Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi.

Emil Cioran Traiesc chestia asta ciudata de saptesprezece ani. In acest timp am invatat a merge,a vorbi,a citi,a scri,dar nicidecum a o intelege.Fiecare zi traita ma uimeste din ce in ce mai mult,oferindu-mi surprize care mai de care.Paradoxal ,dar am o virsta mica si o experienta mare. Primii ani au fost cei mai frumosi. Deabea o cunosteam,ii vedeam doar plusurile si singurele minusuri erau cind mama nu imi cumpara inghetata favorita.Aveam foarte multi prieteni,ei nu ma tradau,puteam avea incredere in orice om,iar orisice fiinta mi se parea inocenta la fel ca mine.Nu aveam bani,insa eram bogata in oameni,momente,zimbete.Viata mea nu era dominata de culorile zebrei sau tablei de sah ca a maturilor. Viata mea era un caleidoscop,un curcubeu infinitdupa cum credeam atunci.Erau atiti de multi ca mine si eram multumiti,fara exigente si ambitii.Dupa perioada aceasta am mers la scoala,aici doar hainele erau ca zebra,insa imi placea totul.Alfabetul avea multe litere care asteptau sa le cunosc,o carte de poezii ce trebuiau invatate pederost si elevi ,asa cum erau numiti la scoala incepatorii cu briul cerului in ochi.M-am facut chiar si cu a doua mama.Erau si aici lucruri care nu-mi placeau ,ca cifrele,fie ele in matematica sau la purtare.La scoala am cunoscut micile tradari,neadevaruri,nejustitii si oameniiInsa ele erau neinsemnate. Cu timpul gasesti omul caruia poti sa-I spui cel mai bun prieten,si daca ai ocazia s ail pastrezi pina in prezent, esti norocos ,insa putini au acest privilegiu ,pentru ca viata ii indreapta pe fiecare in drumul sau,si fiecaruia ii da soarta. Primul timp viata a fost mai darnica cu mine,mi-a dat o mama si inca una la scoala,3 frati si inca 30 la scoala,chiar si doi tati mi-a dat. Aveam atit de multedar visele,ahh cite vise au inceput sa mi se nasca in cerebel atunci,mii si mii..Acum le tin din strins deoarece pleaca,insa Nu trebuie sa lesi visele sa piara,pentru ca daca visele mor,viata este ca o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare (Langston Hughes) Ea nu e mereu darnica si milostiva,de multe ori ea e nedreapta,prea nedreapta.Daca ai de toate ti le ea,daca ai nimic ti-l ea si pe acela.Doar cu timpul am inceput s-ai cunosc defectele,si avea multe. De-a tradarea,de-a falsitatea,de-a deceptia,de-a minciuna,de-a singuratatea,de-a tristetea sunt doar putinele din jocurile ei preferate.Ii place sa gemi de durere ,de parca s-ar hrani cu asta.Are si jocuri frumoase,dar nu-I prea place sa se joace in ele,insa cind e in dispozitie te invita sa te joci de-a bucuria,de-a gluma,de-a dragostea,de-a fericirea Acum ea a trimis pe alt drum si mamele,si tatii ,si fratii,si prietenii,si multe clipe minunate dar trebuie sa aduni un ocean de curaj,putere si vointa in tine pentru ca sa mergi mai departe caci trebuie sa astepti acasa si mamele,si tatii,si fratii si prietenii si multe clipe minunate,deoarece Viata e pretioasa. Viata e fragila. In clipa asta esti, in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina. Sandra Brown