Sunteți pe pagina 1din 6

COMPETENTE 11.Diagnostic virusologic in infectia cu HIV. HIV=VIRUSUL IMUNODEFICIENTEI UMANE.

Structura -HIV contine un genom diploid alcauit din 2 molecule de ARN identice cu polaritate (+), asamblate printr-o legatura de H (70S); -genomul proviral include 3 gene majore ce codifica proteine structurale(gag-grup antigenic, codifica sinteza proteinelor interne p24 si p27; pol-polimeraza:sinteza enzimelor; env-codifica sinteza proteinlor de invelis gp120, gp41 si gp 160), flancate de secvente nucleotidice repetate (LTR) cu rol in integrarea in AND cellular. -virus sferic cu diametru de 80-130 nm; -structura de baza este asemanatoare celorlalte retrovirusuri; -glicoproteinele de invelis sunt reprezentate de gp 120 cu rol in atasarea virusului la receptorii celulari si gp41 transmembranara (precursor:gp160); -matricea proteica situata intre peplos si miez este formata din p17. -nucleocapsida include: - proteina majora p24; - proteina interna asociata ARN-ului viral ,p7 si p9; - enzimele virale reverstranscriptaza (RT) integraza si proteaza. Diagnosticul de laborator: Etapele de diagnostic: 1. depistarea infectiei HIV prin teste screening; 2. confirmarea infectiei HIV prin teste de confirmare 3. stadializarea clinico-epidemiologica a pacientului seropozitiv 4. monitorizarea eficientei terapiei anti-retrovirale. A. Diagnosticul direct: Examinam: sange, saliva,LCR, urina, lacrimi, lapte, secretii vaginale, probe biopsice(e.g. de intestin). -izolarea virusului prin co-cultivare; -decelarea AND proviral in limfocite sau ARN viral in plasma prin PCR (calitativ sau cantitativ); -dozarea Ag p24 prin ELISA (IAg p 24 se evidentiaza la debutul infectiei sau cand se instaleaza SIDA). B. Diagnostic serologic: 1.Teste de screening: -teste rapide de tip immunodot:- teste pe membrane pe suprafata careia se gasesc Ag sintetice peste care se adauga Ac=> reactie Ag-Ac: buline sau +. -necesita confirmarea rezultatelor positive (+) prin ELISA. -teste de aglutinare (e.g. latexaglutinarea) necesita confirmarea rezultatelor (+) prin ELISA -ELISA indirect sau competitiv; cel mai folosit test pt ca are cost scazut, este standardizat si are posibilitatea de a da rezultate rapide (cateva ore). In conditii optime de lucru, sensibilitatea si specifitatea pot ajunge la peste 99%. Rezultate fals negative: -testul se efectueaza inaintea seroconversiei;

-pacientul este imunosupresat; -pacientul este in stadiul tardiv al bolii (stadiul SIDA). Pentru a fi aplicat un test de confirmare se fac 5 testari ELISA repetat reactive! 2.Teste de confirmare (corecteaza reactiile fals-pozitive) -Western Blot (WB)-(2 categorii de Ac: env+/-gag+/-pol); test cu specificitate mare. -imunofluorescenta (IF) TESTUL WB: -2 benzi-test pozitiv -1 banda-test indeterminat => PCR -retestare la 6 luni ELISA -testarea serului cu IF (alt test de confirmare) -0 benzi-test negative SER PROBA 1. ELISA 1 NEREACTIC (PACIENTUL NU ARE INFECTIE);

SER REACTIV ELISA 2,3 SER NEREACTIV;

SCHIMBAREA PRINCIPIULUI TRUSEI (PT A SCADEA RISCUL DE REZULTAT FALS(+)) SER REACTIV SER PROBA 2 ELISA4,5 SER NEREACTIV;

SCHIMBAREA PRINCIPIULUI TRUSEI SER REACTIV TEST DE CONFIRMARE (WB) (+) INFECTIEI CU HIV

(-)ABSENTA INFECTIEI INDETERMINAT:-RETESTARE ELISA -PCR -IF 3.Stadializarea infectiei cu HIV fata de SIDA Se urmareste: - numarul de celule CD4+; - titrul Ag p24

titrul Ac anti p24 viremia plasmatica

SIDA-modificari:-nivelul de Ly CD4+<200/l; -reapare Ag p24; -dispar Ac anti p24; -crestea viremiei plasmatice; Dpdv clinic apar infectii cu m.o. oportuniste (pneumonii, retinite, meningite, inf. cu Cryptococcus neoformans etc.) sineoplasme (sarcomul Kaposi, carcinomano-rectal sileucemii). 4.Monitorizarea terapiei cu anti-retrovirale -determinarea:-nivelului limfocitelor T helper(CD4+): tratamentul se incepe cand nr. de LT(CD4+) 500/ sange sau cand nivelul viremiei plasmatice atinge o incarcatura de 10000 de copii ARN/ml la PCR. -titrul Ag p24 -scopul tratamentului este de a amana instalarea SIDA.

12.Criterii de diferentiere intre HIV si SIDA. Sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA) este pentru om o boala emergenta. Infectia cu HIV (sexual, cale parenterala, perinatal) parcurge doua stadii: 1.Infectia primara: extinsa pe cca 10 ani, include diseminarea virusului in organelle limfatice si sistemul fagocitic mononuclear, latenta clinica si inductia expresiei HIV. 2.SIDA:cu evolutie letala in aproximativ 2 ani. Virusul imunodeficientei umane se absoarbe pe receptorii cu CD4 pentru gp120 prezenti cu mare densitate pe limfocitele T4. Incepe replicarea virusului cu diseminare hematogena si viremie detectabila 8-12 saptamani. Numarul limfocitelor T scade la ccs 1000 pana la 500/L. Raspunsul imun detectat intre lunile 1 si 3 de la contagiu determina scaderea brusca a viremiei, pana 3 la 10 104 celule infectate circulante, iar concentratia limfocitelor T4 tinde spre normalizare, pe care insa nu o mai realizeaza integral. Variatia antigenica a gp 120 eludeaza imunitatea incat vindecarea microbiologica nu se produce. Virusul pesista insa in celulele sistemului limfatic unde este replicat. Cursul bolii este influentat de balanta dintre factorii inductori si supresori ai replicarii HIV. FACTORII INDUCTORI EXOGENI: HIV se replica mai eficient in limfocitele activate prin infectiile cu m.o. oportuniste, mai ales M. tuberculosis sau prin vaccinari. Sunt contraindicate vaccinarile cu germeni vii, atenuati. FACTORI INDUCTORI ENDOGENI: sunt citokinele proinflamatorii: TNF, IL-6,IL-1. FACTORII SUPRESORI ENDOGENI: CD8 ca si macrofagele ar fi sursa unor factori supresori. Replicarea virusului in organele limfatice este semnificativ mai importanta in tesutul limfatic decat in sangele periferic. Acesta are consecinte majore pentru cursul infectiei pentru ca dezorganizarea ganglionilor limfatici ajunge la un punct cand [roducerea de limfocite CD4 se prabuseste si concentratia lor periferica scade sub 200/L. Acum viremia creste brusc si apar primele manifestari ale SIDA. Declinul Ac anti-p24 impreuna cu scaderea limfocitelor CD4 sub 200/L anunta debutul SIDA. CRITERII DE DIFERENTIERE INTRE HIV SI SIDA -numarul de celule CD4+; -titrul Ag p24; -titrul Ac anti p24; -viremia plasmatica. Stadiul de infectie cu HIV: -nivel scazut de limfocite, T CD4+ <500/l; -Ag p24 apare doar la debutul infectiei; -Ac anti p24 apar in 6luni.

Stadiul SIDA: -stadiul final al infectiei HIV (imunosupresie); -nivel foarte scazut de limfocite, T CD4+<200/l; -dispar Ac anti p24; -reapar Ag p24; -crestea viremiei plasmatice; Evolutia infectiei spre stadiul de SIDA recunoaste ami multe faze:

-infectia primara care esvolueaza in 50-70% din cazurile cu sindrom mononucleozic, dupa 3-6 sapt de la contagiu; -perioada de latenta care dureaza luni sau ani cand infectia evolueaza asymptomatic sau poate fi prezenta limfadenopatie persistenta generalizata; -perioada pre-SIDA cand sub efectul unor inductor au loc activarea replicarii virusului, cu pierder in greutate, oboseala, transpiratii nocturne, unele infectii oportuniste. -perioada finala de SIDA caracterizata prin imunosupresie pronuntata: infectii cu microorganisme oportuniste a caror patogenitate nici nu o banuiam alta data (pneumonia cu Pneumocystis carinii, cu virusul cytomegalic; reactivari grave ale infectiilor cu Mycobacterium tuberculosis sau M. avium, candidoza esofagiana, menigita cu Cryptococcus neformans, diareecronica cu criptosporidii etc.), dementa, retinita, forme neobisnuite de cancere( sarcomullui Kaposi, carcinoma ano-rectal, limfoame cu limfocite B, cancer invaziv de col uterin.).

10.Markeri serologici in suspiciunea de hepatita virala cu VHD. Nencadrat taxonomic; genom ARN m.c. circular, de sens negativ, asociat cu AgD. Virus defectiv ce replic numai n prezena virusului hepatitei B; exercit un efect citopatic direct asupra celulelor hepa-tice n care replic; determin coinfecii sau suprainfecii la cei cu forme acute sau cronice de hepati-t cu virus B, inclusiv la purtatorii sanatosi de AgHBs; n suprainfecii evoluia clinic poate fi seve-r, sporind riscul unei hepatite cronice agresive (75%, risc de cronicizare); coinfectii: risc de hepatite fulminante dar riscul croncizarii este mai redus Diagnostic etiologic practicat numai la cei cu prezena AgHBs

direct: - PCR pentru evidenierea ARN viral; - evidentierea AgD; indirect: evidenierea Ac IgM i IgG anti-VHD (trusa Ac totali anti-VHD = IgG +IgM) (asociat cu markerii pentru hepatita cu virus B);

Epidemiologia i profilaxia se suprapune cu cea a hepatitei cu virus B.

HBV evolutia infectiei (adulti) Diagnostic etiologic: markerii serici ai hepatitei cu virus B (Ag i Ac) evideniai prin reacii imunolo-gice (ELISA, HAP, IF, RIA) prezint importan diagnostic i prognostic: diagnostic direct: AgHBs, AgHBe (AgHBc este prezent numai intrahepatic), diagnostic indirect: Ac anti-HBc (IgM infectie acuta/recenta si recaderi si Ac totali anti-HBc trecerea prin boala sau cronicizare), anti-HBe, anti-HBs (ultimii care apar si singurii protectori); PCR pentru decelarea virusului infecios. Tratament antiviral: interferon determin debarasarea de virus la mai puin de 50% dintre purttori. Epidemiologie: infecie cu evoluie hiperendemic n ri subdezvoltate economic; sursa de infecie: cei cu infecii acute sau cronice, aparente sau inaparente clinic; transmitere: parenteral, sexual, peri-natal; grupe de risc: hemofilici, hemodializai, personal medical.