Sunteți pe pagina 1din 31

Curs 1 CAPITOLUL 1 CRESTEREA CAILOR Importanta cresterii cailor A. Importanta sociala Calul a fost domesticit cu aprox.

6000-7000 ani inaintea EN, domesticirea constituind una dintre primele indeletniciri ale omului. Calul a jucat un rol important in dezvoltarea social-istorica a popoarelor. A fost folosit in lupte, raboaie, agricultura, exploatatii forestiere, transport si astfel a contribuit la intensificarea legaturilor dintre popoare. Din secolul XVIII este crescut ca animal de agrement . B. Importanta economica - este data de productii I-a productie: capacitatea energetica (forta de tractiunea) - este mai eficienta utilizarea fortei pe terenuri accidentate, in panta, la lucrari care necesita opriri si intoarceri frecvente, mici gospodariri, etc. II-a productie: productia de carne - carnea de cal este dietetica pentru ca are un continut lipido-proteic favorabil, iar grasimea are un continut mare in acizi grasi saturati care reduc riscul aparitiei ateroslerozei. - carnea de cal contine cca 68% apa, 20,5 % proteine si 10 % grasimi, 0,5% glucide 1% saruri, valoare energetica 1171 kcal/kg. - tari mari consumatoare: Europa centrala si de vest si din Asia: Belgia (3,5 kg / cap locuitor/an), Italia si Franta - carnea are gust placut pentru ca grasimea se topeste la o temperatura mai mica (35-37 grade Celcius ) comparativ cu grasimea din carnea altor specii. III-a productie: productia de lapte - laptele este un aliment indispensabil in alimentatia manjilor, mai ales pana la intarcare ( 6 luni) - manjii au un ritm intens de crestere, la cca 6 zile isi dubleaza greutatea, iar la 6 luni ajunge la aprox 50% din greutatea adultului, in special laptelui matern. - manjii realizeaza in specieal sporuri de peste 800 g / zi. - iepele din rasele usoare produc in timpul lactatiei intre 1300 1400 kg lapte, iar cele din rasele grele 2200 2400 kg lapte - laptele este folosit in alimentatia omului sub forma unei bauturi acidulate dietetice numita KUMIS, care semnifica apa vie si poate trata tuberculoza, afectiuni digestive, tetanosul, etc. - producerea Kumisul se bazeaza pe continutul mare al laptelui in lactoza, iar prin fermentatie alcoolica laptele dobandeste un gust placut. - laptele de iapa contine: 10,7 % SU, 1,6 % grasime, 2,5 % proteine, 6,1 % lactoza, 0,5 % cenusa. - in unele republici ex- sovietice exista herghelii specializate pentru obtinerea kumisului; iepele produc 15-20 l lapte/ zi si 2000 -3000 l lapte / an. Subprodusele de abator - pielea este folosita in industria imbracamintei, incaltamintei, marochinariei - parul de protectie (coama, coada): arcusuri de vioara, pensule - sangele, oasele, copitele: fainuri proteice, cleiuri, uleiuri speciale, gelatina - sangele se preteaza cel mai bine pentru prepararea serurilor imune si a preparatelor din serodiagnostic - volumul sangvin reprezinta 10-15 % din greutatea animalului 1

- capacitatea mare de regenerare a sangelui astfel incat de la un cal pot fi recoltati 5-10 l sange saptamanal, timp de 4-5 ani. - gunoiul de grajd folosit in cultivarea ciupercilor si pregatirea rasadurilor de legume - de la un cal de obtin anual cca 6 tone de gunoi de grajd. Sistematica zoologica Caii fac parte din increngatura: Chordata Subincrengatura : Vertebrata Familia: Equideae Subfamilia: Equinae cu genurile: - Eqvus specia Eqvus cabalis - Asinus Speciile: - As. Asinus (magar domestic) - As. Africanus (magarul salbatic) - Hemionus speciile: - H. Hemionus (hemionul) - H. Coreager (hemionul din jurul marii caspice) - Hypotigris specia H. Zebra ( zebra africana) - Dolinotripers specia D. Greyi ( zebra de Greyi) ASINUL - asinul domestic provine din asinul salbatic african, domesticirea avand loc cu aprox 2000 ani inaintea EN - efectivele cele mai numeroase se intalnesc in jurul marii Mediterane - talia medie 1,10 m si greutatea 100-200 kg. Capul: masiv, butucanos, urechi lungi si groase Gat: uscativ, greban: sters ( putin proeminent) Spinarea si salele: scurte, crupa tesita, coapsele cilindrice, foarte rezistente Culoarea parului: bruna- cenusie, negru, cu dunga si cruce de magar - este un animal rustic, rezistent, cu capacitate mare de adaptare, tardiv (apt ptr reprod la aprox 3 ani), durata gestatiei 1 an, logeviv ( 25 -30 ani), folosit ptr tractiune si port-samar - in afara magarului comun, exista rase ameliorate (perfectionate):magarul de Poiton si Sanghine (Franta), catalana si Zomorana (Spania), Marii (Turkmenistan) sunt mai masive , cu talie de aprox 1,40 m, greutatea 380- 450 kg, folositi la incrucisari pentru obtinerea hibrizilor. Hibrizii genului Eqvus Catar = iapa + asin - morfologic se aseamana cu magarul, are de la iapa dezvoltarea corporala mare si de regula culoarea - folosit pentru port-samar si poate purta greutati de pana la 200 kg. - este utilizat si pentru tractiune - sunt sterili Bardou = magarita +armasar - morfologie asemanatoare cu armasarul - putere de tractiune mai mica - folosit ptr tractiune si port-samar Zebroizi Zebrun = iapa + mascul zebra - Zebrin = magarita + mascul zebra - culoare zebrata 2

- foarte rezistent la bolile tropicale si la intepaturile mustei tze-tze Hemionizi iapa + mascul de hemion - magarita + mascul de hemion Originea cailor domestici Provin din urmatoarele forme salbatice: - calul diludian ( Eqvus robustus) ptr rasele grele si semigrele ( Ardeneza, Pinsgau, semigreul romanesc) - calul torpan rase usoase ( Araba, calul Persan) - calul mongol rase naturale (Hutul, vechiul cal romanesc) Calsificarea raselor de cai 1. Dupa gradul de ameliorare si aptitudini a) rase ameliorate ( culturale) - rase usoare rasa Araba - Pur Sange Anglez - Gidran - Trakehner - rase intermediare - Trapas American, Orlov, Romanesc, Englezesc, Francez, Noinius, Furioso-North Star - rase grele Ardeneza - Calul belgian greu - Pinsgau - Shire - Bulonaise - Pershirone - Clydesdale - rase semigrele semigreul romanesc Curs 2 b) rase naturale Hutul c) rase in curs de formare calul de Banat, de Ialomita, de Fagaras, de Bucovina, de munte, calul de Moldova de N d) rase de agrement ponei Shetland - Falabella - Excuoar - poneiul Romnesc Rasele usoare Rasa Araba - cea mai veche si mai nobila rasa de cai din lume, originara din Asia centrala, adusa in Arabia de persi in sec IV-V inainte Hr. - a fost crescut in rasa pura timp de 13 sec, iar din secolul XIX au fost acceptate incrucisari de infuzie cu Pur Sange Englez - tip morfologic- mezomorf, constinutie fina - talia medie 1,45 1,53 m - greutate medie 400 450 kg

- cap mic, fin, profil concav cu narile mult dilatate = cap de stiuca ( foarte rar apare profilul drept) - gat lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele scurte, usor oblice anteroposterioar - crupa aproapre orizontala, torace lung, abdomen supt, slab dezvoltat - membrele uscative, de regula aplomburi corecte - format corporal lateral aproape patrat - culori frecvente murga, roiba ( nedorita pentru ca de asociaza frecvent cu pintenogeli) si vanata; cea mai apreciata culoare este cea neagra - este folosit la calarie; performanta medie pe hipodrom: 1`15 1` 20 / Km ( record 1`10/km) - desi nu este folosit la tractiune are o putere mare de tractiune: record de 7 ori greutatea corporala - este foarte rezistent la foame, sete, drumuri lungi (130 -170km/zi) - a participat la formarea si ameliorarea multor rase de cai: Pur Sange Englez, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc. - in Romania este crescut in herghelii: Mangalia, Brebeui (Slatina), Slobozia - reprezenanti pe baza de linii: Dahoman, Shagya, El-Sbaa, Nadjari, Koheilan, Hadban, Morsuch, etc. - participa la formarea calului ameliorat din sudul tarii si partial din nordul Moldovei - pentru imbunatatire dezvoltatii corporale si vitezei au fost facute incrucisari de infuzie cu Pur Sange Arab Pur Sange Arab - format in Anglia in sec XVIII prin incrucisarile cailor locali cu rasele Europene si orientale si o selectie riguroasa - la baza formarii au stat 3 armasari arabi: 1. Byrluy Turk 2. Darley Aratian => linia DA -> Eclips 3. Godolphin Barb - tip morfologic dolicomorf, constitutie pronuntat fina - talia: 1.60 1,65 m (chiar 1,70 m ) - greutatea: 450 -500 kg - cap fin, cu profil drept, gat lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele scurte si oblice - crupa lunga cu tendinta spre orizontala, torace foarte lung, abdomen mic - membre inalte, subtiri, cu aplomburi corecte - format corporal lateral inalt - culori: murga, roiba, neagra - folosit numai la calarie; performanta pe hipodrom: 1`/ km, record 54 / km - in Romania este crescut la herghelia Cislau (Buzau), si Balc (Bihor) pe baza de linii: - Prince Dorange - Cordon Ronje - Dark Ronald - a participat la formarea si ameliorarea altor rase: Furioso-North Star, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc. Gidran - este o varietate; jumate sange Anglo-Arab format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab - rasa a fost formata la herghelia Mezohegyes (Ungaria) iar ca mascul a fost Gidran Senior - tip morfologic- mezomorf - talia 1,55 m 4

- greutate aprox 500 kg - cap expresiv, cu profil drept, gat alungit - greaban inalt, spunarea si salele scurte, crupa lunga, usor inclinata anteroposterior - torace lung, potrivit de larg si adanc - abdomen slab dezvoltat, membre uscative - fcl aprox patrat - culoare: intotdeauna roiba, frecvent ce pintenogeni si brezaturi - folosit pentru : calarie si tractiune usoara si mijlocie - in Romania este crescut: la herghelia din Radauti, Tulcesti (Galati) Cal de Sport Romanesc - este o populatie in curs de ameliorare neconsolidata dpdv genetic - format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab, Gidran si Furioso Norh Star, Trapasul Romanesc, Calul de Plevna si alte rase - heterogenitate mare a dezvoltarii corporale si culorile ( murga, roiba, vanata, negra, etc) - folosit pentru calarie - crescut la Jegalia Rase intermediare Trapas American - format prin incrucisari realizate intre caii locali, Arab, Pur Sange Englez si Trapas Englezesc printr-o selectie severa - tip morfologic mezomorf spre dolicomorf - talis de 1.58- 1.60 m - greutate 480-500 kg - cap dezvoltat proportional in raport cu trunchiul, cu profilul drept, concav sau convex - gat lung si musculos, greban mai slab proeminent, spinarea si salele lungi si largi, crupa lunga si oblica - toracele potrivit de lung, larg si adanc, abdomenul bine conturat - membrele prezinta frecvent 2 defecte de aplomb: sub el dinainte si campat dinapoi - culori: murg, roiba, negru - folosit la tractiune usoara Trapas Orlov - format la herghelia Hrenovo (Rusia) prin incrucisarea iepelor locale cu masculi din rasa Araba - tip morfologic mezomorf spre dolicomorf - talia 1.61 1.62 m - greutate 500- 550 kg - morfologia se aseamana cu precedentul dar prezinta profil convex si gatul de lebada (rotat) - prezinta 2 defecte la nivelul membrelor, iar culoarea frecventa este vanata sau sura si desen rotat - folosit la tractiune usoara si mijlocie Trapas Romanesc - format la herghelia de la Rusetu prin incrucisarea realizata intre Trapasul American (80%) si Trapas Orlov (15%), Trapas Francez (3%) si iepe ialomitene, armasari Nonius, Furioso NorthStar (2%) - morfologie asemanatoare cu celelalte rase de trapasi dar prezinta dezvoltare corporala mai mica 5

- talia 1.57 m - greutate aprox 500 kg -culori: murga, roiba, neagra - folositi pentru traciune usoara si mijlocie - mai este crescut si in herghelia de la Dor Marunt - participa la formarea calului ameliorat necesar agriculturii in zonele de ses - prezinta panarhism = departarea membrelor de la nivelul chisitei ( picioare in X) Nonius - este o varietare - la baza formarii ei s-a aflat armasarul anglo-notmand Nonius Senior adus din Franta la herghelia Mezoheghes, imperecheat cu un grup de iepe locale masive - pentru a corecta defectele de conformatie ( schelet masiv, cap mare, defecte de membre, etc) ulterior au fost practicate incrucisari de infuzie cu trapasi si Pur Sange Englez - tip morfologic mezomorf - talie: 1.60 m - greutate 600 kg - cap mare, uneori butucanos, cu profil convex - gat scurt si gros, greban slab evidentiat, spinare si sale lungi, largi, oblici - crupa lunga, larga, oblica; torace lung, larg si adanc - abdomen bine conturat - membrele prezinta frecvent urmatoarele defecte: - spata scurta- mers spetit - tendonul fluierului putin deplasat - chisita: scurta, aproape verticala mers in pensa - copita: mare si plata - fcl dreptunghiular -culori: murga si neagra - are un temperament linistit, este pretentios la conditii de hranire si are putere mare de tractiune - in Romania: herghelia de la Izviu (Timis) - participa la formarea calului ameliorat din vestul Transilvaniei si tara Barsei Furioso-North Star - este sange englez format la Mezoheghes, iar la baza formarii rasei s-au afla 2 armasari PSE: Furioso si North Star - tip morfologic mezomorf, talia 155 cm si greutatea 530 kg - cap: expresiv, cu profil drept - gat: alungit, musculos - greaban: putin inalt - spinarea si salele: lungi, largi, oblice - crupa: lunga, usor oblica - torace: mediu, dezvoltat ca lungime, largime, adancime - abdomen: bine conturat - membre cu osatura rezistenta - culori: murga, nergu - temprament: furios - folosit pentru tractiuni usoare si calarie - In Romania este crescut in hergheliile Bontzida (Cluj) si participa la formarea calului ameliorat din centrul si nordul Transilvaniei

Lipitzan - format la herghelia Lipizzo (Slovenia) prin incrucisari intre calul spaniol, arab si PSE - cal carosier usor, cu exterioarul frumos, cu un mers elegant - tip morfologic mezomorf, talie 152-160 cm, greutatea 500-550 kg - cap: expresiv, cu profil usor convex - gat: de lebada, lung, larg, musculos, in forma de S - greaban: sters - spinare si sale: lungi, oblice - crupa: rotunjita si oblica - torace: lung, larg, adanc - abdomen: cilindric - membre: cu aplomburi corecte - culori: vanata, murga, mai rar roiba - folosit la tractiuni si calarie - crescut la Sambata de jos (Fagaras) pe baza de linii: Pluto, Napolitano, Converano, Tulipan, Iucitab - participa la formarea calului ameliorat din zona Fagarasului Curs 3 Rase grele si semigrele - tip morfologic dimorf, constituite robusta - cap mare, dar mic in raport cu trunchiul, scurt si larg - gat scurt, gros si musculos - greaban sters - spinare si sale foarte lungi, cu musculatura dubla - crupa larga, dubla, tesita - pipt foarte larg, musculos - torace scurt, foarte larg, adanc - abdomen voluminos - membre groase, robuste, copite mari, de la buretel in jos sunt prezente fire lungi de par = fanioane - fcl- dreptunghiular 1. Rase grele Ardeneza - format din zona muntilor Ardeni(Belgia) - este o varietate mai mare a calului Belgian greu - talia 152-162 cm, greutatea 650-750 kg (armasarii sunt mai mari) - culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres - folosit la tractiune grea ce depaseste de 4-5 ori greutatea corporala; exploatari forestiere - in Romania se creste la Izvin (Timis) Pinzgau (Norica) - originar din Austria - talia 155-160 cm, greutatea 600-700 kg (armasarii mai mari) - cap convex; culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres, baltat, alb cu pete - in Romania este crescut la Izvin

Shire - originar din Marea Britanie - talia 175-185 cm, greutate 700-1000 kg - culoare: frecvent neagra, dar poate sa apara si culoarea murga, roiba cu desene ( inciorapat), rar culoarea sura cu desene rotate - cap berbecat Clydesdale - originar din Scotia - talia 165-175 cm, greutatea 850-950 kg - culoare frecvent murga inciorapat si felinar 2. Rase semigrele Semigreul romanesc - format in doua herghelii: 1. Rueu iapa Trapas romanesc x iapa Ialomiteana x armasar Ardenez 2. Bontida iapa FNS x iapa Lipian x armasari Ardenezi - in ambele: sangele este 68% Ardenez - culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres - prezinta 2 tipuri: unul mai masiv, talia 152-158 cm; greutatea 520-580 kg unul mai mic, talia aprox. 151 cm, greutatea aprox. 510 kg - participa impreuna cu Hutul si Ardenez la formarea calului de Bucovina Rase naturale Hutul - format in zona Carpatilor de nord - este un cal greu in miniatura - talia 140 cm; greutate 400 kg - tip morfologic dimorf, constitutie spre robusta - cap: scurt si larg, cu profil concav sau convex - gat: scurt, gros - greaban: sters - spinare si sale: largi si scurte - crupa: obila - torace: scurt, larg, adanc, abdomen bine conurat - membre: cu osatura foarte rezistenta - fcl spre dreptunghiular - culoare: frecvent murga, roiba, soricie - se foloseste la port-samar si tractiune - in Romania este crescut la herghelia Lucina(Moldova Nord) pe baza de linii: Pietrosu, Gord, Gurul, Hroby, Oreshor, Prislop Rase de agrement Shetland - rasa originara din Scotia - cea mai mare rasa de ponei - talia 100 cm, cu mari varietati de greutate - cap: proportional, scurt, larg, cu profil drept sau usor concav, la nivelul fruntii are mot 8

- gat: scurt, gros - greaban: sters - spinare si sale: scurte, largi - crupa: in acoperis, oblica - abdomen: voluminos - membre: scurte, cu osatura rezistenta - diversitate mare de culori: murga, roiba, baltat, izabela Falabella - rasa originara din Argentina - este cea mai mica rasa de cai din lume - pretentioasa la conditiile de hranire si clima - durata gestatiei este cu 2 luni mai mare (ajunge la 13 luni) - prezinta o pereche de coaste in minus ( 17 in total) - are capacitate mare de a sari peste obstacole - prezinta o mare diversitate de culori: baltat, murga, izabela, roiba Poneiul Romanesc - este crescut la herghelia Lucina - format din iapa Hutul x armasar Shetland - culori: roina, murga, neagra, izabela Institutii hipice din Romania 1. Herghelia - ferme de elita care concentreaza materialul biologic cel mai valoros din fiecare rasa (de regula o singura rasa, rar 2 sau 3 rase) - fiecare herghelie are urmatoarele sectii: 1. sectia pentru femela mama si tineret de femele; femele cu varsta pana la 6 luni si armasari pepinieri 2. sectia tineret masculi cu varste intre 6 luni si 2-3 ani 3. sectia tineret femele cu varste intre 6 luni si 203 ani 4. sectiua de dresaj si antrenament 2. Depozite de armasari - aici sunt tinuti armasarii de reproductie in perioada nefavorabila pentru monta (septembrie februarie) - astfel de depozite exista la: Homorod, Cislau, Izvin, Brebeni 3. Statiunile de monta - aici sunt adusi armasarii din depozite cu aproximativ 1 luna inainte de declansarea perioadei de monta (1 martie 31 august) - sunt aduse si iepe din teritoriu pentru efectuarea montelor dirijate 4. Hipodromul de stat - aici se realizeaza antrenamentul cailor de trap si galop - se organizeaza probe de calificare pentru desemnarea celui mai valoros individ din generatie Organizarea activitatii de reproductie - urmareste obtinerea unui produs de la fiecare femela in fiecare an; in acest sens trebuiesc luate urmatoarele masuri: 1. examinarea femelelor de peste 3 ani pentru retinerea celor mai valoroase exemplare la reproductie 9

2. stabilirea necesitatii de masculi pepinieri cunoscand ca un armasar poate sa monteze circa 60 -70 de femele in cazul montei de sezon (6 luni), si respectiv 100 -120 iepe esalonate pe tot parcursul anului - din sperma unui armasar pot fi insamantate arficicial 250 -300 de femele 3. stabilirea statiunilor de monta, cunoscand ca raza maxima de actiune a acestora este de 10 -15 km 4. examinarea tuturor armasarilor si a iepelor din punct de vedere sanitar-veterinar, pentru depistarea diferitelor afectiuni: bruceloza, durina, anemie infectioasa, etc. - se apreciaza comportamentul sexual al fiecarui mascul si calitatea materialului seminal in lunile marte, aprilie, mai astfel incat fatarile sa aiba loc in februarie martie - aprilie anul urmator pentru ca produsii obtinuti sa poata valorifica in mod superior pasunea - nu sunt recomandate fatarile tarzii, cele de vara, pentru ca ele coincid cu declansarea campaniei agricole ( iepele sunt folosite la diferite operatiuni agricole si scade cantitatea de lapte) Varsta optima pentru introducerea cailor la reproductie, ciclul sexual, depistarea caldurilor si sisteme de reproductie - instinctul genezic apare la varsta de 6-9 luni, iar maturitatea sexuala se instaleaza in jurul varstei de 15 -18 luni ( 12 luni la armasari) - nu se recomanda realizarea primei monte in acest moment pentru ca frecvent se constata intarzieri ale femelelor, debilitatea constitutionala, fatari greoaie, produsi slab devzoltati, iar armasarii se epuizeaza timpuriu - varsta optima pentru introducerea la reproductie este de 2.5 3 ani la rasele grele si semigrele, 3 -3.5 ani la cele intermediare, 3.5-4 ani la rasele usoare - indiferent de rasa prima monta sau intamantare artificiala trebuie realizata atunci cand femela atinge cel putin 65-75 % din greutatea adultului - pentru a preveni imperecherile premature este necesara separarea femelelor de masculi inca de la varsta de 6 -7 luni - durata optima de utilizare la reproductie a unui armasar este de pana la 15-16 ani, iar a unei iepe de pana la 10 -12 ani - ciclul sexual dureaza aprox 21 de zile, cu variatii intre 17 -27 zile cu urmatoarele faze: 1. proestru 4-8 zile 2. estru 7 -9 zile (uneori 4-5 zile) 3. metestru 6 -8 zile 4. diestru 4 -10 zile - femela in calduri este nelinistita, agitata, necheaza frecvent, prezinta vulva tumefiata, iar la comisura inferioara este prezent mucusul de calduri - sare pe alte animale sau se lasa sarita si adopta pozitia campata - deoarece uneori caldurile sunt sterse este necesara depistarea caldurilor prin introducerea femelei la bara de incercare; iepele depistate in calduri sunt contentionate cu o platboriza, li se badijoneaza baza cozii cu un tifon inmuiat in permangant de potasiu si se spala vulva - exista 2 siseme de reproducere : - natural (monta) - artifial ( insamantare artificiala) 1. Monta - poate fi libera: presupune intretinerea armasarilor cu iepele; un armasar la 20-30 iepe - este nerecomandata deoarece: epuizeaza timpuriu armasarul, exista riscul transmiterii BTS, nu se cunoaste data exacta a montei si astfel nu se poate planifica fatare - poate fi dirijata: este recomandata; presupune interventia omului care alege cei 2 parteneri pe baza unor criterii riguroase stabilite anterior

10

- imediat dupa depistarea caldurilor iepele au fost insamantate, iar pentru a obtine o fecunditate ridicata (70-80 %) se repeta insamantarea de 2-3 ori, intr-un ciclu de calduri din 2 in 2 zile - ovulatia are loc cu 1-2 zile inainte de sfarsitul caldurilor, iar ovulul isi mentine viabilitatea in medie 6-7 ore maxim 12 -15 ore - spermatozoizii isi mentin capacitatea fecundativa in tractul genital felem 24 -26 de ore; dupa monta femela este plimbata 10 -15 minute pentru a preveni refularea spermei, iar masculului i se dezinfecteaza penisul cu solutie de permanganat de potasiu - daca femela nu accepta masculul si nu se mai repeta caldurile dupa insamantarea sau monta, inseamna ca a ramas gestanta - dupa fatare femela trebuie dusa la bara de incercare Curs 4 Gestatia, hranirea si ingrijirea iepelor gestante - gestatia dureaza in medie 330-340 zile sau circa 11 luni si 10 zile - variatia depinde de: varsta, stare de intretinere, numarul si sexul produsilor - diagnosticul de gestatie se stabilieste prin metode: 1. pe baza modificarilor comportamentale si clinice: este mai linistita, evita aglomeratia, nu mai acceta mascul, nu manifesta calduri 2. prin examen ecografic din a 11-a 14-a zi dupa monta 3. cu aparatul cu ultrasunete 4. prin exploratie transrectala (nerecomandata) 5. metode de laborator (metoda histologica care urmareste evidentierea celulelor ciliare vibratile din mucusul vaginal al iepelor gestante) - in timpul gestatiei greutatea femelei creste cu 15-25% datorita dezvoltarii fetusului, a lichidelor si invelitorilor fetale - manzul are o intensitate mare de crestere, mai ales in ultimele 3-4 luni de gestatie (trebuie avuta in vedere hranirea iepelor corespunzator) 1. pe perioada de stabulatie: 6-7 kg fan lucerna (trifoi, borceag, livada) 2-4 kg morcovi 6-8 kg sfecla furajera sau 5-6 kg siloz superior (mai putin ultima luna de gestatie) 3-5 kg amestec concentrate (ovaz, orz, tarate, srot) 2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan 20-30 kg masa verde (pentru fatarile tarzii) 3-5 kg concentrate - ingrijirea corporala se realizeaza zilnic; stergerea corpului, perierea si tesalarea - cu 2-3 luni inainte de fatare iapa este scutita de efort mare Fatarea, ingrijirea si hranire iepelor in lactatie - fatarea este precedata de semne caracteristice: 1. abdomen voluminos, lasat foarte mult 2. golul flancului se adanceste 3. ugerul marit in volum, mameloanele se intaresc 4. este nelinistita, se culca si se ridica des, refuza hrana (cu cateva zile inaintea fatarii) - cu 1-2 zile inainte de fatare iapa este dusa in boxa de fatare, amenajata la un capat al grajdului in care se pune un strat gros de paie - in hergheliile mari fatarea are loc in maternitate, a carei capacitate trebuie sa represinte 5-8 % din numarul total de femele - cu 1-2 ore inaintea fatarii trebuie realizata toaletarea trenului superior 11

- fatarea dureaza de la 15 la 45 de minute - odata cu manzul sunt eliminate si invelitorile fetale, are loc asa zisa fatare in sac - ingrijitorul indeparteaza invelitorile fetale, schimba asternutul si administreaza iepei un amestec de apa cu tarate, fan si masa verde - la ratia normala se revine treptat in cateva zile - hranirea in lactatie: 1. pe perioada de stabulatie: 8-10 kg fan 2-4 kg morcov 8-10 kg siloz superior sau 10 -12 kg sfecla 3-5 kg concentrate 2. pe perioada de vara: 25- 35 kg masa verde Obtional 3-4 kg fan ( in prima parte a lactatiei) 3-5 kg concentrate - igiena corporala: pansajul zilnic: periat, ttesalat, busumare - in primele 3 saptamani dupa fatare iapa este scutita de efort, apoi este utilizata la eforturi usoare si mijlocii Hranirea, ingrijirea si folosirea armasarilor pepinieri - are drept scop aducerea si mentinerea lor in conditie de reproducatori - hranirea armasarilor pepinieri: 1. pe perioada de stabulatie: 6-8 kg fan 8-10 kg morcovi sau 4-5 kg morcovi si 4-5 kg sfecla 3-4 kg concentrate 2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan 15-20 kg masa verde 3-4 kg concentrate - ingrijirea: zilnic se efectueaza perierea, tesalarea, stergerea corpului,, copitele se curata la nevoie, iar la circa 1 luna se ajusteaza - miscarea zilnica pe o distanta de 7-8 km este obligatorie, alternand pasul cu trapul - regimul de folosire la monta: 1. armasari tineri (mai mici de 7 ani) si armasari mai mari de 15 ani, efectueaza o singura monta pe zi cu o zi pauza pe saptamana 2. armasarii adulti intre 7 si 15 ani realizeaza 1-2 monte pe zi, la interval de 8-10 ore, cu o zi pauza pe saptamana Cresterea manjilor - imediat dupa fatare manzului i se acorda primele ingrijiri: 1. sunt indepartate mucozitatile din nas si gura 2. se face stergera corpului cu somoioage de paie pentru indepartarea mucozitatilor si pentru stimularea circulatiei 3. se taie cordonul ombilical (daca nu s-a rupt singur) la 10 cm de abdomen si se dezinfecteaza cu tinctura de iod - imediat dupa fatare manzul este dat sa suga colostrul - la inceput consuma cca 3-4 litrii pe zi, dupa care ajunge la 8 -10 litrii pe zi - manzul orfan este dat sa suga colostru la o iapa care a fatat in aceeasi zi sau cu 1-2 zile inainte, apoi este alaptat artifial cu lapte de vaca diluat o treime cu apa si se agauga 1 lingura de zahar la 1 litru de lapte - se incalzeste la 30 grade Celsius, se administreaza cu biberonul din jumatate in jumatate de ora ( in primele 2 saptamani), apoi din 2 in 2 ore pana la intarcare 12

- in primele 2 saptamani suge de cca 60-70 de ori pe zi, iar la un supt 150-250 ml lapte - manzul orfan poate fi hranit cu lapte colostral recoltat de la alta iapa sau de la iapa mama sau direct de la o iapa care a fatat in aceeasi zi - manjii au o intensitate mare de crestere: 1. rase usoare 800 g -2 kg pe zi 2. rase intermediare 1 -1.3 kg pe zi 3. rase grele si semigrele 1.5 -1.6 kg pe zii - nerealizarea acetor sporuri indica o deficienta in hranirea iepelor - pot sa apara tulburari digestive (diaree) cand se administreaza ceai de musetel si antiseptice intestinale, (constipatia) cand se administreaza purgative usoare: ulei de ricin, clisma cu apa calda - in primele 20 de zile manzul conduma lapte, iar in a 21-a zi se introduce faina de ovaz, in jur de 50-100 g pe zii, iar la 1 luna se administreaza ovazul zdrobit si faina de mazare - la 2 luni de administreaza boabe de ovaz, consumul crescand treptat astfel incat la intarcare manzul sa ingere 3 kg pe zi - in paralel cu concentratele se administreaza fan de leguminoase la discretie, iar de la 2-3 luni morcovii si apoi masa verde, cand este scos cu iapa mama pe pasune - in primele 7-10 zile manzul este tinut alaturi de iapa mama in maternitate, apoi este transferat in adapostul destinat iepelor cu manji - igiena corporala: periere si stergere - manzul este invatat sa ridice picioarele pentru examinare - in prima saptamana de viata este scos in padoc 10 -15 minute pe zi, durata care creste progresiv - intarcarea se realizeaza la cca 6 luni, si pentru a se diminua stresul intarcarii manzul trebuie obisnuit sa consume hrana solida inca din timpul alaptarii - cu o saptamana inainte de intarcare manzul este separat de mama cateva ore pe zi, iar mama primeste mai putine furaje lactogene - in herghelii, odata cu intarcarea se realizeaza marcarea, separarea pe sexe, masuratori corporale si se stabileste greutatea fiecarui animal Cresterea tineretului cabalin - pe perioada 6-12 luni ritmul de crestere este la fel de intens ca pana la 6 luni; trebuie avuta o deosebita atentie asupra hranirii 4-5 kg fan leguminoase 3-4 kg concentrate 2-3 kg morcovi - peste 12 luni intensitatea de crestere scade si trebuie crescuta cantitatea de fibroase 1. pe perioada de stabulatie : 6-8 kg fan (din care de leguminoase) 2-3 kg morcovi 2-3 kg concentrate 2. pe perioada de vara: 10-20 kg masa verde 2-3 kg concentrate - igiena corporala zilnica: periat, stergerea corpului, ajustarea copitei sa 5-6 saptamani - miscarea zilnica: pe culuarea special amenajate, cca 1-2 ore pe zi Folosirea rationala a cailor la efort - urmareste valorificarea integrala a caacitatii de efort a fiecarui animal - are un rol important: dresaj, antrenament

13

1. Dresajul - urmareste supunerea calului vointei omului pentru a-l face apt sa execute diferite exercitii sau miscari potrivit atitudinilor acestuia - dureaza aproximativ 3 luni - principiile dresajului: 1. repetitia imprimarea in memoria calului a diferitelor exercitii sau miscari 2. ritmicitatea fixarea corecta a diferitelor exercitii fara constrangerea animalului 3. continuitatea exercitiul ramane fixat in memorie toata viata 4. progresivitatea se trece de la simplu la complex 2. Antrenamentul - incepe imediat dupa dresaj si urmareste dezvoltarea aparatului locomotor si a celorlalte aparate care influenteaza capacitatea de efort - in functie de specificitatea de face diferit: 1. la caii de trap: incepe de cca 18 luni, dureaza aproximativ 3 luni; la 2 ani se organizeaza primele probe de verificare cu public 2. la caii de tractiune: incepe la 2-3 ani, dureaza de la 3-4 luni pana la 8-10 luni, in functie de intensitatea efortului 3. la caii de galop: incepe la 18 luni, dureaza 7-8 luni, la 2 ani au loc primele probe de verificare pe distanta de 700 de metrii Calificarea efortului cailor - din energia disponibila se consuma 30-35 % pentru lucrul mecanic util, iar restul pentru intretinerea functiilor vitale si pentru deplasare - capacitatea de efort depinde de factorii interni ( varsta, rasa, talie, greutate) si de factorii externi ( starea harnasamentului, a vehiculului, a drumului; clima) - este necesara normarea efortului cailor astfel incat calul sa fie folosit la lucrari care nu depasesc puterea lui de tractiune - marimea efortului ( travaliul) T = E x S unde E forta (efortul de tractiune) in kg S lungimea drumului in m - forta de tractiune se determina in doua moduri: 1. cu ajutorul dinamometrului pus intre sleauri si crucioi; - pe teren orizontal forta de tractiune (E) trebuie sa fie egala cu 13-15 % din greutatea calului - pe teren accidentat, in panta E = 40-50 % si chiar peste 50 % din greutatea corporala 2. poate fi stabilita si cu ajutorul formulei: E = Q x f unde Q greutatea tractata f- coeficientul de rezistenta la frecare - se diferentiaza efort: usor (700 t 1500 t / m) Mijlociu (1500 t 2100 t .m) Greu (2100 t 3000 t/m) Foarte greu (peste 3000 t/m) Curs 5 Organizarea si planificarea activitatii cailor de tractiune - urmareste realizarea unui randament cat mai ridicat in exploatarea cailor - este necesara alternarea timpului de lucru cu cel de odihna astfel incat oboseala acumulata ziua sa dispara noaptea - exploatarea cailor de tractiune este eficienta cand sunt apti pentru efort cel putin 280-300 de zile pe an - cu aproximatic 4-6 saptamani premercator declansarii campaniei agricole trebuie luate urmatoarele masuri: 14

1. aprecierea starii de sanatate si tratarea celor bolnavi 2. verificarea starii harnasamentului si a vehiculelor 3. hranirea stimulativa a cailor cu ctare proasta de intretinere astfel incat sa realizeze sporuri de aprox 500 g pe zi - durata folosirii la efort creste progresiv de le 3-4 ore pe zi la 5-6 ore, apoi la 7-8 chiar 10 ore pe zi (aliura de deplasare la pas sau pas alternat cu trap) - lucrul se desfasoara in 2-3 reprize; dupa diecare ora de efort calul trebuie lasat sa se odihneasca 10-15 minute, iar dupa un efort de 18-20 de km o pauza de aproximativ 2 ore Hranirea cailor de tractiune 1. pe perioada de stabulatie: 10-12 kg fan 10-12 kg sfecla furajera sau 8-10 kg siloz 3-6 kg concentrate 2. pe perioada de vara: 15-25 kg masa verde Obtional 3-4 kg fan 3-6 kg concentrate - ratia zilnica se da in 3 tainuri in ordinea fac-concentrate-suculente - dupa efort calul este lasat sa se odihneasca 30 de minute, apoi primeste hrana si este lasat in repaus aprox 1 ora Adaparea cailor de tractiune - 20-40 litrii de apa pe zi; temperatura optima de 10-12 grade celsius - apa rece si adaparea imediat dupa efort pot determina colici, congestii intestinale grave si avort - caii trebuie sa aiba la discretie bulgari de sare pentru lins sau in amestecul concentrat se incorporeaza 30-40 g sare si 40-60 g praf de oase Ingrijirea cailor de tractiune - la terminarea programului calul este deshamat, se trateaza eventualele plagi, se realizeaza tesalarea, perierea, stergerea corpului, regiunile murdare sunt spalate, iar vara se romanda imbaierea generala - din 3 in 3 luni caii sunt potcoviti, la o luna jumate se despotcovesc si se ajusteaza copita - pentru a preveni aparitia crapaturilor, copitele sunt unse de 2 ori pe saptamana Ameliorarea cailor - se desfasoara pe 2 planuri: 1. ameliorarea raselor perfectionate din herghelii 2. ameliorarea materialului cabalin din teritoriu - ameliorarea se realizeaza prin selectie, incrucisare, dirijarea imperecherilor, cresterea in rasa curata Selectia cailor - este precedata de examenul sanitar-veterinar care urmareste descoperirea unor afectiuni: anemia infectioara, anomalii congenitale, etc - criterii fenotipice: 1. dezvoltare corporala 2. conformatia 3. constitutia corporala (toate acestea se apreciaza cu ochiul liber si prin metoda punctelor) - caii ce prezinta defecte de conformatie, aplomburi nu sunt retinuti la reproductie - cel mai important criteriu de selectie este performanta productiva 15

Caii de galop - sunt apreciati in functie de performanta inregistrata la probele de calificare organizate la varsta de 2-3 ani pe hipodrom - la 3 ani se organizeaza derbiul pentru stabilirea celui mai valoros produs al fiecarei generatii Caii de trap - sunt apreciati in functie de performantele realizate pe hipodrom la probele de calificare de la 2-3-4 ani - la 4 ani se organizeaza derbiul; armasarii cei mai valorosi sunt trimisi in herghelii, cei mai putin valorosi in depozite, iar cei necorespunzatori sunt castrati si folositi la diferite lucrari - iepe cele mai valoroase sunt trimise in herghelii, iar cele cu valoare zootehnica redusa sunt folosite la diferite lucrari in ferme Caii din celelalte rase perfectionate - sunt apreciati in functie de performantele realizate la probele de verificare organizate in fiecare herghelie la varsta de 4-5 ani 1. la Hutul proba de port-samat si de tractiune 2. la rasele grele si demigrele proba de tractiune si rezitenta pe distanta de 10-20 km 3. la alte rase proba de tractiune usoara si mijlocie, calarie - criterii genotipice: 1. originea 2. rudele colaterale: frati, surori, semifrati, etc 3. descendenta (criteriu de baza care confirma valoarea unui animal) - in herghelii fiecare armasar monteaza un numar limitat de iepe, astfel incat sa rezulte 15-20 de descendenti pe baza carora se estimeaza valoarea de ameliorare a armasarului - cei mai valorosi armasari sunt declarati pepinieri, sunt retinuti si folositi intens la reproductie - pentru a ameliora in descendenta insusirile dorite este necesara si dirijarea imperecherilor, adica alegerea celor 2 parteneri pe baza unor criterii riguras stabilite Metode de crestere folosite la cabaline - se practica cresterea in rasa curata, cu precadere in herghelii, asociata cu selectia severa si pe baza de linii - cresterea prin incrucisare (incrucisari de ameliorare si industriale) CAPITOLUL II CRESTEREA OILOR Importanta cresterii oilor - este data de productii principase si secundare, si de particularitatile biologice 1. Productia principala a). Laptele - este un aliment complet si echilibrat, consumat ca atare sau mai ales sub forma diferitelor tipuri de branzeturi - contine: 17,3 % SU, 6,2 % grasime, 5,4% proteine, 4,8% lactoza b). Carnea - in tarile asiatice este preferata carnea carnea oilor adulte, iar in Franta, SUA carnea de la tineretul ingrasat intensiv (35-37kg) - compozitia chimica a carnii de oaie de greutate medie: 65,6 % apa, 18% proteine, 15,6 % grasime, 0,9% saruri minerale (valoarea energetica 2158 kcal pe kg) 16

c). Lana - fibrele de lana prezinta o serie de insusiri valoroase: rezitenta, elasticitate, extensibilitatea, care se transmit si produsului finit - tesatura de lana este rizistenta, calduroasa, se sifoneaza greu - din apa in care a fost spalata lana se extrage lanolina folosita in cosmetice, colesterina, etc. d). Pielicele - obtinute mai ales de la mieii karakul - sunt folosite pentru confectionarea hainelor, gulerelor, etc e). Blanite - obtinute de la Romanov, Turcana, Tigaie - sunt folosite pentru realizarea obiectelor vestimentare f). Piei - folosite in industria imbracamintei si a marochinariei 2. Produsele secundare - inima, ficatul, pulmonii sunt folosite in industria alimentara - intestinele (22-24m) sunt folosite ca membrane pentru mezeluri - oasele se transforma in faina de oase, se extrag uleiuri fine, cleiuri, gelatina, etc - sangele faina se sange, se extrage albumina - seul se foloseste in industria alimentara si pentru fabricarea sapunului - galandele - din stomacul mieilor se extrage cheagul - pancreas se extrage insulina - ovare se extrage foliculina Particularitatile biologice - durata mica a gestatiei si prolificitatea relativ ridicata favorizeaza activitatea de ameliorare - intensitatea mare de crestere a mieilor in primele luni de viata permite ingrasarea si valorificarea timpurie - durata mare de exploatare pana 6-7 ani - adaptabilitatea mare la cresterea pe pasune, inclusix pe cele de calitatea slaba situate la altitudini mari - rezistenta mare la intemprerii, nedesitand investitii minore pentru intretinere - capacitatea mare de valorificare a furajelor grosiere bogate in celuloza - capacitatea mare de fertilizare a solului de aprox 2 ori mai mare decat a taurinelor, datorita componentelor chimice favorabile ale dejectiilor Compozitia chimica a balegarului - oaie: 0.7 % azot, 0.85 % acid fosforic, 0.3 % potasiu, 1,5 % calciu si magneziu - taurine: 0.32 azot, 0.2 % acid folic, 015 % potasiu, 0.3 calciu si magneziu Sistematica zoologica si domesticirea oilor Increngatura Chordata Clasa Mamalia Subclasa Eutheria Ordin Ungulata Subordin Artydoctyla Grupa Ruminantia Familia Covicornae subfamilia Bovinae Subfamilia Antilopinae Subfamilia Ovinae Genurile: Hemitragus, Alatrogus, Pseudovis, Ovis 17

Genul Ovis - Ovis Mussimar (muflonul european) specie salbatica, intalnita si azi in Corsica si Sardinia; din el provin rasele de oi cu coada scurta - Ovis Orientalis (muflonul asiatic) raspandit in Tibet, Iran, Afganistan; din el au derivat Ovis Aries (oaia fara coarne) si Ovis Palustrus (oaia palustra) - Ovis Vigney Arkar (oaia de stepa) intalnita in stepele de la estul marii Carspice pana in Himalaya; din el provin rasele de oi cu coada lunga si lata - Ovis Vigney Cyclouros (urialul) intalnit in Asia centrala, Tibet; a dat nastere unor rase cu lasa groasa din Iran si Tibet - Argarul raspandit in Asia centrala, Tibet; din el provin rasele cu coada si fesa groasa de tip kurdik - Ovis Canadnesis (Montana) oaia de munte; din ea privon Ovis Bonalis (oaia de zapada) Curs 6 Domesticirea oilor - a avut loc acum aprox 6 mii de ani in 3 centre principale 1. Sud-vestul Asiei pentru Arcar 2. Centrul Asiei pentru Argal 3. Sud-estul Europei pentru Muflon Clasificarea raselor de oi - exista peste 400 de rase clasificate pe baza urmatoarelor criterii: 1. dupa origine rase mufloniforme, arkarikorme si argaliforme 2. dupa particularitatile morfologice: a) lungimea si aspectul cozii - rase de oi cu coada: - lunga (mai mult de 13 vertebre coccigiene) majoritatea - scurta (mai putin de 13 vertebre): Friza, Romanov - lata (cu depozit de grasime la baza cozii): Karakul, Awassy - si fesa grasa tip kurkink: Grissara, Edilbaev, Saradjinse b) prezenta coarnelor - cu coarne la ambele sexe: Turcana, Tigaie, Stogosa - cu coarne doar la mascul: Merinos - fara coarne la ambele sexe: Merinos precoce german, Friza, rase englezesti de carne c) insusirile invelisului pilos - cu lana: - fina: Merinos - semifina: Tigaie, Bergamasca - semigroasa: Stogosa, Carabosa romaneasca - groasa: Turcana, Karakul, Awassy - cu par: oaie de Somalia, Camerun, Red Masai 3. in functie de aptitudini productice - rase cu lana fina, rase de carne, rase de pielicele, rase de lapte - rase mixte: - lana-carne: Merinos Stavropol, Caucazian, de Palas - carne-lana: Ile de France, Carriedale, Merinolandshaf - lana-lapte-carne: Turcana alba, Tigaie, Stogosa - pielicele-lapte-carne: Turcana neagra si brumarie - prolificitate-blanuri-lana: Romanov - prolificitatea-carne: Finish Candrace - carne-grasime: Gissara, Edilbaev

18

4. dupa locul de formare: - locale: Turcana, Merinos de Palas - importate: Merinos australian, Friza, Awassy Rase de oi locale 1. Rase cu lana fina Merinos de Palas - provine din Arcar si s-a format prin incrucisarea unei populatii heterogene de metisi (Tigaie, Turcana, Merinos Transilvanean) cu rasele Merinos Rambouille, Merinos Stavropol, Merinos Caucazian, Merinos precoce german, Merinos semiprecoce de Lentewitz cu selectie riguroasa - este crescut mai ales in Dobrogea, precipitatii de pana la 500mm /an - este o rasa mixta de lana-carne - greutatea femelei 65 kg, greutatea masculului 90 kg - tip morfologic mezomorf, constitutie robusta - cap: dezvoltat proportional in raport cu corpul, profil semiconvex - gat: reletiv scurt, gros, prezinta salba invelita in cravate (transversale); la capul pieptului sort - trunchi: lung, larg, adanc, musculatura corporala si jigourile bine devzoltate - torace: potrivit de lung, larg, adanc - abdmone: cilindric - membre: robuste, scurte - fcl dreptunghiular - lana fina (19-22 microni), deasa, uniforma, bine extinsa pe extremitati, suvita prismatica cu lungimea de 8-9 cm - cantitatea medie de lana: la femele 6-10 kg, la mascul 8-16 kg (daca lana + jar sunt albe 16 kg lana la femele si 24 kg lana la mascul ) - randamentul lanii la spalare = 36 % - greutate miel la nastere = 5-6 kg; ingrasare intensiva cu SMZ de 280-290 g si cu un consum specific de 4.2 5.3 UN/kg spor; randament la sacrificare 45-50% - proloficitate medie 125- 128 % - cantitatea medie de lapte 90-100 kg in 130 zile de lactatie - a participat la formarea rasei Spanca si a unei populatii in curs de ameliorare(Merinosul de munte) Merinos Transilvanean - provine din Rcar si s-a format prin incrucisari de absorbtie realizate intre oi de Tigaie si Turcana si berbeci de Merinos Negretti, Rambouille, Australian, Stavropol, pecoce german si selectie riguroasa - rezista la precipitatii intre 450 -700 mm/an - greutatea femelei 45-50kg, greutatea mascului 60- 80kg - tip morfologic mezomorf, constitutie robusta - cap: dezvoltat proportional in raport cu corpul, profil semiconvex - gat: reletiv scurt, gros, prezinta salba invelita in cravate (transversale); la capul pieptului sort - trunchi: lung, larg, adanc, musculatura corporala si jigourile bine devzoltate - torace: potrivit de lung, larg, adanc - abdmone: cilindric - membre: robuste, scurte - fcl dreptunghiular - cantitatea de lana medie: 5-7 kg la oi, 8-10 kg la berbeci - lana este alba, fina (22-24 microni), deasa 19

- uniformitatea mai slaba, bine extinsa pe extremitati, suvita prismatica, cu lungimea relativa de 7-9 cm - randamentul lanii la spalare 34-42 % - are aptitudini mai slabe in directia productiei de carne - greutatea mielului la nastere este de 3,5 kg; in ingrasarea intensiva realizeaza un SMZ de 160180 g, cu un consum de 5.8-6.1 UN/kg spor - randament de sacrificare de 45-50 % - cantitatea de lapte: 70-90 kg lapte in 140 zile - prolifictate 115 -120 % - a participat la formarea rasei Spanca, a tipului local de merinos, la ameliorarea obinelor din vestul tarii Spanca - este o rasa neconsolidata genetic, formata prin incrucisari nedirijate, realizate intre femele de Tigaie si masculi Merinos de Palas, Transilvania - prezinta 2 tipuri: Spanca neameliorata (comuna) cu insusiri morfoproductive mai apropiate de cele ale rasei Tigaie Spanca ameliorata: mai masiva, cu insusiri productive apropiate de merinos, dar inferioare acestuia - este o rasa mixta de lapte-carne-lana - este o rasa heterogena - greutatea femelei este de 38-40 kg, greutatea mascului 55-60 kg - tip morfologic mezomorf spre dolicomorf - cap: cu profil semiconvex - gat: relativ scurt, cu o salba mai mica - trunchi: potrivit de larg, lung, adanc; musculatura corpului dezvoltata mediu - abdomen: cilindric - memebre ralativ lungi - fcl dreptunghiular - cantitatea medie de lapte 60-70kg lapte in 160 zile - cantitatea medie de lana 2.5 kg la femele si 3.5 kg la mascul - lana este fina (27-30 microni) mai outin deasa, uniformitatea mediocra, slab extinsa pe extremitati, suvita prismatica cu lungimea relativa de 9-10 cm - randamentul lanii la spalare 40% - greautatea mielului la nastere 3-3.6 kg, SMZ 150-170 g , 5,8-6,3 UN/kg spor si randament la sacrificare de 48% - prolificitate 108 % - nu are perspective de crestere la noi in tara - spanca ameliorata este mai masiva, cu 8-10 kg in plus la greutate, are aptitudini mai buna la productie 2. Rase cu lana semifina Tigaie - nu se cunoaste locul si modul de formare, provine din Arcar - crescuta in tara noastra de pe vremea dacilor, mai ales la deal cu regim de precipitatii intre 600 si 800 mm/an - este rasa mixta lana-lapte-carne - greutatea medie a femelelor 40 kg, greutatea medie a mascului 56 kg - tip morfologic dolicomorf - cap: alungit, cu profil semiconvex 20

- gat: potrivit de lung si gros - trunchi: alungit, destul de larg si adanc, musculatura corporala dezvoltata mediu - abdomen: relativ cilindric - membre: lungi cu osatura rezistenta - fcl- dreptunghiular - mai multe culori: bucalaie (aptitudini bune si pentru carne), neagra (cu aptitudini bune si pentru lapte), alba (rar) - in conditii mediocre de hranire produc: aprox 2 kg lana femele, 2.5 kg lana masculi, iar prin hranirea stimulativa femele 2.5 kg iar masculii 4.5 kg lana - lana semifina, putin deasa, uniformitate mediocra, slab extinsa pe extremitati, suvita prismatica cu aspect de rau, cu lungime de 8-12 cm - randamentul la spalare 50-55 % - cantitatea de lapte 70-90 kg in 160-180 zile - este crescuta si pentru carne; greutatea mielului la fatare 3-4 kg, SMZ 150- 170g si randament la sacrificare 48-50% - a participat la formarea rasei Spanca, a merinosului local - se urmareste imbunatatirea productiei de lana, lapte si carne 3. Rase cu lana semigroasa Stogosha - provine din Arcar, este o populatie neconsolidata genetic - formata prin incrucisari intre masculi Tigaie si femele de Turcana - crescuta in efective mici la deal si munte - greutatea femelei 38 kg, greutatea mascului lui 60 kf - rasa mixta lana-lapte-carne - tip morfologic dolicomorf - cap: profil drept - gat scurt - trunchi potrivit de lung, larg si adanc - musculatura mijlociu dezvoltata - abdomenul bine conturat - membre uscative - fcl dreptunghiulat - cantitatea medie de lana este de 2.5 kg la femele si 3 kg la mascul - lana este rara, neumiforma, slab extinsa pe extremitati, suvita este conica, randamentul la spalate este de 50 % - cantitatea medie de lapte este de 70-90 kg in 170 zile - greutatea mielului la fatare este de 3 kg, SMZ de 150-160 g - nu prezinta perspective de crestere Carabasha romaneasca - provine din Arcar, este o veche rasa autohtona - carabasa = turca = cap negru - multa vreme a fost considerata ca varietate a rasei Tigaie - deosebiri intre Carabasa si Tigaie: 1. talie si greutate 2. forme corporale lunguiete 3. dolicomorfism pronuntat 4. productie mare de lapte (cu 60-70 % mai mult) - efective mari in judetul Teleorman, de unde s-a si extins rasa 21

- rasa mixta lapte-lana-carne - greutatea femela 60-80 kg, greutate mascul 80-90 kg - tip morfologic dolicomorf - cap alungit, cu profil convex, urechi lungi - gat lung si subtire - trunchi lung, potrivit de larg si adanc - torace profund, abdomen voluminos - memebre inalte - fcl de para - cantitatea medie de lapte 135 kg (variante care ajung la 300kg) in 6-7 luni - cantitatea de lana de 2.5 kg la femele si 3-4kg la mascul - lana este semigroasa, relativ uniforma, slab extinsa pe extremitati, lungimea relativa a suvitei este de 9-10 cm - lana este alba iar pe jar neagra - este prolifica 130-160%, precoce, apta pentru reproductie la 7-10 luni - greutatea mielului la nastere este 5-6 kg - la noi este crescuta mai ales pentru productia de lapte 4. Rase cu lana groasa Turcana (oaia barsana) - este cea mai veche rasa de la noi, crescuta mai ales la munte, rezistenta la un regim de precipitatii intre 900-1000 mm/ an - rasa mixta lana-lapte-carne (varietatea alba si ratzca), pielicele-lapte-carne (varietatea neagra si brumarie) - greutatea femelei este de 38-40 kg, iar a masculului 55-65 kg - tip morfologic dolicomorf - cap alungit cu profil drept - gat lung si subtire - trunchi lung, putin larg si adanc - musculatura slab dezvoltata - abdomen voluminos - memnre inalte - fcl dreptunghiular - prezinta mai multe culori: alba (mai ales in zona Fagaras, muntii Apuseni, cu aspecte bune pentru lana-lapte), neagra si brumarie ( nordul Moldovei aptitudini bune lapte-lana si pielicele), ratzca (pe cale de disparitie in Banat) - cantitatea de lana 1,8 -2,3 kg pentru femele, 2,5 -3 kg pentru masculi - lana groasa, rara, neuniforma, slab extinsa pe extremitati, suvita conica lunga de 12-35 cm - randamentul la spalare 60-65 % - lana formeaza un mot in frunte si o cararuie pe linia superioara a trunchiului - cantitate de lapte este de 70-90 kg in 150-180 zile - aptitudini slabe pentru carne - greutatea mielului la nastere este de 2.5 -3 kg , SMZ de 140-150 g si randamentul la sacrificare este de 45-48 % - pentru ameliorarea productiei de lana si carne se fac incrucisari de infuzie cu rasa Lincoln iar pentru lapte cu Friza

22

Curs 7 Particularitatile reproductiei la ovine - pubertatea se instaleaza in jurul varstei de 4-7 luni la masculi si la 6-10 luni la femele - nu se realizeaza prima monta la acea varsta - pentru a preveni imperecherile timpurii, la varsta de 3-4 luni masculii sunt separati de femele - mielutele din rasele foarte precoce (rasa englez de Carre) sunt montate prima data la 9-10 luni - cele din rasele precoce (Friza) - prima monta are loc la 12 luni - cele din rasele tardive (rase locale) prima monta este recomandata la 18 luni, daca ajung la cel putin 70-75 % din greutatea adultului Durata de folosite a ovinelor la reproductie - in general femele sunt folosite 5-6 ani, iar masculii 4-5 ani - peste 6-7 ani exploatarea oilor nu mai este eficienta Sezonul si ciclul sexual - la majoritatea oilor activitatea reproductiva se desfasoara in cadrul unui sezon sexual, in care se succed mai multe cicluri sexuale - apoi urmeaza o perioada de repaus numita anestrul sezonier - in tarile cu climat temperat, inclusiv Romania, sezonul sexual corespunde perioada de toamna (septembrie noiembrie) (oile sunt aminale policiclice sezoniere) - caldurile se manifesta toamna deoarece se reduce durata zilei, perioada de iluminat, si temperatura in restul anului, activitatea ovariana este foarte redusa - ciclul sexual dureaza in medie 17-18 zile si corespunde urmatoarelor etape: - proestru 2-3 zile - estru 24-36 ore - metestru 2 zile - diestru 10 zile - caldurile se manifesta mai sters decat la alte specii: - oaie e mai nelinistita - manifesta apetit capricios (refuza hrana) - behaie frecvent - prezinta vulva tumefiata - la comisura inferioara prezinta mucusul de calduri - accepta masculul - ovulatia are loc spre sfarsitul caldurilor - ovulul isi mentine capacitatea fecundanta cca 6-7 ore - spermatozoizii isi mentin capacitatea fecundativa tot cca 6-7 ore - oaia depistata in calduri este imediat insamantata sau montata - pentru a obtine o fecunditatea ridicata se repeta monta la 8-10 ore - in cazul in care nu ramane gestanta, caldurile se repeta la cca 17-18 zile - in caz de gestatie ciclul sexual e blocat de progesteronul secretat de corpul galben Sisteme de reproductie folosite la ovine - sisteme de reproductie naturala (monta) - sisteme de reproductie artificiala (insamantari artificiale) 1. Monta - este pacticata mai ales in sectorul gospodaresc - prezinta urmatoarele variante: a) monta libera metoda cea mai veche 23

- presupune introducerea berbecilor in turma de oi la inceputul sezonului sexual si mentinerea lor in turma pana la incheierea acestuia - un mascul poate monta 25-30 de femele - avantaje: - asigura o fecunditate ridicata - reduce efortul fizic al ingrijitorilor - dezavantaje: - nu se cunoaste originea paterna a produsilor - nu este posibila ameliorarea performantelor - epuizarea timpurie a masculilor - din aceste motive nu este recomandata b) monta pe clase - presupune imperecherea turmei pe anumite clase in functie de : - cantitatea si calitatea lanii - greutatea corporala - unui grup de femele dintr-o anumita clasa i se repartizeaza un mascul dintr-o clasa superioara pentru a imbunatati in descendenta insusirile dorite - comparativ cu monta libera: - permite cunoasterea paterna a produsului - este posibila ameliorarea c) monta harem - unui grup alcatuit din 30-40 de femele i se repartizeaza un singur mascul - este posibila ameliorarea - este o metoda laborioasa d) monta dirijata cea mai recomandata - exista 2 posibilitati de realizare: 1. monta in boxa presupune introducerea reproducatorului intr-o boxa in care sunt cazate mai multe femele in calduri 2. monta la mana se realizeaza sub supravegherea ingrijitorului - un mascul monteaza 50-70 femele 2. Insamantarea artificiala - cel mai folosit sistem de reproductie - prezinta multiple avantaje: - permite accelerarea ritmului de ameliorarea genetica a ovinelor, prin folositea rationala la reproductie a berbecilor cu valoare zootehnica remarcabila - numarul descendentilor unui mascul e mult mai mare decat in cazul montei; cu sperma de la un mascul pot fi insamantate 500-1500 femele - scad cheltuielile de hranire si intretinere a ovinelor - riscul transmiterii diferitelor afectiuni e mult diminuata deoarece sperma provine de la masculi care nu sunt purtatori de boli contagioase - berbecii adulti sunt folositi pana la 4 recoltari pe zi , iar cei tineri pana la 1-2 recoltari pe zi - se poate folosit: - sperma bruta pastrata la 12-14 grade Celsius cel mult 6-10 ore - sperma refrigerata pastrata la 2-4 grade Celsius maxim 24 ore - sperma congelata in azot lichid, sau la 196 grade Celsius, pe timp nelimitat - dupa recoltarea spermei aceasta este diluata - doza de inoculare este de 0.2 ml (minim 100 milioane spermatozoizi) Pregatirea oilor si berbecilor pentru monta - deoarece activitatea de reproductie este sezoniera, pentru a obtine o fecunditatea, natalitate, prolificitate ridicate, cu minim 30-40 de zile inaintea declansarii campaniei de monta este necesara hranirea stimulativa a oilor si berbecilor 24

1. Pregatirea masculilor - se realizeaza pe pasuni pe care predomina leguminoasele ( 8-10 kg masa verde si suplimente de 500-600g nutret concentrat sau combinat ) - daca pasunea este necorespunzatoare se administreaza suplimentar de 0,5 -1 kg fan pe zi - supralimentatia / subalimentatia afecteaza libidoul, cantitatea si calitatea spermei, indicii de reproductie - berbecii sunt apreciati din punct de vedere al conformatiei, constructiei, comportamentul sexual, cantitatea si calitatea spermei - cei necorespunzatori nu sunt folositi la reproductie - in timpul campaniei de monta pentru a stimula spermatogeneza, fiecare berbec primeste 2-3 oua crude, 0.5 -1 kg morcovi, iar ratia este administrata in 3 tainuri zilnice 2. Pregatirea oilor - se face pe pasune - predomina leguminoasele - daca pasunea e necorespunzatoare se administreaza 200-300 g concentrate sau combinate pe zi, lucru obligatoriu la mioare - daca starea oilor de intretinere nu este corespunzatoare aceasta se imbunatateste - daca greutatea nu corespunde, acestea sunt supuse ingrasarii cu 4-6 kg prin suplimentarea ratiei cu 20-30 % cu energo-proteice - starea de subnutritie manifesta: infertilitate, calduri foarte sterse, produsi slab dezvoltati - cu cca 2 saptamani inaintea declansari campaniei de monta se intrerupe mulsul Depistarea oilor in calduri si efectele montei - deoarece caldurile sunt sterse, pentru depistarea lor se folosesc berbeci incercatori, (masculi cu valoare zootehnica scazuta, dar cu libidou ridicat) - pot si folositi berbeci: - vasectomizati, sau cu penisul deviat chirugical, sau care prezinta un sort, pentru a impiedica acuplarea - pentru marcarea oilor, masculului i se ataseaza un cartus colorat la nivelul gatului, iar dupa efectuarea saltului, cartusul se sparge si femela este marcata ca fiind in calduri - depistarea caldurilor se realizeaza, de regula, dimineata, in padoc, prin introducerea masculilor incercatori in turme de oi - unui mascul incercator i se repartizeaza 60-70 de oi - in cazul raselor perfectionate care manifesta mai sters caldurile, raportul este de 40 de femele la un berbec - oile depistate in calduri sunt izolate si imediat montate sau insamantate - in cazul montei dirijate, un mascul adult efectueaza pana la 4 monte pe zi, iar un mascul tinar efectuaza 1-2 monte pe zi - la 2-3 zile masculii iau o zi pauza - dupa monta masculii pepinieri primesc un tain de concentrate, apoi impreuna cu masculii incercatori sunt scosi pe pasune, la distanta de pasunile repartizare oilor - la incheirea campaniei de monta in fiecare turma de oi se introduc 2-3 masculi pepinieri pentru a monta oile care nu ai ramas gestante Gestatia, hranirea si intretinerea oilor gestante 1. Gestatia - gestatia dureaza in medie 160 zile - in cazul primiparelor, oilor cu stare buna de intretinere, oilor care fata 2-3 miei, oilor care fata mielute, abaterea este de 1-3 zile - diagnosticul gestatiei se stabileste timpuriu: 25

- pe baza comportamentului linistit al femelei - prin nerepetarea caldurilor la 17-18 zile dupa monta - prin dozarea progesteronului din sange la 17-18 zile dupa monta (daca estea este in cantitate mare oaie este gestanta) - prin ecografie in primele 40 zile dupa monta - diagnosticul se poate stabili tardiv prin inspectii: - cresterea in volum a abdomenului - prin palpatie din luna a 4- a de gestatie - prin dezvoltarea glandei mamare cu 2 saptamani inainte de fatare - in primele 3 luni de gestatie fetusul realizeaza numai 15 % din greutatea pe care o are la fatare 2. Hranirea - nu difera de cea a oilor negestante - se bazeaza pe: fibroase, suculente, concentrate in cantitati mici - din luna a 4-a de gestatie intensitatea de crestere a fetusului este foarte mare - este necesara hranirea stimulativa a oilor gestante: - fanuri (sau grosiere de calitate superioara) 2-2.5 kg - suculente 1-1.5 kg - concentrate 200-300 g - cu 1-2 saptamani inainte de fatare sunt scoase din ratie grosierele si suculentele - apa este administrata la discterie la temperatura adapostului - intretinerea femelelor gestante se face in saivane lipsite de curenti, la 4-8 garde celsiul, cu o umiditatea relativa a aerului de 70% - asternutul este improspatat de cate ori este nevoie - miscarea oilor se realizeaza prin accesul in padoc sau pe pasune daca timpul este favorabil - in padoc se administreaza hrana in ieste tip gratar si se pun bulgari de sare pentru lins 3. Fatarea - deoarece montele se realizeaza intr-o perioada scurta (40-50 zile) si fatarile cor fi comasate intr-un interval scurt de timp - pentru a reduce pirderile in randul mieilor si oilor mame, se iau urmatoarele masuri: - cu cca 2-3 saptamani inainte de declansarea campaniei de fatare saivanele se improspateaza, se schimba asternutul - in cazul fatarilor de iarna, la un capat al adapostului lipsit de curenti se delimiteaza compartimentul de fatare, in care se amenajeaza boxe individuale de fatare si boxe colective pentru oile mame si cele 3 categori de miei: cruzi (pana la 7 zile), mijlocasi (8-20 zile), zburati (21-30 zile) - in ambele tipuri de boxe se pun: iesle gratar, jgheaburi pentru concentrate, adapatori - in primele 3-4 zile dupa fatare mama este tinuta cu mielul in boxa individuala, apoi este transferata impreuna cu acesta in boxa colectiva - se face: a) pregatirea materialelor: substante dezinfectante, medicamente, prosoape, crotali, clesti pentru crotali, ieste b) pregatirea ingrijitorilor presupune instructajul acestora si stabilirea sarcinilor c) pregatirea oilor cu cca 2 saptamani inainte de fatare: se tunde lana din jurul ugerului (codinire); cu 1-2 zile inaine de fatare sau numai la aparitia semnelor prodromale, oaia este transferata in boxa individuala de fatare - fatarea dureaza cca 15-30 minute - in cazul fatarii a 2 produsi, al 2-lea miel este eliminat la cca 15 minute dupa primul

26

Curs 9 Sisteme de intretinere a ovinelor - exista 3 subsisteme: - pe pasune - semistabulatie - stabulatie 1. Intretinerea pe pasune - cea mai veche si cea mai eficienta - inainte de scoaterea pe pasune ovinele sunt impartite pe categorii: - berbeci si mielute pana la 1an se impart in grupe de 250 -300 exemplare si sunt deservite de 1-2 ciobani - tineret femel de 1am si oi sterpe grupe de 300 exemplare 1-2 ciobani - oi mulgatoare grupe de 400-500 capete 2-3 ciobani - berbeci grup de 80 exemplare 1 cioban - batali grupe de 300-400 capete 1-2 ciobani - incepe de regula in 7-14 aprilie si se incheie pe 12-16 noiembrie - trecerea de la regimul de stabulatie la cel de pasune se face treptat pe parcusrul a 1-2 saptamani - dimineata oile primesc un tain de fibroase, iar pasunatul incepe dupa ce s-a ridicat roua - se verifica starea de sanatate a fiecarui animal, sunt curatate si ajutate ongloanele, se vaccineaza anticorbunos, iar la miei se mai face un vaccin pentru enterotoxia mieilor - pe pasune se amenajeaza umbrare - pentru prelungirea pasunatului cat mai mult posibil (7-8 luni) se recomanda pasunatul rational, sistematic, prin parcelarea cu gardul electric sau clasic - numarul si marimea parcelelor depinde de: calitatea covorului vegetal, marimea turmei, cantitatea de hrana consumata zilnic de un animal: - 8-10 kg masa verde /cap/zi ovine adulte - 4-6 kg masa verde/cap/zi tineret - in cazul pasunilor naturale o parcela este pasunata 5-6 zile pana la inaltimea plantei de 5-6 cm si se revine pe aceeasi parcela dupa 25 de zile - in cazul pasunilor cultivate durata unei reprize de pasunat dureaza 3-5 zile si se revine dupa circa 12 zile - este recomandat pasunatul in front, oile sunt desfasurate pe o lungime de 250 m si o adancime de 50 m - mieii pasuneaza pe parcelele cele mai bune din apropierea saivanelor; tineretul si berbecutii pe pajistile aflate la o distanta mai mare de saivan, oile mulgatoare pe parcelele unde se pot amplasa strungile (mulsatori) - pentru a preveni meteorismul oile nu vor fi scoase pe pasune in zilele ploioase - adaparea se face de minim 3 ori pe zi din surse naturale sau din jgheaburi racordate la o cisterna - o oaie adulta consuma 4-6 litrii apa pe zi, iar tineretul 3-4 litrii de apa pe zi/cap 2. Intretinerea in semistabulatie - combina pasunatul cu stabulatia - se practica cu precadere in regiunea de campie nde nu exista suficiente pasuni naturale - ce mai mare parte a timpului oile sunt tinute in saivan, in padoc primesc masa verde cosita, iar pasunatul este limitat la 2-3 ore pe zi pentru realizarea miscarii 3. Intretinerea in stabulatie a). stabulatia sezoniera 27

- iarna oile sunt tinute in saivan, iar vara pe pasune - stabulatia de iarna are 155-165 de zile - oile sunt cazate in saivane liniare, in forma de U, in forma de L - pe pardoseala se pune asternut de paie improspatat zilnic - storishtea (paie + dejectii) este evacuata la sfarsitul stabulatiei manual sau mecanic - miscarea se realizeaza prin accesul oilor in padoc, care trebuie sa fie de 2,5 ori mai mare decat saivanul - pe timp favorabil furajele sunt administrate in padoc unde se amenajeaza iesle tip gratar, jgheaburi, adapatori - frontul de furajare ese de 20 cm pt animalul adult si de 15 cm pentru tineret; frontul de adapare este de 5 cm per animal b). Stabulatia permanenta - se elimina pasunatul - oile sunt intretinute in saivane sau pe pasune (vara) in tabere de vara, dar fara pasunat - este practicata in zonele cerealiere unde nu exista pasuni - iarna sunt hranite cu fibroase, grosiere, suculente, concentrate administrate ca atare sau ca amestec unic - vara sunt hranite cu masa verde cosita si administrata in padoc Avantaje : - reducerea riscului infestatiilor parazitare specifice pasunatului - creste gradul de valorificare a masei verzi prin degradarea covorului si evitarea pasunatului selectiv - sunt valorificate eficient toate furajele prin amestecul unic Dezavantaje: - limitarea miscarii afecteaza functia reproductiei - costuri mai mari pentru mecanizarea recoltarii si administrarea masei verzi - necesitatea construirii unor stocuri de fibroase, grosiere, suculente, concentrate administrate in zilele ploioase - oile trebuiesc trecute prin rascol (spalate, marcate, uscate) Mulsul oilor - influenteaza prin: durata, freceventa, igiena - oile sunt mulse dupa intarcarea sau sacrificarea mieilor, la inceput de de 3 ori pe zi (dimineata, oranz, seara), in mijlocul lactatiei de 2 ori pe zi (dimineata, seara) iar spre sfarsit o data pe zi (dimineata) - oile cu potential productiv ridicat pot fi mulse inca din perioada de alaptare, dupa colostru dar o singura data pe zi - mulsul poate fi manual sau mecanic - durata mulsului unei trume trebuie sa fie de 1.5-2 ore dimineata; 50-60 minute la amiaza si seara - la o singura oaie mulsul trebuie sa dureze intre 50-60 secunde dimineata si cca 30 de secunde seara - mulsul trebuie sa se realizeze la ore fixe, rapid, igienic - in prima parte a lactatiei un mulgator trebuie sa mulda 80-100 de oi, iar in doua parte a lactatiei 100-120 oi - mulsul trebuie realizat intr-un loc special amenajat, prevazut cu un perete cu usi prin care oile ajung pe platforma de muls, iar dupa incheierea mulsului trece in padoc 1. Mulsul manual - sunt doua metode de realizare a mulsului manual: mulsul din spate sau metoda moldoveneasca si mulsul din lateral

28

- mulsul din lateral raspunde mai bine cerintelor fiziologice deoarece mielul suge tot in pozitie laterala, iar laptele este mai igienic - se realizeaza in 3 etape: 1. mulgatorul trage de fiecare mamelon pentru a extrage jetul de lapte 2. ugerul este masat cu ambele maine de sus in jos, astfel se elimina laptele in jet continuu 3. prin procedeul cu nod sunt extrase ultimele jeturi de lapte 2. Mulsul mecanic Avantaje: - reduce efortul fizic si creste productivitatea (o instalatie cu 24 de locuri este deservita de 2 mulgatori si poate mulge 240 oi pe ora) - laptele este igienic, nu intra in contact cu mulgatorul - rezulta o cantitate mai mare de lapte cu cca 15-20% (durata mulsului se suprapune cu durata optima de eliberare a ocitocinei) - instalatia de muls este alcatuita din : - sistemul de producere al vacumului - aparatul de muls - sistemul de colectare si tansport al laptelui - instalatia de spalare si dezinsectie - pot exista grupuri individuale de muls sau platform de muls de diferite tipuri: - cu dispunerea perpendiculara a oilor fata de aleea de serviciu in care lucreaza 2 mulgatori - platforma fixa cu dispunera oblica a oilor (tip bradut) - platforma de muls rotativa cu dispunerea radiala (rotolactor) - platforma de muls mobila cu banda rulanta - o truma de 500 de oi mulgatoare este deservita de 4-5 mulgatori si de 1-2 ciobani care dirijeaza oile in strunga Ingrasarea oilor - carnea de oaie este obtinuta cu precadere de la tineretul ingrasat intensiv, semintensiv, extensiv dar si de la ovinele adulte reformate si reconditionate 1. Ingrasarea intensiva - fortarea organismului mieilor prin administrarea la discretie a nutreturilor combinate astfel incat sporul de crestere sa fie de 180-300 g pe zi cu un consum de 4 -5 UN/kg spor - sacrificarea timpurie la 5-6 luni la 35-40 k g - se realizeaza in adaposturi tip sopron, compartimentate - suprafata compartimentului este de 24 m2 pentru 70-75 miei - se foloseste pardoseala tip gratar, amplasata la 60-70 cm de sol - dejectiile sunt evacuate mecanic cu plugul raclor sau hidraulic - furajarea se face cu remorca autodescarcatoare direct in hranitori amplasate la aleea de serviciu - apa este asigurata la discretie de adapatori automate - dupa ce au ajuns in ingrasatorie mieii sunt latizati in functie de greutate si imbaiati antiscabios - ingrasarea ale loc in 3 faze: 1. faza de acomodare (pregatire pentru ingrasare) - dureaza 3 saptamani - sunt adusi dupa intarcare (50-60 zile) la 15-18 kg

29

- daca nu au fost obisnuiti sa consume nutret combinat, pe parcursul a 2 saptamani se inlocuieste treptat fanul cu nutretul combinat 2. faza de crestere si ingrasare - dureaza 75-90 zile - mieii sunt hraniti cu nutreturi combinate 16% proteina bruta, 2980 kcal ED/kg - spor: 180 -250 g / zi 3. faza de finisare - dureaza 2-3 saptamani - nutretul combinat contine 12 % PB - SMZ 200-300 g zilnic - in fiecare faza se administreasa si 100g fan leguminoase - cu 2-3 saptamani inainte de livrare se realizeaza mitzuitul si se obtin 1.5 kg lana - datorita consumarii unor cantitati mari de concentrate pot sa apara tulburari de metabolism si urolitiaza; pentru prevenire raportul Ca/P in amestecul de nutret combinat trebuie sa fie de 2:1 - in amestec se incorporeaza sarea de bucatarie, minim 2 % vara si 1 % primavara - daca apare urolitiaza creste ponderea sarii la 4% si creste consumul de apa, implicit diureza, prin care sunt eliminati calculii mici in formare 2. Ingrasarea semiintensiva - urmareste valorificarea eficienta a pasunilor din zonele colinare si montane - prezinta variantele: a) ingrasarea incepe cu mielul la 12kg si se incheie la 45 kg cu durata de 194 zile (45 zile stabulatie, 104 zile pe pasune, 45 zile finisarea in stabulatie); spor mediu zilnic170g cu consum de 7,1 UN/kg spor b) ingrasarea incepe la 20 kg si se incheie la 45 kg cu durata de 140 zile (95 zile pe pasune, 45 zile in stabulatie); spor mediu zilnic 178g cu consum specific de 7,8 UN/kg spor 3. Ingrasarea extensiva - practicata in gospodarii - mieii sunt valorificati la 30-35 zile la 8-13 kg sau la 2-3 luni la 15-22 kg Reconditionarea ovinelor adulte reformate - urmareste imbunatatirea starii de intretinere cu cresterea greutatii cu 6-10 kg intr-o perioada scurta de 40-50 zile - are 2 faze: 1. faza de acomodare - dureaza 2 saptamani - ratia contine 10-20 % fibroase, 60-70 % suculente, 20-30 % concentrate 2. faza de finisare - dureaza 3-5 saptamani - ratia cuprinde: 10-20 % fibroase, 50-60 % suculente, 30-40 % concentrate - reonditionarea se poate face pe pasune: 8-10 kg masa verde/zi sau in stabulatie se adminstreaza 2-3 kg fan, 3-4 kg siloz, 4-5 kg sfecla, 200-500 g concentrate - reconditionarea mixta = pasune + stabulatie; SMZ 100-150 g si un consum de 9-10 UN/kg spor Ameliorarea ovinelor Obiective: - cresterea greutatii si imbunatatirea conformatiei corporale, inaltime, adancime, jigouri, pentru maximalizarea productiei de carne 30

- ameliorarea productiei de lapte (contitate, calitate) - imbunatatirea insusirilor cantitative si calitatice ale lanii - cresterea prolificitatii Curs 10 Selectia ovinelor de reproductie - se realizeaza pe baza originii, permite numai preierarhizarea candidatilor pentru selectie - se face pe baza rudelor colaterale, pe baza performantelor proprii si dupa descendenta Selectia ovinelor dupa performantele proprii si dupa descendenti - criteriile de selectie depind de directia de exploatare - mioarele cele mai valoroase se retin in fermele de selectie - celelalte se repartizeaza in unitati de crestere a ovinelor in rasa pura - berbecutii cei mai valorosi devin masculi pepinieri si sunt testati dupa descendenta - fiecare berbec monteaza 50 de oi , iar valoarea de ameliorare in directia productiei de lana se estimeaza pe performante medii realizate de minim 20 de fiice al primul tuns, iar productia de carne minim 10 fii ingrasati intensiv - berbecutii ameliorati se retin la reproductie Metode de crestere a ovinelor 1. Crestere in rasa curata 2. Crestere prin incrucisare: de ameliorarea sau industriala Incrucisarea de absorbtie - urmareste ameliorarea unei rase mai slab productive cu o rasa cu potential productiv ridicat Ex: obtinerea populatiei Stogosa Femela Turcana x mascul tigaie (3-4 generatii) Stogosa Incrucisari de infuzie - urmaresc corectarea unor defecte sau consolidarea unor insusiri dorite Ex: productia de lana la Merinosul Transilvanean Femela Merinos Transilvanean x mascul Merinos Australian F1 femela x mascul Merinos Transilvanean

31