulzarea sau extrddarea sar). Jurisprudenfa Curlii Europene avizat, in majoritatea cazurilor, ipoteza expulzlrii sau extrdddrii persoanelor ce se aflau pe teritoriul unui stat, fiind insd aproape inexistentd in materia privdrii de libertate a unei persoane pentru a o impiedica sd pdtrundi in mod ilegal pe teritoriul unui stat contractant. Privarea de libertate a unei persoane pentru a o impiedica sd p[trundd in mod ilegal pe teritoriul unui stat poate fi justificatd numai pentru perioada in care sunt efectuate verificdri pentru a se stabili dacd intrarea poate fi permisS. Dacd intrarea nu este permisd, devine aplicabili institulia expulzirii ce poate justifica la rdndul ei o privare
de libertate2). MenJinerea unui strdin inzona intemafionald nu este posibil[ decdt pentru a permite statelor s[ lupte impotriva imigraliei clandestine; adicd aceast[ menlinere nu poate

dura prea mult 9i un control rapid al judecdtorului se impune, infelegdndu-se cd un solicitant de azll nu poate astfel sd fie privat de dreptul de acces efectiv la procedura de determinare a statutului de refugiat3). Restriclia de libertate trebuie sd fie inevitabild, fie pentru a organiza repatrierea strdinului, fie pentru a examina cererea sa de azil: dacd acesta nu este cazul, restricfia de libertate se transformd in privare de libertatea).

A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 481. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.452. r)A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de l'homme, op. cit.,
p.310-311. a) Ibidem. 451

r)

208

Dreptul la libertate 9i la siguranfa persoanei

in privinfa privlrii de libertate in scopul expulzirii sau extrdddrii, aceasta vizeazd atdt detenlia din timpul procedurii de dispunere a m[surii expulzdrii sau extrdddrii,
cdt gi pe cea care line de punerea in executare a hotirdrii (arestarea gi transportarea la
graniJd)rl.

Articolul 5 parag. I lit. f) nu impune statului sI stabileascd faptul cd detenlia persoanei impotriva cdreia este in curs o procedur[ de expulzare este necesare in scopul de a preveni comiterea de infracfiuni sau sustragerea de la proceduri, astfel cum prevdd dispoziliile art. 5 parag. I lit. c) din Convenfia europeand. In fapt, dispozilia convenlionalE impune si existe o procedurd de expulzare sau de extrddare in curs2). Convenfia europeand nu cuprinde dispozilii nici cu privire la condiliile in care poate fi acordatd o extrddare, nici cu privire la procedura ce trebuie aplicatd. Chiar gi o extrddare atipic[ nu este in sine contrard Convenfiei europene, cu condilia ca aceastd extrddare s[ fie rezultatul unei cooperiri intema{ionale intre state 9i ca ordinul de arestare sd aibd ca bazd legald un mandat de aducere emis de cefte autorit[lile
statului de origine a reclamantului3). Conven{ia europeand nu impiedicd cooperarea internafional[ intre state in cadrul tratatelor de extr[dare sau in materia expulz[rii, avdnd ca obiect aducerea in fafajustifiei a persoanelor care se sustrag procedurilor penale, at6ta timp cdt aceastd cooperare nu aduce atingere niciunui clrept garantat de aceasta. in schimb, o arestare efectuatd de autoritatile unui stat pe teritoriul altui stat, fbrl consimldmdntul acestuia din urmd, incalcd dreptul la siguran[d al persoanei gaftntat de art. 5 parag. l. Prezintd importanfd din perspectiva art. 5 parag. I lit. f) caracterul legal al detenliei, ceea ce presupune cd trebuie s[ fie respectate dispoziliile legii inteme, ale Convenfiei europene, pentru ca mdsura sd nu fie arbitrard. Legalitatea dispunerii mdsurii expulzirii sau extrdddrii nu cade sub inciden{a acestei dispozilii convenlionalea). Astfel, in cauza Hussain contra Romdniei, Curtea Europeand a apreciat cf,, privarea de libertate a reclamantului a inc5lcatprevederile art. 5 parag. I lit. f), in condifiile in care nu au fost respectate prevederile imperative ale dreptului intern, prin necomt nicarea deciziei inbaza cireia reclamantul a fost plasat in centrul de tranzit 9i prin car: a fost stabilitd durata plasamentului, precum gi drepturile sau obligaliile acestuias).
Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 452. i^r acelagi Macovei, op. cit., p.42. 2) A se vedea: CEDO, hotdrArea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal conha Marii Britanii, parag. ll2; CEDO, hotirirea din 5 februarie 2002, in cauza Conka contra Belgiei, parag. 38. r) A se vedea: CEDO,decizia din 24 iunie 1996, in cauza Illich Ramirez S6nchez contra Franlei; CEDO, <Iecizta din l2 martie 2003, in cauzaOgalan contra Turciei, parag. 89. a) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 14 februarie 2008, in cauza Hussain contra Romaniei, parag. 86-89; Comisia Europeand, decizia din 3 marlie 1978, in cauza Caprino contra Marii Britanii; CEDO, hotirdrea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal contra Marii Britanii, parag. l12, 118, 127;CEDO, hotErdrea din 6 martie 2001, in cauza Dougoz contra Greciei,
se vedea S. Trechsel, Hurnan
r)

sens

parag. 54-55. 5) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 14 februarie 2008, in cauza Hussain contra Romaniei,

parag.93-96.

4s2

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licit6 de

[ibertate

209

Cu toate acestea, s-a considerat cd privarea de libertate este arbitrari, in cazul in care a fost dispusd in cadrul unei proceduri nelegale, in care scopul urm[rit de autoritd{i era altul decdt cel invocat. Astfel, reclamantul a fost privat de libertate sub pretextul expulzdrii in scopul de a-l preda autoritefilor altui stat, mascdndu-se in acest mod o exhddare care fusese respinsd de cltre instanfele dejudecat6t).
doctrind2) s-a remurcat ci este necesar sd fie ficuti unndtoarea distinclie. Pe de o parte, at6ta timp cdt nicio decizie de expulzare sau de extr[dare nu a fost luatd, este suficient ca autoritii{ile nalionale si acfioneze cu bund-credin$i pentru a ajunge la o astfel de decizie, in acest caz nu se pune problema unei inciilc[ri a Conventiei europene. Pe de altii parte, odatd ce o astfel de hotdrAre este luat6, Curtea Europeand trebuie sd aprecieze cel pulin dac6 aceasta a fost sau nu arbitrari. Spre deosebire de privarea de libertate reglementati in art. 5 parag. lit. c) in privinta cdreia sunt aplicabile exigenlele termenului rezonabil, Convenfia europeand nu face nicio referire la durata detenfiei in cazul privdrii de libertate in vederea expulzdrii sau extrdddrii. Totugi, statele trebuie sd depund diligen{a necesar[ pentru ca detenfia sa nu fie prelungitd in situaliile in care nu se mai impune, in vederea evitdrii caracterului excesiv gi arbitrar al privdrii de libertate3). Curtea Europeand a constatat cd nu a existat o incilcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. f) in cazul privbrii de libertate pe o perioadd de peste 6 ani a unei persoane suspectate de terorism, despre care se aprecia cd prezintd un pericol pentru siguranfa nafionali, statul depun6nd diligenta necesarii, iar reclamantul beneficiind de suficiente garantii impotriva arbitrariului4). intr-o alti cauzdsl, Curtea European[ a constatat cd privarea cle libertate pe o perioadd de peste 2 ani gi 8 luni s-a datorat atitudinii procesuale dilatorii pe care a avut-o reclamantul, autoritedle nalionale neputdnd fi responsabile pentru aceast6 intArziere gi prelungire a detentiei, in condifiile in care au depus diligenlele necesare pe perioada procedurii.

in

209. Dreptul romAn. Relevante sub aspectul dreptului procesual penal sunt dispoziliile Legii nr.30212004 privind cooperarea judiciard intemafionalI in materie penal6o)

A se vedea CEDO, hottrrArea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 60. 2)A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit. p. 453. r)A se vedea: Comisia Europeantr, decizia din 6 octombrie 1976, in cauza Lynas contra Elvefiei; Comisia European[, decizia din 14 ianuarie 1991 , in cauza Osman contra Marii Britanii; Comisia Europeani, decizia din 14 mai 1984, in cauzaZ contra Olandei. a) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal contra Marii Britanii, parag. I 13-123, Cu toate acestea, in cauzd CEDO a constat o incllcare a prevederilor art. 3 din Convenfia europeand, deoarece decizia de expulzare viza tdmiterea reclamantului in India, unde exista riscul de a fi supus la torfurtr. 5) A se vedea CEDO, hotiiriirea din 24 septembie 1992, in cauza Kolompar contra Belgiei, parag, 40-43. 6) M. Of. nr. 594 din I iulie 2004, cu modificirite gi completErile ulterioare.
4s3

r)

210-ztt

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

in privinfa rejinerii gi arestdrii in vederea extrdddrii (extrhdare pasiver)) gi executdrii


mandatului european de arestare de c6tre autoritdtile romdne. 210. Refinerea

in

vederea

extridirii. Potrivit

art. 47 din Legea nr. 30212004,

poate fi reJinutd persoana urmdritX prin Organizafia Internajionald a Poliliei Criminale (Interpol), a cdrei arestare provizorie in vederea extrdddrii este cerutd de autoritSlile competente ale statului solicitant. Prin,,persoand urmdritd" se in{elege persoana care

formeazd obiectul unui mandat de urmdrire intemafionald. Mdsura se poate dispune de cdtre procurorul general al parchetului de pe ldngd curtea de apel in a cdrei circumscriplie domiciliazd ori a fost semnalatdprezenla persoanei extrddabile sau de procurorul desemnat de acesta, prin ordonan{d motivatl, pentru cel mult 24 de ore, daci sunt indeplinite condiliile prevdzute de Codul de procedur[ penal52) gi dacd existd o cerere de arestare provizorie in vederea extrdddrii formulate de citre autoritdlile competente ale statului solicitant.

Arestarea provizorie in vederea extridlrii din Rominia. Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeazl, in 48 de ore de la primirea cererii de extrddare gi a actelor anexe, la identificarea persoanei extrddabile, clreia ii inmAneazd mandatul de arestare, precum gi celelalte acte transmise de autoritetile statului solicitant. in caz de urgenld, autoritifile competente ale statului solicitant pot cere3) arestarea provizorie a persoanei urmdrite, chiar inainte de formularea gi transmiterea cererii formale de extrddare. in jurisprudenld s-a ardtat cd ,,potrivit art. 46 alin. (6) teza a II-a din Legea nr.30212004, arestarea provizorie dispusd in caz de urgenfd, inainte de formularea gi transmiterea cererii formale de extrddare, inceteazd de drept dupd trecerea unui termen de 40 de zile, dacd in acest interval de timp nu se primesc cererea de extrddare gi inscrisurile necesare, cu excepJia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevdzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie. in cazul in care printr-un tratat bilateral este prevbzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie, arestarea provizorie inceteazd de drept dupd trecerea termenului stipulat in tratatul bilateral, dispoziliile arL 46 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 30212004, cu modificlrile gi completirile ulterioare, referitoare la termenul de 40 de zile, nefiind aplicabile."a)
21 1.

') Prin ,,extrddarea pasivd" se infelege procedura de extrddare in care Romdnia are calitatea de stat solicitat. 2)A se vedea supra, pct. 2.3.2. a) privind conditiile in care se dispune mdsura relinerii. r) Cererea de arestare provizorie in vederea extrdddrii trebuie sd indice existenla unui mandat de arestare preventivi sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotdrdre judecbtoreasci definitivd impotriva persoanei urmdrite, o expunere sumari a faptelor, care trebuie sdprecizeze data gi locul unde au fost comise acestea gi sd menfioneze dispoziliile legale aplicabile, precum gi datele disponibile asupra identitAtii, cetdteniei gi localizirii acestei persoane, a) A se vedea I.C.C.J., seclia penal6, decizia penald nr. 362012007 disponibild pe site-ul

www.scj.ro.

454

Conditiile gi cazurile in care

se poate dispune

privarea licite de libertate

2tt

Sesizarea instanlei, pentru a aprecia asupra ludrii mdsurii arest[rii provizorii in vederea extrdddrii gi continudrii procedurii judiciare de solulionare a cererii de extrddare, este in competenfa exclusivd a procurorului general al parchetului de pe l6ngd curtea de apel in a cdrei circumscripfie domiciliaz[ ori a fost semnalatd prezenfa persoanei extradabile.

Dupd identificarea persoanei extrldabile, procurorul sus-menfionat trebuie si sesizeze, de indat[, curtea de apel in a cdrei razd teritoriald domiciliazb sau a fost
identificatd persoana extrddabilS, ce are competenfa materiald de a se pronunfa asupra

mlsurii arest6rii provizorii.


Cererea de arestare provizorie in vederea extrdddrii, precum gi cererea de prelungire a acestei mdsuri se judecb in complet format dintr-un singur judecdtort). Arestarea provizorie in vederea extrlddrii se dispune 9i este prelungitd prin incheiere datl in camera de consiliu, supusi recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv
de executare.

in cursul soluJiondrii cauzei,instanla, din oficiu, reexamineazd la fiecare 30 de zile necesitatea menlinerii mdsurii arestdrii provizorii, putdnd dispune, dupd caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu misura obligirii de a nu pdrdsi lara sau localitatea. Fiecare prelungire acordatd nu poate depdgi 30 de zile. Durata totald a mdsurii arestdrii provizorii nu va putea depdgi 180 de zile. in caz de admitere a cererii de extrddare, arestarea provizorie in vederea extrdd[rii se prelungegte, la fiecare 30 de zile, pAni la predarea extrddatului.

A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XXXVIV2006 pronunfati in recurs in interesul legii (M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007). Instanla supremd a constatat c6 dispozilia arl.44 alin. (2) din Legea nr.30212004, ce prevede cd ,,cererea de extridare se solufioneazd de seclia penald a cu(ii de apel competente, in complet format din doijudecdtori" a fost abrogatd odat6 cu intrarea in vigoare, la data de 25 iulie 2005, a Legii nr. 24712005 care a modificat gi completat Legea nr. 30412004 privind organizarea judiciard. Aceasta stipuleazd in art. 54 alin. (l) urmdtoarele: ,,cauzele date, potrivit legii, in competenta de primd instanld a judecdtoriei, tribunalului gi cu(ii de apel sejudecd in complet format dintr-unjudecdtor, cu excep{ia cauzelor privind conflictele de muncd 9i de asiguriri sociale". in sfhrgit, prin art. XIII din Titlul XVI al Legii nr. 24'712005 s-a precizat c5, la data intrdrii in vigoare a acelei legi, ,,orice dispozilie contrard se abrog6", agadar, gi cea referitoare la compunerea completului de judecatd prevdzutd la art. 44 alin. (2) din Legea m.302/2004. Prin urmare, in prezent, cu excepfia conflictelor de munci Ei de asigurdri sociale, toate celelalte cauze date in competen{a de primd instantd a judecdtoriei, tribunalului 9i cu(ii de apel se judecd in complet format dintr-un judec6tor. I.C.C.J. a mai constatat cd dispozifia de Ia art. 45 alin. (3) din Legea nr.30212004, conform cdreia,,arestarea provizorie in vederea extrdd6rii se dispune gi este prelungitd de acelagi complet investit cu solufionarea cererii de extrddare", nu poate fi interpretatl decdt in sensul precizat in art. 54 alin. (l) din Legea nr.304/2004 9i cd in raport cu aceastd dispozifie imperativd a legii, care este aplicabild in toate cauzele date in competenta de primd instanfb a judecdtoriei, tribunalului gi curlii de apel, se impune sd se considere cA arestarea provizorie in vederea extrdddrii se dispune gi este prelungit6 in complet format dintr-un singur judecitor. 455

L)

212

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Arestarea provizorie inceteazd de drept dacd persoana extrddatd nu este preluatd de autoritdlile competente ale statului solicitant, in termen de 30 de zile de la data convenitd pentru predare. in cazul in care autoritetile judiciare romdne competente au emis impotriva persoanei extrddabile un mandat de arestare preventivd sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii pentru fapte slvArgite pe teritoriul Rom6niei, mandatul de arestare provizorie in vederea extrddlrii devine efectiv de la data la care persoana in cauzd nu se mai afld sub puterea mandatului de arestare preventivd sau de executare a pedepsei inchisorii. in situalia arestdrii in cazurile in care existd urgen![, instanla, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extrddabile, poate dispune incetarea mlsurii arestdrii provizorii in vederea extrdddrii, dacd in termen de l8 zile de la luarea mdsurii staful romdn nu a fost sesizat prin cererea de extridare insofiti de documentele necesare sE justifice misura. in toate cazurile arestarea provizorie dispusd in situalii de urgenlI inceteazd de drept dupd trecerea unui termen de 40 de zile, dacd in acest interval de timp nu se primesc cererea de extrddare gi inscrisurile necesare, cu excepfia cazului in care printr-un tratat bilateral este previzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie. Punerea in libertate provizorie nu exclude posibilitatea dispunerii unei noi arestdri provizorii in vederea extrdddrii, dacS cererea de extrddare este primitd ulterior.

212. Mandatul european de arestare. Ca urmare a aderdrii Romdniei la U.E., in relafiile cu statele mernbrer), dispozifiile Titlului III din Legea nr. 30212004, care transpun in dreptul intem Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 2002l584lJAI din l3
iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E. 2), au ?nlocuit dispozifiile cu privire la extrddare. Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 20021584lJAI din l3 iunie 2002 are ca scop sd fie eliminatS, intre statele membre, procedura formalS de extrddare pentru persoanele care incearci sd se sustragd justiliei dupd ce au fEcut obiectul unei condamndri definitive gi sd fie accelerate procedurile de extridare privind persoanele bbnuite cd ar fi sivdrgit o infracfiune. Obiectivul stabilit pentru U.E., gi anume de a deveni un spafiu de libertate, securitate gi justilie, duce la eliminarea extrdddrii intre statele membre gi la inlocuirea acesteia cu un sistem de predare intre autoritdJile judiciare. Mandatul european de arestare3) prevdzut in decizia-cadru constituie prima concretizare,in materie penald, a principiului recunoagterii reciproce pe care Consiliul U.E. l-a calificat drept ,,piatra de temelie" a cooperdrii judiciare.
totugi statele membre pe teritoriul cirora se afl6 persoana urmdrite care au formulat declarafii in sensul neaplicdrii Deciziei-cadru a Consiliului European din l3 iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E. pentru fapte sdvdrgite inainte de o anumitl datd. 2) Decizia-cadru nr.2002/584/JAI este disponibilS pe site-ul wwwjust.ro. 3) Pentru o analizd detaliati, a se vedea: F. Streteanu, Cdteva considera{ii privind mandatul european de arestare, in C.D.P. nr. l/2008, p. l-16; F.R. Radu, De la extridare la mandatul european de arestare. O privire istorici qi juridici, in Dreptul nr.212006,p.197-209; I.-C. Morar, Procedura de emitere a mandatului european de arestare reglementatd de legislajia romdn6, in
r) Sunt exceptate

4s6

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate

2t2

Mandatul european de arestare este o decizie judiciard emisd de un stat membru al U.E. in vederea arestlrii gi preddrii de cdtre un alt stat membru al U.E. a unei persoane cAutate, in vederea efectudrii urmdririi penale sau in scopul executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguranli privative de libertate. Statele membre executd orice mandat european de arestare pebaza principiului recunoagterii reciproce gi in conformitate cu

dispoziliile deciziei-cadru.
in jurisprudenld s-a ardtat cd instan{a romane, ca autoritate judiciard de executare, nu are competenta de a se pronunla cu privire la temeinicia urmiririi penale efectuate de autoritatea judiciarb competentd din statul membru emitent sau cu privire la oporhrnitatea arest6rii persoanei solicitate, intrucdt ar incilca principiului recunoagterii gi increderii reciproce, previzut in dispoziliile menlionater). Persoana,,arestat6" inbaza acestei decizii judiciare reglementatd in scopul eficientizdrii cooperdrii in materie penald in cadrui U.E. se bucuri de toate drepturile garantate de art. 5 din Convenlia europeanl, in vederea evitlrii unei privdri arbitrarii de libertate. in acest sens, art. I alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 200215841JAI, prevede cb statele au obligafia de respectare a drepturilor fundamentale gi a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeand. Potrivit art. 6 parag.2 din Tratatul privind Uniunea Europeand, U,E. va respecta drepturile fundamentale astfel cum acestea sunt garantate de Convenfia europeand, precum gi cum acestea rezultd din tradiliile constitufionale ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar. Rezult6, agadar, cu claritate necesitatea protectiei drepturilor omului gi respectarea standardului minimal al Convenfiei europene2). Mandatele europene de arestare emise de autoritdlile judiciare competente din statele membre ale U.E. inainte de I ianuarie 2007 se executd de cltre autoritdtile judiciare rom6ne ori de cdte ori sunt indeplinite condi{iile prevdzute de lege, esenfial fiind faptul cd mandatul a fost hansmis spre executare dupl data de I ianuarie 2007, cdnd Romdnia a devenit membrd a U.E. gi au intrat in vigoare, inhe altele, prevederile Titlului III din Legea nr. 30212004. Dispoziliile tranzitorii cuprinse in art. 108 alin. (l) din Legea nr.30212004 potrivit clrora prevederile Titlului III se aplicd mandatelor europene de arestare gi predare care se emit ulterior datei de I ianuarie 2007 , chiar dacd se referd la fapte anterioare acestei date, nu privesc mandatele europene de arestare 9i predare emise de autorit5lile judiciare competente din alte state membre ale U.E., ci mandatele europene de arestare gi predare emise de autoritdlile judiciare romdne3).
Buletinul Cu4ilor de Apel nt. 112007,p.92-94; C.S. Muntean, Mandatul european de arestare. Un instrument juridic apt si inlocuiascd extrddarea, in C.D.P. nr.1/2007,p.91-121.
r)
2)

se vedea I.C.C.J., sec{ia penald, decizia penald nr. 2862/2007, disponibilE pe site-ul

www.scj.ro.
Pentru o analizd detaliatii, a se vedea F.G. Jacobs, European Comunity Law and the European Convention on Human Rights, \n D. Curtin, T. Heukels,Institutional Dynamics of European Integration, Essay in Honour of H.G. Schermers, vol. 2, Ed. Kluwer, 1998, p. 561-572. r)A se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia penald nr. 151712007, disponibild pe site-ul

www.scJ.ro.
l

457

2t2
nalare

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

De indatd ce curtea de apelr) primegte un mandat european de arestare sau o semin Sistemul Informatic Schengen, pregedintele secfiei penale repartizeaza aleatoriu cauza unui complet format din doi judecltori, care verificd dacd mandatul european de arestare conline informafiile prevdzute de lege2), in caz contrar acestea urmdnd a fi solicitate autoritdfii judiciare emitente. in jurisprudenli s-a ardtat3) cd in cazul in care, din informafiile comunicate de statul membru emitent, nu rezultd cu certitudine dacf, hotdrdrea - prin care pedeapsa privativi de libertate pronunlati pentru fapta ce motiveaz[ mandatul european de arestare a fost transformatd intr-o pedeapsd pecuniard - a r6mas definitivd 9i dacd pedeapsa astfel transformati a fost executatd, instanfa nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare, ci are obligalia de a solicita statului membru emitent, in temeiul art.94 alin. (2) din Legea nr, 30212004, informafii suplimentare, necesare pentru a permite luarea unei hotdrdri privind predarea. Autoritatea judiciard emitentd poate oricAnd, din proprie iniliativd, sd transmitd orice informalie pe care o consider[ utild. in cazul in care mandatul european de arestare conline toate informaliile necesare gi este tradus in limba rom6n6 (sau englezd, respectiv francezd), instanfa solicitd procurorului general de pe ldngd curtea de apel sd ia mdsurile necesare pentru identificarea
persoanei solicitate, re{inerea gi prezentarea acesteia in fala instan{ei.

incheierea prin care,

in cadrul procedurilor prealabile previzute in art. 88'din

Legea nr. 302/2004, instanla constatdnd cd mandatul european de arestare confine informafiile necesare gi este tradus potrivit art.79 alin. (4) din aceeagi lege - solicitd procurorului general sd ia mdsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, refinerea gi prezentarea acesteia in fafa instanfei, se pronun!6 in camera de consiliu, in absenla procurorului, a persoanei solicitate gi a unui apdrdtor. Numai dupd ce instanla a constatat, in cadrul procedurilor prealabile, ci mandatul european de arestare con{ine informafiile necesare gi este tradus potrivit art. 79 alin. (4) din Legea nr. 30212004,
r)

european de arestare emis

in vederea identificdrii cu ugurinfd a curlii de apel competente sd execute mandatul in alt stat sau a autoriti{ii centrale a statului competentd pentru

indeplinirea anumitor proceduri in sprijinul autoritefllor judiciare (Ministerul Justiliei, Direc{ia Drept Internalional gi Tratate, Biroul de cooperare judiciard in materie penald), a fost creatd la nivel european obazd, de date ce este disponibild pe site-ul http://www.ejn-crimjust.europa.eu/
eaw_atlas.aspx.
2) Potrivit art. 79 alin. (l) din Legea nr, 30212004, mandatul european de arestare trebuie con{ini urmdtoarele informafii: a) identitatea gi cetEfenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon gi fax, precum 9i adresa de e-mail ale autoritetii judiciare emitente;

sd

c) indicarea existenlei unei hotiir6ri judecdtoregti definitive, a unui mandat de arestare preventivS sau a oric6rei alte hoterari judecdtoregti executorii avdnd acelagi efect; d) natura gi incadrarea

juridicd

a infracliunii; e) o descriere a circumstanlelor in care a fost comisd infracfiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunfatii, dac6 hotirArea a rimas definitivl, sau pedeapsa prevdzut6 de legea statului emitent pentru infracfiunea sdv6rgiti; g) dacE este posibil, alte consecinfe ale infracfiunii. 3) A se vedea I.C.C.J., decizia penali nr. 459512007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.

458

Condiliile qi cazurile in care

se poate dispune

privarea licitd de libertate

212

procedura de executare a mandatului european de arestare devine publici, impundnduse prezenfa persoanei solicitate 9i a ap[r[toruluir). Degi prevederile art. 88r din Legea nr. 30212004 nu fac nicio referire la durata refinerii, apreciem cd aceasta, fiind dispusd de procuror, nu poate depdgi limita celor 24 de ore prevdzutdin art.23 alin. (3) din Constitulie. Considerim cd, pentru a fi evitate orice dezbateri cu privire la legalitatea refinerii persoanei indicate in mandatul european de arestare, ar trebui, de legeferenda,reglementatd distinct in lege institulia refinerii. Potrivit art. 89 din Legea nr. 30212004, in termen de cel mult 24 de ore de la relinere persoana solicitatd trebuie prezentatd de procuror instanlei competente. Instanla trebuie sd informeze persoana solicitatd asupra existenfei unui mandat european de arestare

impotriva sa, asupra continutului acestuia, asupra posibilitdlii de a consimli la predarea cdtre statul membru emitent, precum gi cu privire la drepturile sale procesuale. Asistenlajuridicd 9i audierea persoanei refinute sunt obligatorii, iar in cazul in care persoana privatb de libertate nu inlelege sau nu vorbegte limba romdn[, aceasta are dreptul la interpret asigurat gratuit de cdtre instanlE. Instanla dispune arestarea persoanei solicitate prin incheiere motivatd, comunicdnd mdsura dispusd autoritef i judiciare emitente. Analizdnd constitulionalitatea dispoziliilor art. 89 din Legea nr. 30212004, Curtea Constitulionald a ardtat2) cd, ,judecdtorul romdn hotbrEgte asupra arestlrii persoanei solicitate in temeiul legii, numai dupd ce a verificat, in prealabil, dacd au fost respectate condiliile necesare referitoare la emiterea mandatului gi nicidecum nu se pronun{d cu privire la temeinicia urmdririi sau condamndrii dispuse de autoritatea strdind ori asupra oportunitdfii arestdrii. in caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoagterea reciprocl a hotdrdrilor penale. in esenf6, dispozifiile legale criticate vizeazd, punerea in executare a mandafului european de arestare, care, conform art. 4 gi art. 7 din Legea nr. 302/2004, se duce la indeplinire potrivit dreptului procesual intem romdn, cu condilia respectdrii preeminentei dreptului internafional, interes6nd
cu precddere cooperarea judiciard intemalional[ in materie penald. Aga fiind, Curtea constatd cd nu poate fi pus semnul egalitAlii intre privarea de libertate dispusl ca urrnare a emiterii unui mandat european de arestare gi cea dispusd ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivd emis de judecdtorul romAn in condiliile Codului de procedurd penald. De asemenea, nu poate fi primitd nici critica potrivit cdreia art. 89 din Legea nr. 30212004 contravine principiului egalitdlii in drepturi, liberului acces la justilie care implicd gi dreptul la un proces echitabil, precum gi dreptului referitor la libertatea individual5, deoarece textul se aplic6 fErd niciun fel de discriminiri tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei legale. De asemenea, mdsura arestdrii provizorii dispusd in vederea preddrii cdtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mdsurd privativd de libertate temporarS, dispusd in acord cu art. 23 alin. (2) din Constitulia Romdniei,
r)
2)

se vedea I.C.C.J., decizia penald nr. 386612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro Plenul Curfii Constitutionale, Decizia nr.40012007 (M. Of. nr.296 din 4 mai 2007).

459

212

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

care satisface pe deplin exigentele constitulionale prevdzute de art.21, partea avdnd la indem6ni toate garanJiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens in care enumerdm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocdrii unor motive obligatorii de refuz al executdrii, ascultarea persoanei arestate, existenla posibilitdtii de a formula recurs impotriva hot6rdrii referitoare la arestare etc." in Legea nr.30212004 nu este prev6zuti o procedur6 special[ derogatorie de la procedura de drept comun in cauzele avdnd ca obiect emiterea sau punerea in executare a mandatului european de arestare. Prin urmare, potrivit art. 7 din aceeagi lege, se aplicl regulile de procedurd penalI inscrise in Codul de procedurd penald romdn. Astfel, dac6 mandatul european de arestare este emis in cursul urmdririi penale, mdsura arestdrii

se dispune prin incheiere datd in camera de consiliu, fiind aplicabile dispoziliile art.146 alin. (4) C.proc.pen. gi art. 149' alin. (4) C.proc.pen.r) Dacd mandatul european de arestare este emis in cursul judecilii, mlsura arestdrii se dispune prin incheiere datii in gedinla public6. Totugi, in cazul in care persoana consimte la predare, iar in cadrul aceleiagi gedinle se antameazd atdt arestarea sa, cdt gi pronunlarea hotdrdrii de predare, apreciem cd gedinfa de judecatd trebuie sd fie public6. Instanla romdnd dispune arestarea persoanei solicitate prin incheiere motivati, in temeiul art. 89 alin. (3) din Legea w.30212004, fdrd a emite un mandat de arestare, intrucdt arestarea se dispune in procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciard din statul solicitant2). impotriva incheierii se poate declara recurs in termen de24 de ore de la pronunlare. in termen de cel mult 48 de ore de la arestare instanla are obligafia audierii persoanei. Dacd persoana arestatd consimte la predare, se intocmegte un proces-verbal care se semneazd de persoana solicitatd, de membrii completului de judecata, de reprezentantul Ministerului Public Ai de grefier. Dacd persoana arestatb nu consimte la predare,
instanla procedeaz6 la audierea acesteia. Procedura de executarea a mandatului european de arestare se desfbgoard in regim de urgen!6. in cazul in care persoana urmdritd nu consimte la predare, hotiirdrea se pronunfl in termen de 60 de zile de la arestare3). in procedura de executare a mandatului european de arestare, persoana in cauz6 poate sd se opund la predare numai invocdnd existenla unei erori cu privire la identitatea sa sau a unui motiv de refuz al executirii mandatului european de arestarea),
r)
2)

in acelagi sens, I.C.C.J., decizia penald nr. 855/2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. A se vedea I.C,C.J., decizia penali nr. 145l/2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.

Potrivit art. 95 alin. (a) 9i (5) din Legea nr.30212004:,,Cind, pentru motive justificate, nu se poate pronunla o hotirdre in termen, instanla poate amdna pronunlarea pentru 30 de zile, comunicdnd autoriEfii judiciare emitente aceas6 imprejurare, precum Ei motivele amAndrii 9i menlindnd mdsurile necesare in vederea pred6rii. CAnd, din motive excep{ionale, nu pot fi respectate termenele prevezute in prezenful articol, autoritatea judiciar[ de executare romdnd va informa Eurojust, precizind motivele intdrzi erii. " 4) Potrivit art. 88 din Legea nr .30212004:,,( I ) Autoritatea judiciari romdnE de executare refuzi executarea mandatului european de arestare in urmltoarele cazuri: a) c6nd, din informafiile de 460

3)

Condifiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate

212

intrucdt mandatul european de arestare se executd pe baza principiului recunoagterii 9i increderii reciproce, conform art.77 alin. (2) din Legea nr.30212004, neintrdnd in competenla instanfei investite cu solufionarea cererii de executare a mandatului european de arestare sd constate existenla faptelor imputate gi temeinicia acuzafiilort). in cursul procedurii, instanta trebuie sI se pronunle la fiecare 30 de zile prin incheiere asupra menlinerii mdsurii arestirii sau punerii in libertate a persoanei solicitate, Jindnd seama de toate imprejur[rile cauzei gi de necesitatea asigurdrii executdrii mandatului european de arestare. Legea nu prevede un termen maximal pdni la care mdsura poate fi prelungitd. Termenul de 60 de zile de la arestare, prevdzut in art. 95 alin. (3) din Legea nr. 30212004, nu privegte mbsura arestdrii persoanei solicitate, ci pronunlarea hotdrArii asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de arestare,
care dispune, reiese cd persoana urm6ritd a fost judecatd definitiv pentru aceleagi fapte de c6tre un stat membru, altul decdt statul emitent, cu condi{ia ca, in cazul condamndrii, sancfiunea si fi fost executatd ori sE fie in acel moment in curs de executare sau executarea sd fie prescrisl, pedeapsa sE fi fost gra{iatd ori infracfiunea sd fi fost amnistiatd sau sd fi intervenit o alt6 cauzi care irnpiedicd executarea, potrivit legii statului de condamnare; b) cdnd infractiunea pe care se bazeazd mandatul european de arestare este acoperitd de amnistie in Rom6nia, dacd autorit?itile romdne au, potrivit legii romdne, competenfa de a urm6ri acea infrac{iune; c) cdnd persoana care
este supusd mandatului european de arestare nu rispunde penal, datoriE varstei sale, pentru faptele pe care sebazeazdmandatul de arestare in conformitate cu legea rom6n6. (2) Autoritatea judiciari

romdnd de executare poate refuza executarea mandafului european de arestare in urmitoarele cazuri: a) in situalia prevdnrtdlaart.85 alin. (2) din lege; in mod excepfional, in materie de taxe gi impozite, de vamd gi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzatd pentru motiwl cd legislatia romdnd nu impune acelagi tip de taxe sau de impozite sau nu confine acelagi tip de reglementdri in materie de taxe gi impozite, de vami 9i de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent; b) cdnd persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusd unei proceduri penale in RomAnia pentru aceeagi faptd care a motivat mandatul european de arestare; c) cdnd impotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunfat in alt stat membru al Uniunii Europene o hotirdre definitivi pentru aceleagi fapte; cr) c6nd mandatul european de arestare a fost emis in scopul executdrii unei pedepse, dacd persoana solicitatd este cet[lean romdn gi instanta romdn6 competentd dispune executarea pedepsei in Romdnia, potrivit legii romine; d) c6nd persoana care face obiectul mandatului european a fostjudecatd definitiv pentru aceleagi fapte intr-un alt stat te4 care nu este membru al Uniunii Europene, cu condilia ca,in caz de condamnare, sanc[iunea si fi fost executatd sau sd fie in acel moment in curs de executare sau executarea sd fie prescrisd, ori infracliunea sd fi fost amnistiatd sau pedeapsa si fi tbst grafiat6 potrivit legii statului de condamnare; e) cAnd mandatul european de arestare se referb la infracliuni care, potrivit legii romdne, sunt comise pe teritoriul Romdniei; f) cind mandatul european cuprinde infracfiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent gi legea romdni nu permite urmirirea acestor fapte atunci c6nd s-au comis in afara teritoriului rom6n; g) cdnd, conform legislaliei romdne, rdspunderea pentru infracfiunea pe care se intemeiazd mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacd faptele ar fi fost de competenfa autoritAtilor romdne; h) cdnd autoritatea judiciarl romdni competentl a decis fie sI nu urmireasci, fie si inceteze urmdrirea persoanei solicitate pentru infracfiunea pe care se bazeazd mandatul de arestare european". r) A se vedea I.C.C.J., decizia penald nr. 404512007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.

461

212

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

in cazul in care persoana urmdritd nu consimte la predare. Dac[ termenul de 60 de zile nu poate fi respectat, instanfa romdnd are obliga{ia de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea respectlrii termenului, precizAnd motivele intdrzierii, iar nu obliga(ia
de a pune in libertate persoana solicitatdr). impotriva incheierii se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la pronun{are. Instanla se pronunld prin hotdrdre cu privire la executarea unui mandat european de arestare in cel mult 5 zile de la data la care a avut loc audierea persoanei solicitate. Judecdtorii care au dispus arestarea persoanei solicitate nu devin incompatibili s[ se

pronunte cu privire la executarea mandatului european de arestare, intrucdt regula continuitbfii completului de judecatd se aplicd in cadrul acestei proceduri speciale, potrivit art. 89 gi art. 90 din Legea nr.30212004 gi, prin unnare, nu opereazd cauzele de incompatibilitate prevSzute in art. 47 9i art. 48 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Hotdrdrea prin care instanfa se pronunld cu privire la executarea unui mandat european de arestare trebuie sd cuprind[ atAt dispoziJia privind executarea mandatului european de arestare, cdt gi dispozilia privind predarea persoanei solicitate, aceastd din urm[ dispozilie constituind o condilie pentru executarea efectivi a mandatului
european de arestare. in cazul in care instanla dispune executarea mandatului european de arestare gi predarea persoanei solicitate, este obligatd ca, prin aceeagi hotdrdre: r) sd solicite autoritdfii judiciare emitente (dacd mandatul european de arestare a fost emis in vederea efectudrii urmdririi penale) ca,in cazul in care se va pronunla o pedeapsl privativd de libertate, persoana predatd sd fie transferat[ in Romdnia pentru executarea pedepsei2); lr) sd se pronunle, in temeiul prevederilor art. 90 alin. (9) din Legea nr.30212004 gi asupra menfinerii mdsurii arestdrii persoanei solicitate, intrucdt instanla se afld in cursul procedurii, in sensul prevederilor menfionate, c6nd se pronunfd cu privire la executarea mandatului european de arestare gi la predarea persoanei solicitate, hotdrdrea neavAnd caracter definitiv gi fiind, prin urmare, supusd controlului judiciarrl. Hotdr6rea instanlei poate fi atacatd cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. In situafia in care persoana solicitatd consimte la predare, hotdrdrea instanlei prin care se ia act de consimfdmdntul acesteia este definitiv[ gi are acelagi efect ca gi hotdrdrea de predare dispusd de instan!6 dup6 audierea persoanei solicitate. Dacd persoana urmdritd consimte la predare, hotdrArea instantei prin care se ia act de consimJdmdntul acesteia se pronunfd in termen de 10 zile de la termenul de judecatd la care persoana urmlrit6 gi-a exprimat consimldmdntul la predare qi este definitivd gi executorie. Predarea se realizeazd de cdtre polifie, dupd o informare prealabild a autoritdfii desemnate in acest scop de citre autoritatea judiciar[ emitentd asupra locului gi datei fixate, in termen de l0 zile de la pronunfarea hotdrAriijudecdtoregti de predarea).

A se vedea I.C.C.J., deciziapenald nr. 194612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. A se vedea LC.C.J., deciziapenali nr. 249212007, disponibilE pe site-ul www.scj.ro. r) A se vedea LC.C.J., decizia penald nr. 573112007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. a) Potrivit art. 96 alin. (2) 9i (3) din Legea nr. 30212004:,,Dac6, din motive independente
2)

r)

de voinfa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua

in acest

462

Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea liciti de libertate

2t2

in cazul in care sunt depe$ite termenele maxime pentru predare, ftrd capersoana in primitl de c[tre statul emitent, se dispune punerea in libertate a persoanei urmdrite, frr[ ca acest fapt sd poatd constitui un impediment la dispunerea unui nou
cauzd sd fie

mandat european de arestare, bazatpe aceleagi fapte. in toate cazurile, in momentul predirii, autoritatea judiciard de executare rom6ni trebuie sd aducd la cunogtinla autoriteii judiciare emitente durata privdrii de libertate pe care a suferit-o persoana la care se referd mandatul european de arestare, pentru a fi avutd in vedere la deducerea acestei privdri de libertate din pedeapsa sau din mdsura de siguranld care se va aplica. Pot exista cazuri in care o cerere de extr[dare formulatd de un stat ce nu este membru U.E . sdvizeze aceeagi persoand a cirei predare este solicitatd printr-un mandat european de arestare, sau ca doui sau mai multe state membre ale U.E. sd fi emis un mandat european de arestare in privinfa aceleiagi persoane. in cazul concurenlei intre un mandat european de arestare gi o cerere de extrddare, autoritateajudiciard de executare romdnd decide asupra priorit[fii de executare, lindnd seama, pe de o parte, de toate circumstanlele gi, in special, de locul sdvdrgirii gi gravitatea infracliunii, de data emiterii mandatelor, precum gi de imprejurarea cd mandatul a fost emis in vederea urmdririi penale, a judec5fii sau in vederea executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguranld gi, pe de alt[ parte, de prevederile convenliei de extr[dare aplicabile in relalia cu statul te4. in cazul in care decide sd se acorde intdietate cererii de extrldare, autoritateajudiciard de executare romAnd trebuie sd aducd acest lucru la cunogtinja autoritdlii emitente a mandatului european de arestare. in situalia in care doub sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare in legdturd cu aceeagi persoanS, autoritateajudiciarb de executare romdnd va decide asupra prioritdlii de executare, linAnd seama de toate circumstanfele gi, in special, de locul sdvdrgirii gi gravitatea infracfiunii, de data emiterii mandatelor, precum gi de imprejurarea cd mandahrl a fost emis in vederea urm6ririi penale, a judecdfii sau in vederea execut6rii unei pedepse sau a unej misuri de siguran!6. Autoritateajudiciard de executare romdnd va putea solicita, dacd este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceast[ hotdrdre. in situalia in care impotriva aceleiagi persoane au fost emise doud mandate europene de arestare de cdtre acelagi stat, iar unul dintre acestea a fost deja executat, apreciem cd instanla sesizat[, pentru a dispune punerea in executare a celui de-al doilea mandat, trebuie sd dispun[ respingerea solicitdrii ca neintemeiatd.

termen, autoritilile judiciare implicate vor intra imediat in contact pentru a fixa o noud datd de predare. in acest caz,predareava avea loc in termen de 10 zile de la noua dati convenitI. in mod excepfional, predarea poate fi am6nati temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fl existenla unor temeiuri suficiente pentru a se crede cd predarea va periclita, in mod evident, via{a sau sdndtatea persoanei solicitate. Executarea mandafului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive inceteaz|sd existe. in acest sens, autoritateajudiciard executoare va informa de indatS autoritatea judiciard emitenti gi impreunl vor conveni o noud dat6 de predare. in acest caz, predarca va avea loc in termen de l0 zile de la noua datd astfel convenit6."

463

2t3-214

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Secfiunea a 3-a. Dreptul persoanei private de libertate de a fi informatl asupra motivelor arestlrii sau detenfiei
3. Sfera de aplicare. dreptul romdn.
21

4. Obiectul garanliei convenpionale.

2 1 5.

Prevederi in

Degi dispoziliile art. 5 parag. 2 fac refeire la termenii de ,,persoan[ arestatd" sau garanfia procedurald reglementati de Convenfia europeand se aplici in ",act)za[ie", cazul tuturor persoanelor private de libertate').

213. Sfera de aplicare. in doctrin62) s-a ardtat cd sfera de aplicare a dreptului la informare este extinsd in condiliile in care judecitorii europeni considerd cd este

si nu se limiteze la o logicd penalistd. in fapt, in ciuda conotaliei penale, termenii de ,,arestare" gi de ,,acuzare" trebuie interpretali de o manierd autonom6, in conformitate cu obiectul sau scopul art. 5, acela de a asigura o realS protecfie a persoanelor impotriva privdrilor de libertate arbitrarii: de aceea, ,"arestarea" vizatl la parag. 2 al art. 5 excede cadrul mdsurilor cu caracter penal; la fel, referirea la ,,orice acuzare" nu semnificd formularea unei condifii pentru aplicarea acestui text, ci
necesar ca aceasta desemnarea unei eventualititi de care se fine seama impotriva privdrilor arbiharii. Curtea Europeand a ardtatr\ cd art. 5 parag. 2 confine garan{ia minirnl ce trebuie acordatd oricdrei persoane private de libertate, aceea de a fi informatE despre motivele

care au determinat luarea acestei mdsuri. Aceastd prevedere este o parte a sistemului de protecfie reglementat de art. 5, fiind necesar ca orice persoand privatii de libertate sd fie informatd intr-un limbaj simpiu, pe care aceasta il poate infelege, despre temeiurile de fapt gi de drept ale privdrii de libertate, astfel incdt s[ fie capabild, dacd considerd necesar, sd exercite dreptul la recurs in fala unei instanle, potrivit art. 5 parag. 4. 214. Obiectul garanfiei convenfionale. Curtea European6 a refinut4) cd orice persoanl care are dreptul sd introducl un recurs in vederea obfinerii unei decizii rapide cu privire la legalitatea detenfiei sale nu ar putea tzain mod efectiv de acest drept decdt dacd este prompt gi adecvat informatd cu privire la faptele gi temeiurile de drept pe care
se intemeiazd privarea sa de libertate. acelagi sens art. 9 parag. 2 din Pact prevede ci orice individ arestat va fi informat, in momenlul arestdrii sale, despre motivele acestei arestdri gi va fi ingtiinlat, in cel mai scurt tinop,
de orice
2)

t)in

invinuire care i se aduce.


Europden

A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit

p.315.

se vedea: CEDO, hotdrdrea din 18 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 63; CEDO, hot[r6rea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britanii, parag. 40; cEDo, hotdr6rea din 5 aprilie 2001, in cauza H,B. contra Elve{iei, patag. 48-49; CEDO, hotlrdrea din 8 februarie 2005, in cauza Bordovskiz contra Rusiei, parag. 55-56; CEDO, hotdrirea din I I iulie 2006, in cauza Saadi contra Marii Britanii, parag. 5l; CEDO, hotdrdrea din 3 mai 2007,in cauza Soysal contra Turciei, parag. 68, a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 5 noierrbrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, pang.66; CEDO, hotErdrea din 5 aprilie 2001, in cauza H.B. conha Elvefiei,parag.47.

r)A

464

Dreptul persoanei private de libertate de a fi informati asupra motivelor arestdrii sau

detenfiei 214

in cazul prev6zut de art. 5 parag. I lit. a) din Convenlia europeand, trebuie sI fie
adusi la cunoqtin{d hotdrdrea de condamnare dispusl de o instanfd pe care se intemeiazd privarea de libertate. Dac[ o persoand este privatl de libertate in baza art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeane, trebuie adusd la cunogtinfa acesteia hotlrirea pronunfati, conform legii, de cdtre o instanji ori obligalia prevtrzutd de lege a cdrei nerespectare a determinat luarea unei m5suri at6t de grave. in cazul in care o persoand este arestatii intnrcdt este suspectati de a fi comis o infracfiune [art. 5 parag. I lit. c) din Convenfia european6], art. 5 parag.2 nu impune nici ca informaliile necesare sd fie comunicate intr-o anumitd formd gi nici ca aceastE comunicare sd constea intr-o listd complettr a acuzatiilor aduse impotriva sar). Este suficient ca persoana privatii de libertate sd fie informati in termeni generali

privirii de libertate gi a acuzaliilor aduse impotriva sa2). Obligatia de informare prevdzutd de art. 5 parag. 2 din Convenlia europeand nu presupune gi dreptul de a consulta actele dosarului de cdtre acuzat sau de vreun repre-d zentant al acestuia3). Minorul lipsit de libertate trebuie sd fie informat asupra motivelor pentru care autoritatea considerl ci privarea de libertate este necesar[ pentru educarea sa sub supraveghere sau pentru a fi prezentat in fafa autoritdtii. in cazul privdrii de libertate inbazaart. 5 parag. I lit. e) din Convenfia europeanI, persoana trebuie informatd despre temeiul pentru care autoritatea considerb c[ se afl[ in fafa unui persoane vulnerabile (susceptibild sd transmitd o boal6 contagioasd, alienat mintal, alcoolic, toxicoman sau vagabond) gi ci luarea unei mdsuri mai putin severe este considerat6 insuficienti pentru garantarea interesului public. in situalia alienafilor mintali misura poate fi comunicatd persoanei care are in supraveghere alienatula). in situalia in care o persoand este privat2i de libertate in vederea extrldlrii sau expulz[rii, aceasta trebuie str fie informat[ despre existenfa unei proceduri deschise in aceastd privin!6, a motivelor de fapt Ei de drept pentru care se impune privarea de libertate. in aceastii materie, informaliile comunicate pot fi chiar mai sumare decit cele ce trebuie comunicate in cazul privdrii de libertate intemeiate pe dispoziliile
asupra motivelor

art. 5 parag.

I lit. c;sr.

A se vedea: Comisia Europeand, decizia din l3 decembrie 1978, in cauza X contra Germaniei; CEDO, hotdr6rea din I I iulie 2006, in cauza Saadi contra Marii Britanii, parag. 5 L 2) A se vedea Comisia Europeanl, decizia din 2 septembrie 1959, in cauza Nielsen contra
Danernarcei.
3) a)

r)

se vedea CEDO, hotdr6rea din 30 martie 1989,

in cauza Lamy contra Belgiei,

parag.3l.

A se vedea: CEDO, hot6rirea din 2l februarie 1990, in cauza Van der Leer contra Belgiei, pang.25-31; CEDO, hottrrdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii,
parag. 65,

A se vedea: Comisia Europeantr, decizia din 5 iulie 1984, in cauza K contra Belgiei; CEDO, hot[rdrea din 8 februarie 2005, in cauza Bordovskiy contra Rusiei, parag. 55-59.

5)

46s

2t4
Persoana
ale

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

privati de libertate trebuie informatd despre temeiurile de fapt gi de drept

privdrii

de libertate gi cu privire la acuzafiile aduse impotriva sa in termenul cel mai

scurt. intruc6t aceste informa{ii trebuie comunicate in termenul cel mai scurt, nu este necesar sd fie relatate in integralitate de cltre autoritdlile statului chiar in momentul privdrii de libertate. Aprecierea caracterului suficient al informafiilor comunicate, prin raportare la obiectul 9i promptitudinea comunicdrii, se analizeazd, in concrelo in func{ie
de particularitAlile

fiecarui cazt). Curtea European[ a apreciat2) cf, nu existl

incSlcare

a prevederilor art.

parag.2 in cazul in care reclamantului i s-au comunicat la momentul privdrii de libertate motivele pentru care a fost dispusd mdsura in termeni largi, in prezenla unui interpret ce vorbea limba acestuia. S-a refinut, astfel, cd prezenla interpretului a avut ca scop informarea reclamantului cu privire la comunicdrile orale 9i scrise care ii erau fEcute gi, in special, a actului prin care s-a dispus arestarea sa. In cauza Egmez contra Ciprului,3) Curtea de la Strasbourg a constatat cd au fost respectate exigenlele art. 5 parag. 2, in condiliile in care reclamantul, de nalionalitate turc6, dar care vorbea limba greacd, a fost interogat cu privire la infracfiunea flagrantl de trafic de droguri pentru care s-a dispus privarea sa de libertate de un polifist ce vorbea limba turcd. in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britaniia), Curtea Europeand a apreciat cd informarea a fost promptd prin comunicarea temeiurilor arestdrii in maximum 7 ore dupi arestare. Tot astfel, a fost apreciatd cI satisface cerinfa de promptitudine prevdzuti de art. 5 parag.2, informarea efectuatd la o or[ gi 20 de minutes), 10 ore gi 30 de minute6), respectiv 48 de oreT)dupd arestarea reclamanfului. Audierea reclamantului de cdtre judecitor cu privire la faptele de care era acuzal este suficiente fate de scopurile art. 5 parag. 28). De asemenea, instanla europeand a constatat in cauz[ cd o perioadd de mai putin de 48 de ore intre arestarea reclamantului gi primirea de cdtre acesta a mandatului de arestare preventiv[ prin care era informat cu privire la incadrarea juridicb a acuzaliilor aduse impotriva lui nu poate fi consideratd incompatibili cu prevederile art. 5 parag. 2 din Convenlia europeand. r)A
se vedea:

CEDO, hotbrdrea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra

Marii Britanii, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie l994,in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.72. 2) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 5 februarie 2002, in cauza Conka contra Belgiei, parag.5l-52. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, in cauza Egmez contra Ciprului,
parag. 85.

a)A se vedea CEDO, hotirArea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra

Marii Britanii, parag. 42.


5)

se vedea

CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie l994,in cauzaMurray contra Marii Britanii,

parag. 78,
6) 7)

A A 8) A
466

se vedea se vedea se vedea

CEDO, decizia din 2 septembrie 2004, in cauza Durgov contra Bulgariei.


CEDO, decizia din 6 iulie 1999, in cauzaLowry contra Portugaliei. CEDO, decizia din 25 martie 2004, in cauza I.L contra Bulgariei.

Dreptul persoanei private de libertate de a fi informate asupra motivelor arestdrii sau

deten{iei 215

Existenla unei violdri a art. 5 parag,2 a fost re{inuti in situalia in care reclamantului privat de libertate in vederea extr[dbrii nu i-a fost dati nicio informaJie cu privire la temeiurile mdsurii in primele 4 zile ale detenlieir), in cazul in care informarea reprezentantului reclamantului, efectuati prin telefon, a fost realizatd dupd un termen de 76 de ore de la momentul privarii de libertate2). Chiar dacd nu existd o informare expres6, Curtea Europeand a statuatr) cd nu se poate refine o incdlcare a dispoziliilor art. 5 parag. 2 dac6 reclamantul a fost arestat imediat ce polilia a descoperit ci gi-a declinat o identitate fals[, intruc6t putea avea idee despre obiectul acuzaliei ce i se aduce. Tot astfel, instanla europeand a apreciata) cd, din modul de desflgurare a interogatoriului, reclamanta putea si realizeze cd era suspectatd de colectarea de bani pentru IRA. Prin urmare, se poate constata cd art.5 parag. 2 din Convenlia europeand difer[ garanfia reglementatd in art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenlia europeand prin scopul de urm6rit. Dacd garanfia prevdztttd de art. 5 parag. 2 urmdregte sd asigure persoanei posibilitatea de a contesta mdsura in fafa unei instanle in deplind cunogtinld de cauzd (potrivit art. 5 parag.4 din Convenlia europeand), garantia oferitd in cadrul procesului penal de art. 6 parag.3 lit. a) are ca scop asigurarea posibilit6lii persoanei impotriva cdreia se formuleazd o acuza{ie in materie penald de a-gi pregdti o apdrare efectivd gi
eficientd5).

215. Prevederi

in dreptul romAn. Potrivit

art. l37t C.proc.pen. Si art.

23

alin. (8) din Constitulie, persoanei re{inute sau arestate i se aduc de indatd la cunogtintd, in limba pe care o infelege, motivele relinerii sau ale arestdrii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen. invinuirea se aduce la cunogtinld numai in prezenla unui avocat, ales sau numit din oficiu, gi trebuie sd vizeze acuzatiile formulate de procuror impotriva persoanei private de libertate. Astfel, art. 6 alin. (3) C.proc.pen. prevede ci organele judiciare au obligafia si-l incunogtinleze, de indat[ gi mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia gi sa-i asigure posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii.

r)

se vedea

CEDO, hotdrdrea din 12 aprilie 2005, in cauza Shamayev g.a. contra Georgiei

gi Rusiei, parag.416.
2) A se vedea CEDO, hotirdrea din 11 iulie 2006, parag. 55-56.

in

cauza Saadi contra Marii Britanii,

3)
a)

se vedea CEDO, hotirdrea

din 1l iulie 2000, in cauza Dikme contra Turciei,

parag. 56.

A se vedea CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1994,in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.76. Acest drept igi are originile in Habeas Corpus Act din 1679, motiv pentru care procedura reglementati de art. 5 pang. 4 este intahitd in doctrind gi in jurisprudenla Curfii Europene sub denumirea de procedura llabeas Corpus. 5) A se vedea R. De Gouttes, Article 5$2, in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La
Convention Europdenne des Droits de L'Homme. Commentaire article par article, op. cit.,

p.209-210. 467

2t5

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Avdnd in vedere aceastd logicd legislativd, precum gi faptul cd atdt pentru luarea mdsurii relinerii, c6t gi pentru cea a arestlrii preventive este obligatorie audierea invinuitului sau inculpatului in prezen{a avocatului ales sau numit din oficiu, rezultd cd in cazul privdrii de libertate in dreptul romdn, mai intdi, este adusd la cunogtinfd invinuirea gi apoi motivele retinerii sau ale arestdrii. in fapt, motivele refinerii sau ale propunerii de arestare formulate de procuror sunt cunoseute de invinuit sau inculpat inci din cursul audierii, intrucdt aceasta nuvizeazd numai situalia de fapt privitoarea la infracliunea de care acesta este aclJzat, ci gi orice alt aspect ce prezintd relevanfd pentru analiza in concret a temeiurilor relinerii sau ale
arestdrii preventive. Motivele avute in vedere la luarea m[surii arestdrii preventive se aduc la cunogtinfb, de indatl dupd dispunerea m6surii, oral gi/sau in scris (prin inmdnarea mandatului de arestare), gi trebuie sb vizeze prezentarea in termeni generali gi prin folosirea unui limbaj clar qi adecvat, in raport de nivelul de instruire al inculpatului, a temeiurilor de fapt gi de drept ale privdrii de libertate. in acord cu jurisprudenla Curlii Europene, considerdm cd fa!6 de promptitudinea cu care trebuie indeplinitd aceastd obligafie, nu este obligatorie indeplinirea informlrii printr-un interpret atdta timp cdt organul judiciar comunicd oral invinuitului sau inculpatului motivele privdrii de libertate fie direct, fie prin intermediul avocatului, intr-o limb[ pe care acesta o in]elege. Aceste mdsuri au ca scop sd ofere invinuitului sau inculpatului posibilitatea cunoafterii motivelor de fapt gi de drept ale privdrii de liberate, pentru a le aprecia temeinicia sau legalitatea gi a decide in cunogtinfd de catzd impreund cu apdrdtorul in privinla cdilor legale ce pot fi exercitate. Apreciem cd in cazul aducerii la cunogtinld a invinuirii este necesard o informare scris6. in acest sens, art. 14 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.g.t), ce reglementeazd dreptul suspectului sau al inculpatului de a fi informat asupra drepturilor sale procedurale, prevede obliga{ia statelor de a reglementa informarea scrisd. Tot astfel, odatd cu privarea de libertate trebuie adus la cunogtinld gi dreptul de a informa un membru al familiei sau altd persoani pe care o desemneazd acesta, sau oficiul consular ori misiunea diplomaticl a statului al c[rui cetdlean este, sau dreptul de a lua legdtura cu un avocat. Chiar dacd art. 88' sau art. 89 din Legea nr. 30212004 nu prevdd expres obliga(ia inform6rii considerdm c6, in vederea respectdrii dreptului garantat de art. 5 parag. 2 din Convenfia europeand, gi in cazul refinerii sau arestdrii in vederea extr[ddrii, persoanei private de libertate trebuie sd i se aducd la cunogtinfE, in limba pe care o inlelege,

motivele relinerii gi conlinutul mandatului european de arestare. Degi nu existi nicio prevedere in Codul de procedurd penald cu privire la existenfa obligafiei de informare in celelalte cazuri, considerdm cd ori de cdte ori ne afldm in fafa unui caz de privare de libertate (de pildd: punerea in executare a hotdrdrii de condamr)

DisponibilS pe site-ul htp://eur-lex.europa.eu,

468

Dreptul la examinarea legalitSlii mdsurii privative de libertate

216

nare la pedeapsa inchisorii sau a detenliunii pe viaf6; punerea in executare a hotdrdrii de condamnare la mdsurile educative ale intemlrii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, la mlsura de siguran{i a interntrrii medicale, a interndrii in vederea efectuirii unei expertize psihiatrice in cazurile in care aceasta este obligatorie; punerea in executare a unui mandat de aducere), este obligatorie, fa!6 de prevederile art. 5 parag. 2, informarea persoanei private de libertate cu privire la motivul privdrii de libertate.

Secfiunea

4-a. Dreptul la examinarea legalitifii ^ mflsurii privative de libertate

$1. Standardul european de protecfie


2

I 6. NoSiuni.

7.

Procedura analizei legalitdlii delenliei.

216. No{iuni. Potrivit art. 5 parag. 4 din Conven{ia europeani, persoanele arestate sau definute au dreptul la examinarea de cdtre o instanld a legalitdlii m[surii privative de libertate, prin raportare la cerinlele de procedur[ gi de fond necesare pentru a se dispune o asemenea mdsurd atdt din perspectiva dreptului intem, c0t gi prin raportare la prevederile Convenfiei europene r). Astfel, prevederile art. 5 parag.4 trebuie citite nu ca drept,,de a introduce un recurs" (le droit d'introduire un recours) astfel cum au fost traduse in dreptul romAn prin raportare la varianta in limba francezd a Convenfiei europene, ci ca drept de a deschide o procedurd (right to take proceedings) prin care sd se evalueze legalitatea privdrii de libertate, astfel cum rezultd din varianta in limba englezd a aceleiagi conven{ii. Asemenea garanliei prevdzute de art. 5 parag. 2, gi aceastd garanfie este conferitl de Convenfia europeand tuturor persoanelor private de libertate, potrivit art. 5 parag. l. Aceasta are caracter de lex specialis in raport cu dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 din Conven{ia europeand2). Articolul 5 parag.4 nu poate fi invocat in scopul verificlrii legalitnlii unei perioade anterioare de Articolul 5 parag. 4 nu garanteazd un drept la o analizd din partea instantei a tuturor aspectelor cauzei. Controluljudecdtoresc trebuie s[ fie suficient de larg, incAt sd vizeze nu numai exigenlele dreptului intern, ci gi pe cele ale textului Convenliei europene, a

detenfie3).

\'

..

r) A se vedea: CEDO, hot6rirea din 6 septembie 2007,in catza Kucheruk contra lJcrainei, parag. 195-199; CEDO, hotdrarea din 13 februarie 2001, in cauza Lietzow contra Germaniei, pang.44; CEDO, hot[rdrea din l5 noiembrie 2005, in cauza Reinprecht contra Austriei, parag. 31. in acelagi sens, art. 9 parag.4 din Pact prevede cd oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenfiune are dreptul de a introduce recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta s6 hotirascd neintdrziat asupra legalit[1ii detentiunii sale pi sd ordone eliberarea sa, dacd detenfiunea

este

ilegali.
A
se vedea

2)

CEDO, hotdrtrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, Rights in criminal proceedings, op. cit., p.466.

parag.69.
3)

se vedea S. Trechsel, Human

469

217

Dreptul la libertate gi la siguranta persoanei

principiilor generale pe care acestea le consacrS, precum gi scopul restricliilor pe care


le autorizeazd art. 5 parag. I r). Astfel, noliunea de legalitate trebuie sE aibd acelagi sens in parag. I gi 4 ale art. 5, ambele garanfii avdnd ca scop evitarea unei privdri arbitrarii de libertate2). Garanfia oferitd de art. 5 parag.4 nu are in vedere efectuarea de c6tre instan!6 a unui control de oportunitate a privdrii de libertate, ci numai al legalitdlii
acesteia3).

217. Procedura analizei legalittrfii detenliei. in cazurile in care privarea de libertate este dispusd de c[tre o instanld in cadrul unei proceduri judiciare, controlul legalitlfii ludrii mdsurii, cerut de art. 5 parag.4 din Conven{ia europeand, este incorporat in chiar hotlrdrea instanfeia). Dacd in dreptul intern este prevdzut un drept la recurs impotriva hotdrdrilor prin

care se dispune asupra arestdrii preventive, statul trebuie sd garanteze persoanelor interesate aceleagi garan{ii in calea de atac ca gi in primd instanfds). Astfel, in cauza Samoild 9i Cionca contra Romdniei, Curtea Europeand a ardtat cd prezen\a reclamantilor gi a avocafilor lor la dezbaterea propunerii de prelungire a arestdrii preventive nu dispenseazd statul de obligalia de a asigura prezenta acestora gi in fafa instan{ei de recurs sau, dacd este necesar, a avocafilor acestora in scopul de a asigura egalitatea de arme cu procurorul a cdrui prezenfd este obligatorie6). in privin{a prelungirilor ulterioare ale detenliei sau a aspectelor noi de legalitate ce pot apdrea pe parcursul privirii de libertate, art. 5 parag. 4 garanteazd persoanei private de libertate posibilitatea de a solicita controlul judiciar al legalitalii mdsurii la anumite

r)

se vedea: CEDO, hotdrArea din 29 noiembrie 1988,

in cauza Brogan

g.a. contra

Marii

Britanii, parag. 65; CEDO, hotdrdrea din l4 decembrie2006,in cauza Filip contra Romdniei,
parag.73. 2) A se vedea: CEDO, hotdr.irea din 29 august 1990, in cauza E contra Norvegiei, parag. 50-60; CEDO, hotdr6rea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii,parug.52; CEDO, hotdrdrea din 3 I iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. I 01 ; CEDO, hot6rdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parug. 162. Cu titlu de exemplu, trebuie analizat dacd din mijloacele de probi administrate rezultd o suspiciune rezonabilS cu privire la sivdrgirea unei infracfiuni (a se vedea, in acest sens: CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Grauslys contra Lituaniei, parag. 53; CEDO, hotdrdrea din 27 februarie 2007, in cauza Nestak contra Slovaciei, parag. 8l). r) A se vedea "/.-F, Renucci, Trait6 de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit.,

p.328.
a)

A se vedea: CEDO, hotErdrea din l8 iunie 1971, in catzaDe Wilde, Ooms, gi Versyp contra Belgiei;parag.76-79;CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 1995, in cauza Iribarne Perez contra Frantei , parag. 29. 5) A se vedea CEDO, hot?irdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei,
parag.73. 6) A se vedea: CEDO, hotlrArea din 4 martie 2008, in cauza Samoild qi Cionca contra Romdniei, parag. 74; CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei,
parag. 58.

470

Dreptul la examinarea legalitlfii misurii privative de libertate

217

intervale rezonabile, prin care sd fie evaluatd menfinerea temeiurilor cauzelor care au dus la lipsirea sa inifiall de libertater). Avdnd in vedere impactul dramatic pe care privarea de libertate il are asupra drepturilor fundamentale ale persoanei, Curtea Europeand a constatat aplicabilitatea garanliilor fundamentale prevIzute de art. 6 din Conven{ia europeanl in procedura analizei legalitdlii detenliei dinfaza de urmdrire penale2). ,,Tribunalul" care este chemat sd analizeze calea de atac formulatd impotriva misurii privative de libertate trebuie sd fie independent de executiv Si de p64ile din cauzd3), impa4iala) gi sd aibd competenfa de a dispune punerea in libertate in cazul in
care constatd c6 detenlia este nelegalS5).

De asemenea, ,,tribunalul" trebuie s5 prezinte garanlii inerente unei instanle cu caracter judiciar, chiar dacl aceste garantii nu trebuie sd fie intotdeauna identice cu cele oferite de art. 6 parag. 1 din Convenfia europeand in cazul litigiilor penale6). Procedura in fala tribunalului trebuie s[ fie contradictorie gi trebuie si garanteze egalitatea armelor intre procuror 9i cel privat de libertateT). Nu este respectat principiul
r) A se vedea: CEDO, hotlr6rea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag.45; CEDO, hotdrdrea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 56 CEDO, hotdr6rea din 25 martie 1999, in cauza Musial contra Poloniei, parag. 43; CEDO, hotirArea din l2 mai l992,in cauza Megyeri contra Germaniei, parag.22; CEDO, hotirdrea din 23 februarie 1984, in cauza Luberti contra Italie i, parag. 3 I ; CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie 1989, in cauza Bezicheri contra Italiei, parag. 20-21; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 164-165; CEDO, hotlrArea din 2l decembrie 2000,

in cauza Egmez contra Ciprului,parag.94. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 3l ianuarie2002, in cauza Lanz contra Austriei, parag. 4l; CEDO, hotlrArea din 13 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Germaniei, parag. 39;
CEDO, hotlrdrea din 13 februarie 2001, in cauza Schops contra Austriei, parag. 44. in opinia dizidentd exprimatd de trei judecdtori ai Curfii Europene (Costa, Bratza gi Thomassen) in cauza
Assanidze contra Georgiei (CEDO, hotirdrea din 8 aprilie 2004) s-a aritat cd menfinerea in deten{ie a reclamantului pe o perioadl de peste 3 ani, dupd ce Curtea Supremi dispusese achitarea sa gi punerea sa de indatd in libertate, reprezinti o incilcare a dispoziliilor art. 5 parag. 4 - ce au caracterul de /ex

specialis - ce face inutild analiza incdlcdrii dispozitiilor art. 6 parag. I din Convenlia europeanS. r) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei,

parag.24. a) A se vedea: CEDO, hotardrea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 62; CEDO, hotdrdrea din 29 martie 2001, in cauza D.N. contra Elvefiei, parag. 41-46,48-57. 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 septembrie 2002,in cauza Benjamin gi Wilson contra Marii Britanii, parag. 34; CEDO, hotdrArea din 26 februarie 1996, in catza Singh contra Marii Britanii, parag.66. 6) A se vedea: CEDO, hot6rArea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag.61; CEDO, hotdrdrea din 18 iunie 1971, in cauzaDe Wilde, Ooms, gi Versyp contra Belgiei, parag.65; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag.162. 1 A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei, parag, 68; CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag. 58-59; CEDO, hot6rdrea din 3l ianuarie 2002, in cauza Lanz contra Austriei, parag. 44. 471

217

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

egalifiitii armelor dacd unui avocat ii este refuzat accesul la actele dosarului de urmdrire penali, a cdror examinare este necesar[ pentru a contesta in mod eficient deten{ia clientului siu'). in cazul in care este vorba de o persoani privatd de libertate in temeiul art. 5 parag. I lit. c), audierea acesteia este obligatorie2). Aceste garanlii decurg din dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenfia europeand, care in materie penali implici at6t pentru ac;')zare, cdt gi pentru apdrare posibilitatea de a lua cunogtinll de observafiile sau de mijloacele de probi aduse de cealaltd parte, precum gi de a le comenta, fie oral, fie in scris. Curtea Europeanl a relinut cI necesitatea ca urm[rirea penal[ sd fie desf6gurat[ eficient poate avea drept consecinfi ca o parte din probele strdnse sd fie pdstrate secrete in scopul prevenirii posibilitltii ca suspecfii sd altereze sau s6 facd s[ disparl anumite mijloace de probd, subminAnd astfel bunul mers al justiliei. Cu toate acestea, probele care sunt necesare pentru stabilirea legalitSlii detenfiei trebuie si fie puse la dispozilia avocatului suspectului3). De asemenea, garanfia dreptului la un ap[rdtor este aplicabild in procedura habeas corpusa).in cauraBouamar contra Belgiei5), Curtea Europeand a ardtatcd este esenfial ca persoana privat[ de libertate sd aibi posibilitatea de a fi ascultatd, dar gi de a fi in mod efectiv asistatd de un avocat. Dreptul unei persoane private de libertate de a fi ascultatd fie personal, fie prin intermediul unui reprezentant se plaseazl, in sfera garanliilor procedurale aplicabile in materia privdrii de libertate6).

in cauza Samoili

gi Cionca contra Romdniei, Curtea Europeand a constatat cd reclade recurs de

manfii au fost asistafi in fala instantei

divergi avocali din oficiu care fuseseri

numili pe loc Ai care nu cuno$teau dosarul sau pe clienlii lor, gi nici nu au beneficiat de timpul necesar pentru a-gi pregiti apdrarea inainte ca instanla sd se pronunle asupra
A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 30 martie 1989, in cauzaLamy contra Belgiei,parag.2g; CEDO, hotdrArea din l3 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Germaniei, parag. 39. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca conha Romdniei, parag. 68; CEDO, hotirdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag. 58; CEDO, hotdr6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. 2541. CEDO, hot6rdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Grauzinis contra Poloniei, parag. 33. r)A se vedea: CEDO, hot[rdrea din 30 martie 1989, in cauza Lamy contra Belgiei, parag. 29; CEDO, hotdrdrea din 13 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Gerrnaniei, parag. 42-43; CEDO, hotdrdrea din 9 aprilie 2003, in cauza Shishkov contra Bulgariei, parag. 77; CEDO, hotEr6rea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag.97; CEDO, hotdr6rea din l9 pctombrie 2000, in cauza Wloch contra Poloniei, parag. 127 CEDO, hotdrdrea din 13 februarie 2001, incauza Lietzow contra Gennaniei,parag.4T-48. a)A se vedea: CEDO, hotdrirea din 24 octombrie lgTg,incauzaWinterwerp contra Olandei, parag. 60; CEDO, hotjirArea din 26 februarie 2002 ,incatza Magalhaes Pereira contra Portugaliei,
parag. 57-63. 5) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 29 februarie 1988, parag. 60.
6)
r)

in

cauza Bouamar contra Belgiei,

A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 13 iulie 1995, in cauza Campanis contra Greciei, parag.47; CEDO, hot6rdrea din I iulie 2006, in cauza Mamedova contra Rusiei, parag. 89-93.
472

Dreptul la examinarea legalitdlii mdsurii privative de libertate

2t7

recursului. in aceste circumstanfe gi fa{d de modul concret in care avocatii din oficiu gi-au indeplinit obligaliile instan{a europeani a apreciat cd reclamanfii nu au beneficiat
de o apdrare efectivdr) in fafa instanfei de recurs.

Unul din elementele cheie ale caracterului efectiv al reprezentdrii intereselor unui client de cdtre un avocat este confidenlialitatea informaliilor schimbate intre acegtia. in cazul in care un avocat a fost in imposibilitate de a lua legdtura cu clientul sdu gi de primi indicalii confidenfiale de la acesta fbrd existenfa unei supravegheri, asistenfa sa va
pierde mult din utilitate, nesatisficdnd cerinlele Convenliei europene de a fi efectiv62). in cauza Castrave{ contra Republicii Moldova3), Curtea Europeani a constatat incllcarea prevederilor art. 5 parag.4 prin atingerea adus5 dreptului la apdrarc datoritd imposibilitdlii reclamantului de a discuta direct cu avocatul sdu aspecte relevante ale aplririi, in scopul contestlrii detenfiei, ftri a fi separali printr-un paravan de sticld. Argumentele guvernului moldovean, care ajustificat existenla paravanului de sticld prin motive de securitate, au fost considerate de Curtea Europeand neconvingdtoare, atAta timp cfft supravegherea vizualb a intdlnirii avocat-client ar fi fost suficientd pentru aceste scopuri. Articolul 5 parag. 4 din Convenfia europeanl nu impune insi cerinfa publicitdlii proceduriia). De asemenea, aceste prevederi nu obligi statul sd instaureze un dublu grad de jurisdiclie pentru a examina legalitatea privdrii de libertate gi a cererilor de

eliberare. Totugi, un stat care instituie un asemenea sistem trebuie in principiu sb acorde aceleagi garanlii in apel ca cele oferite in primd instanlis). in doctrind6) s-a relevat cd art. 5 parag.4presupune existenfa unei minime prezumfii in dubio pro liberlale, aseminltoare prezumfiei de nevinov[fie de care se bucuri persoana acuzatd de sdv0rgirea unei infractiuni. Calea de atac garantatd de art. 5 parag.4 persoanelor private de libertate presupune dreptul de a obline, in cel mai scurt termen de la introducerea respectivei cbi de atac, o deciziejudiciard cu privire la legalitatea detenliei gi punerea lor in stare de libertate in cazul in care detenfia este ilegal5T). Solufonarea cererii persoanei private de libertate
trebuie efectuatd cu o anumitd celeritate.
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Romdniei, parag.75-76; CEDO, hot6r6rea din 9 aprilie 1984, in cauza Godi contra ltaliei, parag.27. 2) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din l3 mai 1980, in cauza Artico contra Italiei, parag. 33; CEDO, hothrArea din l3 martie 2007, in cauza Castravel contra Republicii Moldova,

parag. 49-50. 3) A se vedea CEDO, hotirArea din 13 martie 2007, in cauza Castravel contra Republicii Moldova, parag. 59-61. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei,

parcg.23.
A se vedea: CEDO, hotirdrea din l9 mai 2005, in cauza Rapacciuolo contra ltaliei, parag. 3 I ; CEDO, hotdrArea din 25 ianuarie 2005, in cauza Singh contra Republicii Cehe, parag.74. 6) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 488. 7) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2 I februarie 1990, in cauza Van der Leer contra Olandei, parag. 3l; CEDO, hotdrArea din 25 martie 1999, in cauza Musial contra Poloniei, parag.43; CEDO, hot6rirea din 27 octornbrie 2005, in cauza Mathieu contra Franfei, parag. 35; CEDO,
r)

473

2t7

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

')'

Perioada ce trebuie luatd in considerare incepe cu data formuldrii cererii gi se finalizeazd cu datapronunfdrii hotdrdrii instanteir). Noliunea de ,,termen scurt" nu se ( --, poate aprecia in abstracto, ci ca gi in cazul interpretdrii nofiunii de ,,duratd rezonabilb" prevdzutl de art. 5 parag. 3 gi art. 6 parag. I din Convenfie - trebuie sd se aprecieze in lumina circumstanfelor fiecdrui caz2). Curtea Europeand a ardtat cd un control judiciar rapid al legalitalii arestlrii constituie pentru persoana care face obiectul mlsurii in cauzd o garanfie importantl impotriva relelor tratamente3). Nu pot fi relinute drept cauze care sd justifice lipsa de celeritate, faptul cd judecdtorul ce trebuia sd judece cauza era plecat in vacan\da) sau volumul mare de muncd al judecdtoruluis). in aceste ipoteze s-a refinut cd statul avea obligalia sa ia masuri administrative ca pe perioada vacanlei cauzele urgente s[ fie judecate cu celeritate, respectiv si igi organizeze eficient sistemul judiciar. in privinla persoanelor private de libertate pe temeiul prevdzut de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenlia europeand, procedura prevdzutd de art. 5 parag. 3, ce stipuleazd obligafia de a fi aduse de indatd in fa{a autoritilii judiciare competente, se aplicd in mod concomitent. Cdnd procedura se finalizeazd cu pronunfarea unei hotdrdri prin care se dispune sau se confirmd privarea de libertate a unei persoane, controlul judiciar al legalitdlii cerut de art. 5 parag. 4 este incorporat in aceastd hotdrdre6). Cu toate acestea, garanlia reglementatd in art. 5 parag. 4 este de naturd diferitd gi intervine in completarea celei prevdzute de art. 5 parag. 3. Astfel, in timp ce
hot6rdrea din

din l6 ianuarie 2007

in catza Filip contra Romdniei, parag. 79; CEDO, hotdrArea cauza Menvielle contra Fran{ei (nr. 2), parag. 30. r)A se vedea; CEDO, hotSrdrea din 29 august 1990, in cauzaB contra Norvegiei,parag.64. CEDO a constatat incdlcdri ale art. 5 parag. 4 din Convenfia europeani prin nerespectarea cerinfei
decembrie 2006,

l4

,in

termenului scurt: in cauza Kadem contra Maltei (17 zile); in cauza Rehbock contra Sloveniei (23 de zile); in cauza Filip contra Romdniei (58 de zile); in cauza Delbec contra Franfei 9i G.B. contra Elveliei (o lun6); in cauza Sanchez-Reisse contra Elveliei (3 I de zile, respectiv 4 I de zile); in cauza Sabeur Ben Ali contra Frantei (8 sdptdm6ni); in cauza Pantea contra Romdniei (3 luni gi 28 de zile); in cauza Musial contra Poloniei (un an, 8 luni 9i 8 zile); incauza Hutchison Reid contra Marii Britanii (3 ani, 9 luni 9i 25 de zile). Pe de alti parte, Comisia Europeand a considerat cd sunt respectate exigenfele art. 5 parag.4 daci termenul este de numai 4 zile (in cauza Egue contra Fran{ei) sau de 16 zile (in cauza Christenet contra Elvefiei). 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 29 august 1990, in cauza E contra Nowegie|parag. 64; CEDO, hotdrdrea din l8 iunie 2002,in cauza Delbec contra Fran{ei, parag. 33; CEDO, hotdr6rea din 27 octombrie 2005, in cauza Mathieu contra Franfei, parag.36; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie

2003,parag.253.
3) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 1 8 decembrie I 996, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 7 6; CEDO, hotdrArea din 7 martie 2006, in cauza Van Glabeke contra Fran{ei, parag. 3l-34. a)A se vedea CEDO, hotir6rea din 29 august 1990, in cauzaE contra Norvegiei, parag. 66. 5) A se vedea CEDO, hotir6rea din 29 octombrie 1989, in cauza Bezicheri contra Italiei, parag.25. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din22 mai 1984, in cauzaDe Jong, Baljet gi Van den Brink contra Olandei, parag. 5'1.

474

Dreptul la examinarea legalitefii mdsurii privative de libertate

218

art. 5 parag. 4 reglementeazd posibilitatea persoanei private de libertate de a cere unui tribunal verificarea legalitdtii detenliei gi obligafia tribunalului de a se pronunfa intr-un termen scurt de la data formuldrii cererii, art, 5 parag, 3 prevede o obligalie automatd a autoritdlilor statului de a aduce o persoand privatd de libertate de indatd in fafa judecdtorului sau a unui alt magistrat imputemicit prin lege sd exercite atribulii judiciare, in vederea evit6rii dispunerii unei mdsuri arbitrare sau nejustificater).
Curtea Europeand a considerat cd nu mai este necesard analiza respectdrii exigenfelor art. 5 parag, 4, daca- eliberarea a doi dintre reclamanli (Fox gi Campbell) s-a produs la 44 de ore de la momentul privdrii de libertate, iar cel de-al treilea reclamant (Hartley) a fost eliberat dupd de 30 ore, chiar gi in absenla unui control judiciar al legalitdlii deten{iei, fafd de celeritatea punerii in libertate a acestora2).

$2. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispune privarea de libertate in dreptul roman
2 I 8.

Pl1ngerea impotriva ordonanlei organului de cercetare penald sau

procu-

rorului prin care se dispune mdsura relinerii. 219. Contestalia la executare. 220. Revocarea sau inlocuirea mdsurii arestdrii preventive. 221. incetarea de drept a mdsurii arestdrii preventive. 222, Alte cazuri de verificare a legalildlii

privdrii

de libertate, 223. Calea de atac impolriva incheierii pronunlate dejude-

cdtor in cursul urmdririi penale privind mdsurile preventive in dreptul romdn.


224. Calea de atac impotriva incheierii pronunlate de instanld in cursul judecdsii

privind mdsurile prevenlive. 225. Respectarea cuslodiei iudiciare la locul


de deTinere.

218. PlAngerea impotriva ordonanfei organului de cercetare penali sau procurorului prin care se dispune mlsura refinerii. Impotriva ordonan{ei a
organului de cercetare penald prin care s-a luat mdsura preventivd a refinerii se poate face pldngere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mdsurii, la procurorul care suprave gheazd cercetarea penal6. Impotriva ordonanlei procurorului prin care s-a luat aceastd mdsurd se poate face pldngere, inainte de expirarea celor 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupd caz,la procurorul ierarhic superior, in condifiile art.278 alin. (1) 9i (2) C.proc.pen. Procurorul trebuie s[ se pronunfe prin ordonantd inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mdsurii relinerii, analizdnd atdt legalitatea, cdt gi oportunitatea m6surii. Procurorul poate dispune prin ordonanld respingerea pldngerii ca neintemeiatd sau admiterea pldngerii gi revocarea mdsurii refinerii cdnd este ilegald sau nu este oportund 9i punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacd nu este arestat in
altd. cauz6.

A se vedea: S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 489-494; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit.,
p.256-257 . 2)A se vedea CEDO, hot6rdrea din 30 august 1990 in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra

l)

Marii Britanii, parag. 45.


4',7

219

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Legiuitorul romin a oferit astfel persoanei private de libertate o garanfie procedurald suplimentard prin regiementarea posibilitetii atacbrii ordonanfei de refinere in fafa procurorului sau a procrlrorului ierarhic superior celui ce a dispus mdsura. in fapt, aceast i garanfie este inutill gi lipsitd de substanfI, nefiind, in concret, de naturd sd protejeze rnai bine drepturile persoanei private de libertate. Mdsura ar fi putut avea un sens in cazul in care misura refinerii ar fi avut o duratii mai mare de
24 de ore. Degi refinerea reprezintd o mdsurd privativd de libertate, reglementarea competen{ei procurorului pentru solu{ionarea pldngerii nu incalcd prevederile art. 5 parag. 4 fa{a de durata extrem de scurtd a mdsurii preventive. Astfel, in cazul in care procurorul nu formuleazl propunere de arestare, expirarea duratei maxime a re{inerii impune ldsarea in libertate a invinuitului sau inculpatului. Daci procuronrl solicit[ luarea mdsurii arestdrii preventive, in vederea respectirii dreptului prevdzut de art. 5 parag, 3 din Convenfia europeand, controlul efectuat de judecltor inco4roreazd gi garanlia prevdzutd de art. 5 parag. 4. De aceea, apreciem cd gi in situalia in care durata relinerii nu a expirat, respingerea definitivd a propunerii de arestare preventivd trebuie sI conduci la punerea de indati in libertate a invinuitului sau inculpatului, fa[6 de natura controlului efectuat de judecdtor. De lege ferenda, considerdm cd ar trebui inldturatd posibilitatea invinuitului sau inculpatului retinut de a formula pldngere impotriva mdsurii refinerii. 219. Contestafia la executare. fn cazul privdrii de libertate in temeiul unei

hotiriri

de condamnare definitive, persoana privatE de libertate poate fonnula contesta{ie contra

executdrii hotirdri i penale. in temeiul art. 461 alin. (l) lit. a) sau b) C.proc.pen., persoana privatd de libertate poate solicita punerea in libertate, ardtdnd cd s-a pus in executare o hotdrdre care nu era definitivd sau c6nd sunt ridicate obieclii cu privire la identitatea persoanei, aceasta arStdnd cd nu este persoana condamnatd prin hotdrdreajudec[toreascd. Indiferent de natura mdsurii privative de libertate dispuse, caracterul nelegal al acesteia nu poatc'fi invocat pe calea contestaliei la executarer). De asemenea, persoana condamnatd poate invoca nelegalitatea privdrii de libertate, in temeiul art.451 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., cAnd executarea pedepsei nu poate continua datoriti intervenfiei amnistiei, prescripliei executirii pedepsei, grafierii sau oricdrei alte cauze de stingere ori de micaorare a pedepsei pe parcursul executdrii (in ultima ipotezd avem in vedere situalia in care pedeapsa rdmasd de executat dupd intervenfia cauzei de micaorare a pedepsei este egal6 cu perioada deja executatr). In aceste situalii privarea de libertate nu mai poate continua in mod legal, astfel cd instanta de executare sau instan{a corespunzitoare in grad in a c[rei circumscripfie se afld locul de delinere sau unitatea unde cel condamnat executi pedeapsa trebuie sd dispunl, din oficiu, punerea de indatd in libertate. Dac[ punerea in libertate nu se dispune din oficiu, persoana privatd de libertate poate fomrula contestafie la executare.
se vedea LC.C.J., decizia penald nr. 77112005 9i decizia penald nr. 2921/2005,in Executarea hot[rdrilor penale. Practicd Judiciar6, Ed. Hamangiu, 2006, p.220-223.

r)A

M. Constantinescu,
476

Dreptul la examinarea legalitnfii misurii privative de

libertate

220

Judecata contestaliei la executare se face in prezenfa persoanei private de libertate, asistarea acesteia de citre un avocat fiind obligatorie, cu participarea procurorului.

Dupd concluziile procurorului gi ascultarea pdrfilor, instanta se pronunld prin


sentin{6 supusd recursului.

220. Revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive. Mdsura arestdrii preventive se poate inlocui cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara, cdnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mdsurii arestdrii. in aceastd ipotezd trebuie totugi satisficute condiliile prevdzute de art. 145 C.proc.pen., respectiv art. l45r C.proc.pen. CAnd mdsura arestdrii preventive a fost luatd cu incllcarea prevederilor legale sau nu mai existd vreun temei care sd justifice menfinerea mdsurii preventive, aceasta trebuie revocatd, dispunAndu-se punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacl acesta nu este arestat in altd cauzd. Deqi legiuitorul face referire in art. 139 alin. (2) C.proc.pen. numai la existen{a unei incSlc[ri a legii la luarea mdsurii arestdrii preventive, apreciem cE gi in cazul in care mdsura arestdrii preventive a fost prelungitd sau menfinutd cu incdlcarea dispoziliilor imperative ale legii trebuie dispusd revocarea mdsurii preventive. Prin incdlcarea prevederilor legale infelegem nerespectarea dispozi{iilor sanclionate de lege cu nulitatea absoluti, stipulate de art. 197 alin, (2) C.proc.pen. Tot astfel, revocarea misurii arestdrii preventive ca urTnare a faptului cd nu mai existd vreun temei care sd justifice menlinerea vizeazd lipsa tuturor temeiurilor de fapt gi de drept ce au fost avute in vedere la luarea, prelungirea sau menfinerea mdsurii. Revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive se poate dispune la cererea persoanei private de libertate, a procurorului sau din oficiu, de cdtre judecitor sau de instanJS. in acest ultim caz, apreciem ci numai instanfa sesizatd cu judecarea cauzei poate dispune din oficiu revocarea sau inlocuirea misurii arestlrii preventive. in cursul urmlririi penale, considerdm cd judecdtorul sesizat cu o propunere de prelungire a arestdrii preventive nu poate analiza cererea persoanei private de libertate sau a procurorului de a dispune inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive. in aceastd procedurd judecdtorul trebuie sd se pronunle strict asupra necesitdlii sau oportunitdtii prelungirii mdsurii arestdrii preventive in conformitate cu dispoziliile
art. 155 C.proc.pen., disjungdnd cererile astfel formulate in vederea repartizdrii aleatorii. Competenla judecdrii cererii de revocare sau de inlocuire a mlsurii arestdrii preventive aparline in cursul urmdririi penale instanfei cdreia i-ar reveni competenfa si judece cauza in primd instanld sau instan{ei corespunzdtoare in grad in a cdrei circumscrip{ie se afl6 locul de de{inere (chiar 9i in situalia in care mdsura privativd de libertate a fost dispusl de instanfa ierarhic superioard cu ocaziajudecirii recursului), iar in cursuljudecdfii instanfei sesizate cujudecata cauzel in acest ultim caz, instanfa carejudecd pe fond cauza trebuie sd solulioneze gi cererile de revocare sau de inlocuire a arestlrii preventive conform dispoziliilor art.96t alin. (l) din Regulamentul de ordine interioard al instanfelor judecltoregtir).
r)Adoptat prin Flotirdrea C.S.M. nr. 387/2005, publicat6 in M. Of. nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modificdrile gi completdrile ulterioare.

477

220

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Judecarea cererii de revocare sau de inlocuire a misurii arestdrii preventive se deslbgoari in gedintd public6, atdlin faza de urmirire penald, cdt gi in faza de judecatd. in vederea respectdrii exigenfelor arl.5 parag.4 din Convenlia european[, solufionarea cererii de revocare sau de inlocuire a mdsurii arestdrii preventive trebuie sd se desfEgoare cu maximd celeritate, care se apreciazd prin raportare la durata de timp existentd intre momentul depunerii cererii de cdtre invinuitul sau inculpatul privat de libertate gi data pronunldrii incheierii judecltorului sau a instan{ei. in cazul in care sunt formulate atdt cereri de revocare, cdt 9i cereri de inlocuire a m[surii arestdrii preventive (fie pe cale principald, fie in subsidiar) in fafa aceleiagi instanfe, aceasta nu poate dispune in acelagi timp revocarea mdsurii arest6rii preventive gi inlocuirea acesteia cu mdsura obliglrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara. in cursul urmdririi penale, organul de cercetare penali are obligalia si-l informeze de indatd pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea mdsurii arestdrii preventive. Procurorul, dacd. apreciaz[ cd informafiile primite de la organul de cercetare penald justificd inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive, sesizeazd instanla competentd. Procurorul este obligat sd sesizeze gi din

oficiu instanfa, pentru inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive, cdnd constatd el insugi ci nu mai existi temeiul care a justificat luarea mdsurii. Tot astfel, potrivit art. 243 alin. (3) C.proc.pen., respectiv arI. 249 raportat la art.243 atin. (3) C.proc.pen., dacd se descoperd impedimente la exercitarea acliunii penale prevdzute de art. 10 C.proc.pen. intr-o cauzf, in care existd un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sd se pronunfe asupra incetdrii urmdririi penale sau scoaterii de sub urmdrire penalS in aceeagi zi in care a primit propunerea de la organul de cercetare penali. Dacd procurorul dispune incetarea urmdririi penale sau scoaterea de sub urmdrire penald, constatdnd indeplinite in cauzd condiliile ardtate mai sus, trebuie sd solicite de indatd instan{ei revocarea mdsurii arestdrii preventive, intocmind in acest sens un referat in care trebuie menlionat impedimentul previzut de art. 10 c.proc.pen. in termen de24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului, instanla dispune, prin incheiere, revocarea mdsurii arestdrii preventive 9i punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului.
in acest caz instanla nu poate aprecia cu privire la temeinicia sau legalitatea rezoluliei sau ordonanfei procurorului de a dispune incetarea urmdririi penale sau scoaterea de sub urmdrire penald, fiind obligatl s6 dispund revocarea mdsurii arestdrii preventive. in opinia noastrd, aceste dispozilii legale ridici mari probleme sub aspectul temeiului privdrii de libertate a persoanei impotriva cdreia nu mai este formulatl nicio acuzalie penal6, in perioada cuprinsd intre momentul dispunerii solufiei de netrimitere injudecati de cdtre procuror gi cea a punerii sale efective in libertate. In aceastd interval de timp, persoana care nu mai are calitate de invinuit sau inculpat, ca urrnare a dispunerii de cdtre procuror a solu{iei de netrimitere in judecatS, datoritd constatdrii existenJei unui impediment la exercitarea acfiunii penale, este privatd de libertate in lipsa vreunui temei de drept intern, fiind astfel incdlcate exigenlele art. 5 parag. I din Convenfia europeand.
de drept al

478

Dreptul la examinarea legalitalii misurii privative de libertate

221

221. incetarea de drept a mlsurii arestirii preventive. Legiuitorul a reglementat anumite cazuri in care, independent de subzistenfa temeiurilor, arestarea preventivd nu poate continua, fiind obligatorie punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului. Mdsura arest6rii preventive inceteazd de drept: a) la expirarea termenelor prevdzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori

la expirarea termenului prevbzut in art. 160b alin. (1) C.proc.pen., daci instanta nu a procedat la verificarea legalitd{ii gi temeiniciei arestdrii preventive in acest termen; Astfel, depdgirea termenelor pentru care s-a dispus de cdtre judecItor luarea sau prelungirea mdsurii arestdrii preventive, frrd ca anterior mdsura sd fi fost prelungitd, atrage incetarea de drept a arestdrii preventive la expirarea ultimei zile pentru care s-a dispus privarea de libenate. De asemenea, art. 159 alin. (13) C.proc.pen. stipuleazd ci durata totalS a arestdrii preventive in cursul urmdririi penale nu poate depSgi 180 de ziler). Prin durata totald a arestdrii inlelegem durata totald a arestdrii preventive in aceeagi cauzd. Astfel, dacl intr-o cauzd s-a dispus arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului pentru o infracfiune, nu s-ar putea ajunge la depagirea termenului de 180 de zile in aceeagi cauz[ prin arestarea acestuia gi pentru o alta infracliune pentru care procurorul a extins urmlrirea penalI ulterior. in cazul in care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmdririi penale, in temeiul art. 332 C.proc.pen., urmdrirea penali este reluatd potrivit art. 270 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. in acestcaz,potrivit art.274 alin. (2) C.proc.pen., masura arestdrii preventive a inculpatului va putea fi menlinutd gi dupd restituirea cauzei la procuror, pe o perioadd egal6 cu diferenfa dintre termenul maxim de 180 de zile gi timpul in care inculpatul a fost arestat preventiv, in aceeagi cauzd, anterior sesizdrii instanfei prin rechizitoriu, dar nu mai mult de 30 de zile de la data pronunfarii hotardrii judecdtoregti de restituire2). in cursuljudecdfii, instanla are obligafia de a verifica periodic legalitatea, temeinicia gi necesitatea privdrii de libertate. Dacd instanla nu a procedat la verificarea legalit5lii gi temeiniciei arestirii preventive in termen de 60 de zile de la ultima men{inere a stdrii

'r Dispozilii speciale existd in cazul minorilor. Arestarea preventivd a minorului intre 14 in cursul urmdririi penale nu poate sd dep6geasc6, in total, un termen rezonabil Ei nu 9i mai mult de 60 de zile. in mod excep{ional, cdnd pedeapsa ptevirzutl, de lege este detentiunea pe viali sau inchisoareade20 de ani sau mai mare, arestarea preventiv6 a inculpatului minor intre 14 gi l6 ani in cursul urmiririi penale poate fi prelungitd pAni la I 80 de zile. De asemenea, arestarea preventivd a inculpatului minor mai mare de l6 ani in cursul urmdririi penale nu poate sE depdgeascd, in total, un termen rezonabil, gi nu mai mult de 90 de zile. in mod excepfional, cdnd pedeapsa prevdzutd de lege este detentiunea pe viafd sau inchisoarea de l0 ani ori mai mare, arestarea preventivd a inculpatului minor in cursul urm6ririi penale poate fi prelungit6 pdnd la 180 de zile. 2) A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. LXV(65)/2007, disponibild pe site-ul
16 ani

www.scj.ro.

479

221
de arest gi nu a dispus menfinerea

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

stlrii de arest, m6sura preventivi incetezzdde dreptt) dupd trecerea ac:eshri termen2). b) in caz de scoatere de sub urrn6rire, de incetare a urmdririi penale sau de incetare a procesului peual ori de achitare; Apreciem cd in aceste situafii nu ne afl6m in fapt in fa{a unor veritabile cazuri de incetare de drept a rnf,surii arestdrii preventive, ci aunor situa{ii in care niciunul dintre temeiurile aresttrrii nu se mai menfin. De legeferenda, considerdm cd acestea ar trebui regiementate cu iurprejurirri ce atrag revocarea de iure a mtrsurii arestdrii preventive. c) cdnd, inainte de pronunfarea unei hotlriri de condamnare in primd instanfd, durata
arestdrii a atins jumatatea maximului pedepsei prevdzute de lege pentru infrac{iunea care face obiectr.ll inyinuirii, frrE a se putea depdgi, in cursul urmdririi penale, termenul de i80 de zile; Maximul special se raporteazd la pedeapsa prevdzut[ in textul de lege care incrimineazd fapta sfivArgit[ in formd consumatd, firl luarea in considerare a cauzelor de
reducere sau de majorare a pedepsei. d) cdnd instanla pronunfd o hotdr6re de condamnare la pedeapsa inchisorii cel mult egali cu durata refinerii gi arestirii preventive, la pedeapsa inchisorii cu suspendarea condilionatl a executdrii ori cu suspendarea executirii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncI, la pedeapsa amenzii sau la o mdsurd educativtr (art. 350 alin. (3) pi (6) C.proc.pen.). in aceste cazuri instanfa de judecatS, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, in oazul refinerii, din oficiu sau in urma informdrii organului de cercetare penald, are obligalia si dispund punerea de indatd in libertate a celui refinut sau arestat, ftimiland administrafiei locului de definere o copie de pe dispozitiv sau ordonanld ori un extras cuprinz0nd urmdtoarele menliuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numdrul mandatului de arestare, numirul gi data ordonan{ei, ale incheierii sau hotirdrii prin care s-a dispus liberarea, precum gi temeiul legal al

liberirii. in toate aceste cazuri organele judiciare trebuie

sd dea dovadd de o

maximd celeritate

in comunicarea cdtre administrafia locului de delinere a dispoziliei de punere de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului.
') in acest sens inalta Curte de Casa{ie $i Justilie ardtase c5: ,,pentru garantarea dreptului fundamental la lihertate gi la siguranfa persoanei, se impune sd se considere cd, intr-o astfel de materie, nerespectarea cerinfelor privind verificarea legaliElii gi temeiniciei mdsurii arestirii preventive constituie o inc6lcare a normelor procedurale ce asigurdjusta solufionare a cauzei de natura celei la care se face referire in arl. 197 alin. (4) teza finali din Codul de procedurd penal6, astfel cd aceasta nu se poate indrepta decdt prin incetarea de drept a misurii arestirii preventive, ca efect al nerespectdrii termenelor imperative privind verificarea legalitdlii qi temeiniciei acesteia." (a se vedea I.C.C.J., Secfiile Unitc, decizia nr. VII/2006, publicati in M. Of. nr.475 din I iunie 2006). 2) in cazul minorilor intre l4 9i 16 ani verificarea legalitigii gi temeiniciei arestiirii preventive se efectuoazd in crrrsuljudecllii periodic, dar nu mai t6rziu de 30 de zile, iar in cazul minorilor peste l6 ani, nu nrai tdrziu de 40 de zile.

480

Dreptul la examinarea legalitdlii mdsurii privative de

libertate

222

Mai mult decdt atdt, chiar gi in lipsa unei asemenea comunicdri, administra{ia locului de de{inere trebuie s6 dispun[ punerea de indatd in libertate a invinuitului sau
inculpatului la momentul expirdrii termenelor legale sau judiciare mai sus-mentionate, dacd mdsura arestdrii preventive nu a fost prelungiti sau merr[inutZi de c,ltre instan{[. in cazurile in care eliberarea invinuitului sau inculpatului nu s-a rc;alizat, cererea acesluia de constatare a incetirii de drept a mtrsurii arestdrii preventive trebuie solulionatd de cdtre judecdtor sau instanfi in cel mai scurt termen in scopul evitlrii privdrii de
libertate in mod arbitrar.

222. Alte cazuri de verificare a legalittrfii privlrii de libertate. in situalia ludrii mdsurii intemdrii provizorii, revoclrii suspenddrii condifionate sau sub supraveghere a executdrii pedepsei, revoc[rii executlrii pedepsei la locul de muncd, inlocuirii amenzii penale cu pedeapsa inchisorii, inlocuirii mSsurii obligdrii de a nu piirdsi localitatea crt mlsura arestdrii preventive in cazul nerespectErii cu rea-credinlh a obliga{iilor impuse, revocdrii liberdrii provizorii in cazul nerespectdrii cu rea-credin1d a obligafiilor impuse, revocdrii mdsurii amAnbrii sau intreruperii executdrii pedepsei in cazul nerespectdrii cu rea-credinfn a obligafiilor impuse, controlul de legalitate prevhzut de art, 5 parag. 4 din Convenfia europeand este incolporat, misurile fiind dispuse de cdtre un judecdtor

in cadrul unui proces contradictoriu, cu respectarea principiului egalit[(ii armelor gi al


dreptului la apdrare atdt prin propria persoanl, cdt gi prin intermediul unui avocat ales sau numit din oficiu, in privinla mlsurii intemdrii medicale, care se dispune pAnI la insindtogire, legiuitorul a reglementat un control judecdtoresc periodic al necesitdlii privdrii de libertate. Potrivit art. 432 alin. (4) C.proc.pen. judecitorul delegat cu execut[rile penale din cadrul judecdtoriei in a cdrei circumscriplie se afld unitatea sanitard la care s-a f6cut intemarea are indatorirea de a verifica poriodic, dar nu rnai t5,t'ziu de 6 luni, dacd intemarea medicald este necesard, avdnd obliga{ia de a t-iispule efectuarea unui raport de expertizd medico-legal6 in scopul stabilirii st6rii de siurdtate a persoanei intemate gi a necesit?ifii privdrii de libertate, Indiferent cle concluziile raportului de expertizd medico-legald judecdtorul delegat trebuie sd sesizeze judccitoria in a cirei circumscriplie se afld unitatea sanitarl la care s-a fEcut internarea, pentru ca aceasta sd se pronunte asupra necesitb{ii menfinerii, revocdrii sau incetdrii mdsurii intern[rii. De asemenea, unitatea sanitar[, procurorul sau persoana internatd poate sd incunogtinleze judecitoria in a c6rei circumscripfie se gisegte unitatea sanitard, pentru a dispune incetarea sau inlocuirea mdsurii privative de libertate.
Instanla astfel sesizatd trebuie sd se pronunfe cu celeritate in legdtura cu incetarea mdsurii interndrii sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii la tratament medical, pe baza concluziilor unui raport medico-legal intocmit de un expert sau a concluziilor unui medic specialist, desemnat de persoana internat[ sau de reprezentantul acesteia, ce a procedat la examinarea persoanei private de libertate. in cazul in care considerd necesar, instanfa poate proceda 9i la ascultarea experfului ce a intoc.mit raportul medicolegal sau a medicului specialist, dispoziliile procedurale de la audielea rnartorilor fiind aplicabile in mod corespunzdtor. Tot astfel, in cazul in care la dosarul cauzei nu existd
481

223

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

un raport de expertizE medico-legal5 (in ipoteza sesizdrii inaintate de unitatea sanitari, procuror sau persoana intematd), de procuror sau de persoana intematd instanja poate dispune efechrarea acestuia, in mdsura in care apreciazd cd celelalte mijloace de proba nu oferi o perspectivi clard asupra stdrii de s[ndtate a persoanei internate.

223. Calea de atac impotriva incheierii pronunfate de judecdtor in cursul urmlririi penale privind misurile preventive in dreptul romdn. Potrivit art. 1403 alin. (l) C.proc.pen., impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, in timpul urmdririi penale, luarea unei mlsuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de
drept sau prelungirea mdsurii preventive, precum gi impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventivd, invinuitul sau inculpatul gi procurorul pot face recurs la instanfa superioard in termen de 24 de ore de la pronun{are, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei lipsd. incheierea prin care judecdtorul respinge, in timpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive nu este supusd niciunei cdi de atacr).

Dupi cum am ardtat mai sus, potrivit art. 5 parag. 4 din Convenfia europeand, procedura in fala judecatorului trebuie s[ fie contradictorie gi trebuie sd garanteze egalitatea armelor intre procuror gi cel privat de libertate. Astfel, invinuitul sau inculpatul gi procurorul au statut de pdr,ti egale in cadrul procesului penal. Curtea Europeand2) a ardtat cE una din exigen{ele unui proces echitabil este egalitatea armelor, ce implicd obliga{ia de a oferi fiecdrei pd(i posibilitatea rezonabila de a prezenta cauza sa in asemenea condilii care sd nu o plaseze intr-un net dezavantaj in raport cu adversarul sdu. Degi analiza legalitdlii misurii preventive este fbcutd de un judecator (controlul solicitat de art. 5 parag. 4 fiind incorporat), in cazurile in care legislalia permite exercitarea unei cdi de atac impotriva incheierii pronunlate de un judecdtor in materia revocbrii, inlocuirii sau incetdrii de drept a masurii preventive trebuie garantat principiul egalitd{ii armelor. Or, in aceast5 materie constatdm cI procurorul are posibilitatea de a declara recurs impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, in timpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept a mlsurii preventive, in condiliile in care in acest sens se pronun{ase gi LC.C.J., Sec}iile Unite, in recurs in interesul legii inainte de modificarea dispoziliilor art. 1403 alin. (l) C.proc.pen. prin decizia nr. XII/2005 (M. of. nr. I I 9 din 8 februarie 2006), ardtdnd c5: ,,incheierea pronunlatd in cursul urm[ririi penale, precum
gi in cursul judecdlii in primd instan!6 Ei in apel prin care a fost respinsi cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestdrii preventive, nu poate fi atacat5, separat, cu recurs". De asemenea, Curtea Constitulional5, intr-o jurisprudenld constantd, a re{inut ch lipsa unei cdi de atac impotriva incheierii de gedinfi prin care s-a respins cererea de revocare sau de incetare de drept a masurii arestdrii preventive nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiliei sau posibilita{ii de a se folosi c6ile de atac stabilite de legea procedurald - a se vedea, de exemplu: Plenul Curlii Constitulionale,Dectzianr.17612006 (M. Of. nr.238 din 16 martie 2006); Plenul Cu4ii Constitulionale, Decizianr.l4712006 (M. Of. nr.229 din 14 martie 2006). 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 24 februarie 1997, in cauza De Haes et Gijsels contra Belgiei, parag. 53; CEDO, hotdrdrea din 20 decembrie 2005,incauzaGuillemont contra FranJei, parag.42; CEDO, hotdrdrea din 27 aprilie 2000, in cauza Kuopila contra Finlandei, parag. 35-38.
r)

482

Dreptul la examinarea legalit6!ii m6surii privative de libertate

))a

invinuitul sau inculpatul privat de libertate nu are dreptul de a declara vreo cale de atac impotriva incheierii prin care judecdtorul respinge, in timpul urmdririi penale,
revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive.

in aceastd situalie apreciem cd persoana privatb de libertate se afl[ intr-o situafie de net dezavantaj fald de acvzarea reprezentatd de procuror, ceea ce atrage incilcarea principiului egalitetii armelor 9i a dispozi{iilor art. 5 parag.4 din Convenlia
europeand.

De legeferenda ar trebui reglementatd fie posibilitatea atacbrii gi de c[tre persoana privat[ de libertate a acestor incheieri, fie caracterul definitiv al tuturor incheierilor prin care judecdtorul se pronunld asupra revocdrii, inlocuirii sau incetf,rii de drept a mdsurii preventive. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea mdsurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei mdsuri nu este suspensiv de executare. Astfel, in cazul in care judecdtorul constati incetatd de drept masura arestdrii preventive, invinuitul sau inculpatul trebuie pus de indatd in libertate, incheierea
instanlei fiind executorie. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau prelungirea mdsurii preventive este suspensiv de executare. De lege lata, sub aspect procedural invinuitul sau inculpatul arestat este adus in fafa instanfei de recurs unde este ascultat inprezenla apbritorului sdu gi a procurorului, a c[rui participare este obligatorie. Ascultarea are ca scop oferirea posibilitdlii persoanei private de libertate de a-gi face ap[r[ri prin propria persoand gi nu presupune luarea unei declarafii de cdtre instanJl potrivit procedurii reglementate la mijloacele de probd, ci numai consemnarea suslinerilor acesteia in practicaua incheierii. Ca exceplie, in cazul in care invinuitul sau inculpatul se aflI intemat in spital gi, din
cauza stdrii s6n5t[tii, nu poate fi adus in fafa judecdtorului sau cdnd, din cauzd de fo(a majord sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, recursul este judecat in lipsa acestuia, dar numai in prezenla apdrdtorului s6u, cdruia i se di cuvdntul pentru a

pune concluzii. Dosarul trebuie sd fie inaintat instanlei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se soluJioneazd in termen de 48 de ore, in cazul arestdrii invinuitului, gi in 3 zile, in cazul arestdrii inculpatului, instanla pronunlAndu-se in aceeagi zi prin incheiere. Recursul declarat impotriva incheierii prin care judecdtorul s-a pronunfat asupra prelungirii arestdrii preventive se solulioneazd inainte de expirarea duratei arestdrii dispuse anterior incheierii atacate. Controlul instanfei de recurs vizeazdatdt legalitatea, cdt gi oportunitatea ludrii misurii preventive. Cdnd instanla de recurs apreciazd ci misura preventivd este nelegald sau nu este justificat5, o revocd, dispundnd, in cazul arestdrii preventive, punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacd acesta nu este arestat in ahd cauzd. Prin urmare, se remarci preocuparea legiuitorului romdn pentru reglementarea unei proceduri rapide, publice gi contradictorii de verificare de cdtre o instan{d superioard a legalitalii gi oportunitdJii incheierilor pronunfate de cdtre judecdtor in cursul urmdririi penale privind mdsurile preventive privative de libertate.
483

224
cifii privind mtrsurile preventive. Conform

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

224. Calea de atac impotriva incheierii pronunfate de instan{i in cursul judeart. 141 alin. (l) C.proc.pen. incheierea datd in primd instanfa gi in apel, prin care se dispune luarea unei mdsuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive, precum gi incheierea prin care se dispune mentinerea arestlrii preventive poate fi atacatl separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, in termen de24 rJe ore de la pronunfare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. incheierea prin care prima instanfi sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a mdsurii preventive nu este supusd niciunei c6i de atac. incheierea instanfei de recurs prin care se pronunld asupra mdsurilor preventive este definitivd. in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justifie a refinut c6, degi potrivit dispoziliilor art. 3002 raportat la art. l60b alin. (4) C.proc.pen., incheierile prin care se men{ine arestarea preventivd in cursuljudecdlii pot fi atacate cu recurs, aceste articole cuprind reglement6ri generale privind obligativitatea controlului periodic al misurii preventive, nonna speciald in materia cdilor de atac fiind cuprinsd in dispoziliile art.l4l alin. (l) C.proc.pen. Prin urmare, in cazul in care menlinerea mdsurii arestdrii preventive s-a fEcut inltaza art.3002 C.proc.pen., incheierea datd in cursul judecdlii recursului nu poate fi atacati separat cu recursr).

A se vedea I.C,C.J., seclia penal6, decizia penald nr. 5787/2005 disponibilS in Buletinul jurisprudenlei -Bazd de date, Ed. C.H. Beck. Tot astfel, Completul de 9 judecdtori al instan(ei supreme a ardtat c5: ,,Potrivit art. 129 din Constitu{ia Rominiei, revizuitE, ,,impotriva hotdrdrilor judec6toregti, pe4ile interesate gi Ministerul Public pot exercita ciile de atac, in condiliile legii". Agadar, posibilitatea provocErii unui control judiciar al hotdrArilor judecitoregti este statuati prin insdgi Legea fundamentalE. Din economia textului menfionat rezultd insd c6 hotdrdrile judecdtoregti, inclusiv hotf,ririle premergitoare, anticipatorii sau provizorii, dupi caz, sunt supuse cdilor de atac determinate de lege. Legea procesuali penali, prin norme imperative, a stabilit un sistem al cdilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiuljustifiei, pronunlarea de hotdrdrijudecdtoregti care sb corespundd legii gi adevdrului qi care, totodatS, sd evite provocarea oric6rei vdtdmdri materiale sau morale pd(ilor din proces. Or, potrivit art. 385r C.proc.pen., ,,incireierile pot fi atacate cu recurs, numai odatE cu sentinfa sau decizia recuratE, cu excep{ia cazurilor cAnd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". Agadar, prin textul mentionat a fost stabiliti regula generald potrivit cdreia incheierile pronunfate in primi instanlE, ca gi cele ale instanfei de apel, sunt supuse recursului, odat6 cu fondul. Pentru ca incheierile sd poatd fi atacate cu recurs, separat, inaintea pronunldrii in fond sau apel, dupl caz, hebuie ca acestea sd se tncadreze in excepfia prevlzuti de textul mentionat, adic[
sd fie prevdzute expres de lege.

I)

Or, cu referire la incheierile prin care, inbazaarl.l60b alin. (3) C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, instanla a dispus in sensul menlinerii detenfiei preventive a inculpafului, legea procesual penald nu prevede expres cd aceasta este supusS recursului, separat de atacarea pe aceeagi cale a hotdrdrii ce se va pronunta in cauza penal6. In acest sens, sub denumirea marginald ,,calea de atac impotriva incheierii pronunfate de instan!6 in cursul judecd{ii privind rndsurile preventive", prin art. l4l C.proc.pen. s-a stabilit c6: ,,incheierea datd in primS instanfd gi in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau menfinerea unei mEsuri preventive ori prin care se constati incetarea de drept a arestdrii preventive, poate fi atacatd separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat',.

484

Dreptul la examinarea legalitEfii misurii privative de

libertate

224

Pentru acelea$i considerente exprimate mai sus apreciem cd persoana privatd de libertate se afl6 intr-o situalie de net dezavantaj fafd de acuzarea reprezentd de procuror, ceea ce atrage incilcarea principiului egalitdlii armelor gi a dispozifiilor art, 5 parag. 4 din Convenlia europeand. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menlinerea unei mdsuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestdrii preventive nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat irnpotriva

Agadar, prin dispozifia legald menfionatI, cu referire la cdile de atac ce pot fi exercitate impotriva incheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit clruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs incheierile pronunfate in cursuljudecdrii in fond sau, dupi caz, in apel a cauzei penale. Prin art. l60b alin. (3) C.proc.pen., se prevede: ,,c6nd instanfa constatd cd tenreiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de liberlate sau cd existd temeiuri noi care

justificE privarea de libertate, instan{a dispune, prin incheiere motivatd, rnenlinerea arestlrii preventive", fEr6 a dispune c6, in cazul menfinerii detenliei preventive de c,ltre instanla sesizatd
cujudecarea recursului, incheierea poate fi atacald separat cu recurs. Dimpotrivi, prin alineatul ultim al textului menlionat se thce trirnitere la art. 160" alin. (2) C.proc.pen., in raport cu care sunt supuse recursului inctreierile determinate de art. l4l din

dispoziliile art. l60b C.proc.pen. nu reglementeazd o excep{ie de la regula generald stabilitii prin art. 385rdin acelagicod, ci, dimpotriv6, o consacrare a acesteia cu privire la incheierile prin care s-a dispus, de c6tre instan{a de recurs, men{inerea arestdrii preventive. Potrivit art. 385r alin. (3) C.proc.pen., ,,recursul declarat impotriva sentinlei sau deciziei se socote$te fbcut gi impotriva incheierilor (...)". Din economia acestrri din urrnh text legal rezultd cd, in afara excepfiei de la regula generalI, statuatd in art. 385r alin. (2) C.proc.pen., incheierile date in cursul judecelii urmeazd, sub aspectul cdilor de atac cdrora acestea suut supuse, regirnul juridic general al hotdrdrii ce se va pronunla in cauzl, in acea etap[ procesual[. insi, in raport cu dispoziliile art. 385r C.proc.pen., cu referire la trotdrdrile judecdtoreqti
susceptibile a nedefinitive.

acelagi cod. Ca atare,

fi

atacate cu recurs, sunt supuse acestei

cii

de atac hotrirArile judecdtoregti

Or, hotdrdrea prin care solufioneazi recursul este definitivd, potrivit distincliilor stabilite prin aft. 417 C.proc.pen., aga incdt impotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs. Ca atare, in raport cu dispoziliile legale menlionate, nici incheierile pronunfate de instanfa de recurs, in cursul judeclrii acestei c6i de atac cu solu{ionarea cireia a f<rst sesizatd, nu sunt supuse recursului. in consecinli, cum deciziile pronunfate in recurs, definitive gi executorii fiind, nu sunt supuse niciunei cdi ordinare de atac, iar incheierea prin care, irr cursul judecirii recursului, a fost men[inuti mdsura detenfiei preventive a inculpatului nu se incadreazd in excepfia previzutd de art. 385' alin. (2) C.proc,pen., acesta nu poate solicita, in lipsa temeiului legal, reformarea incheierii pe aceasti cale. Or, a recunoaqte unei incheieri o cale de atac neprevdzut6 de lege, pentru hotdrdrea ce se va pronunfa in cauz6, respectiv recunoagterea unei cdi de atac in alte situalii decdt cele prevdzute de legea procesual penaltr, constituie o incilcare a principiului legalitelii acestora gi, din acest motiv, apare ca o solufie inadmisibild in ordinea de drept." (a se vedea I.C.C.J., completul de 9 judec6tori, decizia penald nr. 17912006, disponibilh in B.J. - Bazd de date).

485

225

Dreptul la libertate

Ei

la siguranfa persoanei

incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau prelungirea mdsurii preventive
este suspensiv de executare.

Spre deosebire de art. 1403 alin. (3) C.proc.pen. care prevede situatii de exceptie in care judecarea recursului se poate face gi in lipsa persoanei private de libertate, dispoziliile art. l4l C.proc.pen. nu stipuleazd o asemenea ipotez6. Agadar, prezen].;a inculpatului la judecarea recursului este obligatorie. Aceastd reglementare are mari neajunsuri, intrucAt impiedicd judecarea cu celeritate a caii de atac declarate de persoana privatd de libertate, care nu poate fi adusd in fala instanJei din motive excepfionale, motive care in unele circumstanfe pot duce la constatarea lipsei cerinfei necesitilii sau proporlionalitdfii mdsurii preventive cu scopul urmdrit. Apreciem cd de lege ferenda ar trebui reglementatd gi in acest caz posibilitatea judecdrii in lips6 a persoanei private de libertate.

225. Respectarea custodiei judiciare la locul de definere. Potrivit art. 81 din


Legea nr. 21512006: ,,retinerea gi arestarea preventivd in cursul urmdririi penale se executd in centrele de relinere gi arestare preventivd, care se organizeazd gi functioneazi in subordinea Ministerului Administraliei gi Internelor, iar arestarea preventiv[ in cursul judecdlii se executd in secliile speciale de arestare preventivd din penitenciare sau in centrele de arestare preventivd de pe ldng[ penitenciare, care se organizeazd gi funclioneazd in subordinea Administrafiei NaJionale a Penitenciarelor." Dacd in cazul fazei de judecatd persoana arestati preventiv se afld incarceratd in secfiile speciale de arestare preventivd din cadrul AdministraJiei Nafionale a Penitenciarelor, ce funclioneazd in subordinea Ministerului Justifiei, in schimb in faza de urmdrire penali centrele de relinere gi arestare preventivd se organizeazd gi funcfioneazd in subordinea Ministerul Internelor gi Reformei Administrative. Aceastb reglementare dd posibilitatea unui acces nelimitat gi necondilionat al organelor de urmdrire penall la persoana privatd de libertate. Or, in sistemul Convenliei europene, persoana privatd de libertate se afld in custodia poliliei sau procurorului numai pAna la data la care un magistrat independent gi imparlial dispune asupra stdrii sale de libertate. Dispunerea arestdrii preventive are ca efect gi scoaterea persoanei private de libertate din custodia anchetatorilor gi trecerea acesteia intr-o custodie judiciard, astfel ci locul de delinere nu trebuie s[ mai fie plasat sub autoritatea Ministerul Internelor gi Reformei Administrative. Habeas corpus, garantat de art. 5 din Convenlia europeand, presupune nu numai accesul la o procedurd de contestare a priv[rii de liberate, ci gi garanlia ci de indatd ce mdsura arestbrii preventive este dispusd de cdtre un magistrat independent gi imparlial persoana privatl de liberate sd nu mai fie plasati in niciun mod sub autoritatea organelor
de

urm[rire penal6. In aceste condifii, accesul poliliei sau al procurorului in mod absolut la persoana

privatb de libertate, indiferent sub ce motiv, reprezintb o incdlcare a garan{iei custodiei judiciare a persoanei private de libertate.

486

Termenul rezonabil al arestdrii

preventive

226

Secfiunea a 5-a. Termenul rezonabil al arestirii preventive


$1. Standardul european de protecfie
226. Termenul rezonabil al arestdrii preventive. Noliune. Domeniul de aplicare. 227. Perioada de timp luatd in considerare. 228. Noyiunea de termen rezonabil potrivit de art. 5 parag. 3 Si, respectiv, art. 6 parag. I din Convenlia europeand. 229. Criterii de apreciere a rezonabilitdlii arestdrii preventive.

226. Termenul rezonabil al

arestirii preventive. No{iune. Domeniul de apli-

carer). Curtea Europeand a ardtat cd2) art. 5 din Convenlia europeand, care incepe prin afirmarea dreptului oricdrei persoane la libertate 9i la siguranfd, determind gi cazurile gi condiliile in care este permis s5 se deroge de la acest principiu, in special in vederea menlinerii ordinii publice, care impune reprimarea infrac{iunilor. Agadar, este esen{ial ca, in situalia in care persoana este in stare de detenlie, instanlele nationale sd aprecieze dacd termenul care a curs inaintea judecdrii acuzatului a depdgit la un moment dat limitele rezonabile, adicd acelea ale sacrificiului care, in circumstan{ele cauzei, ar putea in mod rezonabil sd fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovatd. Cu alte cuvinte, detenfia provizorie a unui acuzat nu poate fi men{inuti dincolo de limitele ei rezonabile. in acest sens art. 5 parag.3 din Convenjia europeand a reglementat institulia termenului rezonabil al arestdrii preventive prevdzind ci: ,,Orice persoand arestati sau

definuti, in condiliile previzute de paragraful I lit. c) din prezentul articol, (...) are dreptul de a fi judecatd intr-un termen rezonabil sau eliberatd in cursul procedurii". Dispoziliile art. 5 parag. 3 se referl numai la privarea de libertate dispusd in temeiul art. 5 parag. I lit. c) cu care formeazl, un tot unitar in privinla situaliei celui arestat in vederea aducerii sale in fa{a autoritdlii judiciare competente, atunci cdnd existd motive verosimile de a se bdnui c[ a sdvdrgit o infracfiune sau cdnd existd motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sd sdvdrgeascd o infracfiune sau sb fuga dupd
sdv6rgirea acesteias).

Curtea European[ a considerat cd a) avdnd in vedere legdtura de esen!6 dintre parag. 3 9i parag. I lit. c) ale art. 5, o persoani condamnat6 in primd instanli gi aflatd in stare de detenfie in timpul judeclrii propriului apel nu poate fi considerat6 ca delinutd in vederea aducerii sale in fa{a autoritlfi judiciare competente, atunci cAnd existd motive verosimile de a bdnui c[ a sdvdrgit o infrac{iune pentru care a fost condamnatd, O persoand condamnati in primb instan{6, fie cd a fost sau nu in stare
I)Pentru o analizd detaliatd a institutiei, a se vedea B. Bouloc, Les d6lais en matidre de rdtention, de garde d vue et de d6tention provisoire au regard de la Convention Europ6enne des Droits de L'Homme, in Revue de science criminelle, 1989, p. 69 gi urm. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 5 al secliunii ,,in drept". 3) A se vedea CEDO, hotdrArea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei,
parag. 38.
a)

se vedea

CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei, parag. 39. 487

227

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

in situalia precizatb de art. 5 parag. I persoanelor pebaza condamndrii, chiar 9i lit. a), care autorizeazdprivarea de libertate a nedefinitive, pronunfate de cdtre un tribunal competent, caz ce presupune atdt o constatare a vinovdliei consecutive stabilirii, potrivit legii, a comiterii unei infracfiunii, cdt 9i aplicarea unei pedepse sau a altor mdsuri privative de libertate.
de detenfie pdnl in acel moment, se gdsegte 227, Perioada de timp luatl in considerare. Momentul de la care incepe sd se calculeze durata termenului rezonabil (dies a quo) este cel de la care persoana acuzatd este refinut[ sau arestatir). Ca excepfie, perioada in care o persoand este arestatd in vederea extrdddrii nu intrd sub sfera de aplicabilitate a art. 5 parag. 3, pe de o parte, pentru cI este intemeiatd pe dispoziliile art. 5 parag. I lit. f) 9i, pe de altd parte, pentru cd in aceastb perioadd persoana privat[ de libertate este sub jurisdicfia altui stat2). Sfhrgitul perioadei ce trebuie luat in considerare (dies ad quem) se raporteazd la momentul pronunldrii unei hotdrdri de condamnare in primd instanfd, chiar nedefinitivd, sau la momentul punerii in libertate3). Curtea Europeand a apreciat c[, dupd pronun{area unei hotdrdri de condamnare, privarea de libertate a unei persoane este intemeiatd pe cazul specificat in art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand, neavdnd drept scop aducerea unei persoane in fala autoritdtii competente4). in situalia in care arestarea preventivd a fost precedatb de o perioadd de privare de libertate de altd naturb sau in leglturd cu o altd acuzalie, aceastd din urmd perioadd nu va fi luatl in considerare la stabilirea duratei totale a privarii de libertate gi a caracterului rezonabil al acesteia5). in scopul analizei respectdrii prevederilor art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand, la aprecierea duratei totale a privdrii de libertate vor fi luate in considerare toate perioadele de timp in care o persoand a fost arestatd pentru aceeagi aarzalie, in cazul in care ulterior punerii in libertate iniliale, a fost rearestatd6). Totugi, Curtea Europeand, in

A se vedea CEDO, hoterarea din 22 mai 1984, in cauza De Jong, Baljet Ei Van den Brink contra Olandei, parag. 67 , 7 5. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 519. 3) A se vedea; CEDO, hotdr6rea din 12 decembrie l99l,in cauzaToth contra Austrei, parag. 66; CEDO, hotilrireadin2T iunie 1968, in cauza Wemhoffcontra Germaniei, parag. 9 al secfiunii ,,in drept"; CEDO, hotirdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra ltaliei, p arag.147;CEDO, hotlr6rea din 8 august 2006, in cauza Huseyin Esen contra Turciei, parag. 7 7. a) A se vedea CEDO, hotdrArea din 12 ianuarte2007, in cauza Solmaz contra Turciei, parag.23-33. Pentru o analizd criticd a acestei jurisprudenfe, a se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 520. in sus{inerea opiniei curtii Europene, a se vedea: D.J. Harris, M. U'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 138; J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit., p.322-323. 5) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in p. van Dijk, F. van Hoof A. Van RiJn, L. Zwaak,Theory andpractice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.492. 6) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38; CEDO, hotirdrea din 26 iunie 1991, in cauza Letellier contra Franfei, parag.34.
488

r)

Termenul rezonabil al arestirii

preventive

228

unele cazuri, degi existau dou[ perioade de privare de libertate, a constatat incdlcarea condiliilor art. 5 parag. 3 prin analiza separatd a acestorar). in ceea ce privegte persoanele condamnate in primS instanfi, durata arestdrii preventive a acestora pe parcursul judecdrii apelului gi/sau a recursului se analizeazd din perspectiva art. 6 parag. I din Convenfia europeand privind dreptul la un proces
echitabil2).

228. Nofiunea de termen rezonabil potrivit de art. 5 parag. 3 gi, respectiv, art. 6 parag. I din Convenfia europeani.3) Articolul 5 parag. 3 din Convenfia europeanl se aplicd numai in cazul persoanelor arestate preventiv in faza de urmdrire
penald, precum gi in fazajudecdlii in primd instanfd, gi are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea rnentinerii acesteia in detenJie pentm o duratl de timp excesivd.

Articolul 6 parag. I din Convenfia europeand se aplici tuturor persoanelor implicate intr-o procedurd civilI sau penal6, in aceastd din urm[ ipotezd indiferent dacd sunt sau nu in stare de arest, gi are ca scop protejarea acestora contra lentorii excesive a procedurii. in materie penal[, art.6 parag.I vizeazl,in special, sd evite prelungirea pe o perioadl prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
Termenul rezonabil prevdzut de art. 5 parag. 3 incepe sd se calculeze (dies a quo) de la data la care persoana acuzatf este retinutd sau arestatii gi se sfhrgegte (dies ad quem) la momentul pronunfdrii unei hotiirdri de condamnare in primd instanfd, chiar nedefinitivd. Termenul rezonabil prev6zut de art. 6 parag. I in cauzele penale are ca punct de plecare (dies a quo) momentul in care eSte formulatd o ,,acuzatie in materie penalii",
r)

se vedea

CEDO, hotiir6rea din 27 noiembrie 1991, incanza Kemmache contra Franfei,

parag.4648.

A se vedea CEDO, hotirdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 9 al secfiunii ,,in drept". 3) Pentru o analizd detaliatE, a se vedea: B. Bouloc, Procddure pdnale, Dalloz, 21" 6dition, 2007,p.4445; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, Litec, 4' ddition, 2008, p. 360-363;
2)

J.-F.Renucci,Trait6deDroitEuropdendesdroitsdel'homme,op. cit.,p.325-326;E.Bleichrodt, Right to liberty and security of person, it P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,
Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.491492;J. Velu, R. Ergec, La Convention europdenne des droits de I'homme, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1990, p.292 Si urm.; "/. Velu, R. Ergec,Les notions de ,,d6lai raisonnable" dans les articles 5 et 6 de la Convention Europ6enne des Droits de L'Homme, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, vol. 2, nr. 5ll99l, p. 137 9i urmi M. Picard, P. Titiun, Article 5$ 3, in L.-E. Peuiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention EuropCenne des Droits de L'Homme. Commentaire article par article, op. cit.,p.2l7-227i P. Lambert Les notions de,,ddlai raisonnable" dans la jurisprudence de la Cour Europdenne des Droits de L'Homme, in Rewe trimestrielle des droits de I'homme, vol. 2, nr. 511991,p.3-21;J.-F. Flauss, Le,,ddlai raisonnable" au sons des articles 5(3) et 6(l) de la Convention Europdenne des Droits de L'Homme dans la jurisprudence frangaise, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, vol.2, nr. 5ll99l,p.49-59;J. Lestrades, Les delais des articles 5 et 6 de la Convention Europdenne des Droits de L'Homme, Th. Nice, 2000.
.1.1

489

229

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

definitd de Curtea Europeandr) ca ,,notificare oficiald provenitd de la o autoritate competentd a invinuirii de a fi sdv6rgit o fapt[ penal6, ceea ce corespunde ideii de consecinle importante cu privire la situalia persoanei suspectate". Ca moment final (dies ad quem), Curtea Europeand se raporteazd la momentul pronunJdrii unei hotdrdri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv incetarea procesului penal (a unei
solu{ii finale in cauzd).

i\.

Curtea Europeand2) aardtat cd, prin raportare laart.6 parag. 1, durata rezonabild a se apreciazd in fiecare cauzdinparte, in funclie de circumstanfele sale, dupd urmdtoarele criterii: complexitatea cauzei in fapt 9i in drept, comportamentul pdrtilor, comportamentul autoritdfilor gi importanta pentru pdrli a obiectului procedurii. Durata rezonabild a deten{iei conform art.5 parag.3 se apreciazdtot in concreto, dar instanfelor nalionale le revine obligafia sE argumenteze cu probe motivele prelungirii detenfiei. Persistenla motivelor plauzibile cu privire la sbvArgirea unei infracfiuni nu mai este suficientd dupd o anumitd perioad[ de timp, trebuind relevatd existenfa fie a pericolului de fug[, fie a riscului sdvdrgirii unor noi infracfiuni, fie protejarea ordinii publice, fie a modului in care a fost instrumentatcazul de c6tre autoritAli (complexitate, desesizdri, perioadele de stagnare ale anchetei). Prin urmare, este posibil ca durata procedurii sd nu incalce prevederile art. 6 parag. 1, dar durata arestdrii preventive sd depdgeascd termenul rezonabil prev5zut de art. 5 parag. 3t). De asemenea, se poate reline gi ipoteza contrarS, in care durata arestirii preventive nu incalcd exigenfele art.5 parag.3, dar durata procedurii depSgegte termenul rezonabil prev[zut in art. 6 parag. la).

procedurii

229, Criterii de apreciere a rezonabi[tnfii

arestlrii preventive. Curtea Euro-

peand analizeazd, pe de o parte, dacd temeiurile invocate de autoritalile nafionale au fost relevante gi suficiente pentru ajustifica privarea de libertate, iar, pe de altd parte, dac[ autoritdlile na]ionale competente au depus o ,,diligenfd speciald" in desfbgurarea procedurii, in vederea evitdrii prelungirii acesteia cu perioade in care detenlia putea fi evitatd. a) Temeiuri relevante Si suficiente. Curtea Europeand a ardtats) cd nu este fezabll a explica conceptul termenului rezonabil printr-un numdr fix de zile, sdptdm6ni, luni sau ani sau in diferite perioade de timp in funclie de gravitatea infracliunii. intr-o jurisprudenld constantd6) Curtea de la Strasbourg a stabilit criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al arest[rii preventive.
CEDO, hot6rdrea din l5 iulie 1982,in cauza Eckle contra R.F.G., parag.73. se vedea CEDO, hotdrdrea din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag.47. 3) A se vedea CEDO, hot[rdrea din l0 noiembrie 1969, in cauza Stogmuller contra Austriei. a) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei. 5) A se vedea CEIO, hotdrArea din 10 noiembrie 1969,incauza Stogmuller contra Austriei, parag.4 al secliunii ,,in drept". 6) A se vedea: CEDO, hot6r6rea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, patag.57; CEDO, hotdrdrea din l9 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38;
2)

r)

490

Termenul rezonabil al arestdrii preventive

229

in primul rAnd, caracterul rezonabil al unei perioade de detenlie nu poate fi apreciat in abstracto,ci de la caz la caz, in funcfie de tras[turile specifice ale acestuia. Menlinerea

cauzd determinati, arestarda-preventivd nu depdgegte o perioadi.r.gzonabild. In acest


scop gi avdnd in vedere ..rp..tur.u principiului prezumliei de nevinovfriel?umritalite trebuie sd ia in considerare -toate ggumentele pentru gi impotriva unei necesitdli de interes public, c*ard silustifice o indepdrtare de la regulaliberHilii individualegicare'*d constituie considerentele pentru hot[rdrea autoritdtilor de a respinge cererea de punere

in libertate.

Articolul 5 parag. 3 din Convenfia europeand nu impune o obliga{ie autoritbfilor


sesizate cu o cerere de liberare de a rdspunde fiecdrui argument invocat de persoana privatd de libertate. Garanlia ar fi lipsitd ins[ de substanld dacd judecdtorul ar trata ca irelevante sau nu ar lua in considerare fapte concrete invocate de persoana privati de libertate gi care ar fi de naturd a aduce un dubiu asupra existen{ei condiliilor esenfiale

ale legalitdlii detenfiei in sensul Convenliei europene. in acest context argumentele pentru sau impotriva punerii in libertate nu trebuie sd fie generale 9i abstracte'). fn al treilea rdnd, persisten{a unei suspiciuni rezonabile cd persoana arestatd a comis qua noii'p{nfii' fegalitatea"luXffr}i-meqfldeiii o iq{!g9f1gn9 ioadd de timp'aceastl condilie nu mai este g-i stdrii de a Europeanl stabilegte dacd restuf motivelor suficientd. invocate de autoritdfile judiciare au continuat sd justifice privarea de libertate, fiind ,,pertinente gi suficiente". Nu cade in sarcina persoanei private de libertate sd probeze existenla unor temeiuri ce trebuie sd conducd la punerea sa in libertate. Astfel, Curtea Europeand a constatat o inc[lcare a art. 5 parag.3 in condiliile in care autorit5lile nafionale au apreciat cd se impune prelungirea duratei privdrii de libertate a reclamantului atdta timp cAt acesta

1 arest, in

CEDO, hotdrdrea din 8 noiembrie 2007, in catza Lelievre contra Belgiei, parag. 90; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, it cauza Celejewski contra Poloniei, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra Italiei, parcg. 752 9i urm.; CEDO, hotarArea din 26 ianuarie I 993, in cauza W contra Elvefiei, parag. 30-40; CEDO, hotirArea din 24 august I 998, in cauza Contrada contra Italiei, parag. 5l-57; CEDO, hotdrArea din l8 decembrie 1996,incauza Scott contra Spaniei, parag.74; CEDO, hotirdrea din 23 septembrie 1998, in catza I.A. contra Fran{ei, parag. 102; CEDO, hot6rdrea din 26 octombrie 2000, \n cauza Kudla contra Poloniei, parag.110-ll1; CEDO, hotdrdrea din 9 ianuarie 2003, in cauza Shishkov contra Bulgariei, parag. 58. De asemenea, pentru o analizd detaliatE, a se vedea C. Guery, Ddtention provisoire, Dalloz, Paris, 2001, p.44-46. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag.6l; CEDO, hot6rdrea din 3 octombrie2002,incatza Smirnova contra Rusiei, parag. 63; CEDO, hotdrdrea din l l iulie 2006,in cauza Boicenco contra Republicii Moldova, parag. 142.

491

229

Dreptul la liberlate 9i la siguranla persoanei

nu a probat existenfa unor circumstanfe excepfionale gi nu a fdcut dovada unor fapte concrete care nu justificau prelungirea detenlieir).

Prelungirea de trei ori a privdrii de libertate prin utilizarea de fiecare datd de c[tre instanli a unor formulIri identice (de exemplu, fafd de natura infracfiunii qi de probatoriul existent), flrd a ardta temeiurile pentru care se dispune privarea de libertate, constituie o incilcare a prevederilor art. 5 pang.3, deoarece dd nagtere la dubii cu

privire la caracterul justificat al mdsurii2). Tot astfel, in mai multe hotirdri de condamnarea a Rusiei, Curtea de la Strasbourg aardtat cdnu sunt satisf6cute exigenfele art. 5 parag. 3 din Conven{ia europeand,,dacd.
instanlele au prelungit privarea de libertate a reclamantului bazdndu-se in mod esenfial pe gravitatea infracfiunilor gi folosind formule stereotipe care parafrazau temeiurile arestdrii preventive din codul de procedurd penald, fdr[ sd explice aplicabilitatea lor in cauzd sau sb aibd in vedere mdsuri preventive alternative3). in cauza Yalcin contra Turcieia), Curtea Europeand a considerat cd respingerea tuturor cererilor de liberare provizorie formulate de reclamant, pe parcursul celor 4l de gedinfe de judecatS, prin invocarea aceloragi motive (motivare stereotipi), in condiliile in care privarea de libertate s-a intins pe o duratd de gase ani gi jumdtate (23 octombrie 1996 - 5 octombrie 1999 9i 4 mai 2000 - 18 decembrie 2003), constituie o incdlcare a prevederilor art. 5 parag.3. Curtea Europeand a apreciats) cd art. 5 parag.3 nu impune o obligalie autoritd{ilor na{ionale sd dispund punerea in libertate a suspectului pe motive medicale. Analiza compatibilititii stdrii de sdndtate a persoanei private de libertate cu continuarea detenliei trebuie examinat[ in primd instanfd de autoritdlile nalionale pe temeiul art. 3 din Convenfia europeantr, instanlele nefiind obligate sd dispund eliberarea acesteia pe motive medicale sau plasarea ei intr-un spital civil pentru a beneficia de un anumit tratament medical. Cu toate acestea, Curtea Europeand a constatat ca odatd cu trecerea timpului gi av6nd in vedere numirul gi natura actelor de autoagresiune ale reclamantului din inchisoare, a devenit din ce in ce mai evident cd privarea acestuia de libertate nu mai servea scopului ,,de a fi judecat intr-un termen rezonabil" prevdzut de art. 5 parag. 3.

r)

se vedea CEDO, hotirArea din 26 iunie 2001, in cauza

Ilijkov contra Bulgariei,

parag. 85-86. 2)A se vedea: CEDO, hot6rirea din 8 iunie 1995, in cauza Mansur contra Turciei, parag. 55; CEDO, hotdriirea din 22 noiembrie 2002, in cauza Lavents contra Letoniei, parag.73. r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, parag. 59-65; CEDO, hotdrArea din 2 martie 2006, in cauza Dolgova contra Rusiei, parag. 38; CEDO, hotirdrea din 7 aprilie 2005, in cauza Rokhlina contra Rusiei, parag. 63; CEDO, hotlrArea din 8 februarie 2005, in cauza Panchenko contra Rusiei, parag. 9l; CEDO, hotbr6rea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra Poloniei, parag. 33. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38. 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag. 93; CEDO, hotSrirea din 2l decembrie 2000, in cauza Jablonski contra Poloniei" parag. 82-84.

492

Termenul rezonabil al arestSrii

preventive

229

in cauza Pyrak contra Polonigit), Qurtea Europeani a retinut cI privarea de libertate


a

reclamantului (fost pregedinte al unei cooperative agricole, in v6rstii de 58 de ani, fdrd cazier, gi fhr[ afiacuzat de siv6rgirea unei infracfiuni cu violentd) care s-a intemeiat

pe necesitatea de a asigura buna desfdgurare a procesului penal gi evitarea riscului ca acesta s[ se sustragd de la proces (apreciat pe baza faptului cd reclamantul gi-a schimbat locuinfa 9i a lipsit la mai multe gedinle de judecatd), a fost justificati in faza ini1ial6, insd gi-a pierdut din relevanfi odatd cu trecerea timpului. Astfel, s-a considerat cI degi art. 5 parag. 3 din Convenfia europeani nu obligd autoritdlile sI elibereze o persoand in considerarea stirii sale de slndtate, totugi la prelungirea mdsurii privative de libertate trebuie sI aibd in vedere acest aspe ctla analizanecesitblii continu[rii detenliei gi a ludrii unei misuri preventive altemative, care sd fie aptl sd asigure prezenla reclamantului la proces. Existenfa gi persisten{aunorindicii serioase cuprivire lavinovd(iapersoanei acuzate, precum gi gravitatea infrac{iunii sdvdrgite nujustificd in sine o deten}ie indelungat62). -i*p.:e-y-qqt!ve. !rybggs.p,p9-,flp-ortez-g gi la alte criterii ca: I exercitdrii uno, pt"iiiniiiupra martoiiioi qi alieiffiA"rii un-.<-^in1-t.g.ri intre coacuzafi, fdricolul de a se sustiilge pid;iiuritor, risdri leneiSi"rii uqor nol mttactrunl. in privinfa apdrdrii ordinii publice, Curtea Europeand a ariltat3) cd anumite infrac{iuni, prin gravitatea deosebitd gi reac}ia publicului, pot crea o stare de nelinigte capabil6 sdjustifice temporar detenlia preventivd, dar acest factor poate fi pertinent gi suficient numai daci se bazeazd pe fapte capabile sd demonstreze cd eliberarea acuzatului tulbur6, in mod real, ordinea public6. Detenlia nu rimdne legitimi decdt daci ordinea

p
p

deteyligi peand

q1t

lrebuie s? serveascd

n p
tembrie 2004) sub acuzalia de luarea de mit6, s6vdrgit6

a apreciat cA autoritdtile
lungirea

3.'
14 sep-

poliliei, pentru motivul

cadrul privarea de libertate este necesard pentru aducerea sa in fala autoritdtilor competente. Chiar dacl reclamantul fusese demis din polilie in mai 2002 gi trimis in judecatd de mai bine de un an 9i jumitate, instanfa a continuat si facd referire
cE

in funcfia avutd in

A se vedea CEDO, hotdrdrea din 12 februarie 2008, in cauza Pyrak contra Poloniei, parag.46-50. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag,37;CEDO, hotdrdrea din l8 iulie 2006, in cauza Baltaci contra Turciei, parag. 48; CEDO, hotir.irea din 5 aprilie 2005, in cauza Ali Hrdrr Polat contra Turciei,parag.25; CEDO, hotiirirea din 27 august l992,in cauza Tomasi contra Frantei, parag. 85-99. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din26 iunie 1991, in cauza Letellier contra Frantei,
parag.5l.
a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din parag. 59-65.

r)

2l

februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei,

493

229
in motivarea privdrii de libertate la calitatea

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

sa de polifist. De asemenea, pe perioada de libertate instanta a extins motivele acesteia acorddnd un rol preponderent gravitalii acuzaliilor aduse impotriva reclamantului gi/sau naturii infrac[iunilor, dar nu a luat in considerare absolut deloc faptul cd reclamantul are o regedinfd statornic5, referinle favorabile de la locul de muncd, familie, precum gi faptul c5 nu era cunoscut

privirii

cu antecedente penale. Instanfa european6 a mai ardtat cd degi durata maximd a detenfiei previzute in dreptul intem nu a fost deptrgiti, aceasta nu reprezinti un element hotirdtor in aprecierea rezonabilite$i duratei arestdrii preventive in sensul art, 5 parag. 3 din Convenfia europeand, avdnd in vedere c[ aceasta se raporta numai la pedeapsa prevdzut[ de lege pentru acuzafiile aduse de citre procuror gi nu putea fi revizuitd pe cale judiciard').

in cauza Labita contra ltaliei2) Curtea European6 a constatat c6, dacd la luarea mdsurii arestirii preventive au existat suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni, in continuare nu au mai existat alte motive pentru ca detenlia sd fie prelungitd, autoritdlile italiene nereugind sd demonstreze cd reclamantul, care nu avea cazier judiciar 9i al cdrui rol in organizalia de tip mafiot a fost infdligat ca minor (procurorul cerAnd o pedeapsd de trei ani), ar prezenta vreun pericol pentru ordinea public[. in cauza Z. contraletoniei3) s-a relinut cd motivele prezentate de autoritei in considerentele hotlrdrii prin care a fost prelungit[ privarea de libertate a reclamantului au
fost generale gi abstracte, nefiind de naturd s5 satisfaci cerinfele art. 5 parag. 3, intrucdt degi autoritdfile nafionale au fbcut referire, in general, la antecedentele penale ale reclamantului gi la existenla pericolului de a savdrgi noi infracfiuni, nu au ardtat cum acestea pot constitui un pericol social serios care sdjustifice privarea de libertate sau, in condiliile respect[rii prezum]iei de nevinovdtie, de ce interesul public prevaleazl fafi de dreptul la libertate al persoanei. Cu referire la riscul exercitlrii unor presiuni asupra martorilor gi al realizdrii unor inlelegeri intre coacuzafi, Curtea Europeand a refinut4) cd instanfele trebuie sd justifice acest temei al prelungirii detenfiei, dar cd jurisdicfiile nafionale au apreciat in mod justificat acest risc prin raportare la natura infracfiunii de care era aaJzat inculpatul gi extrema complexitate a cauzei. intr-o altd cauzds\, Curtea Europeand a constatat ce a existat de la inceput un risc generic de a se exercita presiuni (campanii de intimidare in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotirArea din l4 decembrie 2006, in cauza Shcheglyuk contra Rusiei, parag. 49-50. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra Italiei, parag. I 39- I 65, in care reclamantul arestat doi ani gi gapte luni (2 I aprilie 1992 - 12 noiembrie 1994) fiind acuzat de apartenenfd la Mafia, pebaza invinuirilor aduse de un singur martor (Pentito - fost mafiot care coopereaz6 cu autoritdfile), a fost achitat la l2 noiembrie 1994. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Z. contra Letoniei, parag. 78. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 13-14 al secliunii ,,in drept".
5) A se vedea CEDO, hotararea din 27 august 1992, in cauza Tomasi contra Franfei, parag.95-99.
r)

494

Termenul rezonabil al arestdrii

preventive

229

a martorilor, amenintdrile la adresa unui coinculpat care se afla la originea acuzdrri gi care a incercat sd se sinucida), dar acestea s-au atenuat pe parcursul procedurii, pierzdndu-gi din importanfd odati cu trecerea timpului. in cuuza Dudek contra Polonieir) Curtea Europeand a considerat cA autoritefle au intdmpinat dificultdli in determinarea faptelor gi a gradului de responsabilitate al fiecdruia dintre cei treisprezece acuzali care au acfionat in gruparea criminall. Astfel, s-a acceptat cd necesitatea de a obline numeroase informa{ii din mai multe surse, coroborati cu descoperirea in cursul investigafiei a unor noi suspec{i, au

constituit suficiente temeiuri pentru prelungirea detenfiei reclamantului de-a lungul perioadei necesare pentru terminarea investigafiei, pentru intocmirea rechizitoriului gi administrarea probelor propuse de acuzat. Curtea Europeani a concluzionat ci riscul presiunii asupra coacuza{ilor gi a martorilor era mare, avdnd in vedere faptul cd reclamantul era acuzat de trafic de persoane, droguri gi ob{inerea de profinrri din prostitufie, iar victimele erau deosebit de lulnerabile. in cauza Debboubt alias Husseini Ali contra Frantei2) s-a refinut cd fald de natura infracliunii de care eraacuzatreclamantul (apartenen![ laorganizaliide tip mafiot) gi de legbturile personale ale acestuia cu mulli martori, teama autoritdfilor ci, odatd eliberat, va exercita presiuni asupra martorilor ori c[ va proceda la distrugerea probelor a fost justificat5. Aceste aspecte au constituit motive pertinente 9i suficiente pentru privarea iniliala de libertate, dar acest caracter s-a pierdut, in mare parte, odatd cu trecerea timpului gi audierea martorilor. Curtea Europeand a ardtat c[ instanJele franceze nu au motivat, de o manierd precisd, in ce mdsurd eliberarea reclamantului ar contribui la realizarea temerilor exprimate odatb cu trecerea timpului. Pericolul de a se sustrage procedurilor este cel mai des invocat caz de cdtre autoritatile nafionale ca temei al privdrii de libertate. Acesta nu poate fi evaluat numai pe baza gravitd(ii pedepsei pe care acuzatul riscd s[ o primeascS, ci luAnd in considerare o serie de alli factori relevanfi, care fie confirmd existenta acestui pericol, fie il diminueazd, astfel incdt sd nu poatdjustifica detenlia preventivd3). Dac6 gravitatea pedepsei la care acuzatul se putea agtepta in caz de condamnare poate fi in mod legitim relinute ca fiind de naturd sd il incite sd se sustragd, riscul sustragerii descregte pe m[sura prelungirii detenfiei, pentru cd imputarea duratei acesteia asupra pedepsei privative de libertate la care cel definut poate aprecia cd va fi condamnat este de naturd sd il
r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 20 martie 2001, in cauza Dudek contra Poloniei, puag. l7 -22, in care s-a retinut cd reclamantul a fost arestat preventiv doi ani qi opt zile (25 iulie 2001

viol gi tulburarea linigtii publice, fiind achitat pentru acuzafia de crimi organizatd gi condamnat
la un an gi gapte luni inchisoare pentru acuzalia conex6. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 noiembrie 1999, cauza Debboubt alias Husseini Ali contra Franlei, parag. 42-48. 3)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, parag.6l; CEDO, hotdrirea din I martie 2007,in cauza Belevitski contra Rusiei, parag. 101; CEDO, hotdrdrea din 31 iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. 94; CEDO, hotdrdrea din 26 iunie 200l, in cauza Ilijkov contra Bulgariei, parag. 8L

august 2003) sub acuzalia de crimd organizatd, trafic de persoane gi trafic de droguri,

495

229

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

facd sd considere aceastd eventualitate ca mai pu{in de temut gi sd reducd tentafia de a se sustrage. Alte circumstanfe, precum caracterul celui interesat, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele de care dispune, relafiile de familie, legiturile de orice fel cu fara in care este supus urmdririi penale sau judecSlii pot fie sI confirme existenfa unui pericol de sustragere de la urmdrire saujudecatd, fie sd conducb la concluzia cd detentia provizorie nu se mai justificd. in cauza Letellier contra Franleir), Curtea Europeand aardtatcd riscq!-eU se apreciazS numai pebaza gravitdfii pedepsei la care este expus reclamantul. Acesta-tie-briie aprEciafli pdbaza-unb? eleinenie pbrtihente care fie sd-i confinne exiSten[a, fie sdJ facd str aparl atdt de redus incdt s[ nu mai poatd justifica detenlia. in situalia in care sigurul motiv pentru menfinerea detenfiei este teama ci acuzatul se va ascunde gi nu se va mai prezenta ulterior la proces, acesta trebuie eliberat dacd este in m[surd sd furnizeze garanfii adecvate ctr se va ptezenta. in cauza Barfuss contra Republicii Cehe2), Curtea Europeani a constatat cd starea financiard precard a reclamantului, care era acuzal de oblinerea frauduloasd a unui numdr mare de credite bancare, gi gravitatea pedepsei pe care acuzatul o risca au constituit motive temeinice pentru privarea acestuia de libertate. in cauza W contra Elvefiei3), Curtea Europeani a statuat cb autoritdtile judiciare elvetiene au re{inut

in mod

intemeiat existenfa riscului de

fugi

(reclamantul 9i-a

transferat domiciliul in Monte Carlo, a cdldtorit des in Germania, Anglia, precum gi in Statele Unite ale Americii, av6nd numeroase legdturi in afara fdrii, a declarat in mai multe rdnduri cd intenfiona sd se mute in Statele Unite ale Americii, dispundnd gi de un important capital in afara fdrii, ca gi de mai multe pagapoarte), precum 9i pericolul de a influenla aflarea adevErului (acuzatul a incercat s5 qtearg6 toate urmele infracfiunii falsificdnd sau distrugdnd registrele contabile gi incercdnd sX influenteze martorii), au constituit motive pertinente gi suficiente pentru privarea de libertate, In cauza Punzelt contra Republicii Cehea), instan{ele nalionale au constatat c[ existd temeiuri suficiente gi relevante pentru a se considera cd existl riscul de fug[, avdnd in vedere cd anterior petentul s-a sustras procedurilor ascunzdndu-se in Germania, ci avea numeroase contacte profesionale in afara ferii gi cd risca o pedeapsd relativ mare. Chiar gi in situalia in care existd un pericol de sustragere de la proceduri, privarea de
r)

se vedea CEDO, hotirArea din 26 iunie 1991,

in cauza Letellier contra Franfei,

parag. 35-53, in care reclamanta a fost arestat6 preventiv doi ani gi noui luni (8 iulie 1985 l0 mai 1988) sub acuzatia de complicitate la asasinarea sofului sdu, fiind condamnatd la trei ani de inchisoare, 2) A se vedea CEDO, hotirirea din 3l iulie 2000, in cauza Barfuss contra Republicii Cehe , parag. 69.

r)

se vedea CEDO, hotirdrea

din26 ianuarie 1993, in

cauza W contra Elvetiei,

parag. 30-40, in care s-a retinut cd reclamantul a fost acuzat de infractiuni economice impreun6 cu alli gase complici, constAnd in mai multe escrocherii in gestionarea a peste gaizeci de societ6li, fiind arestat patru ani gi condamnat la unsprezece ani de inchisoare. a)A se vedea CEDO, hotirdrea din 25 aprilie 2000, in cauza Punzelt contra Republicii Cehe,

parag.76.

496

Termenul rezonabil al arestdrii

preventive

229

libertate pentru o perioadd de 5 ani gi I I luni nu ar putea fi justificat[ pe temeiul art. 5 parag. 3r). in privinla riscului de a sdvdrgi noi infrac[iuni, Curtea European62) a artrtat cd un judecdtor este indreptdlit, in mod rezonabil, sd finl seama de gtavitatea consecinfelor infracfiunilor pe care este blnuit cd le-a slvdrgit cel in detenfie gi sI considere cI existl riscul considerabil al repetlrii lor. Simpla referin[d la antecedentele penale ale unei persoane nu este suficientd pentru justifica a un asemenea riscr). in cauza Assenov contra Bulgarieia), Curtea Europeanl a constaiat c[ autoritilile bulgare au stabilit in mod intemeiat ci existd riscul ca reclamantul sd sdvdrgeascl noi infrac{iuni, fati de faptul cd acesta a sivdrgit peste 16 infractiuni de t6lh6rie, unele dintre ele chiar 9i dupd inceperea urmdririi penale impotriva sa 9i audierea de cdtre procuror. in doctrini a fost pus sub semnul intrebdrii acest temei, aritindu-se cd nu este conciliabil cu prezumlia de nevinovdtie, atdta timp cdt implic[ faptul cd suspectul in fapt a sivdrgit deja una sau mai multe infrac{iunis).
b) Diligenla speciald in desJdsurarea procedurir. ln mdsura in care motivele invocate de autoritdlile nafionale satisfac cerinfele menfionate mai sus, Curtea Europeani

trebuie s[ stabileasci dacd autoritdfile nafionale competente au depus o ,diligenld speciald" in desfbgurarea procedurii, care nu a fost prelungit[ cu perioade in care
detenfia putea fi evitatd. in ceea ce privegte modul in care s-a desfEgurat procedura in fafa autoritiifilor nalionale, Curtea EuropeanS a aretal.6, cb trebuie finut seama de complexitatea cazului gi cd nu trebuie pierdut din vedere cd, dacd un acuzat in stare de detenlie are dreptul la tratarea cu prioritate gi celeritate a cazului sdu, aceasta nu trebuie sd dduneze eforturilor judecdtorilor de a lSmuri toate aspectele de fapt, de a da atdt apiririi, cAt gi acuz6rii posibilitatea.de a-gi furniza probele 9i argumentele 9i de a nu se pronunta decdt dupd o maturi chibzuinp asupra existentei infractiunii gi a pedepsei. Trebuie avut in vederea

volumul dosaruluiT), prelungirea procedurii intr-o cauzi nu foarte complexd datoritii conexdrii acesteia cu o alt[ cauzd de o mare complexitate vizdnd sivdrgirea infracfiunilor de trafic de droguri de cdtre o grupare infracfionalds), numdrul martorilor citali pentnr

din 5 iulie 2001, in cauza Erdem contra Germaniei, parag. 44. CEDO, hotirirea din I august 2000, in cauza P.B. conha Franfei, parag. 142-158. 3) A se vedea CEDO, hotdrirea din l7 martie 1997 ,in cauza Muller contra Franfei, pang. 44. a) A se vedea CEDO, hotdriirea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 156 9i urm. proceedings, op. cit., p. 526. ') A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal 6)A se vedea CEDO, hotlirdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei,parag.45. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1996, in cauza Scott contra Spaniei, parag, 83. 8) A se vedea CEDO, hot?irdrea din 13 iulie 1995, in cauza Van der Tang contra Spaniei,
se vedea CEDO, hotiirdrea

r)A

2)A

se vedea

parag.75. 497

229
a

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei de instan![ in aducerea martorilorr), complexitatea

fi audiafi gi diligenla manifestate

anchetei, numdrul inculpafilor, necesitatea administrdrii unor mijloace de probd prin comisie rogatorie intemafionald2), atitudinea procesuald a reclamantului3). in aceastd ultimd privin!6, in doctrinda) s-a remarcat cd nu se impune ca reclamanfii s[ aibd o atitudine de cooperare cu autoritelilejudiciare gi nupotfi acuzati cdprofitd de prevederile legii nalionale in scopul apdrdrii propriilor drepturi. Existb o diferenld find intre aceastd situalie gi comportamentul procesual ce depdgegte aceasti limitd, constdnd in atitudinea de obstrucfionare a justifiei, ce contribuie la intArzierea procedurilor. De asemenea, trebuie {inut seama gi de perioadele de timp in care ancheta a stagnat sau de lentoarea procedurii. Astfel, in cauza Assenov contra Bulgarieis), Curtea European[ a constatat cd in intervalul septembrie 1995 - septembrie 1997 nu s-au strdns probe noi, inculpatul fiind interogat o singurd datd in martie 1996 gi trimis in judecatd de procuror in septembrie 1996, prin acest mod de desflgurare a procedurii de cltre autoritdfile bulgare fiindu-i incdlcat dreptul garantat de art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand. De asemenea, in cauza Tomasi contra Fran!ei6), Curtea Europeand a stabilit cd motivele invocate de autoritefile franceze pentru respingerea cererilor de revocare a arestdriipreventive (gravitateainfrac{iunilor, apdrareaordinii publice, riscul exercitdrii unor presiuni asupra martorilor, pericolul de sustragere de la ancheti) au fost pertinente, dar gi-au pierdut din importan{d odatd cu trecerea timpului. Analizdnd modul in care s-au desfbgurat procedurilejudiciare, Curtea Europeand aardtat cA autoritelle franceze nu au aclionat cu promptifudinea necesari, cd ancheta ar fi putut fi scurtatd in mod considerabil, in lipsa intdrzierilor nejustificate din noiembrie 1983-ianuarie 1985 gi mai 1986-aprilie 1988. Prin urmare, Curtea Europeand a ajuns la concluzia cd arestarea preventivb a depdgit o duratd rezonabil[ ce nu putea fi atribuitd nici complexitdlii cazului, gi nici comportamentului reclamantului.
r)
2)

se vedea CEDO, hotdrdrea

din

iulie 2000, in cauza Trzaska contra Poloniei,

parag. 68,

A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei, parag. 45; CEDO, hotdrdrea din 10 noiembrie 1969,in catza Matzenetter contra Austriet, parag. 12. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din I 8 septembrie 2001 , in cauza Kalashnikov contra Rusiei, parag.75. a) A se vedea K. Reid, APractitioner's Guide to the European Convention on Human Rights, 2"d Edition, Ed. Thomson, Sweet &Maxwe11,2004,p.425. 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 156 9i urm.; CEDO, hotdrdrea din 7 aprilie 2005, in cauzaCalleja contra Maltei,
parag. 139-165.

se vedea CEDO, hotdrArea din 27 august 1992,in cauza Tomasi contra Franfei, parag.75-l03,incarereclamantulafostarestatcincianigigapteluni(23martie1983 -22octombrie 1988), fiind acuzat de siv6rgirea infracliunilor de omor, tentativd la omor, delinere ilegali de arme gi munilii, refindndu-se c6 ar fi luat parte la un atac impotriva centrului de recreere al Legiunii Strdine de la Sorbo-Acagnano, ce s-a soldat cu moartea unei persoane gi rdnirea gravd a alteia. La 22 octombrie 1988, Curtea de Apel din Bordeaux a dispus achitarea reclamantului 9i punerea sa de indati in libertate.

5)A

498

Termenul rezonabil al arestSrii

preventive

229

Tot astfel, in cauza Svipsta contra Lituanieir), Curtea Europeand a admis cd inifial gravitatea infrac{iunii de care era acuzatd reclamanta putea legitima prin ea insdgi privarea de libertate, dar ci motivele invocate pentru justificarea deten{iei gi-au pierdut din insemndtate odatd cu trecerea timpului (cu atAt mai mult dupb terminarea urmdririi penale), in special riscul ca reclamanta sd impiedice buna desfrgurare a urmdririi penale sau sd influenleze aflarea adev[rului, pe mlsurd ce parchetul a descoperit elemente probatorii ce o acuzau. Or, Curtea Europeand a constatat cd motivarea actelor procesuale prin care s-a dispus prelungirea stdrii de arest a rAmas tot timpul aceeagi gi a devenit evident insuficientd pentru a satisface exigenlele art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand. De asemenea, s-a relinut ci perioada cuprinsd intre I I octombrie 2001 (data sesizdrii instanlei) 9i 26 iunie 2002 (data audierii reclamantei in fala primei instanle) a reprezentat un,,timp mort", nefiind efectuat niciun act de procedurd. Curtea Europeand a constatat, agadar, cd motivele invocate de autoritafile nafionale nu sunt de natur[ s[ justifice detenlia prelungitd a reclamantei. i.r cuuru Zannouti contra Frari{ei2), Curtea Europeand a stabilit nesocotirea art. 5 parag. 3 datoritd lipsei de diligenle din partea autoritelilor in desfbgurarea procedurilor, ce a dus la incetinirea cursului procesului, gi anume: desemnarea unui expert in anul 1994 pentru efectuarea unei expertize genetice privind victimele incendiului din 1992, audierea concubinei reclamantului prezentd la locul sdvdrgirii infracliunii abia in anul 1996 prin comisie rogatorie, fird nicio explicalie cu privire la tardivitatea acestei iniliative, efectuarea primelor confruntdri cu martorii abia dupi doi ani de la sivdrgirea infracliunii, neaudierea inculpatului arestat intre l8 noiembrie 1994 - 14 mai 1996.
Pe de altd parte,

in cauza Contrada contra Italiei3), Curtea Europeand a constatat cd

reclamantul a fost menlinut in detenlie 40 de luni in cursul urmdririi penale gi restul perioadei pe parcursuljudec[fii in primi instanfd, iar parchetul a desfbgurat o activitate de investigalie foarte complex[ audiind 250 de martori (in special poliligti gi magistrafi avdnd competenfe in lupta impotriva mafiei) sau coinculpafi pentru fapte conexe, a
se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 martie 2006, in cauza Svipsta contra Letoniei, parag. iunie I 1 l-l 13, in care reclamanta a fost arestatd preventiv doi ani, trei luni gi treizeci de zile 2000 - l3 septembrie 2002) sub actzalia de a fi organizat comiterea unei infrac{iuni de omor, victima fiind geful unui departament din cadrul Agenliei Nafionale de Privatizare. Pentru aceastd
r)

(l

faptd, reclamanta a fost condamnatd la doudzeci de ani de inchisoare. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 3l iulie 2000, in cauza Zannor,tti contra Franfei, parag. 44-47,in care reclamantul a fost arestat preventiv cinci ani gi doudzeci 9i trei de zile (5 mai 1993 - 28 octombrie 1998) sub acrzalia de distrugere prin incendiere urmati de moartea mai multor persoane, infracliune pentru care a fost condamnat. Autoritaflle franceze au argumentat prelungirea stdrii de arest pentru a gaftntaptezen{a celui acuzat lajudecat5, evitarea riscului de a se sustrage, lipsa unui domiciliu, neexercitarea vreunei profesii pe teritoriul Franlei, dificultatea identificdrii victimelor gi a martorilor ca urrnare a faptului cd acegtia locuiau f6rd forme legale, evitarea riscului de a se exercita presiuni asupra martorilor. 3) A se vedea CEDO, hot6rArea din 24 august 1998, in cauza Contrada contra ltaliei, parag. 45-68, in care reclamantul, care indeplinea func!ia de director adjunct al serviciilor secrete civile pentru Sicilia 9i Palermo, a fost acuzat de asociere la organizalii mafiote, fiind arestat doi ani, gapte luni gi gapte zile (24 decembrie 1992 - 3l iulie 1995).

499

230 -

Dreptul la libertate 9i la siguranfa persoanei

efectuat o comisie rogatorie intemationald, a audiat martori sub acoperire (Pentito fost mafiot care coopereazd cu autoritdfile), aflafi in penitenciarele din Roma sau Padova, au fost efectuate confruntdri, precum gi 30 de audieri ale acuzatului. Prin urmare, instanla europeanl a statuat cd autoritilile italiene gi-au fondat in mod rezonabil detenlia pe motive pertinente gi suficiente gi cd procedura a fost desf6guratd fdrd perioade de inactivitate, nefiind incllcate astfel dispozitiile art. 5 parag. 3 din
Conven{ia europeani. ln cauza Pantano contra Italieir), Curtea Europeand a considerat c[ durata totald a arestirii nu poate fi apreciatii ca fiind excesivd, findnd cont de gravitatea faptelor, de complexitatea de necontestat a cauzei ce a presupus o procedurd impotriva organizaliilor mafiote, indreptatd impotriva a patruzeci gi patru de persoane acuzate de sdv6rgirea a mai mult de gaizeci de infracfiuni gi care a presupus efectuarea unui numlr mare de acte de urm6rire penal6. in privinta complexitilii cauzei, Curtea Europeand a ardtatcd procedura in materia cauzelor vizdnd grupuri criminale organizate este incontestabil un factor ce atrage o investigafie complexd gi de lungd durat6. Cu toate acestea, nu poate fi justificatd nici in aceastd materie o arestare preventiv[ de mai mult de cinci ani prin raportare la

exigenlele art.5 parag.3 din Convenlia european62). Tot astfel, s-a constatat lipsa de diligenli a autoriteflor in desf6gurarea procesului penal, in condiliile in care persoana acl'tzatl de sdvdrgirea unei infracfiuni care se afla in stare de arest a fost audiatd pentru prima oar[ in cauz[ la mai bine de un an de la
data trimiterii in judecatd3l.

jurisprudenfi

$2. Termenul rezonabil al arestirii preventive

in dreptul romAn gi in

230. Generalildli. 231 . Prelungirea mdsurii arestdrii preventive. 232. Verifcarea legalildlii fi lemeiniciei stdrii de arest dupd sesizarea instanlei prin rechizitoriu.

233. Verificarea legalitdlii Si temeiniciei stdrii de arest in cursul judecdlii.


234. Jurisprudenla instanlelor romdne in materia termenului rezonabil al ares-

ldrii prevenlive.

230. Generalitifi. Pdnn la modificdrile legislative intervenite in anul 2003, prin revizuirea Constituliei gi prin adoptarea Legii nr. 28112003a),nici Constitufia Romdniei,
r) A se vedea CEDO, hotirirea din 6 noiembrie 2003, in cauza Pantano contra Italiei, parag. 5775, in care reclamantul a fost arestat preventiv aproximativ doi ani gi noui luni pentru apartenenfa la un grup mafiot. Curtea Europeand a avut in vedere natura fenomenului criminalitiilii organizate

9i, in special, a celui mafiot, gi a considerat

ci

sunt necesare

misuri

de precaufie pentru protejarea

siguranfei publice, prelungirea misurii arestbrii preventive nedepdgind o duratli rezonabili gi neexistdnd in cauzi nicio aparenf5 de arbitrariu. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Celejewski contra Poloniei,
parag. 40; CEDO, hotSrdrea

din 19 decembrie 2006, in carza Adamiak contra Poloniei,puag.3T. 3)A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 februarie 2008, in cauza Pyrak conha Poloniei, parag.52. o M. Of. nr. 468 din I iulie 2003.

500

Termenul rezonabil al arestErii

preventive

231

nici Codul de procedurd penale nu reglementau institufia termenului rezonabil al arestirii preventive, astfel cd aceastd garanfie putea fi invocatd in fafa instanfelor romdne, in temeiul art. 5 parag. 1 lit. c) 9i parag. 3 din Convenfia europeand. Prin articolul I pct. 86 din Legea nr. 28112003 au fost modificate dispoziliile art. 159 C.proc.pen. in materia prelungirii mdsurii arestbrii preventive in cursul urmdririi penale, prevtrzdndu-se in alin. (13\ teza finald cd ,,durata totald a arestdrii preventive in cursul urmiririi penale nu poate depdgi un termen rezonabil, gi nu mai mult de 180 de zile". De asemenea, prin art. I pct. 88 din aceeagi lege au fost introduse alin. (2) $i (3)r) la art. l60h C.proc.pen. potrivit cirora arestarea preventivi a inculpatului minor intre 14 gi l6 ani in cursul urmdririi penale nu poate sd depdgeasc6, in total, un termen rezonabil gi in orice caz nu poate depigi 60 de zile, iar arestarea preventivl a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul urmlririi penale nu poate s6 depdgeascd, in total, un termen rezonabil gi in orice caznu poate depdgi 90 de zile. Prin Legea nr.429120032r privind revizuirea Constitufiei Romdniei a fost modificat art.23 din legea fundamentald, prevdz6ndu-se in alin. (5) 9i (6) ce in cursul urmlririi penale arestarea preventivb se poate dispune pentru cel mult 30 de zile gi se poate prelungi cu cite cel mult 30 de zile, frrd ca durata totald sd depigeasci un termen rezonabil, gi nu mai mult de 180 de zile. Totugi, legislalia romdnd nu face referire la incidenla institutiei termenului rezonabil in materia judecdlii in primd instanfi, fiind astfel aplicabile direct pentru aceastl fazd a procesului penal prevederile art. 5 parag. 3 din Conven{ia europeand gi jurisprudenfa

Cu(ii Europene in aceasti materie.


nului rezonabil al arestirii preventive jurisprudenla Curlii Europene.
Apreciem cd de lege ferenda ar trebui reglementd aplicabilitatea instituliei terme9i in faza judecifii in primd instanli in acord cu

231. Prelungirea misurii aresttrrii preventive. in cazul in care temeiurile care au determinat arestarea inilialn impun in continuare privarea de libertate sau existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate, procurorul care supravegheazd sau efectueazl urmdrirea penald poate formula propunere de prelungire a arestirii preventive, inainte de expirarea duratei privdrii de libertate dispuse anterior in cauzd. Apreciem cd procurorul care este incompatibil, potrivit art.49 alin. (4) C.proc.pen., sd refacd urmdrirea penald dupd restituirea cauzei de citre instan!5 este incompatibil sd formuleze o propunere de prelungire a arestirii preventive3). Referatul intocmit de procuror prin care se solicitd prelungirea arestdrii preventive trebuie si cuprind[: temeiurile de fapt gi de drept pentru care se solicit?i prelungirea
rr

Astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748 din 26 octombrie

2003).

M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003. acelagi sens, a se vedea opinia separatl Ia incheierea nr. 18i2005 a Curfii de Apel Bucuregti, in A. Nedelcu, I. Matei, D. LupaScu, Culegere de practici judiciarf, in materie penal6,

2)

3)in

2005, Ed, Universul Juridic, Bucuregti, 2006, p. 95. 501

231

Dreptul la libertate gi la siguran{a persoanei

(menfinerea temeiurilor aresterii inifiale sau aparitia unor temeiuri noi de arestare preventivi), motivarea necesitAlii gi proporfionalitdlii prelungirii privlrii de libertate fald de scopurile urmdrite (cu referire gi la actele de urmdrire penal[ ce urmeazd a fi efectuate in cauzl). Propunerea de prelungire a arestirii preventive se solufioneazd de instanla cf,reia
i-ar reveni competenla sI judece cauzain fond sau de instanta corespunzdtoare in grad acesteia in a cdrei circumscriplie se afl6 locul de de{inere, locul unde s-a constatat sdvdrgirea faptei prevdzute de legea penald ori sediul parchetului din care face parte

procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmlrirea penalS. Daci arestarea a fost dispusl de o instan!6 inferioarl celei competente sd acorde prelungirea, propunerea de prelungire se inainteazf, instanfei competente, la momentul soluliondrii propunerii, sdjudece cauza in fond, Procurorul are obligafia inaintdrii dosarului la instanfd, impreund cu propunerea de prelungire a arestdrii preventive, cu cel pulin 5 zile inainte de expirarea duratei arestdrii preventive (termen de recomandare), dosarul put6nd fi consultat de apirdtor. Propunerea de prelungire a arestdrii se solutioneazd in camera de consiliu, de un singur judecitor, indiferent de natura infracfiunii, in prezenfa inculpatului') a cdrui asisten![ juridic[ este obligatorie gi cu participarea procurorului. Apreciem cd judecdtorul care a solufionat propunerea de luare a misurii arestdrii preventive nu este incompatibil sd participe la solufionarea propunerii de prelungire a mdsurii arest[rii preventive, neputdndu-se constata, in aceste ipoteze, lipsa de imparfialitate obiectiv[ a judecdtorului datoritd cumulului de funcfii judiciare, Tot astfel, judecdtorul care a solufionat o propunere de prelungire a mlsurii arestdrii preventive poate participa la solufionarea unei alte propuneri de prelungire a arestdrii preventive. In aceste situalii nu se poate reline c[ ar exista o aparenfd de lipsd de impa4ialitate a acestuia (testul subiectiv al imparfialitd{ii) fal5 de natura analizei pe care o face judecdtorul, care solufioneazd propunerea in funcfie de datele existente in dosar la momentul pronunfdrii in cauzd, iar nu raportat la datele ce existau in dosar la momentul solufiondrii propunerii de arestare preventivd sau de prelungire a arestdrii preventive, anterior dispuse, apreciind pe baze noi legalitatea, temeinicia, necesitatea sau proporfionalitatea acestor mdsuri. Dacd la luarea mdsurii arestdrii preventive art. l49t alin. (3) C.proc.pen. prevede obligafia instanfei de a incunogtinfa avocatul ales sau din oficiu cu privire la ziua gi ora solutiondrii propunerii de arestare, art. 159 C.proc.pen. nu reglementeazd, o asemenea obligalie, de lege latafiindinsarcina avocatului ales al inculpatului sd depund diligenle pentru a se prezenta la solufionarea propunerii de prelungire a arestdrii preventive. De lege ferenda. apreciem ci se impune reglementarea expresi a obligaliei instanfei de a incunogtinfa in sensul celor invocate mai sus.
Potrivit art. 159 alin. (4) C.proc.pen.: ,,in cazul in care inculpatul arestat se afld intemat in spital gi din cauza stdrii sdntrtdtii nu poate fi adus in fafa judecdtorului sau cdnd, din cauz6 de forfl major6 sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, propunerea va fi examinatl in lipsa inculpatului, dar numai in prezen{a apdritorului, ciruia i se dd cuvdntul pentru a pune concluzii", 502
r)

Termenul rezonabil al arest6rii preventive

231

Judecitorul se pronun{6 asupra propunerii de prelungire a mdsurii arestZirii preventive in termen de24 de ore de la primirea dosarului gi comunicd incheierea celor lipsi
de la judecatd in acelagi termen.

Judecitorul poate admite propunerea procurorului gi dispune prelungirea mdsurii arestdrii preventive pe o duratd de cel mult 30 de zile, verificdnd in acelagi timp ca durata totald a privdrii de libertate in cursul urmdririi penale sd nu depdgeascd un termen rezonabilgi,inorice caz,ntrmaimultde 180 dezile, saupoatedispunerespingerea propunerii de prelungire a misurii arestiirii preventive ca neintemeiatd. Prelungirea mdsurii arestdrii preventive se poate dispune dacd temeiurile care au determinat arestarea initiale impun in continuare privarea de libertate sau existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate. Astfel, trebuie motivatd in concret existenta unor suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea infracfiunii pentru care se efectueaz[ urmdrirea penal[, existenla, la momentul dispunerii solufiei, a vreunui caz prevdzut de art. 148 C.proc.pen., caracterul necesar gi propo4ional'r al prelungirii mdsurii privative de libertate'cu scopurile urm5rite (asigurarea bunei desfrgurdri a procesului penal, impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urm6rirea penal6, de lajudecati ori de la executarea pedepsei etc.)2). 4.. In privinla criteriilor de apreciere a rezonabilitd{ii duratei mdsurii arestdrii preventive, instanlele trebuie sI se raporteze la jurisprudenfa Curfii Europene in aceastd materie. in concret, considerdm cI prin stabilirea unei durate maximale a arestirii preventive in cursul urmdririi penale (180 de zile, respectiv 60 sau 90 de zile in cazul minorilor), numai in situalii excepfionale (de exemplu, lipsa totald de diligen{d a anchetatorilor in conducerea urmlririi penale) s-ar putea refine depdgirea termenului rezonabil al arestdrii preventive in cursul urmdririi penale. DacI in dosarul de urm[rire penala nu a mai fost efectuat niciun act procesual sau procedural sau dacd riscul de sustragere de la proceduri, de influenlare a martorilor de distrugere a probelor nu mai existd sau s-a estompat, dac[ durata arestdrii preventive a expirat sau mdsura privativd de libertate nu mai este proporfionald cu scopul urmirit sau nu mai este necesard pentru buna desfEgurare a urmdririi penale, judecdtorul poate dispune respingerea cererii de prelungire a acesteia. incheierea prin care s-a solulionat propunerea de prelungire a arestdrii preventive poate fi atacatd cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenli, sau de la comunicare, pentru cei lipsd.

se vedea CEDO, hoterarea din l8 martie 2008, in catzaLadent contra Poloniei, parag. 55. 2) Un reper important in analiza necesit6f i gi proporlionalitalii il reprezintd considerente Cu4ii de la Strasbourg, care in cauza Lelievre contra Belgiei a aritat cd prelungirea arest[rii preventive trebuie sA apar6 ca ultima solulie ce se justificd numai in cazurile in care toate celelalte optiuni disponibile sunt insuficiente. in cazul in care autorit[file competente sunt chemate sd se pronunfe asupra caracterului rezonabil al arestdrii, le revine obligatia de a verifica dacd nu existd mdsuri alternative care sd inlocuiascd privarea de libertate (CEDO, hotdrdrea din 8 noiembrie 2007, in cauza Lelievre contra Belgiei, parag,97).

l)A

503

232

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestdrii preventive nu este suspensiv de executare. Recursul trebuie solufionat cu celeritate inainte de expirarea duratei arestdrii preventive dispuse anterior incheierii atacate. Cu toate acestea, dac[ din anumite imprejuriri solutionarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea mlsurii arestiirii preventive nu poate avea loc in acest termen, nu sunt incidente in cauzl niciun fel de sancliuni procedurale ca urrnare a acestei intiirzieri (putdndu-se analiza eventuala abatere disciplinard a magistralilor), inculpatul privat de libertate bucurdndu-se de garanfiile prevlzute de Convenfia europeand impotriva arbitrariului ca urmare a dispunerii prelungirii arestitrii preventive de cltre unjudecdtor. in schimb, dacd recursul declarat impotriva incheierii prin care a fost respinsd propunerea de prelungire a mdsurii arestdrii preventive nu este solufionat pdnd la data

implinirii duratei pentru care anterior

s-a dispus luarea sau prelungirea acesteia, mtrsura

preventivd privativ6 de libertate inceteazd de drept.


232. Verificarea legalittrfii qi temeiniciei sttrrii de arest duptr sesizarea instanfei

sesizarea instanfei de c[tre procuror prin rechizitoriu, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecatd in stare de arest preventiv, judecdtorul cdruia ii este repartizat[ aleatoriu spre judecare cavza are obliga{ia sd verifice din oficiu legalitatea 9i temeinicia arestirii preventive, inainte de expirarea duratei aresttrrii preventive. Curtea Constitulionall a ardtat, in mod intemeiat, cd dispoziliile art. 300' C.proc. pen. dau expresie prevederilor constitu{ionale ale art. 23 alin. (4) gi art. 23 alin. (6) din Constitulier). ,,Critica in sensul cd verificlrile impuse de textul de lege (...) se situeazl in afara judec[1ii, constituind o fazi administrativi, de circuit a dosarului, nu poate fi refinutii c6tii vreme, aga cum se poate constata, art. 300' din Codul de procedurd penali este cuprins in Titlul II al Pe4ii speciale a Codului de procedurd penal6, intitulat chiar
,,Judecata"2).
r)

prin rechizitoriu. Dupi

in care este obligatorie

in acest sens, intr-o alti decizie, instanfa de contencios constitulional a refinut c5: ,,situafiile punerea in libertate a inculpatului sunt urmdtoarele: daci temeiurile

care au determinat arestarea preventivi au incetat, respectiv dacd instanfa constate ci nu existtr temeiuri noi care str justifice menfinerea privdrii de libertate. Or, simetric ai ca o consecinf6 logicd a acestor prevederi constitufionale, preluate, de altfel, in art.300r alin. (2) din Codul de procedurd

penal6, nu se poate susfine c6, potrivit art.300r alin. (3) din acelagi cod, instanfa de fond nu are posibilitatea legall de a menfine miisura arestdrii preventive a inculpatului, deoarece este finuta de incheierea instanfei superioare, pronuntattr in calea de atac a recursului formulat impotriva hotdr6rii prin care s-a dispus prelungirea mdsurii arestdrii preventive in faza de urmdrire penall, Se constatii agadar cd prevederile criticate nu numai c6 nu infrAng dispoziliile constitulionale ale art.23 alin.(6), ci constituie o aplicare a acestora, aga incdt nu poate fi refinutd critica autorului exceptiei de neconstitufionalitate in sensul cd ar exista o contradicfie intre cele doud categorii de norme."(a se vedea Plenul Cu4ii Constitulionale, Decizia nr. 48/ 2005 - M. Of. nr. 163 din 23 februarie 2005). 2) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 6261 2006 (M. Of. nr, 2 noiembrie 2006).

504

Termenul rezonabil al arestdrii

preventive

232

Verificarea legalitelii gi temeiniciei arest6rii preventive trebuie efectuatd prin raportare nu numai la data expirdrii ultimei prelungiri a mdsurii, ci gi la durata maximal[ a arestiirii in cursul urmdririi penale (180 de zile, respectiv 60 sau 90 de zile in cazul minorilor). Acest ultim criteriu trebuie awt in vedere intruc dt analiza legalitiitii misurii preventive presupune existenta acesteia. Or, in situalia in care mlsura arestirii a fost prelungitd nelegal peste durata maximtr a acesteia, iar judecitorul sesizat cu judecata cauzei constatd cd acest termen nu a fost incl dep[git, trebuie si supund de indatd analizei legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive inainte de expirarea celor 180 de zile (respectiv 60 sau 90 de zile). Judecitorul analizeazd legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive in camera de consiliu, f6r6 citarea pe4ilor. Curtea Constitulional6 a relinut ctr aceasti procedurd ,,este in deplini concordanfd cu prevederile art. 127 din Legea fundamentald, potrivit cdrora ,,$edinlele de judecatd sunt publice, afard de cazurile prevdzute de lege", gi nu aduce atingere, in niciun mod, dispoziliilor constitufionale invocate. Aceasta cu atdt mai mult cu cdt, potrivit alin, (4) al art. 300' din Codul de procedurd penal6, incheierea pronunfati de instan{6 cu privire la mentinerea aresterii preventive a inculpatului poate fi atacat[ cu recurs, asigur6ndu-se in acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanfiile drephrlui la un proces echitabil."r) in cazul sesizdrii derivate, in urma casirii sau desfiinfirii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, analiza legalitalii gi temeiniciei stlrii de arest se realizeazd in temeiul art. 3002 C.proc.pen. raportat la art. l60b C.proc.pen., in gedinfd publicd, iar nu in temeiul art. 300r C.proc.pen. in camera de consiliu, care se aplicd numai la verificarea legalitefi gi temeiniciei stdrii de arest a inculpatului imediat dupd sesizarea instanlei prin rechizitoriu. Prezen{a inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu gi a procurorului este obligatorie. Dacd inculpatul arestat se afld intemat in spital gi din cauza stlrii sinitilii nu poate fi adus in fala judecitorului sau cdnd, din cauztr de fo4d majord sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, legalitatea gi temeinicia mlsurii aresterii preventive vor fi examinate in lipsa inculpatului, dar numai in prezenfa apdrdtorului, ciruia i se dd cuvAntul pentru a pune concluzii. Instanfa de control constitufional a statuat cd dispoziliile art. 300r C.proc.pen. nu ingrtrdesc exercitarea dreptului la aptrrare. ,,De altfel, ca o garanfie suplimentard a efectivit6lii dreptului la aplrare in cauzele penale, pe l6ngd dreptul pd4ii interesate de a fi asistatd de un avocat ales sau numit din oficiu gi obligativitatea organelor judiciare de a le aduce la cunogtinld acest drept - de care invinuitul ori inculpatul se poate prevala sau nu, legiuitorul a instituit prin art. 171 alin. (2) 9i (3) din Codul de procedur6 penalI obligativitatea asistenfei juridice obligatorii, in funcfie de situalia deosebitE in care s-ar putea afla invinuitul sau inculpatul ori in funcfie de pedeapsa prevlzutd de lege pentru infracfiunea sivdrgitd. Prin urmare, dati fiind situalia excep{ionald in care se afltr inculpatul arestat, dupd inregistrarea dosarului la instanti, aceasta este datoare

l)A
2006).

se vedea Plenul

Curfii Constitulionale,Decizianr.626/ 2006 (M. Of. nr.2 noiembrie


505

232
sd procedeze la

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

verificarea

legalitifi

gi

temeiniciei arestdrii preventive, aplicdnd dispo-

zifiile referitoare la garantarea dreptului la aplrare. Sub acest aspect nu se poate susline cd se incalcd dreptul laapdrare, deoarece textul nu face trimitere gi la art. 136 din
Codul de procedurd penal[, care reglementeazd criteriile de alegere a uneia sau a alteia dintre mdsurile preventive 9i scopul acestor mdsuri. Articolul 136 se constituie intr-o norm6 cu aplicabilitate generald pentru toate situaliile in care se dispune cu privire la luarea, revocarea, inlocuirea ori incetarea vreunei mdsuri preventive."l) Potrivit art. 300r alin. (2) C.proc.pen., in situa{ia in care instanla constatd cd temeiurile care au determinat arestarea preventivl au incetat sau cd nu existl temeiuri noi care sE justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere motivat[ revocarea arestdrii preventive. Textul de lege vorbegte, in mod eronat, de punerea de tndatd in libertate a inculpatului, aceastd dispozilie fiind insd lipsitd in concret de efect prin caracterul suspensiv al recursului declarat impotriva incheierii prin care se dispune, in cursul judecdlii, revocarea mdsurii arestdrii preventive. DacI instan{a constatb ci temeiurile arestdrii inifiale s-au schimbat sau c5, degi existl probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cd inculpatul a sdvdrgit infracfiunea de care este acuzat, menlinerea mdsurii arestdrii preventive nu mai este necesard fald de scopurile urmdrite prin privarea de libertate sau c[ misura preventivd nu este proporfionald cu scopurile urmdrite, poate dispune,inbaza art. 139 alin. (l) C.proc.pen. inlocuirea mdsurii arestdrii preventive cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau [ara. Cdnd instanfa stabilegte cd temeiurile care au determinat arestarea sunt necesare gi suficiente, fiind de naturb a impune continuarea privdrii de libertate sau cd exist6 temeiuri noi care justificb privarea de libertate, iar mdsura este necesard pentru buna desfbgurare a procesului penal in faza dejudecat5, dispune prin incheiere motivatd menlinerea arest6rii preventive. In cazul in care pAnd la momentul pronunldrii instantei asupra legalitalii gi temeiniciei stdrii de arest in temeiul art. 300t C.proc.pen. s-a implinit termenul pentru care mdsura preventivd fusese anterior dispusd sau dacd a fost depdgiti durata maximd a arestdrii in cursul urmdririi penale, instanfa trebuie sd constate cd mdsura arestdrii preventive a incetat de drept, inbaza art. 140 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., gi sd dispund punerea de indatd in libertate a inculpatului. Mdsura dispus[ de judecdtor se comunicd administra]iei locului de detinere, care este obligat6 s[ o aducd la cunogtinla inculpatului. Incheierea poate fi atacatd separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore 9i curge de la pronuntare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus mentinerea arestbrii preventive nu este suspensiv de executare gi se judecd in termen de 3 zile. Instanla de recurs poate dispune: admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi revocarea mdsurii arestdrii preventive sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara ori constatarea incetdrii de drept a mdsurii arestdrii preventive;

r) A se vedea Plenul Cu4ii Constitutionale, Decizia nr. 481 2005 (M. Of. nr. 163 din 23 februarie 2005).

506

Termenul rezonabil al arestdrii

preventive

233

- admiterea recursului gi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul dispunerii men{inerii mdsurii arestdrii preventive de cdtre judecitorul care a dispus luarea mdsurii arestdrii preventive); - respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.
233. Verificarea legalittrfii gi temeiniciei stlrii de arest in cursul judectr{ii. in cursul judecdfii, instan{a are obliga{ia de a verifica periodic, dar nu mai tArziu de 60 de zile (respectiv 30 de zile in cazul minorilor intre 14 9i l6 ani 9i 40 de zile in cazul minorilor mai mari de 16 ani), legalitatea gi temeinicia arestlrii preventive. Dacd instanfa constatd cd arestarea preventivd este nelegald sau cd temeiurile care au determinat arestarea preventivd au incetat sau nu existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivat6, revocarea arestdrii preventive gi punerea de indatd in libertate a inculpatului. Aga cum am aretat gi in cazul art. 300r C.proc.pen., dispozilia art. l60b alin. (2) C.proc.pen. privind punerea de indatd in libertate a inculpatului este lipsiti de efect prin caracterul suspensiv al recursului
declarat impotriva incheierii prin care se dispune, in cursul judecdlii, revocarea misurii arestlrii preventive [interpretareper a contrario aart.14l alin. (3) C.proc.pen.]. Dac5 instanfa constatl ci temeiurile arestdrii iniliale s-au schimbat sau ci, degi existd

probe din care rezultd suspiciunea rezonabila ca inculpatul a s[vdrgit infractiunea de care este acuzaq men{inerea mdsurii arestdrii preventive nu mai este necesarS fafd de scopurile urmdrite prin privarea de libertate, sau cd mdsura preventiv[ nu este propor{ionald cu scopurile urmlrite, poate dispune inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara. De asemenea, depdgirea termenului rezonabil al arestdrii preventive apreciat prin raportare la criteriile stabilite in jurispruden{a Cu(ii Europene poate conduce la inlocuirea misurii arestlrii preventive cu mdsura obligdrii de a nu pdrlsi localitatea
sau fara.

Cdnd instanfa constatd cd temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau cd existd temeiuri noi care justificd privarea de libertate, iar m6sura este necesard pentru buna desftgurare a procesului penal in faza de judecatd, dispune prin incheiere motivatl menlinerea arestArii preventive. Instanfa constatd incetarea de drept a misurii arestdrii preventive gi dispune punerea de indatd in libertate a inculpatului in situalia in care in cauzd nu s-a mai procedat

la verificarea legalitalii gi temeiniciei arestdrii preventive in termenul prevbzut de 160b alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. l60h alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., ori dacd inainte de pronun{area unei hotdrdri in primd instanfi, durata arestdrii preventive a
art.
atins jumdtatea maximului pedepsei prevdzute de lege pentru infracfiunea pentru care

inculpatul a fost trimis in judecatd. Verificarea legalitnlii 9i temeiniciei arestdrii preventive se face in gedin![ public6, cu participarea inculpatului arestat asistat de un avocat ales sau din oficiu 9i a procurorului. Spre deosebire de prevederile art.300r alin. (3) C.proc.pen., art. l60b C.proc.pen. nu reglementeazd posibilitatea analizei legalitAfii gi temeiniciei in lipsa inculpatului
507

234

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

care se afl6 internat in spital qi care din cauza stdrii sdndtifii sale nu poate fi adus in fala judecltorului sau c6nd, din cauzi de fo4d majord sau stare de necesitate, deplasarea

inculpatului nu este posibil5. De lege ferenda apreciem cd gi in aceste cazuri de exceplie ar trebui reglementati posibilitatea analizei legalitelii gi temeiniciei arestdrii preventive, cu respectarea dreptului la apirare al inculpatului prin intermediul avocatului ales sau din oficiu. Mdsura dispru5S de judec[tor se comunictr administraliei locului de definere, care este obligatd si o aduci la cunogtinla inculpatului. incheierea poate fi atacatd separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore gi curge de la pronunfare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lips[. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus menfinerea arestdrii preventive nu este suspensiv de executare gi sejudecd in termen de 3 zile.
Instanla de recurs poate dispune: admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi revocarea mdsurii arestlrii preventive sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau lara ori constatarea incet[rii de drept a mdsurii arestdrii preventive; admiterea recursului pi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul dispunerii menlinerii mdsurii arestirii preventive de c[tre judecltorul care a dispus luarea mdsurii arestErii preventive sau in cazul analizei legalitdlii sau temeiniciei mdsurii in

camera de consiliu):

respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.

234. Jurisprudenfa instanfelor romAne in materia termenului rezonabil al Pdnd la modificarea legislativd din anul 2003, jurisprudenla instanlelor romdne in materia termenului rezonabil al arestlrii preventive a fost aproape inexistentd, de9i, dupd cum am arStat, dispoziliile Convenliei europene gi jurisprudenfa Cu4ii Europene erau obligatorii incd din anul 1994'). IncepAnd cu vara anului 20032) instanfele au fbcut din ce in ce mai des referire la dispoziliile art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, in majoritatea cantilor aceastd referire avdnd drept scop aprecierea caracterului rezonabil al ares6rii preventive in

arestirii preventive.

faza de judecatd.

jurisprudenfa publicati a Tribunalului Bucuregti pentru anii 2000-2004 se regdsegte nicio hotdrdre in care sd fie analizatd institulia termenului rezonabil aI arestiirii preventive (a se vedea Tribunalul Bucuregti, Culegere de practica judiciar6 in materie penald 2000-2004, Ed. Wolters Kluwer, 2007). 2) A se vedea C.A. Bucuregti, sec{ia I penalS, decizia nr. 146412003, publicatd in Curtea de Apel Bucuregti, Practicd judiciari penald 2003-2004, Ed. Brilliance, Iagi,2006, p. 223 9i urm. Instanfa a apreciat cd lipsa de operativitate existenti in cauztr nu poate fi imputatd inculpafilor, care au recunoscut gi regretat sdvdrgirea infracliunii, depdqindu-se limitele rezonabile ale detentiei

r) Spre exemplu, in

in capitolul ,,Misuri preventive" nu

impuse de art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand, intrucdt cauza nu este complex6 9i in condifiile

in care partea vtrtdmatd nu s-a constituit parte civil6, instanfa putea sd se pronunfe intr-un termen rezonabil, inculpafii fiind arestali preventiv de un an dezile,

s08

Termenul rezonabil al arestiirii

preventive

234

in cazurile in care s-a constatat depdgirea termenului rezonabil al arestirii preventive, jurisprudenfa instanfelor nu are un caracter unitar cu privire la misurile ce trebuie
dispuse in cauzd.

Unele instanpr), apreciind cI in situafia in care se constate ci a fost depdgit termenul rezonabil al arestiirii preventive prin raportare la criteriile stabilite de Curtea European6, temeiurile care au determinat arestarea preventivb nu subzist?i, deoarece s-a stins rezonanfa sociald negativd produsd de sdvdrgirea faptei, iar ldsarea in libertate nu prezintl pericol concret pentru ordinea public6, au dispus revocarea m[surii arestdrii preventive.

Alte instanfe2) au statuat inlocuirea mdsurii aresterii preventive cu obligafia de a nu pdrbsi localitatea sau lara, constatAnd cI mlsura arestdrii preventive depdgegte un
termen rezonabil, tinzdnd sd se transforme intr-o executare anticipatd a pedepsei. in faza de urmdrire penali instanla poate constata depdgirea termenului rezonabil al arestlrii preventive fie cu ocazia analizei propunerii parchetului de a se dispune

prelungirea mbsurii arestiirii preventive, fie cu ocazia analizei cererii formulate de cdhe inculpat in temeiul art.139 C.proc.pen. Depdgirea termenului rezonabil al arestlrii preventive poate conduce fie la respingerea propunerii de prelungire a arestdrii preventive, fie la inlocuirea mlsurii arestirii preventive cu obligafia de a nu pdrdsi localitatea sau fara. in faza de judecatS, instanla cdreia i s-a repartizal cavza poate constata c6, fall de criteriile stabilite de Curtea Europeanf, in materia reglementatd de art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, este depSgit termenul rezonabil al arestdrii preventive gi s[ dispund inlocuirea misurii arestirii cu obligarea de a nu pirdsi localitatea sau !ara. Persistenfa unei suspiciuni rezonabile cd persoana arestatii a comis o infracfiune, degi reprezintd o conditie s ine qua non pentnr legalitatea ludrii, prelungirii gi menfinerii stlrii de arest, nu mai este gi suficient[ dupd o anumitd perioadl de timp. in asemenea situalii, dacd restul motivelor nu sunt pertinente gi suficiente pentru a continua strjustifice privarea de libertate, dacd privarea de libertate nu este proportionald cu scopul urmdrit sau daci autoriililile judiciare competente nu au depus o ,diligenfd special6" in desfdgurarea procedurii, instanlele trebuie s[ constate cd, degi este satisfdcuti cerinfa prevdzutd de art. 143 C.proc.pen. a existenfei de probe sau indicii temeinice cu privire la sivdrgirea unei fapte prevlzute de legea penald, temeiurile arestdrii iniliale s-au modificat gi nu au mai apdrut temeiuri noi care sd

impuni privarea de libertate.

l) A se vedea: C.A. Alba lulia, decizia penaldw.2512005,comentat6 de L Corag in Arestarea preventivd, Termenul rezonabil al misurii arestlrii preventive a inculpatului, in Dreptul nr, 9/2005, p.203-206; C.A. Baciu, decizia penalI nr. 19812007, disponibild pe site-ul wwwjust.ro. 2) A se vedea: C.A. Bucuregti, secfia a II-a penaltr, decizia nr. 1978/2005, publicat6 in A. Nedelcu, L Matei, D. LupaScu, Culegere de practici judiciari,2005, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2006, p. 7l-74; C.A. Pitegti, decizia penald nr. 18812007 disponibild pe site-ul wwwjust.ro; C.A. Bucuregti, secfia I penal6, decizia nr. 1287120O5 (nepublicatii); C.A. Bucuregti, secfia a II-a penal6, decizia nr. 870/2005 (nepublicatd).

509

235

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

in lipsa unei reglementdri exprese de cdtre legiuitor a sancfiunii ce intervine ca urnare a incdlcarii duratei rezonabile a arestirii preventive, fiind satisfbcutd cerinla
prevdzutd de art. 143 C.proc.pen., nu se poate retine ci nu mai existd vreun temei care sd justifice men{inerea mdsurii preventive, pentru a se dispune revocarea acesteia, ci cd temeiurile care au determinat luarea m[surii arestdrii s-au schimbat, fiind incidente dispoziliile art. 139 alin. (l) C.proc.pen. privind inlocuirea misurii arestdrii cu mlsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara.

Secfiunea a 6-a. Liberarea provizorie


235. Standarde europene. 236. Liberarea provizorie in dreptul romdn. Noliune,

scurt istoric. 237. Modalitdli ale liberdrii provizorii Si natura juridicd, 238. Caractere. 239. Condilii pentru a se dispune liberarea provizorie.
240. Controlul judiciar. Noliune Si conlinul. 24I . Ridicarea controlului judiciar. 242, Modifcarea controlului judiciar. 243. Liberarea provizorie pe cauliune. Nofiune. 244. Obiectul caufiunii. 245. Restituirea cauliunii. 246. Nerestituirea caufiunii. 247. Cererea de liberare provizorie Si organele competente sd o solufioneze. 248. Mdsuri premergdtoare, examinarea Si admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie. 249. Solulionarea cererii de liberare provizorie.
2 5

0, Revocarea

liberdrii provizorii.

235. Standarde europene. Potrivit art.5 parag.3 din Convenfia europeand, perprivatl de libertate poate fi pusd in libertate, exist6nd posibilitatea impunerii unei garanfii care se asigure prezentarea persoanei incauz1 la audiere. Problema liberdrii pe parcursul procedurii este una distinctd de analiza legalitalii privdrii de libertate gi se antameazd,numai dupd stabilirea existenfei unei baze legale gi a unui motiv din care sd rezulte conformitatea detenfiei cu prevederile Conventiei
soana europenel).

Refuzul automat al eliberdrii pe cauliune este incompatibil cu scopul reglementat


de art. 5 parag.32).

in doctrini3) s-a ar6tat cd din jurisprudenfa Curfii Europene se desprind patru motive principale pentru care se poate refuza liberarea pe caufiune in condiliile art. 5 parag. 3: a) riscul ca persoana acuzatd de sdvArgirea unei infrac(iuni si nu se prezinte la proces; b) riscul ca acuzatul, odatd eliberat, s[ comiti fapte care aduc atingere administririi

justi{iei;
r)A
2)

se vedea

CEDO, hot6rdrea din 3 octombrie 2006, in cauza McKay contra Marii Britanii,

parag.49.

A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 februarie 2000, in cauza Caballero contra Marii Britanii, parag. l8-21. 3) A se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dtjk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.497; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit, p. 450-454; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 532.
510

Liberarea

provizorie

236

c) prevenirea sdvdrgirii de noi infractiuni; d) apdrarea ordinii publice. Curtea Europeani analizeazd aceasti prevedere prin raportare la eliberarea pe cauliune impusd in scopul asigurlrii prezenfei persoanei eliberate in fafa instanlei, iar nu al repardrii prejudiciului. Cuantumul caufiunii trebuie s[ se aprecieze, in principal, prin raportare la persoana privatd de libertate, la patrimoniul acesteia, deci la gradul de incredere cu privire la faptul c5 perspectiva pierderii caufiunii sau a executdrii acesteia in cazul neprezentdrii in fala autoritd{ilor va acfiona asupra sa, pentru a preveni orice dorinfd de a se sustrager). Agadar, cuantumul caufiunii nu trebuie sd fie raportat exclusiv la gravitatea acuzaliei, fErd a avea in vedere resursele financiare ale acuzatului2). Persoana acuzatd de comiterea unei infracfiuni trebuie s[ furnizeze, cu bundcredinfd, autoritdlii competente sd dispund liberarea sa pe cauliune informa{iile necesare care pot fi verificate in scopul stabilirii caufiunii. intrucdt scopul protecliei este dreptul la libertate garantat de art. 5 din Convenfia european[, autoritdfile trebuie sd depund aceleagi diligenle in fixarea unei cauJiuni adecvate, ca in cazul in care trebuie sI decid5
asupra continudrii privdrii de libertate3). Pe ldngd depunerea unei cau{iuni, pot fi impuse persoanei private de libertate gi alte obligafii, cum ar fi aceea de depunere a pagaportuluia).

236. Liberarea provizorie in dreptul romAn. Nofiune, scurt istoric. Liberarea provizorie este o institufie destinatd sd concilieze libertatea individual6 (prin evitarea detenliei) gi protec{ia sociald (impundnd un control asupra persoanei liberate, prin impunerea de obligafii sau de restricfii ale libertdtii)5). Rafiunea liberdrii provizorii este ,,crufarea" libertdfii, intruc6t dacd arestarea preventivd nu este absolut gi inevitabil necesard 9i scopurile procesului penal pot fi suficient asigurate prin garan{iile pe care le oferd persoana invinuitului sau inculpatului gi prin obligafiile ce i se impun la liberare, atunci continuarea privdrii de libertate nu mai trebuie prelungit[ niciun moment, fiindctr mdsura arestdrii preventive se justifica numai prin absoluta necesitate6). in sistemul de common /aw, institulia caufiunii are o indelungatd istorie. in Anglia medieval5, gerifii de{ineau autoritatea regald in privinJa arestdrii sau nearestirii persoanelor suspectate de a fi sdvdrgit o infracfiune. Statutul Westminster din 1275 a limitat puterile acestora, impundndu-le ca l[sarea in libertate a persoanei arestate s5 se facb cu condilia depunerii unei cauliuni. Cdteva secole mai Ldrziu, prin Habeas Corpus (1617)
r)

se vedea

CEDO, hotirdrea din l5 noiembrie 2001, in cauza Iwanczuk contra Poloniei,

parag. 66.
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei, parag. 13-14 ale secfiunii ,,tn drept"; CEDO, hotdrdrea din 25 aprilie 2000, in cauza Punzelt contra Republicii Cehe, parag. 85-87. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l5 noiembrie 2001, in cauza Iwanczuk contra Poloniei, parag.66. a)A se vedea CEDO, hotlrdrea din l0 noiembrie 1969, cauza Stogmuller contra Austriei. 5) A se vedea J. Larguier, Procddure pdnale, 3"'" Edition, Dalloz, 1994,p.128. 6) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generald, vol. III, op. cit., p. 144.

2)A

5r1

236
gi English

Dreptul la libertate 9i la siguranla persoanei

Bill of Rights (1689) s-a statuat c[: ,,un magistrat poate dispune liberarea unui arestat cu plata prealabild a unei cautiuni, cu excepfia situaliilor in care prin lege se stabilegte c[ infracfiunea imputati acestuia este exclusl de la aplicarea unor astfel de mlsuri (not bailable)". in America colonialb, institufia caufiunii era reglementati exclusiv de legea englezi. Dupd declararea independentei in 1776,statele ce au fonnat confederafia au prevdzut in propriile constitulii institulia caufiunii. Astfel, secfiunea 9 a Constitu;iei Statutului Virginia (1776), secfiunea 29 a Constitufiei Statului Pennsylvania au reglementat condiliile in care se poate dispune eliberarea,,suspeclilor" pe caufiune. Amendamentul 8 la Constitulia Statelor Unite ale Americii a preluat reglementarea din Habeas Corpus, impunAnd ca: ,,suspectul sd fie incunogtinfat asupra naturii gi obiectului acuzafiei", conferindu-i posibilitatea de a solicita eliberarea pe caufiune. In 1966, Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat Bail Reform Act, care a reglementat detaliat condiliile qi cazurile in care se impune liberarea pe caufiune. Tot astfel, in Anglia, a fost adoptat in anul 1976 Bail Actr). in dreptul continental, cauliunea este cunoscut[ incd din dreptul roman. Constitulia Franlei din I 79 I gi Codul de procedurd penald francez din I 808 au prevdzut posibilitatea liberdrii pe caufiune in cazul celor arestali in cauze contravenlionale (en matiere correctionnelle). in secolul al XX-lea, controlul judiciar (controle judiciaire), a fost instituit prin Legea10-643 din l7 iulie 1970 suferind multiple modifictrri, inclusiv prin Legea nr. 2007-291din 5 martie 20072). Germania, Codul de procedurd penald reglementeazi suspendarea executdrii mandatului de arestare in art. 1163) $i suspendarea pe caufiune in
f) Pentru o analizd detaliati a institu;iei caufiunii in sistemul de common /aw, a se vedea:

in

B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit,


p.454-416; A, Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p,208-224; N. padfield, Magistrates' Courts Criminal Practice 2007, Thomson-Sweet & Maxwell, 2006, p. 16l-212; N. Corre, D. Ilolchover, Bail in criminal proceedings, Blackstone Press, London, 1999, J. carnawath, D. Faber, ch. Haryum, s. silber,Bail and rhe Human Rights Act 1998, disponibil pe si te-ul www.lawcom. gov.uk. 2) Disponibill pe site-ul www.legifrance.fr. Pentru analiza evolu[iei istorice a instituliei controlului judiciar in Franta, a se vedea R. Merle, A. Vitu, Traite de Droit criminel. Procddure p6nale, vol. II, Ed. Cujas, 7' 6dition, 1997 , p. 545-552. 3) Potrivit art. 116 din codul de procedurtr penald german: ,,(l) Judecatorul suspendtr executarea unui mandat de arestare, justificat numai pentnr pericol de fugd, dactr mlsuri mai pu{in invazivejustificd in mod suficient agteptarea ca scopul arestului preventiv sI poatd fi atins de asemenea prin luarea acestor misuri. Acestea sunt: L indicalia de a se prezenta la anumite intervale la judecitor, la organele de urmirire penaltr sau la o localie stabilid de acestea; 2. indicalia de a nu pdr[si locuin{a sau locul in care se afl6 sau o anumitli zond fdrtr permisiunea judecltorului sau a organelor de urm[rire penali; 3. indicafia de a pdrisi locuinta numai sub supravegherea unei anumite persoane; 4. prestarea unei garanfii suficiente de cihe invinuit sau de cdtre un altul.

justificat de un pericol de dezinformare dacd mtrsuri mai pufin invazive justifica in mod suficient 512

(2) Judectrtorul poate de asemenea sf, suspende executarea unui mandat de arestare, care este

Liberarea

provizorie

237

art. 116 at). in Codul de proceduri penald belgian, liberarea pe cauliune este reglementat?i in capitolul X, art. 35-38. Codul de procedurd penali elve{ian reglernenteazb liberarea provizorie in art. 53-62, iar Codul de procedurl penald al Quebec-ului institufia liberdrii provizorii (mise en liberte pravisoire par voie judiciaire), in
art.515-5192).

in dreptul romdn institufia liberdrii provizorii a fost reglementatd in Codul de procedurd penali din 1864, capitolul VII, art. 113-127,,,Despre libertatea provizorie gi despre cautiune". Prin Legea nr.l5l1902 au fost aduse modificdri esenliale instituliei. Codul de procedurl penalb Carol al Il-lea din 1936 a reglementat liberarea provizorie in capitolul VIII, art. 129-132, iar caufiunea in capitolul IX, art. 1,33-136. Dup[ anul 1950, organele judiciare romAne nu au mai utilizat aceasti institu]ie, degi exista, formal, in legislafia wemii. Ulterior, Codul de procedurd penald din 1969 nu a mai reglementat institufia liberlrii provizorii. Liberarea provizorie a fost reintrodusd in dreptul rorndn prin Legea nr.3211990 Si este in prezent reglementatd in art. 160'-160r" C.proc.pen., referiri la aceast[ institu{ie fhcdnd $i art. 23 alin. (10) din Constitulia Romdniei in care arat[, expres, cd ,,o persoani arestatd preventiv are dreptul sd ceard punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe caufiune".
237. Modalitl{i ale liberirii provizorii gi natura juridicl. Articolul 1601 C.proc. pen. reglementeazd cu titlu de principiu cele doud modalitili ale liberdrii provizorii, ardtdnd cd ,,in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertatea provizorie, sub control judiciar sau pe caufiune".

Controlul judiciar este o institulie ce aduce lirnitdri drepturilor 9i libertdlilor indivizilor prin impunerea unor obligafii. Modalitatea liberdrii provizorii pe caufiune este o institulie controversat6. Caufiunea, ,,substitut al detenliei preventive"3), a fost privit6 cu timiditate de magistralii
agteptarea cE ele micgoreazi de a nu intra (3) Judec6torul poate
sE

in mod esenfial pericolul de dezinformare. Acestea sunt indica{ia in contact cu ceilalli invinuili, cu martorii sau cu expertii.
suspende executarea unui rnandat de arestare, care a tbst emis conform
qi

$ I l2a, daci se justific[ in mod suficient agteptarea, cd invinuitul va urma anumite indica{ii cd prin aceasta este atins scopul arestului.

(4) Judecbtorul ordon6 in cazurile de la alineatele I pdnd la 3 executarea mandatului de arestare, dacS: l. invinuitul incalci in mod grav obligaliile sau lirnitdrile ce i s-au impus; 2. invinuitul ia m6suri pentru a fugi, absenteazd de la termenele cdnd a fost citat sau nu prezintd suficiente scuze sau se arate in alt mod, cE increderea ce i-a fost acordat6 nu a fostjustilicatd; sau 3. apar noi circumstanle care fac necesar arestul." r)Potrivit art. 116 a din Codul de procedurd penald german: ,,(l) Garanlia se va presta prin consemnare de bani in numerar, de hartii de valoarea, prin instituirea unui sechestru sau prin garantarea de cdtre persoane potrivite. (2) Judec[torul stabilegte valoarea gi felul garanfiei dupd libera sa apreciere. (3) Invinuitul care cere suspendarea executErii mandatului de arestare contra prestdrii unei garanfii gi nu locuiegte in domeniul de aplicare al acestei legi are obligalia de a imputemici o persoand care locuiegte intr-o circumscripfie a instantei competente pentru primirea comunicdrilor." 2) Sursa: http://lois justice. gc.calfr . r) A se vedea: R. Merle, A. Vitu, Traitd de Droit criminel, Procddure pdnale, vol. II, op. cit., p. 555; A. Vitu, Proc6dure p6nale, Dalloz, Paris, i995, p. 457.

513

238

Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

francezi, spre deosebire de cei din tdrile anglo-saxone unde este foarte frecventd. Francezii explicau aceast[ reticenfd prin aceea cd se evitd ca opinia publicd sd-gi imagineze cd inculpatul igi ,,cump6r6" libertatea sa, caufiunea putand apdrea ca preful unei corupfii. Se ardta in continuare cd, din moment ce detenfia este inutild de-a lungul procesului, inculpatul ar trebui sd fie liberat pur gi simplu, tn privinla naturii juridice a liberdrii provizorii, in doctrind au existat controverse, datorate in principal lipsei unei calificdrijuridice legale a acestei institulii. intr-o opinier) s-a ardtat cd liberarea provizorie este o mdsurd preventiv[ intrucdt se raporteazd la starea de libertate a persoanei in procesul penal, fiind reglementatd in Sec{iunea V din Titlul IV al Codului de procedurd penalS intitulatd,,Mdsuri preventive
gi alte mdsuri procesuale". intr-o altd opiniez) s-a relevat cd liberarea provizorie este o m[surd procesuald strdns legatd de libertatea persoanei, const6nd in suspendarea mdsurii arestdrii preventive,

iar nu o mdsurd preventivd. Acest punct de vedere adoptat in mod tradifional in reglementdrile rom6negti in materie a fost fundamentat pe urmdtoarele argumente: a) legiuitorul nu a prevlzut aceastd mlsurd in categoriile de mdsuri preventive enumerate limitativ in art. 136 C.proc.pen, Faptul cd enumerarea exhaustivd a mdsurilor preventive din art. 136 C.proc.pen. nu a cuprins gi liberarea provizorie duce la concluzia cd instituliei nu urmeazi sd i se atribuie o astfel de naturi juridicd; b) aceastb mbsuri nu se poate dispune direct de cdtre instanla de judecatd, ci numai dupa ce s-a luat mdsura arestdrii preventive. Liberarea provizorie are, prin unnare, caracter accesoriu fa![ de mdsura arestdrii preventive a invinuitului sau inculpatului. Apreciem cd liberarea provizorie este o mdsuri preventivd ce garanteazd,punerea in libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligalii (controlul judiciar) gi/sau a depunerii unei cauliuni, in scopul asigurdrii bunei desfdgurdri a procesului penal, administrdrii probelor ori impiedicdrii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la proceduri gi care se poate dispune in cazurile in care privarea de libertate nu mai este necesard pentru a fi atinse scopurile mdsurii arestdrii preventive3). De lege ferenda considerdm cd atdt liberarea provizorie sub control judiciar, cdt gi liberarea provizorie pe cauliune ar trebui reglementate expres in categoria mdsurilor preventive.
238. Caractere. Liberarea provizorie prezinti urmdtoarele caracterea): a) este provizorie, intruc6t poate fi revocati cdnd cel eliberat nu indeplinegte sau cdnd incalcd obligaliile impuse de instanfI; A se vedea: Gh. Mateul, Drept procesual penal, Ed. Fundaliei Chemarea, Iagi, 1994, p. 63; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit.,p.462. 2)A se vedea: N. Volonciu, Tratat de procedurd penald. Partea generald, vol. I, Ed. Paideea, p. 428; A.S. Tulbure, A.M. Tatu, Tratat de procedurd penal6, Ed. All Beck, 2001, p.226; A.L. Lorincz, Liberarea provizorie, in R.D.P. nr.212003, p.78.
Notd M.U. - Revin, astfel, la o opinie exprimatd anterior cu privire la natura juridicd a mdsurii liberdrii provizorii, in articolul Liberarea provizorie, in Dreptul nr.512005,p.232-233. a) A se vedea: Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generall, vol. III, op. cit., p. 143-144; Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 63.
3)

r)

514

Liberarea

provizorie

239

b) este facultativa deoarece acordarea ei este ldsatd la aprecierea judecdtorului; c) se acordd numai la cerere, niciodatd din oficiu; d) este un beneficiu, recunoscut de lege invinuitului sau inculpatului arestat; e) are un caracter subiectiv, pentru cd aceastd mdsurd se admite dupb verificarea condi{iilor ce privesc persoana invinuitului sau inculpatului, dacd se apreciazd cd de{inerea preventivd nu este absolut necesard, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanfia pe care o oferd persoana invinuitului sau inculpatului gi prin obligafiile ce se impun la liberare; f) este o garanlie, avdnd drept efect o incetare temporar6 a privdrii de libertate, condilionatd de indeplinirea unor cerinfe impuse la liberare. Astfel, liberarea provizorie
are scopul de a tempera efectele necesitSlilor procesuale care ar determina arestarea
preventivSr).

239. Condifii pentru a se dispune liberarea provizorie. Potrivit art. 160r gi urm. C.proc.pen. pentru a se dispune liberarea provizorie trebuie indeplinite urm[toarele

condifii:
a) Sd existe o stare de arest legald gi temeinicd a invinuitului sau inculpatului. Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar este necesar sd existe un proces penal aflat fie in faza de urmdrire penal6, fie in faza judecilii, iar invinuitul
sau inculpatul sd fie in stare de arest preventiv. Starea de arest preventiv trebuie si fie legald gi temeinicd, intrucdt

in caz contrar

judecdtorul sau instanfa sesizatd cu cererea de liberare provizorie are obligaJia sa dispund din oficiu revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive. in cazul in care mdsura arestdrii preventive a fost dispusd in lips6, iar mandatul de arestare nu a fost incd pus in executare, apreciem cd cererea de liberare provizorie este inadmisibil[, intrucdt accesul la o asemenea procedurd presupune ca inculpatul sd se afle deja in stare de arest preventiv, iar instanfa sd aprecieze cd privarea de libertate nu
mai este necesard fafd de scopurile prevdzute de art. 136 alin. (1) C.proc.pen.2) Considerdm cd de lege ferenda nu se mai impune ca formularea cererii de liberare provizorie sd fie condifionat[ de existenfa prealabila a unei stf,ri de arest, astfel cum prevede acum art. l60r C.proc.pen. (invinuitul sau inculpatul arestat prevenliv),fiind necesar ca sfera de aplicabilitate a acestei mdsuri sI fie extinsd gi la persoanele retinute gi in privinfa cdrora se solicitd luarea mdsurii arestdrii preventive. b) Suspiciunea rezonabild, refinutd ca temei al arestdrii preventive, s5 vizeze sdvdrgirea unor infracliuni din culpa sau a unor infrac{iuni intenlionate pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii care sb nu depdgeascd l8 ani. Liberarea provizorie poate fi dispusd in situa{ia in care in cauzd existd o suspiciune rezonabild cu privire la sdvdrgirea fie a unei infrac{iuni din culp5, indiferent de
A se vedea V. Manzini ,Trattato di diritto processuale penale italiano, vol. III, Torino, 1932, p.504, apud Tr. Pop, Dreptprocesual penal. Partea genera16, vol. III, op. cit., p.144. 2) in acela$i sens, Curtea de CasaJie, deciziapenald nr. 851 din 24martie 1937, in Codul de procedurd penali Carol al Il-lea, cu jurisprudenfa pe articole, Ed. Spor, Bucuregti, 1940, p.115. 515
r)

239

Dreptul la libertate Ei la siguran[a persoanei

pedeapsa prevlzutd de lege, fie a unei infracfiuni intenfionate pentru care maximul special prevdzut de lege nu dep[gegte l8 ani inchisoare. Astfel, legiuitorul a considerat cI invinuitul sau inculpatul acvzat de sivdrgirea cu intenfie a unei infracfiuni grave (pentru care legea stipuleazd pedeapsa inchisorii mai mare de l8 ani) nu poate avea acces la aceastii institulie, putdnd insd solicita revocarea sau inlocuirea arestdrii preventive.

Potrivit art. l4lr C.pen., prin ,,pedeapsa prevdzutd de lege" se infelege pedeapsa stipulatd in textul de lege care incrimineazdfapta sdvdrgiti in forma consumatd, fErd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Fald de aceastd prevedere legal6, in situafia in care invinuitul sau inculpatul este
acuzat de sivdrgirea unei tentative la o infrac{iune pentru care legea prevede o pedeapsd

mai mare de

ani inchisoare, instanfa trebuie sd se raporteze la pedeapsa prevlzutl de lege pentru infracfiunea consumatI gi nu la limitele de pedeapsi reduse la jumitate ca urrnare a aplicirii art. 2l C.pen. O solufie similard trebuie aplicatl gi in cazul in care inculpatul arestat benefi ciazd de dispoziliile art. l6 din Legea nr. 14312000t) privind combaterea traficului gi consumului ilicit de droguri sau ale art. l9 din Legea nr. 682120022) privind proteclia martorilor. in acest sens, inalta Curte de Casalie 9i Justilie a relinut3) ci dispozifiile art. 16 din Legea nr. 14312000 cu privire la injumdtdlirea limitelor de pedeapsd, precum gi

l8

l) Articolul 16 din Legea nr. 14312000 stipuleaz6 o cauzd legald de reducere a pedepsei: ,,persoana care a comis una din infractiunile prevdzute de art. 2-10, iar in timpul urmlririi penale denunfd gi faciliteazi identificarea gi tragerea [a rdspundere penald a altor persoane care au sdvdrgit infracfiuni legate de droguri beneficiazd de reducerea lajumdtate a limitelor pedepsei
prevezute de lege", 2) Articolul 19 din Legea w. 68212002 prevede: ,,persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit. a) pct. I gi 2, gi care a comis o infractiune grav6, iar inaintea sau in timpul urmIririi penale ori al judeclfii denunf[ sau faciliteazl identificarea gi hagerea la rdspundere penal6 a altor persoane care au s[vdrgit astfel de infracfiuni beneficiazd de reducerea lajumdtate a limitelor pedepsei prevdzute de lege".

3)AsevedeaI.C.C.J.,deciziapenalInr.2134/2006,disponibildpesite-ulwww.scj.ro.inacest

sens trebuie remarcatii 9i analiza fEcuti de inalta Curte de Casafie gi Justitie cu privire la efectul art. l6 din Legea nr. 14312000 asupra pedepsei ce trebuie luatd in considerare la aplicarea art. 81 C.pen., art. 86' C.pen. 9i art. 867 C.pen, Astfel, prin decizia nr. XVI din 22 mai 2006 (M. Of. nr. 7 din 5 ianuarie 2007), Secfiile Unite au hotEr6t cd:. ,,La aplicarea art. 81 C.pen., art. 86r C.pen. Ei art. 867 C.pen. in cazul infrac(iunilor previzute de art. 2- I 0 din Legea nr. 143/2000 va fi avutd in vedere pedeapsa stabilitd in textul de incriminare, iar nu cea redusi conform art. I 6 din aceeaEi lege." in motivarea acestei solufii instanfa supremd a ardtat cd : ,,(...) in raport cu reglementarea cuprinsd in art. 52 alin. (l) raportat la art .72 alin. (1) din Codul penal, prin pedeapstr prevdzut5 de lege se intelege o misurd de constrdngere in limitele fixate prin textul incriminator din Codul penal sau din legea special6 aplicabil6, este evident cd prin dispozi{ia art. l6 din Legea nr. 143/2000, referitoare la cazul in care inculpatul beneficiazl de reducerea lajum6tate a limitelor pedepsei prevdzute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsd.

(...) in acest fel, din insigi formularea c6 persoana care a avut atitudinea menfionatd <beneficiazi de reducerea la jumltate a limitelor pedepsei prev6zute de lege> rezultA voinfa neindoielnictr a legiuitorului de a stabili ci un asemenea caz constituie doar o imprejurare ce
516

Liberarea

provizorie

239

imprejurdrile atenuante ale rlspunderii prevlzute in art.74 alin. (l) lit. a) C.pen. fac parte fie din criteriile generale ale individualizdrii pedepsei prevdzute inart.72 C.pen., fie constituie - in cazul art. 16 din Legea nr. 14312000 - un caz special care se referd tot la individualizarea pedepsei, ce va fi avut in vedere la stabilirea gi aplicarea pedepsei de cdhe judecdtor in procesul deliberirii. Chestiunea individualizbrii pedepsei este una judiciari, care trebuie rezolvatd de instan{[ in leg[turd cu chestiunile de fapt concrete ce au in vedere imprejurdri diferite delacazlacaz,in funcfie de probele administrate, gi care se solulioneazd definitiv abia odatd cu stabilirea gi aplicarea definitivd a pedepsei. in schimb, chestiunea condiliei referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art. 1602 alin. (l) C.proc.pen. este una legall, care nu este susceptibild de altii interpretare decAt cea literald, gramaticald. c) Sd nu existe date din care sE rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau
inculpat sd s[vdrgeascA alte infracliuni sau cd acesta va incerca sd zddbrniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea unor p[r!i, martori sau experfi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probd sau prin alte asemenea fapte. Obiectul acestei a treia condilii este similar cu temeiurile prevdzute de art. 148 alin. (l) lit. b) 9i c) C.proc.pen. in materia arestdrii preventive. Astfel, deseori in practicd a fost invocatd autoritatea de lucrujudecat a unei hot[rArijudec[toregti definitive pronuntate in materia luirii, prelungirii sau menlinerii arestdrii preventirre intemeiate pe dispozitiile art. 148 alin. (1) lit. b) 9i c) C.proc.pen. in cauzele avdnd ca obiect liberarea provizorie, pentru a fi justificat caracterul netemeinic al cererii de punere in libertate datoriti neindeplinirii condiliilor prevdzute de art. 1602 alin. (2) C.proc.pen.

impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de naturd a determina incadrarea faptei in alte

limite de pedeapsd.
Ca urmare, textul art. l6 din Legea nr.143/2000,nestabilind limitele speciale ale pedepselor pentru infracfiunile la care se referd, ci un caz de modificare a limitelor pedepsei in eventualitatea cdnd inculpatul, in timpul urmdririi penale, denunfd 9i faciliteazi identificarea gi tragerea la rdspundere penali a altor persoane care au sdvdrgit infracfiuni legate de droguri, nu constituie o dispozifie de stabilire de noi limite, speciale, ale pedepsei pentru infrac{iunile respective. Or, c6td weme in art. 8l alin. (3), art. 86' alin. (3) 9i in art. 867 alin. (3) din Codul penal este reglementatd interzicerea suspenddrii condifionate a executirii pedepsei, a suspenddrii executtrrii pedepsei sub supraveghere gi a dispunerii executdrii pedepsei la locul de munc6 <in cazul infracfiunilor inten{ionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani>, nu ar fi posibil s6 se procedeze astfel qi atunci cdnd maximul pedepsei este mai mare de 15 ani inchisoare gi reducerea lui pdnd la acest cuantum ar fi rezultatul apiicirii art. l6 din Legea

u.14312000.
A considera altfel ar insemna sd se ingiduie instanlei de judecatd sd se substituie legiuitorului insigi alte limite de pedeapsd decdt cele prevdzute in textul de incriminare a faptei, prin luarea in calcul a circumstan{elor agravante sau atenuante legale, ceea ce nu ar fi admisibil. Aga fiind, in cazul infracfiunilor prevdzute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevdzutd de lege este aceea stabilit5 in textul de incriminare, iar nu aceea rezultatE in urma reducerii la jumdtate a limitelor acesteia in conformitate cu art. l6 din aceeagi lege."
Ei sd stabileascd ea

5t7

239

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

inalta Curte de Casalie gi Justi{ie a ardtatr) cd: ,,Este adevdrat cd autoritatea de lucru judecat face inadmisibild o cerere, deoarece existenJa autorit[tii lucrului judecat impiedicd din punct de vedere legal ca aceeagi hotdrdre sd facd obiectul unei noi verificari. in cauzd,, instanfa, verific6nd una din condiliile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a concluzionat cI opereazd autoritatea de lucru judecat fald de imprejurarea ci in cazul cererii de prelungire a duratei stdrii de arest preventiv s-a pronunfat o hotdrAre definitivd, refindndu-se ci nu a incetat temeiul prevdzut in art. 148 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., in sensul c6 existi date cd inculpatul incearcd sd zdddrniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea martorilor. Pentru existenfa autorit6tii lucrului judecat este necesard identitatea de obiect, cauzd gi persoand. Cele dou[ cereri au obiect diferit gi finalitate diferiti: cererea de prelungire a duratei arestdrii preventive in cazul admiterii are ca finalitate privarea de libertate, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar are ca finalitate punerea in libertate a inculpatului, in cazul admiterii ei. Liberarea provizorie presupune men{inerea imprejurdrilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciazd cd prelungirea stdrii de arest nu mai apare necesard, liberarea devenind posibili sub rezerva respectdrii anumitor condilii. intrucAt starea de libertate a persoanei este cea fireasc5, Codul de procedurd penald a prevdzut regula cd in cadrul procesului penal trebuie sd existe modalitdli gi forme care sd permitd persoanei arestate s[ ceard gi sd oblini, dacb condiliile legale sunt intrunite, punerea in libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauliune [art. 5 alin. (5) C.proc.pen.]". Apreciem cd reglementarea unei asemenea condifii, ce constituie in acelagi timp un temei al arestdrii preventive, este contrarA scopului urmdrit prin institulia liberdrii provizorii, mai ales in condiliile in care mdsura liberdrii provizorii se poate dispune numai in cazul in care invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv. Considerdm cd viziunea legiuitorului rom6n in aceastd materie este un nonsens, intrucdt, pe de o parte, art. 160rgi unn. C.proc.pen. impune constatarea indeplinirii condiliilor arestirii preventive (inclusiv, spre exemplu, pericolul social concret sau necesitatea gi proporlionalitatea mdsurii preventive), iar, pe de altd parte, lasd judecdtorului posibilitatea de a aprecia cd se poate dispune ldsarea in libertate a invinuitului sau
inculpatului aldturi de impunerea obligaliei pozitive sau negative. De pildd, in cazul in care judecdtorul constat[ cd se menlin temeiurile arestdrii preventive fdaci temeiul mdsurii preventive privative de libertate il constituie art, 148 alin. (1) lit. b) 9i c) C.proc.pen.l, apreciazd implicit cd nu este satisfbcutd condilia prevdzutd de art. 1602 alin. (2) C.proc.pen. Dacd judechtorul considerd c[ nu existd riscul ca invinuitul sau inculpatul sd s[vdrgeascd alte infracfiuni sau cd acesta va incerca si zdddmiceascd aflarea adev[rului prin influenfarea unor pdrli, martori sau exper{i, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probd sau prin alte asemenea fapte, constatd implicit cd nu se mai menfine temeiul prevdzut de art. 148 alin. (1) lit. b) gi c) C.proc.pen., fiind obligat s[ dispund inlocuirea mdsurii arestdrii preventive cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau [ara, ftrd a mai avea posibilitatea de a analiza necesitatea dispunerii liberdrii provizorii.
r)

se vedea

LC.C.J., decizia penalS nr. 31612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.

518

Liberarea

provizorie

240

in actuala reglementare, chiar in cazurile in care judecdtorul constatd cd temeiurile arestirii preventive sunt 9i cele prevdzute de art. 148 alin. (1) lit. b) gi c) C.proc.pen., acesta ar trebui sd poatd dispune liberarea provizorie, fbrd a fi obligat sd analizeze institulia inlocuirii mdsurii arestdrii preventive. Altfel, ar insemna cd numai in cazurile
in care arestarea preventivd este intemeiatd pe dispozifiile art. 143 C.proc.pen. raportat la art. 148 alin. (l) lit. a), a'), d), e) 9i f) C.proc.pen. persoana privat[ de libertate ar putea ob{ine liberarea provizorie. Curtea ConstitufionalS a apreciatr) cd dispoziliile art. 1602 C.proc.pen. nu sunt contrare exigenlelor constitutionale prevdzute in la art. 23 alin. (10). in motivarea deciziilor prin care au fost respinse excepliile de neconstitulionalitate, Curtea ConstitulionalS a ardtat cd: ,,Ridicarea excepliei se bazeazd pe o gregitd inlelegere a prevederilor constitulionale invocate, deoarece dreptul constitufional al persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe caufiune nu se poate realiza decAt in condiliile prevdzute de Codul de procedurd penald, care aratd in ce situalii poate funcfiona o mdsurd procesuald, oricare ar fi aceasta. Restrdngerea exerciliului dreptului constitulional men{ionat se face pe baza prevederilor constitufionale ale art. 53, care impun necesitatea asigurlrii desfEgur[rii instrucfiei penale". De lege ferenda ar trebui regdndit sistemul mdsurilor preventive in dreptul romdn de naturd sI conducd, pe de o parte, la inldturarea institufiei obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau Jara gi, pe de altd parte, la extinderea aplicdrii institutiei liberdrii provizorii. Astfel, temeiurile prevdzute de art. 148 C.proc.pen. ar putea fi analizate in adevdratul lor sens atdt ca riscuri semnificative - ca persoana acuzatd de sdvdrgirea unei infractiuni s[ se sustragd de la proceduri sau sd obstrucfioneze cursul justiliei, respectiv si repete sdvdrgirea unei infracfiuni sau sd aducl atingere ordinii publice - ce urmeazd a fi inliturate prin dispunerea arestdrii preventive, c6t gi ca temeiuri pentru respingerea cererii de liberare provizorie, fiind satisfbcute in acest sens condifiile art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand. indeplinirea condiliilor enumerate mai sus nu conferd celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocalie, instanfa avAnd facultatea, iar nu obligalia de a
dispune mdsura. 240. Controlul judiciar. Nofiune gi confinut. Scopul controlului judiciar2) este si lase invinuihrlui sau inculpatului maximum de libertate compatibild cu necesitatea de aflare a adevdrului gi cu men{inerea ordinii publice. Persoana aflatd sub acest regim va suporta anumite restricfii cu privire la libertatea de migcare, la viala sa sociald sau A se vedea: Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr. 9212000 (M. Of. t.344 din 25 iulie 2000); Decizia nr. 15/2001 (M. Of. nr.767 din 2 aprilie 2001); Decizianr.4112002 (M. Of. nr.144 din 25 februarie2002); Decizia nr.3612004 (M. Of. nr. 130 din l3 februarie 2004); Decizianr.20712004 (M. Of. nr. 468 din l3 mai 2004). 2) A se vedea: B. Bouloc,Proc6dure pdnale, op. cit.,p.660; L souleal,Neufanndes de controle judiciaire, Revue de science criminnelle, 1979, p. 432; C. Vourcipil, Le contr6le judiciaire, premidre exploration, Archive de politique criminnelle nr.211997, p. 107-132; J. Sacone, L'expdrience versaillaise du contr6le judiciaire, Revue de science criminnelle, 1979,p.432.
519
r)

240

Dreptul la libertate 9i la siguranla persoanei

la activitatea profesionald gi va fi verificat modul de conformare la obligafiile ce i-au fost impuse. Articolul 16ff alin. (3) C.proc.pen. prevede cd, ,,pe timpul liberirii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat sd respecte urmltoarele obligalii: a) sd nu depigeascd limita teritoriald fixat[ decdt in condiliile stabilite de instanli; b) sd se prezinte la organul de urmirire penalS sau, dupd caz,la instanfa de judecatii

ori de c6te ori este chemat;


c) s[ se prezinte la organul de polifie desemnat cu supravegherea de instanfl, conform programului de supraveghere intocmit de organul de polifie sau ori de cdte ori
este chemat;

d) sI nu igi schimbe locuinfa fErd incuviinfarea instan{ei care a dispus mtrsura; e) sd nu defini, sd nu foloseasctr gi sl nu poarte nicio categorie de arme". Pe ldngd aceste obliga{ii, organul judiciar care a dispus mdsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberdrii provizorii sd respecte una sau mai multe dintre urm[toarele obliga{ii : a) sd poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sd nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte

locuri stabilite; c) s6 nu se apropie de persoana vdtlmat[, membrii familiei acesteia, persoana impreuni cu care a comis fapta, martori, experfi ori alte persoane, stabilite de instan{d, gi s[ nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) s[ nu conduci niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sd nu se afle in locuinfa persoanei vdtlmate; f) sd nu exercite profesia, meseria sau si nu desfbgoare activitatea in exercitarea

clreia a sdvArgit fapta. Obligafiile impuse ex lege gi cele lisate la latitudinea organului judiciar pot fi clasificate in doud mari categorii: obligafii de ,,a face" prevdzute de art. 160'z alin. (3) lit. b), c) C.proc.pen. 9i art. 160'zalin. (3r) lit. a) C.proc.pen. 9i obligafii de ,,a nu face" prevdzute de art. 1602 alin. (3) lit.a), d), e) C.proc.pen. 9i art. 160'? alin. (3r) lit. b)-f)
C.proc.pen. I. Obligapii de ,,aface"
a) Persoana liberatl are obligatia de a se prezenta la organul de urmdrire penal[ sau la instanla de judecatd ori de cdte ori este chemat6. Sustragerea de la urm[rire penald sau de lajudecatd odatd cu liberarea, poate atrage revocarea mdsurii. b) Tot in scopul evitdrii riscului de a se sustrage de la procesul penal, invinuitul sau inculpatul trebuie s[ respecte programul de supraveghere intocmit de organul de poli{ie desemnat cu supravegherea de instanfi gi sI se prezinte in fafa autoritdtii conform programului sau ori de c6te ori este chemat. c) Obligafia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere permite, indiferent de sistemul de supraveghere, ob{inerea de informafii, prin intermediul sistemelorG.P.S. gi G.S.M. (sauin viitorprin intermediul sistemului european Galileo), cu privire la locurile in care s-a aflat sau se afld persoana supusd acestei obliga{ii, in

520

Liberarea

provizorie

240

vederea supravegherii saler). Cele doul sisteme propun urmltoarele trei modalitSli de
supraveghere2):

- modul pasiv, prin care se supravegheazd gi inregistreazd datele privind deplasarea subiectului in timp real, dar printr-o geolocalizare pasivi, care transmite aceste informalii citre un centru de control in momentul in care dispozitivul comunicd aceste date la o ord predefinit5, prin utilizarea tehnologiei GSM. Infonnafiile sunt transmise in mod retrospectiv gi indicd astfel locurile unde s-a aflat persoana in intervalul scurs de la ultima transmisie; - modul semi-activ sau hibrid, care funclioneazd\n acelagi fel ca modul pasiv, cu excep{ia transmiterii unei alerte in timp real cdtre centrul de control privind incdlcarea oricdrei obligalii, incdlcarea programului sau intrarea in zone interzise, sivArgite de cdtre persoana in cauzd. Informaliile sunt furnizate sub formd de trasee de localizare pe o hartd geograficd care se poate vizualiza pe un ecran de computer, cu un nivel de detalin care aratd operatorului pe ce strad[, in ce direcfie gi cu ce vitezd se deplaseazd
persoana supravegheatd; - modul activ, care supravegheazd gi transmite in timp real toate informafiile cdtre centrul de control. Astfel, este controlati gi respectarea urmdtoarelor obligalii impuse invinuirului sau inculpatului: sd nu igi schimbe locuinfa flrd incuviinfarea organului judiciar care a dispus mlsura; s[ nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culhrrale sau in orice alte locuri stabilite; sd nu se afle in locuinla persoanei vdtimate; sd nu se apropie de persoana vdtdmat5, membrii familiei acesteia, persoana impreund cu care a comis fapta, martori, experli ori alte persoane, stabilite de organul judiciar. Datoritd caracterului extrem de intruziv in viafa privatd gi de familie al acestei obligalii, analiza necesitl1ii gi propo(ionalitdfii ingerinlei in dreptul garantat de art. 8 din Conven{ia europeand, precum gi in dreptul la libertatea de migcare prin raportare la scopul urmdrit; gi anume asigurarea bunei desfrgurdri a procesului penal sau protejarea ordinii publice, trebuie efectuatd cu mare atenfie de cdtre organul judiciar ce dispune

mlsura. De lege ferenda, apreciem cd este necesar ca aceastl obligalie sd poatd fi impusd numai dacd existb consimldm6ntul prealabil expres gi valabil exprimat al invinuitului sau inculpatului, dat in prezenla avocatului sdu ales sau din oficiu. 2. Obligalii de ,,a nu face": a) Interdiclia de a depdgi limitele teritoriale stabilite de instan!6 permite organului judiciar sd restrdng6 persoanei ce a beneficiat de liberarea provizorie dreptul de a pbrdsi teritoriul ferii, al unuia sau mai multor jude{e, al unei localitali sau al unei pdrli
r) Sistemul G.S.M permitelocalizarca cu o precizie de aproximativ l0 metri, in vrerne ce sistemul G.P.S permite localizarea cu o aproximare de 50 de metri. 2) Pentru o analizd detaliati a modalitifii de supraveghere prin intennediul mijloacelor electronice a se vedea: Ch. Lazerges, L'6lectronique au service de la politique criminelle: du placement sous surveillance 6lectronique statique (PSE) au placement sous surveillance dlectronique mobile (PSEM), in Rewe de science criminelle et de droit p6nal compard nr.l/?005, p. 183-196, precum gi Raportul Fenech, disponibil pe site-ul wwwjustioe.gouv.fr.

521

240

Dreptul la libertate gi la siguranta persoanei

a acesteia. Ca excepfie, instanfa poate incuviinfa penku situalii speciale depagirea limitelor teritoriale fi xate. Limitarea libertdlii de migcare nu contravine art.2 parag.2 gi 3 al Protocolului adilional nr. 4, intrucAt punerea in libertate provizorie, conform art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, poate fi subordonatd garanliilor privind restrdngerea acestei
libertnfi. b) Interdiclia de a schimba locuinla fErd incuviintarea instanfei care a dispus mdsura liberdrii provizorii are menirea cunoagterii in permanenfd a locului in care poate fi gdsit cel liberat. Astfel, intereseazd adresa unde locuiegte efectiv gi unde poate fi gisitd persoana liberatd provizoriu, iar nu domiciliul sau regedinla acesteia. Nu s-ar putea considera cd prin impunerea unei astfel de obligalii este incdlcat dreptul la liberd circulalie al invinuitului sau inculpatului, in condiliile in care acesta nu se bucuri de o libertate deplin6, ci intr-un stadiu intermediarr), intre libertate (ce constituie regula) gi arestarea preventivS, care presupune unele restriclii ce se manifestd prin privarea de anumite drepturi gi libertlfi. in acest sens, in cauza Schmid contra
Austriei2), fosta Comisie Europeand a ardtat cd stabilirea, odat6 cu punerea in libertate, a unor condilii care limiteazd posibilitatea reclamantului de a-gi alege regedin[a (lato sensu), gi libertatea sa de circulafie in {ard sau in strIindtate era prevdzuti de lege gi necesard intr-o societate democraticd, satisfbcdnd exigenfele art. 2 parag. 3 al Protocolului nr. 4. De lege ferenda, considertrm cd se impune gi reglementarea obligdrii celui liberat de a comunica orice absentd de la domiciliu ce dep69e$te un termen rezonabil (spre exemplu, 7 zile), in vederea asigurdrii unui control eficient al acestuia. c) Interdiclia de a define, folosi sau purta arme vizeazd atAt persoanele care defin permis de port arm6, care nu le vor mai putea folosi in mod legal, cdt gi pe cele care nu defin un astfel de permis, dar care intenlioneazl sd fac6 diligenfele necesare pentru oblinerea unuia. d) Interdiclia de a se deplasa la anumite spectacole sportive sau culturale ori de a se afla in anumite locuri poate avea ca scop protejarea ordinii publice sau evitarea prezentei acestuia in locurile in care este presupusd cd a fost sdvdrgitd fapta pentru care este urmdrit sau judecat (de pild6, un anumit supermarket sau in refeaua de metrou din Bucuregti). Tot astfel, poate fi urm[ritd, de exemplu, protejarea sdndtdfii inculpatului, cum ar fi, interdicfia impusd unui consumator de droguri de a se afla in anumite cartiere unde vdnzarea drogurilor este de notorietate, e) Interdicfia de a se apropia de persoana v1t[mati, de membrii familiei acesteia, de persoana impreund cu care a comis fapta, martori, experli ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, gi de a nu comunica cu acestea direct sau indirect, are ca scop evitarea riscului ca invinuitul sau inculpatul sd facd presiuni asupra acestor persoane, de a lua legdtura cu eventuali complici etc. Agadar, este interzis[ comunicarea directd sau indirecti cu aceste persoane, inclusiv prin telefon, fax, mesaje SMS sau e-mail.
2)

l)A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 887. A se vedea Comisia European[, decizia din 9 iulie 1985, in cauza Schmid contra

Austriei. 522

Liberarea

provizorie

240

Controlul indeplinirii acestei obligafii este dificil de realizat, insd existd riscul denunfdrii invinuitului sau inculpatului de martori sau victime, cazin care se poate
pune in discutie privarea de libertate a acestuia. f) Interdicfia de a conduce vreun vehicul sau anumite vehicule stabilite urmdregte sd prevind comiterea unor noi infrac{iuni legate de conducerea unuilunor vehicule sau facilitate prin intrebuinlarea acestora, de pildd: in cazul persoanelor acuzate de sivdrgirea infracliunii de ucidere din culpd, conducerea sub influenfa bIuturilor alcoolice. Fald de caracterul facultativ al interdictiei, organul judiciar trebuie si aibd in vedere, laanalizanecesitAfii impunerii unei asemenea obligalii, specificul activitd;ii desfEgurate de invinuit sau inculpat inainte de sdvdrgirea infracfiunii de care este acuzat, pentru a se evita anumite consecinfe grave pentru acuzatul llsat in libertate, cum ar fi pierderea locului de munci in cazul goferilor profesionigti. De lege ferenda, se impune reglementarea obliglrii celui liberat de a depune permisul de conducere la grefa instanlei, in vederea asigurdrii aducerii la indeplinire a
acestei interdicfii. g) Interdicfia de a se afla

in locuinfa pirfii vbtdmate are ca scop proteclia acesteia gi evitarea contactului cu invinuitul sau inculpatul. in cazurile de violenfi domesticd, instanfa ii poate impune celui liberat obligalia de a nu reveni in locuinla familiei, dacd constatd cd prezenta acestuia ar putea constitui un pericol grav pentru membrii
familiei. h) Interdicfia de a exercita profesia, meseria sau de a desfEgura activitatea in exercitarea cLreia a sivdrgit fapta poate fi dispus[ numai dacd exist[ o legdturd intre activitatea profesional5 interzisl gi infracfiunea pentru care invinuitul/inculpatul este urmdrit sau judecat, precum 9i o suspiciune rezonabild cu privire la existenfa riscului de comitere a unor alte fapte penale prin continuarea exercit[rii profesiei/meseriei ori a desfEgurdrii activit6lii. Aceasti interdiclie este de strictd interpretare, neputdnd fi extinsi
la interzicerea dreptului de a ocupa o funcfie ce implicd exerciliul autoritilii de stat. in cazul impunerii unei asemenea obligalii considerdm cI instanta trebuie sd incuno$tinleze angajatorul sau ordinul profesional din care face parte persoana liberati

provizoriu.

De lege ferenda, considerdm necesard reglementarea gi a altor obligalii pentru persoana liberatd provizoriu, precum: s6 se supund la tratament medical sau sd se interneze, in special in scopul dezintoxicdrii; si nu emitd cecuri gi sd depund carnetele de cecuri a cdror utilizare este prohibitd etc. Enumerarea obligaliilor este limitativI. Instanfa de judecatd, in vederea respectlrii principiului legalitdlii procesului penal, nu poate impune persoanei liberate provizoriu
alte obligalii. in cuprinsul incheierii trebuie menjionate expres obligafiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sd le respecte 9i atrdgdndu-i-se atenfia c6, in caz de incdlcare cu rea-credin{d a obligafiilor care ii revin, se va lua fald de acesta mSsura
arestdrii preventive.

Dacd prin incheierea instanlei nu e stabilitd nicio obligafie in concret sau dacd sunt stabilite alte obligalii decdt cele prev[zute de art. 1602 alin. (3) C.proc.pen., actul procesual este lovit de nulitate.
523

241-243

Dreptul la libertate pi la siguranla persoanei

Potrivit art. 1602b C.proc.pen., ,,controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respectd obligaliile stabilite de instan![ revine judecdtorului delegat cu executarea, precum gi procurorului gi organului de polifie". 241. Ridicarea controlului judiciar. Potrivit art. 1603 C.proc.pen., controlul judiciar instituit de cdtre instanfd poate fi ridicat oricdnd, in total sau in parte, pentru
motive temeinice,
Prin ridicarea controluluijudiciar se infelege inldturarea unora sau tuturor obliga{iilor ce revin invinuitului sau inculpatului pe durata liberdrii provizoriir).

Ridicarea controlului judiciar poate

fi totald sau parliald.

Ridicarea totald

controlului judiciar face ca Iibertatea inculpatului si devind deplin6, in sensul cd acesta nu mai are de respectat nicio obliga{ie prevdzutE de art. 1602 C.proc.pen. gi care i-a fost impusd la liberarea provizorie. Ridicarea parliala a controlului judiciar face sd dispard o serie de obligafii, dar nu toate obligafiile ce au fost impuse in rnomentul luIrii
mdsurii.

O situalie speciald existd in privin{a obligafiei de prezentare la orice chemare a organelor judiciare. Aceastd obligalie o are orice invinuit sau inculpat aflat in stare de libertate provizorie. Prin ridicarea controlului judiciar in raport cu aceastd obligalie, indatorirea de a se prezenta la chemarea organelor judiciare nu dispare, ci continud sd existe, doar sancfiunea ce intervine in cazul nerespectirii acesteia este diferita. in cazul invinuitului sau inculpatului aflat in libertate provizorie, dacd neindeplinirea se datoreazd releicredinfe, sancfiunea este revocarea liberdrii provizorii gi arestarea preventivS, confonn art. 16010 lit. b) C.proc.pen. in situafia celor afla(i in libertate deplind, sancfiunea ce intervine este aceea a aducerii silite prin intermediul unui mandat de aducere sau aceea de a desfrgura procesul penal in lipsa sa. Ridicarea controlului judiciar se dispune prin incheierea instan{ei, supusi recursului in termen de24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd (art. l60e C.proc.pen.).2)
242. Modificarea controlului judiciar. Articolul l60r C.proc.pen. reglementeazd, pe lAngd institulia ridiclrii controlului judiciar, 9i institulia modificdrii controlului judiciar. Fe parcursul liberdrii provizorii instanla poate considera ci se impune respectarea gi a altor obligafii dintre cele prevdzute de art. 1602 alin. (3) C.proc.pen. sau, modificarea confinutului unei obligafii existente, ori inlocuirea uneia sau a unora dintre obligaliile irnpuse cu alte obligafii. Modificarea controlului judiciar se dispune de instanfd prin incheiere supusi recursului in24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei lipsd [art. l60e alin. (9) C.proc.pen.]. 243, Liberarea provizorie pe caufiune. No{iune. Cauliunea este reprezentatd de o sumd de bani pe care persoana privatd de libertate sau persoana care a fbcut cererea r)Asevedea: Gh.Mateuf,Dreptprocesual penal,op.cit.,p.65;1.$. Tulbure,op.cit..p.228. Pentru procedura dejudecatd in recurs, a se vedea punctul 2.6.3.

2)

524

Liberarea

provizorie

244

(substitutul procesual) se obligd s[ o depund in numerar sau la care se raporteaze garan{ia real[ imobiliar6 adusd (drept real accesoriu), in scopul garantirii respectirii obligaliilor impuse de judecdtor, pentru a asigura prezenla persoanei in cauzd la proceduri'). Agadar, ca naturljuridicl, caufiunea este o garanlie procesual penala. Prin depunerea caujiunii se garanteazd2) prezen[a persoanei liberatb provizoriu in fala organelor de urmdrire penald sau a instanlei, buna administrare a justifiei, precum 9i respectarea obligatiilor prevdzute de lege sau impuse de instanla de judecatd. 244. Obiectul caufiunii. Cau{iunea are ca obiect o sumd de bani, care trebuie
consemnatd pe numele invinuitului sau inculpatului gi la dispozilia instanlei. Cauliunea poate fi consemnatd fie in numerar, fie prin constituirea unei garanfii reale imobiliare la dispozilia instanlei care a stabilit cauliunea. Considerdm deficitar[ limitarea obiectului cauliunii la sume de bani gi la garanfiile

reale imobiliare, mai ales

in condiliile actuale in care garanliile reale mobiliare gi titlurile de valoare au o importanfd mult mai mare in domeniul privat decdt imobilele sau garanliile imobiliare3). Apreciem cd, de lege ferenda, consemnarea caufiunii ar trebui sd poatl fi efectuatd gi prin depunerea de titluri de valoare, obiecte de valoare, prin constituirea unei garanlii reale mobiliare sau a unei fidejusiuni reale, in limita sumei de bani stabilitd cu titlu de cauliune, in favoarea instanfei care a dispus-o.
in acela$i sens, a se vedea Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 66. Codul de procedurd penald rom6n din 1864, in art. 123, precum 9i Codul de procedurdpenald Carol al Il-lea, in aft.134, stabileau dou6 domenii ce erau vizate a fi garantate prin depunerea cautiunii: ptezenta inculpatului la toate actele de instruclie sau de judecatd gi supunerea la executarea hot[rdrii, apud V. Dongoroz, Curs de proceduri penal6,folio,1942,p.201; Cas. lI decizia penald nr. 63 I din 26 noiembrie I 897 9i decizia penal6 nr. 617 dln 20 septembrie I 899, in Dreptul nr. 4511903.
2)

r)

Legislatiile altor state prevdd, de asemenea, o paletd largd a scopurilor cautiunii. Astfel, potrivit art. 142 al Codului de proceduri penald francez, cau(iunea indeplinegte un dublu scop: pe
de o parte, gararfteazd prezenta celui liberat provizoriu la toate actele de procedurd gi executarea obliga{iilor stabilite de cdtre instanfa dejudecatd, iar, pe de altd parte, asiguri plata despdgubirilor acordate parfii civile gi, in subsidiar, plata amenzii penale. Pentru o analiz6, detaliath a instituliei

caufiunii in dreptul francez, a se vedea B. Bouloc, Proc6dure p6nale, op. cit,, p.664-666. Codul de procedurd penald elvetian stabilegte, in art. 53, scopurile cauliunii: garantarea prezen{ei in fala autoritd[ilorjudiciare, precum gi suspunerea la executarea pedepsei. Aceleagi scopuri ale caufiunii se regdsesc ai in legisla{ia belgiand, apud Pft. Quarre, Procddure pdnale, Presses Universitaires, Bruxelles, 2002, p. 144. r) in codurile de procedurd penalS romdne anterioare (1864, art. 122, respectiv 1936, art. 133), obiectul cauliunii consta fie intr-o sumd de bani, fie in ,,efecte publice romdne" - titlurile publice din acea vreme. Articolul 142 din Codul de procedurd penald francez , art. 54 din Codul

deprocedur6penaldelvefian,art. l16dinCoduldeprocedurdpenaldgerman,art.3,secfiunea3 din Bail Act 1976 in Anglia (astfel cum a fost modificat prin sec{iunea l3 din Criminal Justice and Police Act 2001 gi sectiunile l3 Ei l9 din Criminal Justice Act 2003), precum qi Bail Reform Act din Statele Unite stabilesc o sferd largd a obiectului cau{iunii: sume de bani, titluri de valoare, garanfii reale mobiliare, inscriplii ipotecare, fidejusori.
525

24s

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Limita minimd a caufiunii este de 1.000 lei. in literatura juridicerl s-a ar[tat cd fixarea prin lege a unui minim al cauJiunii are urmdtoarele consecinfe: a) se accentueazd, caracterul de legalitate al misurii; b) se evitd stabilirea caufiunii la sume prea mici, care prin caracterul lor derizoriu
nu ar constitui o garanfie de naturd a asigura eficienfa mdsurii vizate; c) se oferd posibilitatea unei individualizdri judiciare a cau{iunii prin aprecierea concretb la canrJ de spefd a situaliei personale gi a posibilitdfilor materiale reale ale

solicitantului.
Peste aceast[ limit6, fixarea cauliunii este atributul suveran al instanlei, ce trebuie sd aibd in vedere gravitatea infracliunii, situalia financiard a celui arestat, circumstanfele

sale personale sau familiale (de exemplu, obligaliile legale de intrelinere pe care acesta trebuie sd le indeplineascd). in cazul in care invinuitul sau inculpatul refuzd sd dezvdluie instanlei situalia sa patrimoniald, cuantumul cauliunii poate fi stabilit avdndu-se in vedere orice alt mijloc de probd prin care i se poate determina averea sau prin raportare la un patrimoniu ipotetic2). Impunerea unei cauliuni extrem de ridicate fald de resursele celui arestat ilpriveazd, pe acesta de accesul la instituJia liberdrii provizorii. incd din 166T,prinHabeas Corpus, sistemul judiciar englez a subliniat acest principiu impus de echitate gi de egalitatea in fala justifiei, conform cdruia,,nu trebuie cerute cauliuni excesive"3). Instanlele judecdtoregti trebuie, agadar, sd impunl cuantumul cauliunii, prin raportare la patrimoniul persoanei ce a formulat cererea de liberare provizorie, pentru a nu priva in mod automat, ab initio,pe invinuit sau inculpat de posibilitatea de a avea acces la aceasti institulie, cu atdt mai mult cu cdt cel arestat nu are posibilitatea contestdrii
acestui cuantum. in cazul in care instanla impune un cuantum ridicat al cautiunii, dar pe care persoana privatd de libertate il achitd sau constituie o garanfie real6 imobiliar[ in acest sens, nu putem vorbi de o nerespectare a drepturilor garantate de Constitulie sau de Convenfia europeanb persoanelor arestate de a putea fi puse in libertate provizorie, intrucdt in acest fel nu a fost impiedicat accesul invinuitului sau inculpatului privat de libertate la
aceastd institulie.

245. Restituirea caufiunii. Potrivit art,


restituie cdnd:

1605

alin. (4) C.proc.pen., caufiunea se

a) se revocd liberarea provizorie fiindcd se descoperd fapte sau imprejurdri care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii gi care justificd arestarea inculpatului [art. 160'0 alin. (l) lit. a) C.proc.pen.]; b) se constatd de instanld, prin incheiere, cd nu mai existd temeiurile care au justificat mlsura arest[rii preventive. in acest caz ar trebui, potrivit art. 1605 alin. (4)
l)
2)

se vedea

N. Volonciu, Tratat de procedurl penal6. Partea generall, vol. I, op. cit., p. 437.

in acest sens, Comisia Europeand, decizia din 5 decembrie 1978, incauza Bonnechaux contra Elvetiei. 3) Excessive bail ought not to be required in original, in text. in acelagi sens, English Bill of
se vedea,

Rights, 1689.

526

Liberarea

provizorie

246

lit. b) C.proc.pen., sd existe o incheiere definitivl a instanfei prin care si se dispund revocarea mdsurii arestirii preventive, conform art. I39 alin. (2) C.proc.pen. Aceasti condifie este consecinfa lipsei unei viziuni coerente a legiuitorului romdn in materia mdsurilor preventive. in aceastd ,,logicd" s-ar putea aprecia cd degi o persoan[ a fost liberatd provizoriu pe caufiune, arestarea preventivd (gi implicit mandatul de arestare)
subzista; c) se dispune scoaterea de sub urmdrire penald, incetarea urmdririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal, ceea ce echivaleazd cu o incetare de drept a m[surii

preventive privative de libertate ce a fost avutd in vedere la dispunerea liberdrii provizorii, potrivit art. 140 alin. (l) lit. b) C.proc.pen.; d) se pronunld o hotlrdre chiar nedefinitivd prin care se aplic[ inculpatului pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condilionatd a executdrii ori cu suspendarea executdrii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munc6, ce echivaleaz[ cu incetarea de drept a misurii arestdrii preventive, ce a fosta avutd in vedere la dispunerea liberdrii provizorii, potrivit art. 350 alin. (3) lit. b) 9i c) C.proc.pen. Restihrirea caufiunii trebuie si se dispund gi in cazul in care instanla a aplicat inculpatului minor o mdsurd educativd cdnd, de asemenea, trebuie sd constate incetarea de drept a mdsurii arestdrii

preventive; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detenlie; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsd fie pentru cd nu sunt indeplinite condifiile prevdzute de lege, fie pentru cd este neintemeiatd [potrivit art. 1608" alin. (6) C.proc.pen.]. Suma de bani depusd cu titlu de cauliune se restituie: i) prin hotdrdrea prin care instan{a se pronun!5 asupra cauzei; ii) prin ordonanla sau rezolulia procurorului prin care se dispune scoaterea de sub urmdrire penald ori incetarea urmdririi penale, sau iii) prinincheierea instanfei prin care se respinge cererea de liberare provizorie sau se revocd liberarea provizorie. 246. Nerestituirea caufiunii. Potrivit art. 1605 alin. (5) C.proc.pen., cauliunea nu in cazul condamnlrii inculpatului la pedeapsa inchisorii cAnd: a) liberarea provizorie s-a revocat din cauza neindeplinirii de cdtre inculpat cu reacredin![ a obligaJiilor ce-i revin potrivit art. 1602 alin. (3) 9i (3r) C.proc.pen. qi art. 1604 alin. (2) C.proc.pen.; b) incearcd sd zaddmiceascd aflarea adevdrului; c) s[vdrgegte cu intenlie o noud infracfiune pentru care este urmirit saujudecat. Cauliunea nerestituitd se face venit la bugetul de stat la rlmdnerea definitivd a hot6se restituie

rdrii de condamnare.r)

Spre deosebire de legislalia actualS, Codul de procedurd penalI din 1936 fEcea o repartizare preferenfiald a cautiunii nerestituite, ordinea fiind urm6toarea: l. statul, pentru cheltuielile procedurale avansate de organele judiciare; 2. partea vdtdmatd, pentru desp5gubiri in cazul in care cel condamnat nu dispunea de altd avere. Dacd nu exista parte v6tdmatd sau aceasta fusese

r)

despbgubitd, suma trecea in fondul amenzilor.

527

247-248

Drepful la libertate gi la siguranla persoanei

247. Cererea de liberare provizorie gi organele competente si o solufioneze. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe caufiune se poate acorda nurnai la cerere, iar nu din oficiu. Considerdm cd, de legeferenda, mdsura liberdrii provizorii ar trebui si poati fi dispus[ gi din oficiu in cursul urmlririi penale, odatl cu solufionarea propunerii de luare sau prelungire a mdsurii arestdrii preventive, sau in cursuljudecdlii
oricAnd. Atdta timp cdt instanla are obligalia de a dispune din oficiu revocarea arestdrii

preventive cdnd nu mai existd vreun temei care s[ justifice men{inerea m[surii [art. 139 alin. (2) C.proc.pen.] sau inlocuirea arestdrii preventive cu altl mdsurd preventiv[ [obligarea de a nu pirdsi farallocalitatea, art. 139 alin. (1) C.proc.pen.] cdnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mdsurii arestdrii, a fortiori ar trebui sd se poat6 dispune din oficiu sau la sesizarea procurorului (in cursul urmdririi penale) liberarea provizorie sub control judiciar in situalia in care legiuitorul prevede cd temeiurile arestarii preventive se menlin, iar urmdrirea penald gi judecata se pot desfrgura cu invinuitul sau inculpatul in stare de libertate gi supus unor obligaJii. Potrivit art. 1606 alin. (l) C.proc.pen., cererea poate fi fEcuta de cdtre invinuit sau inculpat, de soful sau rudele apropiate ale acestuia atdt in cursul urm[ririi penale, cAt 9i in cursul judecd{ii (in prima instanfd, apel, recurs). Cererea formulatl de substitulii procesuali trebuie sd fie insugitd de cltre cel arestat. in conformitate cu art. 1606 alin. (2) qi (3) C.proc.pen., cererea trebuie sd cuprindi: numele gi prenumele, domiciliul gi calitatea persoanei care o face; menfiunea, fbcutd de invinuit sau inculpat relativ la cunoagterea dispoziliilor legale privitoare la cazurile de revocare a liberdrii provizorii; in cazul liberdrii provizorii pe cauliune, obligafia
depunerii cauliunii 9i menfiunea cunoagterii dispozi{iilor legii privitoare la cazurile de nerestifuire a cau{iunii. Legiuitorul menfine o simetrie intre organele ce pot dispune m[sura arestdrii preventive a invinuihrlui sau inculpatului gi organele ce sunt abilitate sd dispund liberarea provizorie. Dispozi{iile art. 1606 alin. (4) C.proc.pen. aratd cd in cursul urmdririi penale competenfa de rezolvare a cererii revine instanfei clreia i-ar reveni competenta sd judece cauza in fond, iar in cursul judecdfii, instanfei sesizate cu judecarea cauzei, completul fiind format dintr-un singur judecdtor. Cererea se depune la instanla de judecatd. Potrivit art. 1606 alin. (5) C.proc.pen., cererea depus[ la organul de cercetare penal[, la procuror ori la administra]ia locului de delinere se inainteaz[, in termen de 24 de ore, instanfei competente.

in principiu a cererii de liberare provizorie. Articolul 160? alin. (l) C.proc.pen. prevede cd,,instanfa verificl
248.
gi admiterea dacd cererea de liberare provizorie cuprinde menfiunile prevdzute la art. 1606 alin. (2) gi (3) C.proc.pen. gi, dacd este cazul, ia mlsuri pentru completarea acesteia".

Mlsuri premergitoare, examinarea

In situa{ia intocmirii cererii de cf,tre unul din substitulii procesuali, instanfa are obligaf ia sd verifice dacd cel arestat iqi insugegte cererea. Acesta din urmd poate declara cd igi insuge$te cererea sau poate refiza, manifestarea lui de voin{i produc6nd, in primul caz, o continuare a procedurii liberIrii provizorii, iar, in al doilea o respingere a cererii.
52.8

Liberarea

provizorie

248

Examinarea cererii se caracteriz eazd prin urgentd, instanla verifi cAnd indeplinirea 1602 gi art. 1604 C.proc.pen. pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie. in cazul cererii de liberare provizorie pe caufiune, dacl instan{a constatd c[ sunt indeplinite condifiile prevdzute de lege, stabilegte cuantumul caufiunii gi termenul in care aceasta trebuie depus6, incunogtint6nd despre aceasta persoana care a ftcut cererea. Prima etapd inscrisd in procedura examindrii cererii se incheie cu depunerea dovezii de consemnare a cau{iunii. Dupd depunerea cau{iunii, instan{a pune in discufie admisibilitatea in principiu a cererii, ascultdnd concluziile invinuitului sau ale inculpatului, ale apdritorilor gi ale

condiliilor stipulate de art.

procurorului. Potrivit art.

1608 alin. (3) C.proc.pen., dacd nu sunt indeplinite condi{iile prevdzute de lege sau dovada de consemnare a cauliunii nu a fost depusd, cererea se respinge. inalta Curte de Casafie gi Justilie a efectuat o justi analizd a cadrului ce trebuie

verificat cu prilejul pronunldrii de cdtre instanld asupra admisibilitllii in principiu a cererii de liberare provizorie, ardtAndr): ,,Examinarea 9i admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie este prevdzutd in art. 1608 C.proc.pen. qi face parte din dispoziliile comune in cadrul Sec{iunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generald a Codului de procedur[ penald) privind liberarea provizorie sub control judiciar 9i
liberarea provizorie pe cau{iune.

intr-adevdr, in cazul cererilor de liberare provizorie, intr-o primd fazia se verificd dac[ sunt indeplinite condiliile prevlzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia, iar in a doua fazd se solulioneazd cererca, dupd ascultarea invinuitului sau inculpatului, verificdndu-se indeplinirea condiliilor prev6zute de lege referitoare la temeinicia acesteia. in mod gregit instanfa a respins cererea ca inadmisibilS, considerdnd cd art. 1602 alin. (2) C.proc.pen. cuprinde condilii de adrnisibilitate in principiu a cererii. Condiliile prevdzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse in art. 1606 C.proc.pen. qi care fac parte din dispoziliile comune ale secliunii menfionate a Codului de procedurl penald. De regul6, o cerere poate fi inadmisibild ori de cdte ori nu este obiectiv incuviinlat6 de lege, cAnd lipsegte legitimitatea subiectivi a celui care o inainteazd sau atunci cdnd din datele cauzei rentltd inutilitatea ei funcfionald, in sensul cd nu poate produce efectele pe care legea a inleles sd i le atribuie in cazul respectiv." Agadar, instanla se pronunfd prin incheiere asupra admisibilitnjii in principiu a cererii de liberare provizorie, putdnd dispune admiterea sau respingerea cererii. incheierea prin care se admite in principiu liberarea provizorie nu este supusd separat niciunei cdi de atac, ci numai odatd cu fondul cererii de liberare provizorie. incheierea prin care este respinsd cererea de liberare provizorie este supusd recursului in24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru
cei lipsd.
r)

se vedea

I.C.C.J., decizia penal6 nr. 31612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. 529

249

Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei

Dupi admiterea in principiu, instan{a poate solu{iona pe fond cererea de liberare provizorie, in aceeagi gedinfd sau acorddnd un termen. in acest sens art. 1608 alin. (2) C.proc.pen. prevede cb dupd admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie pe
caufiune instanla frxeazd un termen pentru solulionarea ei. 249. Solufionarea cererii de liberare provizorie. Competenta de a soluliona cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cau{iune revine, atAt in faza de urmdrire penald, cdt gi in faza dejudecatd, instanleijudecdtoregti. intrucdt legea nu distinge asupra caracterului gedinlei de judecatd, considerdm cd judecarea se face in gedinfdpublicd conform art.290 C.proc.pen. Instanla solu{ioneazd

cererea dupd ascultarea invinuitului sau inculpatului,

a concluziilor apdrltorului,

precum gi ale procurorului. Prin urmare, legiuitorul impune prezen+a invinuitului sau inculpatului la solu{ionarea cererii. Apreciem c5, de legeferenda, artrebuireglementatd posibilitatea solulionbrii cererii de liberare provizorie 9i in lipsa invinuitului sau inculpatului, dar numai in prezenla apirdtorului siu, cdnd din motive excep[ionale persoana privatd de libertate nu poate participa la gedinfa de judecat[ (spre exemplu, lipsa invinuitului sau inculpatului se datoreazd unor motive medicale sau unor situafii de fo(d majord). Trebuie fbcutd distincfia intre ascultarea celui arestat gi intrebarea formald adresatd acestuia cu privire la insugirea sau menlinerea cererii, a$a cum se procedeazd deseori in practicd. Ascultarea apare ca un mijloc prin care instanfa igi poate forma o imagine asupra temeiniciei cererii. De aceea, ascultarea nu trebuie sd se refere exclusiv la infracliunea ce formeazd obiectul acuzaliei penale gi trebuie sd. vizeze gi motivele pentru care persoana privatd de libertate apreciazd, cd se impune liberarea sa provizorie, fiind necesar ca accentul sd cadd asupra prezenlei in viitor a invinuitului sau inculpatului in fala organelor de urmdrire penald sau a instanfei, a modalitSlilor concrete de asigurare a bunei administrdri a justiliei, precum gi asupra modului in care vor fi respectate obligaliile prevdzute de lege sau care ar putea fi impuse de instanfa de judecatS. Tot astfel, instanfa trebuie sd urmdreascd analiza necesitdfii gi proporlionalitdfii impunerii unora dintre obligaJiile prevdzute de art. 160'?alin. (3r) C.proc.pen., avdnd in vedere caracterul extrem de intruziv al unora dintre acestea in drepturile sau libertdJile persoanei (spre exemplu, instanJa poate folosi momentul audierii pentru a lua act de pozilia invinuitului sau inculpatului cu privire la necesitatea impunerii obligaliei de a purta un sistem electronic de supraveghere).

Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu presupune luarea unei declaralii, potrivit dispoziliilor procedurale aplicabile in materia mijloacelor de prob5, ci oferirea posibilitdfii acestuia de a-gi sus{ine legalitatea gi temeinicia cererii, in scopul de a
explica direct instanlei motivele pentru care se impune admiterea cererii. Omisiunea ascultbrii invinuitului sau inculpatului nu atrage nulitatea absolutd a incheierii instanlei ce s-a pronuntat asupra liberdrii provizorii, neincadrdndu-se in cazuile strict gi limitativ prevdzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. in condifiile in care invinuitul sau inculpatul arestat preventiv, ptezent la dezbatere, a fost asistat de
530

Liberarea

provizorie

249

un apdr[tor ales sau din oficiu, care a avut posibilitatea de a explica instanfei motivele cererii sale, gi dactr nu a invocat la momentul solufiondrii cererii existen{a unei vdtdmdri a drepturilor procesuale, nu se poate refine nici incidenfa unui caz de nulitate relativd, reglementat de art. 197 alin. (l) 9i (4) C.proc.pen.') a) Admiterea cererii. Conform art. 1608" alin. (2) gi (3) C.proc.pen., cAnd se constatd cd sunt indeplinite condifiile prevlzute de lege gi cererea este intemeiatd, instanla admite cererea 9i dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului. in cazul liberdrii provizorii sub control judiciar, incheierea instanlei trebuie s[ cuprind[ gi obligatiile ce urmeazb si fie respectate pe durata liberirii. Potrivit art. 160& alin. (4) C.proc.pen., o copie de pe dispozitivul incheierii ori un extras al acesteia se trimite administrafiei locului de definere, precum gi organului

in a c6rui raz6, teritoriald locuiegte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunogtinf eaz6. Primind copia de pe dispozitivul incheierii de admitere a cererii de liberare provizorie, administralia locului de delinere este obligat[ sI ia m6surile necesare pentru punerea de indat[ in libertate, dacd in cauzd nu s-a formulat recurs de cltre parchet. incheierea instanlei este supusd recursului in24 de ore de la pronun{are, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei in lipsd.
de polifie

in cazul admiterii cererii de liberare provizorie pot formula recurs atdt procurorul (solicitdnd, spre exemplu, casarea incheierii atacate gi respingerea ca nefondati sau inadmisibild a cererii de liberare provizorie), cAt gi invinuitul sau inculpatul arestat (prin care sd critice caracterul nejustificat, excesiv sau nelegal al obligafiilor impuse de prima instanfd)., Dosarul trebuie inaintat instanlei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solufioneaz[ in termen de 2 zile. Astfel, legiuitorul a reglementat termene scurte pentru judecarea recursului, pentru a se evita privarea de libertate in mod arbitrar a invinuitului sau inculpatului. Din interpretareaper a contrario a dispoziliilor art. l60e alin. (8) C.proc.pen. rezultd cd recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus liberarea provizorie este
suspensiv de executare.

Solutionarea recursului se face in gedinlI publicd, in prezenfa invinuitului sau inculpatului gi cu participarea procurorului. Instanla de control judiciar trebuie sd se pronunfe in aceeagi zi asupra recursului, fdrd a avea posibilitatea de a amdna pronuntarea, putdnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate 9i respingerea cererii de liberare provizorie ca netemeinicd sau inadmisibilS;
r)

in

acelagi sens, C.A. Bucuregti, decizia penald

nr. 116212005,inA. Nedelcu, L Matei,

D. LupaSeu, Culegere de practic6 judiciarl, 2005, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2006,
p.264-265; in sensul aplicdrii sanctiunii nulitiifii absolute, a se vedea: l/. Vasiliu,Teoiagenerald a actelorde procedur6penali, Ed. All Beck, Bucuregti,2003 ,p.293;Gh. Radu,Mlsurilepreventive in procesul penal romdn, op. cit., p. 346; C.A. Pitegti, decizia penald nr. 4912007, disponibild pe site-ul wwwjust.ro.
531

249

Dreptul la libertate gi la siguran{a persoanei

- admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi trimiterea ca:uzei spre rejudecare (de exemplu, in cazul in care incheierea nu este semnat[, lipsegte minuta sau solulionarea cauzei a avut loc in camera de consiliu); - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi ad[ugarea sau inliturarea unor obligafii dintre cele prevSzute de art. 1602 alin. (3r) C.proc.pen.; - respingerea recursului ca nefondat sau tardiv. b) Respingerea cererii. Instanta dejudecatd respinge cererea de liberare provizorie cdnd in urma dezbaterilor desfbgurate cu asigurarea principiilor contradictorialitd{ii gi egalitdlii armelor constatd ci: nu sunt indeplinite condi{iile prevhzute de art. 160, gi art. 1604 C.proc.pen. (instan{a nefiind finuti de incheierea de admitere in principiu); ii) cererea a fost fbcutd de cdtre unul din substitulii procesuali gi nu a fost insuqitd de invinuit sau inculpat; iii) cererea este neintemeiatd. in acest din urmi caz, degi condifiile liberdrii provizorii sunt formal indeplinite, instanla poate aprecia cd buna desfrgurarea a procesului penal impune privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului sau cd punerea in libertate, chiar subsumatd unor obligafii sau garan{ii, provoacd o real[ tulburare a ordinii gi linigtii publice etc. Trebuie avute in vedere pentru aprecierea temeiniciei cererii imprejurlrile concrete ale cauzei qi in special: dacd invinuitul sau inculpatul a mai fost liberat provizoriu anterior (chiar gi intr-o altd catzd), precum gi comportamentul sdu ulterior liberdrii; antecedentele penale (mai ales in cazul persoanelor care au mai fost condamnate anterior pentru comiterea unor infracliuni de o mare gravitate: omor, viol, tdlhdrie etc.); natura gi gravitatea infracfiunii de care este acuzat invinuitul sau inculpatul; pedeapsa ce i-ar putea fi aplicatd in cazul pronunJirii unei hotdrdri de condamnare (intotdeauna impreund cu alte criterii); domiciliul, profesia, resursele financiare de care dispune; vArsta, starea de sdndtate, personalitatea, relaliile de familie sau legdturile de orice fel pe care le are cu Romdnia (in situafia cetifenilor strdini, apatrizilor sau a persoanelor ce au multipl[ cetifenie); conduita awti anterior in cadrul procedurii cu referire la obliga{iile pe care trebuie s[ le respecte. Instanfa apreciazd,, astfel, asupra necesitdlii liberdrii provizorii, intrucAt indeplinirea condifiilor prevlzute de art. 150'zgi art. 1604 C.proc.pen. nu conferd persoanei arestate un drept, ci numai o vocalie, instanfa ,,putdnd acorda" liberarea provizorie. Impotriva incheierii instanlei prin care se respinge cererea de liberare provizorie se poate face recurs in 24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsi. Dosarul se inainteazd,in24 de ore, instanfei de recurs. Recursul nu este suspensiv de executare gi se solulioneazdin termen de 2 zile, in gedin{[ public6, in prezenla invinuitului sau inculpatului gi cu participarea procurorului. In recursul invinuitului sau inculpatului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie, instanfa nu se poate pronunla asupra legalitdlii sau oportunitdlii arestdrii preventiver ).

A se vedea C.A. Bucuregti, secfia a II-apenald, decizia penalI nr. 529/1996, in C.A. Bucuregti, culegere de practicbjudiciari penald 1996, Ed. Holding Reporter, 1998, Bucuregti,
p.157. 532

r)

Liberarea

prol'izorie

250

Instanfa de control judiciar trebuie sd se pronunfe in aceeagi zi asupra recursului, a avea posibilitatea de a amdna pronunlarea, putdnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi dispunerea liberdrii provizorii. in acest caz, biroul de executdri penale al instanfei de recurs trebuie sd comunice cu maximd celeritate copia minutei deciziei administrafiei locului de definere, pentru ca persoana privatd de libertate sd fie pusd de indati in libertate, nernaiexistdnd niciun temei legal al menlinerii in starea de arest preventiv; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul in care prima instanfd a solufionat cererea de liberare provizorie in lipsa celui arestat, cdnd incheierea nu este semnatd sau a fost solufionat[ in camera de

ftrd

consiliu);

respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.


16010 C.proc.pen., liberarea

250. Revocarea liberirii provizorii. Conform art. provizorie poate fi revocati in urmdtoarele cazuri:

a) dacd se descoper[ fapte sau irnprejurbri care nu au fost cunoscute de instan{6 la data admiterii cererii de liberare provizorie gi care justificd arestarea invinuitului sau inculpatului (de exemplu: se descoperd ulterior sdvdrgirea 9i a altor infracliuni, prin acelagi modus operandi, concurente cu cea pentru care s-a dispus liberarea provizorie gi care atestd perseverenta infracfionali a invinuitului sau inculpatului sau presiunile efectuate de invinuit sau inculpat asupra martorilor pentru a-gi schimba declara{iile); b) invinuitul sau inculpatul nu indeplinegte cu rea-credin!6 obligaliile ce-i revin potrivit art. 160' alin. (3) gi (3r) 9i art. l60a alin. (2) C.proc.pen. sau incearcd sd zdddrniceascd aflarea adevdrului, sau siv6rgegte din nou cu intenlie o infractiune pentru care este urmdrit sau judecatr). Dacd nerespectarea obligaliilor nu este datoratd releir) Curtea Constitutionald a apreciat cd prevederile art. 16010 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. sunt constitulionale (a se vedea Plenul Cur{ii Constitulionale, Decizia nr.9011999 (M. Of. nr.216 din l7 mai 1999). in motivarea acestei decizii s-a aretat cd: ,,Posibilitatea organului de urmdrire penald sau, dupd caz, a instan{ei de judecatl de a revoca mdsura liberdrii se interpreteazd in legdturd cu dispoziliile art. I 602 alin. (2), privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar, qi ale art. I 604 alin..(3), referitoare la liberarea provizorie pe caufiune, care prevdd, printre altele, cd liberarea provizorie nu se acordd in cantl in care existd date care justificd temerea cd inculpatul va sdv6rgi o altd infracliune sau va incerca sd zddirniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea unor martori sau experfi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probS sau prin alte asemenea fapte. Pe cale de consecinfi, este firesc ca aceast6 condilie negativE, prev6zutl de lege pentru acordarea liberdrii provizorii inculpatului arestat preventiv, sd fie cerutd, deopotrivd, gi pentru menlinerea ei. Cu alte cuvinte, dacd prin neindeplinirea ei se impiedicd acordarea liberdrii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune, existenfa ulterioar6 a acesteia in comportamentul inculpahrlui liberat provizoriu justifi cI revocarea mdsurii. Se constatd, de asemenea, cE, potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedura penal[, misura arestdrii inculpatului poate fi luatd dacA <sunt date suficiente ci inculpatul a incercat sd zdddrniceascd aflarea adevdrului, prin influenfarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probd sau prin alte asemenea t'apte>, iar conform lit. e) a aceluiagi articol, dacd <inculpatul a comis din nou o infracliune ori existi date care justificd temerea cE va sdvdrgi gi alte infracliuni>. Aceste condifii legale de arestare a inculpatului coincid cazurilor

533

250

Dreptul la libertate gi'la siguranla persoanei

credinle a celui liberat sau dacb noua infracfiune este sdvdrgitd din culpd, nu se poate dispune revocarea liberdrii. Constatarea existenlei acestor cazuri nu atrage in mod automat revocarea mdsurii liberdrii provizorii, instanfa sesizatd avAnd posibilitatea de a aprecia in concret necesitatea ludrii mdsurii arest[rii preventive (,,poate revoca") in vederea eviterii aplicdrii unei sanctiuni disproporfionate. Astfel, pot exista situalii in care incdlcarea cu reacredinfd a unora dintre obligalii sd nu impund luarea mdsurii privative de libertate, ci numai aplicarea unui control mai strict al invinuitului sau inculpatului prin stabilirea, pe calea modificdrii controlului judiciar, a unor obliga{ii suplimentare. Titularii revocdriir) pot fi instanfa, din oficiu, procurorul gi partea interesat[ (in special in situafia in care invinuitul sau inculpatul aduce atingere bunei administrdri a justiliei prin exercitarea de presiuni asupra pdrlilor vdt[mate pentru ca acestea sd dea declarafii care i-ar fi favorabile). Procedura de solulionare a cererii de revocare este aceeagi ca gi in cazul examindrii cererii de acordare a liberdrii provizorii. Astfel, este necesar ca solufionarea cererii sI fie frcutd in gedin!6 publicd, cu participarea invinuitului sau inculpatului asistat de
ap6rtrtor, care trebuie ascultat. Prevederile art. 160r0 alin. (2)-(a) C.proc.pen. nu aduc atingere dreptului la apdrare al invinuitului sau inculpatului. in acest sens Curtea Constitulion ald a ardtat2) c[: ,,textul cuprins la art. 16010 alin. (2) din Codul de procedurd penald prevede cb revocarea liberdrii provizorii se dispune dup[ ascultarea inculpatului asistat de apdrdtor, ceea ce presupune posibilitatea pentru acesta de a solicita administrarea de probe in legdturd cu oricare dintre cazurile de revocare a liberdrii provizorii. $i dispoziliile art. 16010 alin. (4) din Codul de procedurd penald, prin trimiterile fbcute la art. 160e alin. (2) 9i (3) 9i apoi la art. 1608 din acelagi cod, asigurd dreptul la apdrare al inculpatului atdt in faza de urmdrire penal6, cdt gi in cea de judecatS. Desigur cd in asemenea condilii inculpatul cdruia urmeazd sd i se revoce liberarea provizorie

liberirii provizorii din textul atacat, fiind totodatd o aplicare a dispozifiilor art. 23 alin. (2) din Constitulie, potrivit cdrora arestarea unei persoane este permisi numai in cazurile gi cu procedura prcvdzaLte de lege. Prin urmare, este firesc ca o identitate cauzall sd producd efecte identice gi nu invers, cum se susfine in motivarea excepliei. Curtea Constitufionali constata cd invocarea principiului constitulional al prezumliei de nevinovdJie nu are nici o leg6turi cu prevederile art. 160r0 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de proceduri penal6. Potrivit art. 23 alin. (8) din Constitujie, <Pdna la rdmdnerea definitivi a hotardrii judecitoregti de condamnare, persoana este considerat6 nevinovat6>. Nu insi existen{a vinov6!iei inculpatului pentru sdvdrgirea unei noi infracfiuni determind revocarea mdsurii preventive, ci schimbarea condiliilor care au fost alute in vedere la data dispunerii liberarii provizorii, situalie de naturd sd justifice temerea cA, datoritd comportamentului infracfional, acesta ar putea comite gi alte fapte penale." r) A se vedea Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 72. 2) A se vedea Plenul Curfii Constitulionale, Decizia nr.9011999 (M. Of. nr.216 din 17 mai
de revocare a

1999).

534

ConsideraJii

introductive

251

poate solicita administrarea oriceror probe, inclusiv audierea de martori gi procedura


sau inculpatul, fird motive temeinice nu se prezintd, degi este legal citat, solulionarea cererii de revocare se poate face 9i in lipsa sa. Revocarea liberirii se dispune de instanld prin incheiere. Potrivit art. 160'0 alin. (3) C.proc.pen., instanta, dupd ce revocI liberarea provizorie, dispune arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului gi emite un nou mandat de arestare. La emiterea mandatului de arestare trebuie avut in vedere cd in cursul urmdririi durata totald a arestdrii preventive nu poate depdgi 180 de zile (cdnd inculpatul este major),60 de zile (c6nd inculpatul este minor intre 14 9i 16 ani) sau 90 de zile (cdnd inculpatul este minor intre 16 9i l8 ani). impotriva incheierii instanfei prin care s-a dispus revocarea se poate face recurs in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei 1ips6. Per a contrario, este inadmisibil recursul declarat impotriva incheierii instanlei prin

confruntdrii." Cdnd invinuitul

care s-a respins revocarea liber[rii provizorii. Recursul este suspensiv de executare gi sejudecd in termen de doud zile, cu parti-

ciparea obligatorie a procurorului. Instanla de control judiciar trebuie sb se pronun{e in aceeagi zi asupra recursului, f6rd a avea posibilitatea de a amdna pronunfarea, putAnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi respingerea cererii de revocare a liberdrii provizorii gi, pe cale de consecinld, anularea mandatului de arestare emis; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildn, in cazul judecdrii cererii de revocare cu lipsd de procedurd sau fbrd ca invinuitul sau inculpatul s[ fi beneficiat de o apirare efectivd din partea unui avocat din

oficiu);

respingerea recursului ca nefondat, tardiv sau inadmisibil.

Capitolul VI Dreptul la un proces echitabil


Secfiunea 1. Considerafii introductive
2 5

I. Consideralii introductive.

251. Considerafii introductive. Dreptul la un proces echitabil, reglementat in art. 6r) din Convenlia europeand ca garanlie procedurald a drepturilor gi libertdlilor
r) ,,1 . Orice persoand are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public Ai intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de cdtre o instanJ6 independentd gi impa4ial6, instituitl de lege, care va hotiiri fie asupra incdlcdrii drepturilor Ei obligaliilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricdrei acuzatii in materie penali indreptate impotriva sa. Hot[rArea trebuie sI fie pronunfatb in mod public, dar accesul in sala de 9edin16 poate fi interzis presei gi publicului pe intreaga duratd a procesului sau a unei pdrfi a acestuia in interesul moralitetii, al ordinii publice ori al securitilii

535

2Sl

Dreptul la un proces echitabil

persoanei in fala instanlelor de judecata, constituie una dintre premisele asigurdrii prin-

cipiului preeminenlei dreptului intr-o societate democraticir). Dezvolt[rile jurisprudenliale au frcut ca dreptul la un proces echitabil sd fie privit atdt ca o garantie formald,
cdt gi ca un drept substantial2).

in acest sens in doctrin63) s-a ardtat cd sub influenlajurisprudenfei europene procedura penald nu mai este doar o garanfie formal6, ea are prin ea insdgi o importantd fundamental5. Normele procesuale de referin{l continute in procedura penald continud sI garanteze regularitatea formalb a procedurii, pentru ca procesul sd se desfbgoare in mod loial (acesta fiind rolul art. 6 din Convenlia european[). insd procedura penald a dobdndit astEzi o importanld fundamentald, un drept care prevaleazi asupra oricdrei alte considerafii: dreptul la un proces echitabil, care este nucleul procedurii penale, devine criteriul de apreciere a respecterii de cdtre instanle a drepturilor substanfiale gi, astfel, devine el insugi un veritabil drept substanfiala). Structura articolului 6 din ConvenJia europeand confine5): a) o descriere a mecanismului garanfiei. ,,Orice persoand are dreptul la judecarea (...) cauzei sale de cdtre o instan!6 (...) care va hot6ri (...)". Dreptul astfel reglementat este analizat atdt prin prisma obiectului siu (garanfia
procesului echitabil), cdt 9i a subiec{ilor sii, titularul dreptului fiind orice persoand (ustifiabil), fizicd sau juridicd, indiferent de cetdfenie, iar ,,debitorul" garanfiei fiind statul parte la Convenfia europeand, sub jurisdiclia cdruia se afld titularul dreptului. b) domeniul de aplicare a garan[iei -,,(...) judecarea (...) cauzei de cdtre o instanfd (,..), care va hotdri fie asupra incilcirii drepturilor gi obligafiilor sale cu caracter
na{ionale intr-o societate democraticd, atunci c6nd interesele minorilor sau proteclia viefii private a pdrfilor la proces o impun, sau in mEsura consideratd absolut necesar6 de cdtre instanfd atunci c6nd, in imprejurdri speciale, publicitatea ar fi de naturd sd aduc6 atingere intereselorjusti{iei. 2. Orice persoand acrrzatl de o infrac{iune este prezumatd nevinovat6 pAnd ce vinovdfia va

fi legal stabilita.
3. Orice acuzatare, in special, dreptul: a) s6 fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o infelege gi in mod aminun{it, asupra naturii gi cauzei acuzaliei aduse impotriva sa; b) sd dispund de tirnpul gi de inlesnirile necesare pregdtirii apdrdrii sale; c) sd se apere el insugi sau sd fie asistat de un apirdtor ales de el gi, dacd nu dispune de mijloacele necesare pentru a pldti un apdritor, sd poatd fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cdnd interesele justifiei o cer; d) s6 intrebe sau si solicite audierea martorilor acuz[rii gi sd obtind citarea gi audierea martorilor apdrdrii in aceleagi conditii ca qi martorii aa,ndii; e) si fie asistat in mod gratuit de un interpret, dacd nu inlelege sau nu vorbegte limba folositii la audiere". r) A se vedea C. Bdrsan, op. cit., vol. I, p. 394. 2) A se vedea: J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europden des droits de I'homme, Librairie Gendrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2007,p.354 ; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, Litec,4" idition,2008, p. 7. 3) S. Guinchard, J. Buisson, Proc6dure pdnale, op. cit., p. 7. Ibidem. Pentru ptezentarea gi analiza detaliatd a acestei structuri, a se vedea J.-C. Soyer, Article 6,in L.-8. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europdenne des droits de l'homme, Commentaire article par article, op. cit.,p 242 gi urm.
5) ar

536

Considera{ii

introductive

251

civil, fie asupra temeiniciei oriclrei acuzalii in materie penale indreptate impotriva sa". Agadar, intrl in domeniul de aplicare a garanfiei dreptului la un proces echitabil atdt contestaliile cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil, c6t 9i acuzafiile in
materie penald.

c) conlinutul general al garanliei. Articolul 6 parag. I din Conventia european[ impune ,judecarea in mod echitabil, in mod public Ai intr-un termen rezonabil, a cauzei sale, de cdtre o instan!6 independenti gi imparfiali, instituiti de lege, care va hotlri (...)". Aceasta se aplicd atdt in materie penalS, cdt gi in materie civild. Acest paragraf prevede urmdtoarele garanfii ale dreptului la un proces echitabil: (i) dreptul la o instanfd, instituitd prin lege, independentl gi imparfiald;

(ii) publicitatea procesului; (iii) dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil; (iv) principiul egalit[1ii armelor; (v) principiul contradictorialitdfii; (vi) dreptul acuzatului de a pistra t[cerea gi de a nu se autoincrimina; (vii) obligatia motivdrii hot6rArilor de cdtre instanle. d) conlinutul specifc al garanliei in materie penald. Paragraful 2 al art. 6 din
Convenlia europeand vizeazdprezumfia de nevinovdfie: ,,Orice persoan[ acuzatd de o infracfiune este prezumatd nevinovatd p6ni ce vinovilia sa va fi legal stabilitd". La rindul sduparag. 3 alart.6 din Convenfia europeanlprevede o serie de drepturi acordate persoanei impotriva cdreia se formuleazd o acuzafie in materie penald, aceastd enumerare nefiind limitativS: ,,Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sd fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o inlelege gi in mod amdnuntit, asupra naturii gi cauzei aatzaliei aduse impotriva sa; b) s6 dispun[ de timpul gi de inlesnirile necesare pregdtirii aplrdrii sale; c) s6 se apere el insugi sau s[ fie asistat de un apdrdtor ales de el gi, dacd nu dispune de mijloacele necesare pentru a pl[ti un aplrdtor, sI poatl fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cdnd interesele justiliei o cer; d) sd intrebe sau sd solicite audierea martorilor acuzdrii 9i sd oblind citarea gi audierea martorilor apdririi in aceleagi condilii ca gi martorii acuzdrii; e) sd fie asistat in mod gratuit de un interpret, dacd nu inlelege sau nu vorbegte limba folositd la audiere". Analiza drepturilor stipulate in parag. 3 al art. 6 trebuie fhcutd avdnd in vedere faptul cd toate aceste drepturi sunt componente ale noliunii generale de proces echitabil. in acest sens, Curtea Europeandr) a considerat cd o cerere intemeiati pe dispozifiile art. 6 parag. 3 din Convenfia europeand trebuie analizatd gi prin raportare la prevederile parag. l, cu care face un corp comun, avdnd in vedere obiectul gi scopul art. 6, de asigurare a garantdrii libertdlilor individuale impotriva oricdrui arbitrariu. Pentru inlelegerea conlinutului drepturilor protejate prin acest articol, este important de subliniat principiul ce rezultI din art. l9 din Convenfia europeand: activitatea Curlii Europene este subordonatl scopului de a asigura respectarea angajamentelor asumate de statele pe4i la Convenfia europeand. Astfel, nu ii revine Curlii Europene sarcina de a

A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 12 februarie 1985, in cauza Colozza contra Italiei, parag.26-27; CEDO, hotdrdrea din 9 aprilie 1984, in cauza Goddi contra ltaliei, patag.28.
'16

r)

537

252
libertllilor apdrate

Dreptul la un proces echitabil

examina erorile de fapt sau de drept care se pretinde cd ar fi fost comise de jurisdicliile nafionale, decdt dacd gi in mdsura in care ele ar fi putut aduce atingere drepturilor gi
de Conventia europeand. Dacf, art. 6 garanleazd. dreptul la un proces

echitabil, el nu reglementeazd,, de exemplu, aspecte privind admisibilitatea probelor, ce jin de competenla de reglementare a dreptului intern (a se vedea cauza Schenk contra Elvefieir) sau cauza Texteira de Castro contra Portugaliei2)). De asemenea, pentru aplicarea art. 6 sunt irelevante aspectele referitoare la vinovdfia reclamantului. Curtea Europeanb nu este chematd decAt pentru a examina dacd procedura in ansamblul ei a fost echitabild, adicd dac[ s-a desfbgurat cu respectarea exigen]elor Convenliei
europene.

Instanla de control european a ardtat in mod constant in jurisprudenla sa c5 obligafiile instituite in sarcina statelor afii de rezultat. Statele au insd o deplind libertate in a alege mijloa sGiemul"llor judiciar sd atingd toate scopurile prevdzute de art. 6: accesul liber lajustifie, celeritate, publicitate, egalitatea armelor etc.l)

Secfiunea No{iunile de ,,acuzafie in materie penall" ^2-a. gi ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter civil" in cadrul procesului penal
$1. Nofiunea de ,,acuzafie

in materie penall"

252. Semnifcalia autonomd europeand a noliunii. 253. Noliunea de acuzalie penald fn dreptul procesual penal romdn.

252. Semnificafia autonomi europeani a nofiunii. Nofiunile de ,,acuzafie in


materie penald" 9i ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil" au un caracter autonom in jurispruden{a Cur}ii Europenea). Astfel cum s-a ardtat in
r) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 iulie 1998, in cauza Schenk contra Elvefiei, parag.45-46. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 iunie 1998, in cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, parag.34. 3) A se vedea R. Chirild, Convenfia europeani a drepturilor omului. Comentarii gi explica{ii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007,p.231 . a)Astfel, intr-o jurisprudenfd constantd (a se vedea: CEDO, hotlr6rea din 8 iunie 1976,in cauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 8l; CEDO, hotbrdrea din 26 martie 1982, in cauza Adolf contra Austriei, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 28 iunie 1984, in cauza Campbell gi Fell contra Marii Britanii, parag.68-71; CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1984, in cauza Ozturk contra Germaniei, parag. 49-53; CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1984, in cauza Demicoli contra Maltei, parag. 31-34; CEDO, hotdr6rea din 2l octombrie 1997 , in cauza Piene-Bloch contra Franfei, parag. 53-60; CEDO, hotdrdrea din 9 octombrie 2003, incatzaEzeh gi Connors contra Marii Britanii, parug. 83-100), CEDO a stabilit trei criterii alternative pentru a aprecia dacb o ramurd a dreptului intem intr[ in nofiunea de ,,materie penal6" in sens european: calificarea faptei ca infractiune in dreptul intern, natura faptei incriminate gi natura gi gradul de severitate 538

,,Acuzafie in materie penal[" gi ,,contestatie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter

civil"

252

doctrindr), art, 6 din Convenfia europeand c;reeazd un adevdrat model universal de proces in jurul acestor doud nofiuni ce au un caracter autonom. Fala de obiectul prezentului tratat, ne vom referi numai la sensurile acestor nofiuni ce prezintd importanfi pentru procesul penal romdn2). Prin noliunea acuza[ie in materie penale3) se infelege notificarea oficiald, emisi de o autoritate competentd, prin care se imputl unei persoane sdvdrgirea unei infracfiuni, ceea ce atrage repercusiuni importante asupra respectivei persoane. i--n jurisprudenfa Curfii Europene s-a apreciat cd garanliile prevdzute de arf. 6 sunt aplicabile, fafd de existenfa unei acuzalii in materie penall, spre exemplu: 'in cazul rejudecdrii unei persoane condamnate definitiv in absentiaa\, al efectudrii unei percllezitiis); al citdrii unei persoane in scopul audierii ca martor dacd aceasta poate aprecia din imprejurdrile cauzei cd existd probe care o incrimineazS6)isau in cazul formul[rii unei cereri privind ridicarea imunit[1ii parlamentare a unui deputatTt. Astfel, iru orice cauzd in care sunt aplicabile dispoziliile Codului de procedurd penald intri in sfera de aplicabilitate aart.6 din Convenlia europeand. Garanliile procedurale prevdzute in art. 6 nu se aplic6, in principiu, diverselor mdsuri preliminare ce pot fi luate in cadrul unei anchete penale inainte de formularea unei acuzalii in materie penal6, cum ar fi refinerea unui suspect, asemenea mdsuri putdnd totugi sd intre in domeniul de aplicare al altor dispozilii ale Convenliei europene, in special ale art. 3 gi art. 58). De asemenea, art. 6 nu igi gdsegte aplicabilitatea in materia
al sancJiunii ce poate fi aplicati persoanei acuzate. in demersul nostru ne vom referi numai la notificdrile oficiale cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni prevdzute in Codul penal romAn, in legile penale complinitoare sau in legile speciale nepenale cu dispozilii penale. l) A se vedea: ,S. Guinchard, Les mdtamorphoses de la procddure i I'aube du troisidrne milldnaire, in Cl6s pour le sidcle, Droit et science politique, information et communication, sciences dconomiques et de gestion, Universitd Panthdon-Assas, Dalloz, p. 1 135 ; J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p.374. 2) Explica{ie: no{iunea de acuzalie in materie penald cuprinde, printre altele, gi domeniul dreptutui contravenlional, care nu face obiectul acestei lucrdri. r) A se vedea: CEDO, hotdrdreadin27 februarie 1980, in cauza Deweer contra Belgiei, parag. 42-48; CEDO, hotdrirea din 20 octombrie 1997,incauza Serves contra Franlei, parag. 42;CEDO, hotdr6rea din l5 iulie 1982, in cauza Eckle contra Germaniei, parag. 73. a) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din l0 noiembrie 2004, in cauza Sejdovici contra Italiei parag. 30; CEDO, hotirdrea din l2 februarie 1985, in cauza Colozza contra Italiei, parag.29, 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 15 iulie 1982, in cauza Eckle contra Germaniei, parag.74; CEDO, hot[rArea din l5 decembrie 2005, in cauza Barry contra Irlandei, parag.34. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 octombrie 1997, in cauza Serves contra Franfei, parag.42 ?) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 1991, in cauza Frau contra ltaliei,
parag. 14. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 17 decembrie 1996, in cauza Saunders contra Marii Britanii, parag.67; CEDO, hotirdrea din 21 septembrie 1994, in cauza Fayed contra Marii Britanii, parag.6l; CEDO, hotdrdrea din 29 noiembrie 1998, in catza Brogan contra Marii Britanii, parag. 53.

539

253

Dreptul la un proces echitabil

pl99g_dyrii revizuirii unei hotdrAri definitiver) 9i njei in materia procedurii extrdd[rii2r des@uratd in fafa organelor judiciare ale statului solicitat, intrucdt nu este formulat?i ?nqqqst stat o acuzafie penal[ impotriva persoanei a cdrei extrddare este cerqtd (aceasta putdnd exista in cadrul procedurilor desfbgurate in statul solicitant). Determinarea cu precizie a momentului din care se poate vorbi de o acuzafie in

materie penald prezinti importan!tr deosebitI intrucAt din acel moment este garantat dreptul de acces la o instanfd. Articolul 6 din Convenfia europeand se aplicd in toate fazele procedurale3) care sunt relevante cu privire la pronunlarea unei hot[r6ri judecdtoregti referitoare la vinovalia

sauievinovdtia unei persoane, incepdnd cu ancheta efectuatd de polilie gi continudnd pdnd la epuizarea tutore clilor ordinare de atac, avdnd in vedere cA echitabilitatea
proc_edurii se apreciazd in ansamblua).

253. Nofiunea de acuzafie penali in dreptul procesual penal romAn. in dreptul procesual penal roniAn putem vorbi de notificarea oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdvdrgirii de o persoand a unei infracfiuni, in principiu, odatd cu inceperea urmbririi penale in personam. a) Infracliune flagranld. Constatarea unei infracfiuni ffagrante reprezintd o situafie speciald. in acest caz, organul de urmdrire penald intocmegte un proces-verbal in care consemneazd cele constatate cu privire la fapta sdvdrgitE, precum gi, dac[ este cazul, declaraliile fdptuitorului gi ale celorlalte persoane ascultate. Chiar daci nu existd o rezolufie de incepere a urmiririi penale, constatarea infracfiunii flagrante, urmatd de audierea fEptuitorului cu privire la infracliunea constatatd, are natura juridicd a unei notificdri oficiale emise de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdvdrgirii unei infracliuni. b) Acte premergdtoare. Potrivit art. 228 alin. ( I ) C.proc.pen,, organul de urmf,rire penald sesizat prin pldngere sau denun!, plAngere prealabild ori ca urmare a sesizirii din oficiu dispune prin rezolulie inceperea urm5ririi penale, cdnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergf,toare efectuate nu rezultd vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in migcare a acfiunii penale prevdzute in art. l0 C.proc.pen., cu excepfia celui de la lit. bt). Conform art. 224 C.proc.pen., organele de urmdrire penald sesizate prin pldngere sau denun!, pldngere prealabila ori ca urmare a sesizdrii din oficiu pot efectua acte premergdtoare in vederea constatdrii existenlei unor imprejurdri de naturd infraclionald, a verificdrii existenfei sau inexistenlei vreunui caz de impiedicare a punerii in migcare
r)
2)

A se vedea CEDO, decizia din 6 mai 2003, in cauza Fisher contra Austriei. A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 februarie 2003, in cauza Mamatkulov gi Abdurasulovic

din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag. 35; CEDO, hotdrdlea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Romdniei, parag. 9l-101, in care s-a arEtat ctr aplicabilitatea dreptului garantat de art. 6 parag,2 din Conven;ia europeani nu se limiteazd numai la faza procesului penal in fafa instanfei, ci gi la procedurile desfhgurate in faza de umrdrire penali. a) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 32.
540

contra Turciei, parag. 80. 3) A se vedea: CEDO, hotdrArea

,,,A,cuzatie in materie penald" 9i ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter

civil"

253

a acliunii penale prevdzut de art. l0 C.proc.pen,, in scopul inceperii urmeririi penale. Astfel, organele de urmlrire penald efectueazd un minimum de activitSfi pentru a constata dacl se impune sau nu inceperea urmaririi penale. Citarea unei persoane in privinfa cdreia s-a formulat o pl0ngere sau un denunf, o plAngere prealabili sau in privinfa cdreia existii o sesizare din oficiu, in vederea audierii de organele de urmlrire penald in faza actelor premergdtoare, nu poate fi consideratd, in sine, o notificare oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la

imputabilitatea sdvdrgirii unei infracfiuni. Cu toate acestea, apreciem cI audierea detaliatd la sediul organelor de urmdrire penalI a unei persoane (incluse in cercul de suspecli) cu privire la una sau mai multe fapte (ce sunt indicate de organele de urmdrire penal6), pentru care organele judiciare efectuaserd acte premergdtoare in vederea constatdrii lipsei impedimentelor la exercitarea acliunii penale prevdzute de art. l0 C.proc.pen., poate fi consideratd acuzalie in materie penal6, chiar dac[ persoana audiat[ fusese chematd sd dea declara{ii in calitate de martor. intrucdt cu ocazia audierii organele de urmlrire penald trebuie sd aducd la-cunogtilild faptele pentru care au fost efectuate acte premergtrtoare pentru ca
persoana suspectatd sd poatd da o declarafie, acest moment al inform[rii, plasat chiar gi infaza actelor premergdtoare, echivaleazd din punctul de vedere al art. 6 din Convenfia europeand cu o ,,notificare oficiald a unei acuzatii in materie penald" avdnd in vedere c6 persoana audiatii se poate a$tepta in orice moment sd fie inceputi urmdrirea penali

impotriva sa. c) Urmdrirea penald in rem. Nu poate fi consideratd o notificare oficial5 emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea s[vdrgirii unei infracliuni citarea unei persoane in calitate de martor, in vederea audierii de citre organele de urmdrire penald, in cazul in care urmdrirea penald s-a inceput in rem cu privire la existenta unei infracfiuni, sub rezerva includerii acesteia in cercul de suspecfi, a$a cum am aritat mai sus. Totugi, efectuarea unei perchezilii la domiciliul unei persoane, dupd inceperea urmdririi penale in rem, in condiliile in care in incheierea de incuviinjare a procedeului probatoriu sau in mandatul de perchezilie se arat[ cd existi o suspiciune cd in acel loc se gdsesc bunuri ce au legdturd cu o infracliune poate fi apreciatd, in anumite circumstanfe, ca ,Jrotificare oficiald" cu privire la o acuzalie penal6. d) Urmdrirea penald in personam. Formularea unei acuzafii impotriva unei persoane intervine in momentul inceperii urmdririi penale in personam, cdnd persoana acuzatl, gi fafi de care nu s-a pus in migcare ac{iunea penald dobdndegte calitatea de invinuit. Chiar dacd, potrivit art.23-24 C.proc.pen., invinuitul nu are calitatea de parte in cadrul procesului penal, citarea acestuia in vederea aducerii la cunogtin!tr a invinuirii echivaleazl cu notificarea oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdv6rgirii unei infracliuni. Tot astfel, in cazul infractiunilor de audienfd, din interpretarea art.299 C.proc.pen. rezultd cd procesul-verbal de constatare a infracliunii intocmit de c6tre instanld are
natura juridicd a unui act de incepere a urm[ririi penale fate de autorul infractiunii, care astfel dobdndegte calitatea de invinuit, echivaleazd cu o acuzafie in materie penald.

541

253

Dreptul la un proces echitabil

Tot in vederea respectirii dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (3) C.proc.pen., organele de urm[rire penald au obligafia sd-l incunogtinleze, de indatd gi mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia 9i sd-i asigure posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii. e) Revizuire. Degi, in principiu, in materia cdilor extraordinare de atac art. 6 din Convenlia europeand nu igi g[segte aplicabilitatea, totugi in materia revizuirii, fa!6 de particularitdlile reglementdrii din dreptul romdn, trebuie sd se distingd intre diferitele etape ale acestei proceduri. Nu se poate reline existenfa unei acuzalii in materie penali in cazul efectudrii actelor de cercetare prealabile de citre procuror in domeniul revizuirii, potrivit art.399 C.proc.pen., sau infazaprocedurilor prealabile dezbaterii admisibilit6lii in principiu a cererii de revizuire, fafd de caracterul de cale extraordinari de atac al revizuirii, ce vizeazd o hotdrdre prin care instanfa s-a pronunlat definitiv asupra unei acuzafii in materie penald. Dacd insd este admisd in principiu cererea de revizuire, instanla, inbaza art. 404 C.proc.pen., poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotdrdrii supuse revizuirii. Se pot lua, de asemenea, oricare dintre mdsurile preventive prevdzute de art. 136 C.proc.pen. (re{inerea, obligarea de a nu pdrdsi localitatea, obligarea de a nu p[r5si tara, arestarea preventivd) dacd sunt intrunite condiliile legale. Conform art. 405 C.proc.pen., rejudecarea cauzei dup[ admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedurf, privind judecarea in primd instant6, putdndu-se dispune readministrarea probelor care au fost efectuate in cursul primei
judecdli sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire. Deci, odatd cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, chiar dacd hot[r6rea definitivd a cdrei revizuire se cere nu este anulatd, apreciem cd ne afldm din nou in
prezenta unei acuzafii in materie penald, fafd de gravitatea consecinfelor ce ar putea fi suportate de persoana care a fost acuzatd in primul ciclu procesual de sdvArgirea unei infracliuni gi care este subiect in cadrul procedurii revizuirii. De exemplu, in cazul in care, dupd admiterea in principiu, fa![ de o persoand achitatd definitiv sau fafd de care s-a incetat procesul penal in primul ciclu procesual ar putea fi luatd o mdsurd preventivl dintre cele prevdzute de art. 136 C.proc.pen., putem considera cd ne afldm in prezenfa unei proceduri in care sunt incidente garanfiile prevdzute de art. 6 din Convenfia europeand. in orice caz, fiecare persoand implicatd in procedura rejudec[rii dupi revizuire trebuie s[ beneficieze de garanfiile prevdzute de art. 6 din Convenfia europeand cu ocazia readministrdrii probatoriului sau a administrdrii de probe noi, intrucdt inbaza acestora instanfa poate constata cd cererea de revizuire este intemeiatd, poate anula hotirdrea in mdsura in care a fost admisd revizuirea gi pronunfa o noud hotdrdre potrivit dispoziliilor de la judecata in primd instanld (art. 345-353 C.proc.pen.). O interpretare contrard ar lipsi de eficienfi garantia procedurald prevdzuti de art. 6 din Convenfia europeanS, intrucdt potrivit art. 406 C.proc.pen., in cazul in care instanfa considerd cd cererea de revizuire este intemeiatd, aceasta se pronunfd gi asupra fondului cauzei, fErb a administra alte probatorii, intemeindu-se pe mijloacele de probd administrate cv ocazia rejudecdrii dupd admiterea in principiu. 542

,,Acuzafie in materie penald" gi ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter

civil"

254

fl

Redeschiderea procedurilor in cazul judecdrii in lipsd.Totastfel, se poate constata

cd existd o acuzalie in materie penald in sinralia rejudec[rii persoanelor condamnate definitiv, dar judecate in lipsd, Potrivit art. 522t C.proc.pen., in cazul in care se cere extridarea unei persoanejudecate 9i condamnate in lips[, catzavaputea fi rejudecat6 de cdtre instanta care a judecat in prim6 instanld, la cererea condamnatului, dispoziliile art. 405-408 C.proc.pen. din materia rejudeclrii cererii de revizuire dupd admiterea in principiu aplicAndu-se in mod corespunzltor. Fafi de jurispruden{a Cu4ii Europene potrivit cdreia persoanei ce a fost judecatd in lipsd trebuie s6-i fie garantat dreptul de a obline ulterior ca o instanli sd statueze din nou, dupd ce l-a audiat, asupra temeiniciei acuzafiei in fapt gi in drept, dacd nu rezultd cd acesta a renunfat, in mod neechivoc, la dreptul sdu de afiprezent in instanld gi de a se aplrar), dispoziliile prevdzute de art. 522t C.proc.pen. sunt contrare prevederilor art, 6 din Convenfia europeand in mdsura in care conferi posibilitatea redeschiderii procedurii numai persoanelor condamnate, dupi extridarea sau predarea acestora in
baza mandatului european de arestare,

Rejudecarea presupune reluarea procesului din faza judecd{ii in primi instantd, fiind necesard parcurgerea tuturor fazelor procesului penal. Procesul penal al persoanei condamnate in lipsa trebuie sd se reia cu respectarea tuturor garanliilor prevdzute de art. 6. De aceea apreciem cd trimiterea legiuitorului la institulia revizuirii este nef'ericit6, principiile reglementate in art. 405-408 C.proc.pen. fiind incompatibile cu scopul instituliei. g) Proceduri penale care nu intrd sub incidenla art. 6 din Convenlia europeand. Nu intrf, in sfera de aplicare a art.6 din Convenfia europeand cauzele penale care au ca obiect: solulionarea cererii de recuzare, a contestatiei in anulare; contestatiile la-executarea pedepselor, aminarea sau intreruperea executdrii pedepsei, liberarea condifionatd, pldngerile formulate de persoanele condamnate impotriva hotlrdrilor comisiei de disciplind, prin care au fost aplicate sancfiuni disciplinare, cererile de contopire a pedepselor, de constatare sau dispunere a reabilitdrii etc. $2. Nofiunea de,,contestafie cu

privire la drepturi

Ei

obligafii cu caracter

civil"
2 54. Semnificalia autonomd europeand a noliunii. 2 5 5 , Teoria generald a acliunii civile in procesul penal romdn. 256. Standarde europene privind despdgubirea victimelor unor infracliuni. 257. Solicitarea de compensaliifnanciare de cdtre victimele infracSiunilor sdvdrSile pe teriloriul Romdniei. 258. Solicitarea de compensasiifinanciare de victimele infracliunilor sdvdrSite pe teritoriulunui alt

stat membru al U.E. (silua1ii transfrontaliere).

254. Semnificafia autonom[ europeanl a nofiunii. Prin noliunea de contestalie


cu privire la drephrri 9i obligatii cu caracter civil2)se infelege diferendul real gi serios
r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 12 februarie 1985, incauzaCollozza contra Italiei, parag.29; CEDO, hotdrdrea din 23 noiembrie 1993, in cauza Poitrimol contra Franlei , parag.3l. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l6 iulie l97l,in cauza Ringeisen contra Austriei, parag. 94; CEDO, hotirdrea din 28 iunie 1978, in cauza Konig contra Germaniei, parag. 88-89; CEDO,

543

254

Dreptul la un proces echitabil

in cadrul unei proceduri al cdrei rezultat este direct gi determinant pentru existenfa drepturilor cu caracter civil, pentru intinderea acestora sau modalitilile de exercitare a prerogativelor pe care acestea le oferd (inclusiv a aparenlei de drept) sau pentru
obliga(iile cu caracter civil. In cauza Anagnostopoulos contra Grecieil), Curtea Europeani a ardtat cd manifestarea de voinfa privind constituirea ca parte civild in cadrul procesului penal face ca aceste proceduri sE fie hotbrdtoare pentru drepturile cu caracter civil pretinse, ceea ce atrage obligalia statului de a veghea la respectarea drepturilor garantate de art. 6 din Convenfia europeand. Astfel, persoana ce se constituie parte civild in procesul penal are o speranfd legitimd cb instanfa se va pronunfa asupra cererii sale solufionf,nd-o fie in mod favorabil, fie defavorabil. Agadar,intdrzierea cu care organele de urmdrire penal[ elene au desfhgurat ancheta in cauza reclamantului ce a atras prescripfia rdspunderii penale gi, prin uffnare, imposibilitatea acestuia de a obline o hot[rdre judec[toreascd care sI antameze cererea sa, l-a privat pe reclamant de dreptul de acces la o instanfd. Ulterior, in cauza Perez contra Fran(ei2), Curtea Europeand a ardtat cd ,,in ciuda existenlei unei autonomii a nofiunii de drepturi gi obligalii cu caracter civil, este necesard analiza legislafiei inteme a statului, atAt sub aspectul calificdrii juridice, cdt gi in privin{a con{inutului material 9i al efectelor pe care dreptul intern al statutului le conferd pentru ca un drept sd poatd fi considerat ca avdnd un caracter civil in sensul
Conven{iei europene.

Astfel, in privin{a constituirii de parte civilb in fafa instantelor penale franceze, Curtea Europeand a considerat necesar a analiza legislafia francezd in domeniu. in dreptul francez, potrivit dispoziliilor art. 3 alin. (l) ti (2) 9i art.4 alin. (l) din Codul de procedurd penald francez, victima unei infrac{iuni poate exercita acliunea civild fie separat de acfiunea publich, in fala instanJelor civile, fie in acelagi timp, in fafa instanlelor penale, cu privire la toate prejudiciile rezultate din sdvdrgirea infracliunii. Victima unei infrac(iuni dispune, agadar, de o opliune procedurald intre calea civild
Marii Britanii, parag. 82; CEDO, hotdr6rea din 23 octombrie 1985. in cauza Benthem contra Olandei, parag. 32; CEDO, hotdrArea din 23
hotdrArea din 25 martie l9fJ3, in cauza Silver contra

octombrie 1990, in cauza Moreira de Azevedo contra Portugaliei, parag. 66; CEDO, hotirdrea din 2l februarie 1986, in cauzaJames contra Marii Britanii, parag. 8l;CEDO, hotdrdrea din l0 mai 2001, in cauza Z g.a. contra Marii Britanii, parag. 87-93; CEDO, hotirdrea din 8 iulie 1986, in cauza Lithgorv g.a. contra Marii Britanii, parag. 192; CEDO, hot6rdrea din 23 septembrie 1982, in cauza Sporrong et Lcinnroth contra Suediei, parag. 8l; CEDO, hotErdrea din 7 iulie 1989, in cauza Tre Trakttirer AB contra Suediei, parag. 40; CEDO, hotirdrea din 29 octombrie l99l ,in cauza Helmers contra Suediei, parag. 29. CEDO apreciazd existen{a no{iunii autonome de,drepturi 9i obligalii cu caracter civil" in funcfie de urmdtoarele condilii: drepturi recunoscute in legislalia intern6, precum gi caracterul civil al drepturilor. Pentru o analiz| detaliatd a noliunii, a se vedea J.P. Costa,Les droits et les obligations de caractdre civil selon lajurisprudence de la Cour europdenne des droits de I'homme, in Melanges en I'honneur de Piene Julien, Ed. Edilaix, 2003, p. 103 gi urm. I) A se vedea CEDO, hotirdrea din 3 aprilie 2003, in cauza Anagnostopoulos contra Greciei, parag.32. 2)A se vedea CEDO, hotirdrea Marii Camere din l2 februarie2004, in cauza Perez contra Franfei, parag. 57-75. Pentru un cornentariu critic al acestei hotirAri, a se vedea S. Trechsel, Human Rights in crinrinal proceedings, op. cit., p.38-42.

544

,,Acuzafie in materie penal6" gi ,.contesta{ie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter

civil"

254

gi calea penald pentru repararea prejudiciului. l)ac[ este aleasb calea civild (ac{iunea civild separat de acfiunea publicd), avdnd in vedere cE faptul generator de prejudiciu este o infrac{iune, se aplic6 procedura civilE cu excep{ia urmdtoarelor reguli: caracteml

irevocabil al opfiunii, principiul ,,penalul fine in loc civilul" gi principiul autoritetii lucrului judecat in materie penald faf[ de civil. Curtea Europeand este interesatl de opfiunea penali care se exercitd prin constituirea de parte civild. AcJiunea civilb se exercitd fie prin constituirea de parte civild in fafa judecbtorului de instrucfie sau a instanfei dupb ce ac{iunea penald a fost pusd in migcare, fie pe cale de acfiune, prin formularea unei plAngeri cu constituire de parte civild sau prin acfiunea directd in fafa instanfei. Chiar dacb victima constituite parte civili trebuie sd faci faf6 unor constrdngeri, cum ar fi imposibilitatea de a fi martor, gi se expune la anumite sancfiuni in caz de egec sau abuz, ea beneficiazi de statutul de parte in cadrul procesului penal francez, putdnd participa la derularea procedurii, formula cereri, exercita cdi de atac, precum gi obline repararea prejudiciului. Nu exist6, astfel, niciun dubiu c6 pldngerea cu constituire de parte civild reprezintd in dreptul francez o acfiune civil6 exercitatd in scopul repardrii prejudiciului ca\zatprin comiterea unei infracliuni, fiind aplicabile dispoziliile art. 6 parag. I din Convenfia europeand. Curtea Europeand aardtat cd gi in situalia in care o ac{iune in fala instanfei penale nu vizeazl decdt temeinicia acuzafiei penale, un element hothrdtor pentru aplicarea art. 6 parag. I este legStura strdnsd dinhe acfiunea civild gi cea penalS din momentul constituirii ca parte civild gi pdn[ la incheierea acfiunii penale sau, altfel spus, dacd aceastd acfiune civild este condilionat[ de ac{iunea penal6. Afortiori, art. 6 din Convenfia europeand se aplicd procedurilor care poartd atdt asupra temeiniciei acuzafiei penale, cAt gi asupra acfiunii civile. Ac{iunile care vizeazd exclusiv temeinicia acuzaliei penale necesitd o analizd atcntd din punctul de vedere al leg6turii strAnse dintre constituirea de parte civild 9i acliunea penald in dreptul francez. Curtea Europeand a reamintit c[ pafiea civili nu poate fi considerati nici ca o adversard a ministerului public, nici neap[rat ca o aliatd a acestuia, rolurile gi obiectivele acestora fiind distincte. Curtea Europeand considerd cd, in astfel de cazuri, aplicabilitatea art. 6 cunoa$te anumite limite. Astfel, Convenlia europeani nu garanteazd nici dreptul la,,rdzbunare privat6" gi ntci aclio popularis. in felul acesta, dreptul de a determina urmlrirea sau condamnarea penald a terfilor nu poate fi un drept admis in sine, acesta trebuie sd fie insofit de exercitarea de c6tre victimd a dreptului sdu de a intenta acliunea, prin naturd civild, oferitd de dreptul intem, chiar dacd aceasta nu unniregte decdt oblinerea unei reparafii simbolice sau proteclia unui drept de naturh civil6, de pild[, dreptul de a se bucura de o,,bund reputa{ie"r). in orice caz, renunlarea la acest clrept trebuie stabilitd, daci este cazul, intr-un mod neechivoc2).

A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1915, in cauza Golder contra Marii Britanii, parag.27; CEDO, hotdr6rea din 29 octombrie 1991, in cauza Helmers contra Suediei, parag. 27; CEDO, hotdrdrea din l3 iulie 1995, in cauza Tolstoy Miloslavsky contra Marii Britanii, parag. 58. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 februarie 1985, in cauza Colozzz contra Italiei, parag, 28.
545

l)

254

Dreptul la un proces echitabil

in concluzie, Curtea European[ a apreciat cd ,,o plAngere a victimei infracliunii cu constituirea de parte civild intrd in sfera de aplicare a art. 6 parag. I al Convenliei europenel)". Curtea Europeand a considerat c[ o astfel de abordare coincide cu necesitatea pdstririi drepturilor victimelor gi cu locul care le revine in cadrul procedurilor penale. Dacd exigen{ele inerente noliunii de ,,proces echitabil" nu sunt neapdrat aceleagi in cauzele avdnd ca obiect drepturile gi obligafiile cu caracter civil ca in cauzele privind acuzalii in materie penal6, astfel cum dovedegte absen{a, in privinfa primelor, a unor clauze detaliate similare parag. 2 9i 3 ale art. 6, nu inseamnd cd instanfa europeand
ignorl soarta victimelor
gi minimalizeazd drepturile acestora2).

in raport de caracterul determinant al acestor proceduri pentru existenla drepturilor cu caracter civil, Curtea Europeand a apreciat cd existenja unor impedimente legale in garantarea acestor drepturi reprezintd o incdlcare a liberului acces la o instan{d.

in acest sens, s-a constatat in


parag.

cauza Sottani contra Italiei3) cd nu este

incilcat art.

din Convenfia europeanf, atita timp cdt reclamantul, care se constituise parte civild in cadrul procesului penal, nu gi-a valorificat drepturile prevdzute in Codul de procedurd penald italian. Astfel, s-a refinut cd potrivit legii italiene persoana vtrtdmat5 printr-o infracliune nu se poate constitui parte civil5 decdt pdnd la momentul audierii preliminare gi cd poate exercita drepturile recunoscute expres de lege. Aceste drepturi presupun, spre exemplu, posibilitatea de a solicita procurorului administrarea de probe sau dreptul de a-gi angaja un apdrdtor. Curtea Europeand a constatat cd degi exercitarea acestor drepturi era esenliald pentru participarea efectiv[ in cadrul procesului a p54ii civile, mai ales in condiliile in care anumite probe se pot deteriora prin trecerea timpului gi nu ar mai fi putut fi administrate ulterior, reclamantul nu a frcut apel la aceste drepturi. in catza Djangozov contra Bulgarieia), Curtea Europeand a ardtat cd nu se poate aprecia cd un sistem de drept in carejudecata in fala instanfei civile depinde de procesul penal, putAnd fi chiar suspendatd pe durata acestuia, este contrar per se exigenlelor art. 6. insd perioada de timp in care procesul civil este suspendat se ia in considerare la aprecierea caracterului rezonabil al duratei procesului (in cauz6, dupd suspendarea procesului civil, nicio activitate nu mai fusese desfEguratd in cadrul procesului penal pe o perioadd mai mare de 5 ani). $i in aceast[ materie determinarea existenlei unei contestalii cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter civil are o importanlS deosebitd pentru stabilirea dreptului de
acces la o instan!6.
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie 2007 in cauza Forum Maritime S.A contra RomAniei, parag. 106; CEDO, hotdrArea Marii Camere din l2 februarie2004,incauzaPerez contra Franlei , parag. 70-7 l. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer B.V. contra

Olandei, parag.32,
r)
a)

se vedea

CEDO, decizia din 24 februarie 2005, in cauza Sottani contra ltaliei. se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004,incauzaDjangozov contta Bulgariei,

parag. 38.

546

,,Acuzafie in materie penal6" 9i ,,contestatie cu privire la drepturi 9i obligalii cu caracter

civil"

255

255. Teoria generall a acfiunii civile in procesul penal romAn. O reglementare relativ similard celei din dreptul francezt) existd in legislalia romdn[ in legdturd cu dreptul persoanei prejudiciate prin comiterea unei infracfiuni (victima) de a exercita in cadrul procesului penal acliunea

civill.

Pentru exercitarea acliunii civile in cadrul procesului penal trebuie indeplinite urmltoarele condilii2): i) prin infracliune sd se fi produs un prejudiciu personal, fie material, fie moral, cert (actual sau viitor); irl victima infracfiunii, personal ori prin reprezentat legal sau convenfional, sd-gi fi manifestat valabil voin{a de a i se repara prejudiciul cauzat iir) prejudiciul sd nu fi fost reparat. Obiectul actiunii civile este sub aspect substanfial exercitarea dreptului de a reclama repara(ii prin intermediul organelor judiciare, iar sub aspect procedural tragerea la rdspundere civil[ a persoanei care a sivdrgit infracfiunea, precum gi a persoanei care rdspunde civil pentru aceasta3). Agadar, acfiunea civilS are un obiect dublu: despdgubirea victimei 9i angajarea rdspunderii persoanelor care au participat la sdv6rqirea infracfiunii cauzatoare de prejudiciia). Pe aceast[ cale se valorific[ pretenlia concretb pe care victima infracfiuniis) o are impotriva inculpatului gi a persoanei responsabile civilmente ori a mogtenitorilor sau

in drepturi care au acceptat succesiunea in scopul stabilirii rdspunderii delictuale a acestora 9i repardrii integrale a prejudiciului material sau moral civile (in naturd sau prin echivalent). suferit Repararea pagubei se face potrivit dispoziliilor legii civile, fie in naturd, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaliei anterioare sdv6rgirii infracliunii, prin desfiinlarea totali ori parliali a unui inscris gi prin orice alt mijloc de reparare, fie prin plata unei despdgubiri bdnegti, in mdsura in care repararea in naturd nu este cu putinfd. Despdgubirea p[4ii civile acoperd atdt prejudiciul efectiv produs (damnum emergens), c6t gi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), constituind o reparare integrald a pagubei.
succesorilor

l) Pentru o analizldetaliatAaacliunii civile in procesul penal francez, a se vedea: S. Guinchard, p6nale, op. cit., p. 592-635 ,765-783; B. Bouloc, Proc6dure p6nale, Dalloz, Buisson,Proc6dure J. 21" 6dition, 2007, p. 196-331. 2) Pentru o analizd detaliat5, a se vedea: N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, Ed. Hamangiu,2007,p.79-84; Gh. Mateul,Tratatde procedurE penal6. Partea generald,

vol. I, op. cit.,p.732-742.


3) A se vedea V, Dongoroz, Acfiunea civild, inV. Dongoroz g.a., Explicafii teoretice ale Codului proceduri penalS romdn. Partea speciali, vol. I, Ed. Academiei, Bucuregti, 1975,p.74. de a) A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 593. 5t Mogtenitorii p64ii civile care au acceptat succesiunea vin la mogtenire iure hereditatis dacd moartea pdr[ii civile nu a fost cauzati de infracfiune; in cazul in care moartea p6(ii civile a fost cattzatd de infracliune persoanele vitdmate material sau moral prin aceasta, indiferent dacd sunt sau nu mo$tenitori, se pot constitui parte civili iure et nomine proprio (V. Dongoroz, Acfiunea civild, in V. Dongoroz t.4., op. cit., p. 75-76; Gh. Mateuf, Tratat de procedurd penalS. Partea general[, vol. I, op. cit.,p.752).

547

255

Dreptul la un proces echitabil

Laanalizalegdturii de cauzalitate intre infracfiune gi prejudiciul produs inalta Curte de Casalie gi Justi{ie a ardtatr)cd: ,,in aplicarea art.14 din Codul de procedur[ penald gi a art. 998 din Codul civil, instanJa penald investitd cu judecarea acfiunii penale in cazul infracfiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpd gi de vdtdmare corporald din culpd sdvdrgite de un conducdtor auto, este investitd sdjudece acfiunea

civil6, aliturald celei penale prin constituirea persoanei vdtdmate ca parte civil6, atdt cu privire la pretenfiile forunulate in legdturd cu decesul victimei sau cu vdtdmdrile
corporale suferite, cdt gi cu privire la pretenfiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urrnare a aceleiagi fapte." in motivarea acestei solulii instanla supremd a relinut c5: ,,(...) legiuitorul nu a urmdrit sI ingrEdeascd in vreun fel posibilitatea persoanei vdtdmate, constituitd parte civil6, de a ob{ine ojustd gi integral[ reparare a pagubei. De aceea, prin limitarea obiectului ac{iunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecinfa la care se face referire neechivoci prin textul legii penale incriminator al f'aptei deduse judecS{ii instanJei penale, s-ar detuma insugi sensul gi scopul unei astfel de acliuni, care const[ in asigurarea unei juste gi integrale repardri a prejudiciului cauzat. Imperatilul bunei administrdri a justiliei, care impune exercitarea concomitentd a celor doud ac{iuni, nu poate permite fragmentarea pretenJiilor civile in funcfie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urrnare a particularitdfilor legdturii de cauzalitate dintre actul incriminat gi efectele acestuia. O astfel de solu{ie ar contraveni insugi spiritului legii romine aplicabile gi reglementdrilor art. 6 paragraful I din Conven{ia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdlilor fundamentale, potrivit cdrora orice persoan6 are dreptul la judecarea, in mod echitabil gi inh-un termen rezonabil, de cbtre o instanfb care sd hotdrascl nu numai cu privire la temeinicia acuza[iei penale, ci gi asupra incilcdrii drepturilor gi obliga]iilor cu caracter civil. In raport cu aceste cerinle, chiar daci in art. 14 din Codul de procedurl penald se are in vedere cazul tipic in care urnarea pdgubitoare este unicd gi decurge, in intregul ei, din acfiunea sau inacliunea ce constituie infracliunea dedusd judecdlii, aceasta nu inseamnd cd nu ar putea fi adoptatb o altd solufie pentru unele situalii cu urmdri pdgubitoare multiple, la care legea nu se referi in mod expres, cum sunt cele create prin accidentele de circulalie, cdnd prin aceeagi fapta, de conducere culpabild a autovehiculului, sunt lezate, de reguld, atat integritatea corporalS a victimei, cdt gi

bunurile acesteia. Cum in asemenea cazuri toate urmdrile pdgubitoare decurg din aceeagi faptd, unic6, a inculpatului, degi aceasta constituie infracfiune numai in raport cu unul dintre efectele produse, cum ar fi moartea sau vdtdmarea integritdlii corporale a victimei, este rajional 9i echitabil ca toate pretenfiile de despdgubiri sd fie solulionate in cadrul acliunii civile
aldturate celei penale.

in astfel de situafii este nu numai in interesul societd{ii de a se infdphri actul de justilie in mod complet gi cdt mai prompt posibil, dar gi in interesul pd(ilor ca judecarea acliunii civile sd fie realizatd, in intregul ei, in fafa instanfei penale.
l)

se vedea

I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr.U2004 (M. Of. nr. 404 din 6 mai 2004).

548

,,Acuzatie in materie penal[" gi,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter

civil"

255

Sub acest aspect, persoana vdtdmatd este vddit interesatd sd fie despdgubitd pentru intregul prejudiciu suferit, in cadrul aceluiagi proces, de cdtre instanla penali, unde acfiunea sa civild poate fi solulionatd in condilii de rnai mare celeritate gi cu garanlii de administrare mai lesnicioasd gi completl a probelor.

Tot astfel, posibilitdlile de a administra mai lesnicios probele, ca gi de a-gi concentra apdririle il fac gi pe inculpat sd fie interesat in solu{ionarea acliunii eivile gi a celei penale in fa{a aceleiagi instanfe." Este evident c[ exercitarea ac{iunii civile in cadrul procesului penal presupune un diferend real gi serios in cadrul unei proceduri al cdrei rezultat este direct gi determinant pentru existenJa drepturilor cu caracter civil, pentru intinderea acestora sau pentru modalitifile de exercitare a prerogativelor pe care acestea le oferd (sau pentru obligaliile cu caracter civil), ceea ce atrage calificarea drept,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil" gi aplicarea garanliilor prevdzute de art. 6 din

Convenlia europeand. Persoana vdtdmati prin sdvdrgirea unei infrac{iuni are posibilitatea de a opta intre exercitarea acliunii civile in fala instanfei civile sau constituirea in calitate de parte civild in cadrul procesului penal. Dreptul de opfiune al persoanei vltdmate are in principiu caracter definitiv (electa una via non dqtur recursus ad alteram), ceea ce presupune c[ odatd aleasd calea (instanfei civile sau a instanlei penale) de reparare a prejudiciului, persoana vdtdmatd nu poate in principiu renunfa la ea, pentru a urrna pe cea pentru care nu optase inifial, sub sancliunea pierderii dreptului de a obline repararea prejudiciului. Cu titlu de exceplie, persoana vdtlmatd care a ales sd se constituie parte civild in
cadrul procesului penal poate pdrdsi aceastd cale, adresAndu-se instan{ei civile, cdnd: a) urmdrirea penal[ sau judecata au fost suspendate (art. 239 C.proc.pen.]) sau art. 303 C.proc.pen.2)), in scopul de a se asigura posibilitatea persoanei v[tbmate de a-9i valorifica dreptul subiectiv in fala unei instanle civile;
Potrivit art. 239 C.proc.pen., ,,(1) in cazul cdnd se constat[ printr-o expertizd medico-legal6 cd invinuitul sau inculpatul suferd de o boald grav6, care il impiedicd sd ia parte la procesul penal, organul de cercetare penald inainteazd procurorului propunerile sale irnpreun[ cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmdririi penale. (2) Procurorul se pronunfd asupra suspenddrii
r)

prin ordonanli." 2)Potrivit art.303 C.proc.pen: ,,(1) Cand se constate pebaza unei expertize medicoJegale
cd inculpatul suferd de o boalS gravd, care

il impiedicd

s6

participe lajudecatd, instanta dispune,

prin incheiere, suspendarea procesului penal pAnd cAnd starea sdndt6lii irrculpatului va permite participarea acestuia la judecat6. (2) Dacd sunt mai mulli inculpafi, iar temeiul suspendirii privegte numai pe unul dintre ei gi disjungerea nu este posibild, se dispune suspendarea intregii cauze. (3) incheierea dati in primd instan{d prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacatd separat cu recurs la instan{a superioard in termen de 24 d,e ore de la pronuntare, pentru
cei prezenfi, qi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul nu suspendd executarea 9i sejudecd

in termen de 3 zile. (4) Procesui penal se reia din oficiu de indat6 ce inculpatul poate participa la judecatd. (5) Instanla este obligat6 si se informeze periodic daci mai subzisti caxza care a
determinat suspendarea procesului penai. (6) Instanfa suspenddjudecata, prin incheiere motivatd, gi in cazul in care a fost ridicatl o excepfie de neconstitu{ionalitate, pAn[ la solufionarea de c6tre

s49

255

Dreptul la un proces echitabil

b) cdnd procurorul a dispus scoaterea de sub urm[rire penald sau incetarea urmiririi penale (art.242 C.proc.pen.r) , art. 249 C.proc.pen.2), respectiv art. 263 alin. (4) raportat la art. 262 pct. (2) lit. a) C.proc.pen.3)). in aceastl imprejurare acliunea penall este stinsd prin actul procurorului, conflictul de drept penal neajungdnd in fafa instanlei. Este deschisf,, astfel, posibilitatea persoanei vdtimate sd se adreseze instanlei civile pentru a se pronunta asupra pretenfiilor sale, instanfd ce nu este finutd de solulia datd de procuror. Ca excepfie, apreciem c[ se bucurd de autoritate de lucru judecat in fa]a instanlei civile gi rezolufiile sau ordonanfele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd, precum gi dispoziliile de netrimitere in judecatd din rechizitoriu daci sunt dispuse numai pentru motive de drepl gi sunt confirmate de cdtre judecdtor printr-o

hotdrdre definitivd de respingere ca neintemeiatd a pl6ngerii formulate impotriva acestora in temeiul art.2781alin. (1) C.proc.pen.; c) in cazul in care instanfa penald a lSsat nesolufionatd acfiunea civil6, cAnd prin hotdrdrea rdmasd definitivd a dispus achitarea pentru cazul prevdzut in art. l0 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. (fapta nu e prevdzut[ de legeapenald) ori incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevdzute in art. 10 alin. (1) lit, 0 gi j) C.proc.pen. (lipsegte pldngerea prealabila a persoanei vdtdmate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altd condilie prevdzutd de lege, necesard pentru punerea in migcare a acliunii penale sau existd autoritate de lucru judecat), precum gi in caz de retragere a pldngerii prealabile. in situa{ia in care persoana vdtdmatb s-a adresat instantei civile, poate renun{a la aceastd opfiune gi se poate adresa organului de urmlrire penald sau instanlei de
judecatd:
Curtea Constitutionald a excepfiei. Dacd inculpatul este arestat, se aplicd in mod corespunzitor prevederile art. 3002 C.proc.pen., iar dacd fald de acesta s-a dispus mdsura obligdrii de a nu pir6si localitatea sau mdsura obligerii de a nu pdrisi fara, se aplicd, in mod corespunzetor, art. 145 gi art. 145r. incheierea este supusd recursului in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul sejudecd in termen de 3 zile". I) Potrivit aft.242 C.proc.pen., ,,(l) incetarea urmiririi penale are loc cdnd se constatd

existenlavreunuiadintrecazurileprevizuteinart. l0alin.(1)lit.0-h),ir)gij)giexistdinvinuit sau inculpat in cauzd. (2) Dacd in aceeagi cauzi sunt mai mulli invinuifi sau inculpafi ori dacd mai muite fapte fac obiectul aceleiagi cauze, incetarea urmiririi se face numai cu privire la invinuilii sau inculpafii, ori la faptele pentru care existd cazul de incetare a urmaririi." 2) Potrivit art. 249 alin. (l) C.proc.pen., scoaterea de sub urmlrire penald are loc cdnd se constat[ existenla vreunuia dintre cazurile prevdzute in art. 10 alin. (l) lit. a)-e) C.proc.pen. gi existd invinuit sau inculpat in cattzd.
r) Potrivit art. 263 alin. (4) C.proc.pen. procurorul intocme$te un singur rechizitoriu chiar dac6 lucrdrile urmdririi penale privesc mai multe fapte ori mai mul{i invinuili sau inculpa{i 9i chiar daci se dau acestora rezolvdri diferite, potrivitart.262. Iar conform art.262 pct. (2) lit. a) C.proc.pen. dacd procurorul constati cd au fost respectate dispoziliile legale care garanteazd aflarea adevdrului,

cd urmdrirea penal6 este completd, existdnd probele Decesare gi legal administrate, procedeazd,
dup6, caz, astfel: scoate de sub urmdrire sau inceteazd, urmdtirea penald potrivit dispozifiilor art. I I C.proc.pen. Dacd procurorul dispune scoaterea de sub urmdrire in temeiul art. I 0 alin. ( 1) lit. br) C.proc.pen., face aplicarea art. 18r alin, (3) C.pen.

5s0

,,AcuzaJie in materie penal6" gi ,,contestaJie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter

civil"

255

a) dacd punerea in migcare a acliunii penale a avut loc ulterior formul[rii cererii de chemare in judecatd in fa{a instanfei civile. in aceastb situalie nu putem vorbi de o veritabilS excepfie de la principiul electa una via, non dalur recursus ad alteram, intrucdt cerinfa prealabild a unui asemenea drept este ca la momentul formuldrii acliunii civile persoana vitlmatd sd fi avut deschise atAt calea instanfei civile, cdt gi cea a instanfei penale gi, in consecinla, posibilitatea de a opta; b) procesul penal a fost reluat dupd suspendarea urmiririi penale sau ajudecdlii, sau dupi infirmarea de cdtre procurorul ierarhic superior sau de cdtre instanfd a dispozi{iilor de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmiririi penale. Cu toate acestea, pdrdsirea instanfei civile nu poate avea loc dacd aceasta a pronunfat o hotdrdre, chiar nedefinitiv[. Agadar, persoana v[tdmat[ poate opta s[ exercite acfiunea civil[ in cadrul procesului penal sau sd se adreseze pentru repararea prejudiciului instanfei civile. Acfiunea civilS ar un caracter accesoriu, putdnd fi aldturatd acliunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vdtdmate ca parte civil[. in caz:ulin care ac{iunea penald nu a fost pusd in migcare, declarafia de constituire ca parte civild in procesul penal a persoanei v[timate prin infracfiune nu poate fi considerat[ cd indeplinegte condiliile prevdzute de art. 14 alin. (2) C.proc.pen., chiar dacl, a fost formulatd dupi inceperea

urmdririi penale.
Analizdnd interdependenfa dintre cele doud acfiuni, profesorul Traian Pop ardtar): l) acJiunea penald se na$te din infracliune, ce constituie o tulburare socialS, violarea unui interes social sau public; ac{iunea civild derivd din acelagi fapt material, dar privit ca un fapt cauzator de prejudicii gi nu ca o tulburare sociald; ll) acliunea penald are ca obiect conflictul de drept penal gi ca scop aplicarea sanc{iunilor de drept penal pentru realizareajusti{iei sau a apdrdrii sociale; acfiunea civil[ are ca obiect conflictul de drept civil gi ca scop repararea daunei; iii) ac\iunea penall apa(ine statului gi se exercitd de cltre ministerul public; acliunea civild aparfine persoanei vdtdmate; iv) acliunea penald se intemeiaz[ pe responsabilitatea penal6, care este personald; acfiunea civili se intemeiazi pe responsabilitatea civili legatd de cea mai simpli culpd bazatdpe principii generale gi prezumfii gi nu este personald, ci transmisibild; v) acJiunea penald se exercitd contra autorilor, instigatorilor sau complicilor infracfiunii, fiecare avdnd rdspunderea proprie; acliunea civil[ se exercit[ contra inculpatului gi a complicilor sau instigatorilor sdi, care r[spund solidar, precum gi contra mogtenitorilor gi persoanelor responsabile civilmente; vi) aclirnea penald este de ordine publicd, supusd principiilor obligativitdlii, legalit6!ii, indisponibilitdtii, irevocabilitdtii; acliunea civil6 este facultativd, disponibil6, retractabild; vii) cele doud acliuni au cauze de stingere diferite. Constituirea ca parte civild in cadrul procesului penal oferd avantajul rezolvdrii cu
celeritate a laturii civile (in cazul exercit[rii acJiunii in fafa instan{ei civilejudecata
t) Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea speciald,
se

vol. II, Tipografia Nafionald, Cluj, 1948, p. 475-476. Potrivit profesorului Tr. Pop interdependenla celor doud acfiuni se manifestd prin efectul autoritdlii de lucru judecat a hotardrii penale in fafa instanfei civile; prin aplicarea principiului penalul line in loc civilul; prin chestiunile prejudiciale; prin efectul hotdr6rilor civile in fafa instanlei penale in materia chestiunilor prejudiciale etc.
551

255

Dreptul la un proces echitabil

suspendd pdnd la pronunlarea unei hotdrdri definitive asupra fondului cauzei penaler)), dezbaterea unitard a tuturor probelor gi consecin{elor infracfiunii, fiind astfel realizati

unitatea procesului civil cu cel penal2). Persoana vit6matd'se poate constitui parte civil[ impotriva inculpatului gi persoanei responsabile civilmente, atdt in cursul urmdririi penale dupb punerea in migcare a acfiunii penale, cdt gi in fafa instanfei dejudecatd, pdnl la citirea actului de sesizare. Dispoziliile procedurale obligd organele de urmlrire penald sau instanla de judecatl
sd cheme spre a

fi ascultatd persoana care

a suferit o vdtdmare prin infracfiune. inainte

de ascultare, persoanei vdtdmate trebuie si i se pund in vedere cd poate participa in proces ca parte vdt[mat[, iar dacd a suferit o pagubd material[ sau o daund morald, cd se poate constitui parte civili. De asemenea, trebuie sd i se atragd atentia c6 declarafia de participare in proces ca parte vdtdmatd sau de constituire ca parte civilS se poate face in tot cursul urmdririi penale, iar in fafa primei instanfe de judecatS, pdnd la citirea

actului de sesizare. Considerdm cd in declarafia de constituire de parte civild, persoana vdtimatd trebuie sd indice clar cuantumul determinat al prejudiciului, felul acestuia (material sau moral), precum gi probele pe care igi intemeiazd pretenliile. Numai in aceste condilii inculpatul gi partea responsabild civilmente pot sd igi pregdteascd o apdrare efectivi gi pe latura

civill

a cauzei.

incaz de conexitate, exist[ o autonomie a infracliunilor care se reunesc, astfel incdt acliunile civile alSturate trebuie privite ca cereri distincte, in timp ce, in situalia indivi-

zibilitdlii pentru o infracfiune continuati, acfiunile civile vor avea ca temei acelagi fapt ilicit, privit ca infrac[iune, in unitatea sa legald3). Potrivit art. 17 alin. (1) gi (2) C.proc.pen., in cazul in care persoana vbtlmatl este o persoand lipsita de capacitate de exerciliu sau cu capacitate de exerciliu restrdnsd, ac{iunea civild se pomegte gi se exercitii gi din oficiu. in acest caz organul de urm6rire penald sau instanfa de judecatd trebuie sA ceare persoanei vetdmate ca prin reprezentantul sdu legal ori, dupd caz, prin persoana care ii incuviinfeazd actele, sd prezinte situalia cu privire la intinderea pagubei materiale gi a daunelor morale, precum gi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Potrivit art. 17 alin. (3) C.proc.pen. gi art. 348 C.proc.pen., chiar dac[ persoana vdtdmatd lipsiti de capacitate de exerciliu sau cu capacitate de exerciliu restrAnsd nu se constituie parte civilf,, instanfa are obligafia legali de a se pronunfa din oficiu asupra reparirii pagubei materiale gi a daunelor morale. Apreciem ci aceste prevederi legale sunt contrare dispoziliilor art. 6 parag. I gi parag. 3 lit. b) 9i c) din Conven{ia europeand, incdlcdnd principiile contradictorialitSfii
Codul de procedurd penal6 francez (dup6 care s-a inspirat legiuitorul romdn in reglementarea ac{iunii civile in cadrul procesului penal), a fost recent modificat prin Legea nr. 2007-291 din 5 martie 2007, fiind prevdzute noi reguli privind raportul dintre judecata acfiunii civile in fafa instanfei civile gijudecata in fafa instan{ei penale a acuzatiei pentru care a fost exercitatd actiunea penald.
2) r)

A se vedea S, Guinchard, J. Buisson, Procedure pdnale, op. cit., p.593,770. r)A se vedea N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p. 78. 5s2

,,,{cuzalie in materie penald" gi ,,contesta}ie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter

civil"

255

gi egalitlfii annelor intre acuzare (in care este cuprinsl gi partea vdtiimattr ce susfine acfiunea penal6) gi apdrare, precum 9i dreptul la apdrare al inculpatului. De asemenea, este incdlcat gi principiul disponibilitilii procesului civil, ce gannteazd dreptul persoanei cdreia i s-a cauzat un prejudiciu prin s6vdrgirea infrac{iunii sd aibd, personal sau prin reprezentantii sdi legali, posibilitatea de a-gi exprima voinfa cu privirea la promovarea unei ac{iuni civile (in cadrul procesului penal sau separat). Garantarea drepturilor prevbzute de art . 6 parag. I gi parag. 3 lit. b) gi c) din Convenlia european[ presupune ca inculpatul sd cunoascd incd de la inceputul procesului in fafa instanfei cuantumul pretenfiilor pdrfii civile, obiectul acestora (daune materiale sau daune morale), mijloacele de probd pe care sunt intemeiate aceste pretenfii, pentru a avea timpul gi inlesnirile necesare preg6tirii ap5rtrrii gi sub aspectul laturii civile a cauzei, pentru a le comenta, pentru a propune probe in apdrare. Instanla nu poate sI se pronunfe cu privire la repararea unei pagube produse prin infracfiune fdrd a avea stabilit cadrul procesual gi fEr6 ca obiectul preten{iilor sd fie licit posibil gi determinatr), prin manifestarea expresd de voin{6 a persoanei prejudiciate sau a reprezentanfilor s6i legali. in cazul in care persoana v6t[matii nu a fdcut niciun demers in acest sens, instanta nu se poate substitui acesteia Ei nici nu igi poate exercita rolul activ in vederea administrdrii de probe pe latura civili, f6rd sd existe o aparenJd de lipsi de imparfialitate a acesteia. Pe de altii parte, potrivit art. 348 C.proc.pen. instanfa, chiar dactr nu existd constituire de parte civild, trebuie sd se pronunle cu privire la restituirea lucrului, desfiin{area totald sau parfialS a unui inscris gi restabilirea situaliei anterioare slvdrgirii infracfiunii. Apreciem cI gi in aceasti ipotezl trebuie respectat principiul disponibilit?i{ii acfiunii civile cu privire la restituirea lucrului sau la restabilirea situaliei anterioare sdvirgirii

infracfiunii. Consider[m c6, in absenfa manifestdrii de voinftr a persoanei vitimate de a se constitui parte civilS, nu se poate dispune restituirea lucrului ce a constituit obiectul
material al infracfiunii, ci confiscarea acestuia in temeiul art. I l8 alin. (l) lit. e) C.pen. Totastfel, aplicareaprincipiului restabilirii situaliei anterioare (reslituto ininlegrum) presupune in mod imperativ o manifestare expresd de voinfd a persoanei vdtdmate, Numai in acest fel drepturile garantate de art. 6 inculpatului pot fi exercitate efectiv gi pe latura civild a procesului penal. In schimb anularea inscrisurilor reprezintd o consecinti obligatorie a constatlrii unei infracfiuni de fals, ce se poate dispune gi fErd constituirea de parte civild in cauz6, in vederea inlbturlrii tuturor consecinfelor negative produse in societate prin sdvdrgirea

infracfiunii. Prin urmare, apreciem cd de lege ferenda ar trebui abrogate prevederile art. l7
C.proc.pen. gi art. 348 C.proc.pen. privind exercitarea din oficiu gi rezolvarea obligatorie a acfiunii civile, cu excepfia dispozi{iei cu privire la anularea inscrisurilor.

r) A se vedea G. Boroi, Codul de procedurl civild, comentat gi adnotat, vol. I, Ed. All Beck, 2001,p. 127.
-t7

553

256
256. Standarde europene

Dreptul la un proces echitabil

privind desptrgubirea victimelor unor infracfiuni. a) Standarde create in cadrul Consiliului Europei. Prin Legea nr. 304/2005') Romdnia a ratifical Convenfia Consiliului Europei privind despdgubirea victimelor infrac{iunilor violente, adoptatd la Strasbourg la 24 noiembrie 1983. Astfel, statul gi-a asumat obligafia introducerii sau dezvoltirii unei scheme de despigubire a acestor victime, in cazul in care infracliunile au fost comise pe teritoriul Romdniei, in special in situaliile in care infractorul este necunoscut sau nu dispune de resursele necesare. Conven{ia Consiliului Europei face referire la urmdtoarele principii fundamentale ce trebuie avute in vedere de cdtre state cu ocazia credrii sistemului legislativ necesar desp[gubirii victimelor: i) in cazul in care despdgubirea nu poate fi integral asiguratd prin alte surse, statul
trebuie sd-gi aducd contribulia la despdgubirea persoanelor care au suferit vdtdmdri corporale grave sau deteriorarea sendtdlii, careztltat direct al unei infracliuni intenlionate sdvdrgite cu violenfd, precum 9i a persoanelor care se aflau in intrelinerea celor care au murit in urma unei asemenea infracfiuni. Despdgubirea se acordd victimelor chiar daci infractorul nu poate fi urmdrit sau pedepsit; iy' despdgubirea trebuie acordatd atdt cetdlenilor statelor pa(i la convenlie, cAt

9i cetdlenilor tuturor statelor membre ale Consiliului Europei care sunt rezidenli
permanenli in statul pe al cdrui teritoriu a fost comisd infracfiunea; llr) cuantumul despdgubirii acordate trebuie sd acopere cel pu{in: pierderea veniturilor, cheltuielile privind ingrijirile medicale gi spitalizarea, cheltuielile de inmormdntare gi, pentru persoanele aflate in intrelinerea victimei, pierderea intrefinerii; iv) legiuitorul poate insd interveni pentru a stabili o limitd maximi sau minimd a desplgubirii ori un termen pentru depunerea cererilor; v) despdgubirea poate fi redusd sau refuzatd avdndu-se in vedere urmdtoarele criterii: situafia financiard a solicitantului; comportamentul victimei sau al solicitantului anterior, in timpul sau ulterior infracfiunii sau in funcfie de vdtdmarea produsd; daci victima sau solicitantul au fost implica{i in criminalitateaorganizatd sau sunt membri ai

unei organiza{ii care desfbgoard infracfiuni violente; dacd repararea totali sau parliald a prejudiciului ar fi contrard ideii dejustifie sau ordinii publice; vy' in vederea evitdrii dublei despdgubiri statul sau autoritatea competentd poate deduce din despdgubirea acordatd ori poate solicita persoanei despigubite sd returneze o parte sau toatd despdgubirea, primitd ca urrnare a vdtimdrii ori a decesului, de la infractor sau de la asigurdrile sociale, sau a unei asigur6ri provenite din orice alt[ sursS; de asemenea, statul sau autoritatea competentd se poate subroga in drepturile
persoanei despdgubite pentru desp[gubirea pldtitS.

b) Mecanismele U.E. de cooperare in vederea repardrii prejudiciului produs victimelor infraclionalitdlii tn situalii transfrontqliere. Consiliul U.E. reunit la Tampere, in l5 gi l6 octombrie 1999, a subliniat necesitatea stabilirii unor norne minime pentru protecfia victimelor infrac[ionalitdlii, in special in ceea ce privegte posibilitdJile de acces la justilie 9i dreptul la reparalie, inclusiv la rambursarea cheltuielilor de judecatd.
r)

M. Of. nr. 96 din 28 octombrie 2005

554

,,Acuzalie in materie penal6" gi,,contestatie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter

civil"

257

Prin Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 15 martie 2001 (200ll220lJAI), s-a ardtatcd fiecare stat membru U.E. trebuie sd,garanteze,pentru victima unei infracfiuni, dreptul de a obline intr-un termen rezonabil, in cadrul procedurii penale, o hotdrAre de despdgubire din partea autorului infracfiunii, cu exceplia cazului in care, pentru anumite situalii, dreptul intem prevede c[ despdgubirea va fi acordatd in alt mod. Tot astfel, bunurile care aparfin victimei gi care i-au fost sechestrate in cursul procedurii, vor trebui sd-i fie restituite frrd intdrziere, cu exceplia cazurilor in care refinerea acestora este absolut necesard in cadrul procedurii penale. Ulterior, prin Directiva2004l80lCE a Consiliului U.E. din 29 aprilie 2004 privind despdgubirea victimelor infrac{ionalitetii a fost stabilit un sistem de cooperare in vederea facilitdrii accesului la desplgubire a victimelor infracfionalitd1ii, in situalii transfrontalierer). Astfel, in cazul in care infracfiunea premeditat[ a fost sdvdrgitd prin violenlI intr-un stat membru, altul decAt cel in care igi are regedinla in mod obignuit solicitantul, statele membre U.E. trebuie sI se asigure c6 acesta are dreptul si inainteze cererea unei autoritei sau oricdrui alt organism al statului membru respectiv.
Accesul victimelor la despigubire in situaliile transfrontaliere funcfioneazd in temeiul sistemelor in vigoare, in statele membre U.E., de despdgubire a victimelor
infracliunilor premeditate sdvdrgite prin violenfd pe teritoriile lor. Toate statele membre U.E. trebuie sd asigure ca dispoziliile de drept intem sd stipuleze existenfa unui sistem de despdgubire a victimelor infracliunilor premeditate sdvdrgite prin violenld pe teritoriile lor, care sd garanteze o despSgubire echitabild gi corespunzdtoare a victimelor. Deopotrivd, statele membre U.E trebuie s[ asigure ca persoanele care pot solicita reparatii sd aibd acces la informafiile esenliale referitoare la posibilitSlile de a solicita o despdgubire, prin toate mijloacele pe care statele membre le considerd corespunzitoare. in situalia

in care autoritatea de decizie hotdrdgte, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparline, sd audieze solicitantul sau pe orice altl persoand (un martor sau un expert), aceasta poate contacta autoritatea responsabild cu asistenJa pentru a lua mdsurile necesare pentru ca pdrlile interesate sd fie audiate direct de citre autoritatea de decizie, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparlin, in special prin sistemul de teleconferinlb sau videoconferinfS, sau pentru ca pd4ile interesate sd fie audiate de cdtre autoritatea responsabild cu asistenfa, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparfin, care transmite ulterior autoritdtii de decizie un proces-verbal al audierii.

257. Solicitarea de compensafii financiare de citre victimele infracfiunilor sivArgite pe teritoriul Romdniei. Prin Legea w. 211120042) privind unele mdsuri pentru asigurarea protec{iei victimelor infracliunilor legiuitorul romin s-a aliniat standardelor europene in materia despigubirii victimelor unor infracfiuni.
l) Prezentarea legislatiilor nalionale ca urmare a transpunerii Directivei 20041801CE a Consiliului U.E., a autoritellor competente gi a compensafiilor acordate victimelor de fiecare
stat membru U.E. este disponibi16 pe site-ul http://ec.europa.eu/justice_homeijudicialatlascivil/

html/cv documents en.htm.


2)

M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificdrile gi completirile ulterioare.


5s5

257

Dreptul la un proces echitabil

a) Titularii cererii de acordare q compensaliilor fnanciare. Potrivit art. 2l din


Legea nr. 21112004 compensatia financiarl se acord[ dac6 infracliunea a fost sdvdrgitd pe teritoriul Romdniei, la cerere, urmdtoarelor categorii de victime: l,) persoanele care au fost subiecfi pasivi ai unei infracfiuni grave (victime directer)):

tentativ6 la infracliunile de omor, omor calificat gi omor deosebit de grav, v[t[mare corporald grav6, o infracfiune intentionati care a avut ca urrnare vdtdmarea corporald gravi a victimei, viol, act sexual cu un minor sau perversiune sexuald, traficul de persoane, infracfiunea de terorism, precum gi orice altd infracliune intenfionatd comisd
cu violenftr; soful, copiii gi persoanele aflate in intrelinerea persoanelor decedate prin sdvdr-

if

girea infracfiunilor de mai sus (victime indirectd)). in plus, victima trebuie si fie: cet?i{ean romdn; cet[tean strdin ori apatrid care locuiegte legal in Romdnia; cetlfean al unui stat membru al U.E., aflat legal pe teritoriul Romdniei la data comiterii infracfiunii; sau cetd{ean str6in ori apatrid cu regedinJa pe teritoriul unui stat membru al U.E., aflat legal pe teritoriul Rom6niei la data comiterii

infrac$unii. Altfel, compensatia financiarl

se acordd in baza convenfiilor intemafionale la care RomAnia este parte. b) Prejudiciul ce poatef acoperit. Compensalia financiari se acordd pentru urm6toarele categorii de prejudicii: - victimelor care au fost subiecli pasivi ai unei infracliuni grave le sunt acoperite: cheltuielile de spitalizare gi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimd; prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuinfare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin sivdrgirea infractiunii in limita unei sume echivalente cu l0 salarii de bazd minime brute pe fard, stabilite pentru anul in care a fost formulati cererea de compensafie financiard; cigtigurile de care victima este lipsitii de pe urma sdvdrgirii infracfiunii; - pentru soful, copiii gi persoanele aflate in intrefinerea persoanelor decedate prin strv6rgirea infractiunilor prevlzute in art.2l alin. (l) lit. a) din lege sunt acoperite: cheltuielile de inmormdntare; intrefinerea de care victima este lipsiti din cauza strvdr-

girii infracliunii. In cazul in care o parte a prejudiciului produs victimei a fost acoperit prin sumele de bani plbtite de infractor cu titlu de desp6gubiri civile sau prin indemnizafia oblinutd de victimd de la o societate de asigurare, fie in temeiul unei asigurbri de bunuri, fie in temeiul unei asigurdri de persoane, pentru prejudiciile cauzate prin sdvdrgirea infracfiunii, compensa{ia financiard acordat6 de stat trebuie s[ acopere numai diferen;a dintre cuantumul prejudiciului ce trebuie acoperit potrivit art. 27 dinLegeanr.2ll12004
gi sumele de bani astfel primite.

Statul, prin Ministerul Justitiei, se subrogd in drepturile victimei care a beneficiat de compensalia financiartr sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plEtite victimei.
r)
2)

se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, op. cit., p. 598. Ibidem, p.513 9i urm.

5s5

,,.{cuzafie in materie penal[" gi,,contestafie cu privire la drepturi 9i obliga]ii cu caracter

civil"

257

c) Cererea de compensalie financiard.

Cererea de compensafie financiardr) se

depune la tribunalul in a cdrui circumscripfie domiciliazd victima: - in termen de 3 ani de la data sdvdrgirii infracfiunii, daci ftptuitorul este necunoscut gi victima nu a obtinut repararea integrald a prejudiciului suferit de la o societate de

asigurare; - in termen de un an ce se calculeazl: L de la data rdm6nerii definitive a hotdrdrii prin care instanfa penald a pronunlat condamnarea sau achitarea in cazurile prevdzute la art. l0 alin. (l) lit. d) 9i e) C.proc.pen. 9i a acordat despdgubiri civile ori a pronuntat achitarea in cazul previzut la art. 10 alin. (l) lit. c) C.proc.pen. sau incetarea procesului penal in cazurile prevIzute la art. l0 alin. (l) lit. g) 9i i') C.proc.pen.; 2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmdrire penalS in cazurile stipulate la art. l0 alin. (1) lit. c), d) gi e) C.proc.pen. sau a dispus incetarea urmdririi penale in caztil prevdzut la art. l0 alin. (l) lit. g) C.proc.pen.; 3. de la data la care s-a dispus neinceperea urmdririi penale in cazurile prevdzute la art. l0 alin. (l) lit. c), d), e) Si g) C.proc.pen.; 4.incazuI victimelor care s-au aflat in imposibilitate de a formula cererea de compensatie financiard, de la data la care a incetat starea de imposibilitate; 5) de la data rimdnerii irevocabile a hotirdrii prin care a fost admisS acfiunea civild, in cazul in care solufionarea acfiunii civile a fost disjuns[ de cea a acfiunii penale, potrivit art. 38 C.proc.pen. Dacd victima este un minor 9i reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensalie financiard in termenele ardtate mai sus, acestea incep sd curgi de la data la care victima a implinit vdrsta de 18 ani. Odatd cu cererea de compensatie sau printr-o cerere separatii (care poate fi formulati oricdnd dupl sesizarea organelor de urmdrire penald sau a instanfei de judecatd gi cel mai tdrziu in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensafie), victima poate solicita un avans din c