Reformele agrare din Romnia

Reform agrar reprezint reform a relaiilor de proprietate asupra pmntului; (de obicei) reform prin care marile latifundii sunt expropriate. n Romnia, proprietatea asupra pmntului i exploatarea acestuia au o istorie zbuciumat. Pn n secolul al XIX-lea, toate terenurile din Principatele Romneti Moldova i Valahia se aflau sub jurisdicia domneasc, fiind atribuite boierilor mpreun cu satele aparintoare. O alt parte din terenuri aparinea ranilor liberi. Istoria poporului nostru atest cu puterea de convingere a faptelor ca agricultura a reprezentat pe parcursul a lungi perioade istorice ocupaia de baz a locuitorilor meleagu rilor noastre i de asemenea c ranul romn a avut un rol important n dezvoltarea economicosocial i politic a rii; rnimea a avut din cele mai vechi timpuri i pe parcursul unor ntregi i ntinse epoci istorice, o misiune grea i complex, a fost mereu categoria social cea mai defavorizat, cea mai supus la sarificii i jertfe. n a doua jumtate a secolului al XIX -lea, nceputul secolului XX, alturi de problema desvririi unitii naionale, se pune n discuie i existena unei probleme agrare n teritoriul romnesc.

Reforma din 1864 Reforma agrar din 1864 a fost o msur luat de guvernul Mihail Koglniceanu sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin care ranii clcai erau eliberai de obligaiile fa de boieri i erau mproprietrii cu pmnt. A fost primul pas ctre nceperea procesului de modernizare a statului romn i, cu toate c a avut numeroase lipsuri, a rupt legturile cu economia i societatea de tip feudal. n aprilie 1864, guvernul Koglniceanu a depus la biroul Adunrii proiectul de lege rural, care prevedea mproprietrirea ranilor, dar a fost respins de majoritatea reacionar. Al. I. Cuza a recurs la lovitura de stat din 2 mai 1864, fiind hotrt s dea cele dou legi fundamentale: legea electoral i legea agrar. Cu sprijinul lui Koglniceanu a dizolvat Adunarea i a supus ratificrii poporului un statut al Conveniei, acceptat de puterile garante. Noua lege reprezenta un mare progres fa de trecut, cnd mii de alegtori dispuneau de viaa politic a rii. Legea rural a fost sancionat i promulgat la 14/25 august 1864. Atunci Domnitorul proclama rnimii: Claca este desfiinat pentru de-a pururea i de astzi voi suntei proprietari liberi pe locurile stpnirii voastre. Legea a intrat n vigoare la 23 aprilie/5 mai 1865. Ea elibera pe rani de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile, desfiina monopolurile feudale din interiorul satelor. Loturile erau distribuite n funcie de numrul de vite deinute. ranii urmau totui s rscumpere terenurile i s achite anual o anumit sum, timp

de 15 ani. Pe de alt parte, legea stabilea plata unor despgubiri ctre proprietari, la preul pmntului de atunci. Terenurile expropriate nu depau 2/3 din moie i nu puteau fi vndute timp de 30 de ani dect ctre comun sau ctre vreun alt stean. n total au fost mproprietrii 406.429 rani cu 1.654.964 hectare. O bun parte din loturile necesare proveneau din moiile obinute prin secularizarea averilor mnstireti. Dup reform ranii au ajuns s dein 30% din teritoriul rii, restul de 70% fiind deinut de moierime sau de stat. Aceast msur a fost prima dintre msurile care vor ncepe procesul de modernizare n Principatele Romne. Motivaia principal, dar i principala consecin, pentru care a fost adoptat a fost aceea c prin statutul de proprietari, ranii deveneau totodat contribuabili la bugetul de stat. Aadar, veniturile la bugetul statului creteau considerabil. Treptat, ranii au descoperit inconfortul de a fi contribuabili la bugetul statului. Dac pn la reform, ranii negociau cu boierii drile pe care trebuiau s le plteasc lor, perceptorii statului erau intransigibili, iar metoda negocierii nu a mai putut fi aplicat. Reforma agrar de la 1864 a avut i numeroase neajunsuri, care au culminat cu rscoalele rneti de mai trziu. Pmnturile acordate au fost insuficiente necesitilor reale ale familiilor rurale. Mai mult, ranii mproprietrii nu au fost susinui pentru a deveni fermieri moderni, motiv pentru care agricultura a rmas pentru mult timp la un nivel napoiat. Datorit despgubirilor pe care trebuiau s le plteasc, ranii au trebuit s fac fa unei poveri fiscale excesive (nivelul drile era oricum ridicat, iar mpreun cu despgubirile se ridicau la circa 32% din veniturile anuale). Muli rani au fost nevoii s fug la sud de Dunre din cauza poverii fiscale excesive. n fine, aplicarea legii s-a fcut cu numeroase abuzuri, care au creat numeroase frmntri sociale. Cu toate acestea numele lui Cuza a rmas n mentalul colectiv al rnimii legat de eliberarea i mproprietrirea ranilor. Cu toate scderile i limitele ei, reforma agrar din 1864 reprezint unul din evenimentele cele mai importante ala istoriei moderne a Romniei. Aceast reform agrar a avut ca urmri principale sporirea produciei agricole, o accentuare a evoluiei capitaliste la sate i o cretere a contiinei rnimii.

Reforma din 1921 Primul razboi mondial si ocupatia germana au provocat Romaniei imense pagube umane si materiale. tara a pierdut aproximativ 1 milion de oameni, cazuti victime actiunilor militare si bolilor, aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populatia activa a tarii. Activitatile economiei erau in stare de ruina si dezorganizare. In agricultura, de exemplu, stocul de cereale era epuizat la incheierea primului razboi mondial, iar septelul scazuse la 50% din nivelul antebelic. Romania nu mai exporta nici un produs, ci doar a importat cereale si alte produse alimentare necesare hranei populatiei. Industria era si ea intr-o situatie destul de dificila. Ea avusese de suferit de pe urma distrugerilor provocate de razboi. Expropierea, inceputa pe baza decretelor-legi din 1918-1919 si definitivata prin legile de reforma agrara adoptate in iulie 1921, a insumat 6.008.098 ha, adica 66% din propietatea mosiereasca, destinate impropietaririi taranilor. Astfel, procesul de legiferare a reformei agrare se

incheie dupa patru ani, prin adoptarea in forma definitiva a Legii pentru reforma agrara din Vechiul Regat, la 17 iulie 1921, a Legii pentru reforma agrara din Transilvania, la 30 iulie 1921 si a Legii pentru reforma agrara din Bucovina, la 30 iulie 1921. Anterior, la 6 martie 1920, fusese adoptata Legea pentru reforma agrara din Basarabia. Desi au fost adoptate legi distincte pentru Vechiul Regat si pentru fiecare provincie istorica romaneasca luandu-se in considerare o serie de particularitati ce decurgeau din specificul fiecareia, legile respective aveau, in esenta, un caracter unitar, asigurand redistribuirea unei mari parti a marii proprietati funciare in favoarea celor care nu aveau sau aveau pamant sufficient pentru munca si intretinerea familiilor lor. Criteriile de impropietarire au fost participarea la razboisi suprafata de pamant avuta de tarani inainte de acesta. Astfel, legiuitorul dispune urmatoarea ordine de precadere a impropietaririi : -mobilizatii din razboiul 1916-1918; -mobilizatii din campania din 1913; -vaduvele de razboi care aveau copii; -agricultorii lipsiti de pamant; -agricultorii cu proprietati mai mici de 5 hectare; -orfanii de razboi; Este facuta, totodata, precizarea expresa ca dezertorii si toti cei care de bunavoie s-au pus in serviciul dusmanului spre dauna concetatenilor vor fi exclusi de la impropietarire. Avandu-se in vedere raportul dintre indreptatiti la impropietarire si disponibilul de pamant cultivabil, impropietarirea s-a facut cu suprafete de 6 hectoare in Basarabia, 5 hectare in Romania Veche, 4 hectare in Transilvania si 2,5 hectare in Bucovina. Pentru zonele cu populatie foarte rara si cu mari suprafete nevalorificate agricol, ca Dobrogea, Cadrilaterul si Sudul Basarabiei (Bencer), erau prevazute loturi de colonizare, de pana la 50 de hectare , de care puteau beneficia cei acre doreau sa se stabileasca definitiv cu gospodaria in aceste locuri. De asemenea, legiutorul preciza ca loturile de impropietarire nu puteau fi vandure,ipotecate sau amanetate sub nici o forma pana la stingera datoriei rezultate din rascumpararea lor, ca loturile erau indivizibile si ca, la interval de 30 de ani, era prevazuta posibiliatea comasarii micilor proprietati. Era prevazut, de asemenea, dreptul de preemtiune al statului in cazul in care cei impropietariti erau nevoiti totusi, din diferite motive, sa-si instraineze lotul. Legea stabilea ca marelui proprietar funciar i se lasa o cota neexopropriabila de 100 de hectare in regiunile de munte si de deal si de 150 de hectare in cele din campie. Aceasta suprafat putand fii extinsa pana la 500 de hectare daca proprietarul avea dovada ca a facut investitii in plantatii, instalatii, crescatorii, cladiri. Inventarul si investitiile de pe mosiile expropriate earu exceptate. De asemenea, padurile nu au intrat in prevederile legii, cu exceptii de mici proportii in Transilvania. Pretul de rascumparare se stabile la nivelul pretului regional de aernda inmultit cu un coeficient de 40 pentru Vechiul Regat si de 20 pentru restul tarii. Din punct de vedere oficial, reforma s-a incheiat in 1926, dar, in fapt, in 1930 inca se mai proceda la punerea in posesie cu loturi sau se mai judecau contestatii ale celor indreptatiti la impropietarire n comparaie cu reformele agrare de la mijlocul secolului 19, cea din anul 1921 a reprezentat o aciune de vnzare n mas a majoritii pmntului marii proprieti, ranilor fr pmnt sau cu pmnt puin. Ea a diminuat substanial marea proprietate funciar de peste 100 de ha, reducnd-o la 15-17% n suprafaa arabil a rii, i la 27-28% n suprafaa agricol, moierilor rmnndu-le ns importante masive pduroase. rnimea, mica proprietate i producia ei agricol au devenit predominante n suprafaa i agricultura rii.

Datele mai remarc faptul de importan social c din 2.309 mii rani fr pmnt sau cu pmnt insuficient, nscrii pentru mproprietrire, au primit loturi 1.479 mii sau 64%, ceea ce nseamn c o serie de rani a rmas i dup 1921 fr pmnt. Pozitiv i inedit pentru reforma din 1921 este formarea izlazurilor comunale, din lipsa crora rnimea i-a adncit dependena de marii proprietari i arendai jumtate de secol. Totodat, statul i-a mrit rezerva sa cu peste 1,5 milioane de ha, majoritatea pduri. Prefacerea marii proprieti funciare n mica proprietate rneasc, pe lng efectele sociale de mproprietrire a celei mai mari pri a rnimii, n plan economic, a redus marea exploataie cu avantajele sale, la una mic cu inventar rudimentar i randamente sczute. n 1927, cnd operaiunile de mproprietrire erau spre final, datele confirm deplasarea fundamental petrecut: 64% din suprafaa arabil revenea categoriilor rnimii cu loturi pn la 10 ha; urma apoi, ca pondere, categoria mijlocie de 10-50 ha cu 16,6%; 10,4% aparinea proprietarilor cu pmnt ntre 50-250 ha; aici se cuprinde, desigur, i o parte din marea proprietate n msura n care aceasta se claseaz de la 100 de ha n sus. Moiilor de peste 250 ha le reveneau doar 9,1%. Astfel, mica proprietate devenea dominant, cea mijlocie dobndea importan mai mare, iar proprietatea mare aprea redus substanial, la 10-15%. Dintr-o ar a crei agricultur era dominat la nceputul secolului de mari latifundii, Romnia s-a transformat, n urma redistribuirilor masive a moiilor, ntr-un stat cu economie agrar predominant rneasc, fr a dispune, ns, de un sector avansat de proprietate i gospodrie mijlocie modern. Ca urmare a reformei agrare din 1921 a devenit perdominanta proprietatea funciara mica si mijlocie, dar s-a mentionat un sector apreciabil de exploatatii mosieresti, si, in acelasi timp, un segment de lucratori agricoli, de circa 700.000. Reforma a contribuit la schimbarea cursului dezvolatrii economiei romanesti in general si la agiculturii in special, ca uramre a modificarii structurii proprietatii asupra pamantului. Inainte de reforma agrara, proprietatile sub 100 ha detineau 59,77% din suprafata agricola, adica 12.025.814 ha, iar proprietatile de peste 100 ha detineau 40.43% din suptafata agricola, adica 8.108.847 ha. Dupa reforma, proprietatile sub 100 ha detineau 89.56% din suprafat agricola, adica 18.033.911 ha, iar proprietatile de peste 100 ha din suprafata agricola detineau 10.44%, adica 2.100.750 ha. Conform legii, au fost impropietariti in primul rand participantii la razboi la doilea razboi balcanic si primul razboi mondial, vaduvele de razboi, orfanii, taranii fara pamant si cei cu pamant insuficient. In intentia legiuitorului, se rezolvau concomitemt aceasta problema sociala din mediul rural, iar din punct de vedere economic se consolida proprietatea taraneasca mijlocie. Reducandu-se marea proprietate se atenua tendinta acesteia de atragere a mainii de lucru taranesti. In spiritul legii, au existat loturi de constituire a gospodariilor si loturi de completare a proprietatii taranesti. Loturile de 5 ha au primit cei fara pamant si loturi de completare pana la 5 ha cei cu pamant putin in Regat; loturi de 7 iugare si de completare a acestei suprafete au fost acordate taranilor din Transilvania. Pentru a reduce presiunea asupra fondului funciar in zonele dens populate, concomitent urmarindu-se intarirea elementului romanesc, mai ales in zona de granita, statul a adoptat formula loturilor de colonizare.

Reforma din 1945 Legea nr. 187/1945 a fost adoptat n condiii politice deosebite deoarece cel de-al doilea rzboi mondial nu se ncheiase iar n Romnia tocmai se instaurase n 6 martie 1945 primul Guvern considerat democratic condus de Dr. Petru Groza, lege ce a fost publicat n Monitorul Oficial. Scopul declarat al acestei reforme, conform art.2 din lege era: mrirea suprafeelor gospodriilor rneti existente care au mai puin de 5 ha pmnt; nfiinarea n apropierea oraelor i localitilor industriale a unor grdini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcionarilor i meseriailor; rezervarea de terenuri pentru colile agricole i fermele experimentale n vederea ridicrii nivelului culturilor agricole produciei de semine i dezvoltrii industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea statului; crearea de noi gospodrii rneti individuale pentru muncitorii agricoli de pmnt; Reforma agrar din 1945 reprezint temeiul juridic al formrii proprietii de stat n Romnia; pmnturile i proprietile agrare de orice fel, aparinnd cetenilor germani i cetenilor romni, persoane fizice sau juridice de naionalitate (origine etnic) german care au colaborat cu Germania hitlerist; pmnturile i alte proprieti agricole ale criminalilor de rzboi i a celor vinovai de dezastrul rii; pmnturile celor care s-au refugiat n rile cu care Romnia este n stare de rzboi ori s-au refugiat n strintate dup data de 23 august 1944; terenurile i toate bunurile agricole ale absenteitilor; terenurile celor care n ultimii 7 ani consecutiv nu i-au cultivat pmnturile n regie proprie, cu excepia loturilor pn la 10 ha; bunurile agricole de orice fel ale cetenilor romni care s-au nscris voluntari pentru a lupta mpotriva Naiunilor Unite; bunurile de mn moart; prisosul terenurilor agricole constituind proprieti ale persoanelor fizice care depesc suprafaa de 50 ha, i anume: pmntul arabil, livezile, fneele, blile i iazurile artificiale, fie c servesc sau nu pentru pescuit, mlatinile i terenurile inundabile. Pe lng bunurile sau terenurile menionate mai sus, au mai trecut n proprietatea Statului, tractoarele, batozele, secertorile i combinele precum i celelalte unelte agricole i animale de traciune, proporional cu suprafaa de teren agricol expropriat i care urmau a fi date ranilor mproprietrii. Pe lng aceasta, Statul i lua angajamentul s creeze centre judeene de nchiriat maini agricole aflate la dispoziia agricultorilor. Potrivit art. 8 din aceeai lege, au fost exceptate de la expropriere i lsate n proprietateaactualilor titulari n general toate bunurile fcnd parte din patrimoniul Statului, cum ar fi: bunurile agricole aparinnd mnstirilor, mitropoliilor, episcopiilor, bisericilor, parohiilor i aezmintelor bisericeti, bunurile Domeniilor Coroanei precum i cele ale Academiei Romne. Cota de 50 de ha ca limit maxim a proprietii funciare s-a considerat a fi o singur proprietate care cuprindea terenurile agricole ale aceluiai proprietar, aflate n diferite zone ale rii. O alt parte important a Legii 187/1945 se refer la procedura exproprierii i mproprietririi, ordinea de nscriere pe tabelele de mproprietrire fiind urmtoarea: ostaii concentrai i toi cei care au luptat mpotriva Germaniei hitleriste; orfanii, vduvele i invalizii din rzboiul antihitlerist;ranii fr pmnt; ranii cu pmnt sub 5 ha.

Ce menioneaz ziarele vremii La nici trei luni de la reforma agrar din martie 1945, n iunie 1945, subsecretarul de stat de la Agricultur din Guvernul Groza declar textual: "Guvernul ine cont de realitile naionale, de specificul lor i ca atare nu are gndul de a introduce noi modele de exploatare agricol, verificate ca valoroase n alte pri, dar care nu se pot transpune aidoma la noi". Un an mai trziu, n iulie 1946, cu ocazia unui miting electoral organizat la Piteti, Teohari Georgescu, adresndu-se "ranului care nu nelege aa uor, ca muncitorul, adevrata fa a partidelor istorice", dezminte "zvonurile privind colectivizarea pmntului, colhozuri i aa mai departe". "Comunitii", declar Teohari Georgescu, "au sprijinit i sprijin n primul rnd plugrimea ca s ia n stpnire pmntul ce i se cuvine". ranii cu bunul lor simt ancestral realizaser c ceva nu este n ordine. Cum puteai s crezi n seriozitatea comunitilor, cnd iat, n Scnteia din 14 septembrie 1946, sub titlul "Putem avea mai mult ulei?", se d un rspuns "tiinific" afirmativ de ctre Institutul Naional de Cercetri Tehnologice, care, n urma unor studii "revoluionare", ajunsese la concluzia c "seminele de ptlgele roii, smburii de prune i cei de struguri pot produce cantiti impuntoare de uleiuri comestibile". Lor li se adaug i jirul "decapsulat i decojit" - care toate pot nlocui uleiul de floarea soarelui. Pe de alt parte, ranii constat c oamenii care luptaser pentru drepturile lor sunt asuprii. Astfel, n ziarele din 5 octombrie 1946, sunt consemnate protestele ranilor din comunele Drgani, Mciuca-Slveti, Horezu i Pietrari din judeul Vlcea fa de neacceptarea lui Ion Mihalache pe listele electorale.

Reforma din 1991 n primvara anului 1991 este promulgat Legea fondului funciar (Legea 18/1991) care are mai multe funcii: una de restituire a proprietii funciare, una de constituire a proprietii (avnd caracter de reform agrar) i una de dizolvare a cooperativelor agricole de producie. Principala schimbare structurala care si-a pus amprenta asupra zonelor rurale din Romania la inceputul tranzitiei a fost reforma pamantului. Intre 1989 si 1990 coperativele agricole de productie au fost practic desfiintate prin actiunea spontana a fostilor proprietari. Aceasta reluare in posesiea fost ratificata prin legea din 1991, care a reglementat si modul in care urma sa se faca improprietarirea: - restituirea in natura in limita a 10 ha in echivalent arabil pentru o gospodarie - posibilitatea ca fostii membri ai cooperativelor care nu avusesera pamant, functionarii publici locali sau cei care doreau sa devina agricultori sa primeasca pamant in eventualitatea unui surplus de teren agricol Majoritatea suprafetelor arabile a retrocedat fostilor proprietari (care fusesera obligati sa intre in cooperativele de productie in 1949-1962 ) sau mostenitorilor acestora. Reforma fondului funciar a trecut cea mai mare parte a pamantului (doua treimi) in proprietatea unor persoane in varsta , fosti proprietari obligati sa intre in cooperative intre 1949 si 1962, si in foarte mica masura persoanelor tinere din zonele rurale. Cum majoritatea fostilor proprietari ( decedati intre timp) avusesera mai multi mostenitori care si-au revendicat dreptul de proprietate la incheierea reformei structura proprietatii asupra

pamantului era si mai faramitata decat fusese la inceputul procesului de colectivizare in 1949 atingand cote fara precendent in Romania. Fragmentarea funciara in Romania 1948/1998 Exploatatii (%) 1948 1998 In 1992, peste 4 mil. de persoane care detineau in proprietate, in medie, 2 ha de pamant impartite in cateva parcele luasera locul celor aproximativ 5000 cooperative de productie. Sectorul micilor producatori agricoli privati care administrau 8 mil. ha de teren agricol reprezinta principalul sector din rural din punct de vedere al proprietatii funciare, ocuparii profesionale, realizarii venitului si contributiei la formarea PIB-ului. Reforma a schimbat radical modul de organizare al agriculturii. Fostul sistem de achizitionare a celor necesare productiei agricole, de desfacere a produselor agricole si de creditare numai corespundea nevoilor unei clientele numeroase si dispersate. Faramitarea terenilor au marit costurile de tranzactionare pe toate filierele pietei adica materii prime, servicii si produse. Noua clasa de producatori agricoli fara cunostiinte moderne de agricultura si puternic dezavantajata sub aspectul costurilor de amploarea redusa a activitatii pe care o desfasurau, si-a modificat structura de productie orientandu-se spre culturi/tehnologii traditionale in defavoarea celor moderne, reducandu-si tranzactiile pe piata la minimum si optand pentru sistem de productie autarhic. Rezultatul a fost aparitia unui dualim in agricultura, in care fermele de stat si unele asociatii private produceau pentru nevoie pietei, iar micul producator pentru consumul pietei.

Concluzii Evolutia spatiului rural al Romniei este rezultanta complexa a unor factori de natura istorica, politica, economica, sociala, conjuncturala si nu n ultimul rnd a unor factori de natura internationala. n procesul dezvoltrii societii romneti, agricultura a constituit ntotdeauna o ramur de baz a produciei materiale. Ea a avut ca obiect: cultura cerealelor, a plantelor tehnice, a pomiculturii, a horticulturii, a viticulturii, creterea psrilor i a animalelor, n vederea obinerii unor produse agro-alimentare i a materiilor prime, pentru nfiinarea i dezvoltarea industriei de prelucrare a acestora. n agricultur, principalul mijloc de producie a fost i a rmas pmntul, ceea ce face ca rezultatele economice s depind de modul de repartizare, de gospodrirea i utilizarea eficient a acestuia. Distribuirea pmntului celor ce-1 muncesc de la sate. a constituit o preocupare primordial a unor reformatori i gnditori progresiti, pentru desfiinarea servituilor feudale i a iobgimii. Pentru a fundamenta stiintific ceea ce trebuie sa ntreprindem pentru restructurarea agriculturii noastre, pentru revigorarea spatiului rural romnesc, pentru trezirea taranului nostru este necesara o analiza a drumului parcurs de agricultura Romniei pentru ca odata cu renasterea taranului si satului romnesc renaste natiunea romna. Obiectivale etice ale unei reforme sunt anulate la noi de ineficiena ei economica. Pentru iesirea din impas este necesara elaborarea unei strategii, a unei politici nationale pentru modernizarea agriculturii, neutra fata de conjunctura politica si ale carei obiective sa se realizeze cu consecvena de toate guvernele ce se vor succeda