Subiectul 100 Definiti sensul denotativ si sensurile conotative; exemplificati raportul dintre acestea intr-o poezie apartinand curentul

literar postmodernist Vezi sub 78 pt denotatie si conotatie Postmodernismul este termenul de referin aplicat unei vaste game de evoluii n domeniile de teorie critic, filozofie, arhitectur, art, literatur i cultur. Diversele expresii ale postmodernismului provin, depesc sau snt o reacie a modernismului. Dac modernismul se consider pe sine o culminare a cutrii unei estetici a iluminismului, o etic, postmodernismul se ocup de modul n care autoritatea unor entiti ideale (numite metanaraiuni) este slbit prin procesul de fragmentare, consumism, i deconstrucie. Jean-Franois Lyotard a descris acest curent drept o nencredere n metanaraiuni (Lyotard, 1984); n viziunea acestuia, postmodernismul atac ideea unor universalii monolitice i n schimb ncurajeaz perspectivele fracturate, fluide i pe cele multiple. Pentru Mircea Cartarescu, postmodernismul este un curent literar deja consolidat in literatura romana: "Putem vorbi azi despre un postmodemism romanesc (privit ca o notiune tridimensionala si difuza)". Intrarea culturii romane in postmodemism se face tarziu, incepand , cu anii 80, cand isi cauta o fundamentare teoretica si o justificare din punct de vedere diacronic. Mircea Cartarescu are convingerea ca noul curent are "o istorie si o traditie proprie, ajungand pana la originile literaturii romane, prin selectarea altor fapte literare semnificative si a unui alt corpus de texte, ignorate sau minimalizate de istoriile literare moderniste". Pe baza acestora, el crede ca se poate elabora chiar o istorie literara alternativa, insasi critica literara eliberandu-se, la randul ei, ca si poezia, de "stereotipiile istoriilor clasice", identificate in cronologie, exhaustivitate, pseudoobiectivitate. Postmoderni, optzecitii vor opta pentru impuritatea i eterogenitatea codurilor, cu ncercri demistificatoare ndreptate mpotriva unui limbaj ierarhizat, ale crui utilizri sunt fie blocate prin prestigiul cultural irepetabil, fie prin pierderea semnificatului iniial. Simptomatice sunt, n Poema chiuvetei, construciile explicative care nu explic nimic. "Cum se pricepe i el", "care v-am spus aceast poveste", "ce s mai vorbim". Structural, poemul se bazeaz pe efecte de montaj contrapunctic, configurnd o situaie de simetrie ntre non-concordana celor dou registre (naltromantic i degradat-n-clieu) i imposibilitatea de comunicare dintre aceste dou planuri ontologice. Situaia pare s fie anunat deja din titlu, ai crui doi termeni se revendic, primul, de la prestigiul textului romantic ("poema"), al doilea, de la nivelul ontologic degradat ("chiuveta"). Autorul este promotorul unei imagini suprareale a evenimentelor obisnuite, animand obiectele printr-o stranie metamorfoza, plasandu-le intr-un univers imagistic de certa originalitate. In acest fel, in mod cu totul neobisnuit, specific sensului conotativ, spatiul claustrant al apartamentului este locuit de fiinte ciudate: chiuveta, musamaua, borcanul cu mustar, tacamurile ude.Toate aceste cuvinte ce semnific banalitatea primesc, n tipic manier postmodern, sensuri figurate . Steaua din coltul geamului de la bucatarie, la care priveste cu nostalgie chiuveta, reprezinta si ea un alt univers, situat extrem de departe, intangibil. Poema chiuvetei face parte din ciclul Idile, aprut n volumul Totul (1985), volum de maturitate al poetului. Ciclul Idile cuprinde poeme de dragoste, n care autorul realizeaz un elogiu, nu lipsit de accente ironic-ludice, al fiinei iubite Nicolae Manolescu observ, de altfel, o astfel de pulsiune a contrariilor: Ca i Poemele de amor, poeziile din Idile se bazeaz pe un joc superior nu numai cu sentimentele, dar i cu formele literare n care ele s-au exprimat. Amestecnd stilurile erotice, Mircea Crtrescu rennoiete poezia prin: volubilitate emoional, pigment exotic, referine la realitatea imediat a unui anumit mediu, sensuri surprinztoare, figurate, epatare intenionat,

delir onomastic. Poetul i cnt iubirea n cele mai variate registre: serios, comic, lagr de muzic uoar, argou bucuretean, stiluri profesionale etc.. Consider ca drama simbolic i alegoric a Luceafrului eminescian o regsim transcris aici n versuri i imagini desacralizante, n tonalitate ludic i fantezist, ntr-un limbaj viu, policrom ce desemneaz obiecte banale, cu semnificaii dezafectate, cu accentul existenial cu totul ters. Obiectualizarea eroilor lirici, laolalt cu impulsul demitizant la care procedeaz poetul, recursul la parodie i la farsa lingvistic toate aceste elemente ale discursului postmodernist, sunt puse n valoare de Mircea Crtrescu, din dorina de a actualiza un mit, de a-l resuscita tocmai prin desolemnizare a viziunii i prin conectare imediat la sfera cotidianului celui mai anodin. Intr-un fel, in sens conotativ, chiuveta este o Catalina care se indragosteste de un Hyperion transcendent:,,intr-o zi chiuveta cazu in dragoste,/iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie/se confesa musamalei si borcanului cu mustar/se planse tacamurilor ude./in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:/stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita.Versurile, scrise in stilul lui Guillaume Apollinaire, stabilesc o distanta enorma intre lumea uranica, a stelei din departari inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, pline de becuri. In plus, invocatia poetica adresata stelei implica un magnetism erotic al intregii fiinte a chiuvetei: ,,stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit/tot felul de cantece pentru tine, cum se pricepe si el,/ vasele cu resturi de conserva de peste/ te-au si indragit./ vino, si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie. Steaua devine in sens conotativ, un Hyperion degradat, care isi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fara stralucire, in case, in medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi Kitsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate. Totusi, tensiunea ideatica a poeziei se simplifica, figurand si aspiratiile banale ale stelei galbene, care iubeste o strecuratoare de supa/ din casa unui contabil din pomerania/ si noaptea se chinuia sorbind-o din ochi./ asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu/ privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei. Chiar plagiate dupa modele exemplare, cu reverberaii cosmice, iubirile se consum totui, ntr-o lume devalorizat, ca nite tranzacii pur mercantile:,, i ntr-un foarte trziu i fcu o propunere muamalei.,, Un alt actor n aceast scen insolit devine ,,gaura din perdea,,: ,,eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.-am iubit o superba dacie crem pe care n-am vzut-o dect o dat.../ dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari/ si tot ce a fost mi se pare un vis. *[[[Obiectele lirice nu mai fac parte, nici ele, din sfere ale sublimitii, din cercul absolutului romantic. Dimpotriv, acestea sunt extrase din universul casnic, din registrul anodin al culinarului. Distana dintre protagonitii scenariului liric (steaua galben i chiuvet) este incomensurabil, pentru c cele dou entiti aparin, fatalmente, unor sfere ontice ireconciliabile: ntr-o zi chiuveta czu n dragoste/ iubi o mic stea galben din colul geamului de la buctrie/ se confes muamalei i borcanului de mutar/ se plnse tacmurilor ude./ n alt zi chiuveta i mrturisi dragostea:/ stea mic, nu scnteia peste fabrica de pine i moara dmbovia/ d-te jos, cci ele nu au nevoie de tine/ ele au la subsol centrale electrice i snt pline de becuri/ te risipeti punndu-i auriul pe acoperiuri/ i paratrznete. Poezia se desfoar n continuare prin inseria unei invocaii cu iz parodic, prin care steaua e chemat s stpneasc regatul de linoleum i s devin crias a gndacilor de buctrie. Tonul de parodie nscut din seria de conotaii ale termenilor, inflexiunile de feerie trucat, dar i reflexele onirice dau poeziei o vag culoare suprarealist, cu desenul elementelor dezarticulat, cu o sintax a imaginilor frnt, sinuoas: stea mic, nichelul meu te dorete, sifonul a bolborosit/ tot felul de cntece pentru tine, cum se pricepe i el/ vasele cu resturi de conserv de pete/ te-au i

ndrgit./ vino, i ai s scnteiezi toat noaptea deasupra regatului de linoleum/ crias a gndacilor de buctrie. ]]]* Pe de o parte, drama tragicomic ce prinde contur aici este o dram a incompatibilitii i una a comunicrii. Limbajul erotic e, de altfel, demistificat, privat de accentele sublimului i ale retorismului cu care l nvestiser poeii romantici, dup cum recuzita este, cum am vzut, i ea, desacralizat, mpins n universul banal, derizoriu al buctriei: dar, vai! steaua galben nu a rspuns acestei chemri/ cci ea iubea o strecurtoare de sup/ din casa unui contabil din pomerania/ i noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi./ aa c ntr-un trziu chiuveta ncepu s-i pun ntrebri cu privire/ la sensul existenei i la obiectivitatea ei/ i ntr-un foarte trziu i fcu o propunere muamalei. Pe de alta parte, finalul poeziei l aduce n prim plan pe menestrelul acestei fabule postmoderne, n care eroii au reflexe ale spaiului culinar, iar predispoziia spre fars i spre comedie a limbajului este predominant: .. cndva n jocul dragostei m-am implicat i eu/ eu, gaura din perdea, care v-am spus aceast poveste./ am iubit o superb dacie crem pe care nu am vzut-o dect o dat.../ dar, ce s mai vorbim, acum am copii precolari/ i tot ce a fost mi se pare un vis. Povestea de amor dintre mica stea i chiuveta de buctrie are, cum era de presupus, un final ironic i parodic, n care evaziunea n irealitate, n lumea fanteziei este refuzat, iar mplinirea n planul terestru, anodin, prozaic e singura posibil. Din punct de vedere formal, poetul valorific, n acest text, resursele invocaiei i ale exclamaiei, apeleaz la monolog i la dialog, la imaginile abrupte ori la sugestiile suprarealiste ale onirismului, dar procedeaz i la decupajul brut, la notaia ferm i concis din realitatea anodin. ntre visul feeric de iubire i atracia irepresibil a teluricului penduleaz, n fond poemul acesta, un alt Luceafr ntors, tratat n penia ironic i parodic a postmodernilor. Deci, consider ca postmodernismul contine, in formula sa artistica de maxima eterogenitate, si o intrinseca trasatura contradictorie, deoarece daca analizam cele doua sensuri conotativ si denotativ, observam antiteza care se creeaza. Obiectele lirice nu mai fac parte, nici ele, din sfere ale sublimitii, din cercul absolutului romantic, ci sunt extrase din universul casnic, din registrul anodin al culinarului.