Sunteți pe pagina 1din 32

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Psihopedagogie speciala

Prostitutia (lucrare de an)

Student: Vasile Gabriel Profesor: Mariana Neagoe

Cuprins

1. Introducere 2.Definitii ale prostitutiei 3.Atitudinile vis-a-vis de prostitutie de-a lungul timpului

3 8 12

3.1. Prostitutia in Grecia antica 3.2. Prostitutia in Roma antica 3.3.Prostitutia in Evul Mediu 4.Reglementarea prostitutiei in perioada contemporana.

12 14 16 19

5.Prostitutia ca expresia a discriminarii femeii 6.Cauze si motivatii ale exercitarii prostitutiei 6.1. Explicatii psihologice si psihiatrice ale prostitutiei

23 37 37

6.2. Socializarea in cariera si rolul de prostituata

41

6.3. Teorii si cercetari psihologice in domeniul prostitutiei

44

7.Sindromul stresului post-traumatic la prostituate

46

8.Prostitutia in Romania. 9.Bibliografie

49 57

1. Introducere. Cateva notiuni despre sexualitatea umana

Sexualitatea umana in general si cea devianta in special reprezinta o tematica fascinanta, care angajeaza deopotriva judecati morale si evaluari stiintifice. Orice discutie in acest domeniu implica referiri la moralitate, moravuri, traditii si obiceiuri apartinand unei societati. Astfel sexualitatea nu este numai o problema de biologie umana, ci o problematica cu continut social si cultural, care intra in aria de preocupari a sociologilor, psihologilor, psihiatrilor, antropologilor, istoricilor si juristilor. O lunga perioada de timp problemele legate de sexualitatea umana au fost supuse prejudecatilor conform carora orice discutie despre sex era calificata ca fiind imorala, indecenta sau opusa conventiilor lumii sociale. Aceste prejudecati corespundeau de fapt unui gen de "castrare intelectuala" aflata in concordanta cu spiritul lumii burgheze. O mare parte din ele transpar si astazi in atitudinile unor categorii de public pentru care sexualitatea reprezinta o problema prea intima si prea "secreta" pentru a fi un subiect de interes colectiv. Bineinteles, multe din prejudecatile de altadata au fost inlaturate o data cu larga raspandire a mesajelor mass-media cu privire la sex si cu amplificarea preocuparilor in domeniul educatiei sexuale. Spre deosebire de sexualitatea pur biologica caracteristica regnului animal, sexualitatea umana este marcata de influenta factorilor sociali si culturali, de presiunile exercitate de normele si valorile sociale, care controleaza impulsurile strict biologice si le canalizeaza spre cai dezirabile din punct de vedere social. Viata sexuala a omului este mai putin o functie a unor necesitati biologice pure si mai mult o expresie a conduitelor si atitudinilor modelate de societate. Data fiind diversitatea si variabilitatea culturala nu se poate spune ca exista un singur model cultural al sexualitatii umane in functie de care sa se poata judeca "abaterile" sau formele de "devianta", ci exista o pluralitate de modele in raport cu care devianta sexuala devine o notiune relativa, astfel ca ceea ce intr-o anumita societate poarta eticheta de deviant, in alte societati sau perioade istorice este definit ca un fenomen normal.Chiar si in cadrul aceleiasi societati exista forme variabile de sexualitate si grade diferite de toleranta fata de abaterile de la modelul evaluat ca fiind socialmente dezirabil. Viata sexuala se imbina cu intreaga istorie si evolutie umana. In tot cursul istoriei umanitatii sexualitatea s-a aflat intr-o stransa legatura cu magia, religia si traditiile legate de cultul sacrului. Marile zeite asiatice erau divinitati ale rodniciei si fertilitatii, slujite atat de fecioare, cat si de curtezane. Orice femeie trebuia sa petreaca cel putin o noapte in templul zeitei babiloniene Myllita practicand orgia cu caracter sacru. La una

din populatiile africane nuntile si nasterile gemenilor se sarbatoreau prin orgii. In Prusia orientala exista obiceiul ca o femeie goala sa mearga pe camp si sa semene mazarea. In Finlanda, semintele erau aduse la camp in camasa menstruala, in pantoful unei prostituate sau in ciorapul unui bastard pentru ca, prin contactul cu obiecte purtate de persoane erotizate, ele sa-si sporeasca rodnicia. In unele ritualuri indiene, boabele de orez intruchipau sperma fecundatoare. In China cu multa vreme in urma tinerii si tinerele intretineau in timpul primaverii raporturi sexuale direct pe pamantul gol avand convingerea ca actul lor favorizeaza germinatia. In Romania "paparudele" (femei nude) se cufundau in apa pentru a inlatura seceta. In Evul Mediu sexualitatea a fost influentata in mare masura de dogmele religioase ale Bisericii catolice. Astfel erau condamnate placerea erotica si relatiile sexuale, acordand o inalta pretuire virginitatii, castitatii si celibatului. Singura justificare a sexualitatii o reprezenta procrearea, sexualitatea ca atare fiind considerata o dorinta carnala cu caracter animalic, care impiedica mantuirea sufletului.Reglementarile cu privire la sexualitate elaborate de biserica crestina au modelat in cea mai mare masura convingerile si normele extistente in societatile moderne ori contemporane. Ideile cu privire la pacat si rusine in materie de sex, opinia larga raspandita ca sexualitatea are un caracter privat, sacru, motiv pentru care viata intima a indivizilor trebuie ascunsa indiscretiei publice, reglementarile si normele cu privire la moralitatea comportamentului sexual nu sunt altceva decat preluari ale vechilor argumente religioase care considerau problema sexualitatii un rezult si o sursa a "raului", a pacatului, a elementelor impure. Spre deosebire de alte societati, in care sexualitatea era considerata o sursa de regenerare, in societatea occidentala ea era asociata cu pacatul si viciul. In Evul Mediu teologii considerau ca orice alta pozitie in afara celei permise (barbatul deasupra, iar femeia dedesubt) semnifica o "lucrare a Satanei". In pofida acestor reglementari severe, sexualitatea era larg raspandita si practicata chiar de preoti, chiar in formele ei cele mai deviante. Manastirile erau adevarate "case de pierzanie" deseori, unde se practicau cele mai perverse acte sexuale. Dintre toate ariile de devianta sexuala, prostitutia a captat cel mai mult atentia si interesul profesional al sociologilor. Un asemenea subiect pare justificat din mai multe ratiuni. In primul rand, prostitutia este o profesie, "cea mai veche din lume", o ocupatie la fel ca oricare alta, caracterizata de metode, tehnici, stiluri de viata si strategii de lucru, grupuri profesionale, forme de specializare, norme si valori distincte. In al doilea rand, prostitutia, institutionalizata sau neinstitutionalizata reprezinta o problema sociala importanta cu aspecte morale, juridice, religioase, medicale, economice si culturale. In al treilea rand prostitutia este unul din cele mai bune exemple pentru analiza evolutiei in timp a definitiilor in materie de "devianta sexuala", orice conduita etichetata ca fiind devianta avand un caracter relativ pentru ca depinde de norme si traditii. Unii sociologi considera ca prostitutia exercita o serie de functii benefice pentru socializarea sexualitatii in directii dezirabile, dar altii o apreciaza ca pe o problema sociala pentru ca implica imoralitatea (sexualitatea de tip comercial), exploatarea corpului femeii in beneficiul barbatului, asocierea ei cu alte activitati ilegitime (infractiunea, traficul de droguri) si raspandirea de boli venerice si a bolii SIDA.

2.Definitii ale prostitutiei

In limba latina verbul "prostituo" desemna actul de expunere publica pentru si inainte de vanzare. Termenul avea doua semnificatii principale: a oferi (a se oferi) si a sacrifica (a se sacrifica). Plecand de la acest sens etimologic, majoritatea definitiilor vizeaza aspectul comercial al traficarii trupului. Definitia juridica se refera la fapta reprobabila a unei persoane care practica relatii sexuale in scopul de a-si asigura diferite avantaje materiale. Codul Penal roman califica prin articolul 328 prostitutia ca un tip de infractiune care consta in "Fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane" fapta

pedepsita inainte de 1993 cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, iar dupa aceasta data se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani. Dar in toate tarile definitiile prostitutiei din codurile juridice lasa sa se intrevada faptul ca aceasta conduita sexuala este vazuta mai mult ca o violare a moralitatii publice si nu ca o infractiune propriu-zisa. De aceea sociologii si criminologii occidentali o incadreaza in asa-zisele "crime fara victime". Pe de alta parte prostitutia pare pentru majoritatea legislatiilor un delict exclusiv feminin, desi ar trebui incriminate in egala masura actele de prostitutie comise de barbati (prostitutia masculina) si copii (prostitutia juvenila). Prostitutia masculina pare mai putin vizibila dar oricum exista. Dar pentru ca societatea contemporana este caracterizata de preeminenta valorilor "culturii masculine" si in care pozitiile de putere sunt acaparate de barbati, actele cu caracter imoral comise de femei sunt mult mai expuse oprobriului public si mult mai sanctionate decat cele savarsite de barbati. Astfel barbatii domina femeile in relatiile sexuale, economice si familiale, considerandu-le ca o forma de proprietate sexuala ce trebuie interzisa altor barbati. Ei considera imoralitatea femeii mult mai culpabila si mai respingatoare decat cea care caracterizeaza barbatul. De altfel, nu prostitutia ca atare este cea condamnata, ci femeia care este prostituata. Asta explica de ce prostitutia masculina in beneficiul femeilor este relativ mai rara. Barbatii care se prostitueaza nu sunt condamnati atat pentru caracterul imoral al acestui act, cat pentru faptul ca isi asuma un rol preponderent feminin. Cea mai simpla definitie a prostitutiei o considera o forma de utilizare a stimularii sexuale pentru a atinge scopuri nonsexuale. Alte definitii pun accentul atat pe caracterul promiscuu al relatiei sexuale intretinute de cu prostituatele, cat si pe finalitatea economica a activitatii intreprinse de acestea. O astfel de definitie este urmatoarea: prostitutia este o relatie intre o femeie devalorizata din punct de vedere social si un client respectabil, desfasurata intr-un aranjament economic destinat activitatii sexuale. Ca si in cazul altor profesii din economiile de tip capitalist, prostitutia implica forta de munca a carei activitate are ca scop principal lupta pentru existenta. Angajarea in relatii sexuale, la fel ca vanzarea de masini uzate, este o tranzactie comerciala. Femeile, la fel ca masinile, sunt tratate ca marfuri sau obiecte de vanzare, conform eticii societatii capitaliste. Unii autori chiar le denumesc pe prostituate "lucratoare in industria sexului" (in engleza: sexworkers). O definitie clasica a fost elaborata de Geoffrey May care a caracterizat prostitutia prin urmatoarele trei componente: a. plata primita in schimbul relatiei sexuale (poate consta in bani, diferite daruri sau distractii) b. promiscuitatea sau caracterul imoral al acestei relatii sexuale, asumata in mod voluntar c. indiferenta emotionala. O definitie mai completa si mai relevanta a dat-o Jennifer James, numind prostitutia un schimb sexual in care recompensa include patru factori principali: a. banii (acestia trebuie considerati ca o forma de schimb pur comercial si neemotional) b. numarul (mare) de parteneri sexuali c. gradul de cunoastere a acestor parteneri

d. gradul de rafinament implicat in relatia sexuala. Al doilea si al treilea factor diferentiaza aspectul moral al prostituarii de cel legal, pentru ca o femeie care are prea multi parteneri de sex este etichetata ca fiind o persoana imorala, in timp ce femeia care are prea multi parteneri, dar nu-i cunoaste dinainte, este definita ca fiind o prostituata. Ultimul factor, ce se refera la gradul de rafinament al femeii, exprima faptul ca femeia in cauza nu este prostituata daca foloseste strategii de "prostitutie invizibila". Aceasta forma de prostitutie este mai putin expusa oprobriului public, fata de cea agresiva cu caracter clasic, practicata la marginea strazii si caracterizata de o subcultura distincta (haine tipatoare si fara gust, limbaj ostentativ, obscen sau argotic, gesturi indecente etc.) Exista multe forme de prostitutie deghizata, chiar forme respectabile, pentru ca aceasta ocupatie sa raspunda cat mai adecvat exigentelor impuse de societate. Localurile de lux sau barurile de noapte angajeaza deseori "animatoare" (in Occident "B girls") care tin companie clientilor stimulandu-i sa consume cat mai multa bautura si primind un anumit procent pentru fiecare sticla comandata. Ele sunt un fel de semiprostituate pentru ca pe de-o parte ele stimuleaza erotic clientii, iar pe de alta parte nu sunt obligate si uneori chiar li se interzice sa aiba relatii sexuale cu clientii. Si in alte profesii (balerine, dansatoare, cantarete etc.) granita dintre respectabilitate si prostitutie este foarte labila. Deci, prostitutia feminina poate fi adesea disimulata in forme foarte subtile si rafinate. In ultima perioada, datorita raspandirii consumului de droguri in randul prostituatelor din Occident, prostitutia este definita si ca o forma de oferta sexuala in schimbul banilor sau drogurilor.

3. Atitudinile vis-a-vis de prostitutie de-a lungul timpului

In diverse societati traditionale prostitutia nu numai ca nu era condamnata dar constituia o parte integranta a modului lor de viata, a riturilor si ceremoniilor religioase. Vechii locuitori ai bazinului Mediteranei, Africa de Vest si India de Sud o considerau chiar o practica sacra, dedicata slavei zeilor. Prima forma de prostitutie organizata din istorie este "prostitutia de templu" practicata in locurile de rugaciune, ca o jertfa adusa zeitatilor. O alta forma de prostitutie consemnata de istorie a fost "prostitutia ospitaliera" care consta in oferirea o data cu gazduirea trupul sotiei sau al fiicei, practica raspandita la unele popoare arhaice si ulterior la eschimosi. Se mai

poate adauga si "prostitutia cu caracter politic" amintita pentru prima data in celebra legenda a lui Samson si Dalila.

3.1. Prostitutia in Grecia antica In Grecia antica, caracterizata de lipsa egalitatii intre sexe, singurele femei care erau tratate ca fiind egalele barbatilor erau prostituatele. Prostitutia era acceptata ca un fapt "normal", ca o forma de negot "cinstit". Prostitutia era organizata intr-un sistem "stratificat" de la cele mai de jos prostituate care isi practicau meseria in beneficiul tuturor cetatenilor, in lupanare (plasate frecvent in apropierea docurilor si pietelor publice erau deschise tuturor celor care puteau plati tarifurile solicitate, relativ modice), taverne sau pe strazi, pana la vestitele curtezane numite hetaire, care aveau o educatie aleasa si erau destinate barbatilor din paturile alese (generali, politicieni, artisti). Prostituatele de strada isi gravau adeseori pe talpa pantofului mesajul "urmeaza-ma" care ramanea imprimat in sol. Atitudinea oficiala fata de institutia prostitutiei era vizibila prin numeroasele temple si statui dedicate zeitei Afrodita Pandemos (patroana prostituatelor) diferita de Afrodita Urania (patroana dragostei si afectiunii). Hetairele erau deosebit de apreciate si aveau o mare influenta asupra deciziilor conducatorilor. Acestia considera calitatile hetairelor ca o favoare oferita de zei, dedicandu-le versuri si ridicand in cinstea lor statui, adeseori din aur masiv.

3.2. Prostitutia in Roma antica In Roma antica prostitutia era de asemenea acceptata, dar romanii o priveau ca pe un "rau necesar". Prostitutia era tolerata dar desconsiderata ca profesie iar prostituatele erau acceptate numai pentru raporturi sexuale, nu si pentru compania spirituala a

barbatilor cum erau hetairele in Grecia antica. De aceea nici un senator nu avea permisia sa se casatoreasca cu o prostituata sau cu fiica unei prostituate. Pentru a putea fi deosebite de celelalte femei respectabile, prostituatele trebuiau sa poarte o toga scurta si o mitra asemanatoare unei bonete. In perioada republicii romane legile interziceau barbatilor casatoriti sa intretina alte relatii sexuale decat cele din cadrul casatoriei. Dar aceasta era numai o obligatie formala pentru ca multi barbati recurgeau la serviciile prostituatelor. Adolescentii mai ales se initiau precoce in tainele sexualitatii prin intermediul prostituatelor. Existau mai multe categorii de prostituate: cele de rand (isi recrutau clientii din strada, nu erau inregistrate oficial iar tariful practicat era mai mic), cele care lucrau in lupanare (recrutate din randul sclavelor de alta nationalitate, erau inregistrate oficial si plateau o taxa pentru a primi o autorizatie speciala de a-si practica meseria), cele cu statut ambiguu care lucrau in hanuri, brutari si bai publice si curtezanele (cele mai educate si instruite care tineau companie oficialilor, poetilor, scriitorilor si erau idealizate in versuri). O data cu epoca imperiala prostitutia a devenit la Roma un adevarat dezmat public, astfel ca in timpul floraliilor (denumite astfel dupa numele unei curtezane, Flora, careia i se atribuiau 20.000 de legaturi remunerate), curtezanele deghizate in zeite se dezgoleau in aclamatiile multimii, dansau, sareau si luptau in ritmul muzicii, dansurile lor devenind mai lascive si mai voluptoase in timp ce tinerii se napusteau in arena si se produceau scene de prostitutie publica. In Roma antica insa prostitutia era practicata si de barbati, sclavi sau eunuci, ale caror servicii erau utilizate de matroane sau de alti barbati. Exista si prostitutie juvenila practicata mai ales in baile publice. La evrei prostitutia era interzisa femeilor din cultul mozaic, dar era tolerata cand era practicata de femeile de alta nationalitate. In perioada biblica in comunitatile evreiesti nu existau bordeluri, prostitutia desfasurandu-se in strada sau locuri publice. Desi era interzisa, in vechiul Israel prostitutia era frecvent practicata si cantecele populare omagiau farmecele prostituatelor. Vechile Scripturi descriau diferitele siretlicuri ale prostituatelor si pericolul de a face afaceri cu ele. Evangheliile condamnau prostitutia si relatiile sexuale in afara casatoriei, fiind calificata drept curvie si preacurvie. Atitudinea lui Iisus Cristos fata de prostitutie pare totusi neobisnuita fata de conceptiile vechiilor evrei aratand o atitudine toleranta fata de prostitutie.

3.3. Prostitutia in Evul Mediu In Evul Mediu prostitutia a fost considerata conform credintelor religioase un "pacat" dar a fost practicata pe scara larga. Odata cu amplificarea migratiilor si cu cresterea populatiei din cadrul oraselor Europei, in sec. XII prostitutia a capatat o mare

raspandire, determinand o serie de masuri din partea autoritatilor. Nici macar in perioada primei cruciade cavalerii nu se dispensau de serviciile prostituatelor, acestea insotindu-i chiar pe campurile de lupta. In aceeasi perioada literatura evlavioasa si-a propus ca scop principal "salvarea" prostituatelor de "pacatul carnii" conform cultului Sfintei Maria Magdalena. In sec. XIV prostitutia a inceput sa fie considerata ca un gen de "concubinaj" sanctionat de autoritatile regale si ecleziastice. Masurile vizau in special casele de toleranta, pe patronii acestora si pe proxeneti. Unele orase din Italia au elaborat decrete speciale de expulzare a prostituatelor. La Paris supravegherea prostitutiei a fost incredintata unui oficial al regelui. Au aparut si stabilirea obligatiei prostituatelor de a imbraca haine de diferite culori. In Germania fiecare oras avea culoarea lui distinctiva pentru prostituate (de exemplu la Augsburg verde, la Leipzig galben si la Zurich rosu). In aceeasi perioada au aparut primele explicatii ale cauzelor prostitutiei: saracia, lacomia femeii, desfranarea ei, influenta astrelor asupra nasterii etc. Secolul XV pare sa fi fost perioada de culme a prostitutiei cu caracter public, tolerata si chiar incurajata de autoritati. Prostitutia a devenit astfel o "institutie de utilitate publica". La Ventia existau chiar liste publice cu adresele prostituatelor si tarifele lor, iar la Dijon, localitate cu numai 2500 de locuitori existau un bordel public si optsprezece bordeluri private. Prostituatele erau impartite ierahic astfel: a. prostituatele care locuiau si isi practicau meseria in case de toleranta municipale (aveau statutul cel mai inalt si erau cel mai protejate, beneficiind de drepturi) b. prostituatele plasate in bai publice cu caracter privat c. prostituatele din casele de toleranta din sud, patronate de "madame" unde se refugiau de obicei profesionistele varstnice d. prostituatele de strada, dependente deseori de un proxenet cu rolul de protector, om de afaceri, iubit si parazit. Restrictiile erau putine si vizau mai degraba segregarea prostituatelor de fetele si femeile respectabile decat eradicarea prostitutiei. Existau ordonante speciale care stabileau zonele unde prostituatele puteau locui sau munci, obligatia de a purta diferite semne distinctive, de a nu fi prezente in public in anumite sezoane, de anu practica alte forme de comert, restrangerea clientelei (evreii, barbatii casatoriti si tinerii sub paisprezece ani aveau accesul interzis la bordeluri). Legea era insa prea putin severa. "Represiunea sexuala" a inceput la sfarsitul Evului Mediu si a continuat in Epoca moderna. In sec. XVII prostitutia era considerata o practica complet "vicioasa" atat pentru prostituata cat si pentru clientul sau. Astfel, prostitutia a devenit o meserie stigmatizata si apreciata ca o "rusine" pentru societate. Principala revolutie sociala si politica a Occidentului modern a reprezentat-o de fapt represiunea sexualitatii ilegitime si geneza unei noi morale sexuale asezate sub semnul respectabilitatii burgheze. Orice relatie sexuala in afara uniunii monogamice era considerata impura si sanctionata. In sec. XVII-XVIII virginitatea a fost declarata valoare sacra si pana si relatiile sexuale lipsite de finalitate procreativa erau apreciate ca prostitutie. In Franta autoritatile regale au intreprins actiuni speciale de internare a prostituatelor in noile spitale, la un loc cu libertinii, nebunii si saracii. Toate aceste masuri nu au putut pune capat prostitutiei, ci au determinat continuarea ei in diferite forme. Noul rol social atribuit prostituatelor in aceasta perioada pare legat de reorganizarea rolurilor barbatului si femeii, opinia publica nemaiimpartasind credinta ca toate femeile sunt

potential fiinte destrabalate sau ca prostituatele ajung sa exercite aceasta meserie datorita tendintelor vicioase si desfranate. Un dictionar englez din sec. XVIII definea prostituata ca fiind o femeie care vorbeste ilegal cu barbatii, fiind "adultera", "concubina" sau, in cel mai rau caz, o "stricata" care primeste bani de la barbati. Noul tip de prostituata era o fata saraca, obligata sa se angajeze slujnica in casa unor oameni bogati, unde este sedusa de stapan si ramane insarcinata. Ca urmare este nevoita sa paraseasca societatea conventionala si sa angajeze in lumea prostitutiei pe care o va parasi daca va reusi sa gaseasca un barbat care sa treaca peste prejudecati si sa-i redea respectabilitatea.

4. Reglementarea prostitutiei in perioada contemporana

Reglementarile juridice contemporane in domeniul prostitutiei feminine par mai rigidie si mai inflexibile decat acelea din Evul Mediu. Daca pana in sec. XV autoritatile priveau prostitutia ca pe "un rau necesar", util pentru societate care trebuie tolerat pentru a nu genera alte conduite mult mai grave, autoritatile perioadei contemporane interzic complet, in unele tari, prostitutia. De exemplu in SUA, cu exceptia Nevadei, prostitutia feminina este interzisa, iar patronii de bordeluri, prostituatele, proxenetii si chiar clientii sunt sanctionati. Totusi estimarile arata ca numarul total de prostituate din SUA se situeaza la circa 250.000-500.000. In anul 1945 acest numar se ridica la 1.200.000 fapt explicabil prin privatiunile determinate de perioada razboiului. In Nevada, in anii '80 prostitutia era legala in aproape toate districtele statului, existand 40 de bordeluri cu statut legal care aduceau venituri anuale de 3-5 milioane de dolari. Aceste bordeluri sunt localizate in rulote speciale vopsite in culori roz sau violet cu nume sugestive ca "Miss Kity", "Mustang Ranch" sau "Pink Pussycat" (termeni care in limba engleza desemneaza organul genital feminin). In 27 din statele americane prostitutia nu este interzisa, neexistand nici o categorie juridica distincta iar prostituatele sunt sanctionate numai pentru vagabondaj, cu inchisoare de la 6 luni la 1 an. In alte tari ca Franta, Italia, Spania, Germania, Olanda, Danemarca, Mexic si America de Sud prostitutia este acceptata cu conditia sa fie practicata in arii special desemnate iar profesionistele sa plateasca impozit. In Australia ea este o ocupatie legala, dar exista reglementari speciale care incrimineaza anumite forme de prostitutie: interzicerea bordelurilor, a acostarii, a vagabondajului in locuri de interes public, comportamentul indecent etc. Acceptata este si in unele tari asiatice ca Japonia si Cambodgea. In Thailanda ea este interzisa dar in aceasta tara exista peste un milion de prostituate. In Japonia desi exista restrictii prostitutia este raspandita iar pana acum cateva decenii existau trei categorii de femei situate in afara femeilor respectabile: joro (lucrau in bordeluri), jogoku (neautorizate - pe strazi sau in baile publice) si gheise (cu statut similar hetairelor din Grecia antica, instruite special ca dansatoare si cantarete pentru a tine companie clientilor ceainariilor; acestea nu erau prostituate ci femei maritate sau concubine). In general legislatiile existente se impart in trei categorii:

a. sisteme juridice prohibitioniste care interzic practicarea prostitutiei si sanctioneaza prostituatele si proxenetii (in Japonia, China, Thailanda, unele foste tari comuniste, Romania) b. sisteme juridice reglementariste care supun prostitutia unor reguli stricte de exercitare (Australia, Germania, Olanda, Nevada, Alaska, Elvetia) c. sisteme juridice abolitioniste care refuza sa recunoasca prostitutiei un statut legal sanctionand prostituatele, proxenetismul si racolarea clientilor Dar prostitutia exista independent de caracterul acestor reglementari, chiar si in tarile cu legislatii prohibitioniste. Abolitionismul ca tip de sistem juridic a dat nastere in diferite tari miscarilor abolitioniste care se ridica impotriva oricaror masuri juridice care permit comercializarea sexualitatii, ceea ce ar insemna, dupa parerea lor, o grava atingere adusa drepturilor omului. Pentru aceste miscari cu caracter feminist, unite sub egida Federatiei Abolitioniste Internationale (prezenta in Bucuresti, in aprilie 1994) orice reglementare a prostitutiei este imorala si lipsita de eficacitate. Astfel, pentru ei orice forma de prostitutie este doar o forma degradanta de sclavie a femeii. Alaturi de prostitutia feminina, prostitutia juvenila este una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta societatile contemporane. In unele tari (Thailanda, Filipine, Coreea de Sud, Taiwan si Vietnam) prostitutia juvenila este foarte raspandita, alaturi de cea feminina, sub forma "turismului sexual" care permite pedofililor din alte tari sa efectueze calatorii "de placere" in Asia, pentru a gasi parteneri de sex aflati la varsta minoratului. Sex-voiajele (sex-tours) spre Asia sunt organizate de diferite agentii care include in pret un partener de sex (adeseori un copil). Fostele tari comuniste, printre care si Romania, au devenit o alta piata de exploatare sexuala a copiilor. Extinderea retelelor informatice a deschis noi cai pentru difuzarea, prin intermediul computerelor, a pornografiei juvenile. Factorul principal care pare sa explice acest proces de prostituare si exploatare sexuala a copiilor pare sa il reprezinte conceptia eronata a mai multor pedofili, care considera ca minorii sau tinerii sunt mai putin predispusi sa contacteze SIDA decat adultii. Intr-o societate pluralista si democratica nu se poate ignora nici una dintre cereri. Aceasta determina de fapt si continutul ambiguu si contradictoriu al mai multor sisteme juridice contemporane in materie de prostitutie si statutul incert al prostituatelor.

5.Prostitutia ca expresie a discriminarii femeii si miscarea abolitionista

Reprezentantele miscarilor feministe observa ca in general legile elaborate impotriva prostitutiei discrimineaza femeile. Pentru unele feministe femeile ar trebui sa aiba dreptul legal de a-si comercializa sexul daca doresc acest lucru si chiar sa devina clientele unor stabilimente unde profesia de prostituata este exercitata de barbati. O parte din prostituatele din tarile occidentale au fondat diferite asociatii si organizatii, cum sunt "COYOTE" (Call Off Your Old Tired Ethics - Inlaturati vechea voastra morala rasuflata) in SUA, "Aspasia" in Elvetia etc. Aceste organizatii isi axeaza actiunile pe ideea ca legile represive cu privire la prostitutie vizeaza prostituatele si doar intr-o masura limitata clientii. Pe de alta parte ele solicita legalizarea ocupatiei de prostituata. Cele mai multe acuzatii sunt adresate organelor de represiune iar aceste acuze sunt deseori reale. Statisticile oficiale demonstreaza ca arestarea si sanctionarea prostituatelor este arbitrara, vizand mai degraba acuzatia de imoralitate, vagabondaj, tulburarea ordinii publice, decat comercializarea sexului. Cel mai frecvent sunt arestate prostituatele cele mai tinere, fara experienta, care "fac trotuarul" si cele care se afla sub efectul drogurilor si alcoolului. Majoritatea acestor prostituate provin din familii sarace, lipsite de resurse de supravietuire. Riscul cel mai mic de a fi arestate il au prostituatele "de lux", asa-numitele "call girls" protejate de clientii lor. In acelasi timp desi apreciata ca o 'crima fara victima' prostitutia implica riscul de agresiune, maltratare si viol. Dar desi aceste acte sunt aduse la cunostinta autoritatilor ele sunt ignorate pentru ca reclamatiile sunt facute de femei "imorale", pe care nu se poate pune temei. Aplicarea legii in cazurile de prostitutie implica deseori politistii, informatorii (din randul carora fac parte uneori chiar prostituatele), autoritatile medicale etc. O prostituata de strada poate fi arestata chiar pentru insultarea unui politist sau pentru ca refuza sa intretina relatii sexuale cu el. Legea se aplica astfel dupa bunul plac al politistilor. Prostituatele pot fi arestate si sanctionate si daca sunt reclamate de clientii care apreciaza ca au platit pentru un serviciu considerat nesatisfacator. Spre deosebire de prostituate, clientii sunt tratati ca persoane respectabile, care isi indeplinesc datoriile civice si nu incalca morala publica. Desi unele tari au sanctiuni legale

speciale impotriva clientilor acestea se aplica foarte rar sau deloc, mai ales daca ei fac parte din categorii sociale favorizate. Aceste discriminari exprima de fapt atitudinile traditionale ale barbatilor fata de femeie, considerata deseori un simplu "obiect" util pentru satisfacerea dorintelor sexuale. Astfel, oricat ar incerca legile represive sa puna capat prostitutiei feminine, ea va continua sa existe tot atata vreme cat se vor mentine si atitudinile de discriminare a femeii. Primele organizatii abolitioniste au aparut in Anglia si in Elvetia, determinand ulterior infiintarea unor organizatii similare si in alte tari, unite sub egida comuna a Federatiei Internationale Abolitioniste. Scopul principal al acestei federatii consta in primul rand in eliminarea oricarei reglementari legale a acestei ocupatii si apoi in eliminarea oricarei forme de prostitutie. Printre alte obiective vizate de aceasta Federatie se numara:

eliminarea oricarei forme de exploatare sexuala a femeii interzicerea traficului de femei si copii interzicerea "sclaviei sexuale" create de militari in tarile ocupate interzicerea tursimului sexual sanctionarea severa a clientilor

Federatia a contribuit cu resurse financiare importante la punerea in aplicare a unor proiecte de sprijin a femeilor si copiilor vulnerabili la prostitutie (in India, Brazilia, Franta, tari din Asia). Ca urmare a actiunilor intreprinse de miscarile abolitioniste guvernele multor tari si-au reconsiderat politica legata de prostitutie, adeseori intr-un sens contrar celui dorit de aceste miscari. Fata de sclavagismul epocii primare, care avea, in cele mai multe cazuri, reglementari privind viata de familie sau un anumit respect al vietii private, intime, a sclavilor, sclavagismul modern al femeilor cumparate pentru prostitutie consta prin excelenta in exploatarea sexuala, in interdictia de a avea o viata normala, de familie. In felul acesta sclavagismul modern este mult mai josnic, dar si mai ipocrit in contextul unei societati care vorbeste de drepturi si echitabilitate, care afirma libertatea persoanei si a optiunilor reglementand, in acelasi timp, exploatarea sexuala ca meserie. Proxenetii controleaza, inrobesc, violeaza si poseda femeile. Marea majoritate a copiilor si a femeilor in prostitutie ocupa un statut de sclavi. Ei sunt cumparati si vanduti pentru sex si violenta. Cumpararea sexului si a violentei este proprie prostitutiei si o caracteristica esentiala a acesteia este puterea pe care barbatii o detin asupra femeilor, materializarea acestei puteri. Delimiteaza o clasa de femei si de copii disponibili incestului, violului, violentei si torturii. Clientului putin ii pasa daca o femeie consimte sa se prostitueze sau a fost constransa sa faca acest lucru. El obtine oricum ceea ce vrea. Putin ii pasa daca o poseda in New -York sau in Bankok. Putin ii pasa daca are 12 ani sau 22. Nu are de ce sa-i pese. Aceasta este ceea ce proxenetii, clientii si chiar feministii vor sa ne convinga sa denumim sex, expresia sexualitatii feminine. In numele acestui sex, al sexualitatii feminine, clientii provoaca uneori moartea copiilor. In numele acestui sex, copiii inca

imaturi sunt fotografiati nuzi pentru a stimula apetitul sexual al barbatilor. In numele acestui sex, barbati de 60 de ani tin pe genunchi fete de numai 14 ani. Clientii bordelurilor ajung sa trateze femeile ca pe niste prostituate Poate cel mai grav lucru in chestiunea prostitutiei este ca, prin posedarea femeii ca prostituata, prin folosirea ei ca obiect sexual, instrument de obtinere a placerii, se produc grave mutatii in sufletul, in psihologia sau in mintea barbatilor. Acestia prin obisnuinta si asociatie vor ajunge sa transfere comportamentul pe care-l manifesta in raport cu prostituatele catre femeie in general. Aceasta va conduce la o mentalitate masculina dominata de ideea de posesiune, de valorizare a femeii si a raporturilor cu aceasta numai prin prisma sexului, sau oricum, lipsa de respect fata de aceasta. Nu poate fi considerata o intamplare practica relatiilor sexuale caracterizate de aberatii, violenta, chiar si in familie, relatii pe care barbatul ajunge sa le impuna femeii in numele iubirii lor. Nu este o intamplare ca stabilitatea familiilor in societatea moderna este atat de mica (pana la 70% este rata divortialitatii in state ca: Franta, Germania sau Statele Unite); ca femeile sunt, in general, tot mai mult nemultumite de comportamentul barbatului (sot sau prieten), care le priveste mai ales sub aspect sexual, si care, cand se plictiseste sexual de ele, le neglijeaza sau chiar le paraseste. Prostitutia ca institutie, reglementarea ei ca profesiune, inseamna un grav atentat la demnitatea femeii, mai ales in ceea ce inseamna raporturile ei cu barbatul. Se valideaza astfel ideea ca femeia este in primul rand un instrument de satisfacere a placerii barbatului. Cand spunem aceasta nu ne referim numai la femeia care se prostitueaza, ci la femeie in general. Prin legiferarea exploatarii femeii ca prostituata nu se face decat sa se sugereze si sa se valideze la nivelul mentalitatii sociale ca femeia are ca functie satisfacerea sexuala a barbatului. Aceasta idee-forta, cu toate ca nu este formulata, in contextul relatiilor interumane actioneaza in sensul crearii unor atitudini anormale ale barbatului in raport cu femeia. Femeile se vor imparti in doua clase. Unele, constatand degradarea lor in raporturile cu barbatul, se vor segrega in asociatii feministe pentru sustinerea drepturilor femeii. Celelalte vor accepta acest tratament, uneori acceptand chiar practicarea unor aberatii sexuale, pentru a-si putea pastra barbatul (sexul oral este doar una dintre ele), barbat care deja si-a schimbat mentalitatea in urma experientelor sexuale pe care le-a avut cu prostituatele din bordeluri. Nici barbatul nu va scapa din aceasta capcana a sexului liber, el devenind un adevarat handicapat, incapabil sa aiba o relatie sincera, curata, nedominata de fantasme sexuale cu femeia din fata sa, colega de serviciu, prietena sau sotie. Daca relatia sa de dragoste se va reduce la ineditul unei experiente sexuale (de multe ori degradanta prin perversitatea ei), atunci relatia sa cu femeia de care se va indragosti va fi valorizata din aceasta perspectiva. Pe termen lung, un asemenea criteriu este dizolvant pentru orice relatie intima intre doi oameni care se iubesc. Daca exista o categorie de femei disponibile pentru profitul si placerea barbatilor, acest lucru nu face ca celelalte femei sa fie protejate, ferite de hartuire, violenta, viol, tortura si crima. Si stiti de ce ? Pentru ca barbatii le vor trata pe femei ca pe niste prostituate. Ei vor hartui, poseda sau violenta femei pentru ca pot face acest lucru. Nici o femeie sau o categorie aparte de femei nu este scutita. Nu pierdeti din vedere faptul ca violenta impotriva unui anumit grup incurajeaza violenta impotriva altora. Tinand cont de cele spuse mai sus, legiferarea prostitutiei nu poate insemna decat legiferarea nedreptatii sociale, a violentei, a abuzului si exploatarii sexuale, a

incalcarii demnitatii umane; legiferarea crimei, a uciderii sufletului si a trupului, a unor fete care nu au decat vina nedreptatirii lor de catre o societate bolnava. Aceste fete care ajung mai tarziu sa fie stigmatizate ca prostituate au avut, inainte de invadarea raului in viata lor, o copilarie, gingasia unui suflet tanar care cu bucurie si cu mirare privea lumea si viata. Au fost asemenea cu fiicele si cu surorile noastre. Am putea oare sa acceptam ca surorile sau fiicele noastre sa practice vreodata meseria de prostituata? Daca intrebarea ne jigneste, atunci trebuie sa recunoastem ca, validand prostitutia ca meserie, nu facem decat un act de nedreptate, considerand femeile care practica prostitutia ca fiinte de rangul al doilea; fete ce apartin unei lumi subumane, vrednice de dispretuit, de exploatat si de folosit ca o marfa sau instrument de satisfacere a placerii barbatilor. Statul, ca si oamenii care valideaza prostitutia ca meserie, nu pot fi numiti nici crestini si nici macar produsul unei civilizatii a dreptului si a echitabilitatii, ci doar garanti ai ipocriziei, ai violentei, ai incalcarii drepturilor celor mai elementare si a demnitatii umane. Impozitul pe prostitutie si costurile sociale ale acesteia Unul din motivele legalizarii prostitutiei este si acela al impozitelor care vor umple vistieriile statului. S-au inceput sa se poarte in mass-media chiar si discutii privitoare la sensul pe care ar trebui sa il ia acesti bani. Totul nu este decat o mare minciuna, ce caracterizeaza de altfel intreaga campanie de sustinere a legalizarii prostitutiei. In primul rand, este improbabil ca statul va avea capacitatea de a percepe impozitele potrivit volumului activitatii din bordeluri. Care client, barbat cu o anumita pozitie sociala, va accepta sa i se taie chitanta? Sau cum va putea fi urmarita si gestionata activitatea prostituatelor care, prin natura ei, este ascunsa si secreta. Exista oare astazi, in Romania, o politie atat de competenta si incoruptibila incat sa poata supraveghea si controla o afacere profitabila si ilicita prin natura ei? In al doilea rand, statul va cheltui imense sume de bani pentru lupta impotriva infractionalitatii pe care o aduc bordelurile in sanul societatii (afaceri murdare, droguri, trafic de influenta si femei etc.). De asemenea, statul va cheltui in plus pentru medicalizarea celor care s-au imbolnavit in urma proliferarii bolilor sexuale si pentru resocializarea femeilor care vor parasi sistemul prostitutiei. Cine va castiga oare banii rezultati din aceasta adevarata industrie a sexului care se doreste astazi legalizata in Parlamentul Romaniei? Este vorba, mai intai, de patronii bordelurilor, pestii, si cei din asa-zisa lume interlopa. O alta parte a banilor, nu nesemnificativa, va ajunge in buzunarele oamenilor politici corupti, a structurilor de putere care trebuie sa asigure siguranta si linistea desfasurarii activitatilor ilegale (trafic de femei, consum de droguri, realizarea de materiale pornografice sau destinate santajului etc.) ce insotesc functionarea bordelurilor. Atat politistii, medicii sau cei indrituiti prin lege sa asigure un control al functionarii bordelurilor vor avea partea lor. Cine va pierde prin legalizarea prostitutiei in Romania? Statul, pentru care veniturile rezultate din impozitarea prostitutiei vor fi depasite de cheltuielile suplimentare cu asigurarea ordinii si a sanatatii publice etc. Poporul roman sau fiecare dintre noi, prin proliferarea bolilor cu transmisiune sexuala, prin degradarea morala pe care o va aduce frecventarea bordelurilor, prin cresterea numarului de divorturi datorata slabirii relatiilor familiale, prin nesiguranta sociala si cresterea infractionalitatii, prin sporirea numarului de femei si fete care vor

esua in prostitutie, ca intr-o meserie pe care statul o garanteaza prin legalizarea ei, prin deteriorarea statului femeii in societate; femeia va ajunge o fiinta de rangul al doilea, care poate fi exploatata in anumite conditii pana la inuman. Vom pierde, de asemenea, prin dezvoltarea sex-turismului dinspre tarile occidentale, caci imaginea Romaniei va fi usor asociata prostitutiei, in conditiile unei oferte deosebit de atragatoare pentru amatorii de sex din Occident (preturi mici, datorate saraciei; femei frumoase si inca sanatoase pe care poporul roman le va oferi spre exploatare sexuala strainilor prin legalizarea prostitutiei). Tinerii, populatia cuprinsa intre 15-29 ani, conform Legii cu privire la tineret, adoptata la 11 februarie 1999, constituie in Republica Moldova circa 24% din numarul total al populatiei (875,5 mii persoane). In localitatile rurale locuiesc 55,4% din tineri. Problemele cu care se confrunta aceasta patura sociala sunt deosebit de acute: somajul progresand, pauperizarea, lipsa spatiului locativ, salariile mizere, degradarea morala si spirituala, nefunctionarea localurilor de cultura, inchiderea cluburilor pentru minori si a institutiilor extrascolare, cresterea consumului de droguri, alcool, a criminalitatii, vagabondajului, in special in randurile femeilor, genereaza fenomene odioase, distructive in societate: prostitutia, traficul ilicit de fiinte umane peste hotarele tarii. Anual, datorita traficului peste hotare, sute de mii de femei sunt supuse riscului de a-si pierde libertatea, si chiar viata, castigandu-si existenta in conditii umilitoare si fiind inselate in toate modurile posibile - in primul rand in privinta remunerarii muncii, banii pentru serviciile acestor femei sunt confiscati de managerul clubului, iar ele sunt exploatate la maximum, incalcandu-li-se absolut toate drepturile. Conform datelor statistice a Agentiei Americane Associated Press astazi circa 2 milioane de femei din intreaga lume sunt implicate in trafic. Astazi, despre comertul cu femei se spune ca ar fi cea mai mare manifestare de sclavie a lumii contemporane. De cele mai multe ori, acestor femei li se promite un loc de lucru peste hotare, li se spune ca vor castiga bani. Dar dupa ce trec hotarul ele sunt deposedate de pasapoarte si inteleg ca promisiunea a fost o momeala si ca de acum incolo nu vor mai face ce vor. Majoritatea femeilor, ce-si scot la mezat libertatea si demnitatea sunt originare din Rusia, Ucraina, Moldova. Adolescente si femei tinere (unele chiar casatorite, cu copii minori) abandoneaza casa parinteasca, parintii, familia si pleaca peste hotare in cautarea norocului. Fiind ademenite de castiguri usoare, femeile nimeresc pe mana unor agenti de angajare la lucru cu o reputatie dubioasa, companii de amuzament sau agentii matrimoniale, fiind inselate si manipulate de catre proxeneti si traficanti criminali. Din lipsa experientei de viata, fiind stapanite de iluzii, dornice de aventuri, adolescentele, femeile pot fi usor inselate, convertite la trafic. De aceea anume aceasta varsta solicita o atentie sporita din partea familiei, societatii, cit si protectiei Statului. Traficul cu femei peste hotarele tarii, in scopul comercializarii lor conduce inevitabil la contactarea de catre acestea a diferitor boli contagioase, inclusiv a celor sexualtransmibile, ceea ce mareste arealul raspandirii lor si pune in pericol societatea. Traficul cu femei peste hotare si incadrarea lor in activitatea sexuala fortata are un impact negativ asupra psihicului si moralitatii femeilor. Astfel de femei sunt izolate de societate, duc o viata grea, in umilinta care le imobileaza fiinta, le anihileaza sentimentele de dragoste fata de sexul opus, fata de tot ce-i inaltator si frumos, le fac insensibile la frumusetile naturii, a faptelor umane. Si cel mai dramatic fapt este ca ele isi uita Patria, nu contribuie la reproducerea umana, la prosperarea natiunii, a poporului din care fac parte. Traficul cu femei are urmari nefaste asupra dezvoltarii tarii si din punct de vedere economic: sunt scoase din circuitul economic persoanele

tinere, apte de munca, se impiedica pregatirea lor ca specialisti in diferite domenii ale economiei nationale. Contracararea traficului cu fiinte umane poate fi efectuata pe mai multe cai: perfectionarea Legislatiei privind traficul ilicit cu fiinte umane; instruirea pe scara larga a tineretului (a fetelor) din invatamantul preuniversitar si universitar in domeniul educatiei sexuale, a prevenirii traficului cu femei; stabilirea controlului strict la punctele de trecere a hotarelor. Statele parti la prezenta conventie, avand in vedere ca, in conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume, avand in vedere ca in Carta popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane si au hotarat sa promoveze progresul social si conditii mai bune de trai in contextul unei libertati sporite, recunoscand faptul ca Natiunile Unite, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si au convenit ca fiecare poate sa se prevaleze de drepturile si de libertatile enuntate de acestea, fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, nationalitate si origine sociala, situatie materiala, statut la nastere sau alt statut, amintind faptul ca in Declaratia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la ingrijire si asistenta speciale, avand convingerea ca familia, ca unitate de baza a societatii si ca mediu natural destinat cresterii si bunastarii tuturor membrilor sai si, in special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitatile in cadrul societatii,.recunoscand ca pentru dezvoltarea plenara si armonioasa a personalitatii sale copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere, tinand seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregatit sa traiasca independent in societate si sa fie educat in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, tolerantei, egalitatii si solidaritatii, avand in vedere ca necesitatea de a extinde protectia speciala acordata copilului a fost enuntata in Declaratia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului si in Declaratia drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala la 20 noiembrie 1959, si a fost recunoscuta in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in Pactul international privind drepturile civile si politice (in special art. 23 si 24), in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (in special art. 10) si in statutele si instrumentele aplicabile ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale preocupate de bunastarea copilului,avand in vedere ca, asa cum s-a aratat in Declaratia drepturilor copilului, lodata fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciale, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atat inainte cat si dupa nasterea sa", reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei in cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaratia privind protectia femeilor si copiilor in

caz de stare de urgenta si de conflict armat,recunoscand ca in toate tarile lumii exista copii care traiesc in conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie deosebita, tinand seama de importanta traditiilor si a valorilor culturale ale fiecarui popor in protejarea si dezvoltarea armonioasa a copilului,

6. Cauze si motivatii ale exercitarii prostitutiei

Prostitutia nu este determinata, asa cum se crede de obicei, numai de cauze economice, ci implica cel putin trei probleme strans legate intre ele: a. cauzele existentei prostitutiei ca institutie b. cauzele raspandirii si frecventei prostitutiei c. cauzele individuale in virtutea carora cineva devine client sau prostituata. Prostitutia pare legata atat de natura fiziologica a barbatului, cat si de caracterul represiv al societatii, doi factori ce determina ubicuitatea acestei institutii. 6.1 Explicatii psihologice si psihiatrice ale prostitutiei Dupa tezele psihanalizei freudiene, intrarea in lumea prostitutiei este determinata de experientele unei copilarii timpurii caracterizate de sentimentul ambivalent al "urii" fata de tata sau al "dragostei excesive" fata de el, generat de "complexul Electrei". Reprezentantii psihanalzei au dfinit tipul de prostituata obisnuita ca fiind dominata de un gen de "nevroza", constand in manifestarea unor tendinte masochiste, mentalitati infantile si prezentand sentimente contradictorii fata de barbati: ura, afectiune sau mila. Cu cat sentimentul dragostei protectoare din familie este mai scazut, cu atat creste probabilitatea alegerii unor forme de sexualitate "deviante" fata

de

calea "normala". Pornind tot de la tezele formulate de S.Freud, unele teorii psihologice cu privire la prostitutie accentueaza rolul episoadelor traumatice din timpul copilariei (brutalizare, maltratare, viol, incest, respingere parentala, deprivare afectiva, existenta unui camin familial dezorganizat). In SUA au fost efectuate diferite cercetari pentru a verifica psihismul prostituatelor. Unele studii de exemplu au aratat ca, exceptand prostituatele de lux, prostituatele de strada se caracterizeaza prin scoruri de inteligenta cu mult inferioare femeilor din lumea asa-zis "respectabila". Studiile mai recente au aratat, dimpotriva, ca in general prostituatele au o inteligenta medie, dar sunt caracterizate de nivele de instructie scazute. Conform altor evaluari o mare parte din prostituate sunt frigide sau erau frigide inainte de a se angaja in prostitutie. Evitarea implicarii emotionale si refuzul de a impartasi placerea sexuala sunt mijloace profesionale prin intermediul carora prostituatele pot controla mai bine caracterul comercial al relatiei sexuale intretinute cu clientii. Unele prostituate declara ca atunci cand au relatii cu clientii se gandesc la alte lucruri, fara a se implica afectiv in actul sexual. Apare astfel o contradictie intre rolul sexual si cel comercial, care determina tulburari psihice si chiar probleme fizice. Dincolo de latura ei comerciala, sexualitatea poate deveni ceva fara nici o semnificatie pentru o prostituata, care se transforma intr-o persoana "asexuata" ce-si interzice sa aiba orgasm cu clientii. Aceasta poate determina, dupa studii medicale, o congestie pelviana cronica, boala profesionala frecventa la prostituate. Ipoteza conform careia prostituatele sunt cele mai multe nimfomane este eronata, pentru ca placerea nu face parte din practica profesionala. Prostituatele traiesc intr-un mediu caracterizat de duritate si stres emotional, ceea ce le face deseori imune la sentimente personale si contradictorii: ura impotriva ipocriziei barbatilor si a femeilor respectabile si dorinta de a reveni in societatea legitima. Teama permanenta de proxeneti sau de cei care patroneaza prostitutia (membrii organizatiilor criminale) si absenta perspectivelor de viitor duce la consumul de droguri si alcool, ceea ce le face si mai vulnerabile si dependente de lumea infractionala. Cel mai important aspect al personalitatii unei prostituate este imaginea de sine. Adesea prostituatele adopta o atitudine dezorientata si chiar distructiva fata de sine, ca rezultat al practicarii unei ocupatii stigmatizate social si condamnate moral. Ele sunt capabile sa constientizeze imaginea degradanta cu care sunt asociate, stiind ca sunt dorite doar in calitate de "corpuri" inchiriate pentru placere, nu si in calitate de persoane definite de alte calitati. Aceasta determina o incapacitate de comunicare cu ceilalti, inchiderea intr-o lume interioara in care predomina sentimentele de singuratate, devalorizare, dispret fata de ceilalti si de sine si culpa. Alte prostituate, mai putine, reusesc sa desparta rolul comercial de identitatea de sine, prin tehnici de "rationalizare" si "neutralizare": ele apreciaza ca meseria lor este utila societatii, ca ele presteaza de fapt un "serviciu" social sau ca toti cei care condamna prostitutia, mai ales barbatii, sunt persoane ipocrite care una spun si alta fac. Cele care nu reusesc sa adopte asemenea tehnici ajung la frecvente stari de depresiune, care determina tentative de sinucidere sau automutilare. Au fost considerate trei categorii de prostituate: a. prostituate apartinand subculturilor criminale (antrenate in lumea drogurilor si a actelor ilicite, avand o atitudine critica fata de ipocrizia lumii conventionale) b. prostituate care traiesc la granita a doua lumi (fac parte din clasa mijlocie, sunt maritate, au copii, dar avand barbati someri sunt nevoite sa recurga la

prostitutie; ele disting clar intre lumea promiscua a prostitutiei si cea definita de moralitate) c. prostituate alienate (n-au nici un fel de orientare valorica, fiind dezorientate, "anomice" si traiesc o viata lipsita de semnificatie pentru ele).

6.2. Socializarea in cariera si rolul de prostituata Intrarea in lumea prostitutiei implica in general trei categorii de factori:

factori predispozanti = antecedentele biografiei sociale a viitoarei prostituate (traume ale copilariei, atitudinea parintilor fata de prostitutie etc.) factori cu rol de atractie = implica compararea avantajelor practicarii prostitutiei cu dezavantajele algerii altei ocupatii (muncitoare, functionara prostituata) factori precipitanti = presiunile exercitate de conditii de dificultate economica, absenta unei oportunitati economice, incitatii ale unor persoane care apartin deja lumii prostitutiei etc.

Intrarea in profesie este conditionata de un proces de ucenicie sau de socializare profesionala, in cursul caruia nou-venita invata principalele deprinderi, tehnici si "trucuri" cu caracter profesional, atat cele cu caracter sexual propriu-zis, cat si cele care se refera la racolarea si controlul clientilor, evitarea agresiunilor si furturilor, modul de raportare fata de politisti, administrarea veniturilor etc. Sociologul James Bryan intervievand treizeci si trei de prostituate de lux din L.A. si chestionand cativa proxeneti, a oferit o descriere detaliata a etapelor procesului de ucenicie in profesia de prostituata: a. contactarea unei profesioniste (o alta prostituata) sau a unui profesionist (proxenet) care fac parte din lumea prostitutiei b. supunerea novicei la un "antrenament" profesional de circa 2-3 luni de zile, in cursul carora este incredintata altei prostituate cu experienta, dar sub supravegherea directa a proxenetului c. invatarea principalelor norme, reguli si valori profesionale

Alte componente ale socializarii profesionale implica cunostinte despre modurile de raportare interpersonala fata de clienti si "gusturile" acestora, igiena fizica si sexuala, consumul de droguri si alcool, modul de obtinere a acestora etc. Foarte putine informatii ii sunt oferite novicei in legatura cu tehnicile sexuale, cu exceptia incurajarii ei de a practica, intre altele, si sexul oral. Sfarsitul perioadei de ucenicie poate fi o reflectare a unor tensiuni in relatiile interpersonale intervenite intre novice si "antrenoarea" sa ori intre ea si proxenetul care o patroneaza. Finalizarea coincide in multe cazuri cu o decizie definitiva de intrare in lumea prostitutiei determinata de castigul financiar obtinut si de succesul la clienti. In general, ocupatia de prostituata implica o cariera scurta, valoarea ei ca "marfa" depreciindu-se o data cu varsta, cu inevitabilele "stigmate" ale imbatranirii, accelerate de consumul de alcool si droguri. O cariera profesionala in lumea prostitutiei poate dura intre cinci si cincisprezece ani. La 35-40 de ani, o prostituata este deja prea "batrana" pentru a mai practica profesia. Iesirea din "bransa" este totusi extrem de dificila, deoarece celor mai multor prostituate le lipsesc orice alte capacitati sau forme de calificare profesionala, care sa le permita reinsertia sociala. In unele cazuri iesirea din cariera este facilitata de casatoria cu unul dintre clienti, iar in altele este determinata de amenintarea aplicarii unor sanctiuni severe de catre politie si justitie sau de alte evenimente inevitabile in prostitutie: violuri, agresiuni, crime, contactarea unor boli infectioase etc.

6.3. Teorii si cercetari psihologice in domeniul prostitutiei Sociologii au abordat cu precadere cauzele sociale ale genezei si raspandirii prostitutiei si au conturat principalele componente si ierarhii ale subculturilor prostitutiei. Sociologii americani au studiat initial prostitutia in legatura cu procesul de dislocare a familiei traditionale si vietii comunitare, determinate de procesul de urbanizare si imigrare, care provoaca "demoralizarea", "marginalizarea", "anomia", "alienarea" si "lipsa de ajustare" a indivizilor, implicit a femeilor nevoite sa se prostitueze. Alte interpretari teoretice ale prostitutiei au aratat ca ea este determinata de episoade traumatice intervenite in cursul copilariei, deprivarea afectiva, lipsa de resurse, educatia in cadrul unor familii ale caror norme tolereaza si chiar incurajeaza prostitutia. Conform cu paradigma lui Robert Merton, prostitutia este un gen de comportament "inovator" determinat de o stare de anomie, de lipsa unor mijloace legitime pentru a realiza scopuri dezirabile social, ceea ce implica folosirea unor mijloace ilegitime. Iata cateva din teoriile ce incearca sa explice cauzele si motivatiile prostitutiei: 1. teoria alienarii - a luat ca premisa exploatarea femeii si a prostituatei in societatea capitalista si, implicit, "instrainarea" prostituatelor de societatea legitima 2. teoria asocierii diferentiale si invatarii subculturale - conform acestei teorii prostitutia este un rezultat al initierii de catre membrii acestei subculturi, al familiarizarii treptate cu normele, valorile si stilurile de viata 3. teoria controlului social - explica prostitutia ca efect al atitudinilor contradictorii fata de o asemenea institutie, existand tari, cum este cazul Statelor Unite, unde in unele arii (Nevada) ea este permisa si in altele nu. Alaturi de aceste teorii au mai fost elaborate diferite ipoteze explicative cu privire la factorii structurali si cauzele generale care determina raspandirea prostitutiei in societatile contemporane. De exemplu, reprimarea sexualitatii, interzicerea sexualitatii premaritale si a discutiilor despre sexualitate, lipsa de gratificatie sexuala oferita de familie, sustinerea acestei institutii de o parte importanta a opiniei publice, ideologia sexista etc. Aceste teorii si ipoteze au dus la aparitia unor sisteme de interpretare teoretica a prostitutiei: conceptia functionalista, teoria conflictului social si conceptia interactionismului simbolic.

7. Sindromul stresului post-traumatic la prostituate

Cea mai veche mserie din lume poate fi si cea mai traumatizanta. Un studiu recent a aratat ca una din bolile serioase care rezulta din expunerea la pericolul fizic este mai comuna prostituatelor decat soldatilor care au participat la razboaie si au scapat cu viata. Aceasta boala, numita stres post-traumatic, este echivalentul modern al socului exploziilor sau oboselii din timpul luptelor. Ea lasa supravietuitorii pericolului amortiti emotional si torturati de cosmaruri repetate si de aduceri aminte, deseori pe perioade de decenii intregi. Intr-un studiu cerecatatorii au intervievat aproape 500 de prostituate din intreaga lume si au descoperit ca doua treimi din ele sufereau de stres post-traumatic. Aceeasi boala se regaseste insa la mai putin de 5% din intreaga populatie, iar studiile facute asupra veteranilor razboiului din Vietnam arata ca aceasta tulburare poate fi diagnosticata la 20-30% dintre ei. Dr. Melissa Farley, psiholog si cercetator la centrul medical Kaiser din San Francisco, care a condus acest studiu impreuna cu colegi ai sai din Turcia si Africa a afirmat ca prostitutia trebuie privita in primul rand ca "un generator de stres traumatic in sine". Echipa dr. Farley a intervievat barbati si femei prostituate cu varsta intre 12 si 61 de ani care munceau pe strazi sau in bordeluri in San Francisco si in alte sase orase mari din Europa, Asia si Africa. Marea majoritate au relatat faptul ca fusesera maltratate fizic sau sexual repetat si constant in timpul orelor de munca. Folosind o scala dezvoltata de oamenii de stiinta care au studiat stresul post-traumatic la soldati, echipa dr. Farley a descoperit ca prostituatele aveau o forma chiar putin mai grava decat cea a veteranilor din Vietnam. (The New York Times - 1998). Aceasta tulburare, stresul post-traumatic este o reactie psihologica la traume extreme fizice si emotionale. Simptomele sunt anxietate acuta, depresie, insomnii, iritabilitate, flash-back-uri, amortire emotionala si o stare de hiperalerta emotionala si fizica. Un alt studiu efectuat pe 475 de persoane aflate in prostitutie (femei, barbati si transsexuali) in cinci tari (Africa de Sud, Tailanda, Turcia, SUA si Zambia) a aratat ca: 62% au afirmat ca fusesera violate in prostitutie, 73% au afirmat ca fusesera maltratate fizic in timpul prostituarii, 72% nu aveau locuinta proprie sau nu avusesera pana de curand, 92% au spus ca vroiau sa iasa din prostitutie imediat. Aceste persoane care vroiau sa paraseasca prostitutia au spus si de ce ar avea nevoie pentru a face asta: o locuinta sau un adapost sigur (73%), reorientare profesionala (70%) si ingrijiri medicale (50%). Din toate cele 475 de persoane aflate in prostitutie in cele cinci tari 67% puteau fi diagnosticati cu stres post-traumatic (PTSD) O alta statistica arata ca 83% dintre prostituate sunt victimele unui atac cu arme. Multe din problemele de sanatate ale femeilor din prostitutie sunt un rezultat direct al violentei. De exemplu, catorva femei li s-au rupt coastele din violenta politiei, o femeie din San Francisco si-a fracturat soldul sarind dintr-o masina cand un client a incercat sa o rapeasca. Multe femei au dinti scosi de catre clienti sau proxeneti (Melissa Farley).

Prostitutia, din punct de vedere sociologic, este un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului in scopuri comerciale, mai precis, prin decizia zilnica a unei persoane de a-si vinde corpul, ceea ce conduce la caderea din dreptul cel mai elementar al unei persoane, acela de a dispune liber de corpul propriu. Prostitutia asadar, face parte din categoria vanzarii propriului trup si ca atare se afla in vecinatatea imediata a sclavajului. Unii juristi au incadrat prostitutia in categoria acelor fenomene pe care Conventia europeana a drepturilor omului le incadreaza in ceea ce denumeste dreptul persoanei de a dispune de corpul sau (29). In realitate, prostitutia suspenda acest drept al persoanei, din clipa in care aceasta a decis sa-si vanda corpul, incat persoana nu mai dispune de corpul sau in mod liber, din clipa in care si-a vandut corpul (sexul), ceea ce trece dreptul de folosinta al propriului corp asupra unei alte persoane si anume a cumparatorului, adica asupra proprietarului casei de toleranta care devine astfel si patronul trupurilor celor ce s-au vandut. Intalnim aici acelasi paradox ca cel pe care Tonnies l-a prezentat in cadrul relatiei dintre muncitor si capitalist sau patron, doar ca aici in locul vanzarii fortei de munca este vandut trupul. Evidentiem si noi, dupa modelul lui Tnnies, cele trei momente ale unei asemenea relatii: Vanzarea trupului Folosirea trupului Valorificarea trupului (adica a rezultatelor dobandite prin folosirea trupului)

In aceste trei momente ale relatiei, posesorul trupului (adica persoana care s-a decis pentru o astfel de vanzare ce reprezinta in fapt esenta prostitutiei) este liber doar in primul moment, adica numai atunci cand cu libera vointa (liber arbitru) a decis sa-si vanda trupul. In momentul al doilea al relatiei, persoana devenita prostituata este numai cauza materiala (trupeasca) a relatiei, nu si cauza ei formala, caci ea nu-si decide nici partenerii, nici chiar pretul, nici ritmul folosirii trupului, si mai presus de toate, se foloseste neliber de trup, adica fara o implicare spirituala (sufleteasca), de vreme ce contractul o obliga sa se ofere oricui i-o cere (oricarui partener). Relatia este deci in afara vointei sale 64 (morale) si in afara oricaror considerente de tip sufletesc (spiritual). Prin urmare, aici, persoana este ne-libera. Fenomenul al treilea, acela al valorificarii trupului, alienarea este totala caci persoana prostituata nu are nici un fel de control asupra valorificarii morale si material-financiare a trupului (ea nu poate influenta sub nici o forma acest proces). Prin urmare, actul prostitutiei nu este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul corp ci mai degraba expresia unui drept suspendat. Prostitutia este tocmai suspendarea dreptului persoanei de a dispune de corpul sau. Acest tip de interdictie isi are prototipul in robia cea mai flagranta pe care o societate o poate provoca fiintei omenesti si anume sclavia. Numai sclavul este comparabil cu persoana prostituata, caci doar acesta nu are acces la libera folosinta (materiala si spirituala) a corpului sau. Singura relatia de sclavie este aceea in care altcineva dispune de propriul tau corp, de fiinta ta corporala. O alta mare eroare este una de natura juridica.

Juristii clasifica ofensele la adresa persoanei in doua clase: mala in se (ceea ce este rau in sine insusi, adica in chip universal, fara particularizari de spatiu si timp) si mala prohibita, (acele ofense socotite ilegale pentru ca legea le defineste ca atare) (30). Intre ofensele clasificate in aceasta categorie specialistii oranduiesc jocurile de noroc, intrarea pe o proprietate straina si prostitutia. Sociologia, insa, remarca aspectul elementar, dezvaluit deja in cele de mai sus, ca prostitutia este o relatie sociala care deposedeaza persoana de dreptul omenesc cel mai elementar si anume acela de a dispune liber de propriul corp, or acest aspect este un rau in sine, mala in se. Aici procedura juridica este intr-un decalaj cu efecte negative fata de stiinta societatii, adica fata de intelesul social real al fenomenului pe care il defineste, nemaivorbind de latura spirituala a fenomenului si prin aceasta crestina, prin care suntem preveniti asupra particularitatilor agravante ale pacatului desfraului: Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru e templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret. Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in Duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu!(Corinteni, 6, 18-20) Mantuitorul ne invata prevenindu-ne, asupra alunecarii in desfrau prin simpla intentie: Oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 28). Prin urmare, antropologia crestina si cea paulina in special demonstreaza ca prostitutia, ca desfrau, goleste trupul de Duhul Sfant, caci il preschimba din templu al Duhului Sfant si deci al inaltarii spirituale in loc al caderii si al mortii in viata fiind, adica al decesului spiritual. Aceasta este grozavia antropologica a prostitutiei, ca provoaca decesul spiritual al persoanei, adica pierderea calitatii sale de fiinta spirituala, inzestrata cu liber arbitru (si deci cu autonomie morala). Intrucat suprima in persoana umana forta spirituala facand din ea casa desfraului si deci o casa a mortii, a sinuciderii spirituale, putem sesiza ca prostitutia inseamna si o decadere din posibilitatea pe care o are omul ca faptura creata, de a se manifesta ca fiinta spirituala. Acest prerogativ creational al omului in univers (care distinge pe om de animal) este tocmai ceea ce se pierde prin actul prostitutiei. Prin urmare, prostitutia deposedeaza persoana umana si de exercitiul spiritului nu numai de dreptul de a dispune liber de corpul sau. Degradarea spirituala si corporala a persoanei umane ca urmare a prostitutiei este atestata si de primejdiile brusc intensificate in cazul prostituatelor. In unele tari europene, 25-30 % dintre prostituate prezinta testul ELISA pozitiv si se pare ca in viitor aceasta categorie de persoane va reprezenta principala cale de transmitere a bolii. (31, 32) Prostitutia este, deci, un multiplicator al riscului in societate nu numai pentru prostituate ci si pentru restul membrilor societatii, caci, cum reiese din marturiile unei prostituate (care-si spune persoana de companie) la emisiunea televizata din seara de 27 ian. 2002 de la televiziunea Antena 1, o asemenea persoana are 30 de clienti permanenti, de regula peste 35 de ani, deci persoane casatorite. Daca tinem seama de riscul imbolnavirii cu SIDA care este de 30 de ori mai mare la o prostituata si de 70 de ori mai mare la un homosexual, comparativ cu o persoana normala (la care riscul

infestarii cu HIV este de 1,08%), putem realiza gradul de amenintare sociala pe care-l aduce prostitutia asupra familiei si a societatii. Daca admitem acesti parametri dezvaluiti de statistica imbolnavirilor de SIDA si de marturiile prostituatelor de lux cu privire la numarul de clienti permanenti (am exclus deci partenerii ocazionali care se adauga la acest numar), putem spune ca o persoana care ofera companie aduce un grad de risc asupra altor inca 60 de persoane. Prin urmare, ea trece asupra acestor persoane riscul sporit de 30 de ori al imbolnavirii cu SIDA. Deci, fiecare persoana prostituata trece acest coeficient de risc asupra celor inca 60 de persoane (soti si sotii), dintre care cate 30 (respectiv sotiile) fara de cea mai mica urma de consimtire. Prin urmare prostitutia atesta o neasteptata agravare a chestiunii morale si juridice intr-o societate, caci acorda dreptul privilegiat unei categorii de persoane de a provoca raul cel mai mare (condamnarea la moarte) unui numar foarte mare de fiinte nevinovate, cu desavarsire inocente (din categoria cea mai sfanta a semenilor nostri, mamele copiilor nostri, ca sotii ale noastre). Legiferarea prostitutiei cu acest deznodamant de a cea un drept si o libertate de exterminare in cuprinsul societatii care, incredibil!, este inselata, mintita de legiuitor care-i prezinta aceasta legiferare ca o dovada a libertatii si a civilizatiei. In realitate, cum sesizam, legiferarea prostitutiei face parte dintre parghiile semibarbariei, adica a decaderii unei societati pe scara umana de pe treapta civilizatiei, nicidecum asa cum in chip sofistic si necinstit ne-o spun avocatii ei (stranie decadenta a acestei corporatii a legistilor in epoca moderna), nici expresia libertatii, nici a civilizatiei. Prostitutia nu numai ca nu reduce riscul imbolnavirii de SIDA (si alte boli), cum s-a spus, ci, dimpotriva il sporeste de 30 de ori asupra persoanei care ofera aceste servicii si prin aceasta este trecuta asupra altor 60 de persoane, dintre care, cate 30 fara a fi fost macar consultate ori prevenite in vreun fel. Prostitutia se dovedeste, iata, a fi un adevarat flagel. Intrebati cele cate 30 de sotii si mame tarate in chip barbar sub securea acestui risc teribil de a fi ucise pentru libertatea de o clipa a mariei sale masculul (ce iresponsabilitate imbraca libertatea la barbatul modern!) daca sunt de acord cu legiferarea prostitutiei, inainte de a trece aceasta tragica si absurda lege a nimicirii sotiilor noastre si mame ale copiilor nostri prin Parlament. Ca profesor, ca membru al comunitatii sociologice si al Comisiei de Bioetica a Patriarhiei Ortodoxe Romane, sunt dator sa dezvalui aceasta adevarata fata a chestiunii. Macar atat sa facem - cu gestul de acum 2000 de ani al procuratorului Pontiu Pilat - sa ne spalam pe maini. In SUA, prostitutia este interzisa in marea majoritate a statelor americane, cu exceptia a doua sau trei dintre ele, care excepteaza de la interdictie orasele care-si fac din industria placerilor una dintre sursele axiale de venituri. Dar ca sa ne imaginam ca in Romania impozitele pe placerile mijlocite de actul prostitutiei ar aduce venituri statului este fie comic, fie ticalos. Orice calcul de rentabilitate pune in cumpana castigurile cu costurile. Ori daca se face un calcul de risc se va dovedi usor ca prostitutia costa o societate cu mult disproportionat mai mult decat ar fi castigurile, indoielnice si acestea. In realitate, cei ce castiga sunt patronii caselor de toleranta si deci ai trupurilor fiicelor si surorilor noastre impinse la disperarea tragicei si

inconstientei decizii de a-si vinde trupul pentru a supravietui, de fapt a muri in viata fiind. Ceea ce dobandesc nefericitele surori ale noastre este doar iluzia vietii fiindca actul prostitutiei aduce asupra-le riscul decesului spiritual si deopotriva pacatul teribil al omuciderii semenilor lor, caci cele 30 de sotii aduse in pragul riscului trec toate in raspunderea directa a fiecarei prostituate in parte care sarmanele, vor pleca din lume luand fara s-o stie macar asupra lor acest pacat greu al omuciderii.

8. Prostitutia in Romnia

In Romnia, prostitutia este cunoscuta de multa vreme desi, ca urmare a influentelor orientale, in vechile hotare ale teritoriilor romanesti femeia avea, cu putine exceptii, o lipsa de libertate totala, fiind supusa complet dominatiei exercitate de parinti sau de sot. In pofida acestei atitudini traditionale fata de femeie, in Evul Mediu prostitutia era raspandita atat in Moldova cat si in Tara Romneasca, asa cum consemneaza diferitele marturii ale unor calatori straini si vechile cronici. In vremea lui Voda Caragea, la Bucuresti, numarul de prostituate, denumite kiramale si talanite, era atat de mare incat i s-a sugerat domnitorului sa impuna taxe speciale pe comertul practicat de ele, ceea ce i-a adus, se pare, venituri insemnate. O data cu raspandirea prostitutiei au capatat o larga raspandire si bolile, din care sifilisul a avut efecte devastatoare, fapt remarcat si de medicii romani in perioada de dezvoltare a igienei si medicinei publice. Prostitutia de tip institutionalizat, sub forma caselor de toleranta, a cunoscut o mare inflorire, mai ales in perioada interbelica, "emblema" ei reprezentand-o celebra "Cruce de Piatra" din cartierul Dudesti, segregata de alte zone ale Bucurestiului prin traditionalul "felinar rosu". In cadrul ei lucrau "tarfele cu condicuta", inregistrate legal la politie si examinate periodic medical. Incaperile erau sordide, iar conditiile igienice dintre cele mai proaste. Totusi, o mare parte din bucurestenii varstnici isi amintesc si astazi cu "nostalgie" de acest loc, in care au avut pentru prima data o legatura sexuala cu o femeie, care i-a initiat in primele taine ale erotismului. Alaturi de prostitutia tolerata de stat, prostitutia de strada, ocazionala sau sistematica si fara autorizatie era extrem de raspandita in capitala si in alte orase ale tarii. Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de "morala de tip nou", a pus capat prostitutiei legalizate, dar n-a putut impiedica practicarea ei. Date fiind privatiunile materiale si tentatiile oferite de aceasta profesie, numeroase tinere practicau prostitutia cu strainii, in restaurante, baruri si hoteluri de lux, vazand in turistii straini pe singurii barbati capabili sa le ofere castiguri si avantaje materiale substantiale, eventual o oferta de casatorie. Alteori chiar organele de represiune stimulau prostitutia, utilizand-o in scopuri politice, cooperand cu profesionistele pentru a obtine informatii despre straini.

Dupa decembrie 1989, prostitutia a iesit din relativul ei anonimat si din semiclandestinitatea ei, pentru a cunoaste o alrga expansiune. Dincolo de propria optiune a unor prostituate exersate sau ocazionale de a practica aceasta ocupatie in Turcia sau alte tari, a aparut o adevarata "industrie a sexului" circumscrisa, in majoritatea cazurilor, retelei hoteliere romnesti. Prostitutia s-a practicat si se practica in marile unitati hoteliere situate in zone cu mare trafic turistic cum sunt: Constanta, Timisoara, Braila, Galati, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava, Brasov, Predeal si, bineinteles, Bucuresti, in principalele sale hoteluri sau stabilimente de distractie. Au patruns totodata in Romania retele internationale ale traficului de carne vie, care, sub emblema inofensiva a unor firme care cauta dansatoare, manechine sau alte lucratoare pentru strainatate, recruteaza prostituate pentru diferite tari (in special Turcia, Grecia, Italia, Franta si Germania). Multe tinere ajunse in strainatate prin intermediul acestor firme au constatat ca de fapt semnasera un contract pentru practicarea prostitutiei. Alteori prostitutia este patronata de asa-zisele agentii matrimoniale care nu sunt altceva decat locuri de intalnire intre parteneri de sex, a caror cunostinta este mediata de patron, care isi asuma rolul de proxenet. Multe dintre acestea publica la rubrica de anunturi ale ziarelor solicitari de prietenie sau companie provenite de la persoane din tara si din strainatate. Angajarea in prostitutie prin intermediul proxenetilor, persoane deosebit de intreprinzatoare, este una dintre caile principale prin care o tanara din Romania devine profesionista. In ce priveste caracteristicile principale ale prostituatelor din Romnia, conform cu informatiile date de organele de politie, majoritatea provin din familii dezorganizate, au mari deficiente de cultura si educatie si refuza sa munceasca in alte domenii de activitate legala. In cea mai mare parte provin din zone sarace economic, de exemplu din Moldova, care furnizeaza circa 40% din toate prostituatele identificate de politie. Unele lucreaza pe cont propriu, dar cele mai multe sunt exploatate de proxeneti, care au fost sau mai sunt: taximetristi, ghizi in domeniul turismului, cadre hoteliere, chelneri sau simpli pensionari care detin apartamente destinate sexului. Desi nu exista informatii precise cu privire la ierarhia prostituatelor, cele care activeaza in cadrul marilor hoteluri sau restaurante sunt mai stilate si mai bine educate. In afara acestui grup de prostituate exista cele care isi exercita meseria in propriile locuinte sau in locuinte puse special la dispozitie de proxeneti. O categorie aparte de prostituate pentru cazul Romniei o reprezinta cele care isi desfasoara activitatea in zonele de parcare, special amenajate de-a lungul unor sosele principale, pentru TIR-urile conduse de soferii straini, in special turci. O parte importanta dintre aceste parcari sunt dotate cu service-uri, baruri si alte facilitati, printre care si existenta unor prostituate, cum este de exemplu cazul zonei care leaga Ramnicu Valcea de statiunea Calimanesti. Prostitutia juvenila este de asemenea extrem de raspandita in Romnia, "copiii strazii" furnizand un veritabil "debuseu" atat pentru pedofilii romani, cat si pentru cei straini. Pe de alta parte, in traficul cu carne vie sunt inclusi si copiii. O serie de cazuri de adoptie din anii trecuti, in conditiile existentei unei legislatii deficitare, nu erau altceva decat forme disimulate de recrutare pentru prostitutie. Prostitutia este atat de raspandita in Romnia, incat pana si in legea invatamantului este prevazuta o reglementare speciala (art. 11) care interzice desfasurarea in scoli,

camine, internate, cantine, cluburi, case de cultura, baze si complexuri culturale a activitatilor care "incalca principiile fundamentale ale moralei primejduind sanatatea fizica sau psihica a tineretului". Obiectivul articolului este prevenirea prostitutiei in mediul scolar. In martie 1996 au fost adoptate modificari si completari ale legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea delictelor de prostitutie si proxenetism, separat de Codul Penal si Codul de Procedura, adoptate de Senat, dar respinse de Camera Deputatilor. Conform modificarilor mentionate, "atragerea de persoane, sub orice forma, savarsita in localuri, parcari, pe strazi sau in alte locuri publice, in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea, in acelasi scop, a unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte".Completarile la legea mentionata se adauga celor aduse Codului Penal, care pedepsesc actul de prostituare cu privare de libertate de la 6 luni la 4 ani, o pedeapsa mai severa decat cea aplicata inainte de 1990. In pofida acestor masuri cu caracter legislativ si a actiunilor sporadice intreprinse de organele de politie, prostitutia are o mare extindere in Romnia, partial si datorita eficacitatii reduse a controlului in acest domeniu. Desi moralistii apreciaza ca prostitutia trebuie interzisa, trebuie precizat ca in Romania de astazi nu comercializarea sexualitatii ca atare reprezinta veritabila problema, ci toate celelalte probleme sociale asociate cu ea: violenta, agresiunea, exploatarea economica si sexuala a prostituatei si mai ales raspandirea bolilor asociate cu aceasta profesiune (sifilisul si SIDA). Intre 1992-1995 au fost inregistrate numai in Bucuresti 5800 de cazuri de sifilis contactat in urma unor relatii cu partenere de ocazie. Numai o singura prostituata in varsta de 22 ani, bolnava de sifilis si SIDA a reusit sa imbolnaveasca 156 de barbati ("Libertatea", 1996). Cauzele prostitutiei in Romania par sa contrazica ideile acelor sociologi din Occident care sustin ca acest fenomen nu este dependent de presiunile economice. Putinele cercetari facute in Romnia au permis identificarea urmatorilor factori care determina angajarea unor tinere in prostitutie: 1. somajul - in conditiile procesului de restructurare a unor intreprinderi sau santiere sau in cazul incetarii activitatii acestora numeroase tinere (mai ales muncitoarele necalificate si absolventele fostelor licee cu profil industrial) nu mai pot gasi de lucru in alta parte, alegand calea prostitutiei ca fiind unicul mijloc de subzistenta 2. nivelul scazut al salariilor si conditiile grele de munca - multe prostituate tinere au parinti batrani in intretinere si ele insele au o situatie familiala grea, fiind abandonate de soti, divortate, cu copii mici de crescut, deoarece si-au intemeiat familii foarte devreme, cand optiunea pentru casatorie a fost complet lipsita de discernamant 3. climatul educational deficitar - in familiile de unde provin ambii parinti sau numai unul din ei consuma excesiv alcool, conflictele si bataile sunt permanente, lipsa afectiunii parentale este o constanta. Afinitatea cu subculturi infractionale a parintilor determina episoade traumatice in care tanara poate fi implicata (viol, adesea comis chiar de tata sau de concubinul mamei, maltratare, abuz si alungarea de acasa). La acestea se adauga lipsa de

supraveghere, abandonul scolar, intrarea intr-un anturaj favorabil prostitutiei (o prietena care sunt deja in acest domeniu) 4. proxenetii sau codosii - la indemnul acestora se face recrutarea in prostitutie. Acest factor stimuleaza si precipita procesul angajarii in prostitutie. Exista o mare varietate a modalitatilor de recrutare prin intermediul acestor persoane, de la indemnurile propriilor "iubiti" ai tinerelor pana la ademenirea exercitata de diferite persoane cu care acestea vin in contact (patronii unitatilor in care lucreaza, proprietarii camerelor inchiriate de ele sau chiar unele rude mai varstnice). Angajarea pe calea prostitutiei, in Romnia, este mediata de numerosi alti factori predispozanti printre care:

esecul familial personal (multe prostituate sunt divortate) angajarea in viata sexuala la varste foarte fragede (15 ani sau chiar mai devreme) agresare sexuala precedenta (violate in copilarie sau adolescenta) practicarea unor meserii cu "afinitate ocupationala" fata de cea de prostituata (chelnerite, cadre de deservire in unitati de alimentati publica) atractia exercitata de o mserie "interesanta", lipsita de rutina si dificultatile ocupatiei cotidiene, si care promite o serie de avantaje: venituri mari, posibilitati de distractie sporite, intalnirea unor oameni interesanti etc.

Cel putin pentru perioada de tranzitie, eradicarea sau ameliorarea prostitutiei in Romnia pare o utopie. Pentru a tine fenomenul sub control, acesta trebuie legalizat. Chiar daca, in acest fel, Romnia se va confrunta cu alte probleme, cel putin vor fi eliminate acelea care fac in prezent din profesia de prostituata o afacere extrem de sordida in interesul aproape exclusiv al proxenetilor si al celor care patroneaza exploatarea sexuala a tinerelor. O politica represiva in domeniul sexualitatii si a prostitutiei in special, nu a avut si nici nu poate sa aiba eficienta revendicata de moralistii si "aparatorii" imaginii Romniei in lume. Dimpotriva, ea va mentine prostitutia la cote si mai inalte si va agrava si mai mult problemele sociale si medicale cu care aceasta institutie este asociata in prezent.

9. Bibliografie

Harrison, G. Principiile medicinei interne Farley, Melissa Prostitution in Five Countries: Violence and PostTraumatic Stress Disorder Dworkin, Andrea - Prostitution and Male Supremacy in Life and Death, 1997, New York: Free Press. Nedelcu, Ioan - HIV. AIDS. SIDA - cap 3.1. Perioda de incubatie in boala HIV (pag 25-26) Editura Militara, Bucuresti, 1991 DePasquale, Katherine M. - The Effects of Prostitution