Sunteți pe pagina 1din 51

REZUMAT CURS FINANTE PUBLICE (SII)

CHELTUIELILE PUBLICE 1. Continutul cheltuielilor publice In procesul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale ,statul asigura acoperirea necesitatilor publice generale prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor financiare astfel mobilizate se realizeaza prin intermediul cheltuielilor publice. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care se acopera fie de la buget de stat ,bugetele locale, fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor realizate de acestea. Spre deosebire de cheltuielile publice, cheltuielile bugetare reprezinta numai o parte a cheltuielilor publice cea mai mare parte a acestora -, si se refera doar la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale de stat. Prin urmare, sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza di fondurile financiare ale statului pentru actiuni economice,social- culturale, pentru intretinerea si functionarea organelor statului,apararea nationala etc. Cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite cai, pentru achizitii de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, actiuni social-culturale, intretinerea armatei, actiuni economice etc. 2. Clasificarea cheltuielilor publice In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe criterii pentru clasificarea cheltuielilor publice precum : a) criterii administrative; b) criterii economice; c) criterii financiare; d) in functie de rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale; e) clasificarea folosita de organismele O.N.U. ; f) clasificari mixte sau combinate; g) dupa caracterul lor in timp; h) din punct de vedere juridic. I) Clasificarea administrativa are la baza institutiile prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere, unitati administrativ-teritoriale etc.; II) Clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul, conform caruia cheltuielile publice se impart in cheltuieli de capital (cu caracter de investitii) si cheltuieli curente (de functionare), iar altul, care imparte cheltuielile publice in cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) si cheltuieli de transfer (de redistribuire). III) Clasificarea financiara, in functie de momentul si de modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului, le grupeaza in: -cheltuieli definitive, care cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare; -cheltuieli temporare (finantarea rambursarii imprumuturilor, acordarea de avansuri, etc.); -cheltuieli virtuale sau posibile (garantiile acordate de stat pentru imprumuturi). Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

-cheltuieli fara contraprestatie - au caracter de subventie sau de finantare definitiva, fara urmarirea unui contraserviciu din partea colectivitatii consumatoare de resurse publice (alocatii, indemnizatii somaj, burse, etc.); -cheltuieli definitive nu presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile provizorii (imprumuturi, avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de produse sau servicii statului; -cheltuieli speciale sau globale. Caracterul special vizeaza finantarea unui anumit sector economic sau social, in timp ce caracterul global vizeaza influenta prin marimea totala a cheltuielilor asupra echilibrului general economic. IV) Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale imparte cheltuielile publice in: cheltuieli reale (negative) si cheltuieli economice (pozitive). V) Clasificarea folosita de institutiile specializate ale O.N.U. are la baza doua criterii principale: clasificarea functionala si clasificarea economica. Clasificarea functionala a O.N.U. cuprinde cheltuieli pentru: -servicii publice generale; -aparare; -educatie; -sanatate; -actiuni economice; -servicii comunale; -alte cheltuieli. Clasificarea economica cuprinde: - cheltuieli care reprezinta consum definitiv de venit national; - dobanzi aferente datoriei publice; - subventii de exploatare si alte transferuri curente; - formarea bruta a capitalului (investitii brute si cresterea stocurilor materiale); - achizitii de terenuri si active necorporale; - transferuri de capital. VI) Clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor in timp , permanent sau incidental, subdivide cheltuielille in doua grupe ,si anume: - cheltuieli ordinare care se efectueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil; - cheltuieli extraordinare (exceptionale) care se efectueaza numai in situatii deosebite, volumul lor fiind imprevizibil. VII) Clasificarea cheltuielilor din punct de vedere juridic , grupeaza cheltuielile publice in cheltuieli cu titlu definitiv si cheltuieli cu caracter temporar. In cadrul clasificarii functionale, cheltuielile publice se grupeaza astfel: Cheltuieli publice: I - Cheltuieli social-culturale: II - Asigurari sociale si protectie sociala: III - Gospodarie comunala si locuinte; IV - Apararea nationala; V - Ordinea publica; VI - Puterea si administratia de stat; VII - Actiuni economice: -industria extractiva,energetica,metalurgica,chimica; -agricultura,silvicultura,ape,mediu inconjurator;

-transporturi si telecomunicatii; -alte actiuni economice. VIII -Alte actiuni; IX - Transferuri: -transferuri din bugetul de stat; X - Datoria publica: -dobanzi aferente datoriei publice; XI - Fondul de rezerva bugetara. In cadrul clasificarii economice, cheltuielile publice sunt: cheltuieli curente si de capital. 3. Principalele cheltuieli publice 3.1 Cheltuielile pentru administratia de stat, ordinea interna si apararea nationala Cheltuielile publice pentru administratia de stat (autoritatile publice), ordinea publica si apararea nationala detin o pondere insemnata in totalul cheltuielilor bugetare. Institutiile publice prin care se asigura societatii servicii publice generale, cuprind: a) organe ale puterii si administratiei de stat reprezentand Presedintia tarii, organele puterii legislative, organele judecatoresti, organele puterii executive, centrale si locale; b) organe de ordine publica ( politia, jandarmeria si securitatea civila). In Romania , aceste cheltuieli sunt inscrise in bugetul de stat si in bugetele locale, in 2 pozitii distincte: - cheltuieli cu ordinea publica; - cheltuieli pentru puterea si administratia statului. 3.1.1. Cheltuielile pentru administratia de stat Cheltuielile pentru administratia de stat cuprind totalitatea resurselor financiare publice alocate pentru organizarea, intretinerea si functionarea organelor puterii si administratiei de stat (parlamentul, presedentia, ministerele , alte organe centrale si locale ale puterii si administratiei de stat) si organele judecatoresti. La acestea se adauga cheltuielile privind organele insarcinate cu mentinerea ordinii publice si asecuritatii civile cum sunt : politia , jandarmeria, justitia si parchetul etc. Cheltuielile pentru administratie cuprind, pe de o parte, salariile ,contributiile sociale aferente si alte drepturi banesti acordate functionarilor di aministratia centrala si locala, iar pe de alta parte, cheltuielile curente de functionare (curente) a entitatilor publice respective. Aceste cheltuieli sunt finantate ,conform prevederilor legii finantelor publice, respectiv legii finantelor publice locale, atat din bugetul de stat ,cat sin bugetele locale. 3.1.2. Cheltuielile pentru apararea tarii Cheltuielile militare decurg din indeplinirea functiei statului de aparare a tarii si de a participa la organisme internationale de aceasta natura(de exemplu, NATO). Cheltuielile militare se refera la cheltuielile pentru inzestrarea armatei cu tehnica de lupta si la cheltuielile de intretinere curenta a fortelor armate, pentru pregatire, intretinere etc. Cheltuielile cu caracter militar sunt de doua categorii : directe si indirecte. Din categoria cheltuielilor militare directe fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si in strainatate a armatei, flotei maritime si aeriene , cumpararea de armanent, echipament militar, mijloace de subzistenta etc., care sunt prevazute in bugetul ministerul de resort.

In categoria cheltuielilor militare indirecte se include cheltuielile legate de lichidarea urmarilor razboiului cum ar fi : platile in contul datoriei publice contractate in timpul razboiului, reparatiile/ despagubirile de razboi datorate tarile invingatoare, cheltuielile legate de aplicarea unor acorduri internationale cu caracter militar, cheltuieli cu pregatirea de razboi. In Romania, cheltuielile de aparare reprezinta 13,4 % din totalul cheltuielilor publice. Cresterea cheltuielilor militare are efecte nefavorabile asupra dezvoltarii economice si sociale mondiale, absorbind o parte importanta din resursele materiale, umane, tehnologie si financiare ale lumii.
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU OBIECTIVE SI ACTIUNI ECONOMICE

1.Continutul,nivelul si structura cheltuielilor pentru obiective si actiuni economice In cadrul acestei categorii cheltuielile care se refera la finantarea obiectivelor si activitatilor cu caracter economic din intreprinderile sectorului public si la subventionarea unor intreprinderi proprietete de stat, privata ori mixta din domeniul productiei si distributiei de energie si combustibili,industrei extractive,agriculturii,transporturilor,telecomunicatiilor,constructiilor,precum si a altor intreprinderi,care se bucura de protectie din partea statului. Din punct de vedere al continutului economic,aceste cheltuieli au caracter complex:unele reprezinta cheltuieli curente sau de functionare, altele constituie cheltuieli de capital, respectiv de investitii, iar altele (subventiile) sunt cheltuieli de transfer. In cadrul gruparii functionale O.N.U., continutul acestor cheltuieli reflecta destinatia de ramura,de domeniu sau sector de activitate,in care se desfasoara actiunile economice finantate din resurse publice,si anume: -industria extractiva, energie, combustibili, industrie prelucratoare, constructii; -agriculturii, silvicultura, pescuit, vanatoare; -transporturi si comunicatii; -alte servicii si afaceri economice. Cheltuielile cu actiunile economice in toate ramurile le cuprind si pe cele de cercetaredezvoltare. Cheltuielile publice privind sectorul economic reprezinta intre 7 si 13% din totalul cheltuielilor publice ale tarilor dezvoltate. In tarile in curs de dezvoltare, acestea ajung pana la 30%. 2.Sursele de finantare a cheltuielilor pentru obiective si actiuni economice Dupa sursele de finantare, cheltuielile se grupeaza in: a) cheltuieli acoperite prin costurile de productie - Cheltuielile de productie (achizitionarea de materii prime, materiale, energia, drepturi de personal, etc.) sunt evidentiate in costuri si se recupereaza pe seama preturilor de vanzare. Ele se acopera din resursele constituite pe seama fondurilor existente la inceputul perioadei, a celor provenite din incasarile de venituri in cursul perioadei, din credite bancare; b) cheltuielile care se scad din venituri sunt: taxele pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, cheltuielile pentru pregatirea profesionala si practica in productie, cheltuieli pentru contracte de cercetare, cheltuieli de protocol, reclama si publicitate, prelevarile si donatiile facute in scopuri umanitare, alte cheltuieli;

c) cheltuielile privind investitiile se efectueaza cu ocazia construirii unor noi intreprinderi, hale, sectii de productie, achizitionarii de utilaje, instalatii. Resursele de finantare a investitiilor sunt: resurse proprii, credite bancare si alocatii bugetare. d) cheltuieli acoperite din fonduri speciale constituite pe seama resurselor obtinute in cadrul actiunii de privatizare a patrimoniului public, din inchirierea spatiilor comerciale, etc. Cheltuielile finantate din fonduri speciale se aproba prin bugetul de stat. Pe langa finantarea sectorului public, cheltuielile cu caracter economic privesc si acordarea de avantaje pentru dezvoltarea si consolidarea unor ramuri care prezinta interes economic si social national(agricultura, silvicultura, cercetarea stiintifica, gospodarirea apelor, protectia mediului inconjurator). Prin alocatii bugetare se finanteaza actiuni ca: ameliorarea solurilor, combaterea daunatorilor si bolilor, sustinerea preturilor agricole, etc. Subventiile se pot acorda direct pentru acoperirea unor pierderi, atunci cand preturile formate in mod liber pe baza raportului dintre cerere si oferta, in conditii de concurenta, nu reusesc sa acopere cheltuielile, care sunt mari din cauze economice justificate. Primele de export sunt practicare pentru incurajarea exportului de marfuri, in concordanta cu interesele economice si politice ale statului, precum si pentru protejarea economiei de concurenta straina. Statele dezvoltate folosesc primele de export si in vederea cuceririi de noi piete de desfacere sau pentru mentinerea pozitiilor cucerite. Formele pe care le imbraca primele de export sunt: a) primele de export in bani se stabilesc in sume fixe pe unitatea de marfa exportata sau ca diferenta intre pretul cel mai ridicat de pe piata interna al produsului respectiv si pretul cel mai scazut de pe piata externa. b) restituirea impozitelor platite sau renuntarea la impozitele datorate de catre exportatori, precum si reducerea tarifului pentru transportul marfurilor pe calea ferata proprietate de stat nu reprezinta cheltuieli propriu-zise, ci renuntarea de catre stat la o parte din veniturile sale bugetare, in favoarea exportatorilor. c) avantaje valutare consta in faptul ca statul ingaduie exportatorilor sa retina o parte din valuta incasata de la ei la exportul de marfuri. Acordarea de subventii este o chestiune de politica economica si financiara, de optiuni, de prioritati, de incurajare a cresterii eficientei cheltuielilor. Sprijinul financiar temporar al statului se acorda unor intreprinderi o perioada de timp limitata, dupa care, daca nu se redreseaza, urmeaza sa fie reorganizate sau lichidate. 3.Cheltuielile publice privind cercetarea-dezvoltarea In fiecare din categoriile de cheltuieli publice delimitate de un punct de vedere functional (administratie, aparare, invatamant, cultura, sanatate, etc.) sunt incluse si cheltuielile de cercetare. In domeniul economic ele au caracter de cercetare-dezvoltare. La randul lor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind: cheltuielile privind finantarea cercetarii fundamentale, care au ca obiectiv dezvoltarea cunoasterii intr-un anumit domeniu al stiintei; cheltuielile privind finantarea cercetarii aplicative, prin care se urmareste crearea de produse si tehnologii noi; cheltuielile privind dezvoltarea, prin care se realizeaza verificarea posibilitatilor de obtinere a unor noi produse si tehnologii pe scara industriala. Resursele financiare utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu cercetarea stiintifica provin din bugetul statului, din fondurile intreprinderilor private, din fondurile proprii ale institutelor de cercetari, din fondurile proprii ale institutelor de invatamant superior, in proportii care difera de la o tara la alta. La inceputul anilor 80 din totalul cheltuielilor cu cercetarea, intre

30 si 60% se suportau din bugetul statului in tarile dezvoltate, si intre 55 si 98% in tarile in curs de dezvoltare. Finantarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ale unitatilor economice se asigura din: resurse financiare proprii, credite bancare si din resurse atrase de pe piata financiara, inclusiv prin finantare externa. 4.Folosirea cheltuielilor publice ca instrumente de influentare a proceselor economice Cheltuielile publice devin parghii ale unor mecanisme financiare folosite de catre stat pentru incurajarea sau sustinerea unor domenii de activitate economica si sociala, fie prin preluarea de catre stat a finantarii directe sau indirecte a obiectivelor de investitii, de productie sau de cercetare-experimentare, fie prin acordarea de subventii,al caror volum este influentat de o serie de factori interni sau externi, economici sau extraeconomici. Fiind vorba de obiective economice de interes general pentru societate, utilizarea parghiei cheltuielilor publice vizeaza atat sectorul public, cat si pe cel privat. In acest sens, pot fi vizate obiective, ca: -dezvoltarea unor ramuri ale industriei (extractiva, energetica, etc.); -dezvoltarea, modernizarea sau restructurarea agriculturii; -reducerea somajului; -stimularea exportului, etc. Stimularea dezvoltarii unor ramuri se poate realiza prin acordarea de preturi ridicate la comenzile efectuate de stat sau prin acordarea de subventii pentru asigurarea profiturilor stimulative ale agentilor economici din ramurile protejate de stat. De o atentie deosebita se bucura sectorul agricol din partea statului, mergand pe principiul conform caruia agricultura nu este numai o ramura de productie, ci si un mod de viata. Imperativele subventionarii sunt: -asigurarea securitatii alimentare pe plan national; -protejarea veniturilor producatorilor agricoli; -cresterea randamentelor in agricultura; -crearea de disponibilitati pentru export. Modalitatile de subventionare a agriculturii difera de la o tara la alta, in functie de stadiul de dezvoltare al agriculturii, dar si de traditia din acest sector, de consumul de alimente, de conditiile naturale, etc. Directiile principale in care se desfasoara in prezent subventionarea agriculturii sunt: a) sustinerea preturilor produselor agricole si efectuarea de plati direct producatorilor agricoli; b) reducerea costurilor factorilor de productie; c) servicii generale oferite in mod gratuit agriculturii (finantarea cercetarii fundamentale, consultatii tehnice, economice si de marketing, asistenta sanitar-veterinara, etc.) Ponderea subventiilor in valoarea productiei agricole a unor anumitor bunuri agroalimentare, difera de la o tara la alta, de exemplu: Lapte - ponderea subventiilor in CEE este de 56%, in SUA de 66%, in Canada de 97%, in Australia de 33%, in Japonia de 82%. Carne bovine - in CEE-53%; in SUA-9%; in Canada-16%; in Australia-11%; in Japonia55%.

In medie pentru toate produsele - in CEE - 40%; in SUA - 28%; in Canada - 39%; in Australia - 19%; in Japonia - 69%. In Romania, actualul mecanism de subventionare al agriculturii este inca greoi, nu presupune legatura nemijlocita cu producatorii agricoli, fondurile consumandu-se, mai ales, prin suprastructurile judetene. In perspectiva, sunt necesare noi criterii, printre care: acordarea subventiilor direct producatorilor agricoli; tratarea egala a tuturor agentilor economici; diferentierea subventionarii in functie de conditiile naturale si traditiile existente in fiecare zona; garantarea de catre stat a preluarii intregii productii la preturile stabilite pentru fiecare an agricol; elasticitatea sistemului de subventii si adaptarea lui la noile conditii si necesitati ale productiei agricole, in scopul asigurarii securitatii alimentatiei pe plan national. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACIUNI SOCIAL-CULTURALE 1. Caracterizare general In statele moderne, cheltuielile pentru actiunile social-culturale reprezinta o componenta importanta a politicii sociale promovate de catre acestea. Astfel, satisfacerea nevoilor cu caracter social component principal a politicii sociale a statelor propune folosirea pe scar larg a resurselor financiare publice n scopul mbuntirii condiiilor de via ale populaiei, a calitii vieii fiecrui individ. Pentru satisfacerea nevoilor cu caracter social, autoritatea public acioneaz n trei direcii principale: a. garantarea unui nivel minim, independent de mrimea pieei i de forma de proprietate; b. diminuarea ariei de nesiguran i punerea n gard a indivizilor i familiilor lor n nfruntarea unor situaii determinate de boli, btrnee, omaj; c. asigurarea pentru toi membrii societii a unor standarde de viata mai bune, disponibile n raport cu o gam predeterminat de servicii sociale. Cheltuielile publice pentru aciuni social-culturale sunt ndreptate spre realizarea de servicii n mod gratuit, cu plat redus sau sub form de alocaii bugetare, pensii, ajutoare i alte indemnizaii. Cheltuielile pentru aciuni social-culturale se refer la: a) nvmnt; b) cultur i art; c) sntate; d) securitate social (asisten social); e) alocaiile i alte ajutoare pentru copii; f) pensiile i ajutoarele pentru invalizi, orfani, vduve de rzboi, militari; g) alte cheltuieli social-culturale; h) asigurrile sociale de stat; i) pensia suplimentar; j) ajutorul de omaj. Cheltuielile destinate aciunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, dup caz. 2. Cheltuielile pentru nvmnt Cuantumul cheltuielilor pentru nvmnt este determinat de influena simultan a mai multor factori: demografici, economici, sociali, politici.

a) Factorii demografici. Creterea populaiei a antrenat n mod firesc sporirea populaiei colare. Explozia demografic s-a reflectat n principal n creterea contingentelor colare, a gradului de cuprindere n sistemul de nvmnt i a obligativitii anumitor grade pentru nvmnt. b) Factorii economici. Dezvoltarea economic, sporirea i diversificarea capitalului fix i circulant ca urmare a modernizrii i perfecionrii proceselor tehnologice, au reclamat o for de munc cu calificare medie i superioar. Aceasta s-a putut obine efectund un volum sporit de cheltuieli pentru nvmnt. c) Factorii sociali i politici , se refer la politica colar, la principiile avute n vedere de guverne n stabilirea acesteia, la nivelul nvmntului obligatoriu, la resursele, facilitile i ajutoarele ndreptate ctre instituiile de nvmnt sau chiar ctre elevi, studeni i familiile acestora. Finanarea cheltuielilor pentru nvmnt se realizeaz din diferite surse i anume: bugetul statului, surse ale ntreprinderilor, ale populaiei, donaii, ajutoare externe. a) bugetul statului reprezint principala surs de finanare a nvmntului, n toate rile lumii, ceea ce reflect importana deosebit acordat acestui domeniu al vieii sociale. n rile dezvoltate, ca i n cele n curs de dezvoltare, exist dou tipuri de uniti de nvmnt: publice, finanate integral de la bugetul statului i particulare (private) care pot fi independente sau parial subvenionate de stat; b) populaia, particip la finanarea nvmntului n mod direct prin intermediul taxelor colare, dar mai efectueaz i alte cheltuieli pentru ntreinerea extracolar a elevilor, studenilor, respectiv pentru transport, chirii, etc. c) ntreprinderile efectueaz cheltuieli pentru nvmnt atunci cnd organizeaz cursuri de pregtire profesional, de calificare a salariailor sau viitorilor angajai. d) donaii, sume primite de unitile de nvmnt din partea unor firme, fundaii, etc. e) ajutorul extern n domeniul nvmntului se ntlnete n special n cazul rilor n curs de dezvoltare i reprezint circa 10% din volumul total al cheltuielilor de nvmnt al acestor ri; el este destinat, n special, nlturrii analfabetismului sau pentru finanarea nvmntului elementar. Ajutorul extern mbrac forma subveniilor directe; a mprumuturilor, a finanrilor sau se refer la trimiteri de experi, cadre didactice, tehnicieni sau materiale necesare nvmntului. Din punctul de vedere al surselor de finanare, cheltuielile pentru nvmnt n Romnia sunt finanate de la bugetul de stat (n proporie de 85%); fondurile proprii ale agenilor economiei; veniturile unitilor de nvmnt; contribuia populaiei (mai mare n ultimii ani). n Romnia, fondurile bugetare sunt ndreptate cu precdere ctre nvmntul primar i secundar (gimnazial, liceal, post-liceal) ntre 80-85%, nvmntul superior primind 10-15% din alocaiile bugetare. Din bugete locale se finanteaza cheltuielile materiale ale institutiilor de invatamant preuniversitar. 3. Cheltuieli pentru cultura si arta Cheltuielile pentru cultura privesc bibliotecile, casele de cultura, televiziunea, presa, muzeele etc. iar cheltuielile pentru arta vizeaza intretinerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formatii muzicale cu caracter simfonic si de camera, cinematografe, ansambluri populare de cantece si dansuri etc.

Unele institutii de cultura si arta ofera servicii gratuite (de exemplu, bibliotecile, muzeele) si sunt finantate integral de la bugetul de stat, altele ofera servicii cu plata redusa fata de costul acestora (teatre, opera, filarmonicile) primind de la bugetul statului subventii pentru completarea veniturilor proprii. Pentru finantarea actiunilor din domeniul culturii si artei mai pot fi folosite si fondurile private sau donatii de la persoane fizice si juridice. 4. Cheltuieli pentru sanatate Cheltuielile pentru sanatate ocupa, de asemenea, un loc important in cadrul cheltuielilor pentru actiuni social culturale. Cheltuielile pentru sanatate se finanteaza din : - fondul de asigurari sociale de sanatate; - fonduri alocate din bugetele locale pentru realizarea unor actiuni similare in profil teritorial (de exemplu , construirea unui sanatoriu, centru de recreere, refacerea capacitatii de munca etc.). Fondul de asigurari sociale de sanatate se constituie din : - contributii ale persoanelor juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat ( 7% aplicat la fondul de salarii brut); - contributia individuala a persoanelor asigurate -6.5%, aplicat asupra venitului din salariul realizat lunar; - contributii ale persoanelor fizice care realizeaza venituri din activitatea independenta, din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, dupa caz; - contributiile facultative la asigurarile sociale de sanatate ale persoanele straine. Unele categorii de persoane beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei: - copii si tineri pana la 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu realizeaza venituri din munca; - persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca; - sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii aflati in intretinerea persoanei asigurate cu sanatate; - persoane ale caror drepturi au fost stabilite prin Decret- Lege nr. 118/90, Legea nr. 44/1994, Legea 42/90. Din bugetul de stat se suporta cheltuielile pentru investitii legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala si pentru recuperarea capacitatilor de munca. Pe langa sumele alocate din sursele mentionate, pentru finantarea sanatatii se folosesc si resursele fondului special pentru sanatate, care se constituie pe seama urmatoarelor surse: - o cota de 12% din incasarile realizate de persoanele juridice din actiunile publicitare la produsele din tutun, tigari si bauturi alcoolice; - o cota de 2% din veniturile realizate de persoanele juridice din vazarea unor produse din tutun, tigari si bauturi alcoolice. 5. Cheltuieli pentru asistenta sociala de stat Aceste cheltuieli au drept scop ocrotirea invalizilor, vaduvelor de razboi, bolnavilor cronici, invalizilor din nastere, copiilor orfani si a celor cu deficiente motorii, fizice, psihice sau senzoriale si batranilor care nu au fost incadrati in munca (nu au pensii) si nu au alte mijloace proprii de trai si nici sustinatori legali. De asemenea, prin intermediul actiunilor de asistenta sociala de stat se asigura oanumita calificare sau recalificare.

Finantarea actiunilor de asistenta sociala de stat se face pe seama alocatiilor de la bugetul de stat, a donatiilor de la persoane fizice si juridice si a ajutorului de la organisme internationale si din bugetele locale. BUGETUL PUBLIC 1. Continutul si rolul bugetului public Bugetul, ca si finantele, exprimand relatii de mobilizare, repartizare si utilizare a principalelor resurse banesti, se impune ca o categorie economica distincta pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, respectiv in etapa de construire si consolidare a statului. Bugetul este definit, sub aspect juridic, ca fiind un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada de timp, de obicei un an. Bugetul de stat reprezinta un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor efectua in viitor, precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului. Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Incasarea veniturilor si efecturea cheltuielilor publice nu sunt posibile decat daca bugetul de stat a devenit lege, prin aprobarea lui de catre parlamentul tarii. Sub aspect economic, bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse. In perioada actuala, bugetul constituie nu o lista a veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic. Bugetul de stat reprezinta o forma de planificare, atat pen termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp de un an a veniturilor si a cheltuielilor publice, cat si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investitii. Rolul bugetului de stat se manifesta indeosebi pe plan financiar si economic. Astfel din punct de vedere financiar, bugetul de stat asigura mobilizarea si dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului, iar din punct de vedere economic, rolul bugetului s-a accentuat datorita contibutiei sale sporite la realizarea obiectivelor politicii economice si sociale a guvernului in fiecare etapa. 2. Principii si reguli bugetare Bugetul se constituie ca un singur document in care sunt inscrise atat veniturile cat si cheltuielile, limitate pe un an de zile. In procesul intocmirii/elaborarii si executiei bugetelor componente ale bugetului public national, sunt respectate urmatoarele principii: a) universalitatea bugetului, care reclama inscrierea veniturilor si cheltuielilor in buget in totalitatea lor. b) unitatea bugetara, care presupune cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor intrun singur document cu structura unitara.

10

c) echilibrarea bugetului, care impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetare ordinare (venituri curente din impozite directe si indirecte, venituri nefiscale si din capital). Deficitul bugetar are ca sursa de acoperire imprumuturile de stat ori emisiunea de bani (cresterea masei banesti, fara acoperirea corespunzatoare cu bunuri si servicii consecinte: scaderea puterii de cumparare, cresterea preturilor si tarifelor inflatie). d) realitatea bugetului, care se bazeaza pe posibilitatea de a inscrie in buget venituri si cheltuieli determinate stiintific, pe baze reale. Cuantumul venituriluor si cheltuielilor se poate determina prin diferite metode: metoda automata sau a penultimei, metoda majorarii sau a diminuarii si metoda evaluarii directe. Metoda automata sau a penultimei are ca baza de raportare rezultatele din penultimul an celui care se proiecteaza. Acesta metoda imprima certitudini ca fenomenele economico financiare se vor repeta la aceeasi scara si in exercitiul financiar ce se prevede. Metoda majorarii sau diminuarii se bazeaza pe procedee statistice, stabilindu-se o rata medie anuala, rezultata din luarea in calcul a executiilor bugetare pe mai multi ani anteriori. Rata peste sau sub suta se aplica la nivelele bugetului anului in curs, cat si la tendintele si cerintele anului viitor. Metoda evaluarii directe prin care se evalueaza cuantumul fiecarui fel de venit sau cheltuiala , tinandu-se seama atat de realizarile preliminare pe anul in curs, cat si de tendintele si cerintele anului viitor. e) anualitatea bugetului , care presupune elaborarea si aprobarea actului bugetar anual. Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte, si anume: prima se refera la perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp in care se incaseza veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in autorzatia data Guvernului de catre Parlament. f) specializarea bugetara, care reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit bugetar se intelege suma limita, inscrisa in buget si aprobata de puterea legislativa, pana la care se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli aprobate. g) publicitatea bugetului , potrivit caruia, dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice. Legea de adoptare a bugetului public national si contul privind incheierea exercitiului bugetar pe anul precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul oficial. Cifrele inscrise in proiectul de lege sunt date publicitatii in presa, precum si la radio si televiziune. 3. Procesul bugetar Procesul bugetar cuprinde activitatile privind: intocmirea proiectului de buget si aprobarea acestuia; executia bugetului; incheierea si aprobarea contului de executie bugetara; controlul bugetar. Aceste activitati se desfasoara intr-un cadru constitutional si administrativ, care prezinta particularitati de la tara la tara, determinate de evolutia istorica a fiecareia dintre ele.

11

3.1. Intocmirea proiectului de buget In majoritatea tarilor, intocmirea/elaborarea proiectului de buget este o atributie ce revine guvernului; exceptie fac putine tari, intre care S.U.A., unde proiectul de buget este elaborat de catre seful executivului - Presedintele republicii -, printr-un organ de specialitate care functioneaza pe langa acesta. In cadrul guvernului, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are ministrul finantelor sau ministrul bugetului. Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentele pe care organul suprem al puterii executive le prezinta Parlamentului spre examinare si aprobare. Aceste documente, de regula, contin: - expunerea de motive si proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind nu numai prevederi privind marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare, dar si propuneri de modificare a legislatiei referitoare la veniturile si cheltuielile necesare pentru realizarea bugetului care se aproba (ex. majorarea sau diminuarea unor cote de impozit etc.), dupa caz; - anexele la proiectul de lege in care este redata structura veniturilor si cheltuielilor bugetare; - materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget. Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza pe obiectivele programului de guvernamant al partidului care detine majoritatea parlamentara si pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor/Ministerul bugetului, cu privire la evolutia economiei, a modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in perioada anterioara, la factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare. 3.2. Aprobarea si executia bugetului Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament presupune ,prezentarea de catre seful executivului a proiectului de buget in Parlament; analiza acestuia in comisiile parlamentare; concilierea amendamentelor propuse la proiectul de lege; aprobarea proiectului de buget in Parlament; ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii si publicarea. Parlamentarii, fiind alesi de catre cetatenii cu drept de vot, actioneaza pentru ca prevederile din proiectul de buget sa satisfaca cat mai mult din cerintele acelora care au votat pentru ei, dar nu toate cerintele exprimate de membrii societatii pot fi satisfacute in perioada la care se refera bugetul, datorita caracterului limitat al resurselor. Proiectul de buget se aproba de Parlament pana cel mai tarziu la data de 31 decembrie, pe ansamblu, pe capitole, articole si pe ministere si celelalte organe centrale de stat, devenind lege. Daca legea bugetului nu se aproba de Parlament cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile ce-i revin si aplica prevederile bugetului anului precedent, pana la adoptarea noului buget. Executia bugetului inseamna realizarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate, ceea ce presupune desfasurarea unui ansamblu de activitati de catre agentii guvernamentali, aparatul fiscal, institutii financiare etc. Responsabilitatea pentru executia bugetului revine Guvernului, iar rezultatele in acest domeniu depind de capacitatea administratiei si de procedurile financiare folosite. Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime, iar cheltuielile bugetare sunt limite maxime si se pot efectua numai pe destinatiile aprobate. Incasarea veniturilor si efectuarea de plati de la buget se realizeaza prin organe specializate ale Ministerului Finantelor/Ministerul bugetului.

12

Avand in vedere rigorile executiei cheltuielilor aprobate prin buget, exista reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica, si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata. Angajarea reprezinta actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de bani unui tert. Lichidarea este operatia prin care se constata serviciul facut in favoarea institutiei publice si se determina suma de plata. Ordonantarea inseamna emiterea unui ordin de plata a unei sume de bani de la buget in favoarea unui tert. Plata este operatia de achitare propriu-zisa a sumei de bani datorata de institutia publica. Primele trei operatii sunt efectuate de conducatorii institutiilor publice, denumiti si ordonatori de credite bugetare. A patra operatie se efectueaza de gestionarii de bani publici (casierii). Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape. In cazul impozitelor directe, acestea sunt: asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului si perceperea propriu-zisa a acestuia. Asezarea impozitului reprezinta identificarea materiei impozabile de care dispune o persoana fizica sau juridica si determinarea marimii acesteia. Lichidarea reprezinta stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor de impozit si a celorlalte elemente prevazute de lege. Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea cuantumului impozitului intr-un act (dispozitie), in baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit in contul bugetului. Perceperea impozitului, consta in incasarea efectiva a sumei datorate. In cadrul acestei etape, este inclusa si urmarirea, care intervine atunci cand contribuabilii nu-si achita datoriile fata de stat la termenele stabilite. 3.3. Incheierea si aprobarea contului de executie bugetara. Controlul bugetar Contul de executie bugetara reflecta totalitatea operatiilor de executare a veniturilor si cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului executiei bugetului la finele anului bugetardeficitul sau excedentul bugetar. Intocmirea contului de executie bugetara prezinta particularitatile in functie de optiunea statului pentru durata executiei bugetuluisistem de executie sau sistem de gestiune. In sistemul de executie, contul de executie bugetara pe un an cuprinde toate operatiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioara datei care marcheaza incheierea anului bugetar. Prin urmare, pentru o perioada de timp, functioneaza conturi duble: unul referitor la anul bugetar precedent si altul privind anul in curs. In sistemul de gestiune, operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, care au ramas neefectuate pana la sfarsitul anului bugetar, se reflecta in contul de incheiere a bugetului pe anul urmator. Prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un an cuprinde operatiunile efectuate in anul bugetar respectiv, aferente atat anului considerat cat si celui anterior. Contul de incheiere a executiei bugetare, intocmit cu respectarea clasificatiei bugetare, este prezentat de Guvern, spre dezbatere si aprobare Parlamentului.

13

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite. In functie de natura acestor organe, controlul poate fi: politic (exercitat de catre Parlament); jurisdictional (efectuat de Curtea de Conturi); administrativ (desfasurat de organe specializate ale Ministerului Finantelor/Ministerul bugetului, ale ministererelor etc.). Parlamentul exercita controlul politic cu prilejul examinarii si aprobarii contului de executie bugetara, precum si pe parcursul executiei bugetului aprobat. Controlul jurisdictional, consta in verificarea actelor justificative prezentate de catre contabilii Curti de conturi. Aceasta se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si acorda descarcarea de gestiune . PROCESUL BUGETAR IN ROMANIA 1. Intocmirea si aprobarea proiectului de buget Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. In cap III Procesul bugetar, sectiunea 1 Proceduri privind elaborarea bugetelor, se stipuleaza ca legile bugetare cuprind: la venituri-estimarile anului bugetar; la cheltuieli- creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi apecifice in structura functionala si economica a acestora;deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz, si, respectiv, reglementarile specifice exercitiului bugetar. Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice , pe baza: a) prognozelor indicatorilor macroeconomici i sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urmtorii 3 ani; b) politicilor fiscale i bugetare; c) prevederilor memorandumurilor de finanare, ale memorandumurilor de nelegere sau ale altor acorduri internaionale cu organisme i instituii financiare internaionale, semnate i/sau ratificate; d) politicilor i strategiilor sectoriale, a prioritilor stabilite n formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite; e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; f) programelor ntocmite de ctre ordonatorii principali de credite n scopul finanrii unor aciuni sau ansamblu de aciuni, crora le sunt asociate obiective precise i indicatori de rezultate i de eficien; programele sunt nsoite de estimarea anual a performanelor fiecrui program, care trebuie s precizeze: aciunile, costurile asociate, obiectivele urmrite, rezultatele obinute i estimate pentru anii urmtori, msurate prin indicatori precii, a cror alegere este justificat; g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum i de transferuri consolidabile pentru autoritile administraiei publice locale; h) posibilitilor de finanare a deficitului bugetar. Structura bugetelor Veniturile i cheltuielile se grupeaz n buget pe baza clasificaiei bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole i subcapitole, iar cheltuielile pe pri, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum i alineate, dup caz. Cheltuielile prevzute n capitole i articole au destinaie precis i limitat.
14

Programele se aprob ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Fondurile externe nerambursabile se cuprind n anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite i se aprob o dat cu acestea. n bugetul de stat se includ Fondul de rezerv bugetar la dispoziia Guvernului i Fondul de intervenie la dispoziia Guvernului. Calendarul bugetar Ministerul Finantelor publice, inainteaza Guvernului pana la data de 1 mai , obiectivele politicilor fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca Guvernul sa le aprobe pana la data de 15 mai. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, contexul macroeconomice baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget ,metodologiile de elaborare a acestora , precum si limitele de cheltuieli elaborate de Guvern. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor principali de credite eventualele limite de cheltuieli redimensionate de Guvern , in vederea definitivarii proiectelor de buget. Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli , si estimarile pentru urmatorii 3 , insotite de documentatii si fundamentari detaliate. Similar, Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat. Autoritatile administratiei publice locale au aceleasi obligatii pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Proiectele de buget si anexele la acesta ,dupa ce sunt discutate cu ordonatorii principali de credite si punerea de acord si aprobarea Guvernului , astfel definitivate , se depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august a fiecarui an. Ministerul Finantelo Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pina la data de 30 septembrie a fiecarui an. Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget , acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an. Proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat este inaintat Parlamentului odata cu proiectul bugetului de stat. Aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat ,a bugetelor fondurilor speciale precum si a conturilor anuale de executie ale acestora este de competenta Parlamentului. 2. Executia bugetului de stat Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar. Sumele aprobate la partea de cheltuieli in bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, in bugetele fondurilor speciale ,in cadrul acestora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime ce nu pot fi depasite.

15

Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrage raspunderea celor vinovati , in conditiile legii. Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie. Rezultatele fiecarui exercitiu bugetar se aproba prin legea privind contul bugetar de executie a bugetului de stat si , respecti, legea privind contul general anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata , si sunt determinate de autorizarile continute in legile specific si legile bugetare anuale. Raspunderea , ca organ de specialitate in domeniul finantelor publice, revine Ministerului Finantelor publice pentru executia bugetului de stat , Ministerul Muncii , Solidaritatii si Familiei pentru executia bugetului asigurarilor sociale de stat , si organelor de specialitate ale administratiei publice locale pentru bugetele locale. Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la legea de aprobare a contului general anual de executie, emite norme metodologice, precizari si instructiuni prin care se stabilesc procedurile pentru incasarea veniturilor ,angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul detinerii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea. 3. Controlul bugetar Controlul bugetar imbraca cele trei forme : politic, jurisdictional si administrativ. Controlul politic se executa de de catre Parlament , iar controlul jurisdictional de catre Curtea de Conturi. Controlul administrativ se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere (agentii guvernamentale) si organe centrale. Ministerul Finantelor Publice exercita , in numele statului, controlul in intreaga economie asupra administrarii si utilizarii fondurilor de la buget, a realizarii veniturilor bugetare, precum si pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Organele specializate de control ale Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene si Garda financiara. Controlul administrativ asupra legalitatii, oportunitatii si eficientei utilizarii fondurilor bugetare se exercita si la nivelul fiecarui minister si al celorlalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, prin organe specializate ale acestora. n procesul execuiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urmtoarele faze: angajament, lichidare, ordonanare, plat. Operaiunile specifice angajrii, lichidrii i ordonanrii cheltuielilor sunt n competena ordonatorilor de credite i se efectueaz pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituiei publice. compartimentului financiar-contabil. Efectuarea plilor, n limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baz de acte justificative, ntocmite n conformitate cu dispoziiile legale, i numai dup ce acestea au fost lichidate i ordonanate. 4. Execuia de cas bugetar Execuia de cas a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaz prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanelor Publice, care asigur: a) ncasarea veniturilor bugetare;

16

b) efectuarea plilor dispuse de persoanele autorizate ale instituiilor publice, n limita creditelor bugetare i destinaiilor aprobate potrivit dispoziiilor legale; c) efectuarea operaiunilor de ncasri i pli privind datoria public intern i extern rezultat din mprumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scaden i plata dobnzilor, comisioanelor, spezelor i altor costuri aferente; d) efectuarea altor operaiuni financiare n contul autoritilor administraiei publice centrale i locale. Principii ale ncheierii execuiei bugetare Execuia bugetar se ncheie la data de 31 decembrie a fiecrui an. Orice venit nencasat i orice cheltuial angajat, lichidat i ordonanat, n cadrul prevederilor bugetare, i nepltit pn la data de 31 decembrie se vor ncasa sau se vor plti, dup caz, n contul bugetului pe anul urmtor. Creditele bugetare neutilizate pn la nchiderea anului sunt anulate de drept. Disponibilitile din fondurile externe nerambursabile i cele din fondurile publice destinate cofinanrii contribuiei financiare a Comunitii Europene, rmase la finele exerciiului bugetar n conturile structurilor de implementare, se reporteaz n anul urmtor. n cazul bugetului asigurrilor sociale de stat i bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuia acestora se regularizeaz la sfritul exerciiului bugetar cu bugetul de stat, n limita subveniilor primite. ASIGURRILE SOCIALE DE STAT 1. Coninutul si rolul asigurrilor sociale Asigurrile sociale cuprind salariaii, micii productori, liber-profesionitii, micii ntreprinztori si in unele cazuri angajaii ocazionali, muncitorii sezonieri (sau zilieri), daca incheie contracte individuale. Cetatenii pot ajunge din diferite motive legate de munca (lipsa igienei, a protectiei muncii, accidente de munca, imbolnaviri profesionale, sau din motive de limite de varsta sau maternitate la imposibilitatea de a munci. Din acest motiv, este necesar ca statul, companiile, societatlie nationale, regiile autonome, societatile comerciale, in general, angajatorii, sa ia din timp masurile corespunzatoare pentru protectia salariatilor, asigurandu-le veniturile necesare traiului acestora si familiilor lor pe perioada incapacitatii de lucru. Asigurarile sociale ale membrilor societatii sunt garantate de Constitutie, de Codul muncii si de alte acte normative. Cetatenii au dreptul la pensii, la concediul de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile de stat, la ajutorul de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege. Statul acorda alocatii pentru copilul bolnav ori handicapat. Fondurile asigurrilor sociale se constituie, din cotizaiile salariailor, patronilor i statului, n diferite proporii, precum i din alte surse. n mod diferit de la o ar la alta, printre drepturile de asigurri sociale se afl: a) protecia n caz de pierdere parial, total, temporar sau definitiv a capacitii de munc;

17

b) ocrotirea n caz de btrnee, invaliditate, pierderea susintorului, acordarea de indemnizaii n caz de omaj, etc. Asigurrile sociale constituie acea parte a relaiilor social-economice bneti ,cu ajutorul crora n procesul repartiiei PIB se formeaz, se repartizeaz i se utilizeaz fondurile bneti necesare ocrotirii obligatorii a salariailor i pensionarilor din regiile autonome, societile comerciale, a membrilor cooperativelor meteugreti i asociaiile agricole, a ranilor, a liber profesionitilor, a ntreprinztorilor particulari, a personalului casnic care lucreaz la persoane fizice, aflate n incapacitate temporar sau permanent de munc, n caz de btrnee i n alte cazuri prevzute de lege. Prin asigurrile sociale se iau msurile corespunztoare pentru prevenirea mbolnvirilor, refacerea i ntrirea sntii, precum i pentru asigurarea existenei acelora care i-au pierdut definitiv capacitatea de munc din cauza bolii, a accidentelor, a btrneii, etc. i a celor care nu mai au susintori legali. n Romnia sistemul de asigurri sociale este constitui din: - asigurrile sociale de stat; - asigurrile sociale din cooperaia meteugreasc; - asigurrile sociale din asociaiile agricole; - asigurrile sociale ale rnimii cu gospodria individual; - asigurrile sociale ale avocailor si magistratilor; - asigurarile sociale ale artistilor plastici, ale scriitorilor si ale muzicienilor; - asigurrile sociale ale slujitorilor cultelor etc. Principiile si rolul asigurarilor sociale Asigurrile sociale au la baz urmtoarele principii: a) obligativitatea - Cuprinderea n asigurrile sociale a ntregului personal din regiile autonome, societile comerciale, a cooperatorilor, asociailor, ranilor cu gospodrie individual, a avocailor, a slujitorilor cultelor, a tuturor pensionarilor i a membrilor lor de familie. Practic, astazi toti cetatenii activi ai tarii , pensionarii si membrii lor de familie sunt ocrotiti, prin asigurarile sociale. b) generalitatea - Cetenii sunt ocrotii n toate cazurile i pentru perioade de pierdere a capacitii lor de munc, iar mamele se bucur i de ocrotire social deosebit n caz de sarcin, lehuzie, cand au copii mici bolnavi etc. c) contributivitatea - Fondurile asigurrilor sociale se constituie pe seama contribuiilor pltite de angajatori si, respectiv, angajatii si a contributiilor platite de cei asigurati individual. Contributiile pentru asigurarile sociale datorate de personalul din institutiile publice sunt suportate din bugetul de stat sau din bugetele locale, dupa caz. d) egalitatea Persoanele asigurate beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii potrivit prevederilor legale in materie. e) etica si echitatea sociala - Ocrotirea cetenilor se realizeaz n concordan cu cerinele eticii i echitii sociale, ceea ce presupune c pensiile i celelalte forme de ocrotire se reglementeaz i se acord pe baza contribuiei aduse de fiecare cetean la dezvoltarea societii noastre.

18

De asemenea, se urmrete realizarea unor proporii echitabile ntre pensiile mici i cele mari, au loc trimiteri la tratament n mod gratuit ale pensionarilor cu pensii mai mici etc. d) Pensiile de asigurri sociale sunt scutite de orice impozite i taxe. f) imprescriptibilitatea dreptului la pensie i indemnizaii de asigurri sociale, care este un principiu expres prevzut de legislaia noastr de asigurri sociale. g) imposibilitatea cesiunii dreptului de asigurari sociale - Pensiile i indemnizaiile de asigurri sociale nu pot fi cedate nici total, nici parial, fiind un drept personal ce nu poate face obiectul vreunei tranzacii. h) autonomiei si descentralizarii asigurarilor sociale functionarea sistemului atat la nivel central prin Ministerul Muncii , Solidaritatii si Familiei ,cat si la nivel teritorial prin Directiile judetene ale aceluiasi minister, fapt ce asigura fluenta atat atragerii contributiilor, cat si efectuarii cheltuielilor. i) unicitatii functioneaza un singur sistem public national de asigurari sociale, expresie a solidaritatii sociale in general si al solidaritatii intre generatii, in special. j) garantarii de catre stat drepturile de asigurari sociale sun garantate de stat , el sprijinind sistemul de asigurari sociale prin acoperirea deficitelor acestuia, prin surse bugetare. Sursele de formare a fondurilor asigurrilor sociale de stat Fondurile asigurrilor sociale se constituie n majoritatea rilor din contribuia agenilor economici, salariailor i statului (subvenii). In tarile din Europa si din celelalte continente, fondurile asigurarilor sociale se constituie din cotizatia patronilor, salariatilor si din unele subventii din partea statului, in diferite proportii, precum si din alte surse. n Romnia, contribuiile pentru asigurrile sociale se pltesc lunar de ctre agenii economici , instituii publice si de ceilalti angajatori, difereniat pe grupe de munc, astfel: 40 % - pentru salariaii din grupa I de munc; 35 % - pentru salariaii din grupa II de munc; 30 % - pentru ceilali salariai. Contribuiile pentru asigurrile sociale se calculeaz asupra fondului total de salarii utilizat de ctre angajatori , si in care se cuprind : - salarii tarifare ale personalului angajat; - drepturile banesti pentru concedii legale si suplimentare; - sporurile de salarii (sporul pentru vechimea neintrerupta in munca, pentru munca prestata suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.); - indemnizatiile de conducere; - premiile prevazute sa se acorde personalului in cursul anului. O alt surs de formare a fondurilor asigurrilor sociale o constituie contribuia salariailor i pensionarilor care merg la tratament balnear sau odihn. De asemenea, bugetul asigurrilor sociale mai este alimentat i cu excedentul bugetului anului precedent care se reporteaz pe anul urmtor. Un alt venit al asigurrilor sociale l constituie contribuia de 5% pentru pensia suplimentar pltit de salariati, calculat asupra salariilor tarifare lunare i asupra sporului de vechime, din care se formeaz un fond separat. 2. Structura asigurarilor sociale

19

Principalele forme de ocrotire a cetenilor n cadrul asigurrilor sociale de stat sunt: pensiile, trimiterile la tratament balnear i odihn; indemnizaiile i ajutoarele; unele cheltuieli cu ocrotirea sntii. 2.1. Pensiile Pensiile se acord n raport cu salariul i vechimea n munc tuturor cetenilor care au mplinit vrsta prevzut de lege, au vechimea necesar n munc ori i-au pierdut total sau n cea mai mare parte capacitatea de munc datorit unor accidente sau boli. Statul romn garanteaz dreptul la pensie fiecrui cetean indiferent de sex i naionalitate i acord sprijin material prin asisten social persoanelor inapte de munc i lipsite de mijloace de existen. Prin asigurrile sociale de stat se acord urmtoarele pensii: a) pensia pentru munca depus i limit de vrst; b) pensia pentru pierderea capacitii de munc din cauz de accident de munc sau boal profesional; c) pensia pentru pierderea capacitii de munc n afara procesului de munc; d) pensia de urma; e) ajutorul social; f) pensia suplimentar. Pensia pentru munca depus i limita de vrst se acord pe via, la cererea agentului economic ori a instituiilor publice, brbailor dup mplinirea vrstei de 62 de ani, cu o vechime minim n munc de 30 de ani, iar femeilor dup mplinirea vrstei de 57 de ani, cu o vechime n munc de cel puin 25 de ani lucrai n grupa a III-a de munc. La cerere, pensia cuvenit se acord dup mplinirea vrstei de 60 ani pentru brbai i 55 ani pentru femei, dac au vechimea integral n munc. De la acest regim general exist o serie de dispoziii cu caracter derogatoriu, n ceea ce privete vrsta de pensionare i/sau vechimea n munc, astfel: - pentru persoanele care au lucrat n condiii deosebit de grele, limita de vrst la pensionare este 50 de ani; - nevztorii primesc pensia integral la mplinirea vrstei de 50 ani brbaii i 45 ani femeile; - minerii care au lucrat n subteran minim 20 de ani pot cere pensionarea indiferent de vrst, etc. ASIGURARILE SOCIALE (II) PENSIILE PRINCIPALA FORMA A ASIGURARILOR SOCIALE 1. Continutul sistemului public de pensii din Romania Dreptul la asigurri sociale este garantat de stat i se exercit, prin sistemul public de pensii i alte drepturi de asigurri sociale. n sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asigurai. Asiguraii pot fi ceteni romni, ceteni ai altor state sau apatrizi, pe perioada n care au, conform legii, domiciliul sau reedina n Romnia. Asiguraii au obligaia s plteasc contribuii de asigurri sociale i au dreptul s beneficieze de prestaii de asigurri sociale, conform legii. n sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

20

I. persoanele care desfoar activiti pe baz de contract individual de munc i funcionarii publici; II. persoanele care i desfoar activitatea n funcii elective sau care sunt numite n cadrul autoritii executive, legislative ori judectoreti, pe durata mandatului, precum i membrii cooperatori dintr-o organizaie a cooperaiei meteugreti, ale cror drepturi i obligaii sunt asimilate, n condiiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevzute la pct. I; III. persoanele care beneficiaz de drepturi bneti lunare, ce se suport din bugetul asigurrilor pentru omaj, n condiiile legii, denumite omeri; IV. persoanele care realizeaz un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puin 3 salarii medii brute, i care se afl n una dintre situaiile urmtoare: a) asociat unic, asociai, comanditari sau acionari; b) administratori sau manageri care au ncheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociaiei familiale; d) persoane autorizate s desfoare activiti independente; e) persoane angajate n instituii internaionale, dac nu sunt asiguraii acestora; f) alte persoane care realizeaz venituri din activiti profesionale; V. persoanele care realizeaz prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puin 3 salarii medii brute, i care se regsesc n dou sau mai multe situaii prevzute la pct. IV. Se pot asigura n sistemul public, pe baz de contract de asigurare social, persoanele care nu se regsesc n situaiile mentionate, cele care nu se afl n plata unor prestaii de asigurri sociale n sistemul public, precum i cele care nu sunt asigurate n alte sisteme de asigurri sociale, neintegrate n sistemul public. Prestaiile de asigurri sociale se acord sub form de: pensii, indemnizaii, ajutoare, alte tipuri de prestaii prevzute de lege, corelative cu obligaiile privind plata contribuiei de asigurri sociale. n Romnia se pot organiza i pot funciona societi private de asigurri sociale, reglementate prin lege special. 2. Contribuia de asigurri sociale n sistemul public sunt contribuabili, dup caz: a) asiguraii care datoreaz contribuii individuale de asigurri sociale; b) angajatorii; c) persoanele juridice la care i desfoar activitatea asiguraii , prevazute la pct. II, asimilate angajatorului; d) Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc care administreaz bugetul asigurrilor pentru omaj; e) persoanele care ncheie contract de asigurare social. Cotele de contribuii de asigurri sociale sunt difereniate n funcie de condiiile de munc normale, deosebite sau special, si se aprob anual prin legea bugetului asigurrilor sociale de stat. Contribuia de asigurri sociale se datoreaz din momentul ncadrrii n munca cu contract de munca individual sau de la data ncheierii contractului de asigurare social. Contribuia individual de asigurri sociale se datoreaz de asiguraii prevzui la pct. I i II, iar cota contribuiei individuale de asigurri sociale se stabilete prin legea bugetului asigurrilor sociale de stat.

21

Contribuia de asigurri sociale datorat de angajatori reprezint diferena dintre nivelul cotelor de contribuii de asigurri sociale stabilite difereniat, n funcie de condiiile de munc i nivelul cotei contribuiei individuale de asigurri sociale. Asiguraii prevzui la pct. IV i V datoreaz integral cota de contribuie de asigurri sociale corespunztoare condiiilor de munc n care i desfoar activitatea. Contribuia de asigurri sociale pentru omeri se suport integral din bugetul asigurrilor pentru omaj la nivelul cotei stabilite pentru condiii normale de munc, cu excepia plilor compensatorii i a veniturilor de completare acordate salariailor din industria de aprare, n perioada de reducere temporar a activitii. Contribuia de asigurri sociale pentru persoanele care beneficiaz de pli compensatorii se suport din bugetul asigurrilor pentru omaj la nivelul cotei contribuiei individuale de asigurri sociale. Calculul i plata contribuiei de asigurri sociale datorate de asiguraii prevzui la pct. I i II i de angajatorii acestora se fac lunar de ctre angajatori. Calculul i plata contribuiei de asigurri sociale pentru omeri se fac lunar de ctre instituia care administreaz bugetul asigurrilor pentru omaj. Plata contribuiei de asigurri sociale datorate de asiguraii prevzui la pct. IV i V se face lunar de ctre acetia, pe baza calculului efectuat i comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurai. Baza lunar de calcul a contribuiei individuale de asigurri sociale n cazul asigurailor o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile i adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munc, n cazul asigurailor prevzui la pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraii prevzui la pct. II; b) venitul lunar asigurat, prevzut n declaraia sau n contractul de asigurare social, care nu poate fi mai mic de o ptrime din salariul mediu brut. Baza lunar de calcul, la care angajatorul datoreaz contribuia de asigurri sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraii prevzui la pct. I i II. Baza lunar de calcul a contribuiei de asigurri sociale pentru omeri o constituie cuantumul drepturilor bneti lunare ce se suport din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de omaj. Contribuia de asigurri sociale nu se datoreaz asupra sumelor reprezentnd: a) prestaii de asigurri sociale care se suport din fondurile asigurrilor sociale sau din fondurile angajatorului i care se pltesc direct de acesta, potrivit prezentei legi; b) drepturile pltite potrivit dispoziiilor legale, n cazul ncetrii raporturilor de munc, ncetrii raporturilor de serviciu ale funcionarilor publici, ncetrii mandatului sau a calitii de membru cooperator, altele dect cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz; c) diurnele de deplasare i de delegare, indemnizaiile de delegare, detaare i transfer, precum i drepturile de autor; d) sumele reprezentnd participarea salariailor la profit; e) premii i alte drepturi exceptate prin legi speciale. Sumele asupra crora nu se datoreaz contribuia de asigurri sociale, prevzute la alin. (1) lit. b) - e), nu se iau n considerare la stabilirea cuantumului prestaiilor de asigurri sociale. Contribuia individual de asigurri sociale, datorat de asiguraii prevzui la pct. I i II, se reine integral din salariul sau, dup caz, din venitul brut lunar al asiguratului i se vireaz lunar de angajator la casa teritorial de pensii n raza creia se afl sediul acestuia.

22

Angajatorul calculeaz i vireaz lunar contribuia de asigurri sociale pe care o datoreaz bugetului asigurrilor sociale de stat, mpreun cu contribuiile individuale reinute de la asigurai. Termenele de plat a contribuiei de asigurri sociale sunt: a) data stabilit pentru plata drepturilor salariale pe luna n curs, n cazul angajatorilor care efectueaz plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai trziu de data de 25 a lunii urmtoare celei pentru care se datoreaz plata; b) data stabilit pentru plata chenzinei a 2-a, n cazul angajatorilor ce efectueaz plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai trziu de data de 25 a lunii urmtoare celei pentru care se datoreaz plata; c) pn la sfritul lunii pentru luna n curs, n cazul asigurailor prevzui la pct. IV i V; d) pn la data de 25 a lunii urmtoare celei pentru care se efectueaz plata drepturilor ce se suport din bugetul asigurrilor pentru omaj, n cazul asigurailor prevzui la pct. III. Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune n banc, o dat cu documentaia pentru plata salariilor i a altor venituri ale asigurailor, i documentele pentru plata contribuiilor datorate bugetului asigurrilor sociale de stat, plile efectundu-se simultan, sub control bancar. n sistemul public stagiul de cotizare se constituie din nsumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuia la bugetul asigurrilor sociale de stat de ctre angajator i asigurat sau, dup caz, s-a datorat i pltit de ctre asiguraii prevzui la pct. IV i V. Stagiul de cotizare corespunztor contribuiei de asigurri sociale datorate se determin prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuie individual de asigurri sociale i cota de contribuie de asigurri sociale aprobat pentru locurile de munc n condiii normale. 3. Categoriile de pensii n sistemul public se acord urmtoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limit de vrst; b) pensia anticipat; c) pensia anticipat parial; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urma. Pensia pentru limit de vrst Pensia pentru limit de vrst se acord asigurailor care ndeplinesc, cumulativ, la data pensionrii, condiiile privind vrsta standard de pensionare i stagiul minim de cotizare realizat n sistemul public. Vrsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei i 65 de ani pentru brbai. Atingerea vrstei standard de pensionare se va realiza n termen de 13 ani de la data intrrii n vigoare a legii, prin creterea vrstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei i de la 62 de ani pentru brbai, conform ealonrii prevzute n Anexa nr.3 la lege. Stagiul minim de cotizare att pentru femei, ct i pentru brbai este de 15 ani. Creterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza n termen de 13 ani de la data intrrii n vigoare a legii, conform ealonrii prevzute in Anexa nr.3 la lege. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei i de 35 de ani pentru brbai. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza n termen de 13 ani de la data intrrii n

23

vigoare a legii, prin creterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei i de la 30 de ani pentru brbai, conform ealonrii prevzute in Anexa nr. 3 la lege. Vrstele de pensionare reduse, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei i de 55 de ani pentru brbai. Asiguraii care i-au desfurat activitatea n locurile de munca in unitatile miniere i care au realizat un stagiu de cotizare de cel puin 20 de ani n aceste condiii beneficiaz de pensie pentru limit de vrst ncepnd cu vrsta de 45 de ani. Pensia anticipat Asiguraii care au depit stagiul complet de cotizare cu cel puin 10 ani pot solicita pensia anticipat cu cel mult 5 ani naintea vrstelor standard de pensionare. La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au n vedere perioadele asimilate prevzute in lege (perioada urmarii cursurilor de zi ale invatamantului universitar, perioada satisfacerii serviciului militarin termen sau cu termen redus), precum i perioadele n care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. Cuantumul pensiei anticipate se stabilete n aceleai condiii cu cel al pensiei pentru limit de vrst. La mplinirea vrstelor standard de pensionare prevzute de prezenta lege pensia anticipat devine pensie pentru limit de vrst i se recalculeaz prin adugarea perioadelor asimilate i a eventualelor stagii de cotizare realizate n perioada de anticipare. Pensia de invaliditate Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraii care i-au pierdut total sau cel puin jumtate din capacitatea de munc, din cauza: a) accidentelor de munc, conform legii; b) bolilor profesionale i tuberculozei; c) bolilor obinuite i accidentelor care nu au legtur cu munca. Beneficiaz de pensie de invaliditate si asiguraii care satisfac obligaii militare . Au dreptul la pensie de invaliditate, i elevii, ucenicii i studenii care i-au pierdut total sau cel puin jumtate din capacitatea de munc datorit accidentelor sau bolilor profesionale survenite n timpul i din cauza practicii profesionale. n raport cu cerinele locului de munc i cu gradul de reducere a capacitii de munc, invaliditatea este: a) de gradul I, caracterizat prin pierderea total a capacitii de munc, a capacitii de autoservire, de autoconducie sau de orientare spaial, invalidul necesitnd ngrijire sau supraveghere permanent din partea altei persoane; b) de gradul II, caracterizat prin pierderea total a capacitii de munc, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce i de a se orienta spaial, fr ajutorul altei persoane; c) de gradul III, caracterizat prin pierderea a cel puin jumtate din capacitatea de munc, invalidul putnd s presteze o activitate profesional. Criteriile i normele pe baza crora se face ncadrarea n gradele I, II i III de invaliditate se stabilesc prin hotrre a Guvernului, iniiat de Ministerul Muncii, Solidaritii Sociale i Familiei mpreun cu Ministerul Sntii, la propunerea CNPAS. Pensia de urma

24

Au dreptul la pensie de urma copiii i soul supravieuitor, dac persoana decedat era pensionar sau ndeplinea condiiile pentru obinerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de urma: a) pn la vrsta de 16 ani; b) dac i continu studiile ntr-o form de nvmnt organizat potrivit legii, pn la terminarea acestora, fr a depi vrsta de 26 de ani; c) pe toat durata invaliditii de orice grad, dac aceasta s-a ivit n perioada n care se aflau n una dintre situaiile prevzute la lit. a) sau b). Soul supravieuitor are dreptul la pensie de urma pe tot timpul vieii, la mplinirea vrstei standard de pensionare, dac durata cstoriei a fost de cel puin 15 ani. n cazul n care durata cstoriei este mai mic de 15 ani, dar de cel puin 10 ani, cuantumul pensiei de urma cuvenit soului supravieuitor se diminueaz cu 0,5% pentru fiecare lun, respectiv 6,0% pentru fiecare an de cstorie n minus. Soul supravieuitor are dreptul la pensie de urma, indiferent de vrst, pe perioada n care este invalid de gradul I sau II, dac durata cstoriei a fost de cel puin 1 an. Soul supravieuitor are dreptul la pensie de urma, indiferent de vrst i de durata cstoriei, dac decesul soului susintor s-a produs ca urmare a unui accident de munc, a unei boli profesionale sau tuberculozei i dac nu realizeaz venituri lunare dintr-o activitate profesional pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o ptrime din salariul mediu brut pe economie. Cuantumul pensiei de urma se stabilete, prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susintor, aferent pensiei prevzute la lit. a) i b), n funcie de numrul urmailor ndreptii, astfel: a) pentru un singur urma - 50%; b) pentru 2 urmai - 75%; c) pentru 3 sau mai muli urmai - 100% . n situaia prevzut la lit. c) cuantumul pensiei de urma se stabilete prin aplicarea procentelormentionate, n funcie de numrul urmailor ndreptii, asupra cuantumului pensiei de serviciu. Cuantumul pensiei de urma, n cazul orfanilor de ambii prini, reprezint nsumarea drepturilor de urma, calculate dup fiecare printe. Soul supravieuitor care are dreptul la o pensie proprie i ndeplinete condiiile prevzute de lege pentru obinerea pensiei de urma dup soul decedat poate opta pentru cea mai avantajoas pensie. 4. Stabilirea i plata pensiilor Pensia se acord la cererea persoanei ndreptite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procur special, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, mpreun cu actele care dovedesc ndeplinirea condiiilor prevzute de prezenta lege se depun la casa teritorial de pensii n raza creia se afl domiciliul asiguratului. Drepturile de pensie de urma, n cazul persoanelor care ndeplinesc condiiile prevzute de prezenta lege la data decesului susintorului asigurat, se acord la cerere: a) ncepnd cu luna urmtoare decesului, n cazul n care susintorul decedat era pensionar, dac cererea a fost depus n termen de 90 de zile de la data decesului;

25

b) de la data decesului susintorului, n cazul n care susintorul decedat nu era pensionar la data decesului, dac cererea a fost depus n termen de 90 de zile de la aceast dat; c) de la data depunerii cererii, n situaiile n care s-au depit termenele prevzute la lit. a) i b). Plata pensiei se face lunar. Pensia se pltete personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procur special sau reprezentantului legal al acestuia, n funcie de opiune, prin mandat potal, cont curent sau cont de card. Plata pensiei nceteaz ncepnd cu luna urmtoare celei n care: a) beneficiarul a decedat; b) beneficiarul nu mai ndeplinete condiiile legale n temeiul crora i-a fost acordat pensia; c) urmaul a fost condamnat printr-o hotrre rmas definitiv pentru infraciunea de omor sau tentativ de omor comis asupra susintorului. Plata pensiei se suspend ncepnd cu luna urmtoare celei n care: a) pensionarul i stabilete domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romnia a ncheiat convenie de asigurri sociale, dac n cadrul acesteia se prevede c pensia se pltete de ctre cellalt stat; b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate pariale se regsete n una dintre situaiile prevzute la pct. I i II; c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezint la revizuirea medical periodic; d) beneficiarul unei pensii de urma realizeaz dintr-o activitate profesional venituri brute lunare mai mari de o ptrime din salariul mediu brut pe economie; e) copilul urma nu mai ndeplinete condiiile prevzute de lege ( nu isi continua studiile); f) soul supravieuitor, beneficiarul unei pensii de urma, se recstorete. PROCESUL BUGETAR IN ROMANIA 1. Intocmirea si aprobarea proiectului de buget Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. In cap III Procesul bugetar, sectiunea 1 Proceduri privind elaborarea bugetelor, se stipuleaza ca legile bugetare cuprind: la venituri-estimarile anului bugetar; la cheltuieli- creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi apecifice in structura functionala si economica a acestora;deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz, si, respectiv, reglementarile specifice exercitiului bugetar. Anexele legilor bugetare cuprind : sinteza bugetului de stat, bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora; alte anexe specifice. Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice , pe baza: a) prognozelor indicatorilor macroeconomici i sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urmtorii 3 ani; b) politicilor fiscale i bugetare;

26

c) prevederilor memorandumurilor de finanare, ale memorandumurilor de nelegere sau ale altor acorduri internaionale cu organisme i instituii financiare internaionale, semnate i/sau ratificate; d) politicilor i strategiilor sectoriale, a prioritilor stabilite n formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite; e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; f) programelor ntocmite de ctre ordonatorii principali de credite n scopul finanrii unor aciuni sau ansamblu de aciuni, crora le sunt asociate obiective precise i indicatori de rezultate i de eficien; g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum i de transferuri consolidabile pentru autoritile administraiei publice locale; h) posibilitilor de finanare a deficitului bugetar. Structura bugetelor Veniturile i cheltuielile se grupeaz n buget pe baza clasificaiei bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole i subcapitole, iar cheltuielile pe pri, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum i alineate, dup caz. Cheltuielile prevzute n capitole i articole au destinaie precis i limitat. Numrul de salariai, permaneni i temporari, i fondul salariilor de baz se aprob distinct, prin anex la bugetul fiecrui ordonator principal de credite. Numrul de salariai aprobat fiecrei instituii publice nu poate fi depit. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, n conformitate cu creditele de angajament i duratele de realizare a investiiilor. Programele se aprob ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Fondurile externe nerambursabile se cuprind n anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite i se aprob o dat cu acestea. n bugetul de stat se includ Fondul de rezerv bugetar la dispoziia Guvernului i Fondul de intervenie la dispoziia Guvernului. Calendarul bugetar Ministerul Finantelor publice, inainteaza Guvernului pana la data de 1 mai , obiectivele politicilor fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca Guvernul sa le aprobe pana la data de 15 mai. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, contexul macroeconomice baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget ,metodologiile de elaborare a acestora , precum si limitele de cheltuieli elaborate de Guvern. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor principali de credite eventualele limite de cheltuieli redimensionate de Guvern , in vederea definitivarii proiectelor de buget. Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli , si estimarile pentru urmatorii 3 , insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

27

Similar, Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat. Autoritatile administratiei publice locale au aceleasi obligatii pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Proiectele de buget si anexele la acesta ,dupa ce sunt discutate cu ordonatorii principali de credite si punerea de acord si aprobarea Guvernului , astfel definitivate , se depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august a fiecarui an. Ministerul Finantelo Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pina la data de 30 septembrie a fiecarui an. Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget , acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an. Aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat ,a bugetelor fondurilor speciale precum si a conturilor anuale de executie ale acestora este de competenta Parlamentului. Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu,pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum si aliniate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar. 2. Executia bugetului de stat Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar. Sumele aprobate la partea de cheltuieli in bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, in bugetele fondurilor speciale ,in cadrul acestora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime ce nu pot fi depasite. Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrage raspunderea celor vinovati , in conditiile legii. Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie. Rezultatele fiecarui exercitiu bugetar se aproba prin legea privind contul bugetar de executie a bugetului de stat si , respecti, legea privind contul general anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata , si sunt determinate de autorizarile continute in legile specific si legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele anuale si nici angajata si efectuata , daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita , daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. Conducerea generala a executiei bugetului public national este de competenta Guvernului, scop in care acesta examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz. Raspunderea , ca organ de specialitate in domeniul finantelor publice, revine Ministerului Finantelor publice pentru executia bugetului de stat , Ministerul Muncii , Solidaritatii si Familiei pentru executia bugetului asigurarilor sociale de stat , si organelor de specialitate ale administratiei publice locale pentru bugetele locale. Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la legea de aprobare a contului general anual de executie, emite norme metodologice, precizari si instructiuni prin care se stabilesc procedurile pentru incasarea

28

veniturilor ,angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul detinerii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea. 3. Controlul bugetar Controlul bugetar imbraca cele trei forme : politic, jurisdictional si administrativ. Controlul politic se executa de de catre Parlament , iar controlul jurisdictional de catre Curtea de Conturi. Controlul administrativ se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere (agentii guvernamentale) si organe centrale. Controlul administrativ asupra legalitatii, oportunitatii si eficientei utilizarii fondurilor bugetare se exercita si la nivelul fiecarui minister si al celorlalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, prin organe specializate ale acestora. n procesul execuiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urmtoarele faze: angajament, lichidare, ordonanare, plat. Execuia bugetar se bazeaz pe principiul separrii atribuiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuiile persoanelor care au calitatea de contabil. Operaiunile specifice angajrii, lichidrii i ordonanrii cheltuielilor sunt n competena ordonatorilor de credite i se efectueaz pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituiei publice. Plata cheltuielilor este asigurat de eful compartimentului financiar-contabil n limita fondurilor disponibile. Instrumentele de plat trebuie s fie nsoite de documentele justificative. Aceste documente trebuie s certifice exactitatea sumelor de plat, recepia bunurilor i executarea serviciilor i altele asemenea, conform angajamentelor legale ncheiate. Instrumentele de plat se semneaz de contabil i eful compartimentului financiar-contabil. Efectuarea plilor, n limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baz de acte justificative, ntocmite n conformitate cu dispoziiile legale, i numai dup ce acestea au fost lichidate i ordonanate potrivit prevederilor , dup caz. Execuia de cas bugetar Execuia de cas a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaz prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanelor Publice, care asigur: a) ncasarea veniturilor bugetare; b) efectuarea plilor dispuse de persoanele autorizate ale instituiilor publice, n limita creditelor bugetare i destinaiilor aprobate potrivit dispoziiilor legale; c) efectuarea operaiunilor de ncasri i pli privind datoria public intern i extern rezultat din mprumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scaden i plata dobnzilor, comisioanelor, spezelor i altor costuri aferente; d) efectuarea altor operaiuni financiare n contul autoritilor administraiei publice centrale i locale. Prin trezoreria statului se pot efectua i urmtoarele operaiuni: a) pstrarea disponibilitilor reprezentnd fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea n lei a acestora, primite pe baz de acorduri i nelegeri guvernamentale i de la organisme internaionale, i utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe baz de

29

hotrri ale Guvernului, potrivit destinaiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital n sectoarele publice i economice, dup caz; b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilitile aflate n contul general al trezoreriei statului prin Banca Naional a Romniei; c) alte operaiuni financiare prevzute de lege. Principii ale ncheierii execuiei bugetare Execuia bugetar se ncheie la data de 31 decembrie a fiecrui an. Orice venit nencasat i orice cheltuial angajat, lichidat i ordonanat, n cadrul prevederilor bugetare, i nepltit pn la data de 31 decembrie se vor ncasa sau se vor plti, dup caz, n contul bugetului pe anul urmtor. Creditele bugetare neutilizate pn la nchiderea anului sunt anulate de drept. Disponibilitile din fondurile externe nerambursabile i cele din fondurile publice destinate cofinanrii contribuiei financiare a Comunitii Europene, rmase la finele exerciiului bugetar n conturile structurilor de implementare, se reporteaz n anul urmtor. n cazul bugetului asigurrilor sociale de stat i bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuia acestora se regularizeaz la sfritul exerciiului bugetar cu bugetul de stat, n limita subveniilor primite. Prevederile legilor bugetare anuale i ale celor de rectificare acioneaz numai pentru anul bugetar respectiv.
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL UNITATILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE LOCALE

Bugetul local este documentul de baza, cu putere de lege la nivelul comunitatii locale prin care se stabileste, pe de o parte, natura si marimea veniturilor ce se mobilizeaza la dispozitia autoritatii publice locale, iar pe de alta parte, felul si volumul alocatiilor bugetare ce se vor dirija pentru finantarea diverselor activitati din sfera locala. Bugetele locale sunt alcatuite din bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor administrative-teritoriale, respectiv bugetele comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti si judetelor. Normele privind administrarea, utilizarea si controlul resurselor financiare ale unitatilor administrative teritoriale si ale institutiilor si serviciilor publice de interes local sunt reglementate in Romania de Legea finantelor publice locale nr. 273/2006. Elaborarea, aprobarea si executia bugetara se bazeaza pe principiile autonomiei locale, echilibrului, realitatii, anualitatii si pulicitatii.Aceste principii confera comunitatilor locale competente si raspunderi in ceea ce priveste finantele publiuce locale, si constau in: - elaborarea si aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite; - stabilirea, incasarea si urmarirea impozitelor si taxelor locale; - urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, in conditii de echilibru bugetar; - stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice locale, urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficiul cetatenilor; - administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale; - angajarea de imprumuturi pe termen scurt, mediu si lung si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din acestea;
30

- administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta; - stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale; - elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale; - organizarea si urmarirea efectuarii controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor institutiilor si serviciilor publice din subordinea consiilor locale, consiilor judetene si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinatii si ordonatori de credite se efectuieaza in concordanta cu atributiile care revin autoritatilor administratiei publice locale si cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul comunitatii respective. Cunoasterea modului de formare si utilizare a resurselor financiare publice locale are la baza studierea si intelegerea unor termeni specifici ai sistemului financiar.
1. INTOCMIREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE

Bugetele locale ale comunelor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si respectiv al municipiului Bucuresti se intocmesc in conditii de autonomie. Intre bugetele consiliilor locale si bugetele consiliilor judetene nu exista relatii de subordonare;.bugetele consiliilor locale reflecta relatii de deplina autonomie financiara. Sarcina intocmirii proiectului bugetului local revine primarului fiecarei unitati administrativ-teritoriale, respectiv primarului general al capitalei si presedintelui consilillui judetean pentru bugetul propriu al judetului. Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se echilibreaza pe baza proiectelor de buget ale administratiei proprii si ale institutiilor publice subordonate. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor locale la directiile generale ale finantelor publice judetene pina la data de 15 mai a fiecarui an, urmand ca acestea sa depuna proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti, cel mai tarziu pana la data de 1 iunie a fiecarui an, la Ministerul Finantelor Publice. Pana la data de 1 iulie, Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului-ministru, comunica cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale care nu isi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii in vederea definitivarii acestor bugete. Proiectul de buget al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa ce este definitivat, este publicat spre a fi adus la cunostinta colectivitatii locale. Proiectele de buget astfel definitivate se depun la Ministerul Finantelor Buget pina la data de 1 august a fiecarui an, insotite de documentatiile si fundamentari detaliate atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli.
2. APROBAREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE

Proiectele bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale se prezinta spre aprobare consiliilor locale sau judetene, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la aprobarea legii bugetare anuale. In legea bugetara sunt prevazute modul de repartizare a cotelor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale.
31

Pentru aprobarea bugetelor locale sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape : - publicarea proiectelor de bugete anuale astfel ca locuitorii unitatilor administrativ teritoriale sa aiba posibilitatea de a cunoaste prevederile veniturilor si cheltuielilor publice locale, avand si dreptul de a depune contestatii i, in termen de 5 zile de la data publicarii acestor bugete; - supunerea proiectelor de bugete spre deliberarea consiliilor competente in prima sedinta a acestor consilii, dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al presedintelui consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in respectivele proiecte de buget; - deliberarea asupra prevederilor de venituri si cheltuieli, cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor depuse, urmata de votarea bugetului. Fiecare buget se aproba pe ansamblu, pe ordonatori de credite, pe capitole si articole. Repartizarea pe unitati administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din impozite si a transferurilor din bugetul de stat, potrivit legii bugetare, se realizeaza de catre Consiliul judetean impreuna cu Directia judeteana a finantelor publice, dupa consultarea primarilor si a reprezentantilor consiliilor locale. Dupa aprobarea bugetelor locale, veniturile si chetuielile inscrise in acestea se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.
3. EXECUTIA BUGETELOR LOCALE SI INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE

Executia bugetelor locale revine autoritatilor administratiei publice locale. Raspunderea pentru executia bugetelor locale revine ordonatorului de credite care, potrivit legii, urmareste modul de incasare a veniturilor si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu clasificatia bugetara. Primarul exercita functia de ordonator principal de credite pentru comune, orase si municipii, iar la nivelul judetean aceasta functie revine presedintelui consiliului judetean. Transferurile catre bugetele locale, in cadrul limitelor prevazute in bugetul de stat, se efectueaza prin Ministerul Finantelor Publice, la cererea si in functie de necesitatile executiei bugetare. Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se face numai pe baza de acte justificative, care sa confirme primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata obligatiilor catre buget etc., operatiuni supuse vizei de control financiar preventiv. Trimestrial, presedintii consiliilor judetene si primarii celorlate unitati administrativteritoriale intocmesc dari de seama contabile asupra executiei bugetare, care se trimit Ministerului Finantelor Publice, la termenele si in conditiile stabilite de acesta. Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, asigurandu-se: -incasarea veniturilor bugetare, pe baza unei evidente stricte a sumelor incasate pe fiecare platitor; -finantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a destinatiei stabilite; -incadrarea in echilibrul bugetar aprobat.
INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE

La sfarsitul anului bugetar, dupa incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, are loc intocmirea documentelor care privesc incheierea exercitiului financiar pe baza carora se elaboreaza contul de executie a bugetului local.

32

Sarcina intocmirii contului de executie a bugetului local revine primarului pentru bugetele comunelor, oraselor si municipiilor si, respectiv, presedintelui consiliului judetean pentru begetele judetene. Presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ- teritoriale intocmesc si prezinta conturile anuale de executie a bugetelor proprii spre aprobare consiliilor judetene si, respectiv, consiliilor locale pana la 31 mai a anului urmator, in urmatoarea structura: a) la venituri:- prevederi bugetare aprobate initial; - prevederi bugetare definitive; - incasari realizate. b) la cheltuieli:- credite aprobate initial; - credite definitive; - plati efectuate. Pana la data de 31 mai a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice prezinta Guvernului sinteza anuala a veniturilor si cheltuielilor publice locale, cu concluzii si propuneri in ceea ce priveste rolul acestora in indeplinirea sarcinilor ce revin organelor administratiei publice locale si a modului in care a fost respectata disciplina financiara.
4. CONTROLUL BUGETAR

Exercitarea controlului bugetar asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale se realizeaza cel putin in doua faze: - controlul executat prin compartimentele proprii de specialitate care au competente prin lege cu privire la stabilirea, constatarea, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale precum si a altor venituri cuvenite bugetelor locale; - controlul executat de catre Curtea de Conturi pe linia modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare si care este singurul organ in masura sa acorde descarcare de gestiune in conditiile legii. Prin compartimente functionale proprii se urmareste pe langa stabilirea si incasarea la termen a impozitelor si taxelor locale si administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ- teritoriale. Curtea de Conturi, la randul sau, prin verificarea modului de formare si intrebuintare a resurselor financiare publice locale, urmareste in principal: - determinarea corecta a impozitelor si taxelor datorate bugetelor locale in conformitate cu prevederile legale care reglementeaza fiecare impozit si taxa in parte, stabilirea eventualelor venituri necalculate si neevidentiate ca obligatii de plata; - urmarirea si incasarea efectiva a veniturilor constatate si cuvenite legal bugetelor locale; - identificarea veniturilor locale neurmarite si neancasate integral si la termenele legale, a cauzelor, raspunderilor si masurilor ce se impun pentru incasarea acestora; - concordanta creditelor initiale si a celor definitive cu cele din bugetele aprobate; - incadrarea platilor efectuate in limitele creditelor definitive aprobate, pe total si pe structura clasificatiei bugetare a cheltuielilor; - natura si legalitatea obligatiilor de plata cu termene pana la finele anului; - efectuarea, din bugetele locale, numai a cheltuielilor din categoriile prevazute de legea bugetara anuala; -angajarea si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale, numai in limita creditelor anuale aprobate;

33

- inscrierea in bugetele locale si efectuarea din aceste bugete numai de cheltuieli pentru care exista baza legala; - efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale.

ECHILIBRUL FINANCIAR 1. Echilibrul financiar. Continut.

Echilibrul general economic este expresia generalizata a echilibrului material al economiei nationale, a echilibrului fortei de munca si a echilibrului valoric. Se poate vorbi de o stare de echilibru ex ante, la elaborarea unui plan, program sau scenariu privind dezvoltarea economiei nationale, si de echilibru ex post, atunci cand s-a realizat aceasta unitate indestructibila intre cele trei forme de manifestare a echilibrului. Echilibrul valoric vizeaza deopotriva echilibrul financiar, echilibrul monetar si pe cel valutar, fiecare expresie valorica a echilibrului avand o existenta de-sine-statatoare, dar si raporturi de interdependenta cu celelalte forme valorice si nevalorice ale echilibrului general. Echilibrul dintre cererea si oferta de forta de munca nu ar fi suficient, daca nu s-ar asigura acoperirea cu bunuri si servicii a veniturilor banesti ale intregii populatii. Asadar, echilibrul general economic presupune existenta unei concordante depline intre necesarul de bunuri materiale si bunurile posibile de procurat; intre necesarul de forta de munca si forta de munca disponibila in perioada de referinta; intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora; intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si servicii; in sfarsit, intre necesarul de resurse valutare si resursele posibil de mobilizat in conditiile date. Este vorba de un volum si o structura de resurse materiale, umane, financiare, monetare si valutare corespunzatoare nevoilor si posibilitatilor economiei nationale intr-o perioada de timp determinata. Productia unui anumit produs pe total economie este egala cu cantitatea obtinuta de toti agentii economici profilati pe acel produs, iar consumul total este egal cu suma cantitatilor consumate de utilizatorii din intreaga economie. Cantitatile totale efectiv produse si, respectiv, consumate pot fi egale, mai mari sau mai mici decat cele prevazute. Un plus de productie echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin valorificare, un plus de resurse financiare, un plus de resurse valutare etc. Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creeaza un dezechilibru intre cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar si/sau valutar. Aparitia unor resurse materiale, financiare si valutare suplimentare favorizeaza realizarea unor obiective economice si sociale peste prevederi, in conditii de echilibru corespunzator noilor conditii create in economie. Dimpotriva, nerealizarea resurselor materiale, financiare si valutare la nivelul prevazut pune in pericol realizarea obiectivelor stabilite. Acesta face necesarea luarea de masuri pentru reconsiderarea cadrului previzional, pentru realizarea echilibrului la un nivel inferior celui initial. Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau altul, la o subramura sau alta, la un numar restrans de agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnicoorganizatorice, prin folosirea rezervelor de care dispune economia.

34

Dupa generalizarea mecanismului economiei de piata, echilibrul material se va realiza cu ajutorul contractelor incheiate direct intre parti, fara vreo interventie din afara. Nici echilibrul resurselor umane, stabilit in trecut cu ajutorul balantelor, nu asigura intotdeauna o utilizare rationala a personalului si nici eficienta economica datorita acestuia. In conditiile trecerii la economia de piata, ocuparea resurselor de munca, pana la limita permisa de productivitatea muncii existenta sau dorita, constituie obiectivul de baza urmarit prin politicile de ocupare si folosire a acestora. Realizarea echilibrului dintre cererea (necesarul de forta de munca) si oferta (de resurse de munca) urmeaza sa se asigure printr-un complex de instrumente menite sa conduca fie la crearea de noi locuri de munca, fie la mentinerea nivelului existent al ocuparii fortei de munca. Cu alte cuvinte, este impetuos necesar ca resursele financiare posibile de mobilizat in cursul perioadei considerate sa acopere integral nevoile de dezvoltare economica, de satisfacere a trebuintelor sociale, de asigurare a ordinii interne, de aparare a tarii etc. Altfel spus, societatea nu trebuie sa se angajeze in actiuni economice, sociale sau de alta natura care reclama resurse mai mari decat poate sa procure pe plan national. In determinarea echilibrului financiar se iau in calcul toate resursele financiare, indiferent de esalonul la care se constituie si administreaza si de metodele folosite in mobilizarea si repartizarea acestora. Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic constituie o necesitate atat in conditiile conducerii centralizate, pe baza de plan imperativ, a economiei, cat si in economia de piata, in care programul de dezvoltare economico-social, schitat de organe specializate de stat, are un caracter pur orientativ. 2. Instrumentele echilibrului financiar In functie de mecanismul de functionare a economiei, difera si intrumentele folosite la constituirea si dirijarea fondurilor de resurse financiare, la proiectarea echilibrului financiar si la restabilirea acestuia in caz de perturbatii aparute pe parcurs. In cele ce urmeaza, vom sublinia cateva dintre caracteristicile echilibrului financiar existente independent de mecanismul de functionare a economiei. 1) Echilibrul financiar se construieste dupa trierea nevoilor sociale, stabilirea optiunilor si prioritatilor in satisfacerea necesitatilor economiei nationale si asigurarea bazei materiale a acestora. Realizarea echilibrului financiar necesita examinarea atenta a obiectivelor si actiunilor prevazute, urmarindu-se imbunatatirea laturilor calitative ale acestora, cresterea eficientei lor economice. Totodata, echilibrul financiar se stabileste in stransa corelatie cu echilibrul monetar si cu cel valutar, cele trei forme ale echilibrului valoric neputand sa fie realizate decat in concordanta cu echilibrul material si echilibrul fortei de munca. 2) La elaborarea programului economiei nationale se tine seama de factorii cu actiune previzibila in perioada considerata. La determinarea echilibrului financiar este necesar sa se ia in considerare si rezervele de resurse financiare pentru nevoi neprevazute. Rezervele la care ne referim pot servi la : a) sporirea productiei in cursul anului, in anumite ramuri sau subramuri, peste prevederile initiale;

35

b) realizarea unor investitii urgente sau de mare eficienta cu destinatie economica ori sociala, neavute in vedere initial; c) aplicarea unor masuri suplimentare de ridicare a nivelului de trai (majorarea salariilor si a pensiilor, a burselor acordate elevilor si studentilor si a alocatiilor pentru hrana si medicamente in unitatile spitalicesti etc.); d) refacerea unor bunuri distruse de calamitati naturale sau accidente; e) acoperirea preturilor la unele produse de import sau scaderea preturilor la unele produse de export, cresterea ratei dobanzii pe piata capitalului de imprumut, incapacitatea de plata a unor debitori externi etc.). 3) Echilibrul financiar se refera la resursele si necesitatile financiare ale intregii economii nationale. In acest sens, in balanta financiara a economiei nationale instrumentul cu ajutorul caruia se verifica echilibrul financiar al programului de activitate isi gasesc reflectarea toate resursele financiare ale economiei nationale, indiferent de provenienta acestora, de fondurile pe care le alimenteaza, de metodele de prelevare-repartizare utilizate si de destinatia pe care o capata. 4) Echilibrul financiar se sprijina in principal pe resursele financiare mobilizate pe plan national prin metode si cai diferite. Emisiunea baneasca nu trebuie folosita ca mijloc de echilibrare a balantei financiare. Ea se reflecta in echilibrul financiar numai in masura in care serveste ca resursa de creditare pe termen scurt, in stricta concordanta cu nevoile economiei nationale. 5) Echilibrul financiar ofera posibilitatea unor judecati de valoare nu numai la nivelul sistemului financiar ori al fiecarui fond de resurse financiare, ci si in profil teritorial. Sub acest ultim aspect, echilibrul financiar arata, la nivelul unitatilor administrativteritoriale, raportul dintre resursele financiare si destinatia acestora, scotand in evidenta discrepantele care continua sa mai existe intre diferite judete ale tarii in ceea ce priveste potentialul lor financiar. 6) O problema importanta care se ridica in procesul elaborarii balantei financiare este aceea a determinarii nivelului optim la care se contruieste echilibrul financiar. Acest nivel poate fi definit atat prin marimea absoluta a resurselor financiare, potential mobilizabile in perioada considerata, in vederea satisfacerii nevoilor sociale triate, cat si prin marimea relativa a acestora, adica prin cresterea procentuala prevazuta a se realiza, comparativ cu perioada de baza. Nivelul resurselor financiare depinde, in primul rand, de marimea produsului intern brut realizabil in perioada considerata si de proportia in care acesta serveste pentru consum si, respectiv, pentru formare bruta de capital. Cresterea intensiva a productiei duce la sporirea mai accentuata a resurselor financiare decat cresterea extensiva. 7) La stabilirea nivelului echilibrului financiar este indicat a se lua in considerare numai resursele pe care societatea le poate mobiliza pe piata interna, nu si cele de provenienta externa. Dimensionarea cheltuielilor in functie de resursele ce pot fi procurate pe plan national constituie o masura de prudenta, de evitare a indatorarii statului fata de strainatate, pentru obiective a caror realizare nu este presanta si care nici nu asigura o eficienta economica exceptionala. 8) In procesul intocmirii programului economiei nationale, pana se ajunge la varianta optima care asigura echilibrul general economic, se elaboreaza mai multe variante de program,

36

carora le corespund tot atatea variante de balanta financiare; fiecare varianta de balanta financiara prezinta o stare de echilibru (dezechilibru) financiar la un alt nivel decat precentele. Variantele de balanta financiara pot fi: a) echilibrate, cand resursele sunt egale cu necesitatile de resurse; b) supraechilibrate, cand resursele depasesc necesitatile, prezentand un anumit excedent si c) dezechilibrate cand resursele nu acopera integral necesitatile, prezentand un sold negativ. Varianta echilibrata constituie, evident, situatia normala; cea supraechilibrata poate fi considerata normala, in masura in care este vorba de o rezerva de plan judicios dimensionata. 9) Volumul resurselor financiare variaza in functie de marimea produsului intern brut, de proportiile in care acesta se repartizeaza pentru consum si formare bruta de capital, de regimul amortizarii mijloacelor fixe, de proportia participarii persoanlor fizice si juridice la constituirea fondurilor de resurse financiare ale societatii, ca si de alti factori. La proiectarea echilibrului financiar se pot utiliza intrumente diferite in functie de sfera de cuprindere a resurselor si nevoilor financiare si de sistemul de determinare a indicatorilor economici la nivel national. Astfel, echilibrul financiar poate sa vizeze: a) totalitatea resurselor financiare ale societatii (natiunii) si destinatia acestora; b) resursele financiare apartinand unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei anumite unitati administrativ-teritoriale si destinantia acestora; c) resursele si nevoile financiare ale unui agent economic ori social. Ca urmare, se va utiliza un instrument cu o larga sfera de cuprindere, unul limitat la dimensiunile sectorului, ramurii, colectivitatii locale considerate, ale unei societati comerciale, bancare ori de asigurare sau ale unei institutii fara scop lucrativ, dupa caz. Instrumentul folosit denumit plan financiar, balanta financiara, buget de stat, buget local, buget de venituri si cheltuieli etc. serveste la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinatiei acestora, la fundamentarea echilibrului, la stabilirea modalitatii de acoperire a deficitului sau de valorificare a excedentului de resurse. Unele planuri (balante) financiare, de regula cele cu o larga sfera de cuprindere, servesc numai la fundamentarea echilibrului financiar, in timp ce altele, mai limitate ca arie, dupa aprobarea lor de catre organele de decizie competente, capata caracter obligatoriu si devin instrumente ale conducerii operative. Pe langa sfera de cuprindere a instrumentelor financiare, mai intereseaza sistemul de determinare a indicatorilor economici. Imprumuturile de stat. Datoria publica 1. Imprumuturile de stat-Trasaturi caracteristice In economia de piata, veniturile procurate de stat din impozite si taxe, precum si cele de la intreprinderile si proprietatile sale adesea nu acopera integral cheltuielile bugetare ordinare. In asemenea situatii, autoritatile publice se adreseaza persoanele fizice si juridice care dispun de mijloace banesti temporar libere, cerindu-le sa le incredinteze o parte din acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuieli si veniturile bugetare. Deci, in caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor bugetare se face cu resurse de imprumut, adica pe calea creditului public. Resursele banesti care alcatuiesc oferta de capital de imprumut sunt puse la dispozitia acelor solicitanti care accepta conditiile de acordare a creditului: garantie, termen de rambursare, rata dobinzii precum si eventuale avantaje.

37

Ajunse la dispozitia beneficiarilor , sumele imprumutate capata destinatii diferite : servesc drept capital productiv, sunt investite in bunuri de folosinta indelungata sau sunt cheltuieli in scopuri de consum, dupa caz. Indiferent de destinatie, orice imprumut trebuie sa produca imprumutatorului un anumit venit care constituie insasi ratiunea acordarii sale. Natura acestui venit difera insa in functie de destinatia data imprumutului. Cu toate ca imprumuturile de stat folosite in mod neproductiv nu produc valoare, ele sunt totusi purtatoare de dobinzi. In acest caz, plata dobinzi si restituirea imprumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adica in principal pe seama impozitelor si taxelor. Imprumutul de stat prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: a) Imprumutul de stat are caracter contractual . Spre deosebire de impozit care constituie o prelevare obligatorie, stabilita in mod unilateral de catre stat in sarcina unei persoane fizice sau juridice, imprumutul exprima acordul de vointa al partilor . b) Imprumutul are caracter rambursabil. Imprumutul de stat asigura detinatorilor de inscrisuri publice pe linga rambursarea sumei imprumutate si o anumita contraprestatie pentru a putea intra in posesia sumei de bani care ii lipseste si a o folosi potrivit trebuintelor sale, statul se angajeaza sa achite sistematic, detinatorilor de inscrisuri publice pretul acestei folosinte. Pretul la care ne referim imbraca forma dobinzi, forma castigului ori ambele forme, dupa caz, la care se adauga adesea si alte avantaje materiale. 2. Destinatia si rolul imprumuturilor de stat Statul apeleaza la imprumuturi, fie din necesitati de trezorerie ,fie din necesitati de echilibru bugetar. In primul caz, veniturile bugetare ordinare prevazute a se realiza in anul considerat acopera integral cheltuielile bugetare. Apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte nefaste asupra circulatiei banesti ori de cate ori acesta vizeaza sume importante si nu se ramburseaza la termenele prevazute. In cazul in care veniturile fiscale si nefiscale nu acopera integral cheltuielile bugetare pe intregul an, pentru finantarea deficitului rezultat statul se imprumuta pe piata interna sau in strainatate. Pentru imprumuturile contractate pe piata interna, inclusiv la Banca centrala (BNR ), pe termen scurt, se emit bonurile de tezaur. Emisiunea de bani de tezaur din instrument de trezorerie ( de acoperire a golurilor temporara de casa) se transforma in mijloc de echilibrare a bugetului de stat (de acoperire a deficitului bugetar). Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se incheie de regula, pe termene mijlocii si lungi. Rambursarea ratelor scadente si achitarea dobinzilor aferente au drept consecinta sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage dupa sine majorarea impozitelor, iar in caz de insuficienta a acestora, contractarea de noi imprumuturi. Imprumuturile constituie un mijloc de procurare a resurselor financiare necesare statului mai costisitor decit impozitele, dobinzile si celelalte avantaje acordate creditelor statului majoreaza inevitabil cheltuielile publice. 3. Tehnica imprumuturilor de stat La lansarea unui imprumut de stat este necesara stabilirea citorva elemente tehnice care se definesc din punct de vedere juridic:

38

-denumirea imprumutului; -valoarea nominala, valoarea reala si cursul; -termenul de rambursare; -dobinda; -eventuale alte avantaje materiale acordate detinatorilor de inscrisuri, pentru a face imprumutul atractiv. Denumirea imprumutului de stat poate fi legata de destinatia acestuia. Pentru fiecare imprumut contractat pe piata, statul emite niste inscrisuri, denumite generic efecte publice, titluri, hartii de valoare, obligatiuni. Suma inscrisa pe obligatiunea de imprumut de stat, denumita valoare nominala, exprima marimea creantei pe care detinatorul acesteia o are de incasat de la stat ( sau invers datoria statului fata de detinatorul obligatiunii respective). Suma cu care se cumpara ( se vinde), o obligatiune denumita valoare reala, poate sa fie egala, mai mica sau mai mare decat valoarea nominala a acesteia. Cursul exprima pretul cu care se cumpara si se vand 100 de unitati monetare valoare nominala si acesta poate fi : al pari, adica egal cu 100; sub pari , adica mai mic decat de 100, sau supra pari, adica mai mare decat 100. Termenul de rambursare . Din punct de vedere al duratei pentru care se contracteaza, imprumuturile pot fi cu termene precise de rambursare si fara asemenea termene. Exista imprumuturi pe termen scurt (de pana la un an), pe terme mijlociu ( intre 1-5 ani), pe termen lung ( de peste 5 ani Statul contracteaza imprumuturi pe termen mijlociu si lung atunci cand are nevoie de resurse banesti pentru acoperirea deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finantarea unor cheltuieli de investitii de mare valoare. Dobanda. Pretul pe care statul il plateste creditorilor sai pentru folosirea sumei imrpumutate imbraca forma : dobanzi ( venit fix, de care beneficiaza toti detinatorii de inscrisuri, proportional cu suma imprumutata); castigurilor ( veniturilor diferentiate ca marime, de care beneficiaza numai un numar restrans de detinatori); forma combinata a dobanzii si castigurilor sau forma altor avantaje. La imprumuturile de stat cu castiguri (premii), castigurile se platesc numai detinatorilor acelor obligatiuni care au iesit castigatoare la tragerile la sorti. Suma totala a castigurilor se stabileste tinand seama de rata dobanzii. Cu alte cuvinte, suma pe care statul ar fi platit-o ca dobanda daca imprumutul ar fi fost cu dabanda-se repartizeaza sub forma de castiguri. Prin rambursarea imprumuturilor de stat se intelege rascumpararea titlurilor de credit de la detinatori, adica restituirea sumelor imprumutate. In mod expres, statul isi asuma obligatia de a restitui numai imprumuturile cu termen. In practica se intalnesc mai multe modalitati de rambursare a imprumuturilor, si anume: pe calea anuitatilor; prin tragere la sorti; prin rascumparare la bursa. Rambursarea imprumuturilor prin anuitati consta in aceea ca, incepand din cel de-al doilea sau al treilea an de la contractarea imprumuturilor, statul incepe sa achite pe langa dobanzi, si o parte din suma datorata. Aceasta modalitate se foloseste atunci cand statul are putini creditori cu care convine conditiile de rambursare. Anuitatile se pot stabili fie in sume egale pe toata durata restituirii imprumutului, fie in sume inegale, adica in cote progresive sau regresive.

39

In cazul imprumuturilor pe termen lung statul este obligat sa procedeze la rambursarea acestora la scadenta, el poate sa o faca si cu anticipatie. Rambursarea imprumuturilor se efectueaza pe seama : fondului special de amortizare( fond cu afectatie speciala, din care se achita cheltuielile cu plata dobanzilor si rambursarea imprumuturilor) ; resurselor prevazute in buget cu aceasta destinatie; excedentelor bugetare.

4. Datoria publica interna Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de administratia publica centrala, de unitatilor administrativ teritoriale si de alte entitati publice, de la persoane fizice sau juridice pe piata interna si strainatate si ramase de rambursat la un moment dat. Gradul de indatorare al tarii la un moment dat se determina prin raportarea volumului datoriei publice la venitul national ( PIB).Indicatorul astfel obtinut arata in ce masura valoarea nou creata intr-un an este grevata de datoria publica. Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprima cu ajutorul mai multor indicatori printre care: marimea absoluta si marimea medie pe locuitori a serviciului datorie publice; raportul dintre serviciul datoriei publice si venitul national (PIB) ; raportul dintre serviciul datoriei publice si totalul cheltuielilor publice sau ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor bugetare, dupa caz. Un alt element in functie de care se fac judecati de valoare cu privire la structura datoriei publice il constituie gradul de exigibilitate al acestuia. Sumele exigibile la termen scurt formeaza datoria flotanta, iar cele exigibile la termen mijlocii si lungi datoria consolidata. Este evident ca pentru o tara conteaza mai mult efortul financiar pe care trebuie sa-l faca pentru rambursarea datoriei scadente si plata dobanzilor aferente in lunile urmatoare decat cel care se profileaza la un orizont situate peste 5-10 ani sau mai mult. In unele tari se face deosebire intre datoria publica bruta si cea neta. Datoria publica bruta cuprinde valoarea totala a efectelor publice, indiferent de detinatorii acestora, iar datoria publica neta reprezinta valoarea efectelor publice detinute de personae fizice si juridice, altele decat cele de drept public. Diferenta dintre datoria bruta si cea neta reprezinta valoarea efectelor publice in care au fost plasate diferite fonduri apartinand statului. In functie de piata pe care este lansat si de valuta in care este emis datoria publica poate fi interna si externa. In vederea finantarii si refinantarii datoriei publice interne Guvernul poate contracta imprumuturi de stat in lei sau in valuta de pe piata financiara interna sau externa. Rambursarea imprumuturilor contractate se asigura din urmatoarele surse: -excedentele bugetului de stat; -imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriilor; - si alte surse. 5. Datoria publica externa Imprumuturile externe constituie una din formele exportului de capital. Imprumuturile sau creditele externe se pot grupa dupa diferite criterii : a) dupa destinatie, se disting credite pentru marfuri si credite financiare.

40

b) in functie de durata pentru care se acorda , creditele externe pot fi : pe termene scurte (12 ani), mijlocii (3-5 ani ), lungi (peste 5 ani). In cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte si anume : 1) perioada de utilizare a creditului; 2) perioada de gratie in cursul caruia nu se fac plati pentru rambursarea creditului; 3) perioada de rambursare propriu - zisa a creditului. c) Privite din punct de vedere al creditorului, creditele externe pot fi acordate de catre: -intreprinderi furnizoare ( credite comerciale sau de firma ); - banci si alte institutii financiare (credite bancare); -guverne (credite guvernamentele); -organisme financiare internationale ( credite financiare); -si alte persoane fizice (imprumuturi de stat). Din punct de vedere al beneficiarului de credite externe, in calitate de imprumutat pot sa apara : intreprinderi private, banci, guverne, unitati administrativ-teritoriale, intreprinderi de stat si alte institutii de drept public. Intrucat imprumuturi in strainatate, pe langa persoanele de drept public, pot contracta si alte persoane fizice si juridice, notiunea de datorie externa nu se suprapune perfect aceleia de datorie publica externa. Datoria externa este mai larga si mai multe sensuri, si anume : a) datoria externa bruta in sens larg, care cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii la un moment dat, inclusiv sumele datorate de stat, unitatile administrativ-teritoriale si alte entitati de drept public. b) datorie externa bruta in sens restrans, care cuprinde obligatiile banesti fata de strainatate , cu urmatoarele exceptii : creditele pe termen scurt (sub un an), investitiile straine directe, care nu au stabilite termene de rambursare; ajutoarele cu caracter nerambursabil primite in cadrul programelor de asistenta publica bi- si multilaterala, creditele contractate de persoane fizice si juridice negarantate de autoritatile competente. c) datorie externa neta, care curinde diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati valutare, imprumuturi acordate, investitii directe, titluri, diverse alte creante si valori) si activele detinute de rezidenti straini in tara considerata(imprumuturi primite de la guverne, agentii guvernamentale si alte entitati publice, credite primite de la banci private, organisme financiare si alti creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati valutare si alte valori apartinand unor persoane publice sau private straine). PIETE FINANCIARE 1. Continutul si evolutia pietei financiare Piata financiara este impartita in piata monetara si piata de capital, dar in partica nu se poate separa activitatea celor doua. Dimpotriva, cele doua piete se interconditioneaza si se intersecteaza permanent. Pietele financiare ii aduna pe ofertantii si solicitantii de fonduri. Piata monetara sau piata fluxurilor financiare pe termen scurt mai este denumita si piata banilor, iar fluxurile financiare pe termen mediu si lung se mai numesc si piata capitalurilor. Pietele financiare sunt formate din retele de subpiete legate intre ele.

41

Informatia are un rol foarte important pe pietele de capital si ea este incorporata in pretul stocului de capital. La cumpararea stocurilor de capital se poate obtine o rata foarte inalta a veniturilor obtinute pentru un anumit grad de risc. Pietele de capital sunt foarte diverse din punct de vedere al serviciilor pe care le ofera. Prin pietele financiare capitalurile disponibile sunt indreptate catre persoanele fizice si juridice din fiecare tara sau din alte tari, adica acolo unde cerera de capital este mai mare decat oferta. Ca urmare, se creeaza piete de capital interne si internationale. Pietele de capital au ca obiect al activitatii emisiunea si plasarea titlurilor financiare indeplinind in acest fel cerintele debitorilor. Titlurile de valori mobiliare au caracter negociabil si pot fi vandute si cumparate inainte de scadenta. In economia moderna primeaza plasamentele internationale de capital, de aceea o piata interna se poate transforma intr-una internationala. In cadrul pietelor de capital, mare pondere o au tranzactiile cu aceste actiuni si obligatiuni. Acestea sunt plasate catre posesorii de capital pe termen mijlociu si mediu. Prin emisiunea de titluri de valori mobiliare se manifesta cererea de capital. Aceasta emisiune se realizeaza de catre institutii publice si private, banci, alte institutii financiare, guvernul, societati de asigurare. In acelasi timp, capitalul disponibil este oferit de firme, banci, case de economii, societati de asigurare, persoane fizice, state etc. In tara noastra, tranzactionarea titlurilor de valori mobiliare si organizarea pietelor financiare sunt reglementate prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (publicata in M.O. nr. 210 din 11 august 1994), cu modificarile si completarile ulterioare. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise in forma materiale sau evidentiate prin inscrierea in cont. Aceste titluri confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului. Emitentul este persoana juridica ce se angajeaza la recunoasterea si plata drepturilor incorporate in instrumentul negociabil (titlul) si care indeplineste procedura unei oferte publice. Emisiunea este actiunea prin care valorile mobiliare sunt oferite investitorilor pentru subscriptie. Oferta publica este propunerea facuta de un emitent, investitori sau intermediari pentru a vinde, a cumpara sau a intermedia titlurile sau drepturile aferente acestora. Oferta primara are ca obiect valori mobiliare propuse de emitent spre a fi subscrise la data emisiunii, in scopul de a fi plasate pe piata. Oferta secundara este ulterioara emisiunii si care are ca obiect un pachet de valori mobiliare emise in prealabil si dobandite initial prin plasament privat. Agentul pentru valori mobiliare este o persoana fizica legal autorizata care, actionand ca reprezentantul exclusiv al unei societati de valori mobiliare, executa ordine de vanzare/cumparare de valori mobiliare sub numele si in contul acelei societati. Dealerii sunt acele persoane fizice care efectueaza operatiuni pentru portofoliul societatii, urmand obtinerea unui profit din diferenta de pret dintre pretul de cumparare si cel de vanzare al valorii mobiliare.

42

Brokerii sunt acele persoane , care efectueaza operatiuni de vanzare cumparare pe baza ordinelor clientilor sai. Piata de capital se compune din doua segmente : - piata primara; - piata secundara. Piata primara are ca activitate principala prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung, de pe pietele interne si internationale. Piata secundara de capital cuprinde bancile, bursele de valori si alte institutii financiare si intermediari. Pe piata secundara de capital, investitorii cumpara si vand valori mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara de capital. Principalii participanti la activitatea pietelor de capital, sunt : - emitentii de titluri; - investitorii (detinatorii de capital); - intermediarii (institutii , societati, persoane fizice). Investitorii sunt acele persoane fizice sau juridice care cumpara, pe cont propriu, detin si vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert. Clasificarea investitorilor este urmatoarea: a) dupa importanta lor pe piata, se deosebesc: - institutii financiare si investitori institutionali; - societati comerciale (care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea in procesul desfasurarii activitatii, putand efectua investitii pe piata de capital ca activitate financiara adiacenta celei de baza); - persoane fizice (sau mici investitori) care isi investesc economiile personale in cantitati reduse de valori mobiliare pentru ca in principiu detin sume mici si au tendinta sa investeasca in sistemul bancar pentru ca li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc; b) dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc : - investitori strategici care cumpara un pachet cel putin semnificativ de actiuni ale unei societati cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de timp si cu dorinta de a se implica activ in managementul societatii( conform H.G. nr .55/1998, investitorul strategic este acel cumparator ce achizitioneaza un procent de 51 % din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala); - investitori de portofoliu sau investitori institutionali care cumpara actiuni ale unei societati comerciale din considerente de performante ale companiei si compatibilitate a acestor actiuni cu celelalte active din portofoliu ( conform H.G.nr. 55/1998, investitorul de portofoliu este acel cumparator ce achizitioneaza cel mult 33 % din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala la care statul este actionar); - investitori speculativi care urmaresc numai obtinerea unui profit prin vanzarea actiunilor scump si cumpararea lor ieftin nefiind interesati de societatea in sine ci doar de evolutia cursului actiunilor respective; c) dupa nationalitate, investitorii sunt : - investitori autohtoni sunt acei investitori, persoane fizice romane sau persoane juridice romane sau straine inregistrate in Romania, care investesc in produse ale pietei de capital din Romania;

43

- investitori straini sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente sau persoane nerezidente in Romania sau persoane juridice straine neinregistrate in Romania care investesc in Romania. Cei mai importanti investitori pe piata secundara de capital sunt institutiile financiare si investitorii institutionali. Referitor la participantii la operatiunile pietei de capital, distingem doua mari categorii: 1. Institutiile de credit : - Banca Centrala; - Bancile; - Casa de Economii si Consemnatiuni; - Societatile comerciale si cele ce detin titluri; - Institutiile financiare specializate si cele asimilate; - Diverse institutii financiare. 2. Institutii de plasament colectiv al valorilor mobiliare. Pietele reglementate se infiinteaza ca societati private pe actiuni non profit ,de utilitate publica, denumite societati de bursa. Pentru autorizarea de catre Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM) a infiintarii unei piete reglementate este necesara indeplinirea conditiilor minime de operare stabilite in regulamentele adoptate de CNVM. 2. Bursele de valori. Bursa de valori Bucuresti Cadrul legal de infiintare a unei burse de valori in Romania este Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori. Bursa de Valori Bucuresti ( BVB) a fost infiintata in data de 21.04.1995, prin decizia CNVM, ca intitutie publica, cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii. Proceduri de inscriere la cota BVB Pentru a fi tranzactionate la o bursa de valori, valorile mobiliare trebuie sa fie admise la cota oficiala a bursei respective. La BVB pot fi inscrise urmatoarele tipuri de valori mobiliare: actiuni emise de societatile comerciale deschise, obligatiuni emise de catre societatile comerciale si organe ale administratiei publice centrale si locale. Dupa modul in care sunt evidentiate valorile mobiliare sus mentionate, bursa de valori accepta la cota urmatoarele tipuri: - valori mobiliare evidentiate prin inscriere in cont ( in forma dematerializata); - valori mobiliare emise in forma fizica si imobilizate conform procedurii bursei. Inscrierea si mentinerea la cota bursei Procedura de admitere la cota bursei consta in parcurgerea a 3 etape: - emitentul prin societatea de valori mobiliare initiatoare trebuie sa depuna o cerere insotita de toate documentele prevazute de procedurile bursei, inclusiv ultimele situatii financiare din care sa reiasa indeplinirea tuturor conditiilor prevazute pentru inscrierea in categoria de cotare corespunzatoare; - serviciul emitenti examineaza cererea si daca documentele depuse sunt complete. Aceasta inainteaza cererea la comisia de inscriere la cota, daca sunt corecte si conforme cu prevederile legale mentionat;

44

comisia de inscriere la cota este singura competenta sa decida asupra inscrierii la cota bursei.

Mecanisme de tranzactionare Modalitatea de tranzactiopnare este diferita, in functie de specificul pietei; in practica internationala sunt utilizate mai multe modalitati de negociere : - Negocierea pe baza de carnet de ordine, care presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti , intr-un document numit carnet de ordine; el poate fi deschis pentru consultare de catre agentul de bursa ( cum este cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis (cum este cazul la NewYork Stock Exchange si American Stock Exchange), unde numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate la bursa. Tranzactia este incheiata cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de un altul. - Negocierea prin inscriere pe tabla, care presupune prezentarea asincat ordinelor astfel incit ele sa poata fi vazute de toti agentii de bursa care participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea cu creta ( Hong Kong, Sydney, Singapore) a primelor doua ( cele mai bune) preturi de cumparare ( BID ) si vanzare (ASK). - Negocierea prin anuntarea publica a ordinelor, care se practica atat pe piete intermitente cit si pe cele continue (la bursele din Zurich, Budapesta). Negocerile sunt deschise de un functionar care anunta titlu ce urmeaza a fi negociat. Apoi agentii de bursa anunta cu voce tare preturile bid si ask si cauta parteneri interesati. - Negocierea pe blocuri de titluri, care are loc de regula in afara salii principale de negocieri a bursei. Blocurile de titluri sunt tranzactionate intr-un volum mare ( 10000 sau mai multe actiuni). - Negocierea electronica, care presupune tehnologie moderna in procesul de transmitere a ordinelor de prezentare a acestora la bursa. Se poate efectua eletronic, executarea ordinelor si decontarea tranzactiilor. Sistemul de tranzactionare la Bursa de valori Bucuresti Cateogoriile de tranzactii efectuate in Bursa de valori Bucuresti sunt: I. Tranzactiile in piata continua si intermitenta Valorile mobiliare inscrise la cota bursei pot fi tranzactionate prin mecanismele pietei continue sau intermitente ( fixing), in functie de situatia pietei pentru fiecare valoare mobiliara. De regula, mecanismele pietei continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piata activa ( volum si frecventa ridicata a tranzactiilor), in timp ce valorile mobiliare ce au o piata lenta ( volum mic, frecventa a tranzactiilor mica) sunt tranzactionate in piata intermitenta: a) tranzactionarea in piata intermitenta este alcatuita din una sau mai multe ( maxim cinci) sesiuni de tranzactionare. Sesiunea principala presupune: - introducerea ordinelor in sistem ( ordinele de vanzare/cumparare se introduc in sistem de agentii de bursa); - fixingul (licitatia), care presupune: 1. Identificarea tranzactiilor posibile (pretul valorilor mobiliare se calculeaza prin licitatie, prin algoritmul de fixing care identifica pretul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzactionata). 2. Calcularea si afisarea preturilor de piata.

45

In cazul in care volumul maxim de tranzactii s-ar putea efectua la mai multe preturi, pretul la care se va face tranzactionarea va fi cel mai apropiat de pretul de referinta. Pretul de referinta este media ponderata cu volumul a preturilor tranzactiilor efectuate in cursul sedintei. Toate tranzactiile pentru o valoare mobiliara se efectueaza la acelasi pret. Pretul de piata este pretul la care se incheie o tranzactie bursiera intr-o sesiune de tranzactionare. 3. Alocarea . Alocarea ordinelor se face dupa urmatoarele reguli si in ordinea descrisa mai jos: - ordinele de cumparare ale clientilor, cu pretul mai mare (bun) decit pretul de piata si toate ordinele de vinzare ale clientilor cu pretul mai mic ( mai bun) decit pretul de piata se vor executa integral, in masura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta; - ordinele care au avut pretul specificat egal cu pretul de piata se vor executa integral, partial sau deloc; - dupa alocarea pretului de piata si alocarea ordinelor cu preturi mai bune, ordinele cu pretul egal cu pretul de piata sunt alocate astfel: - toate ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de piata au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale societatii; - ordinele clientilor sunt executate in ordine crescatoare a cantitatilor. -daca toate ordinele de bursa ale clientilor au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus ordinul in sistem, conform principiului precedentei ( primul venit- primul servit). b)tranzactionarea in piata continua este alcatuita dintr-o sesiune de tranzactionare care parcurge urmatoarele etape: 1. pre-deschidere: introducerea ordinelor 2. deschiderea: - identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea preturilor de deschidere; - alocarea. 3. sesiune de tranzactionare continua: - afisarea ordinelor ramase neexecutate; - introducerea si executarea ordinelor in piata continua; -raportarea continua a tranzactiilor si transmiterea informatiilor de piata. 4. inchiderea: - tiparirea rapoartelor de tranzactionare, compensare, decontare si comision; - afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate. Raportarea continua a tranzactiilor Bursa va afisa tranzactiile pe masura efectuarii lor, precum si cotatiile cererii si ofertei, atat pe monitoare , cat si catre public, prin afisajul electronic. Piata creditului. Piata titlurilor financiare (Piata de capital) 1. Piata creditului

46

Creditarea este o operatiune prin care un ofertant pune la dispozitia unui client capitalul necesar sau garantia de care are nevoie. Operatiunea de creditare poate satisface diferite obiective si poate imbraca forme diferite. Piata de credit pune fata in fata ofertantii si cei care necesita un credit. Ofertantii de credit sunt institutiile de creditare iar solicitantii de credit toti agentii economici persoane fizice si juridice. 1.1. Ofertantii de credit Oferta de credit presupune ca institutiile de creditare sa dispuna de resurse suficiente. Gajul trebuie sa contina garantii suficiente. Oprima categorie de resurse este comparabila cu cea a agentilor economici iar o a doua categorie de resurse este specifica doar institutiilor de credit. Resursele obtinute din imprumuturi ale institutiilor de creditare pot proveni din trei origini principale: 1. Operatiuni la termen cu titlurile de proprietate Exista 3(trei) tehnici principale care permit institutiilor de credit sa mobilizeze capitalurile de titluri de proprietate : - prima tehnica este vanzarea (institutiile de credit obtin finantare vanzand titlurile unui cumparator vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara ulterior titlurile. Operatiunea se situeaza la mijloc intre vanzare definitiva si imprumut); - a doua tehnica este vanzarea cu promisiune de rascumparare (diferenta fata de prima tehnica este scadenta care aici nu mai exista, pentru vanzator, numai un drept, dar si o constrangere); - a treia tehnica este depozitul de pensii (institutiile care doresc o refinantare, o obtin contra unui comision, a unei garantii). 2. Emisiunea de titluri mobiliare In al doilea rand, resursele imprumuturilor institutiilor de credit pot rezulta din emisiunea de titluri mobiliare (actiuni, obligatiuni). 3. Imprumutul in alb Este vorba de o operatiune clasica de imprumut pentru un partener care nu cere comision pentru titlurile in garantie. 1.2. Depozitele si plasamentele clientilor Depozitele si plasamentele efectuate de catre clienti se subdivid i doua categorii : - depozitele la vedere facilitate, in principal, prin cecuri; - plasamentele. 1. Depozitele la vedere facilitate prin cecuri sunt : - conturile de cecuri (conturile de depozit) ale persoanelor fizice; - conturile curente (conturile bancare ale intreprinderilor sau ale personelor fizice). 2. Plasamentele Plasamentele se impart in plasamente la vedere si plasamente la termen. Plasamentele la vedere sau depozitele la vedere nemobilizate prin cecuri sunt conturile pe carnete (carnete de economii sau carnete bancare ordinare). Plasamentele la termen cuprind : - Conturile la termen sau depozitele la termen (fondurile au o limita minima si sunt depozitate in conturi blocate, deci nu sunt disponibile pana la scadenta o luna pana la 5 ani).

47

In schimb sunt remunerate. - Titlurile de creanta nenegociabile, care sunt : - bonurile de casa (documente prin care o banca in schimbul unui depozit recunoaste datoria sa de a rambursa cu dobanda la o anumita fata fie depunatorului, fie beneficiarului desemnat); - bonurile de economii (sunt definite asemanator bonurilor de casa dar difera prin personalitatea emitentului nu numai banci ci si casele de economii, precum si prin durata cat si prin modalitatea de rambursare). - Titlurile de creanta negociabile, care sunt emise doar de institutiile de credit : - certificate de depozit; - bonurile institutiilor financiare specializate; - bonurile societatilor financiare. - Produse de economii contractuale, care sunt : - planurile de economii pentru locuinte; - contractele de economii deschise la diferite societati de economii; - carnetele de economie a intreprinderilor. - Planurile populare de economii (PEP). 1.4. Forme de credit Se disting : creditul pentru particulari; creditul pentru intreprinderi; creditul administratiei publice. Creditele pentru particulari servesc trei obiective principale : trezoreria, consumul si locuinta. Creditele de trezorerie iau forma facilitatii de casa sau a imprumuturilor personale exceptionale sau permanente. Facilitatea casei de bani sau autorizarea de cont este autorizarea de a lua un cont de cec debitor. Imprumutul personal ordinar cand contul de cecuri al clientului este creditat cu o suma convenita rambursabila la scadente lunare cu o dobanda stabilita. Imprumutul personal permanent sau creditul circulant consta in punera la dispozitie in permanenta pe un cont diferit de conturile de cecuri, a unei sume transferabile pe conturi de cecuri utilizabile la dorinta clientului. Se percepe dobanda doar pe fractiunea utilizata, iar rambursarea se efectueaza pana la scadenta in rate lunare. Creditul de consum este acordat cumparatorilor de bunuri de consum de catre societatile de credit prin documentatia oferita de vanzatorii de bunuri de consum. Creditul imobiliar este oferit pentru dezvoltarea societatii prin organisme financiare de stat, sau de banci sub forma imprumuturilor conventionale si ,respectiv, imprumuturi pentru locuinte prin conturile de economii pentru locuinte. Creditele acordate intreprinderilor Creditele de trezorerie Facilitatea data de casele de bani se efectueaza pe aceleasi principii ca si pentru particulari. Creditele financiare de stoc -

48

In aceiasi maniera, tehnica specifica este warrantul. Aceasta constituie pentru ntreprindere, obligatia de a pune marfa in magazinele universale controlate de stat. Fiecare deponent primeste o recipisa care este atasata la buletinul de gaj denumit warrant. Warrantul nu are nicio valoare daca este atasat recipisei, pe cand, daca nu este atasat el devine buletin de gaj. Warrantul este un efect care nu poate fi rascumparat de banca. El este suportul creditelor de stoc. Creditul pentru investitii In aceiasi maniera, formulele specifice sunt acelea de creditul de inchiriere si imprumutul pasiv. Creditul de inchiriere este operatiunea prin care o institutie de credit lanseaza intentia de a cumpara un capital si de a-l inchiria unei intreprinderi, care poate rascumpara imprumutul, cu valoarea reziduala a lui. Imprumutul pasiv este un credit pe termen lung, unde remuneratia este fixa. El se realizeaza prin aportul de fonduri proprii. Finantarea comertului exterior Este vorba de finantarea importurilor si a exporturilor. Creditul administratiei publice Creditul administratiei publice locale ia aspecte care se aseamana cu creditul intreprinderilor. Creditul colectivitatilor locale Colectivitatile locale pot sa recurga la credite, la care concura diverse societati de credit. 2. Piata titlurilor financiare (Piata de capital) 2.1. Locul si rolul pietei de capital in economie Piata financiara, in ansamblu creeaza conditiile fundamentale prin care economiile, prin intermediul plasamentului, sunt dirijate in vederea sustinerii si stimularii cresterii economice. Pe piata financiara au loc tranzactii de capital si credite; include imprumuturi pe termen scurt, imprumuturi de capital si tranzactii de proprietate. Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate in economie sunt dirijate catre agenti economici sau catre orice alte entitati publice si private solicitatoare de fonduri. Din punct de vedere al sferei sale de cuprindere, in literatura de specialitate, s-au structurat doua conceptii referitoare la piata de capital : conceptia anglo-saxona si conceptia continental-europeana (de origine latina). In conceptia anglo-saxona, piata de capital formeaza impreuna cu piata monetara ceea ce se numeste, piata financiara. In acest concept, piata de capital este sinonima cu piata valorilor mobiliare (securities market) si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung. Piata monetara realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pietei interbancare, a pietei scontului, a pietei efectelor de comert, pietei certificatelor de depozit etc. In conceptia continental-europeana, piata de capital are o structura complexa, care cuprinde :

49

piata monetara; piata ipotecara; piata financiara. Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu fiid reprezentata de piata interbancara si de piata titlurilor de creante negociabile. Instrumentele negociabile sunt : - certificatele de depozit (titluri negociabile ce atesta existenta unui depozit in cont); - biletele de trezorerie de trezorerie (emise de societati comerciale, cu exceptia institutiilor de credit); - bonurile de tezur (emise de trezoreria publica); - titlurilor pe termen scurt (emise de institutii si societati financiare). Piata ipotecara este o piata specifica constructiei de locuinte, pe care actioneaza organismele ce acorda imprumuturi sub forma crediturilor imobiliar, casa de refinantare care asigura reintregirea fondurilor bancilor creditoare si bancile de ipotecare. Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vand active financiare, fara a fi schimbata natura lor.

Structura pietei financiare se prezinta astfel: Piata financiara

Piata monetara

Piata de capital

Segmentul primar

Oferta de capitaluri S

Cererea de capitaluri I

Segmentul secundar

50

Fig. Componenta pietei financiare Segmentul primar este indespensabil deoarece asigura emisiunea si prima plasare a titlurilor financiare, el se organizeaza prin intermediul bancilor sau al societatilor de valori mobiliare, specializate pe acest gen de operatiuni. Ele dispun de personal calificat, retea de subscriere si de capitaluri prin care se realizeaza plasamente operative si garantate. Segmentul secundar este un gen de piata de ocazie , de revinzareepetata a titlurilor dupa emisiunea si prima lor vinzare. Institutional, segmentul secundar constituie obiectul de actIvitate al bursei de valori si al OTC( piata extrabursiera- RASDAQ, de exemplu). 2.2. Piata primara de capital Piata primara de capital reprezinta acel segment de piata pe care se emit si se vand sau se distribue valori mobiliare catre primii detinatori. Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung de care vor beneficia colectivitatile publice sau private. Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor sai, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Aceata piata permite finantarea agentilor economic Piata primara de capital are deci rolul de a transfora activele financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile petermen lung. Pe piata primara se vand valori mobiliare emise de unele entitati economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de catre alte entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung. 2.3. Piata secundara de capital Piata secundara de capital asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare si a pietelor extrabursiere, atat buna fuctionare a pietei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economica. Obiectivele pietei secundare sunt: -protectia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si supravegherea pietei; -lichiditatea pietei si stabilirea cursului nu exista fluctuatii mari de pret pe o piata matura, iar pretul este intotdeauna corelat cu rentabilitatea societatii cotate. Intre cele doua elemente de piata exista o stransa legatura, si mai mult decat atat ele se influenteaza reciproc. Piata secundara nu poate exista fara piata primara, deoarece piata primara ofera pietii secundare produsele pe care urmeaza sa le tranzactioneze.

51