Sunteți pe pagina 1din 3

CATEHEZA LA CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

In Numele Tatalui si a Fiului si a Sf.Duh Amin.. Drept maritori crestini, Din asezamintul apostolesc,crestinii,impodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane,nu socotindu-le dumnezei,nici slujind lor,ci inaltindu-si printr-insele mintea la persoanele pe care le inchipuiau ele,se inchinau lor si le sarutau pentru dragostea cea catre acele persoane sfinte. Sf.Ap.au propovaduit ceea ce au auzit si au vazut,de aceea mesajul crestinismului pe care il da lumii,alaturi de cuvintul auzit si inteles,sta in imaginea si Chipul Celui care rostea adevarul si din care rodea puterea tamaduitoare. Tema noastra de astazi pe care o vom discuta este legata de cinstirea Sf.Icoane. Cuvintul icoana inseamna chip,asemanare,imagine sacra,care reprezinta pe Iisus Hristos pe Maica lui Dumnezeu sau asemanarea unui Sfint.Ca reprezentare picturala,icoana poate avea aspectul ei istoric si arheologic si ea apartine cultului bisericii impreuna cu Sf.Scriptura si Sf.Taine. Despre vechimea icoanelor,datind din perioada apostolica,avem marturia istoricului bisericesc Eusebiu (+340).Vine cu precizarea ca el insusi a vazut bustul Mintuitorului ridicat la Cezarea lui Filip de catre femeia vindecata de scurgerea de singe.pe de alta parte,Parintii Bisericii ne arata si rolul pe care il aveau icoanele in viata credinciosilor,precum si modul in care Biserica le-a cinstit.Icoana povesteste,fie prin voceasfintului reprezentat,fie oferindu-ne exemplul acestuia.Este,in plus,si o exemplificare,o aprofundare intuitiva a celor deja cunoscute sau,de ce nu,o adevarata biblie in imaginipentru nestiutorii de carte,sau pentru cei necunoscatori in ale credintei,asa cum afirma si Sfintul Grigorie cel Mare in epistolele sale: Ceea ce este scrisul pentru cititori este imaginea pentru ochii celor neinstruiti;in imagine chiar si cei ignorati vad ceea ce trebuie sa imite;pe imagine pot sa citeasca chiar si cei ce nu pot citiSi Sfintul Vasile cel Mare merge pe aceeasi linie.El este de parare ca ceea ce cuvintul face cunoscut urechii,imaginea face sa se vada in tacere prin intermediul reprezentariiIcoanele impresioneaza si educa prin forta modelului oferit de Dumnezeu sau de viata sfintului reprezentat pe ele. Privesc rabdarea mucenicului afirma Sfintul Ioan Damaschin rasplata cununilor si ma aprind ca prin foc de dorinta de al imita.Cazind la pamint,ma inchin lui Dumnezeu,prin mijlocirea mucenicului si ma mintuiesc.Icoana este o prezenta viecare vegheaza,invata,ofera exemple,asista si mustra,corijeaza,re-dictioneaza,reda individului ce a pierdit sau ce i lipseste,poate modifica in sens pozitiv comportamente,infrumuseteaza.Sub privirea icoanei,individul este chemat sa se cenzureze,sa se indrepte,are un prieten si un sprijin in momentele de deznadejde,de singuratate.Sfintul Grigorie de Nyssa ne marturiseste ca ori de cite ori privea tabloul care reprezenta jertfirea lui Isaac adusa de tatal sau,intreaga fiinta i se cutremura,iar sufletul i se induiosa atit de mult,incit siroaie de lacrimi i curgeau din ochi.Nu am prea multe carti spune Sfintul Ioan Damaschin si nuci nu am timp liber pentru a le citi;intru in biserica,spitalul obstesc al sufletului,si podoaba picturii ma atrage si imi desfateaza vederea si pe nesimtite marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet. Daca in primele veacuri crestine cinstirea icoanelor a fost de catre toti primita,s-au ivit apoi aprige discutii impotriva cinstirii lor,considerindu-se ca inchinarea la sfintele icoane este idolatrie.Pentru a pune capat acestei framintari din sinul Bisericii,in anul 787 la Niceea,sau adunat toti Patriarhi,Mitropoliti,Arhiepiscopi si Episcopi acelei vremi,iar aceasta adunare a fost numita sinod ecumenic al VII-lea ,pentru a hotari definitiv ca cinstirea sfintelor icoane este vointa lui Dumnezeu si ca aceasta fiind o mostenire apostolica,si a fost este pastrata cu sfintenie de Biserica.

Drept maritori crestini, Aceasta adunare,acest sinod ecumenic in privinta icoanelor a hotarit urmatoarele: Urmind dumnezeiestile invataturi ale Sfintilor Parintilor nostri si ale Traditiei bisericesti universale,rinduim ca cinstitele si sfintele icoane,zugravite in culori si din pietre scumpe si din alta materie potrivit facute,precum icoana Domnului si Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos si a Stapinei noastre Nascatoare de Dumnezeu,precum si ale sfintilor ingeri si ale tuturor sfintilor si preacuviosilor barbati.caci de cite ori ei ni se fac vazuti prin inchipuirea in icoane,de atitea ori se vor indemna cei ce privesc la ele sa pomeneasca si sa-i iubeasca pe cei inchipuiti pe dinsele si sa-i cinsteasca cu sarutare si cu inchinaciune respectoasa.caci cinstirea care se da chipului trece la prototip,si cel ce se inchina icoanei,se inchina fiintei celei inchipuite pe ea.Astfel se intareste invatatura Sfintilor parintilor nostri;aceasta este Traditia Bisericii universale care a primit Evanghelia de la o margine la alta a pamintului. Icoanele sunt lucruri sfinte,de mare pret pentru viata noastra sufleteasca.Ele ne atrag spre priveghere,caci le vedem mereu in casa noastra,in fata celor inchipuiti pe icoane noi ne recunoastem pacatosi,caci ele reprezinta pe cei ce au atins,prin viata lor,culmea sfinteniei.Ele ne predica,fiindca sunt Biblia deschisa inaintea tuturor.Ele dau dovezi despre puterea credintei,pentru ca inaintea lor credinta a savirsit multe minuni.Ele sunt dovada credintei adevarate;ele ne indeamna la fapte bune,caci ne arata,in chip vazut,pe atitea sfinti,mari binefacatori ai semenilor.Ele ne alina,intrucitva,dorul dupa HristosDumnezeu,caci i vedem fata.Inaintea lor ne putem ruga mai bine,cu toata smerenia,cu toata caldura inimii.Ele sunt,in cele din urma,o sinteza vazuta si o pecete caracteristica a Ortodoxiei.Sunt podoabe ale Bisericii,dar si ale caselor noastre;sunt cartea de vizita a casei crestinului ortodox...Ele sfintesc atmosfera din casa credinciosului,caci prin ele il privesc si il asculta insusi Mintuitorul.Doar: Ochii Domnului asupra celot drepti si urechile Lui spre rugaciunile lor(Ps.33,15). Icoana ca expresie a universului credintei si a evlaviei ortodoxe a devenit teologie a prezentei harice a lui Dumnezeu in Biserica,in casele credinciosilor,pretutindeni unde omul iubeste pe Dumnezeu si pe semenii sai sfintind locul si timpul.In acest sens cultul icoanelor produce o caldura a chipului luminat de rugaciune si bunatate,a cultura roditoate de evlavie si ospitalitate,o cultura a Scripturii concentrate in icoana,o cultura a frumusetii care naste bucurie si o cultura a satbatorii care naste co-muniune frateasca. Icoanele sunt un auxiliar pretios al Sfintei Scripturi,al predicii si al catehezei,adica al cuvintului dumnezeiesc scris si vorbit.Prin intermediul icoanelor credinciosii vad si invata viata si faptele Mintuitorului,virturiile martirilor si sfintilor care au murit pentru credinta.In ochii credinciosilor ortodocsi,icoana este ca un canal al harului si al puterii divine,izvorul nesecat de unde curg peste oameni puterea izbavitoare si toate binefacerile rascumpararii,ele raspindesc in suflet sentimente de credinta,de iubire,de pocainta si alte despozitii sufletesti,care premerg harului si-l fac sa se pogoare in inima. Drept maritori crestini, Ce inseamna cuvintul icoana?Cuvintul icoana inseamna asemanare,imagine sacra care reprezinta pe Mintuitorul,Maica Domnului,imaginea unui Sfint sau asemanarea unei realitati existente sau reprezentarea a ceea ce exista si care prezinta semnificatie pentru viata duhovniceasca.Crestini din perioada apostolica se inchinau icoanelor?Da si asta o stim din marturisirea Sfintilor Parinti care ne-au lasat numeroase scrieri spre invatatura si intarirea noastra.Care este influenta simtirii sfintelor icoane asupra credinciosilor?Ele lumineaza mintea,ajutindu-ne mai usor si mai bine sa intelegem continutul Sfintei Scripturi,ne patrund de smerenie si ne determina sa aplicam si noi in viata noastra ceea ce vedem si simtim. Cind vorbim de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane,trebuie sa o deosebim de cinstirea acordata lui Dumnezeu.Cinstirea acordata lui Dumnezeu se numeste adorare,pe cind cinstirea acordata ingerilor,sfintilor sau a icoanelor se numeste venerare.Adorarea este cultul suprem.Pe Dumnezeu il cinstim adica pentru El insusi,pentru maretia si perfectiunea Lui,pentru faptul ca este creatorul si proniatorul noastra,Stapinul si Parintele nostru.Venerarea este insa un cult dependent de cel suprem,deci subordonat,sau relariv.dar cinstind sfintele icoane noi aducel preamarire lui Dumnezeu.El ramine deci obiectul si telul adevarat si ultim al cultului nostru.Cu alte cuvinte,intreg cultul crestin porneste de la Dumnezeu si sfirseste la Dumnezeu.

Mergind pe aceasta linie,Sfinti Parinti Episcopi adunati la Niceea la anul 787,au stabilit cu privire la venerarea sfintelor icoane,ca nu cinstim materia din care este facuta icoana,ci chipul pe care il reprezinta ea,iar cinstirea care se da chipului,trece la prototip si cel ce se inchina icoanei se inchina Fiintei celei inchipuite de ea. Intrind in Biserica se cuvine sa ne apropiem cu evlavie si smerenie de sfintele icoane si sa-i dam chipului pe care il reprezinta cuvenita inchinaciune,plecindu-ne ce smerenie,sarutind-o si facind semnul sfintei cruci.Apoi se cuvine ca fiecare crestin sa nu-i lipseasca din casa sa icoanele sfintite,Se mai cuvine ca fiecare familie sa aiba in casa sa o icoana a sfintului ocrotitor al casei pe care cinstind-o cu citirea acatistului sfintului in fiecare zi,iar candela sa fie necontenit aprinsa,atragintu-ne necontenit asupra datoriei de a imita in viata duhovniceasca virtutiile sfintului pe care il cinstim pe icoana