Agamemnon Dandanache - personaj de comedie - personaj comic - ramolitul politic - demagogul si arivistul (parvenitul)"O scrisoare pierduta", de Ion Luca

Caragiale - comedie Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumental, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin "intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literal de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura romana. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, atitudini ce se manifesta nu numai la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale. In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul". Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, Caragiale ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorate, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei -Catavencu si grupul de "intelectuali independent" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Agamemnon Dandanache, "mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu", este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat in judetul X si intruchipeaza tipul demagogului. Structura morala reiese, in mod indirect, prin comicul de caracter realizat din atitudinea, faptele si vorbele lui Dandanache, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind conturat prin intreaga varietate a comicului. Dandanache apare in piesa abia in ultimul act si se contureaza prin acumularea tuturor defectelor personajelor de pana atunci. Trasaturile dominante sunt caricaturale, dar comice, ramolismentul si degradarea fiind evidente inca de la sosirea "cu birza tinti postii hodoronc-tronc, zdronca-zdronca [...] si clopotei... imi tiuie urechile". Personajul este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului de caracter, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Agamita vrea sa dea impresia unui politician abil, convins ca solutia santajului este inteligenta si se mandreste

cu faptul ca i-a venit in gand aceasta idee ("Aminteri daca nu-mi dedea in gand asta, nu m-aledzeam") insa, in esenta, personajul este o canalie senila, decrepit si peltic, de o josnicie fara seaman. Printr-un comic de situatie magistral construit, Caragiale creeaza un personaj grotesc: santajul exercitat de Catavencu pare nevinovat in comparatie cu gestul abject al lui Dandanache, de a nu inapoia scrisoarea de amor. El fusese respins de comitetul central pentru orice fel de candidatura, deoarece, spune el indignat, se considera ca nu este "marcant". Intr-o seara, cineva, "persoana insemnata... da' becher" (becher - celibatar, necasatorit - n.n.), jucase carti acasa la Dandanache si isi uitase paltonul. Cautandu-l in buzunare, el gasise o scrisorica de amor adresata becherului din partea sotiei unui politician influent ("catre becherul meu, de la nevasta unui prietin, nu spui tine... persoana insemnata"). Dandanache il santajase pe "becher" cu scrisoarea gasita, amenintandu-l ca daca nu-i asigura alegerea in Camera Deputatilor, o s-o publice in ziarul de scandal "Razboiul". Cu toate ca "becherul" ii asigurase postul de deputat, Dandanache nu-i inapoiaza scrisoarea, ci o pastreaza, pentru ca "mai trebuie s-aldata... La un caz iar... pac! la "Rasboiul". Caracterizarea directa facuta de Tipatescu evidentiaza ticalosia lui Dandanache, prefectul gandindu-se ca ar trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de amor, si un politician mult mai abject, fiind foarte mandru pentru ideea care o avusese pentru a fi ales. Dandanache, inconstient de josnicia gestului sau, repeta mereu intamplarea: "Cand i-am pus pitorul in prag - ori coledzi, ori Razboiul, ma-nteledzi - tranc! depesa aiti...". ,Daca Nae Catavencu exercitase santajul cu discretie, Dandanache este mandru de ideea care-i venise: "Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica? Aud? te era de facut? Aminteri daca nu-mi dedea in gand asta, nu m-aledzeam... si nu merdzea deloc, neicusorule". Singurul argument pe care-l aduce in sprijinul meritelor sale politice este ridicol: "familia mea de la patuzsopt ...si eu in toate Camerele, cu toate partidele, ca rumanul impartial... si sa raman fara coledzi!". Prost, demagog, peltic, amnezic si senil, incurca mereu pe prefect cu Trahanache, spunandu-i lui Tipatescu: "Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa consoarta d-tale...", spre disperarea Zoei, care-l caracterizeaza direct: "A! Idiot!". Povesteste mereu "istoria cu scrisoarea", desi Zoe il rugase sa nu o faca publica, pentru ca ar face impresie proasta alegatorilor. Spiritul sau machiavelic, miselia sunt relevate printr-o replica ce contureaza magistral personajul, dramaturgul scriind in paranteza "(aparte)", sugerand astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe", referindu-se, bineinteles, la Trahanache. Personajul este grotesc, ingrosat, trasaturile fiind amplificate cu ostentatie. Dupa "inchiderea urnelor", la festivitatea inchinata candidatului si condusa de Catavencu,Dandanache, indemnat de Zoe si Tipatescu sa rosteasca discursul politic prin care sa se adreseze alegatorilor, este incapabil sa rosteasca ceva inteligibil, fluent sau logic, uitand chiar motivul pentru care se afla aici si pentru care luptase -"si da-i si lupta, si lupta si dai"- cu atata sarg. Comicul de limbaj este ilustrat prin anacolut: "In sanatatea alegatorilor... care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nemereste)... asta...cum sa zic, de!...zi-i pe nume, de!...a! sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica...cum am zitc.in sfarsit sa traiasca!". Magistral construit, discursul lui Dandanache este, poate, cea mai convingatoare si sugestiva

ilustrare a incompetentei si demagogiei oamenilor politici, din toate comediile lui Caragiale. "Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal, simbol trist al necesitatilor electorale si lamentabii exponent de clasa" (G.Calinescu). Comicul de nume este un mijloc de caracterizare indirecta si consta in alaturarea absurda a numelui viteazului razboinic grec, conducator de osti si strateg abil - Agamemnon - cu Dandanache, care sugereaza incurcatura, dandana, belea. Caracterizarea lui Dandanache se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lui, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialog si monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice, prin care autorul isi "misca" personajele, le da viata. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. Dandanache este foarte precis caracterizat prin didascalii: "(vorbeste peltic si sssait) ", "(aducandu-si in sfarsit aminte) ", "(Dandanache face gestul cu clopoteii) ". In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".