Sunteți pe pagina 1din 7

Familia, ca form specific de comunitate uman, desemneaz grupul de persoane unite prin cstorie, filiaie sau rudenie, care

se caracterizeaz prin comunitate de viat, interese i ntrajutorar. Astfel familia este unit prin cstorie, iar divorul este procesul desfacerii cstoriei. Familia este unitatea n care copiii se dezvolt armonios, avnd modele parentale pe care i le pot nsui. Lipsa unuia dintre prini nu face altceva dect s dezechilibreze ntreg sistemul familial, aprnd o ncrctur de rol att a printelui rmas singur ct i a copiilor. De asemenea se modific curba ascendent a formrii personalitii copiilor, aprnd o caren att n educaie ct i n structura afectiv a copiilor. Familia este singurul loc n care copiii se dezvolt armonios din punct de vedere psihic, fizic i afectiv. Familia este un context propice pentru socializarea copiilor i aproape universal. Normalitatea vieii familiale impune exercitarea adevrat a tuturor funciilor, rolurilor i sarcinilor din cadrul familiei. Absena uneia din aceste funcii, datorat unei organizri deficitare a structurii familiei (dezorganizarea ei) are o serie de implicaii. O dat cu schimbarea compoziiei familiale se schimb rolurile familiei, coninutul acestora, precum i calitatea interacionist dintre membri. n aceast situaie, familia ca ntreg se dezorganizeaz, performanele ei devin minime, iar climatul su se deterioreaz, exercitnd influene negative dintre cele mai profunde asupra membrilor comunitii familiale. O familie, lipsit de funcionalitate normal, este o familie dezorganizat. Disfunciile ei apar i mai vizibil n situaiile de divor, cnd cstoria eueaz, n majoritatea cazurilor desprirea partenerilor genernd consecine nefaste, uneori dramatice asupra familiei ca ntreg i n special asupra copiilor. Dintre toate evenimentele care produc dezorganizarea familiei, divorul pare s exercite cele mai puternice influene negative asupra copilului, adolescentului extrem de sensibil la aceste crize i traumatizat profund sufletete de ruptura care se produce n urma despririi prinilor lor. Divortul poate fi furtunos, neasteptat, plin de resentimente, razbunator si otravitor. Alteori divortul este vazut de catre parteneri ca o solutie eliberatoare, lasand loc de cooperare, de respect, de liniste, dar si de multa tristete. Indiferent de acest fapt, inainte ca divortul sa se petreaca, orice cuplu trece printr-o perioada tensionata pe care fiecare membru al familiei o resimte. Cand parintii ajung in impas, trebuie sa analizeze ce efect va avea divortul asupra copiilor si cum isi propun sa se descurce cu acest lucru. Dar, daca ar continua sa ramana in acest mariaj, trebuie sa ia in considerare si ce efecte ar avea acest fapt asupra dezvoltarii copiilor si a capacitatii fiecaruia dintre ei de a-i ingriji. Destramarea familiei nu este usor suportata de catre copii. Familiile reorganizate nu sunt nici ele facile, nici pentru copii, nici
1

pentru parinti. Dar familiile "intacte" in care parintii sunt nefericiti sau in conflict permanent nu sunt nici ele mai bune, iar uneori sunt chiar mai rele. Adultii ale caror mariaje esueaza au obligatia majora de a-si proteja cat mai mult copiii, fie ca asta inseamna rezolvarea problemelor sau decizia de divort. Ca urmare a divortului, parintilor, care ar putea fi nu numai maniosi, ci si inspaimantati, anxiosi, indurerati dupa relatia pe care au pierdut-o, le-ar putea fi foarte greu sa se concentreze asupra nevoilor copiiilor lor. Copiii care trec prin divort platesc deseori un pret foarte mare pentru ca resimt toata tensiunea parintilor. De aceea, este bine ca parintii sa vorbeasca deschis cu copiii despre schimbarile intervenite in relatia de cuplu. Discutiile ii vor ajuta sa se elibere mai usor de povara responsabilitatii. E foarte important de stiut ca toti copiii se simt responsabili pentru o casatorie care se destrama. Cand casnicia este tensionata, copiii se intreaba involuntar daca nu cumva "rautatea" lor este cauza problemelor. Gandind astfel, vor incerca din greu sa indrepte lucrurile, fiind mereu "cuminti" si avand grija sa nu greseasca cu nimic fata de parinti. Sunt si copiii care reactioneaza la polul opus. Vor adopta o atitudine rebela, ca si cand ar dori sa demonstreze ca sunt intr-adevar atat de "rai" incat comportamentul lor justifica situatia, iar in felul acesta sa puna la incercare iubirea parintilor. Divortul parintilor declanseaza in copii si teama de abandon. Inevitabil isi pun intrebarea "Cine va pleca data viitoare?" Indepartarea unui parinte face copilul vulnerabil la frica de a-l pierde si pe celalalt. Nepasarea unuia va genera sentimente de golire interioara, de respingere, de tradare si de vina nemeritata cu care copilul trebuie sa se confrunte. De aceea, atunci cand se ajunge la divort, parintii trebuie sa puna pe primul loc nevoile copilului. Dac partenerii suport greu divorul, copii devin n mod sigur adevrate victime, ntruct asupra lor acioneaz ca o puternic i inexplicabil agresiune. Avnd n vedere c divorul emoional ncepe cu mult nainte de desfurarea divorului juridic, copilul este supus rnd pe rnd tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice dintre prini, abandonul episodic, exceselor de sentimentalism din partea mamei, sau ai exceselor de rzbunri, ntruct copilul l reprezint pe adversar. Deci copilul se conflictualizeaz profund nainte de a tri evenimentul ruptur, de fapt motivele invocate n faa justiiei fiind mai ntotdeauna circumstaniale. Acetia ascund de fapt modificri psihoafective, de intensiti diferite, ale personaliti prinilor. Reaciile copiilor n faa divorului prinilor difer n funcie de etapa de vrst; astfel, copiii de vst mic (sub apte ani) sunt cel mai puternic afectai; ei par a fi mai dependeni, mai neasculttori, mai agresivi, mai puin afectuoi dect cei care rmn n familii complete, dezvoltarea lor general fiind bulversat. Aceia ofer prin comportamentul
2

lor, semnele unui puternic stres, muli dintre ei plngnd, avnd tulburri n activitatea de hrnire-odihnire, probleme biologice i de asemenea, manifest o agresiune n relaia cu ceilali copii. Ei pot experimenta sentimentul de culp, considerndu-se vinovai de divorul prinilor. Copiii n vrst de ase-opt ani sunt marcai de o mare tristee, de sentimente de frustrare, confuzie i anxietate, de conflicte de loialitate, muli dintre ei cutnd contactul cu printele absent. Pentru copiii ntre nou i doisprezece ani, percepia rupturii este mai clar, modalitile de manifestare mai sobre; ei sunt capabili s pun n funciune diferite mecanisme de protecie i s lupte mpotriva propriilor stri psihologice. Muli dintre ei reuesc cu greu s-i controleze anxietatea, ruinea, durerea i sentimentul neputinei. Nici n adolescen experiena divorului nu este suportat fr probleme: acetia simt mnie, depresie, vin, disperare, devin ngrijorai n privina perspectivei financiare, ncep viaa sexual foarte devreme ca un rspuns individual la provocarea puternic a divorului prinilor si. Copiii sunt deosebii de afectai de divorul prinilor chiar dac nu au o reprezentare conceptual a relaiei ntrerupte ntre prini. Vrsta copiilor la momentul divorului conteaz foarte mult: cu ct copiii au mai puine amintiri legate de divor cu att ei se adapteaz mai bine noilor familii, adic familiei reconstituite sau familiei monoparentale. Vrsta cea mai vulnerabil a copilului este ntre 3-7 ani. n msura n care copilul poate nelege unele situaii i se poate explica motivele divorului, mai ales dac este ajutat i s le accepte afectiv consecinele divorului nu mai sunt acute, dar ele modific aspectele raional -sociale ale comportamentului acestuia. n primele faze ale contientizrii divorului prinilor, copilul poate reaciona la ocul emotiv prin dou tipuri de comportamente: fie printr-o atitudine de agresivitate i ostilitate fa de unul din prini, sau fa de amndoi, atitudine care se poate extinde i asupra altor persoane, fie printr-o inhibiie profund cu refuz de participare chiar i la actele simple, alimentaie, sau prin trirea unui sentiment profund de culpabilitate ce se transform n anxietate, fric patologic, perturbri ale proceselor intelectuale, inadaptare. Situaia de dificultate familial, lipsa de coeziune i profilitatea afectiv mpiedic o dezvoltare moral adecvat, carenele afective i funcionale ale familiei, manifestndu-se sub forma efectelor tardive, ale formrii unei personaliti morale imature, definite de noncomformism i inadaptabilitate. Lipsii de dragostea i securitatea oferite de o familie cu funcionalitate normal, copiii din familiile dezbinate devin capricioi, instabili, incapabili de adaptarea unor norme de via colectiv, revendicri etc. Excentrici i imaturi, ei i abandoneaz sarcinile n activitile colare la cea mai mic dificultate, manifestnd un opoziionism disproporionat fa de rigorile disciplinare, fiind sensibili sau hipersensibili la sanciuni.
3

In multe dintre cazuri, parintele absent este disponibil sau ar putea fi disponibil pentru relatia cu propriul copil. Este deosebit de important ca parintele care beneficiaza de custodia copilului, sa incurajeze relatia cu celalalt. In aceasta perioada, cand atmosfera din sanul familiei este puternic tulburata, exista riscul ca parintii sa treaca peste anumite reguli, sa devina prea toleranti pentru a compensa o parte din suferinta resimtita de copil. E important sa se mentina pe cat posibil regulile si rutina obisnuita. Disciplina este si mai importanta acum pentru ca ea are rolul de a-l securiza pe copil. Intr-un mediu lipsit de limite, acesta se simte debusolat sau parasit. Cand divortul s-a terminat, iar recuperarea incepe sa aiba loc, multi parinti regreta disputele purtate in fata copiilor, cand erau mult prea preocupati de furia si de suferinta din relatia lor. Odata cu finalizarea divortului, inconstient unii parinti pot intra in capcana apropierii excesive fata de copil care poate fi impovaratoare pentru acesta. Ceea ce afecteaza cel mai tare copilul este faptul de a fi pus la mijloc in cadrul animozitatilor dintre parinti, fiind folosit ca o minge de fotbal. Parintilor furiosi le este foarte usor sa-si scoata sentimentele la iveala unul fata de celalalt folosindu-se de copil. Cu certitudine, asta va face rau copilului. Capacitatea sa de a mai lega relatii solide cu alti adulti in viitor este de asteptat sa fie afectata de aceasta lipsa de sensibilitate din partea celor doi parinti. La inceput, copiii continua sa doreasca sa aiba la loc "vechea familie". Vor simti un gol in locul parintelui care a plecat si se tem ca ar putea fi parasiti si de celalalt parinte, gandindu-se ca "daca unul a putut sa ma paraseasca, de ce nu ar putea sa o faca si celalalt?". Despartirile de scurta durata, ajung astfel, sa se amplifice in mintea copilului. Parintele trebuie sa fie pregatit pentru sentimentele copilului legate de faptul ca se simte parasit. Parintele care a parasit domiciliul are o responsabilitate paralela. Vizitele trebuie sa fie clar stabilite si sa fie respectate cu punctualitate si consecventa. Vizitele din partea parintelui absent securizeaza copilul in ceea ce se teme cel mai mult: sentimentul de a fi parasit. Copilul se teme ca motivul pentru care parintele absent a plecat este ca el nu il iubeste, pentru ca a fost "rau". Copilul ia totul personal. Oricat de des i s-ar spune ca separarea sau divortul nu a fost din vina lui, va continua sa se acuze. Parintele divortat trebuie sa retina faptul ca demonstrarea oricarei animozitati fata de fostul partener, in prezenta copilului, il va inspaimanta pe acesta. "Daca mama si tata se pot certa unul cu celalalt, atunci inseamna ca ma pot ura si pe mine. Trebuie sa fiu un copil perfect, altfel o sa patesc si eu acelasi lucru". Un copil are nevoie sa stie ca parintii sai se vor putea descurca singuri cu aceasta criza, si ca nu este nevoie ca el sa isi sacrifice independenta pentru a satisface nevoile parintilor. Parintii trebuie sa isi rezolve singuri problemele. Un copil care trebuie sa
4

suplineasca nevoile parintelui singur si parasit poate fi afectat in capacitatea sa de a-si dezvolta propria identitate. Prezenta unui frate poate diminua teama de separare. Relatiile dintre frati pot deveni mai apropiate decat erau inainte. Bunicii, matusile, unchii si verii pot deveni persoane de suport foarte importante pentru copii, inainte si dupa divort. Implicarea bunicilor, in mod particular, poate avea o influenta protectoare asupra succesului la scoala si apoi in profesie al nepotilor, ajutandu-i sa isi pastreze increderea in sine. De aceea este foarte important ca parintele cu care ramane copilul, sa isi reconcilieze sentimentele fata de socri, pentru a putea respecta nevoia copilului de a avea o familie. In cursul divortului, bunicii vor avea tendinta de a "rasfata" copiii din familie. Ar putea renunta chiar la orice disciplina. Parintele cu care a ramas copilul s-ar putea simti amenintat de lipsa de reguli de la bunica. Asfel, disciplina devine mai importanta ca oricand, si de asemenea, si mai dificil de impus ca inainte, in momentul in care o familie se destrama. Lipsa de disciplina lasa copilul in deruta, va trebui sa isi gaseasca propriile limite intrun moment in care simte ca toata casa se da peste cap. Disciplina respectuasa ( "Imi pare rau, dar asta este in continuare modul in care procedam in casa asta") devine sursa de securizare. Pentru o buna adaptare a copilului dupa divort, este important sprijinul emoional acordat copilului, monitorizarea activitilor copilului, disciplinarea pozitiv, ce exclude orice form de violen, meninerea unor ateptri fa de copil n acord cu vrsta acestuia, cat si accesul copilului la printele non-rezidenial (n marea majoritate a cazurilor acesta fiind tatl), i susinere din partea acestuia att din punct de vedere emoional ( prin implicarea n activiti mpreun cu copilul, ascultarea nevoilor acestuia), ct i din punct de vedere financiar, prin stabilirea unor aranjamente clare legate de asigurarea nevoilor de cretere i educare a copilului. Este important pentru copil ca prinii s ncerce, dup divor, construirea unei noi relaii ntre ei pentru a putea coopera eficient pentru copil. n plus, un divor poate fi un exemplu pentru copil n ceea ce privete modul n care poate rezolva un conflict. Felul n care prinii i rezolv problemele este deseori imitat de ctre copii. Dac prinii pot comunica eficient i coopera dup divor, copilul va avea mai puin de suferit. Un alt efect provocat de divor ine de faptul c responsabilitile paterne sunt redistribuite i preluate n totalitate de printele cruia i sa ncredinat minorul. De multe ori copiii preiau o parte din responsabilitile printelui plecat. Astfel se observ o dezorganizare a ntregului proces familial respectiv neglijarea copiilor pe plan afectiv, material, educaional. Se poate consemna faptul c divorul are un efect negativ profund asupra copiilor att pe plan
5

afectiv, emoional, psihologic ct i n plan educaional. Sunt identificate carene mari i pe plan social. Un copil care face parte dintr-o familie dezorganizat prin divor se confrunt cu etichetarea i marginalizarea social necesitnd un efort mult mai mare din partea lui pentru a reusi s se impun n comunitatea din care face parte. In concluzie, divorul ridic probleme i dificulti puternice pentru parteneri, afectnd stabilitatea cstoriei i antrennd dup sine multiple efecte demografice i sociale negative. Dezorganizarea familiei prin divor mpiedic o perioada mai mult sau mai puin ndelungat pe aduli i n permanen pe copil s primeasc sprijinul emoional i securitatea att de necesare unui echilibru i dezvoltrii armonioase a personalitii. Conform Codului Familiei Cstoria este uniunea liber consimit ntre un brbat i femeie, ncheiat potrivit dispoziiilor legale, cu scopul de a ntemeia o familie. Ea se poate desface prin divorul pronunat de instana judectoreasc. Divorul implic nu doar indivizii legai strict prin cstorie, ci este un fenomen care are implicaii directe asupra societii i asupra membrilor acesteia. Mai mult de att, n ultimul timp s-au nregistrat creteri spectaculoase privind numrul de divoruri. Divorul reprezint un fenomen psiho-social complex privit ca form final a desfacerii vieii conjugale, ce modific viaa partenerilor i a descendenilor acestora. Cnd ncepem s discutm despre divor trebuie s inem cont de faptul c el nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea traumatizant. El antreneaz tensiuni, conflicte, frustrri i insatisfacii ale cror efecte se prelungesc dincolo de pronunarea instanei judectoreti. Sunt prea multe nevoi ale copilului care vor ramane neimplinite in urma divortului, iar pentru ca orice copil sa creasca frumos, e nevoie si de mama si de tata. Altfel n-ar mai exista familie si nici copilul n-ar mai avea ganduri de-a forma una la un moment dat. Scosi din armonia lor si aruncati intr-un drum imaginar unde nu-si dau seama ce cale trebuie sa aleaga, acestia sunt parca exclusi dintr-un trai normal al societatii noastre. Daca efectele divortului pot fi dezorganizatoare pentru copil, in sensul in care influenteaza calitatea adaptarii ulterioare, putem afirma ca el reprezinta un factor de stres care actioneaza asupra dezvoltarii copilului, pe termen mai scurt sau mai lung, cu efecte mai vizibile sau mai putin vizibile. Trebuie de aceea actionat in consecinta si luate masuri de sustinere psihologica a copilului in timpul unui asemenea eveniment si de consiliere a familiei pentru a actiona cat mai adecvat si cu efecte cat mai putin traumatizante pentru copil.