Sunteți pe pagina 1din 6

LEGEA CELOR XII TABLE IN ROMA ANTICA

BIBLIOGRAFIE:
1. 2. 3. 4. 5. 6. http://ro.wikipedia.org Roma antica EMIL MOLCUT - Drept privat roman ELENA ANGHEL si EMIL MOLCUT -Suport curs drept roman NICOLAE POPA Teoria Generala dreptului, editia 3 VLADIMIR HANGA SI MIHAI JACOTA Drept privat roman CONSTANTIN STEFAN TOMULESCU Drept privat roman

Roma Antic a fost un ora-stat a crui istorie se ntinde n perioada de timp cuprins ntre 753 .Hr. i 476 d.Hr. Ea a dominat Europa de Vest i ntreaga arie n jurul Mrii Mediterane, prin cuceriri i asimilare, ns, n final, a cedat n faa invaziilor barbarilor din

secolul cinci, marcnd, astfel, declinul Imperiului Roman i nceputul Evului Mediu. Roma antic a adus contribuii importante n organizarea politica si administrativa, juridical , art si literatura, militar, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continu s aib o influen puternic asupra lumii moderne. Istoria scris a Romei a nceput n secolul al III-lea .e.n. De aceea, tot ceea ce afirmm despre epoca anterioar secolului al III-lea .e.n., se bazeaz pe relatri indirecte, pe cercetri arheologice, pe tradiie i legend. Istoria Romei a fost periodizat n dou epoci: Epoca Prestatala : a durat din 753 .e.n. pn la jumtatea secolului al VI-lea .e.n., cnd s-a fondat statul roman. Roma a fost fondat de trei triburi, numite i triburi fondatoare: latinii, sabinii i etruscii (ramnes, tities, luceres). Populaia era mprit n dou mari grupuri sociale: patricienii i plebeii : Patricienii erau membrii celor trei triburi fondatoare, precum i urmaii acestora. Erau constituii ntr-o cast social nchis i exercitau conducerea social n condiiile democraiei militare. Plebea era format din populaiile vecine supuse de ctre romani, la care, cu timpul, se adaug i comercianii i meseriaii primitivi venii la Roma. Cu toate c participau la viaa economic a cetii n calitate de negustori i meseriai primitivi, plebeii nu aveau acces la conducerea social. Aveau obligaia de a respecta toate hotrrile luate de ctre patricieni i, de aceea, Intre cele dou grupri s-a declanat un conflict ce s-a adncit i care a dus la publicarea Legii celor XII Table si n final la formarea statului roman. Epoca Statala : Din cauza poziiei inferioare din societate, plebeii au protestat sistematic, ameninnd n repetate rnduri cu secesiunea (plecarea din cetate), fapt ce ar fi dus la dezmembrarea societii romane.Pentru a pune capt acestui conflict, regele Servius Tullius (575-535 .e.n.) a nfptuit dou reforme: - reforma social: ntreaga populaie a Romei a fost mprit, fr a se mai ine seama de distincia dintre patricieni i plebei, n cinci mari categorii sociale, stabilite pe criteriul averii. - reforma administrativ: ntregul teritoriu al Romei a fost mprit n cartiere, numite i triburi (uniti administrativ-teritoriale). Servius Tullius a mprit Roma n patru triburi urbane i n aptesprezece triburi rurale. Consideram ca dreptul apare in conditii social - istorice determinate, caracterizate prin diferentieri specifice societatii politice; astfel in Roma Antica dispunem de cele dou criterii n virtutea crora se poate realiza distincia dintre societatea gentilic i cea organizat n stat: - criteriul stratificrii sociale, realizat prin efectul reformei sociale a lui Servius Tullius - criteriul teritorial, realizat prin reforma administrativ.

Istoria dreptului roman ncepe n secolul al VI-lea .e.n. i se ncheie n secolul al VI-lea e.n. Fenomenul juridic roman s-a zmislit n procesul trecerii societii romane de la societatea gentilic la cea politic.

Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduit, instituite sau sancionate de statul roman i constituie un sistem extrem de vast i de complex, format dintr-o multitudine de ramuri i instituii juridice. Dreptul roman se impartea in conformitate cu conceptia romana , in drept privat (care ocroteste interesele private ale diferitelor personae) si drept public (care ocroteste interesele intregii societati). Referitor tot la impartirea dreptului romana in drept privat si drept public, Ulpian clasifica astfel: Publicum ius est quod ad statum rei romane spectat; privatum quod ad singulorum utilitatem (Dreptul public este cel care se refer la organizarea statului roman, iar dreptul privat la interesele fiecruia). Pe baza celor mai sus mentionate consideram ca Dreptul privat roman cuprinde totalitatea normelor juridice instituite sau sancionate de ctre statul roman, norme care reglementeaz relaiile ce se stabilesc cu privire la statutul juridic al persoanelor, relaiile dintre persoane, care au un coninut patrimonial, precum i relaiile ce se stabilesc ntre persoane cu ocazia soluionrii proceselor private. Discutand despre izvoarele dreptului privat roman mentionam urmatoarele: izvoarele dreptului in sens fomal, obiceiul, legea, edictele magistratilor, jurisprudenta, senatusconsultele. Multa vreme de la formarea statului roman obiceiul a fost principalul izvor al dreptului. Persistenta economiei naturale si simplicitatea vietii sociale si de stat nu necesitau forme juridice complexe si dreptul cutumiar satisfacea multumitor nevoile clasei stapanitoare. In perioada republicii si mai ales in perioada stapanirii sclavagiste , bazata pe productia de marfuri si pe un intens schimb comercial , relatiile sociale au capatat un caracter tot mai complex , si dreptul cutumiar s-a dovedit a fi insuficient pentru a exprima in forme juridice corespunzatoare noile relatii sociale, astfel apare legea (lex) ca expresie a vointei stapanitorilor de sclavi apare datorita unor posibilitati mai complete si mai rapide de reglementare , superioara obiceiului asupra caruia capata treptat o netagaduita preponderenta. Cea mai veche si cea mai importanta lege romana este fara indoiala Legea celor XII Table, caci dupa afirmatia istoricului Titus Livius , ea constituie izvorul intregului drept public si privat (fous omnis publici privatique iuris ). Prin cuvntul lex, romanii desemnau o convenie obligatorie ntre pri. Cnd aceast convenie intervenea ntre dou persoane, cuvntul lex avea nelesul de contract, iar cnd intervenea ntre magistrat i popor, avea nelesul de lege, ca form de exprimare a dreptului. Legea ocrotea cu multa grija proprietatea privata , pedepsind cu asprime pe cei care o incalcau. O importanta deosebita se acorda creditului , debitorul insolvabil putand fi vandut ca sclav dincolo de Tibru sau chiar omorat. In domeniul dreptului familial si al celui penal, legea avea un caracter preponderent gentilic. Este de mentionat ca seful familiei ( pater familias), avea puteri nelimitate asupra sotiei si a copiilor si sub aspectul pedepsei , legea recunostea existenta legii

talionului , alaturi de compozitia voluntara legala. Legea exprima in mod limpede diferentierea de avere si de clasa din societatea romana Legea distinge dintre assidui = bogati si proletari = saraci . In epoca republicana dezvoltarea istorica a situat legea ca izvor de drept , pe primul plan. Legea este o hotarare luata de stapanii de sclavi in adunarile lor legislative. Aceste adunari erau adunarile pe centurii (comitia centuriata) , pe triburi (comitia tributa) si cele plebiene (concilia plebis) , si initiativa legislative apartinea magistratilor care prezidau astfel de adunari , adica consulilor , pretorilor si tribunilor plebei. Legile romane erau propuse de unul dintre magistrati , in fata poporului constituit in una dintre adunari. Proiectul de lege era afisat in for pentu a fi discutat de cetateni in diferite intruniri neoficiale (contiones) timp de 24 de zile , dupa care poporul era convocat de catre magistratul care a avut initiativa legislativa , pentru a se pronunta asupra proiectului de lege. Cu mentiunea ca poporul nu putea a duce amendamente ( nu putea propune modificarea textului din proiectul de lege). Ori se vota in bloc asa cum era formulate , ori era respinsa in bloc. Daca legea era votata de popor , urma sa fie trimisa in fata senatului in vederea ratificarii , care dezbatea proiectul de lege din perspecvtiva traditiei romane. Legile votate se numeau leges rogatae si imprumutau denumirea demnitatii magistratilor : legi consulare , pretoriene , tribuniciene. In opozitie cu legile votate de magistrati exista si leges datae , adica legi promulgate de un magistrat in anumite probleme speciale (acordare cetateniei , intemeierea unor colonii etc. ) , fara consultare prealabila a adunarilor populare , dar in virtutea unei imputerniciri a acestora si in calitate de reprezentant al lor. In prima faza , legea se vota oral , dar dupa legea Papiria din 131 i.e.n , pentru a se evita posibilitate de influentare a alegatorilor , votarea avea loc in forma scrisa si secreta. Rezultatul poporului este adus la cunostinta poporului imediat dupa votare (renuntiatio) si textul votat se pastra in arhivele statului (aerarium). Legea se aplica imediat , dar numai daca textul ei nu prevedea un alt termen de intrat in vigoare (vocatio legis).Legea se aplica pana la abrogarea ei. Abrogarea poate rezulta din decaderea in desuetudine a legii sau din votarea unei legi noi , menita sa inlocuiasca total sau partial vechea lege.

LEGEA CELOR XII TABLE: Este cea mai important lege roman a aprut pe fondul conflictului dintre patricieni i plebei, acetia din urm solicitnd n mod repetat codificarea si publicarea normelor de drept in forum pentru ca cetatenii romani sa cunoasca dispozitiile normelor de drept. Timp de zece ani, plebea l-a ales tribun pe Terentilius Arsa, care a cerut invariabil sistematizarea i publicarea dreptului cutumiar. n cele din urm, n anul 451 .e.n., patriciatul a fost de acord s se formeze o comisie compus din zece persoane, aceast comisie este cunoscut sub denumirea de decemviri legibus scribundis (cei 10 brbai care s scrie dreptul). In acelasi an, membrii comisiei au facut o sistematizare a obiceiurilor si le-au publicat pe 10 table din lemn. La protestele plebei, nemulumit de faptul c din comisie nu fcea parte nici un plebeu, a fost instituit o nou comisie, n

componena creia intrau i 5 plebei i care, n anul 449 .e.n., a publicat o nou lege, pe dousprezece table de bronz. Legea celor XII Table cuprindea codificarea vechiului drept cutumiar. Aceasta cuprinde intregul drept public si privat al romei, constituind un adevrat cod, denumit codul decemviral. ntre dispoziiile de drept privat, un loc central l ocup cele privitoare la regimul proprietii private (furtul in timpul zilei era sanctionat cu amenzi mari si cel din timpul noptii care era pedepsit cu moartea), la materia succesiunii (era declarata libertatea de a lasa mostenire) i la organizarea familiei (era interzisa casatoria dintre patricieni si plebei; era declarata autoritatea nelimitata a parintelui). Normele de drept privitoare la materia obligaiilor sunt relativ puine, ceea ce se explic prin faptul c, n epoca adoptrii codului decemviral, romanii erau un popor de agricultori, care tria n condiiile economiei naturale nchise. Numai aa se poate nelege de ce Legea celor XII Table menioneaz un singur contract. Multa vreme s-a afirmat faptul ca Legea celor XII Table nu ar fi originala. Aceasta afirmatie gresita se bazeaza pe un text din Titius Livius, potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati s-ar fi deplasat in Grecia Mare (Sudul Italiei) pentru a studia dreptul grec. In realitate , Legea celor XII Table este profound originala in primul rand, pentru ca ea oglindeste fidel modul de viata al romanilor din acel moment istoric. In al doilea rand, ea oglindeste psihologia poporului roman din acea epoca (prin duritatea sanctiunilor si prin exprimarile clare si concentrate). In altreilea rand s-au facut studii comparative intre Legea celor XII Table si Legiile lui Solon (Solon a fost cel mai mare legislator atenian) si s-a constatat ca sunt numai trei elemente comune, datorita probabil contactului direct cu grecii care inainte de secolul al V-lea i.e.n. intrasera in relatii comerciale cu romanii. Contrar afirmatiei ca Legea celor XII Table nu ar fi original, geneza Legii celor XII Table trebuie cautata in conditiile economice si politice ale Romei, dupa izgonirea regilor, adica in lupta plebeilor contra patricienilor. Era in interesul plebei ca sa nu mai fie judecata potrivit obiceiului pe care nu mai patricienii il cunosteau si il interpretau conform intereselor lor ci printr-o lege scrisa pe care sa o cunoasca si ei. Prin Legea celor XII Table plebea urmarea un scop dublu : egalitatea politica si civila a plebeilor cu patricienii si codificarea dreptului privat consuetudinar. Egalitatea spre care tindeau plebeii nu s-a realizat deoarece printer altele Legea celor XII Table consacra imposibilitatea casatoriei intre patricieni si plebei iar in alte cazuri doar apparent aceasta lege nu face nici o deosebire intre plebei si patricieni: exemplu ar fi executarea debitorului pentru datorii unde se mentioneaza ca debitorul care nu si-a indeplinit indatoririle poate fi vandut ca sclav peste granita sau chiar ucis; aceasta prevedere, aplicandu-se atat patricianului cat si plebeului, in realitate doar plebeul avea de suferit de pe urma asprimii legii deoarce executarea asupra persoanei se aplica numai plebeilor, deoarece acestia erau in general oamenii nevoiasi pusi in situatia de debitori, pe cand patricienii erau creditori. Textul legii nu ne-a parvenit pe cale directa , deoarece cele 12 table din bronz au fost distruse de catre Gali , cu ocazia incendierii Romei , in jurul anului 389 i.e.n.. Prin urmare, textul legii a fost afisat numai sase decenii, dar Legea celor XII Table s-a imprimat pentru

totdeauna n contiina poporului roman, fiind considerat simbol al spiritualitii sale. n acest sens, Cicero spunea, la patru secole dup publicarea legii, c memorarea acesteia constituia o lecie obligatorie pentru elevi, o carmen necesarium. Cu toate acestea , legea nu a fost republicata. Pentru ca cele 12 table nu s-au pastrat, textul legii a fost reconstituit in epoca moderna pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor , fiind transmis prin intermediul Digestelor lui Justinian. Cei care au comandat Legea celor XII Table au fost jurisconsultii. Cea mai buna reconstituire a fost facuta de profesorul P.F. Girard. Din cuprinsul legii - asa cum o cunoastem se deduce ca Roma era un stat preponderent agricol, in care schimburile comerciale erau putin numeroase. Astfel, Legea celor XII Table cuprinde dispozitii privind bunurile si in special , proprietatea de pamant, precum si sanctiuni impotriva acelora care violeaza dreptul de proprietate. Legea celor XII Table contine si sanctiuni privitoare la intretinerea drumurilor rurale , hotarnicia campului , reglementarea scurgerii apelor , dobandirea fructelor cazute pe domeniul vecinului. Dupa Legea celor XII Table au fost votate in epoca republicana , numeroase alte legi , din care multe intereseaza dreptul privat. Incepand cu epoca imperiala , rolul legii scade, ca urmare a noilor schimbari de factura socio politica petrecute in viata statului roman. Astfel ca, in dauna legilor se impune vointa imperiala, care treptat , devine unica sorginte a dreptului,imparatul fiind socotit deasupra oricarei legi (legibus solutus). La finele secolului I e.n. legea nu va mai fi izvor de drept , poporul pierzand cu totul puterea legislativa , care va fi transferata Senatului , instrument voalat al vointei imperiale.