Sunteți pe pagina 1din 48

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 1

-

Capitolul 5 AMBUTISAREA

5.1. Schema procesului. Starea de tensiuni şi deformaţii

D

d prima r ambut isare d i urmãt oarea ambut isare r i h g
d
prima
r
ambut isare
d i
urmãt oarea
ambut isare
r i
h
g
h i

Fig.5.1

Ambutisarea este operaţia de deformare plasti- că prin care se transformă un semifabricat plan într-o piesă cavă sau se continuă prelucrarea unei piese cave

cu scopul creşterii adâncimii ei (fig.5.1). Deformarea materialului la ambutisare este un proces complex care depinde de geometria şi materia- lul piesei, de tehnologia adoptată , de construcţia echi- pamentului tehnologic şi de alţi factori. Cu cât comple- xitatea formei piesei este mai mare, cu atât şi dificul- tăţile tehnologice sunt mai importante. În funcţie de aceasta, ambutisarea se poate face dintr-o singură operaţie (fază) sau din mai multe. Numărul acestora depinde de gradul de deformare solicitat de caracteristicile piesei şi de cel admisibil, permis de material şi condiţiile tehnologice folosite. Deformarea se face cu ajutorul unei perechi de elemente active: placă de ambutisare şi poanson de ambutisare (fig.5.2), între care există un joc j compa- rabil (dar mai mare) cu grosimea semifabricatului de ambutisat. Aspectul diferitelor

grosimea semifabricatului de ambutisat. Aspectul diferitelor Fig.5.2 tipuri de piese ambutisate este ilustrat în

Fig.5.2

tipuri de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3

5.10.

de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima
de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3 5.10. Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima

Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima şi a doua ambutisare)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 2 -

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTIC Ă - 2 - Fig.5.5 – Piesă de revoluţie complexă Fig.5.4 –

Fig.5.5 – Piesă de revoluţie complexă

Ă - 2 - Fig.5.5 – Piesă de revoluţie complexă Fig.5.4 – Piesă cilindrică cu flanşă
Ă - 2 - Fig.5.5 – Piesă de revoluţie complexă Fig.5.4 – Piesă cilindrică cu flanşă

Fig.5.4 – Piesă cilindrică cu flanşă

complexă Fig.5.4 – Piesă cilindrică cu flanşă Fig.5.6 – Piesă cilindrică în trepte Fig.5.8 –

Fig.5.6 – Piesă cilindrică în trepte

cu flanşă Fig.5.6 – Piesă cilindrică în trepte Fig.5.8 – Piesă paralelipipedică Fig.5.7 – Piesă

Fig.5.8 – Piesă paralelipipedică

Fig.5.7 – Piesă (tron)conică

Piesă paralelipipedică Fig.5.7 – Piesă (tron)conică Fig.5.9 – Piesă parabolică Fig.5.10 – Piesă

Fig.5.9 – Piesă parabolică

– Piesă (tron)conică Fig.5.9 – Piesă parabolică Fig.5.10 – Piesă ambutisată de formă complexă şi

Fig.5.10 – Piesă ambutisată de formă complexă şi nesimetrică

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 3 -

O clasificare în domeniul ambutisării, în funcţie de care apar şi urmează să fie abordate

(rezolvate) şi problemele tehnologice, ar putea fi cea din figura 5.11.

Tip piesă piese de piese piese complexe revoluţie paralelipipedice (nesimetrice) cilindrice conice
Tip piesă
piese de
piese
piese complexe
revoluţie
paralelipipedice
(nesimetrice)
cilindrice
conice
semisferice
parabolice
oarecare
cu subţiere
Modificarea grosimii peretelui
fără subţiere
fără flanşă
Flanşa
cu flanşă
individual
Tip semifabricat
bandă
una
Număr de ambutisări
mai multe

Fig.5.11

În cele ce urmează vom considera cazul cel mai simplu, al ambutisării pieselor cilindrice,

fără flanşă, fără subţiere. Pentru realizarea ambutisării, asupra semifabricatului plan, aşezat pe placa de ambutisare, se exercită o forţă F cu ajutorul poansonului. Materialul va fi tras (deformat, deplasat) în cavitatea plăcii de ambutisare, în spaţiul (jocul) dintre aceasta şi poanson (fig.5.12). Concomitent cu formarea peretelui (vertical) al piesei, porţiunea încă plană a semifabricatului iniţial (flanşa) se micşorează continuu. Datorită modului în care se face trecerea semifabricatului plan în piesa cavă în cursul ambutisării, diferitele zone ale acesteia (flanşa, peretele, fundul) sunt caracterizate de stări de tensiuni şi deformaţii diferite (fig.5.12), cea mai interesantă şi importantă fiind zona flanşei.

Aceasta este caracterizată de existenţa unor tensiuni de întindere radială (determinate de tragerea materialului spre cavitatea plăcii de ambutisare) şi tensiuni de compresiune tangenţială (determinate de reducerea continuă a diametrului flanşei), tensiuni care sunt asimilate unei stări plane de tensiuni.

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 4 -

 g       Q d p    g
g
 
 
 
Q
d p
 
 g
  + f
F
 i
z
r pl
r p
z
 t
d=2r
 
 
 
d pl
d
 
d
 
r
 
 
R

Fig.5.12

echilibrului său în tensiuni va fi:

Dacă se consideră un sistem de referinţă polar (axele:

radială şi tangenţială ), tensi-unile şi vor fi tensiuni

normale principale. Să considerăm, în zona flanşei semifabricatului, un

element având deschiderea unghiulară d şi lungimea d, încărcat cu tensiunile şi . Deplasarea lui în sensul

ambutisării se face ca urmare a acţiunii tensiunii totale de ambutisare:

a

[(

   

f

)e



 

i

]sin

,

(5.1)

unde f este tensiunea radială provenită din frecarea semifabricatului cu suprafaţa elementelor de lucru, i - tensiunea radială provenită din îndoirea/dezdoirea materialului pe zona de racordare a plăcii de ambutisare. Pe

zona de racordare se consideră că la interfaţa semifabricat - placa de ambutisare frecarea este similară cu cea de la

transmisia prin curele *) (relaţia lui Euler). Se are în vedere că

jocul dintre elementele active la ambutisare este mai mare

decât grosimea g (sau piesa poate fi conică), aspect care este luat în considerare prin unghiul ; pentru simplificare se va considera j g şi deci = /2. Pentru determinarea tensiunii , considerând solici- tarea elementului ca o stare plană de tensiuni, ecuaţia

d

d 

d

   0

,

(5.2)

căreia i se ataşează condiţia de plasticitate sub forma:

  R R

c

def

.

(5.3.)

În (5.3) s-a luat semnul plus pentru a ţine seama de semnul tensiunilor: < 0; > 0; R def este rezistenţa la deformare, iar = 1,1 pentru cazul general. Din ecuaţiile (5.2) şi (5.3) se obţine:

d



R

0

d

,

ln



,

(5.4)

(5.5)

 

C

.

(5.6)

d

def

sau:

rezultând prin integrare:

d

 

 

R

R def

def

Constanta de integrare C se obţine din condiţiile la limită: = R (la limita flanşei)

pentru =0, şi deci:

R

def

ln

R

.

Din condiţia de plasticitate (5.3) şi (5.7) se obţine:



1,1.R

def

1

ln

R  

.

(5.7)

(5.8)

Maximul tensiunii care se va lua în considerare în ecuaţia (5.1) este pentru = r,

adică:

iar maximul tensiunii se obţine pentru = R:

,max

*) Vezi cursul „Organe de maşini”.

1,1.R ln

def

R

r

,

(5.9)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 5 -

1,1.R

adică solicitarea tangenţială se face la limita de curgere, iar după semn este de compresiune. În aceste relaţii R def este tensiunea reală de deformare, care se determină cu ajutorul caracteristicii de ecruisare a materialului, pentru gradul de deformare din zona respectivă. Dacă nu se poate face acest lucru, se admite că R def R c .

,max

(5.10)

def

,

ă R d e f  R c .   ,max (5.10) def , Fig.5.13

Fig.5.13 – a) ambutisare fără reţinere; b) ambutisare cu reţinere

Existenţa compresiunii tangenţiale în flanşa (zona) încă neambutisată conduce, în condiţiile în care ea nu are o rigiditate suficientă (cazul general) la un fenomen de pierdere a stabilităţii manifestat prin producerea unor ondulaţii (cute) - defect major la ambutisare (fig.5.14,b) . Dacă această zonă este suficient de rigidă pentru a nu îşi pierde stabilitatea (sau este împiedicată să o facă) se produce o oarecare îngroşare a ei (fig.5.14,a).

poanson F Q Q Q d p d=2r Q r pl d pl placa de
poanson
F
Q
Q
Q
d p
d=2r
Q
r pl
d pl
placa de ambut isare
placa de reþ inere
Fig.5.15
d pl placa de ambut isare placa de reþ inere Fig.5.15 Fig.5.14 Pentru a preveni producerea

Fig.5.14

Pentru a preveni producerea acestor cute, asupra zonei flanşei se acţionează cu o forţă de apăsare (reţinere) Q, prin intermediul unui element special din construcţia matriţei - placa de reţinere (fig.5.13,b; 5.15). Tensiunea radială f datorată frecării este deter- minată mai ales de apăsarea cu forţa Q, care conduce la o

forţă de frecare 2Q (pe feţele tablei), unde este coeficientul de frecare. La limită, această forţă de frecare ar putea conduce la ruperea tablei după cercul cu diametrul d (vezi fig.5.3), cu secţiunea de rupere dg, şi deci tensiunea datorită frecării ar fi:

 

f

2

Q

Q

2



.g

 .g

,

(5.11)

maximul ei rezultând pentru = r + r pl . Cum forţa Q este rezultatul acţiunii unei presiuni q pe suprafaţa S a flanşei:

Q

q.S

q

[D

2

(d

2r

pl

g)

2

]

 
 

4

,

(5.12)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 6 -

tensiunea f va fi:

 

f

[D

2

F F min
F
F min

q opt im

Fig.5.16

(d

2r

pl

g)

2

]

q

.

(5.13)

2g.d

O cale importantă pentru a reduce tensiunea f este dimi- nuarea lui prin utilizarea lubrifierii suprafeţelor în contact şi o

q rugozitate redusă a suprafetelor. Stabilirea presiunii q se poate face analitic, dar conduce la relaţii foarte complicate, inutilizabile practic. Mai comod se face experimental, stabilind un q opt care conduce la cea mai mică forţă

de ambutisare (vezi fig.5.16). S-a stabilit, din practica ambutisării, că se poate ambutisa fără reţinerea materialului (fără pericolul apariţiei cutelor) dacă este satisfăcută inegalitatea:

g

D

100

1,5

2

,

în caz contrar reţinerea fiind obligatorie.

(5.14)

2 , în caz contrar re ţ inerea fiind obligatorie. (5.14) Fig.5.17 - Rezultatul ambutisării unui

Fig.5.17 - Rezultatul ambutisării unui semifabricat cu (g/D)100 < 1,5

Pentru determinarea valorii tensiunii i se consideră (ca în cazul îndoirii) egalitatea momentului tensiunilor din material şi a momentului dat de tensiunea i . Ca şi la îndoire, momentul interior este:

M

i

bg

2

6

(1,5

 

r

)R

m

,

(5.15)

iar momentul exterior se consideră ca produsul dintre forţa care realizează încovoierea (i1 .b.g) şi braţul de încovoiere (r + g/2):

M

e

bg(r

pl

g

2

)

i1

,

(5.16)

şi ţinând seama că materialul suferă un proces de îndoire (la intrarea pe zona racordată a plăcii de

ambutisare) şi dezdoire (la ieşire), va rezulta:

2

  

i

i1

g(1,5



r

)R

m

(1,5



r

)R

m

3(r

pl

0,5.g)

r

3

pl

g

0,5

.

(5.17)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 7 -

Se observă că i va fi cu atât mai mic cu cât r pl /g va fi mai mare (deci r pl mai mare). Pe de altă parte, r pl nu poate fi prea mare pentru că o dată cu creşterea lui r pl semifabricatul va “scapa” mai devreme de sub acţiunea elementului de reţinere putându-se cuta. Valoarea optimă a lui r pl se stabileşte pe baza curbei de variaţie a forţei de ambutisare F = F(r pl /g) care are forma unei curbe cu minim (asemănătoare celei din figura 5.16). Experimental s-a constatat că pentru ambutisarea în condiţii normale r pl /g = 6…10, iar pentru piese cu grad mic de deformare r pl /g = 2…6. Pentru piesele cu flanşă se alege r pl egal cu raza piesei în zona respectivă dar r pl /g 4…6. Ţinând seama de cele stabilite anterior, tensiunea radială totală (de ambutisare) va fi:

sau pentru = /2:

 

a

 

1,1.R

def

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)


  1,1.R

a

def

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)

e


(1,5



r

)R

m



sin

r

3

pl

g

(1,5


 

0,5



r

)R

m

r

3

pl

g

0,5

.

e

 . 2

(5.18)

(5.19)

Dacă se consideră e ./2 1 + ./2 1 + 1,6., rezultă:

 

a

 

1,1.R

def

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)

 

(1

 

1,6

)

(1,5



r

)R

m

r

3

pl

g

0,5

(5.20)

unde valoarea coeficientului de frecare variază în funcţie de condiţiile de ambutisare şi mate- rialul deformat: = 0,06…0,35. Starea de deformaţii care caracterizează ambutisarea este spaţială. Considerând şi pentru deformaţii acelaşi sistem de referinţă, se poate scrie că deformaţia tangenţială pentru o rază oarecare a flanşei este:

 

r 

r 1 ,

 

(5.21)

deformaţia maximă corespunzând fibrei extreme de lungime 2R, care se deformează (scur- tează) până la lungimea 2r:

,max

r

R

r

1

 

d

1

 

 

1

 

R

R

D

m

(5.22)

unde raportul m = d/D poartă numele de coeficient de ambutisare (m < 0) şi este o mărime ca-

racteristică la ambutisare, exprimând gradul în care se deformează semifabricatul în cursul

acestui proces. Din relaţia (5.22) rezultă că < 0, adică este o deformaţie de compresiune. Considerând relaţia între tensiuni şi deformaţii de forma:



z



z

(pentru z = 0),

(5.23)

unde z este deformaţia pe grosimea materialului (z = g ), şi legea constanţei volumului în forma:

se obţine:

+ + z = 0 ,



2

 

z

  

z

.

(5.24)

(5.25)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 8 -

Pentru procesul de ambutisare se poate considera că / = a = const., şi deci:

1 a

2 a din care rezultă că pentru a = 0 ( = 0 la marginea flanşei):

z

1

  

z

2

,

,

(5.26)

(5.27)

adică se produce o îngroşare a flanşei aici ( fiind < 0). La fundul piesei, datorită întinderii biaxiale (vezi fig.5.12) se produce o subţiere a materialului.

5.2. Parametrii energetici ai procesului de ambutisare

Ţinând seama de tensiunea radială totală care solicită materialul, de grosime g şi de diametrul d al piesei ambutisate, forţa necesară pentru realizarea deformării va fi:

F a



dg

1,1.R

def

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)

(1

 

1,6

)

 

(1,5



r

)R

m

r

3

pl

g

0,5

(5.28)

Fiind relativ complicată şi mai ales datorită faptului că avem la dispoziţie date reale despre unii dintre parametri (în special coeficientul de frecare), pentru calculele practice se folosesc relaţii mai simple, de forma:

pentru prima ambutisare: F a1 = 1,25..g.R m (D - d) ,

(5.29)

pentru următoarele ambutisări:

F an = 1,3..g.R m (d n-1 - d n ) ,

(5.30)

în care d n şi d n-1 sunt diametrele exterioare ale piesei la faza de ambutisare corespun- zătoare. Piesele de formă paralelipipedică

(sau complexă) se consideră compuse din elemente de contur curbilinii (asimilate cu arce de cerc) şi zone rectilinii. Pentru zonele în arc de cerc, starea de tensiuni se consi- deră ca la ambutisarea pieselor cilindrice, iar pentru cele rectilinii - ca la îndoire. Formând însă un întreg, ele se vor influenţa reciproc rezultând o stare de tensiuni mai complexă, tensiunea radială corespunzătoare celei de la

piesele cilindrice fiind repartizată neuniform pe contur (fig.5.18): mai mare la colţuri şi mai mică în zonele rectilinii. Considerând, simplificat, că 1 = a la colţuri şi 1 = i pe zonele rectilinii, forţa de ambutisare va fi:

 1    1    1 r pl r c r
 1
 
 1
 
 1
r pl
r c
r b
Fig.5.18
g
h

F a cutie = F a + F i = S c a + S r i ,

(5.31)

unde S c este aria transversală a zonelor curbilinii şi S r - a zonelor rectilinii. Ţinând seama de relaţiile anterioare se obţine:

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 9 -

F

acutie

L g

r

L

(1,5

c

g



r

1,1.R

)R

m

def

r

3

pl

g

0,5

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)

(1

 

1,6

)

(1,5



r

)R

m

r

3

pl

g

0,5

 

(5.32)

în care L c şi L r sunt lungimile zonelor curbilinii şi, respectiv, rectilinii. Deoarece în zonele rectilinii (sau cu o rază de curbură mai mare) materialul are tendinţa de a “curge” mai repede (mai uşor) în cavitatea matriţei

(deformarea lui plastică este mai redusă); pentru a uniformiza această tendinţă (şi a reduce şi arcuirea elastică din aceste zone), se recurge la “frânarea” lui cu ajutorul unei deformări suplimentare între nişte nervuri de reţinere (fig.5.19), între care se consideră că materialul se îndoaie de patru ori şi deci va apare o tensiune radială în zona nervurii de reţinere:

element de reþ inere poanson placã de nervurã de reþ inere
element de reþ inere
poanson
placã de
nervurã de reþ inere

ambut isare

Fig.5.19

(1,5



r

)R

m

,nerv

4

(5.33)

r

3

pl

g

0,5

.

În condiţiile ambutisării cu utilizarea nervurilor de reţinere, forţa pentru ambutisare va fi:

L

c

g

)R



r

1,1.R

m

F

acutie nerv

5L g

r

(1,5

r

3

pl

g

0,5

def

ln

R

Q

r

g(r

r

pl

)

(1

 

1,6

)

(1,5



r

)R

m

r

3

pl

g

0,5  

  

(5.34)

Forţa necesară reţinerii semifabricatului pe placa de ambutisare va fi:

Q

4

[D

2

(d

1

2r

pl

)

2

].q

,

(5.35)

unde d 1 este diametrul exterior al zonei ambutisare a piesei, la prima operaţie, sau:

Q

i

4

[d

2

i

1

(d

i

2r

pl,i

)

2

].q

,

la operaţia de ambutisare i. Forţa totală de ambutisare va fi:

F t = F a + Q,

(5.36)

(5.37)

sau dacă se ia în considerare şi frecarea care apare între piesă şi placa de ambutisare la trecerea ei prin orificiul plăcii:

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 10 -

h

Lucrul mecanic pentru ambutisare se stabileşte cu o relaţie de forma:

L

.F.h

1000

, în daN.m,

(5.39)

unde h este adâncimea piesei ambutisate şi - un coeficient prin care se stabileşte o valoare medie a forţei de ambutisare. Spre deosebire de alte prelucrări prin deformare plastică la rece, aici este importantă şi viteza de ambutisare maximă, care poate fi stabilită orientativ cu o relaţie de forma:

v a,max

33,3(1

m)

D 
D

d ,

(5.40)

şi care nu trebuie depăşită. Ea se compară cu viteza poansonului la începutul deformării (pentru o presă mecanică cu manivelă):

v 0,105.n

o pres ă mecanic ă cu manivel ă ): v  0,105.n h(H  h) ,

h(H h) ,

(5.41)

în care H este cursa culisoului presei, iar h - cursa activă, egală cu adâncimea piesei ambutisate.

5.3. Gradul de deformare şi coeficientul de ambutisare

Este foarte important a stabili dacă piesa cu anumite caracteristici de formă şi dimen- sionale poate fi obţinută dintr-o singură ambutisare, sau necesită mai multe operaţii, aspect cu importanţă majoră din punct de vedere economic, dar şi sub aspect tehnologic. Acest lucru este reflectat prin gradul de deformare al materialului cerut de realizarea piesei respective. La ambutisarea pieselor cilindrice fără flanşă, gradul de deformare G d este exprimat cel mai adesea prin relaţia:

G

d

D

d

d

,

(5.42)

dar poate fi considerat şi prin expresiile: (D - d)/D; ln(D/d); D/d; d/D. Aceste moduri de exprimare pot caracteriza corect procesul dacă întregul semifabricat plan este transformat prin deformare în piesa cilindrică, fără flanşă, de la prima ambutisare. În practică, cea mai folosită exprimare este sub forma:

unde m se numeşte coeficient de ambutisare (m < 1), el variind invers proporţional cu G d .

d

D

m

,

(5.43)

d f r f r d h
d f
r f
r
d
h

Fig.5.20

d n d n-1 d 2 d 1 Fig.5.21 h 1 h 2 h n
d n
d n-1
d 2
d 1
Fig.5.21
h 1
h 2
h n
h n-1

În înţelesul general, coeficientul de ambutisare este raportul dintre dimensiunile caracteristice ale piesei (diametrele) de după şi dinaintea operaţiei de ambutisare considerate. Prin urmare, la prima ambutisare: m 1 = d 1 /D, iar la operaţia i: m i = di/d i-1 . La ambutisarea pieselor cilindrice cu flanşă (fig.5.20), pentru prima operaţie se utili- zează coeficientul convenţional de ambutisare:

m

d

c D

c

,

(5.44)

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 11 -

unde D c este diametrul unui semifabricat plan care ar fi necesar pentru obţinerea unei piese cilindrice fără flanşă, cu diametrul d şi înălţimea h. Pentru ambutisarea pieselor cilindrice cu forma în trepte (fig.5.21) se calculează un coeficient de ambutisare convenţional total, cu relaţia:

m

t

h 1 d

d

1

h

2

2

h

3

d

3

h

n

1

d

n

1

d

n

h

h

2 D

D

3

h

4

D

 

h

n

 

D

 

D

 

h

1

h

2

h

3

h

n

1

1

 
       
 

h

2

h

3

h

4

h

n

 

,

(5.45)

unde d 1 , d 2 , …, d n şi h 1 , h 2 , …, h n sunt diametrele şi, respectiv, înălţimile treptelor; D - diametrul semifabricatului plan iniţial.

La

ambutisarea

pieselor

(tron)conice

înalte

se

foloseşte

un

coeficient

mediu

de

ambutisare:

m

med

d

med,n

d

med,n 1

,

(5.46)

în care d med,n = (d n + d n ’)/2, unde d n şi d n sunt diametrele mare şi, respectiv, mic, ale conului, la operaţia n. Pentru ambutisarea pieselor paralelipipedice se stabilesc:

- coeficienţi de ambutisare parţiali, caracterizând gradul de deformare a materialului în zona

colţurilor:

r c1

R

r c,i

r

c,i

1

,

m p1

şi

m

pi

(5.47)

unde r ci este raza la colţul cutiei pentru operaţia i, şi R - raza corespunzătoare a semifabricatului plan.

- coeficienţi de ambutisare globali, exprimaţi prin raportul dintre perimetrul piesei finite şi perimetrul semifabricatului plan, în funcţie de forma piesei/semifabricatului:

- la ambutisarea cutiilor pătrate din semifabricate circulare cu diametrul D:

4B

D

4B

1,27

B

,
D

1,72.r

c

m gl

m

gl

(5.48)

(5.49)

sau:

unde B este latura cutiei şi r c - raza la colţul ei.

- la ambutisarea cutiilor dreptunghiulare (cu dimensiunile A x B) din semifabricate de formă ovală (sau eliptică cu diametrele K x L):

D

,

sau:

m gl

m

gl

4(A

B)

1,27

A

K

B

(K

L)

L

4[(A

B)

0,86.r ]

c

 
 

(K

L)

.

,

(5.50)

(5.51)

Asupra valorii coeficientului de ambutisare (gradului de deformare) influenţează, direct sau indirect, o serie de factori, aşa cum rezultă din figura 5.22, şi anume:

- materialul prelucrat - utilizat de regulă sub formă de tablă laminată la rece. Cu cât

caracteristicile de plasticitate sunt mai bune, cu atât m va fi mai mic. O rugozitate mai mare a

tablei (între Ra = 1,5…4 m) permite reducerea lui m. Este importantă şi tendinţa spre ecruisare a materialului - cu cât ea este mai pronunţată va rezulta un coeficient de ambutisare mai mare.

- piesa ambutisată - care influenţează valoarea coeficientului de ambutisare prin:

- forma piesei - în sensul că pentru fiecare tip (cilindrică fără sau cu flanşă, paralelipipedică, etc.) relaţia de calcul şi mărimea coeficientului de ambutisare este alta,

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 12 -

ca şi valorile admisibile.

Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă

Factori de influenţă

Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
Factori de influenţă
piesa ambutisată
piesa
ambutisată
admisibile. Factori de influenţă piesa ambutisată materialul prelucrat matriţa procesul de folosită
materialul prelucrat
materialul
prelucrat
de influenţă piesa ambutisată materialul prelucrat matriţa procesul de folosită ambutisare - metoda de
matriţa procesul de folosită ambutisare - metoda de lucru - forma - numărul operaţiei -
matriţa
procesul de
folosită
ambutisare
-
metoda de lucru
- forma
- numărul operaţiei
- grosimea
- viteza de lucru
- dimensiuni
- lubrifierea
- mărimea razelor de racordare
- jocul dintre elementele active

- natura

- compoziţia chimică

- microstructura

- caracteristicile mecanice

Fig.5.22

- grosimea piesei - influenţează în sensul că, odată cu creşterea ei, la piesele

cilindrice fără flanşă, m scade. Acest aspect este luat în consideraţie prin folosirea grosimii relative: 100.g/D pentru prima ambutisare; 100.g/d i-1 pentru operaţia i.

- dimensiunile piesei prelucrate influenţează în sensul că pentru piesele de

dimensiuni mici, se pot adopta valori mai reduse ale coeficienţilor de ambutisare decât pentru piesele de dimensiuni mai mari, în aceleaşi condiţii.

- matriţa utilizată - influenţează valoarea coeficientului de ambutisare prin geometria elementelor active (în special razele r pl şi r p )

şi prin jocul dintre elementele active, adică prin condiţiile pe care le asigură deformării materialului. În general, valori mai ridicate ale razelor de racordare ale elementelor

active (mai ales r pl ) conduc la coeficienţi de ambutisare mai mici (vezi cele expuse anterior relativ la raza relativă r pl /g). Pentru a putea beneficia de avantajul unei raze r pl mai mari fără pericolul cutării semifabricatului, se recurge la reţinerea combinată a materialului (fig.5.23), cu două elemente de reţinere distincte, acţionate cu două forţe de reţinere Q 1 şi Q 2 , şi într-o anumită succesiune în desfăşurarea procesu-

lui de ambutisare: întâi cel pentru reţinerea pe suprafaţa plană şi apoi cel pentru reţinerea pe zona de racordare a plăcii de ambutisare. - procesul de ambutisare - influenţează printr-o serie de factori ca: metoda de ambutisare (fără reţinere, cu reţinere plană, cu reţinere combinată), numărul operaţiei de ambutisare (prima sau următoarele), viteza de ambutisare, lubrifierea contactului semifabricat - elementele active. Astfel, la ambutisarea cu reţinere plană se pot folosi coeficienţi de ambutisare mult mai mici decât la ambutisarea fără reţinere; la ambutisarea cu retinere combinată aceştia pot fi chiar şi

element de reþ inere plan element de reþ inere pent ru zona racordat ã poanson
element de
reþ inere plan
element de reþ inere
pent ru zona racordat ã
poanson
Q 2
F
Q 1
F
Q 1
placa de
faza 1
faza 2

ambut isare

Fig.5.23

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 13 -

mai mici. De regulă, la prima ambutisare, faţă de următoarele, valorile coeficienţilor de ambutisare sunt în următoarea relaţie:

m 1 < m 2 < m 3 < … < m n-1 < m n ,

(5.52)

în principal datorită ecruisării treptate a materialului la deformările succesive. De asemenea, aplicarea tratamentelor termice intermediare (de recoacere) permite creşte- rea valorii lui m. Dacă operaţiile (fazele) succesive de ambutisare se desfăşoară la intervale scurte de timp (întreruperea nu depăşeşte 6…8 ori grosimea g, în secunde) se poate considera că există un proces de deformare continuu şi se pot folosi coeficienţi de ambutisare egali la toate fazele de ambutisare (nu se mai respectă prescripţia (5.52)) - cazul ambutisării succesive din bandă sau al prelucrării pe prese multipost cu transfer. Alicarea unei lubrifieri bune permite reducerea coeficientului de ambutisare. Pentru anumite condiţii date, coeficientul de ambutisare este stabilit experimental şi el are caracter de coeficient de ambutisare admisibil, pentru care piesa se obţine cu o calitate bună (fără ruperi, fisuri, etc.). Cu această valoare se compară coeficientul de ambutisare calculat cu elementele caracteristice piesei de realizat, iar dacă:

m calculat m admisibil ,

(5.53)

atunci se poate trage concluzia (ce trebuie verificată şi practic) că piesa respectivă poate fi obţinută dintr-o singură operaţie de ambutisare. În caz contrar, vor fi necesare mai multe ambuti- sări, numărul lor urmând a fi calculat. Pentru a avea un element de referinţă relativ la valoarea coeficientului de ambutisare admisibil, vom considera că acesta corespunde situaţiei în care forţa de ambutisare nu depăşeşte forţa de rupere corespunzătoare secţiunii transversale a piesei ambutisate, adică F a1 < F r , sau:

1,25.

.g.R

m

d

1

de unde rezultă m 1 > 0,55.

1

m

1

1

.g.d R

   

1

m

,

(5.54)

În condiţii ideale, fără frecare, şi fără ecruisarea materialului, din condiţia: a < R m = R c ,

rezultă:

a

   R ln

c

D

d

1

,

(5.55)

unde s-a considerat = 1 în condiţia de plasticitate Huber-Mises-Hencky. Deci: R c .ln(D/d 1 )<R c , sau: ln(D/d 1 ) < 1, şi: D/d 1 < e , care devine:

d 0,37

1

e

1

D

m

1

.

(5.56)

Prin urmare, în cele mai bune condiţii de lucru, valoarea coeficientului de ambutisare poate fi redusă sub limita de m = 0,55 (ambutisarea cu reţinere combinată), dar nu sub m = 0,37.

5.4. Stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului pentru ambutisare

Aşa cum s-a menţionat, la ambutisare se consideră, cel puţin pentru necesităţile practice, că grosimea semifabricatului nu se modifică în timpul deformării, şi prin urmare legea constan- ţei volumului se poate exprima considerând egalitatea ariilor semifabricatului iniţial şi a piesei ambutisate. Prin urmare, din această egalare, cunoscând aria piesei ambutisate se poate stabili aria semifabricatului iniţial: S piesă = S semifabricat plan . Datorită anizotropiei plane a semifabricatelor folosite la ambutisare (de regulă obţinute prin laminare la rece), a impreciziei poziţionării lor în raport cu elementele active, a neuniformi-

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ

- 14 -

h

tăţii condiţiilor de frecare, piesa ambutisată nu rezultă cu marginea uniformă. Din acest motiv, în multe situaţii apare necesitatea unei operaţii ulterioare de tăiere a marginii prin care să se corec- teze aceste neregularităţi şi piesa să fie adusă în limitele cerute pentru precizia dimensională şi de formă. Pentru a realiza tăierea marginii este însă nevoie să se prevadă cantitatea de material necesară, respectiv un anumit adaos h la piesele fără flanşă sau d f la piesele cu flanşă, care se va îndepărta prin tăierea marginii.

Această valoare se adaugă la dimensiunea zo- nei respective, şi cu această nouă valoare se calcu-

lează mai departe dimensiunea corespunzătoare a semifabricatului de ambutisat. Valoarea adaosului pentru tăierea marginii h depinde de înălţimea piesei ambutisate şi de înăl-

ţimea relativă h/d, iar cea a adaosului d f depinde de diametrul d f al flanşei şi de diametrul relativ d f /d

(vezi şi fig.5.24,a - piesa fără flanşă; b - piesa cu flanşă). Forma semifabricatului plan iniţial depinde de tipul piesei ambutisate: pentru piese de revoluţie acesta este circular, pentru piese paralelipipedice - aproximativ oval, etc.

d h h
d
h
h
d f d f a) b) d Fig.5.24
d f
d f
a)
b)
d
Fig.5.24

5.4.1. Pentru piesele de revoluţie

d f d f d s a s 1 s 2 s n h
d f
d f
d
s a s 1 s 2
s n
h

sau:

Fig.5.25

S semif

s a s d 1 s n 2  D   S piesa 4
s
a
s
d
1
s
n
2
D
S
piesa
4
h

s

1

D

Pentru determinarea dimensiunilor

semifabricatului plan necesar ambutisării se pot folosi următoarele metode: analitică, grafo- analitică şi grafică, în funcţie de elementele

avute la dispoziţie, de posibilităţile de lucru şi de precizia cerută pentru determinarea semifabricatului. Metoda analitică - asigură cea mai bună

precizie de calcul. Pentru calcul, se descompune forma piesei ambutisate în forme geometrice simple, pentru care se poate determina aria (laterală) - figura 5.25, şi se folose