Sunteți pe pagina 1din 3

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Prin cale parenterala se ntelege administrarea medicamentelor pe alta cale dect tubuldigestiv.

n mod curent se ntelege introducerea n organism a medicamentelor aflate n starelichid, cu ajutorul unor ace care traverseaza tesuturile, deci prin injectii. Dintre avantajeleutilizarii acestei cai citam: - absorbtia usoara, cea ce determina o instalare rapida a efectului; ocolirea tubului digestiv n cazul medicamentelor sensibile la aciunea sucurilor digestiveintroducerea medicamentelor n organismul bolnavului incontient. Aceasta pastreaza in sfera einumai calea injectabila de administrare a medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prinintermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa. Avantajele caii parenterale sunt: dozarea precisa a medicamentelor; obtinerea unui efectrapid; posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient, cu hemoragiedigestiva, varsaturi. Scopul injectiilor: -explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante; -terapeutic:-administrarea medicamentelor. Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele: -grosimea dermului- injectia intradermica; -sub piele,in tesutul celular subcutanat - injectia subcutanata; -tesutul muscular- injectia intramusculara; -in vasele sanguine - injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ; -in inima - injectia intracardiaca; -in interventia de urgenta - in maduva rosie a oaselor; -injectia intraosoasa - in spatiul subarahnoidian.Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru unefect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrareaorala: medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul digestiv, cand bolnavii sunt necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale, in sange serealizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind extrem de eficace in urgente, dar sifoarte periculoasa. Injectia intradermica se face cu scop explorator, anestezic, curativ.In scop diagnostic: injectarea diverselor antigene sau alergene care, in contact cu anticorpii dinorganism, produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie), direct proportionala cugradul de sensibilizare. Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore, in functie de antigenul introdus (tuberculina, antigen hidatic, difteric, etc). In scop terapeutic se introducsubstante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor, fiind mai accesibila silipsita de foliculi pilosi. Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri, cu bizoul scurt. Dupadezinfectia tegumentului, acesta se intinde usor, patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii,strict intradermic, injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este corect facuta, la locul injectarii apare o papula, iar pielea ia aspectul unei coji de portocala. Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vedereadiagnosticului radiologic. De asemenea, in situatii de exceptie se pot injecta regional substantecitotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.Injectiile in seroase se folosesc foarte

rar. Injectarea intraperitoneala, de exemplu, poateservi, ocazional, pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cutumori abdominale si ascita. Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei. Injectia subcutanata se face numai in scop terapeutic si consta in introducereasubstantei in hipoderm. In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cuexceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase, vase mari sau trunchiuri nervoase,fata interna a membrelor, regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni. Totusi,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei, fata posterioara a bratului,fata laterala a toracelui, fata peretelui antero-lateral al abdomenului, unde hipodermul este maidezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata, cu ace mailungi si bizoul lung. Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta, la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida,paralel cu suprafata zonei, apoi dam drumul la cuta. Pin miscari de lateralitate verificam dacaacul este in hipoderm; aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-unvas hipodermic, dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutalaa pielii. Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ.Calea intramusculara prezinta unele particularitati. Pe cale intramusculara seadministreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina,hormoni). O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse casolutiile uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa amedicamentului decat administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decatcea pe cale venoasa.Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi,in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evitanervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase - sunt fine si cu bizoul lung. Utilizarea unuimaterial de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cuo lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange sideci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursulunor serii lungi de injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multeori pe zi. Injecia intravenoas se efectueaz n scop explorator sau curativ i ofer o instalarerapid a efectului dorit, administrarea n totalitate a dozei prescrise.Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari desolutii injectabile, folosind in aceste cazuri perfuzia. Nu se pot administra pe cale intravenoasasuspensii sau emulsii, substante care produc hemoliza, precipita proteinele plasmatice, lezezaendoteliul vascular, sunt toxice pentru miocard.Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie, administrarea durand intre 1sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatiasangvina, permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapidadecat pe alte cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putinadecvate la injectarea intramusculara.Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise(deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia se face decele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri alecorpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii.Injectarea

necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si seindeparteaza dupa ce vena a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. Oinjectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se dovedeste necesar sase comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze