1.1.

Importanta educatiei fizice n sistemul nostru de nvatamnt

Educatia fizica, ca principala activitate de tip motric, este accesibila tuturor vrstelor scolare, si nu numai, si are obiective cadru (generale) si diferentiate (specifice) pe fiecare subsistem. Educatia fizica, ca proces instructiv educativ n mod deosebit dar si ca autoeducatie fizica este o activitate deliberat construita si desfasurata n vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilor fizice, n functie de particularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala, specificul unor viitoare profesii etc. Educatia fizica are un caracter predominant formativ (n sensul ca, face pregatire pentru viata), nefiind exclus ba chiar recomandat, din ce n ce mai mult caracterul competitiv. Educatia fizica beneficiaza de un foarte mare numar de exercitii fizice, diferentiate si adaptate la toate subsistemele si variabilele. Ea presupune practicarea sistematica si dupa reguli stiintifice a acestor exercitii. Necesitatea practicarii sistematice a exercitiilor fizice, ca parte componenta a regimului de viata, a capatat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. n schimb, punerea n practica a acestui concept are rezolvari diferite si, n foarte multe cazuri, el nu depaseste stadiul de deziderat. Acest obiect de nvatamnt reprezinta subsistemul care este cel mai bine organizat. La nivelul acestui subsistem exista: cadre specializate n predarea educatiei fizice ca disciplina de nvatamnt si, ncepnd cu anul scolar 2007 2008, este predata de acest cadre, nca de la clasa I. Are programe specifice de la clasa I si pna la a XII-a. Exista, de asemenea, obligativitatea participarii la forma organizatorica de baza (lectia) si posibilitatea de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnica, mometul de educatie fizica, pauza organizata, activitatea sportiva si turistica etc.). Evaluarea randamentului subiectilor se face pe baza unor probe si criterii precise prin aplicarea Sistemului National de Educatie Fizica si Sport. n alta ordine de idei, educatia fizica este constituita ca arie curriculara de sine statatoare, fata de celelalte obiecte de nvatamnt, care sunt nglobate n alte arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul ca numai educatia fizica si limba romna sunt singurele discipline care sunt prezente n toate planurile cadru de nvatamnt de la clasa I si pna la a XII-a. Disciplina educatie fizica are de ndeplinit obiective cadru (generale), si specifice, subordonate idealului si functiilor generale valabile pentru ntregul fenomen de practicare a exercitiilor fizice. Aceasta misiune nu poate fi realizata dect prin conceperea si transpunerea n practica a unui proces desfasurat n timp si dupa anumite reguli bine statornicite n sistemul de nvatamnt. Procesul respectiv

impune, n primul rnd, o activitate desfasurata n mod sistematic si, n al doilea rnd, condusa de cadre cu competenta profesionala. Procesul de educatie fizica scolara este bilateral: aceasta afirmatie nu trebuie limitata numai la cele doua aspecte pe care le implica, adica instruirea si educatia, ci si la participarea activa la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de specialitate (profesorul) pe post de emitator n raport cu informatia pe care o edtine elevul, n postura de receptor. Important este sa nu delimitam strict atributiile celor doi factori la cele doua roluri: emitator si receptor. Pentru ca sa functioneze eficient, procesul respectiv presupune o relatie corecta ntre cei doi factori, o relatie adecvata la noile coordonate ale nvatamntului modern. Obiectivul general al disciplinei educatie fizica consta n dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice si la formarea capacitatii elevilor de a actiona asupra acestora, n vederea mentinerii permanente a starii de sanatate, asigurarii unei dezvoltari fizice armonioase si manifestarii unei capacitati motrice favorabile insertiei profesionale si sociale. Disciplina educatie fizica contribuie, n general, prin cunostintele, abilitatile si atitudinile specifice, la toate domeniile de competente interpersonale, interculturale, sociale si civice si sensibilitate la cultura. Detaliat, contributia educatiei fizice la aceste domenii poate fi prezentata astfel: -a nvata sa nveti: -cunostinte: modelul bio-psiho-motric specific vrstei si sexului, metode si mijloace specifice dezvoltarii fizice, capacitatii motrice si instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potentialului bio-psiho-motric personal; -abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacitatilor proprii si analiza valorii acestora, elaborarea autonoma a unor programe de ameliorare a propriei dezvoltari fizice si a capacitatii motrice; - competente interpersonale, interculturale, sociale si civice: -cunostinte: notiuni despre starea de sanatate si despre igiena practicarii exercitiilor fizice, forme de practicare a exercitiilor fizice si a sporturilor n timpul liber, individual si n familie, comportamente acceptate si interzise n diferite discipline sportive, institutiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpica; -abilitati: initierea si ntretinerea de relatii interumane prin intermediul practicarii exercitiilor fizice si a sportului, n vederea eliminarii oricarei forme de

violenta, medierea situatiilor conflictuale care pot aparea pe parcursul activitatilor; -sensibilitate la cultura: -cunostinte: cultura fizica domeniu al culturii universale, repere reprezentative ale culturii fizice, reflectarea sportului n creatia artistica, influente ale creatiei artistice n sport (patinaj artistic, not sincron, gimnastica ritmica sportiva, dans sportiv, sport aerobic). Iata, asadar, prin aceasta scurta prezentare, ct de importanta este, n momentul actual, educatia fizica si sportul n sistemul nostru de nvatamnt. Nu este departe ziua cnd obiectul educatie fizica va beneficia de cte trei ore pe saptamna, la aproape toate treptele de nvatamnt. 1.2. Rolul jocului de handbal n educatia fizica scolara

Handbalul este unul dintre mijloacele de baza ale educatiei fizice si sportului scolar, fiind mult practicat n cadrul lectiei de educatie fizica din scoala si din activitatea sportiva de masa. Aceasta disciplina se situeaza printre ramurile cu mare audienta n rndul tineretului scolar si universitar, datorita accesibilitatii acestui sport care are la baza exercitii naturale de alergare, saritura, pasare, prindere si aruncare a mingii precum si datorita caracterului sau dinamic si spectacular si a efectelor multiple asupra pregatirii fizice. Aceste aspecte au determinat ca handbalul sa apara n programele de nvatamnt ale unitatilor scolare din nvatamntul preuniversitar, precum si n programele activitatilor institutiilor superioare de nvatamnt. n scoala, jocul de handbal trebuie sa aiba o structura simpla, usor de abordat de catre elevi, fiind n strnsa corelatie cu particularitatile morfologice, functionale si psihice ale acestora. n mod logic deci, la clasele mici, tehnica si tactica jocului de handbal este simpla si se limiteaza la un fond minim de deprinderi motrice specifice, iar pe masura ce elevii promoveaza n clasele superioare, jocul devine mai complex. Astfel, la finele unui ciclu sc 16416x2316q olar, elevii trebuie sa practice handbalul n mod corespunzator, portivit modelului tehnico-tactic de joc prevazut pentru lectiile de clasa si activitatile sportive din scoala. Avnd o tehnica simpla, jocul poate fi nvatat relativ repede, dnd satisfactii imediate, stimulnd foarte mult pe cei care practica.

Regulile sunt simple si usor de retinut, putnd fi aplicate chiar de la nceputul procesului de instruire, urmnd ca mai apoi, pe o anumita treapta de perfectionare, practicantii sa ajunga, darorita unei pregatiri fizice multilaterale si speciale, sa aiba o viteza de deplasare si executie, o forta mai mare a bratelor si picioarelor, rezistenta n regim de viteza, suplete, ndemnare. Din punctul de vedere al influentei asupra organismului, pot fi amintite: dezvoltarea fizica generala si ntarirea sanatatii organismului elevului; solicitarea, n egala masura, a tuturor segmentelor corpului, a principalelor grupe musculare si a tuturor functiilor organismului datorita: - alergarii naturale n viteza cu opriri si porniri, schimbari de directie, ceea ce duce la pastrarea unui echilibru normal ntre cresterea si scaderea frecventei respiratorii; - pasarii si aruncarii mingii ce dezvolta forta generala prin miscari naturale; - aruncarilor, sariturilor cu si fara minge, ce dezvolta musculatura bratelor, trunchiului si picioarelor. - necesitatea manevrarii mingii cu precizie si rapiditate n situatii neprevazute dezvolta ndemnarea, capacitatea de a gndi rapid si de a lua decizii n cel mai scurt timp, att individual dar si n functie de alti factori: - conditii de mediu; - coechipieri; - un anume moment al jocului; - spectatori. Recunoasterea caracterului formativ al jocului de handbal si oficializarea sa ca mijloc al educatiei fizice n programele moderne, determina cadrele didactice, profesorii de educatie fizica sa raspunda cu mai mult simt civic, profesional si competenta n realizarea fondului motric specific, continut n cuprinsul programelor, dar si depasirea acestora, atunci cnd posibilitatile biomotrice ale copiilor o permit. Se poate concluziona clar, n ceea ce priveste rolul jocului de handbal n educatia fizica scolara, numai trecnd n revista aceste repere favorabile integrarii lui n programele de nvatamnt ca un mijloc foarte important de dezvoltare fizica a tuturor celor integrati n nvatamntul de toate gradele. 1.3. Motivarea alegerii temei

Se stie ca institutia scolara reprezinta n orice tara principalul factor de cultura si civilizatie a generatiei tinere ce este angrenata n amplul proces de formare si instruire. Dupa cum se stie nvatamntul romnesc are o structura normala instituita n perioada interbelica. Atunci, aceasta structura reprezinta o achizitie de vrf n domeniul pedagogiei, fiind n sincronie cu sistemul de nvatamnt din multe tari europene. De atunci psihologia vrstelor n teoriile nvatarii au fost pasi uriasi n redefinirea si reconstruirea aspectelor educationale ale vrstelor scolare.
Din motive cunoscute, structura sistemului de nvatamnt romnesc a tinut pasul cu evolutia fireasca a achizitiilor. Reintrarea n sincronie a presupus o noua forma de organizare a demersului didactic. n acest proces didactic alaturi de celelalte obiecte de nvatamnt, o importanta contributie este adusa si prin sistemul formelor de organizare a practicarii exercitiilor fizice si sportului. Efectele acestei actiuni reprezinta o oglindire a unei bogate experiente didactice ce a fost acumulata si perfectionata de-a lungul anilor de catre corpul profesoral de specialitate, constituit ca o componenta a sistemului educational scolar din tara noastra. Organizarea demersului didactic la educatie fizica si sport n nvatamntul preuniversitar, urmareste sa-si aduca aportul n formarea structurala a acumularilor respectivelor cicluri de nvatamnt, contribuind astfel la actiunea organizata care vizeaza procesul somatotrofic, al celui care urmareste cresterea capacitatii de efort precum si de dezvoltare corecta si armonioasa psiho-somatica a organismului elevilor, largind si adncind continuu sistemul de competente, cunostinte, priceperi si deprinderi motrice, perfectionnd indicii de dezvoltare ai acestora. n baza acestui deziderat, demersul didactic desfasurat n cadrul activitatilor de educatie fizica si sport pna la ultima "treapta" a nvatamtului preuniversitar - ciclurile de aprofundare si specializare - trebuie sa urmareasca anumite finalitati: 1. formarea capacitatii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a forma si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostintelor din diferite domenii; 2. valorizarea propriilor experiente, n scopul unei orientari profesionale pentru piata muncii sau pentru nvatamntul superior; 3. dezvoltarea capacitatii de integrare activa n grupuri diferite: familie, mediu profesional, prieteni; 4. dezvoltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gndire critica, luarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe; 5. cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii n scopul mplinirii profesionale si promovarii unei vieti de calitate; 6. formarea autonomiei morale.

Mai concret, absolventul de liceu, pe linia educatiei fizice si sportului trebuie sa dispuna de o capacitate motrica generala si specifica ramurilor de sport, sa-si mentina starea de sanatate si cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate, sa-si stimuleze interesul pentru practicarea independenta a exercitiilor fizice si sportului, sa-si dezvolte spiritul de echipa si cel competitiv, n scopul integrarii sociale, sa poata analiza si evalua concursurile sportive din perspectiva spectatorului, ct si practicantului. Toate acestea cu scopul de a-si organiza independent activitatea sa de destindere, compensare si prentmpinare a efectelor daunatoare cauzate de activitatile sedentare si unilaterale specifice societatii. El va trebui sa fie convins de necesitatea si utilitatea dar mai ales obisnuinta de a actiona n sensul dorit. n actuala structura a sistemului nostru de nvatamnt, educatia fizica si sportul sunt integrate n demersul didactic si se desfasoara sub urmatoarele forme: lectii de educatie fizica si sport; activitatea din cadrul ansamblului sportiv; activitatea sportiva de performanta (n cadrul claselor sau unitatilor de nvatamnt cu caracter sportiv). Aceste forme s-au cristalizat si s-au consolidat de-a lungul anilor ca urmare a activitatilor creatoare a personalului didactic si a cercetatorilor, a experientei didactice dobndite si care au dus la fundamentarea unor premise obiective, originale si eficiente, prin care se situeaza scoala romneasca. Prin continutul lor, formele mentionate urmaresc realizarea ntr-o deplina armonie, att a unui nivel optim de dezvoltare si pregatire fizica generala, ct si nvatarea si practicarea diferitelor ramuri de sport printre care si handbalul, cultivarea nclinatiilor si a dorintelor de afirmare prin sport a elevilor talentati. n ala ordine de idei, introducerea handbalului n nvatamntul liceal a avut ca scop perfectionarea deprinderilor, priceperilor si cunostintelor dobndite n clasele anterioare, nsusirea de noi procedee tehnice si actiuni tactice, astfel nct elevii sa poata practica jocul cu succes, fiind ndeplinit astfel scopul urmarit prin introducerea handbalului n programele pentru educatie fizica si de activitati sportive. Practicarea handbalului va avea ca rezultat, pe lnga efectele de ordin fiziologic, de trairi psihice, si hotarrea unora de a-l practica sub forma activitatilor de masa, chiar si dupa terminarea scolii, dezvoltndu-le dorinta de competitie si de corectitudine, chiar si n viata de zi cu zi. n activitatea didactica actuala a profesorului de educatie fizica si sport intra si constituirea si pregatirea echipelor reprezentative ale unitatilor scolare n care profeseaza. Aceasta activitate implica un mare volum de lucru, o pricepere de nivel ridicat, o pregatire pe masura, o abilitate de atragere a copiilor si adolescentilor, capacitate de convingere si multe alte aspecte importante. Am facut aceste precizari pentru ca, n calitate de viitor absolvent al unei institutii superioare de nvatamnt pedagogic, este necesar sa am cunostinta de ct

mai multe aspecte legate de activitatea teoretica si practica din nvatamnt, aceste aspecte constituind si motivul principal al alegerii temei. Alte motive au fost: am considerat ntotdeauna jocul de handbal ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase si care metita sa fie practicate de catre copii si tineri si, de aceea l-am practicat si eu; mbogatitrea ,,bagajului de cunostinte de specialitate este o conditie importanta a calitatii muncii mele viitoare; tema, prin aspectul ei de ansamblu pare, la prima vedere, ca poate fi realizata cu usurinta, dar ntocmirea lucrarii necesita o implicare activa din partea mea si de aceea, aceasta activitate mi se pare a fi, pentru mine, o provocare.

1.4. Ipotezele cercetarii Se recomanda ca profesorul de educatie fizica sa formeze prima echipa reprezentativa scolara, n vederea realizarii unei continuitati n activitatea de performanta. Aceasta poate fi condusa, n activitatea competitionala si chiar n cadrul pregatirii de catre instructori special selectionati (capitani de echipa), dar numai sub stricta supraveghere a profesorului. Profesorul de educatie fizica poate sa ndrume n mai mare masura activitatea echipei care urmareste o buna comportare n diferitele competitii. Activitatea competitionala a acestor echipe poate fi favorizata de folosirea unor competitii de handbal cu pastrarea timp ndelungat a componentei echipelor n lectiile de educatie fizica si mai ales, prin organizarea unui campionat ,,de casa" (al scolii) cu caracter permanent. Participarea elevilor cu aceste echipe poate fi conditionata de obtinerea unor note corespunzatoare si la celelalte discipline de nvatamnt (neparticiparea n prima formatie si chiar excluderea periodica din echipa). n activitatea sportiva extrascolara a elevilor, de o mare importanta este participarea la o serie de competitii sportive desfasurate la nivelul local si national. Aceste competitii fac o frumoasa propaganda sportului si creeaza o emulatie deosebita n rndul elevilor. De aceea este necesar ca n cadrul activitatii din scoli sa existe preocupari specifice. Exista, n momentul actual, mai multe competitii care se organizeaza la nivelul liceelor: 1. Campionatul National al Liceelor (n cadrul Olimpiadei Sportului scolar*"); 2. Diferite competitii desfasurate la diferite ocazii: zile ale tineretului, ale liceelor, cupe, turnee etc.

Daca prima categorie se desfasoara cu etape pe plan local (pe clase, ani de studii, scoli, licee), pe judet, pe zone geografice si etape finale, n cea de-a doua categorie sunt desfasurate pe plan local, de obicei. La nivelul liceelor, nivelul valoric al acestor competitii a crescut foarte mult n ultima perioada, fapt ce determina acordarea unei importante majore acestor activitati. Astfel, cadrele didactice trebuie sa aiba preocupari intense pentru formarea la nivelul liceelor a unor echipe reprezentative puternice care sa poata face fata cu succes acestor competitii. Echipele reprezentative trebuie pregatite la un nivel ct mai ridicat, n asa fel nct sa practice un joc competitiv, ct mai apropiat handbalului de performanta. Pentru ca activitatea la nivelul echipelor reprezentative sa fie mult usurata este indicat sa se foloseasca. n cadrul lectiilor de pregatire, o anumita orientare n instruirea elevilor pentru jocul de handbal. n acest sens, n lectie, exista o serie de aspecte care pot influenta pregatirea elevilor: - organizarea lectiilor de educatie fizica pe grupe, echipe stabile pe o perioada mai lunga de timp (semestru, an scolar); - organizarea lectiilor de educatie fizica pe optiuni; - utilizarea unor forme de autopregatire si autocontrol; - efectuarea selectiei pentru echipele reprezentative n cadrul lectiilor de educatie fizica; Referitor la organizarea pregatirii, lectiile n care se desfasoara pregatirea la echipele reprezentative sunt lectii de tip antrenament sportiv. Acestea se mpart n trei parti: a) ncalzirea (generala si specifica); b) partea fundamentala; c) ncheierea. Durata unui antrenament este cuprinsa ntre 90-120 minute de lucru efectiv. Numarul de antrenamente care se desfasoara saptamnal este n functie de cadrul organizat de profesor. n perioadele de teze, este mai redus. Ca tipuri de antrenamente: antrenamente tehnice; antrenamente tehnico-tactice, de nvatare, consolidare si perfectionare a actiunilor de joc; antrenamente tactice de pregatire a jocurilor; antrenamente de pregatire fizica; antrenamente mixte (tehnicotactice + pregatire fizica); antrenamente tip competitii. Metodele si procedeele metodice folosite n antrenament la echipa reprezentativa sunt: demonstratia si explicatia; folosirea lucrului pe ateliere; repetarea multipla. innd cont de aceste aspecte cercetarea a pornit de la urmatoarele ipoteze: 1. Daca n activitatea de pregatire a unei reprezentative de handbal de liceu se efectueaza o programare si o planificare reala, care sa tina

2.

cont de perioadele pe care le traverseaza echipa (de pregatire generala, precompetitionala, competitionala, etc.), atunci activitatea va avea un nivel mai ridicat, acesta concretizndu se prin reultatele ei; Aceasta actiune, implicnd si utilizarea unor mijloace si metode atractive, ar avea ca efect si ridicarea calitativa a pregatirii, concretizata prin rezultatele obtinute de catre subiecti la probele de control CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETIC A TEMEI

2.1 Particularitatile morfologice, functionale, motrice si psihice ale elevilor din ciclul liceal

Daca etapa pubertara este dominata de maturizarea biologica a organelor sexuale, etapa postpubertara, adolescenta desavrseste si ncheie perioada de crestere nu numai sub aspectul ei biologic dar si din punct de vedere social. Ca durata, etapa postpubertara variaza n functie de intervalul dintre sfrsitul pubertatii si atingerea vrstei adulte. Datorita faptului ca si aceasta etapa, vrsta fiziologica difera de cea cronologica, avansul vrstei fiziologice se va mentine si n etapa postpubertara. Fetele reprezinta un avans de 2-3 ani fata de baieti, cstigat n cea mai mare parte n etapa pubertara; si n perioada postpubertara se va mentine ritmul mai crescut de maturizare completa, a fetelor, astfel nct ele ating mai devreme vrsta considerata la sfrsitul procesului de crestere si diferentiere. SFERA SOMATIC n etapa postpubertara procesul de dezvoltare biologica a organismului continua sub aspectele sale esentiale cresterea si diferentierea. ntre aceste doua laturi ale procesului unic de dezvoltare, cresterea si diferentierea, exista relatii dialectice de interdependenta reciproca, ele evolund, n general, paralel. Aceasta relatie complexa nu este absoluta, procesul de diferentiere a unor functii somatice, vegetative si psihice fiind nsotit de cele mai multe ori de stagnare a procesului de crestere.

Odata ncheiata perioada furtunoasa a dezvoltarii somatice si vegetative din etapa pubertara, n ultima parte a vrstei de crestere, n cea postpubertara, ritmul devine din ce n ce mai lent, iar la sfrsitul ei organismul atinge stadiul de maturizare somato-vegetativa. Durata perioadei de crestere si dezvoltare postpubertara este destul de lunga, ajungnd pna la 6-8 ani, uneori chiar mai mult, mai ales daca ne orientam dupa criteriul ncheierii complete a cresterii n naltime. SISTEMUL OSOS Oasele si continua cresterea n lungime si n aceasta perioada, dar cu un ritm lent, n special spre sfrsitul ei. n schimb, procesul de ngrosare, mai ales pe seama compactei, este foarte intens n perioada postpubertara. Procesul de osificare al coloanei vertebrale ncepe din regiunea toracica si progreseaza spre cele doua extremitati, mai rapid n sens cranial. Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile maxime la nceputul perioadei postpubertare dupa care se stabilizeaza sau se reduce. Mobilitatea pasiva o depaseste pe cea activa n aceasta etapa a vietii n medie cu 8. Dezvoltarea cutiei toracice n ntregime este n strnsa corelatie cu dezvoltarea plamnilor, a ficatului si cu adoptarea pozitiilor de stnd si seznd. Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor corpului, dar aproape n toate ea continua de-a lungul perioadei postpubertare. n cele mai multe cazuri, oasele si-au dobndit forma si dimensiunile lor definitive la sfrsitul perioadei scolare, postpubertare, urmnd ca sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari sa aiba loc mai trziu, ntre 20-25 de ani. Talia creste n special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului. ntre 1618 ani creste n medie doar 1-2 cm pe an, fata de etapa pubertara, cnd se nregistreaza 4-6 cm pe an. Deci, cresterea taliei, suprafetei si a greutatii corporale n etapa postpubertara sunt asemanatoare cu celelalte modificari somato-vegetative, cresterea fiind caracterizata n general prin ncetinirea treptata a ritmului de crestere si dezvoltare. La sfrsitul perioadei postpubertare modificarea acestor indici este abia sesizabila de la un an la altul, cu exceptia greutatii corporale, care poate cunoaste variatii relativ importante si dupa aceasta vrsta, corelate mai degraba cu regimul de viata si cel alimentar, dect cu cresterea si dezvoltarea somato-functionala a organismului. SISTEMUL MUSCULAR

La elevii de vrsta postpubertara, musculatura scheletica este n plina dezvoltare, mai ales sub aspectul ngrosarii fibrelor care capata treptat caracteristicile morfologice, functionale si biochimice ale adultilor. Hipertrofia tot mai pronuntata a muschilor contribuie la rotunjirea formelor diferitelor segmente corporale, mai ales la fete, la care acest proces este nsotit si de o depunere de tesut gras subcutanat. La sfrsitul perioadei postpubertare, musculatura scheletica apare bine dezvoltata din punct de vedere morfologic, nsa din punct de vedere functional privind forta musculara, ramn mult n urma adultilor. SISTEMUL NERVOS sI ANALIZATORII Dintre putinele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos central, notam cresterea numarului de celule ganglionare din substanta alba a emisferelor cerebrale. Din punct de vedere functional, SN al elevilor este caracterizat de un echilibru dinamic mai stabil ntre excitatia si inhibitia corticala, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp mai ndelungat a legaturilor temporare. Analizatorii la elevii de vrsta postpubertara, se prezinta la un nivel de maturizare apropiat de cel al adultului pe plan morfologic, nsa inferior din punct de vedere functional. n concluzie, SNC si analizatorii n perioada postpubertara se prezinta att morfologic ct si functional, la un nivel apropiat de cel al adultilor. Echilibrul ntre excitatia si inhibitia corticala este mult mbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp ndelungat a legaturilor temporare necesare formarii deprinderilor de miscare. Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale favorizeaza dezvoltarea vitezei si a ndemnarii, n timp ce plasticitatea corticala ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, att SNC, ct mai ales analizatorii, sunt mai putin rezistenti la excitatii prelungite si prea intense, oboseala centrala si periferica instalndu-se mai usor la elevii de vrsta postpubertara, n comparatie cu adultii. SFERA VEGETATIV La nivelul organelor ce apartin sferei vegetative, n etapa postpubertara, constatam o tendinta spre un echilibru dinamic. Modificarile sunt evidente, pe plan fiziologic si biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s-au ncheiat n mare masura, n perioada pubertara. Cele mai favorabile si spectaculoase modificari se constata, nsa, n dezvoltarea capacitatii functionale a marilor aparate si sisteme vegetative, direct interesate n

efort, care reusesc catre sfrsitul perioadei postpubertare sa asigure un suport biologic solid n vederea utilizarii eforturilor intense, nu numai n privinta dezvoltarii vitezei si ndemnarii, ci si a rezistentei si fortei musculare. Astfel, componenta vegetativa a organismului reuseste pentru prima data n ontogeneza sa se ridice la un nivel sensibil egal fata de dezvoltarea sferei somatice, marcnd prin aceasta cresterea capacitatii de efort a organismului. APARATUL CARDIOVASCULAR Dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului cardiovascular se accelereaza n unele privinte, ca, spre sfrsitul perioadei sa se ncheie n linii mari. La fete, acest proces se termina mai repede n comparatie cu baietii. Dezvoltarea morfologica a inimii si vaselor periferice se reflecta n cresterea capacitatii functionale a ntregului aparat cardiovascular. Inima creste n volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar intensificat catre sfrsitul acestei etape, realizndu-se o apropiere de cel specific baietilor (volumul inimii unei fete 150 cmc, fata de 200 cmc al baietilor). Paralel cu volumul musculaturii inimii creste si greutatea miocardului, mai ales a celui stng, care la 17 ani are de 3 ori grosimea celui drept. Din punct de vedere functional, aparatul cardiovascular are o capacitate sporita n privinta ndeplinirii principalelor sarcini transportul gazelor si al substantelor nutritive. Cresterea capacitatii functionale se datoreaza n principal maririi volumului sistolic, care are valori de 75ml la baieti si 55 ml la fete la 18 ani. Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adultilor (5l/min). La varsta de 18 ani valorile sunt de 3,7 l/min la fete si 4,7 l/min, la baieti. Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vrsta postpubertara prezinta valori apropiate de cele ale adultilor. n clasa a X-a, valorile sunt: FC repaus 70 batai/min. TA 96/54 n clasa a XII a, valorile sunt: FC repaus 64 batai/min.

TA 102/58

Se observa pe plan functional o sporire continua a capacitatii functionale a miocardului, o mbunatatire a economiei functionale a ntregului aparat cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu-se mult de cei ai adultilor tineri. Catre sfrsitul perioadei baietii prezinta valori functionale circulatorii mai bune dect fetele; de asemenea, elevii care participa n afara lectiilor de educatie fizica si la ore de activitati sportive au o economicitate cardiovasculara superioara. APARATUL RESPIRATOR Desi n etapa pubertara dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului respirator a fost impetuoasa, la nceputul perioadei postpubertare el este nca departe de a fi atins nivelul de adult. Astfel, n perioada postpubertara are loc dezvoltarea predominant functionala a aparatului respirator, la sfrsitul ei, factorii dimensionali si capacitatile functionale respiratorii devenind aproape egali. La sfrsitul perioadei vom constata un nivel relativ nalt al oxigenarii tesuturilor n efort, apropiat de cel caracteristic adultilor. Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator continua, ducnd la amplificarea factorilor dimensionali si, n final, la marirea suprafetei de contact dintre sngele capilar si aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomica la nceputul perioadei postpubertare este mai intens, devenind tot mai lent, odata cu apropierea de stadiul definitiv morfologiei respiratorii. Indicii fiziologici ai respiratiei extreme reflecta mbunatatirea ventilatiei pulmonare. Frecventa respiratorie are valori de 20-22 la fete si 18-20 la baieti. Creste amplitudinea miscarii respiratorii, oglindita n marirea treptata a volumului respirator curent pna la 400-450 ml fata de 350 ml la 15 ani. Capacitatea vitala (CV) creste paralel cu naltimea si sporirea greutatii corporale. De asemenea, ea depinde de fortificarea muschilor inspiratori n timpul perioadei postpubertare. Aceste mbunatatiri sunt oglindite prin cresterea apreciabila a capacitatii maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii de vrsta postpubertara sa faca fata cerintelor impuse de eforturile bazate pe rezistenta. Totusi, indicii calitativi de mare finete ai respiratiei interne consumul maxim de O2 /min/kg corp precum si O2 plus maxim nu au atins nca valori foarte nalte si numai printr-un antrenament sistematic bazat pe efort de rezistenta se va putea obtine, n ctiva ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etapa postpubertara ramne perioada cea mai favorabila dezvoltarii

capacitatii de efort maxim aerob, componentele functiei respiratorii (respiratie externa), transportul gazelor si respiratia tisulara fiind foarte aproape de valoarea adultilor. PARTICULARITI MOTRICE Din punct de vedere motric, vrsta scolara mare este propice unei cresteri logice a capacitatii de a se executa sarcini motrice cu indici crescuti ai calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari. n privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic (labilitatea functionala a scoartei cerebrale) al dezvoltarii vitezei de baza (a vitezei pure ), obtinndu-se, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia. Se pune accent pe viteza de repetitie, de executie si de deplasare. Este favorizata, n ultima parte a perioadei, si dezvoltarea vitezei n regim de rezistenta, prin alergari pe 200-400 m. Se constata o mbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, n consecinta, cresterea nivelului de ndemnare. Pna la 17 ani nu sunt diferente n privinta ndemnarii ntre baieti si fete, dupa aceasta vrsta fetele devenind mai ndemnatice. Apare posibilitatea limitarii mai precise a efortului pe anumite segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult mbunatatita la aceasta vrsta. Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti. Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai buni la baieti dect la fete. Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi dezvoltata sub toate formele sale de manifestare. Acum sunt prezente toate conditiile pentru formarea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, indiferent de gradul lor de complexitate si dificultate (nivel ridicat al tuturor calitatilor motrice, stadiu avansat de dezvoltare a aparatului locomotor, suport metabolic solid, echilibru al proceselor nervoase - cu indici crescuti ai inhibitiei de diferentiere). n general, la fondul de deprinderi si priceperi motrice specific perioadei anterioare se adauga indici calitativi de executie si noi procedee tehnice sau actiuni tactice specifice ramurilor si probelor sportive abordate n nvatamntul liceal si profesional, care corespund acestei perioade de vrsta. Sub aspectul motricitatii s-a constatat un nivel mult mai scazut al fetelor fata de baieti si un progres mai lent, uneori nesemnificativ, al performantelor motrice si chiar o descrestere a lor n unele situatii (de exemplu alergarea de viteza).

PARTICULARITI PSIHOLOGICE Perioada postpubertara cuprinde tineretea si maturitatea. Termenul de tinerete este adesea utilizat pentru a desemna o categorie larga de oameni, de la vrsta pubertatii, pna la 25 de ani. Daca adolescenta realizeaza n limitele sale definitorii profilul personalitatii umane, fiind perioada ncheierii studiilor de baza si nceputul calificarii profesionale, n etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a individului. Tineretul a fost ntotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria situatie si devenire. La vrsta tineretii se realizeaza unitatea dintre idealuri, nazuinte si aspiratii si activitatea concreta, productiva, pusa n slujba lor, ca si concordanta dintre aptitudini si interesele sociale majore. Tineretea este o vrsta a cautarii echilibrarii personalitatii cu cerintele vietii sociale, cu marile responsabilitati ale viitorului. Ea ramne o perioada de trecere de la adolescenta la maturitate, nefiind scutita de unele framntari si contradictii. Acestea provin din trasaturile psihologice proprii vrstei elan spre nou, aspiratii nalte, spirit revolutionar dar si o nedeplina integrare profesionala si sociala, care poate crea multe stari de insatisfactie si chiar conflicte. Integrarea sociala deplina a tineretului se realizeaza odata cu ntemeierea familiei, procrearea si educarea copiilor. Casatoria marcheaza maturizarea sexuala si echilibrarea erotismului specific vrstei. Latura sentimentala a vietii tnarului nu este calma si chiar n casatorie n relatiile ntre soti pot interveni momente mai ncordate. Aparitia copiilor provoaca profunde restructurari n viata familiei tinere, n mentalitatea si modalitatile de petrecere a timpului liber care urmeaza sa fie structurat potrivit nevoilor de instruire, educare si ngrijire a acestora.