Sunteți pe pagina 1din 45

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

1.Exceptia de neexecutare Reglementare sectiunea a 6-a Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale, art.1556 NCCiv. Conditii: a)Referitor la natura obligatiilor neexecutate : obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic. Nu este suficient ca doua persoane sa fie in acelasi timp creditor si debitor, una fata de cealalta. Aceasta situatie trebuie sa rezulte din aceeasi relatie juridica. Distinctie fata de dreptul de retentie: in virtutea exceptiei de neexecutare se poate ajunge la situatia ca partea care datoreaza un bun sa refuze sa il predea. In cazul dreptului de retentie, legatura dintre creanta si bun este una de fapt, in timp ce, in situatia exceptiei de neexecutare, legatura este una juridica si rezulta din chiar interdependenta cauzala a obligatiilor contractuale. b)Conditiile neexecutarii: trebuie sa existe o neexecutare a obligatiilor, chiar partiala, dar suficient de importanta, din partea celuilalt contractant. Cauza neexecutarii nu intereseaza: poate fi culpa debitorului sau chiar forta majora care il impiedica momentan sa execute obligatia, daca insa neexecutarea datorata fortei majore este definitiva, vom fi in prezenta incetarii contractului pentru imposibilitate fortuita de executare. Cel care invoca exceptia intelege sa faca o oferta de executare a obligatiei. c)Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile. Art 1556 alin.(1) exceptia de neexecutare poate fi invocata numai daca obligatiile reciproce sunt ajunse la scadenta sau trebuie executate imediat (art.1495 plata obligatiilor fara termen). Exceptia anticipata de neexecutare poate fi invocata in cazul in care, in virtutea stipularii unui termen suspensiv de executare, una din obligatii trebuie executata inaintea celeilalte iar cel care este gata sa execute obligatia are toate motivele sa creada ca cealalta parte, la scadenta nu isi va executa obligatiile. Argumente pentru admisibilitatea exceptiei de neexecutare: in cazul termenului suplimentar de executare (art.1522 alin.(3)), daca debitorul declara, inaintea expirarii termenului ca nu va executa obligatiile, creditorul este indreptatit sa invoce anticipat orice remedii considerate potrivite (art.1522 alin.(4) Cciv) aceeasi ratiune subzista si in cazul termenului suspensiv de executare. reglementarea termenului suspensiv de executare. Cazurile de decadere oferite de art.1417 il indreptatesc in mod evident pe creditor sa invoce si o exceptie anticipata de neexecutare. d)Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare. Mora creditoris neexecutarea imputabila creditorului constituie un impediment in aplicarea oricarui remediu pentru neexecutarea pe care creditorul insusi a impiedicat-o (art.1517)

e)Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a obligatiilor celor doua parti. Art 1555 prevede regula de principiu a simultaneitatii executarii obligatiilor. Exceptii: partile au prevazut o ordine a executarii prestatiilor (de ex, in cazul clauzelor de tip solve et repete); daca din imprejurari rezulta ca obligatiile nu trebuie executate simultan (de ex la restaurant, plata se face numai dupa consumatie; daca executarea obligatiei uneia dintre parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima (art.1555 alin.(2)); Art 1495 alin.(1) in ipoteza in care contractul nu stipuleaza niciun termen suspensiv de executare, regula este cea a executarii imediate a prestatiilor partilor. Functionarea exceptiei de neexecutare Exceptia de neexecutare este un remediu preventiv daca sunt indeplinite conditiile, exceptia de neexecutare se invoca, intre partile contractante, de catre partea contractanta indreptatita, in puterea sa, fara interventia judecatorului. Nu trebuie ceruta instantei de judecata si nu este necesara nici conditia punerii in intarziere a celeilalte parti. Nu este necesara indeplinirea niciunei conditii de forma, cu exceptia cazului in care contractul dintre parti stipuleaza conditii formale speciale de operare a exceptiei de neexecutare. Nu este necesara acordarea termenului suplimentar de executare, adica punerea in intarziere. Poate fi invocata in fata instantei, ca mijloc de aparare a paratului, prin cerere reconventionala instanta de judecata, la cererea paratului, fie va respinge actiunea in executare introdusa de reclamant, fie va dispune, dupa caz, obligarea lui insusi la executarea obligatiei proprii, stabilind un termen in acest scop. Efectele exceptiei de neexecutare Suspenda executarea prestatiei celui care o invoca, asemanator cu situatia cand el ar fi beneficiat de un termen. Contractul continua sa existe insa se suspenda forta obligatorie a contractului. Partea care invoca exceptia de neexecutare nu poate fi urmarita silit in justitie pentru executarea obligatiilor sale si nu poate fi obligat sa plateasca daune interese moratorii pe motiv ca ar fi intarziat executarea prestatiilor ce le datoreaza celeilalte parti. In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile, instanta ar putea sa il oblige pe cel care a invocat exceptia la daune interese. Poate fi opusa tuturor persoanelor ale caror pretentii se intemeiaza pe acel contract: fata de creditorii celeilalte parti care solicita obligarea la executare pe calea actiunii oblice sau tertului beneficiar din stipulatia pentru altul.

Nu poate fi opusa acelor terti care invoca un drept propriu si absolut distinct de contractul in cadrul executarii caruia se invoca exceptia de neexecutare: creditorul care beneficiaza de o garantie reala asupra unui bun; revendicarea bunului mobil de la gasitor sau de la cel care l-a dobandit de la gasitor. Calificarea juridica a exceptiei de neexecutare a contractului si scopurile sale Este un mijloc preventiv de aparare prin care se realizeaza protectia acelei parti contractante. Avand dreptul sa refuze executarea prestatiilor sale, debitorul, care in acelasi timp este si creditor, poate evita concursul eventual al celorlalti creditori ai contractantului. Este un mijloc de presiune asupra celeilalte parti. 2.Rezolutiunea si rezilierea Reglementare Cartea a Va, Titlul V Executarea obligatiilor, capitolul II Executarea silita a obligatiilor, sectiunea a 5a, art.1549-1554. Creditorul obligatiei neexecutate are un drept de optiune intre mai multe remedii posibile. Conform art.1516 NCCiv, creditorul are dreptul de a opta intre a solicita executarea in natura, in mod exact si la termen a obligatiei, iar in cazul in care debitorul refuza sa-si execute obligatiile, creditorul este indreptatit sa opteze intre executarea silita (in natura) a obligatiei (numai daca o asemenea executare mai este posibila), rezolutiunea, rezilierea contractului sau reducerea prestatiei sau sa utilizeze orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau. Rezolutiunea este o solutie de ultim-resort, la care se apeleaza numai daca nu da rezultate remediul termenului suplimentar de executare. Domeniul de aplicare al rezolutiunii Contractele sinalagmatice fara a distinge dupa tipul acestora. NCCiv cuprinde o serie de derogari de la regimul juridic general al rezolutiunii: exceptii generate de specificitatea fiecarui contract. Sunt, de fapt, precizari pe care legiuitorul le face in functie de specificiul fiecarui contract.Ex: specificitatile rezolutiunii vanzarii pentru neplata pretului sau pentru vicii ascunse sau ale vanzarii bunurilor mobile. exceptii propriu-zise de la regimul general al rezolutiunii/rezilierii contractului. Sunt exceptii care disting net tipul de rezolutiune in cazul unor contracte speciale de aceea din dreptul comun sau care nu permit rezolutiunea in situatii in care dreptul comun ar permite-o, in mod obisnuit. 1)Rezolutiunea contractului de intretinere art.2263 NCCiv. exceptie de la domeniul de aplicare a rezolutiunii unilaterale a contractului (art.1552 Ncciv): conform art. 2263, in ipoteza in care comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractu lui in conditii conforme bunelor moravuri sau cand debitorul nu-si executa in mod culpabil obligatia de intretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata decat de instanta. alin.(4): in ipotezele prevazute de alin.(2) si (3), oferta de intretinere facuta de debitorul parat dupa introducerea actiunii nu poate impiedica rezolutiunea contractului. 2)Imposibilitatea invocarii rezolutiunii in cazul jocului si pariului

Conform art.2264 Ncciv, obligatiile nascute din jocuri si pariuri nu sunt inzestrate cu sanctiune juridicanu se poate reclama in justitie executarea lornicio eventuala rezolutiune nu poate fi admisa. Exceptie de la exceptie: contractele de pariu in care partile iau ele insele parte la curse, la jocuri de indemanare sau la orice fel de jocuri sportive sunt supuse dreptului comun ar putea fi avuta in vedere rezolutiunea unui asemenea contract, in conditiile art.1549 si urm. Cciv. Acelasi regim de drept comun il au si jocurile si pariurile autorizate, conform art.2266 Cciv. Extinderea rezolutiunii si la contractele unilaterale cu titlu oneros contractele sinalagmatice imperfecte. Doua opinii: 1)Valeriu Stoica nu poate fi vorba de o rezolutiune, ci de o decadere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv de executare, in ipotezele in care acesta nu isi executa o serie de obligatii al caror temei real este in realitate extracontractual. Contractul isi produce in continuare efectele, generand o obligatie de restituire a unui bun/unor bunuri ca urmare a decaderii debitorului din beneficiul termenului. 2)Pop este fireasca extinderea rezolutiunii si la contractele unilaterale, intrucat, pe parcursul executarii unui contract unilateral, pot surveni obligatii care sa genereze, intre parti, un raport similar contractelor sinalagmatice. Tipuri de rezolutiune rezolutiunea judiciara rezolutiunea unilaterala extrajudiciara rezolutiunea legala, de drept. rezolutiunea de drept conventionala Odata ce creditorul a ales sa invoce rezolutiunea, el poate opta intre doua tipuri de rezolutiune: rezolutiunea judiciara si rezolutiunea unilaterala extrajudiciara art.1550 alin.(1): Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de partea indreptatita. Dreptul de optiune al creditorului este pur potestativ, neputand fi limitat decat in conditii de exceptie: clauza contractuala care limiteaza dreptul creditorului la rezolutiunea judiciara sau printr-o eventuala dispozitie legala care prohibeste rezolutiunea unilaterala. Alin (2) art. 1550 prevede expres rezolutiunea legala: in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept. Rezolutiunea de drept conventionala opereaza in temeiul pactelor comisorii. Conditiile sunt prevazute de art.1553 NCCiv. Creditorul are deschisa si optiunea limitata intre rezolutiunea totala si rezolutiunea partiala a contractului, conform art.1549 alin.(2) NCCiv. In cazul in care executarea contractului este divizibila, rezolutiunea poate avea loc numai pentru o parte a contractului. In cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala.

Art 1424 NCCiv instituie prezumtia de divizibilitate a obligatiilor de regula, creditorul are posibilitatea sa solicite instantei sau sa declare rezolutiunea partiala pentru ca, de regula, obligatiile sunt divizibile. Creditorul poate sau trebuie sa invoce o rezolutiune partiala, atunci cand aceasta este posibila? a) Daca partea ramasa neexecutata ramane determinanta, creditorul poate sa solicite/sa declare rezolutiunea partiala sau, dimpotriva, poate invoca rezolutiunea totala; b) Daca partea ramasa neexecutata este neesentiala, creditorul nu este indreptatit sa solicite/declare rezolutiunea totala; el poate insa sa invoce reducerea prestatiilor proprii care este de fapt, o rezolutiune partiala. In cazul rezolutiunii unilaterale rolul instantei de judecata este acela de a controla a posteriori corectitudinea (oportunitatea) invocarii rezolutiunii. In cazul in care instanta apreciaza ca rezolutiunea a fost invocata in mod abuziv va considera actul unilateral de invocare a rezolutiunii ca fiind nul. Art 1550 Ncciv constituie temei si pentru rezilierea unilaterala, conform art.1549 alin.(3) Cciv. Conditia de fond unica a rezolutiunii neexecutarea insemnata Conditia culpei sau vinovatiei debitorului in neexecutarea obligatiei niciun text nu mai prevede conditia culpei sau neexecutarii culpabile pentru ca rezolutiunea sa poata fi invocata. Culpa prezinta relevanta in privinta executarii prin echivalent: conform art.1530 Cciv, conditia vinovatiei este peremptorie pentru acordarea de daune-interese. Neexecutarea este determinanta, insemnata atunci cand lipseste pe creditor de ceea ce ar fi fost indreptatit sa se astepte de pe urma contractului. Gravitatea neexecutarii se determina apeland la notiunea de cauza a contractului. Conform tezei cauzaliste a lui Henri Capitant intra in sfera neexecutarii determinante, neexecutarea acelor obligatii care au constituit cauza determinanta a incheierii contractului pentru cealalta parte. De aceea, poate fi vorba si de alte obligatii decat cele esentiale asumate de debitor, daca se atesta ca, partea interesata a contractat in considerarea unei alte obligatii contractuale, chiar neesentiale. Conform art.1551 alin.(1) teza I Cciv, creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate. Per a contrario, creditorul are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este insemnata. Neexecutarea unei anumite prestatii, fie ea esentiala sau nu din perspectiva centrului de greutate a contractului, poate sa atraga rezolutiunea daca ea a constituit cauza (motiv) determinant al angajarii celeilalte parti. Conform art.1549 alin.(2) teza a 2a Cciv, in cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala.neexecutarea esentiala atrage rezolutiunea totala a contractului. Conform art.1551 alin.(1) teza a 2a Cciv, in cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, dar are un caracter repetat.instituie o exceptie care intareste regula conditiei neexecutarii determinante. Conditiile neexecutarii rezolutorii a)Neexecutarea trebuie sa priveasca o obligatie contractuala.

Sunt excluse abaterile din faza precontractuala precum si toate obligatiile nascute intre parti pe parcursul executarii, dar a caror sorginte nu este contractuala (contractele sinalagmatice imperfecte). Doctrina: poate genera rezolutiunea si incalcarea obligatiei generale de buna-credinta, precum si alte obligatii considerate contractuale implicite, deduse sau nu din obligatia de buna-credinta. Obligatia neexecutata trebuie sa izvorasca dintr-un contract pentru care legea permite rezolutiunea. b)Neexecutarea trebuie sa fie suficient de grava In cazul in care neexecutarea este totala, nu se mai pune problema evaluarii gravitatii. In cazul neexecutarii partiale, criteriul utilizat pentru determinarea gravitatii neexecutarii este important. In doctrina se face trimitere la ideea de cauza:oricat de insignifianta ar fi din punct de vedere obiectiv neexecutarea daca ea ar fi privita independent de contract, daca ea lipseste de interes contractual creditorul, atunci neexecutarea este suficient de grava din perspectiva rezolutiunii. Nu are relevanta daca neexecutarea priveste o obligatie principala sau accesorie, importanta este consecinta lipsirii sau nu de interes a creditorului in mentinerea contractului. Aceasta apreciere trebuie sa se raporteze la momentul incheierii contractului. Prin intermediul pactelor comisorii, partile prevad ele insele ce reprezinta neexecutare care poate atrage rezolutiunea si inlatura intr-o mare masura arbitrariul aprecierii creditorului sau al instantei de judecata. Rezolutiunea judiciara Creditorul poate utiliza calea rezolutiunii judecatoresti chiar si in conditiile in care ar putea invoca rezolutiunea unilaterala, precum si atunci cand este stipulat un pact comisoriu. Conditii substantiale si formale de invocare a sa: a)Conditia substantiala unica a rezolutiunii judiciare consta in neexecutarea insemnata Conditia este comuna pentru toate tipurile de rezolutiune. b)Conditia formala in prealabil, debitorului sa i se fi acordat un termen suplimentar de executare. Caracterul imperativ al acestei obligatii se desprinde din mai multe texte legale (art.1516 alin.(2), art.1522 alin.(5) Cciv), desi nu este prevazuta expres si cu ocazia reglementarii rezolutiunii judiciare (art.1550 alin.(1) Cciv). Conform art.1522 alin.(5), in cazul in care debitorului nu i se acorda un termen suplimentar in vederea executarii obligatiilor si se formuleaza in mod direct o cerere de chemare in judecata impotriva sa prin care se solicita rezolutiunea contractului, instanta de judecata trebuie sa acorde un termen rezonabil de la data la care aceasta cerere a fost comunicata debitorului, pentru ca acesta sa isi execute obligatiile contractuale, evitandu-se astfel rezolutiunea. Prin exceptie, in cazul unei puneri in intarziere de drept (art.1523 Cciv), acordarea unui termen suplimentar de executare nu mai este necesara, iar creditorul este indreptatit sa solicite in mod direct rezolutiunea in instanta.

Rezolutiunea unilaterala Reglementare: art.1550 alin.(1): dreptul de optiune al creditorului asupra rezolutiunii unilaterale sau judiciare; art.1552: explica modul de operare al rezolutiunii unilaterale. Are caracter esentialmente extrajudiciar: este acea rezolutiune care opereaza in puterea creditorului, fara apelul la instanta de judecata. Instanta poate interveni doar dupa invocarea rezolutiunii de catre creditor in urmatoarele situatii: -la sesizarea debitorului care contesta rezolutiunea; -in contextul actiunii prin care creditorul solicita aplicarea efectelor retroactive ale rezolutiunii si anume repunerea partilor in situatia anterioara. Chiar daca rezolutiunea unilaterala opereaza extrajudiciar, fara a fi nevoie de acordul debitorului in acest sens, repunerea partilor in situatia anterioara poate opera numai daca debitorul executa nesilit obligatia de restituire, in caz contrar creditorul trebuind sa solicite acest lucru in justitie (restituirea silita a prestatiilor, rectificarea judiciara a cartii funciare etc.) Instanta poate interveni doar pentru a controla modul in care creditorul a invocat rezolutiunea unilaterala si pentru a stabili consecintele exercitarii abuzive a dreptului rezolutoriu. Conditii: Rezolutiunea unilaterala se deosebeste de rezolutiunea judiciara doar la nivelul conditiilor de forma. Conditia de fond este aceeasi cea a neexecutarii insemnate. Conditiile formale: a)Existenta unei puneri in intarziere in conditiile si cu efectele art.1522 Cciv. Art 1516 alin.(2) Cciv prevede punerea in intarziere ca si conditie prealabila pentru operarea remediilor, deci si a rezolutiunii unilaterale. Art 1552 alin.(1) Cciv prevede ca in lipsa unei prevederi contractuale contrare, este necesar ca debitorul sa nu-si fi executat obligatiile in termenul stabilit de creditor. Acordarea termenului suplimentar de executare nu este necesara in ipotezele de punere in intarziere de drept (art.1523 Cciv). b)Declaratia unilaterala de rezolutiune Reprezinta actul unilateral supus comunicarii prin care creditorul isi manifesta vointa de a desfiinta unilateral contractul pentru neexecutare art.1552 alin.(1) Cciv. Art 1552 alin.(2) si alin.(3) trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru eventuala actiune in rezolutiune si daca priveste contracte supuse publicitatii se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor. Fiind un act juridic unilateral supus comunicarii, creditorul poate reveni asupra declaratiei sale unilaterale de rezolutiune, daca aceasta nu a fost comunicata inca debitorului.

Efectul declaratiei desfiintarea contractului. Este subordonat comunicarii declaratiei de rezolutiune. c)Conditia de efectivitate a rezolutiunii unilaterale notificarea rezolutiunii. Comunicarea declaratiei de rezolutiune debitorului 1552 alin.(1) Cciv. Trebuie distinsa de notificarea prealabila rezolutiunii care consta in punerea in intarziere a debitorului si este o conditie prealabila. Notificarea rezolutiunii, trebuie sa fie scrisa conform 1552 si poate sa insoteasca declaratia de rezolutiune sau sa fie inclusa in aceasta. Rezolutiunea conventionala intemeiata pe pactele comisorii Reglementare art.1550 alin.(2) si art.1553 Cciv. Reprezinta acea rezolutiune care poate opera (judiciar sau unilateral) in virtutea unei clauze rezolutorii (numita chiar de legiuitor pact comisoriu), prin care partile stabilesc in prealabil care neexecutare contractuala poate sa atraga rezolutiunea. Conditii de validitate si de functionare/invocare a pactelor comisorii : a)Conditia transparentei pactelor comisorii. Art.1553 alin.(1) Cciv pentru ca rezolutiunea conventionala sa opereze, este necesar ca pactele comisorii sa fie stipulate expres si sa prevada in maniera neechivoca obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului. Instanta poate cenzura clauza in mod exceptional, atunci cand: este lipsita de transparenta contractuala, pe calea interpretarii contractului, precum si atunci cand are un continut abuziv si disproportionat. b)Pactul comisoriu trebuie invocat cu buna-credinta Nerespectarea exigentei este de natura sa duca la respingerea pretentiei creditorului de a se declara rezolutiunea sau la considerarea retroactiva de catre instanta a neoperarii rezolutiunii. c)Neexecutarea definita in pactul comisoriu trebuie sa se fi produs si sa aiba o gravitate suficienta In cazul in care neexecutarea definita in contract este partiala este necesara revenirea la criteriile generale de determinare a neexecutarii rezolutorii. Neexecutarea trebuie sa aiba un caracter insemnat prin raportare la pactul comisoriu. d)Conditia formala pentru operarea rezolutiunii conventionale este aceea a notificarii specializate Creditorul este obligat sa aduca la cunostinta debitorului, prin intermediul unei notificari, faptul ca a invocat rezolutiunea contractului si conditiile in care acesta opereaza. Punerea in intarziere nu mai este necesara daca se prevede lipsa acestei conditii in pact. Reducerea prestatiilor Reglementare art.1551 alin.(2).

Daca neexecutarea obligatiilor nu este suficient de insemnata pentru a se putea invoca rezolutiunea totala a contractului (in conditiile art.1551 alin.(1) Cciv), creditorul, desi nu are dreptul sa invoce rezolutiunea, va avea dreptul la reducerea proportionala a prestatiilor, cu conditia ca aceasta sa fie posibila. Daca nici reducerea prestatiilor nu poate avea loc, atunci creditorul va avea dreptul doar la daune-interese (art. 1551 alin.(3) Cciv). Daca obligatiile au fost executate din partea creditorului, el are dreptul la restituirea prestatiei in proportie cu neexecutarea obligatiilor debitorului. Daca prestatiile creditorului nu au fost executate in intregime, el poate sa nu mai execute partea ramasa, proportional cu neexecutarea din partea debitorului. Precizari: a)Conditia substantiala a reducerii prestatiilor este existenta unei neexecutari Art 1551 este indiferenta gravitatea neexecutarii. b)Conditia substantiala a posibilitatii reducerii prestatiilor Este prevazuta expres de art.1551 alin.(2) Cciv. In cazul in care prestatia creditorului este indivizibila reducerea prestatiei nu este posibila si creditorul nu are dreptul decat la daune-interese. c)Conditii formale ale reducerii prestatiilor Este necesara punerea in intarziere a debitorului acordarea prealabila a termenului suplimentar de executare in conditiile art.1522 Cciv. Prin exceptie, daca punerea in intarziere opereaza de drept (art.1523) creditorul este scutit de acordarea termenului suplimentar pentru executare. Reducerea prestatiilor poate opera pe cale unilaterala sau judiciara. Toate conditiile formale ale rezolutiunii unilaterale respectiv judiciare trebuie respectate si de creditorul care invoca reducerea prestatiilor. Rezolutiunea anticipata Este vorba de situatiile in care evidenta neexecutarii esentiale din partea debitorului exista deja anterior scadentei obligatiilor sale, astfel incat este neeconomic si injust pentru creditor sa astepte scadenta obligatiilor creditorului pentru a putea invoca rezolutiunea. Lipsa reglementarii speciale in materie de rezolutiune anticipata este acoperita prin sfera de aplicare a termenului suspensiv. Neexigibilitatea actuala a obligatiei debitorului are la baza un termen suspensiv, intrucat executarea acesteia depinde de un eveniment viitor si sigur care consta in implinirea unui termen (art.1411 alin.(1)). Conform art.1417 Cciv, in anumite situatii, debitorul poate fi decazut din beneficiul termenului suspensiv. Numeroase din situatiile de neexecutare anticipata a contractului pot fi incadrate intr-una din ipotezele prevazute in art.1417 Cciv. Creditorul poate invoca aceste situatii pentru a sanctiona debitorul cu decaderea din beneficiul termenului, conform 1417 Cciv. Consecinta imediata a acestei sanctiuni este aceea ca obligatia devine exigibila anticipat (conform art.1418 Cciv), adica de la data pronuntarii decaderii

din termen. Odata exigibila actualmente obligatia debitorului, creditorul poate invoca rezolutiunea chiar in conditiile art.1551 Cciv. Rezolutiunea anticipata este posibila si in contextul punerii de drept in intarziere a debitorului. Conform art. 1523 alin.(2) lit.c Cciv, debitorul este de drept in intarz iere daca si-a manifestat neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat. Obligatiile debitorului fiind actual exigibile, neexecutarea viitoare puternic prezumata poate fi considerata neexecutare actuala. Conform art.1516 alin.(2) Cciv, debitorul fiind deja pus in intarziere, creditorul poate invoca orice remediu impotriva debitorului, in maniera anticipata, asadar si rezolutiunea unilaterala sau judiciara. Rezilierea Reprezinta o forma de rezolutiune care produce efecte numai pentru viitor (ex nunc) si este specifica acelor contracte in care executarea este succesiva. Conditiile de invocare sunt identice cu cele ale rezolutiunii insa au specificul lor: conditiile substantiale: este necesara o neexecutare neinsemnata. Particularismul este data de caracterul repetat al prestatiilor: creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat art.1551. conditiile de forma: invocarea rezilierii trebuie sa indeplineasca exact conditiile formale ale rezolutiunii unilaterale, respectiv cele ale rezolutiunii judiciare (daca creditorul intelege sa invoce rezolutiunea in instanta). Efectele rezolutiunii si rezilierii Efectele rezolutiunii si nulitatii contractului sunt guvernate de aceleasi reguli generale. Reglementare: art.1635 1649 Cciv. Art 1635 regulile titlului intitulat restituirea prestatiilor se aplica in toate situatiile in care avem de a face cu desfiintarea unui contract cu efect retroactiv (rezolutiunea, conditia rezolutorie si nulitatea contractului), in cazul imposibilitatii fortuite de executare cu efecte retroactive, in cazul in care conditia viitoare nu s-a mai indeplinit. Efecte intre parti desfiintarea contractului va avea ca efect nasterea obligatiilor reciproce de restituire a prestatiilor executate (restitutio in integrum). Daca insa acestea nu au fost executate, lipsirea de suport a lor are drept consecinta faptul ca ele nu mai trebuie executate. Regula fundamentala este aceea ca restituirea prestatiilor se va face in natura art.1639 Cciv. Regula cunoaste nuantari si exceptii: conform art.1640 alin.(1) Cciv in ipoteza in care restituirea in natura nu mai este posibila din cauza imposibilitatii sau a unui impediment serios ori aceasta priveste prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se va face prin echivalent. Ipoteza in care bunul ce face obiectul restituirii a pierit partial (art.1643 Cciv) se circumscrie imposibilitatii de restituire in natura. conform art.1640 alin.(2) Cciv la restituirea in natura a prestatiilor se va tine seama de momentul in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.

art.1647 Cciv restituirea prestatiilor de catre incapabili. Conform alin.(1), incapabilul va fi tinut la restituirea prestatiilor doar in limita imbogatirii sale, apreciata la data cererii de restituire. Prin exceptie, in situatia in care persoana incapabila, cu intentie sau din culpa grava, a facut ca restituirea sa fie imposibila, poate fi tinuta la restituirea integrala. restituirea in natura sau prin echivalent poate fi dublata cu o cerere de despagubiri daune interese, in masura in care creditorului obligatiei contractuale neexecutate i-a fost cauzat un prejudiciu: art.1530 si urm. Cciv. Efecte fata de terti desfiintarea drepturilor tertilor constituite de catre dobanditorul initial intre momentul incheierii contractului si cel al desfiintarii acestuia (art.1648 Cciv). Exceptii: actiunea in restituire nu poate fi formulata fata de tertul dobanditor, daca regulile de carte funciara il impiedica sa o faca. Este vorba de decaderea din dreptul la actiunea in rectificare tabulara art.909 alin.(2), art.909 alin.(3). actiunea in restituire nu poate fi utilizata nici impotriva dobanditorului de buna-credinta a unui bun mobil, daca acesta dovedeste intrunirea tuturor conditiilor pentru dobandirea proprietatii asupra bunurilor mobile prin posesie de buna-credinta. restituirea nu va putea fi solicitata nici tertului care a uzucapat bunul ce face obiectul actiunii in restituire. toate actele juridice, cu exceptia celor de dispozitie si cu exceptia celor cu executare succesiva (care vor putea fi mentinute cel mult un an de la data desfiintarii titlului constituitorului, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege), vor fi mentinute, conform art.1649 Cciv, daca au fost facute in favoarea unui tert de buna-credinta. Riscul contractului Problema riscului contractului apare in situatiile in care, din cauze neimputabile partilor, contractul nu poate fi executat. Imposibilitatea de executare poate privi ambele parti sau doar pe una dintre ele. Riscul se afla in stransa legatura cu una din cauzele de stingere a obligatiilor: imposibilitatea fortuita de executare. Atunci cand o obligatie contractuala nu mai poate fi executata datorita unui eveniment de forta majora si in cazuri speciale de caz fortuit, debitorul este liberat de obligatie pentru imposibilitate de executare. Conform art.1557 si art.1634 Cciv, legiuitorul face distinctie intre ipoteza unei neexecutari fortuite totale si definitive (imposibilitate absoluta) si ipoteza unei neexecutari temporare, lasand aparent deoparte ipoteza unei neexecutari fortuite partiale, dar definitive (imposibilitatea relativa). Imposibilitatea fortuita de executare trebuie distinsa de imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei consacrata in art.1227 Cciv Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una din parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel. Efectele evenimentului fortuit: Imposibilitatea fortuita de executare inlatura raspunderea contractuala a debitorului, ceea ce presupune ca acesta nu va fi tinut, potrivit art.1350 alin.(2) Cciv, sa repare prejudiciul cauzat celeilalte parti prin neexecutare debitorul obligatiei imposibil de executat nu va putea fi obligat la daune-interese.

Creditorul nu va putea opta nici pentru executarea silita in natura. Conform art.1527 alin.(2): creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. Creditorul va putea invoca exceptia de neexecutare a contractului art.1557 alin.(2). Conform art.1557 alin.(1), in cazul imposibilitatii fortuite totale si definitive de executare, contractul este desfiintat de plin drept. intentia legiuitorului a fost aceea de a crea o cauza de desfiintare a contractului distincta de rezolutiune. Cea mai adecvata figura juridica pentru calificarea manierei de desfiintare a contractului este caducitatea, conform vechii doctrine. Distinctia intre de drept si de plin drept: in cazul celei din urma, nu este nevoie de nicio formalitate pentru ca desfiintarea contractului sa se produca, nici macar de o hotarare judecatoreasca menita sa constate aceasta. In cazul imposibilitatii temporare de executare a obligatiilor, conform art.1557 alin.(2), creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii pe toata durata evenimentului fortuit (exceptie de neexecutare asimilabila celei prevazute de art.1556 Cciv) sau poate invoca rezolutiunea contractului in conditiile art.1549 si urm. Concluzii cu privire la solutionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor pentru neexecutare: a)Imposibilitatea absoluta de executare a contractului contractul se desfiinteaza de plin drept. Solutia este similara celei a caducitatii contractului pentru disparitia unei conditii esentiale la incheierea contractului. Imposibilitatea fortuita trebuie sa priveasca o parte determinanta din contract, adica o obligatie in lipsa careia cealalta parte nu ar fi incheiat contractul (art.1557 alin.(1)). Debitorul obligatiei neexecutate nu va raspunde pentru eventualele prejudicii cauzate creditorului prin neexecutare. b)Imposibilitatea relativa de executare (incluzand imposibilitatea partiala si pe cea temporara) creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispozitia sa pentru neexecutare cu exceptia executarii silite in natura si a daunelor- interese pentru partea imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de executat poate sa suspende executarea (exceptia de neexecutare), poate sa invoce rezolutiunea contractului (cu efecte retroactive, daca partea ramasa imposibil de executat sau amanarea executarii il lipsesc pe creditor de interesul de a continua relatia contractuala si totodata intrunesc si conditiile unei neexecutari rezolutorii), rezilierea (daca primirea in viitor a prestatiilor nu mai prezinta interes pentru creditor) sau reducerea prestatiilor (adica rezolutiunea partiala, cu deducerea partii imposibil de executat). c)Solutionarea problemei riscurilor pe terenul remediilor trebuie corelata cu prevederile de natura formala ale art.1634 Cciv. Debitorul este obligat sa notifice creditorului survenienta evenimentului fortuit intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de executare, sub sanctiunea daunelor interese in ipoteza in care aceasta notificare nu ajunge la creditor in acest termen. d)Probatiunea art.1634 alin.(4): Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului. Debitorului ii revine sarcina probei atat a evenimentului fortuit, respectiv a celui asimilat acestuia, cat si a efectelor pe care acesta le are asupra abilitatii sale de a executa.

Riscul in contractele translative de proprietate Vechiul Cciv res perit domino: riscul pieirii fortuite a bunului obiect al obligatiei, trebuia suportat de catre proprietarul actual, cu unele notabile exceptii. Noul Cod Civil art.1274 Cciv: res perit debitori. In noua reglementare, transferul riscurilor este separat de cel al transferului proprietatii si este legat de un moment care poate fi evaluat strict, cel al predarii. Observatii pe margine art.1274: a)Daca bunul nu a fost predat, riscul ramane in sarcina debitorului obilgatiei de predare. Efectuarea transferului de proprietate nu are nicio relevanta in aceasta privinta, la fel nici eventuala proba pe care debitorul ar face-o in sensul ca bunul ar fi pierit si daca s-ar fi aflat in mainile creditorului. b)Daca creditorul a fost pus in intarziere de catre debitor, riscul se transfera in sarcina creditorului de la data punerii sale in intarziere Institutia punerii in intarziere a creditorului art.1510 si urm.Cciv presupune o somare a creditorului sa preia bunul sau sa primeasca plata. Efectul punerii in intarziere transferul riscurilor in sarcina creditorului (art.1511 alin.(1) Cciv). Nu are nicio relevanta proba facuta de creditor in sensul ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp.

Faptul juridic licit ca izvor de obligatii


1.Gestiunea de afaceri Consta in situatia in care o persoana (gerantul) indeplineste acte sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul) fara a fi fost insarcinata in acest sens. Ex: o persoana se ocupa de imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei, facand reparatiile urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. In analiza clasica a fost asociata contractului de mandat cu care prezinta numeroase afinitati, dar de care se deosebeste fundamental prin aceea ca nu este un contract. Definitie faptul juridic licit care consta in aceea ca o persoana, numita gerant, incheie din proprie initiativa, fara sa fie obligata, acte juridice sau savarseste acte materiale necesare si utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita gerat. Conform art.1330 alin.(1) Cciv exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale. Reglementare art.1330 1340 Cciv. Efectul acestui fapt licit si voluntar este nasterea unui raport de obligatii reciproce intre gerant si gerat. Conditiile gestiunii de afaceri a)Sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia art.1330 alin.(1) Cciv.

Semnificatia de baza a sintagmei gestiune de afaceri gerantul trebuie sa incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale in interesul altuia. Mandatarul incheie numai acte juridice in numele si pe seama celui reprezentat. Continutul gestiunii: actele juridice de gestiune. Ex: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru efectuarea unor reparatii, contractul de asigurare, intreruperea unei prescriptii, inscriptia unei ipoteci valabile constituita in favoarea geratului, chemarea unui medic veterinar pentru tratarea unui animal bolnav al geratului. In principiu, nu pot depasi sfera actelor de conservare si administrare. Prin exceptie, pot fi efectuate acte de dispozitie care, raportate la intregul patrimoniu al geratului, dobandesc caracterul unor acte de conservare sau administrare. Ex: vanzarea unor bunuri perisabile, supuse stricaciunii. Este inadmisibila incheierea actelor juridice in care o persoana nu poate fi reprezentata, indiferent ca sunt acte de conservare, administrare sau dispozitie. faptele materiale de gestiune: descarcarea unor marfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrari, asistenta medicala care se acorda victimei unui accident de circulatie, salvarea unui animal apartinand geratului etc. Pentru a fi in prezenta gestiunii de afaceri, actele juridice incheiate si faptele materiale savarsite de catre gerant trebuie sa aiba, in principiu, caracter patrimonial pentru a putea fi constatata utilitatea interventiei gerantului in afacerile geratului. Legiuitorul nu prohibeste aplicabilitatea gestiunii de afaceri si la acte nepatrimoniale este admisibila extinderea exceptionala a gestiunii si la acestea in situatii precum asistenta sau salvarea geratului de la un pericol iminent sau, in cazul in care gerantul, in intentia de a-l salva pe gerat care este victima unui accident, il scoate pe acesta din masina in flacari si sufera el insusi arsuri serioase ca urmare a gestului sau civic. In al doilea rand, interventia gerantului, trebuie sa fie utila geratului, adica sa fi evitat pierderea unei valori patrimoniale sau sa fi sporit valoarea unui bun al acestuia. Utilitatea este o chestiune de fapt lasata la aprecierea instantei de judecata care trebuie sa raporteze actul sau faptul respectiv la momentul incheierii ori savarsirii sale. De regula, utilitatea gestiunii se deduce din urgenta acesteia. b)Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau, cu stirea geratului, dar fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea ocupa de afacerile sale art.1330 alin.(1) Cciv. Simpla cunoastere a gestiunii de catre gerat nu inlatura valoarea de gestiune de afaceri, decat in ipoteza in care geratul este indiferent nu desemneaza un mandatar desi putea sa o faca. In aceasta ultima situatie avem de a face cu un mandat tacit. Nu trebuie ignorata vointa geratului. El poate sa se opuna actelor, faptelor savarsite de gerant. Opozitia face ca gestiunea de afaceri sa fie considerata o imixtiune ilegala in afacerile geratului. In acest caz, neabtinerea gerantului fapta juridica ilicita si atrage raspunderea delictuala. c)Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia.

Daca gerantul lucreaza cu credinta gresita ca incheie acte juridice si savarseste fapte in propriul sau interes, nu suntem in prezenta unei gestiuni de afaceri. In aceasta situatie temeiul restituirii cheltuielilor de la adevaratul proprietar va fi imbogatirea fara justa cauza. Nu este necesar insa ca gerantul sa fi cunoscut persoana tertului ale carui afaceri le gestioneaza voluntar si nici ca gerantul sa fie o persoana determinata. De ex: avem de a face cu o gestiune de afaceri in ipoteza in care o persoana face reparatiile necesare la casa invecinata pentru a evita ruina acesteia, desi nu stie cine este proprietarul actual al acesteia deoarece vechiul proprietar a decedat. Nu se va aplica gestiunea de afaceri in urmatoarele situatii: in cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie art.1330 alin.(2) De ex, o persoana crezand ca are calitatea de mostenitor in virtutea unui certificat de mostenitor ulterior anulat, face o serie de reparatii la casa aparent mostenita si dupa aceea realizeaza ca nu are calitatea de mostenitor, el nu va putea fi considerat un gerant al intereselor adevaratilor mostenitori. Va putea solicita restituirea cheltuielilor avansate pe temeiul imbogatirii fara justa cauza. In cazul in care o persoana actioneaza atat in interes propriu, cat si in interesul unei alte persoane, ramane o gestiune de afaceri interventia sa in afacerile tertului. in cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o gratifica Intentia civica menita sa justifice gestiunea de afaceri este in acest caz depasita de una liberala care inlatura caracterul de fapt juridic licit, intrand in sfera liberalitatilor sau a actelor dezinteresate. In schimb, pentru a fi in prezenta gestiunii de afaceri, nu este obligatoriu ca gerantul sa incheie acte juridice sau sa faca acte materiale exclusiv in interesul altei persoane, el poate lucra, in acelasi timp, in interes propriu si in interesul altuia; gestiunea de afaceri va exista numai in ce priveste efectele produse de actele sale in interesul altei persoane. Actele de gestiune trebuie savarsite cu intentia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor facute si obligatiilor executate in interesul sau de catre gerant. Astfel, nu exista gestiune de afaceri cand cineva plateste pe un creditor cu intentia de a face o donatie indirecta debitorului. Intentia de liberalitate trebuie sa fie dovedita, ea nu se prezuma. d)Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta Conditia este dedusa din textele care reglementeaza efectele gestiunii. De ex, art. 1336 alin.(1) Cciv prevede ca gerantul care actioneaza in nume propriu este obligat fata de tertii cu care a contractat. In cazul in care gestiunea priveste acte materiale nu mai este ceruta aceasta conditie. Spre deosebire de gerant, geratul nu trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu, interventia vointei geratului nu este necesara in cursul gestiunii de afaceri; actele juridice sunt incheiate de gerant independent de consimtamantul geratului. Efectele gestiunii de afaceri A.Raporturile dintre gerant si gerat Obligatiile partilor au caracter reciproc.

Obligatiile gerantului: obligatia de instiintare: art.1331 alin.(1) Cciv gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa.

obligatia de continuare a gestiunii incepute: art.1331 Cciv. Exigentele civice pretind continuarea gestiunii
pana in momentul in care geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia. Obligatia de continuare a unei gestiuni incepute se transmite si mostenitorilor gerantului care cunosc gestiunea si care sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul. Situatia juridica a gerantului este mai grea decat cea a mandatarului. Conform art.2034 Cciv, mandatarul poate sa renunte oricand la mandat, notificand aceasta hotarare mandantului sau.

obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar: art.1334 alin.(1) Cciv
Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale. gerantul raspunde pentru prejudiciul cauzat geratului prin orice culpa, indiferent de forma si de gradul ei. Exceptie art.1334 alin.(2) atunci cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decat pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava. Daca se face dovada ca fara interventia gerantului afacerea geratului s-ar fi putut compromite, gerantul raspunde numai daca se face vinovat de dol (culpa grava sau intentie) in indeplinirea actelor de gestiune gestiunea necesara bazata pe urgenta interventiei in afacerile altuia.

obligatia de a da socoteala geratului cu privire la tot ceea ce a facut in cursul imixtiunii in afacerile sale.
Asemanator mandatarului. Daca geratul ratifica gestiunea de afaceri, ea se transforma in mandat. obligatia de a remite geratului tot ceea ce a primit actionand in interesul sau art.1335 Cciv. Chiar daca este vorba de sume de bani sau bunuri pe care altfel geratul nu le-ar fi primit sau chiar daca este vorba de un profit al afacerii incepute, gerantul trebuie sa il restituie in intregime geratului caruia i se cuvine de drept, tot emolumentul propriei afaceri si mai mult, chiar si ceea ce gerantul a primit fara a i se cuveni geratului, dar in legatura cu afacerea gerata, intocmai ca si la mandat se preintampina si ipoteza in care tertul ar putea pretinde geratului restituirea bazata pe plata nedatorata sau pe o imbogatire fara justa cauza. Desi legiuitorul nu prevede, gerantul are obligatia, in mod natural, de a conserva bunurile primite pana in momentul in care le va putea preda geratului. Obligatiile geratului: obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut in cursul gestiunii art.1337 alin.(1) Cciv. Cheltuielile necesare reprezinta acele cheltuieli care au servit la conservarea intereselor geratului. Aceste cheltuieli trebuie rambursate integral de catre gerat, indiferent de urmarile concrete ale gestiunii necesare, cu singura exceptie in care gerantul a actionat incalcandu-si obligatia de diligenta astfel cum aceasta este stabilita de art. 1334 Cciv. Cheltuielile utile reprezinta acele cheltuieli efectuate de gerant pentru punerea in valoare a bunurilor geratului, fiind similare cheltuielilor de administrare. In cazul acestora, geratul nu datoreaza restituirea cheltuielilor decat in limita sporului de valoare al afacerii sale (chiar daca eventualele cheltuieli sunt

superioare acestui spor de valoare). Diferenta de cheltuieli va fi suportata de catre gerantul care a exagerat in interventia sa benevola in afacerile altuia. Atat in privinta cheltuielilor necesare, cat si in privinta cheltuielilor utile, geratul datoreaza dobanzi calculate din momentul in care au fost avansate cheltuielile. Conform art.1337 alin.(3), cheltuielile trebuie apreciate in functie de momentul in care gerantul le-a facut. Art 1337 alin.(4) Cciv instituie o ipoteca legala in favoarea gerantului. Aceasta ipoteca se inscrie ca urmare a solicitarii gerantului in instanta de efectuare a unei expertize de evaluare pe calea ordonantei presedintiale. Cheltuielile care nu sunt nici necesare, nici utile si care au fost avansate pentru o gestiune care nu a fost ratificata de catre gerat: este cazul gestiunii inportune. Conform art.1339 Cciv actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii, il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au procurat vreun avantaj. Asadar, in limita si in masura in care gestiunea, chiar si inoportuna a conferit un profit geratului, il obliga pe acesta la restituire.

obligatia de a-l despagubi pe gerant de prejudiciile pe care, fara culpa sa, geratul le-a suferit din cauza
gestiunii art.1337 alin.(1) Cciv. Legiuitorul nu prevede pentru garantarea acestor despagubiri existenta vreunei ipoteci legale.

obligatia geratului de a executa actele necesare si utile care au fost incheiate de gerant 1337 alin.(2)
Cciv. Atat gestiunea necesara, cat si gestiunea utila trebuie considerate ratificate automat de indata ce se constata ca au acest caracter (necesar si util). Singura exceptie gestiunea utila in cazul in care geratul se impotriveste efectuarii gestiunii (art.1338 Cciv) este considerata o imixtiune ilicita in afacerile altuia si va antrena chiar o eventuala raspundere a pretinsului gerant. Ex: gerantul a chemat un instalator pentru a repara conducta sparta a vecinului sau, geratul va avea obligatia de a-i plati acestuia efectuarea interventiei necesare ( e vorba de executarea obligatiei fata de terti, obligatie care altfel s-ar putea sa cada in sarcina gerantului). In schimb, geratul nu este indatorat sa-l remunereze pe gerant pentru serviciile sale, deoarece ele au caracter dezinteresat. Exceptie: gerantul a efectuat activitatile respective in virtutea profesiunii sale. Exemplu: tratamentul medical facut de un medic, reparatiile conductei de apa sau gaze facuta de un instalator. In cazul in care geratul se impotriveste gestiunii (art.1338 Cciv), obligatiile lui fata de gerant sunt limitate la acoperirea cheltuielilor necesare. Geratul va fi tinut sa acopere cheltuielile necesare in ipoteza in care gestiunea se vadeste necesara caz in care, instanta sesizata cu o eventuala cerere de despagubire din partea gerantului, va putea acorda un termen pentru executarea acestei obligatii. In aceasta ipoteza, legiuitorul prevede si ca obligatiile gerantului vor fi agravate astfel, gerantul va raspunde chiar si pentru prejudiciile cauzate geratului din cea mai usoara culpa. (art.1339 Cciv). B.Raporturile dintre gerat si terti Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este necesara sau utila, geratul este indatorat sa execute toate obligatiile contractate de gerant, in numele geratului sau in nume propriu, in interesul gestiunii, in masura in care nu au fost inca executate.

Obligatia rezulta din art.1337 alin.(2) Cciv precum si din art.1336 Cciv in masura in care gerantul actioneaza in nume propriu, desi obligatiile fata de terti se nasc in sarcina sa, totusi, tertii au o adevarata actiune directa in regres fata de gerat pentru aceste obligatii. In ceea ce priveste actele incheiate de catre gerant direct in numele geratului, daca gestiunea este necesara sau utila sau a fost ratificata, geratul este in mod direct obligat fata de terti. C.Raporturile dintre gerant si terti Gestiunea cu reprezentare: gerantul le-a adus la cunostinta tertilor ca actioneaza numai in contul geratului si gestiunea a fost ratificata sau este utila el nu are nicio obligatie proprie. Da nastere unor raporturi similare mandatului. Gerantul, intocmai ca si mandatarul, nu este tinut in niciun fel fata de tertii cu care a contractat. Exceptie art.1336 alin.(2) atunci cand gestiunea nu este nici necesara, nici utila si nici nu a fost ratificata, toate obligatiile vor fi executate de catre gerant. Gestiunea fara reprezentare: gerantul actioneaza in nume propriu, asumandu-si personal obligatiile fata de terti. Este cazul cel mai frecvent. In acest caz, gerantul este tinut sa raspunda direct si nemijlocit pentru toate obligatiile asumate. Tertii pot totusi sa pretinda executarea obligatiilor si de la geratul in interesul caruia a actionat gerantul (art.1336 alin.(1) Cciv). De asemenea, si gerantul are un drept de regres impotriva geratului in temeiul obligatiei legale a geratului de a-l despagubi pe gerant de cheltuielile necesare, utile si daca este cazul pentru prejudiciile suferite in urma gestiunii. (art.1337 alin.(1) Cciv). Ratificarea recunoasterea de catre gerat a gestiunii efectuate de catre gerant. Art 1340 Cciv gestiunea va produce retroactiv efectele unui mandat. Natura juridica a gestiunii de afaceri Dispozitiile art.1330 1340 Cciv constituie rezultatul imbinarii principiului imbogatirii fara justa cauza cu unele prevederi sau reguli de la mandat. A.Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza geratul are obligatia de a restitui gerantului valoarea integrala a cheltuielilor pe care le-a facut cu gestiunea, chiar daca avantajele geratului sunt inferioare acesteia (numai in cazul gestiunii necesare); imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare; eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia unilaterala si voluntara a gerantului de a-i gera interesele; eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa cauza, au un temei juridic subsidiar fata de cel al gestiunii de afaceri. B.Gestiunea de afaceri si mandatul Asemanari: in ambele cazuri, o persoana incheie acte juridice in contul altei persoane. Atat gestiunea de afaceri, cat si mandatul pot fi cu sau fara reprezentare. Diferenta fundamentala: consimtamantul mandantului face din mandat un contract pe cand lipsa unui consimtamant expres in aceasta privinta din partea geratului face din aceasta operatiune un fapt juridic producator de obligatii.

Deosebiri: gerantul poate incheia acte juridice si savarsi acte materiale; mandatarul incheie numai acte juridice in contul altei persoane; gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului; mandatarul incheie acte juridice in baza imputernicirii acordate de mandant; gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului, atunci cand interventia sa a fost absolut necesara, numai daca se face vinovat de dol; mandatarul raspunde, fara exceptie, daca partile n-au convenit altfel, indiferent de forma si gradul culpei. gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat s-o continue pana cand geratul sau mostenitorii sai, in caz de deces, o vor prelua; mandatarul poate renunta la mandat, atunci cand continuarea executarii lui lar prejudicia; daca gestiunea de afaceri nu a fost ratificata, obligatiile geratului fata de gerant vor exista numai daca gestiunea a fost necesara sau utila; mandantul este intotdeauna obligat prin actele incheiate de mandatar in limitele imputernicirii acordate. 2.Plata nedatorata Definitie Plata executarea in natura a unei obligatii care are ca obiect o prestatie pozitiva, ce poate fi de a da sau a face. Art 1469 alin.(2): Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei al te prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Conform art.1470, orice plata presupune existenta unei datorii, inexistenta datoriei antreneaza restituirea platii celui caruia a facut-o, fiind o plata fara cauza, adica nedatorata. In acest sens, art.1341 alin.(1) prevede: cel ce plateste fara a datora are dreptul la restituire. Daca restituirea nu se face voluntar de cel ce a primit plata nedatorata, creditorul poate recurge la o actiune in justitie, numita in repetitiune. Reglementare art.1341 1344 Cciv. Plata nedatorata poate fi definita ca fiind un fapt juridic licit care consta in executarea de catre o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru altul. Faptul platii nedatorate da nastere unui raport de obligatii in temeiul caruia cel care a platit este creditor al obligatiei de restituire a prestatiei executate (solvens), iar cel care a primit plata este debitorul aceleiasi obligatii (accipiens). Conditiile platii nedatorate A.Existenta unei plati in sens obiectiv Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinant prin caractere generice.

Cand este vorba de prestatia de a da (in sens larg) este evidenta aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata. In cazul unei prestatii de a face, din moment ce art.1341 alin.(1) Cciv vorbeste doar de o plata care nu este datorata si trimite la prevederie art.1469 si urm, in cadrul carora se regasesc toate prestatiile (art.1480 1498 Cciv) este aplicabila notiunea de plata nedatorata. Singura situatie in care nu se poate pune problema restituirii, ci doar aceea a repunerii partilor in situatia anterioara este cea a prestatiilor de a nu face caz in care nu se poate pune logic problema restituirii. Efectuarea platii, ca fapt material, trebuie, in principiu, sa fie dublata de elementul sau intentional. In cazul in care executarea prestatiei s-a facut fara intentia de a plati o datorie, ci cu alt titlu, se poate considera ca are valoarea unui imprumut sau constituie o donatie art.1341 alin.(2) Cciv prevede ca nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. In plus, pana la proba contrara se prezuma ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie. B.Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe Intre cel care a facut plata, solvens, si cel care a primit plata, accipiens, sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata efectuata. Plata nedatorata poate avea un caracter absolut sau un caracter relativ. Inexistenta absoluta sau obiectiva absenta oricarei obligatii. Ex: datoria este imaginara (exista doar in reprezentarea debitorului), atunci cand avem de a face cu o datorie anterioara stinsa de catre debitor si replatita de catre mostenitorul sau care nu mai gaseste chitanta care probeaza plata, in cazuri de plata a unor impozite si taxe care de fapt si de drept nu sunt datorate. Plata nedatorata are caracter relativ sau subiectiv atunci cand ceea ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintre solvens si accipiens sau cand obligatia concreta a carei stingere s-a urmarit prin executarea acelei prestatii nu exista intre parti, fara a fi exclusa existenta unei alte obligatii de alta natura. Ex: executorul testamentar achita unui legatar o alta datorie decat cea reala a succesiunii fata de acesta, preda un legat unui legatar aparent, sau preda un alt legat decat cel datorat, toate situatiile in care plata s-a facut unei alte persoane decat cea a veritabilului creditor. Actiunea in repetitiune este admisibila, indiferent de caracterul absolut sau relativ al platii nedatorate. Nu pot fi incluse in categoria platii nedatorate: executarea obligatiei naturale. Desi aceste obligatii nu pot fi executate silit, totusi, odata executate voluntar, restituirea lor nu mai poate fi solicitata art.1471 Cciv. executarea voluntara a unei obligatii prescrise art.2506 alin.(3) Cciv: cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. executarea inainte de termen a prestatiei care este obiect al unei obligatii cu termen suspensiv de executare. Art 1414 Cciv: ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere inainte de implinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunavoie si in cunostinta de cauza inainte de implinirea termenului nu este supus restituirii. C.Relativitatea conditiei ca plata sa fie facuta din eroare

Solvens sa fi facut plata in credinta gresita ca este debitorul lui accipiens. Art 1341 alin.(2) Cciv instituie o prezumtie relativa ca o plata facuta se prezuma ca este facuta cu intentia de a stinge o datorie proprie. Importanta prezumtiei rezulta din faptul ca nu poate fi prezumata intentia liberala, ci numai intentia de stingere a unei datorii. Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

numai solvens trebuie sa fi fost in eroare. Existenta sau absenta erorii lui accipiens nu prezinta nicio
relevanta. Atunci cand plata nedatorata se face printr-un reprezentant, este suficient ca numai reprezentantul sa se fi aflat in eroare. Eroarea solvensului poate sa fie si provocata dolul este asimilat acestei solutii.

eroarea sa fi avut caracter determinant. In lipsa ei solvensul nu ar fi facut plata.


Daca solvensul a stiut, atunci cand a facut plata, ca nu datoreaza nimic lui accipiens plata poate fi considerata valabila fiind posibila probarea unei liberalitati, confirmarea unei obligatii anulabile (cu conditia sa se probeze cunoasterea cauzei de nulitate relativa) sau plata datoriei altuia. Relativitatea acestei conditii este atestata de numeroasele exceptii in care nu mai este necesara indeplinirea conditiei sau chiar mai mult, plata poate fi restituita chiar daca se dovedeste ca solvens stia ca nu este datorata nicio plata si totusi a facut o plata. Situatii in care conditia erorii celui care a facut plata nu este necesara: a)daca suntem in prezenta unei inexistente absolute sau obiective a temeiului platii. b) daca suntem in prezenta unei obligatii care ulterior a fost desfiintata cazurile care in general atrag o restituire a prestatiilor, o repunere a partilor in situatia anterioara: nulitatea absoluta sau relativa a contractului sau actului unilateral izvor de obligatii, rezolutiunea contractului, admiterea unei cai de atac prin care se desfiinteaza retroactiv efectele unei hotarari judecatoresti eventual executate, implinirea unei conditii rezolutorii. c)executarea obligatiilor naturale. Obligatiile naturale sunt acele obligatii carora le lipseste sanctiunea, ceea ce presupune ca ele nu pot fi executate silit. Prin exceptie insa, daca plata este totusi facuta, prestatiile nu mai pot fi supuse restituirii la cererea debitorului. d)cand solvens a efectuat plata unei obligatii sub conditie suspensiva, daca acea conditie nu s-a realizat. In cazul certitudinii nerealizarii conditiei, tot ceea ce s-a platit este supus restituirii deoarece se vadeste retroactiv ca fiind nedatorat. e)plata unei datorii facuta a doua oara de catre un debitor care dupa ce a executat prestatia datorata pierde chitanta doveditoare si este amenintat cu urmarirea de catre fostul sau creditor. Fie ca gaseste sau nu chitanta, plata este tot nedatorata. f)plata facuta datorita dolului si cea sub imperiul violentei Efectele platii nedatorate Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intre accipiens si solvens. In temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat sa restituie ceea ce a primit fara a-i fi datorat. Art 1344 Cciv restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art.1635 1649.

In anumite cazuri nu se poate pretinde restituirea fata de accipiens in temeiul mecanismului platii nedatorate: a)atunci cand accipiens a primit plata cu buna-credinta (crezand asadar ca i se cuvine) si a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie art.1342 alin.(1) Cciv. Un asemenea accipiens trebuie protejat pe seama sanctionarii neatentiei solvensului din cauza caruia accipiens si-a pierdut posibilitatea legala de a-si vedea achitata datoria de catre cel care i-o datora. b)accipiens a primit plata cu buna-credinta si ca urmare a acestei plati s-a lipsit in orice mod de titlul creantei sale. De exemplu, considerand efectuata plata, a distrus titlul constatator al creantei sau a renuntat la garantiile creantei. In toate cazurile de plata acceptata cu buna-credinta, solvens are insa un drept de regres fata de cel care datora cu adevarat plata in temeiul subrogatiei legale in dreptul creditorului platit. c)nu poate fi supus restituirii nici ceea ce s-a platit inaintea implinirii termenului suspensiv, decat daca plata s-a facut prin dol sau violenta art.1343 teza 1 Cciv. Accipiens este de buna credinta in cazul in care a primit plata de la solvens cu convingerea ca ii este datorata. Cel care a primit o plata in temeiul unei hotarari judecatoresti care inca nu este definitiva nu poate fi considerat de buna credinta intrucat primeste plata in baza unui titlu litigios, ale carui vicii le cunoaste. In aceasta materie, chiar si cel care se face vinovat de o culpa foarte usoara, culpa levissima, nu poate fi considerat de buna-credinta. Mostenitorii unui accipiens de rea-credinta care nu au cunostinta despre caracterul nedatorat al platii primita de la autorul lor sunt considerati de rea credinta, in literatura de specialitate. Daca plata a fost primita de catre cel care ulterior a decedat si stia ca nu are acest drept, atunci accipiens a dobandit deja atributul de accipiens de rea-credinta si el nu mai poate fi schimbat. Precizari: a)plata nedatorata trebuie restituita chiar daca solvens a fost de rea-credinta. Art 1638 Cciv prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane intotdeauna supusa restituirii. Astfel, daca un contract a fost declarat nul absolut pentru cauza ilicita, ambele parti isi datoreaza prestatiile reciproce deja executate. b)restituirea se face in natura sau prin echivalent. Principiul este cel al restituirii in natura, prin exceptie restituirea se realizeaza prin echivalent daca nu mai este posibila restituirea in natura (art.1637 si 1641 1643 Cciv). Restituirea nu poate fi facuta in natura si se va face numai prin echivalent in cazul imposibilitatii, din cauza unui impediment serios sau daca priveste prestarea unor servicii deja efectuate. c)plata nedatorata a avut ca obiect un bun cert. Restituirea priveste in acest caz bunul in starea in care acesta a fost primit.

bunul a pierit nefortuit sau a pierit din culpa debitorului sau nu mai este posibila restituirea lui (pentru ca
a fost instrainat si este un bun mobil, de exemplu) va fi obligat sa restituie contravaloarea bunului raportata la momentul primirii sale sau la momentul pierderii sau instrainarii acestuia. In cazul debitorului de buna credinta se va tine seama de cea mai mica dintre valori. In cazul debitorului de rea-credinta se va

tine seama de cea mai mare dintre aceste valori, putand fi aplicate si regulile raspunderii civile de la executarea prin echivalent daca creditorului i s-a cauzat un prejudiciu prin neexecutarea care a generat obligatia de restituire (art.1530 si urm.Cciv).

daca bunul a pierit fortuit, debitorul de buna-credinta nu va fi obligat la restituire si nici la contravaloarea
bunului, dar va avea obligatia de a cesiona creditorului acestei obligatii sumele primite cu titlu de indemnizatii pentru pieirea bunului sau dreptul de a primi aceste sume (art.1642 teza I Cciv).

daca bunul a pierit fortuit si daca debitorul este de rea-credinta sau daca obligatia sa de restituire este
urmarea culpei sale debitorul va fi obligat la restituirea echivalentului bunului in functie de cea mai mare dintre cele trei valori (art.1641 Cciv) si nu va fi exonerat de obligatia de restituire decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar daca ar fi fost predat creditorului (art.1642 teza a II-a Cciv).

in cazul unei pierderi partiale a bunului, cu exceptia celei generate de folosinta normala a bunului sau cu
exceptia cauzelor neimputabile debitorului, acesta din urma este obligat sa ii achite creditorului contravaloarea pierderii art.1643 alin.(1) Cciv. prin exceptie, cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul introducerii actiunii in restituire, fara niciun fel de despagubiri, cu exceptia cazului in care aceasta stare este cauzata din culpa debitorului obligatiei de restituire art.1643 alin.(2) Cciv. d)bunul supus restituirii este un bun frugifer. Daca debitorul obligatiei de restituire este de buna-credinta, el va putea pastra in proprietate fructele, dar va suporta cheltuielile avansate pentru obtinerea acestora si nu va fi tinut la nicio despagubire pentru folosinta bunului, cu exceptia cazului in care aceasta folosinta este obiectul prestatiei principale si in cazul in care bunul era supus unei deprecieri rapide prin natura sa. Daca debitorul obligatiei de restituire este de rea-credinta sau cauza restituirii ii este imputabila el este tinut sa restituie fructele sau contravaloarea lor si sa il despagubeasca pe creditor de lipsa de folosinta, insa va avea dreptul la acoperirea cheltuielilor facute cu obtinerea fructelor art.1645 alin.(2) Cciv. e)cheltuielile cele privitoare la bun- se aplica regulile de la accesiune pentru posesorul de rea-credinta/ respectiv pentru posesorul de buna-credinta; in cazul cheltuielilor restituirii trebuie suportate de catre parti proportional cu valoarea prestatiilor ce trebuie restituite sau integral de catre cel care este de reacredinta sau din culpa caruia a fost desfiintat contractul f)indiferent de buna sau reaua lui credinta, sa restituie suma de bani ori, dupa caz, bunurile de gen primite, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate. Este posibila cumularea obligatiei de restituire si cu o raspundere contractuala, caz in care se mai poate pune si problema unor daune-interese alaturate obligatiei de restituire. g) daca accipiens este un incapabil este tinut la restituire numai in limita folosului realizat, tinandu-se seama de data cererii de restituire. Prin exceptie, poate fi tinut la restituirea integrala daca el este cel care a facut ca restituirea sa fie imposibila (art.1647 Cciv) Buna-credinta inceteaza din momentul in care a primit somatia de restituire a platii sau a introducerii actiunii in repetitiune. Obligatia solvensului de a restitui impensele necesare si utile isi are izvorul in principiul imbogatirii fara justa cauza. Solvensul nu are obligatia de a restitui impensele voluptuare prin care se inteleg cheltuielile

facute exclusiv in scopul infrumusetarii bunului. Accipiens are dreptul de a ridica toate lucrarile si amenajarile facute in scop de infrumusetare, daca prin acestea nu provoaca nici o stricaciune sau deteriorare. Actiunea in restituirea platii nedatorate De regula, este personala. Se prescrie in termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani 2517Cciv. Termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul cand solvens a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca faptul platii nedatorate si persoana obligata la restituire. Daca restituirea este subsecventa unei cauze de incetare cum sunt anularea sau rezolutiunea sau pentru alta cauza de incetare a contractului, prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitiva a hotararii prin care s-a desfiintat actul ori, dupa caz, de la data la care declaratia de rezolutiune sau reziliere a devenit irevocabila. Obiectul platii nedatorate a fost un lucru individual determinat actiunea in restituire are caracterul unei actiuni in revendicare are caracter imprescriptibil. Actiunea va fi respinsa in situatia in care ca urmare a primirii cu buna-credinta a platii, accipiens a distrus titlul sau a pierdut posibilitatea de a-si mai vedea recuperata creanta. In aceasta situatie, solvensul are drept de recurs impotriva adevaratului debitor si se va subroga in drepturile creditorului art.1342. Actiunea va avea ca temei principiul imbogatirii fara justa cauza actio de in rem verso. 3.Imbogatirea fara justa cauza

Definitie Reglementare art.1345 1348 Cciv. Definitie doctrinara: faptul juridic licit prin care are loc marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic. Genereaza un raport juridic in continutul caruia se regaseste obligatia celui ce si-a sporit patrimoniul (imbogatitul) de a restitui celui insaracit valoarea cu care s-a imbogatit. Atunci cand imbogatitul nu-si indeplineste obligatia, insaracitul poate introduce o actiune in justitie prin care pretinde restituirea actio de in rem verso. Conditiile imbogatirii fara justa cauza Sunt prevazute in art.1345 Cciv. Sunt de doua feluri: materiale si juridice. A.Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire: a)sa existe o imbogatire a paratului art.1345 Cciv. dobandirea unui bun sau a unei creante

imbunatatirea unui lucru al proprietarului de catre o alta persoana: cazul cheltuielilor necesare si utile facute de catre posesorul unui bun care este supus restituirii catre adevaratul proprietar si care trebuie acoperite pe calea imbogatirii fara justa cauza. edificarea unei constructii, facerea unei plantatii sau executarea unei lucrari pe terenul altuia accesiunea imobiliara artificiala. evitarea unei cheltuieli obligatorii: plata unei datorii, remiterea de datorie, prestarea unei munci sau a unor servicii de catre altul in favoarea paratului, folosirea de un bun care apartine altuia. Exista imbogatire de fiecare data cand in patrimoniul imbogatitului se poate inregistra orice avantaj care poate fi evaluat in bani, fara sa fie necesara o i love sex crestere a activului patrimonial, fiind suficienta si o diminuare a pasivului. b)sa existe o insaracire a reclamantului art.1345 Cciv. o pierdere ecomonica: iesirea unei valori din patrimoniu (bun sau creanta), prestarea unor activitati sau servicii care nu au fost remunerate de beneficiarul lor, efectuarea unor cheltuieli in favoarea imbogatitului (cheltuieli de conservare sau de imbunatatire a unui bun proprietatea altuia). nu trebuie sa constea neaparat intr-o diminuare a patrimoniului: sunt incluse si ipotezele de prestare a unui serviciu (obligatiile de a face) executate de insaracit, fara a fi platit pentru contravaloarea lor. c)intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau o corelatie directa. Sa aiba o cauza unica sau aceeasi origine. Este indiferent daca insaracirea si imbogatirea corelativa rezulta din fapta pagubitului, a imbogatitului, a unei terte persoane sau fortuit, fiind suficient ca ele sa aiba o cauza comuna un act sau un eveniment = indivizibilitatea de origine. Conditiile juridice ale actiunii in restituire a)imbogatirea si insaracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa, adica de un temei juridic care sa le justifice. Imbogatirea unei persoane are justa cauza atunci cand a avut loc: in temeiul unui act juridic: un contract de vanzare executat; al unei hotarari judecatoresti: o hotarare judecatoreasca prin care s-au acordat despagubiri victimei unui accident. al legii: prin moratoriul legal uzucapiune: dobandirea unui bun prin posesie isi gaseste justa cauza in consecintele pe care legea le leaga de aceasta posesie. posesie de buna-credinta: dobandirea fructelor bunului frugifer isi gaseste justa cauza in consecintele pe care legea le leaga de posesie si de buna-credinta. Art 1346 Cciv prevede trei cazuri in care imbogatirea trebuie considerata justificata: 1.in ipoteza in care imbogatirea rezulta din executarea unei obligatii valabile de ex, vanzatorul primeste pretul contractului valabil incheiat.

2.in ipoteza neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit toate acele situatii in care persoana indreptatita lasa sa se scurga termenul de prescriptie sau de decadere in care ar fi putut actiona fata de cealalta persoana. Trecerea acestui termen de prescriptie sau de decadere genereaza o imbogatire a celui impotriva caruia s-ar putea indrepta persoana indreptatita. Implinirea termenului este o cauza justa de imbogatire a acesteia. 3.cand imbogatirea rezulta dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica intentia de a gratifica exclude ideea de lipsa a cauzei. b)imbogatitul sa fie de buna-credinta. Rezulta din art.1345 Cciv care vorbeste de cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza. Fundamentul actiunii de in rem verso nu consta intr -o conduita culpabila a debitorului, ci rezida in indatorirea generala de a nu ne imbogati in dauna altuia. Aceasta indatorire morala presupune absenta oricarei culpe din partea imbogatitului, el fiind obligat sa restituie numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare. Daca imbogatitul a fost de rea-credinta suntem in prezenta unei fapte ilicite care antreneaza angajarea raspunderii civile delictuale insaracitul isi va putea repara in intregime paguba ce i-a fost cauzata, constand in valoarea insaracirii sale, chiar daca imbogatirea paratului este inferioara. c)insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea reptului sau de creanta impotriva paratului. Conform art. 1348 Cciv cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat caracterul subsidiar al actio de in rem verso. Actio de in rem verso este inadmisibila in ipoteza in care: reclamantul are la dispozitie actiunea bazata pe un contract, delict, sau alt izvor de oblicatii, precum si in ipoteza in care ar fi putut obtine reparatia pe calea unei actiuni prescrise sau care este paralizata prin alta exceptie ce paratul este in drept sa o invoce. In toate cazurile in care insaracitul dispune de o actiune, alta decat de in rem verso, fie ca ea poate fi intentata impotriva imbogatitului, fie impotriva unei terte persoane, mecanismul imbogatirii fara justa cauza nu este functional. Efectele imbogatirii fara justa cauza Imbogatirea fara justa cauza da nastere unui raport obligational in cadrul caruia imbogatitul este debitorul iar insaracitul este creditorul obligatiei de restituire. Regula este ca restituirea trebuie sa se faca in natura, iar exceptia prin echivalent banesc. Art. 1347 alin. 2 trimite la regulile aplicabile in cazul restituirii platii nedatorate. Din prevederile art. 1347 alin. 2, precum si din cele ale art. 1345 se deduc si reguli proprii doar imbogatirii fara justa cauza. Precizari: limitele restituirii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza: 1. Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoare imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare. Ex: nu poate fi tinut sa restituie fructele civile. 2. Insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar daca foloasele obtinute de imbogatit sunt mai mari.

In cazul in care imbogatirea fara justa cauza se datoreaza relei credinte a imbogatitului, se va angaja raspunderea civila delictuala a acestuia. Reaua credinta a imbogatitului determina iesirea din sfera cvasicontractelor si intrarea in sfera delictelor civile, adica a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii . momentul la care se raporteaza obligatia de restituire. Conform art. 1347 alin 1 Cciv pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa genereze actiunea in restituire este necesar ca ibogatirea sa subziste la data sesizarii instantei. Daca imbogatirea paratului a incetat pana la aceasta data, pentru motive independente de vointa sa, raportul obligational se stinge. Pentru a stabili sau evalua masura imbogatirii paratului, instantele de judecata se plaseaza in ziua introducerii actiunii de catre insaracit un caz de aplicare a teoriei impreviziunii. Suntem in prezenta unei exceptii de la principiul nominalismului monetar. restituirea este subordonata regulilor generale ale dreptului restituirilor prevazute de art. 1639 si urm. CCiv. Aceste regui trebuie sobordonate celor 2 reguli expuse mai sus. In masura in care vreuna din dispozitiile restituirilor astfel cum sunt reglementate de art. 1639 si urm. se dovedeste incompatibila cu limitele restituirii aferente imbogatirii fara justa cauza, ea va fi aplicata cu ajustarile de rigoare. Prescriptia dreptului la actiune Actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza se prescrie in termenul general de prescriptive de 3 ani. Conform art. 2523 prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, a trebuit sa cunoasca nasterea lui. Prin urmare in cazul imbogatirii fara justa cauza, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care insaracitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat insaracirea sa lipsita de o cauza justa, cat si persoana imbogatirului. In situatia in care insaracitul a efectuat lucrari de imbunatatire a locuintei imbogatitului, locuinta pe care o folosea insaracitul, termenu de prescriptive incepe sa curga de la data la care reclamantu a incetat sa mai foloseasca acea locuinta. Ramanerea in posesia imobilului echivaleaza pentru imbogatit cu o recunoastere a datoriei pe care o are fata de insaracit , ori recunoasterea datoriei atrage intreruperea cursului prescriptiei extinctive. (art. 2537 2538 CCiv)

Efectele obligatiilor. Executarea directa (in natura) si indirecta (prin echivalent a obligatiilor)
Efectele obligaiilor constau n: (i) dreptul creditorului de a pretinde executarea n natur a obligaiei asumate de debitor; (ii) dreptul creditorului de a solicita despgubiri n cazul neexecutrii sau executrii necorespunztoare ori cu ntrziere a obligaiei de ctre debitor; (iii) dreptul creditorului de a lua anumite msuri conservatorii n legtur cu patrimoniul debitorului su. Executarea directa sau in natura a obligatiilor poate avea loc prin plata, facuta de bunavoie de catre debitor, sau prin executare silita a prestatiei, in cazul in care debitorul a refuzat executarea de bunavoie iar creditorul a obtinut executarea in natura prin intermediul fortei de constrangere publica. Executarea indirecta intervine atunci cand, din anumite motive, executarea directa sau in natura nu mai este posibila sau nu mai prezinta interes pentru creditor. Nu este vorba de o imposibilitate fortuita de executare, in acest caz obligatia se stinge ca urmare a producerii evenimentului fortuit.

Executarea directa a obligatiei Principiul executarii in natura a obligatiilor si principiul executarii intocmai a obligatiilor Executarea in natura a obligatiilor inseamna executarea intocmai a prestatiei insasi, la care este indatorat debitorul, prestatie ce nu poate fi inlocuita cu o alta prestatie sau cu despagubiri banesti, fara acordul creditorului. Principiul este consacrat in art.1516 alin.(1) Cciv Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei. Pentru a corespunde exigentelor principiului, executarea obligatiilor debitorului trebuie sa satisfaca trei criterii: 1.obligatiile trebuie sa fie executate in intregime, astfel cum rezulta acestea din actul sau faptul juridic care le-a dat nastere (expresia cantitativa a principiului); 2.obligatiile trebuie executate exact cum acestea rezulta din actul sau faptul juridic ce constituie izvorul lor (expresia calitativa a principiului); 3.obligatiile trebuie executate in termenul care rezulta din actul sau faptul juridic ce a dat nastere obligatiei (expresia temporala a principiului); In situatia unui potential concurs intre executarea silita in natura si executarea prin echivalent, executarea silita in natura va avea prioritate: art.1516 alin.(2) Cciv: creditorul are dreptul sa treaca la executarea silita a obligatiei sau sa utilizeze alte remedii pentru neexecutare. Oricat de oneroasa ar fi executarea in natura pentru debitor, creditorul are dreptul la aceasta. art.1527 Cciv: creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. Principiul executarii in natura stabileste o ierarhie in cadrul modalitatilor de stingere a obligatiilor: are prioritate executarea exacta si voluntara in natura (adica plata) iar, mai departe, creditorul (si numai creditorul, nu si debitorul) are un drept de optiune intre a cere executarea silita in natura (plata silita) sau executarea silita prin echivalent (o alta forma de plata silita) sau a utiliza o alta modalitate legala pusa la dispozitie ca mijloc de satisfacere a creantei sale (ex, in materie contractuala se poate solicita rezolutiunea, rezilierea sau reducerea prestatiilor). Plata Reglementare: Cartea aVa, Titlul V, Capitolul I, art.1499-1515. Notiunea de plata : art.1469 1471; subiectele platii : 1472 1479; conditiile platii: 1480 1498; dovada platii: 1499 1505; imputatia platii: 1506 1509; punerea in intarziere a creditorului: 1510 1515. Art. 1469 alin.(1) : obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este executata de bunavoie. plata reprezinta executarea benevola a obligatiei care duce la stingerea acesteia. Art. 1469 alin.(2):obiectul platii poate sa constea in: remiterea unei sume de bani sau executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei.

Sfera obligatiilor la care se poate referi plata: poate fi vorba de executarea prestatiei de a da, de executarea benevola a unei obligatii de a face sau chiar de a nu face. Art. 1470: Orice plata presupune o datorie. o executare benevola a obligatiei presupune preexistenta unei obligatii valabile. Lipsa temeiului platii are drept consecinta calificarea operatiunii in plata nedatorata care reprezinta un fapt juridic licit exceptie: executarea unei obligatii naturale va consolida obligatia preexistenta, facand imposibila repetitiunea (art. 1417 Cciv.). Din punct de vedere practic, notiunea de plata are doua intelesuri: mijloc de executare voluntara a unei obligatii si, in acceptiunea traditionala a acestui mecansim juridic, de act juridic. Plata ca mijloc de executare a unei obligatii are doua sensuri: sens larg: executarea voluntara a oricarei obligatii positive sau negative, de a da sau de a face sau de a nu face. sens restrans: cuvantul plata desemneaza numai executarea unei obligatii de a da o suma de bani. Mecansimul platii include un act juridic sau un fapt juridic a carui cauza imediata consta in intentia de a stinge o obligatie prin executarea prestatiei datorata de debitor creditorului. Consimtamantul creditorului: in cazul in care refuza plata, desi ea este conforma, raportul obligational nu se stinge decat daca debitorul utilizeaza tehnici de obligare a creditorului la preluarea executarii (punerea in intarziere prin consemnare si apoi validarea consemnarii). acceptarea expresa a creditorului cu privire la plata are semnificatia unei renuntari la invocarea neconformitatii platii. este reglementata existent unei obligatii a creditorului de preluare a executarii: art.1510 Cciv. 2.Subiectele platii Persoana care face plata solvensul. Art. 1472 Cciv Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert in raport cu acea obligatie. In categoria tertilor pot fi incluse mai multe persoane: a)plata poate fi facuta si de o persoana tinuta impreuna cu debitorul (codebitorul solidar sau indivizibil); b)de o persoana tinuta pentru debitor (fidejusorul, comitentul pentru prepus,parintii pentru copiii lor minori); c)plata poate fi facuta de un tert care are intentia sa se subroge in drepturile creditorului, cum ar fi dobanditorul unui imobil ipotecat care doreste sa salveze bunul de la urmarirea silita (tertul devine astfel creditor al debitorului in conditiile prevazute de art.1593 1598 Cciv). d)plata poate fi facuta de un tert neinteresat (caz in care plata poate fi facuta in numele debitorului in temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat, cand tertul se va subroga in drepturile

creditorului platit, sau poate face plata in nume propriu, facand o liberalitate debitorului, ipoteza in care el nu se subroga in drepturile creditorului). Creditorul nu are dreptul sa refuze o asemenea plata (art.1474 alin.(2)). Exceptii: a)in cazul in care natura obligatiei (de exemplu obligatiile intuit personae) impune ca plata sa fie facuta numai de catre debitorul acelei obligatii, in afara de situatia cand creditorul isi da acordul; b)in cazul in care s-a stipulat in conventia partilor ca executarea poate fi facuta numai de catre debitor (art. 1474 alin.(2) Cciv). c)in cazul obligatiilor de a da un lucru cert, conform art.1482 alin.(1) si (2) Cciv, plata poate fi facuta numai de proprietarul acelui bun, care trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu deplina (in cazul in care debitorul nu este titularul dreptului asupra bunului individual determinat, obligatia sa nu se stinge si se aplica regulile art.1230 Cciv, referitoare la obiectul contractului.) d) creditorul este obligat sa refuze plata care ii este oferita de un tert daca debitorul l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor (art.1474 alin.(1) Cciv.) In afara situatiilor de exceptie prezentate mai sus, plata efectuata de un tert atrage stingerea obligatiei debitorului fata de creditor daca este facuta pe seama debitorului art. 1474 alin.(3). In cazul in care plata a fost efectuata de tert fara intentia de a face o liberalitate, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si conditiile prevazute de lege art.1474 alin.(3) Cciv. Prin urmare, in conditiile in care plata este facuta de catre un tert pe seama debitorului: subrogatia se produce de drept in cazurile de subrogatie legala prevazute de art.1596 Cciv: In folosul creditorului, chiar chirografar, care plateste unui creditor care are un drept de preferinta, potrivit legii; In folosul dobanditorului unui bun care il plateste pe titularul creantei insotite de o garantie asupra bunului respectiv; In folosul celui care, fiind obligat impreuna cu altii sau pentru altii, are interes sa stinga datoria; In folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile succesiunii; In alte cazuri stabilite de lege.

subrogatia se produce pe cale conventionala daca sunt respectate conditiile prevazute de art.1594 Cciv (pentru subrogatia consimtita de creditor), respective de art.1595 Cciv (pentru subrogatia consimtita de debitor). Art 1594 alin.(1) prevede subrogatia este consimtita de catre creditor atunci cand, primind plata de la un tert, ii transmite acestuia, la momentul platii, toate drepturile pe care le avea impotriva debitorului.

subrogatia nu se produce daca nu sunt respectate conditiile legale ale subrogatiei (art.1593 1598 Cciv). Plata efectuata de un incapabil art.1473 Cciv: Debitorul care a executat prestatia datorata nu poate cere restituirea invocand incapacitatea sa la data executarii. plata poate fi facuta chiar si de catre un debitor incapabil.

In ceea ce priveste leziunea, poate afecta valabilitatea platii in sine doar in ipoteza in care leziunea atrage desfiintarea contractului care a generat obligatia de a carei plata vorbim. Regula instituita de art.1473 nu se aplica in situatia in care plata trebuie sa se concretizeze intr-un nou act/contract cu valoarea unui act de dispozitie. De ex: obligatia de a constitui o garantie nu poate sa fie executata fara respectarea regimului general al actelor juridice ale incapabilului, fara a atrage sanctiunea nulitatii relative; ipoteza in care plata presupune obligatia de a transfera dreptul de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real, daca aceasta presupune incheierea efectiva a unui nou contract si nu se produce ca efect automat in materia imobiliara. Persoana care poate primi plata accipiensul Persoanele care pot avea calitatea de accipiens sunt prevazute de art.1475 CCiv: a)creditorul; b)reprezentantul creditorului, legal sau conventional; c)persoana autorizata de instanta sa o primeasca; d)persoana indicata de creditor sa primeasca plata. Accipiensul trebuie sa fie o persoana capabila pentru ca plata sa fie considerate valabila. Exeptie plata facuta catre incapabil a profitat creditorului si numai in masura in care i-a profitat acestuia (art.1476 Cciv). Plata facuta unui tert art.1477 1478 Cciv prevede ca plata facuta altor persoane este valabila in urmatoarele cazuri: Creditorul a ratificat plata facuta unui accipiens fara drept de a o primi art.1477 alin.(1) lit.a). Prin ratificarea platii de catre creditor, tertul care a primit-o devine retroactive mandatarul creditorului. Ratificarea poate fi expresa sau tacita. Cel care a primit plata fara a avea acest drept, devine ulterior titularul creantei art.1477 alin.(1) lit.b). Cand plata a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor este vorba de situatia unui tert care detine, indiferent sub ce forma, un act care atesta ca are dreptul sa primeasca plata si sa-l libereze de obligatiile sale pe debitor situatia trebuie asimilata celei a creditorului aparent. Cand plata a fost facuta unui tert in alte conditii decat cele mentionate mai sus si nici nu este considerate valabila ca urmare a imprejurarilor prevazute mai sus nu a fost ratificata, tertul nu a dobandit calitatea de creditor ulterior platii, tertul nu detinea o chitanta semnata de creditor ea poate fi totusi considerate valabila si va stinge obligatia, daca si numai in masura in care a profitat creditorului . Ex plata facuta de solvens unui creditor al creditorului fara ca acesta din urma sa fi initiat o poprire a creditorului. Cand plata s-a facut unui creditor aparent. Daca solvens a platit cu buna-credinta posesorului creantei, care apare public ca fiind titularul acesteia (art.1478 Cciv), atunci plata este valabila si obligatia este stinsa, chiar daca creditorul nu a profitat de ea. Ex in ipoteza unui mostenitor apparent, caruia ii este facuta plata in virtutea unui certificate de mostenitor care este ulterior anulat, sau fara a se cunoaste ca acest act a fost deja anulat. Urmand regulile platii nedatorate si

implicit pe acelea ale restituirii prestatiilor creditorul aparent este obligat sa restituie adevaratului creditor plata primita. In toate cazurile in care plata nu se incadreaza in situatiile descrise mai sus, nu poate fi considerata valabila solvens are dreptul sa ceara restituirea platii nevalabile de la cel care a primit-o fara a avea acest drept. Temeiul restituirii plata nedatorata (art. 1341 1344 Cciv), imbogatirea fara justa cauza (art.1345 1348 Cciv), sau chiar raspunderea civila delictuala , in masura in care actiunile tertului imbraca forma unui delict (art.1349 si urm.), iar restituirea platii se va realiza dupa regulile prevazute de art. 1635 1649 Cciv, respectiv dupa cele prevazute de art.1381 1395 Cciv, pentru ipoteza raspunderii delictuale. Plata trebuie considerata nevalabila daca este facuta cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opozitii formulate, in conditiile legii, pentru a opri efectuarea platii de catre debitor conform art.1479 Cciv, creditorii care au obtinut luarea unei asemenea masuri pot cere plata din nou, iar debitorul pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului care a primit plata nevalabil facuta. Conditiile platii. Obiectul platii O consecinta a principiului executarii in natura a obligatiilor este regula instituita de art.1492 alin.(1) Cciv, conform caruia debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare decat daca creditorul consimte la aceasta. debitorul este obligat sa plateasca exact lucrul sau prestatia pe care o datoreaza. Conform art. 1480 Cciv, in executarea prestatiilor sale, debitorul este tinut sa isi execute obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel, iar, in cazul unui debitor aflat in executarea unor obligatii profesionale diligenta se apreciaza tinand seama de natura activitatii exercitate. As tfel: in cazul obligatiilor de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis, iar in cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis. Criterii utilizate pentru a distinge intre cele doua tipuri de obligatii: Stipulatiile contractuale referitoare la obligatie si celelalte prevederi contractuale Existenta si natura contraprestatiei in functie de existenta sau inexistenta, precum si de valoarea contraprestatiei se poate stabili amploarea angajamentului asumat de catre debitor si, implicit, se pot trage concluzii legate de natura obligatiei asumate. Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului existenta unui risc obiectiv major in privinta posibilitatii obiective de executare poate sa indice, de exemplu, intentia partilor de a desemna o obligatie de mijloace.

Distinctia are importanta cu privire la aprecierea platii ca fiind efectuata valabil sau nu: neatingerea rezultatului promis in cazul obligatiilor de rezultat: plata va fi considerata ca nefiind efectuata. daca obiectul obligatiei este prestatia de a preda un bun cert, debitorul trebuie sa-l remita in starea in care se gaseste in momentul nasterii obligatiei art.1482 alin.(1) Cciv asadar nu in starea in care acesta se gaseste in momentul platii. Debitorul nu raspunde de pieirea totala sau partiala a lucrului, daca aceasta se datoreaza cazului fortuit ori fortei majore. Debitorul va raspunde de pieirea ori deteriorarea bunului, daca aceasta a intervenit dupa

punerea sa in intarziere si in toate cazurile cazurile in care deterioarea sau pieirea a fost cauzata de culpa debitorului. In cazul pieirii fortuite, conform art.1484 CCiv, debitorul este obligat sa cedeze credi torului drepturile sau actiunile in despagubire pe care le are cu privire la bunul respectiv. In ipoteza in care debitorul nu are calitatea de titular al dreptului transmis sau nu poate dispune de acesta in mod liber, plata nu se considera efectuata decat atunci cand se realizeaza efectiv acest transfer al dreptului, conform art.1482 alin.(2) Cciv. Daca in executarea obligatiei sale, debitorul preda un bun care nu ii apartine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decat daca se angajeaza sa execute prestatia datorata cu un alt bun de care acesta poate dispune art.1491 alin.(1) CCiv, desi, conform art.1491 alin.(2) Cciv, intr-o asemenea situatie, creditorul de buna-credinta poate totusi restitui bunul si solicita dauneinterese pentru repararea prejudiciului suferit. cand obiectul obligatiei este stramutarea proprietatii (o obligatie de a da), debitorul are si obligatiile complementare de a preda bunul si de a-l conserva pana la predare. Obligatia de a transfera proprietatea in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara presupune si obligatia debitorului de a preda creditorului inscrisurile necesare pentru efectuarea inscrierii. cand obiectul obligatiei este de a constitui o garantie (obligatie de a da), fara ca modalitatea si forma acesteia sa fie determinate, debitorul, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau personala ori o alta garantie suficienta. atunci cand obiectul obligatiei este de a da bunuri generice, legiuitorul stabileste doua reguli subsidiare de efectuare a unei plati valabile: 1. Debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce urmeaza a fi predate 2. Debitorul trebuie sa remita creditorului intotdeauna bunuri de o calitate cel putin medie, daca partile nu au convenit altfel. In principiu, pieirea bunurilor de gen, nu are ca efect stingerea datoriei, deoarece genera non pereunt. obiectul obligatiei este prestatia de a da o suma de bani, conform art.1488 1489 Cciv, rezulta: Principiul nominalismului monetar: debitorul trebuie sa plateasca suma nominala datorata, indiferent de fluctuatiile valorice survenite dupa momentul nasterii obligatiei monetare. Pentru efectuarea platii se poate utiliza orice mijloc, in mod obisnuit folosit la locul platii. Daca sumele de bani sunt purtatoare de dobanzi, dobanda este cea stabilita de parti prin contract sau, in lipsa, cea stabilita de lege.

in cazul obligatiilor de a face, debitorul trebuie sa execute intocmai faptul la care s-a obligat. Indivizibilitatea platii Art. 1490: Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar daca prestatia ar fi divizibila. Datoria trebuie platita in intregime si printr-o singura prestatie.

Exceptii executarea poate fi fractionate si acceptata ca atare, generand o stingere partiala a obligatiei in urmatoarele situatii: Atunci cand creditorul consimte ca plata sa fie divizibila, adica sa se faca fractionat, pentru o parte din datorie; Cand debitorul inceteaza din viata si datoria se divide intre doi sau mai multi mostenitori cu vocative universala, in afara de cazul cand obligatia este indivizibila. Cand o parte din datoria debitorului se stinge prin compensatie legala. Cand instanta de judecata acorda debitorului termen rezonabil pentru a putea face plata, in cazul in care creditorul insusi nu a acordat un termen suplimentar de executare debitorului. Posesorul unei cambii, al unui bilet la ordin sau al unui cec nu poate refuza o plata partiala. Cand exista doi sau mai multi fidejusori ai aceleiasi datorii si unul dintre ei invoca beneficiul de diviziune cu succes.

In toate cazurile in care este permisa o plata partial, debitorul este tinut sa suporte toate cheltuielile generate de efectuarea fractionata a platii. Locul platii Conform art.1494 Cciv locul platii se determina dupa cum urmeaza: a)plata trebuie sa se faca la locul stabilit prin acordul de vointa al partilor determinarea conventionala a locului platii. Plata care se face la domiciliul debitorului este cherabila, plata ce trebuie facuta la domiciliul creditorului este portabila. b) in cazul in care natura prestatiei sau practicile stabilite de parti sau practicile stabilite de parti (este vorba de practicile conventionale generate de executarea unor obligatii anterioare intr-un anumit mod) ori uzantele permit determinarea unui anumit loc pentru efectuarea platii, atunci plata va trebui efectuata in acel loc art.1494 alin.(1) Cciv. c)atunci cand partile nu au stabilit locul platii, cand acesta nu poate fi determinat in functie de natura prestatiei sau cu ajutorul practicilor conventionale sau uzantelor si daca nu exista o stipulatie contrara, ea trebuie facuta, conform art.1494 alin.(1), lit.a)-c) Cciv, urmandu-se aceste distinctii: daca este o obligatie baneasca (monetara), ea trebuie executata la domiciliul sau sediul creditorului de la data platii, fiind asadar, portabila; daca obligatia priveste prestatia de a da un bun individual determinat, atunci plata trebuie executata in locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului; regula reziduala este aceea ca, in cazul oricaror alte obligatii (deci cu exceptia celor monetare si de a preda un bun cert), plata se va efectua, in principiu, la domiciliul sau sediul debitorului de la data platii, fiind asadar, in general, cherabila. d)in ceea ce priveste domiciliul sau sediul partilor, ca loc determinant pentru efectuarea platii acesta este cel din momentul efectuarii platii. Daca schimbarea domiciliului sau sediului determinant ca loc al platii se produce dupa momentul incheierii contractului, partea care a generat aceasta schimbare este tinuta sa suporte, in lipsa unei stipulatii contrare, eventualele cheltuieli suplimentare pe care aceasta schimbare le cauzeaza.

Data platii Plata trebuie efectuata in momentul in care creanta devine exigibila si, respectiv, datoria debitorului a ajuns la scadenta. In cazul obligatiilor pure si simple, neafectate de un termen suspensiv, daca nici practicile conventionale sau uzantele nu determina o alta interpretare, plata trebuie facuta imediat dupa nasterea raportului obligational sau de indata art.1495. In mod exceptional, conform art.1495 alin.(2), instanta poate stabili un termen atunci cand natura prestatiei sau locul unde urmeaza sa se faca plata o impune. In cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv plata trebuie facuta la expirarea acestui termen adica la scadenta. Conform art.1413 CCiv, termenul se prezuma a fi stabilit in beneficiul debitorului, prin urmare acesta poate renunta oricand la beneficiul termenului suspensiv de executare, efectuand o plata anticipate, cu conditia sa nu existe o prevedere contractuala contrara sau sa nu se deduca din circumstante ca plata nu se poate face anticipat art.1496 alin.(1), cu exceptia situatiei in care termenul a fost stabilit prin acordul de vointa al partilor in beneficiul exclusiv al creditorului cand debitorul poate face plata datoriei cu anticipatie numai cu consimtamantul creditorului. Conform art.1469 alin.(2) plata anticipata nu poate fi efectuata in toate cazurile in care creditorul are un interes legitim ca plata sa fie efectuata la scadenta si nu anticipat. Cheltuielile suplimentare generate de posibila plata anticipate sunt in sarcina debitorului care face plata art.1469 alin.(3). Plata prin virament bancar: 1.Data platii efectuate prin virament bancar este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a facut obiectul platii art.1497 Cciv. 2.Plata prin virament bancar se prezuma relativ a fi fost efectuata daca exista un ordin de plata semnat de debitor si vizat de institutia de credit platitoare art. 1504 alin.(1) Cciv. Executarea cu intarziere a obligatiei creditorul are dreptul la despagubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat (art.1530 si urm. Cciv). In materie contractuala debitorul trebuie pus in intarziere in prealabil art.1516 alin.(1) si art.1521 1522 Cciv. Cheltuielile pentru efectuarea platii Art. 1498 cheltuielile pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorului. Norma are caracter supletiv partile pot conveni ca aceste cheltuieli sa fie suportate de creditor sau deopotriva de creditor si debitor, in parti egale, ori in alte cote. Texte care reglementeaza anumite materii: In cazul ofertei reale de plata, toate cheltuielile ocazionate de oferta reala de plata si ale consemnatiunii facute valabil sunt in sarcina creditorului; Contractul de vanzare: art.1666 Cciv: spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrara.

cheltuielile facute cu individualizarea prin masurare sau cantarire a bunului vandut si cu predarea lucrurilor mobile vandute sunt in sarcina vanzatorului cheltuielile de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel. cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cumparatorului. Contractul de depozit: daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta trebuia pastrat, iar cheltuielile legate de restituire sunt in sarcina deponentului art.2116 alin.(1) teza I CCiv.

Proba platii Se face dupa regulile dreptului comun (regulile de drept comun pentru faptele juridice) art.1499 Cciv: daca prin lege nu se prevede altfel, dovada platii se face prin orice mijloc de proba., intarind astfel idea ca plata are natura unui fapt juridic privita din perspectiva debitorului. In principiu, sarcina probei incumba debitorului, deoarece el afirma ca a efectuat-o. Debitorul facand plata, are dreptul sa obtina de la creditor o chitanta liberatorie sau, daca este cazul, chiar remiterea inscrisului original al creantei, insa cheltuielile intocmirii acestei chitante sunt in sarcina debitorului . In cazul in care creditorul refuza emiterea acestei chitante, debitorul este indreptatit sa suspende plata art.1500. In art.1501 1505 CCiv legiuitorul a instituit cateva prezumtii de plata: a)chitanta prin care s-a confirmat primirea platii principale genereaza prezumtia relativa a executarii prestatiilor accesorii art.1501 Cciv. b)chitanta prin care se confirma plata unei prestatii periodice genereaza prezumtia relativa ca toate prestatiile periodice cu scadenta anterioara celei la care se refera chitanta liberatorie au fost, de asemenea, executate art.1502 Cciv. c)cand creditorul a remis debitorului titlul original al creantei sale, care este un inscris sub semnatura privata sau un inscris autentic, se prezuma relativ ca debitorul a fost eliberat prin plata art.1503 alin.(1). In situatia in care inscrisul original remis voluntar este intocmit in forma autentica, creditorul are dreptul sa probeze ca remiterea s-a facut pentru un alt motiv decat stingerea obligatiei. In ce priveste detinerea inscrisului original al creantei, se prezuma ca intrarea persoanei interesate sa faca dovada platii in posesia titlului s-a facut printr-o remitere voluntara din partea creditorului art.1503 alin.(1). d)plata facuta prin virament bancar se prezuma relativ efectuarea platii daca ordinul de plata este semnat de catre debitor si vizat de institutia de credit platitoare. Pentru a face proba absoluta a platii, debitorul are oricand dreptul sa solicite o confirmare a efectuarii platii de la institutia de credit, prezumtie care opereaza pana la inscrierea in fals art.1504 alin.(1) si (2). e)prezumtia de liberare a debitorului prin plata se extinde si asupra celorlalti debitori obligati solidar si asupra fideiusorilor art.1503 alin.(1), dar si asupra garantilor care au constituit garantii reale, astfel incat creditorul are obligatia ca, dupa efectuarea platii sa consimta la liberarea bunurilor afectate de garantiile reale constituite pentru satisfacerea creantei sale, precum sis a restituie bunurile detinute in garantie, daca este cazul. art.1505

3.Imputatia platii Notiune Regulile imputatiei platii se aplica in situatia in care un debitor are mai multe datorii, avand ca obiect prestatii de aceeasi natura, fata de unul si acelasi debitor, si face o plata care este insuficienta pentru a le stinge pe toate prin executare voluntara. Din textele legale se deduce, in primul rand, ca imputatia platii este de doua feluri: conventionala, unilaterala (efectuata prin acordul partilor, facuta de debitor sau facuta de creditor) si legala (in lipsa imputatiei conventionale). Imputatia conventionala si imputatia unilaterala De regula, imputatia platii se face prin acordul partilor, caz in care nu cunoaste limite. Totusi, fiind vorba de un acord patrimonial, in ipoteza in care este incheiat in frauda anumitor creditori, el poate fi atacat printr-o eventuala actiune pauliana (art.1562 1565 Cciv). In lipsa acordului de vointa, imputatia poate fi facuta de debitor sau de creditor prin vointa unilaterala. Imputatia platii facuta de debitor va arata care datorii intelege sa fie platite. Limite: a)cand creanta este producatoare de dobanzi si/sau a presupus cheltuieli, nu poate impune creditorului plata capitalului inaintea platii dobanzilor si nici pe acestea inaintea platii cheltuielilor plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra dobanzilor si, la urma, asupra capitalului. (art.1507 alin.(1) Cciv). b)daca unele datorii sunt scadente, iar altele n-au ajuns la scadenta, iar termenul a fost stipulat in beneficiul creditorului, debitorul poate face imputatia numai asupra datoriilor scadente (art.1507 alin.(2) coroborat cu art.1496 Cciv). c)plata efectuata prin virament bancar imputatia trebuie efectuata de catre debitor prin mentiunile corespunzatoare consemnate de el insusi pe ordinul de plata (art.1507 alin.(3) Cciv). d)ca regula de principiu, dedusa din principiul indivizibilitatii platii consacrat de art.1490 Cciv, debitorul nu are dreptul sa impuna creditorului o plata fractionata. Imputatia platii facuta de creditor - In cazul in care plata nu a fost imputata conventional, daca nici debitorul nu a facut imputatia platii, atunci creditorul poate face imputatia platii. In acest caz, conform art.1508 alin.(1), creditorul poate, intr-un termen rezonabil dupa ce a primit plata, sa indice debitorului datoria asupra careia aceasta se va imputa. In principiu, creditorul are dreptul de a face imputatia platii in mod nelimitat. Conform art.1508 alin.(1) teza a II-a Cciv, el nu va putea imputa plata asupra unei datorii neexigibile sau litigioase, decat, cu acordul debitorului, caz in care imputatia redevine conventionala. In cazul in care creditorul emite o chitanta liberatorie, el este dator sa indice in cuprinsul acesteia asupra carei datorii intelege sa faca imputatia art.1509 alin.(2) Cciv. Imputatia legala Opereaza de drept, in puterea legii, atunci cand imputatia platii nu s-a facut de partile raporturilor obligationale.

Art.1509 Cciv prevede regulile dupa care se face imputatia legala a platii: a)plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta; b)se sting prioritar datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are mai putine garantii fata de cele garantate sau fata de cele cu garantii suficiente (se vor considera stinse, in primul rand, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai putine garantii). c)daca toate datoriile sunt scadente, sub rezerva regulii de la lit.b), imputatia se face asupra celei mai oneroase dintre datorii (imputatia se va face mai intai asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor). d)daca toate datoriile sunt scadente si la fel de oneroase, dar si garantate in egala masura, se va considera platita datoria cea mai veche e)daca toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase si au aceeasi vechime, plata se imputa proportional asupra fiecareia, infrangandu-se principiul indivizibilitatii platii. Asadar, creditorul va primi o plata partial pentru fiecare din creantele sale. f)in toate cazurile insa, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea cronologica a scadentei acestora si, in final, asupra capitalului, daca partile nu convin altfel. art.1509 alin.(2) Punerea in intarziere a creditorului In conceptia moderna a raportului obligational, se retine ca plata este constituita dintr-un mecanism complet. Pentru ca efectul extinctiv al platii sa se produca, este necesar ca executarea din partea debitorului sa fie conforma, adica sa respecte principiul executarii intocmai a obligatiei (art.1510 alin.(1) si art.1492 alin.(1) Cciv). Pe langa executarea conforma, este necesara si preluarea executarii de catre creditor, dublata de acceptarea executarii de catre acelasi creditor. In cazul in care executarea este conforma, acceptarea din partea creditorului este obligatorie. Uneori, executarea din partea debitorului nu se poate produce daca nu exista concursul creditorului care refuza sa preia sau sa efectueze actele pregatitoare executarii. Aceasta este situatia punerii in intarziere a creditorului: in cazul in care debitorului face creditorului o oferta de executare conforma, dar acesta din urma refuza sa preia executarea sis a accepte oferta, debitorul este indreptatit sa treaca la punerea in intarziere a creditorului, somandu-l sa accepte oferta sa si, daca nici in acest fel nu produce efecte, trecand la consemnarea bunului la dispozitia creditorului, la oferta de plata urmata de consemnatiune sau la vanzarea publica. Effect: debitorul va putea proba intentia sa de executare conforma si, daca trece mai departe de simpla notificare a creditorului (la consemnarea sau vanzarea publica), se produce efectul extinctive obligational al platii. Reglementare art.1510 1515 Cciv. Definitie art.1510 punerea in intarziere a creditorului poate fi utilizata de debitor, atunci cand creditorul refuza, in mod nejustificat, plata oferita in mod corespunzator, sau cand refuza sa indeplineasca actele pregatitoare fara de care debitorul nu isi poate executa obligatia.

Conditii a)sa existe o oferta de plata conforma din partea debitorului: care sa respecte in totalitate coordonatele principiului executarii intocmai a obligatiei (art.1516 alin.(1) Cciv) sub aspectul propunerii de executare a obligatiei, astfel cum aceasta este emisa de catre debitor. b)creditorul sa refuze in mod nejustificat sa accepte plata astfel oferita de debitor sau sa refuze efectuarea acelor acte pregatitoare fara de care debitorul nu poate sa isi execute obligatia: pot constitui acte pregatitoare ale executarii si care incumba creditorului, toate acele acte sau fapte care permit preluarea executarii de catre creditor. Punerea in intarziere a creditorului se poate face prin intermediul oricarui act menit sa aduca la cunostinta creditorului intentia de executare din partea debitorului si sa il determine pe creditor sa isi indeplineasca propriile obligatii legate de executare. Dupa modelul punerii in intarziere a debitorului (art.1522 Cciv), somarea creditorului poate avea loc printro notificare scrisa care poate fi comunicata creditorului prin intermediul executorului judecatoresc sau prin intermediul oricarui alt mijloc ce asigura dovada comunicarii. Pentru ca punerea in intarziere a creditorului sa aiba effect liberator prin intermediul ofertei reale de plata si al consemnatiunii, este necesara respectarea formelor prescrise pentru aceste institutii de art.586 590 CPC. In cazul in care punerea in intarziere prin intermediul notificarii creditorului nu produce efectele dorite, debitorul este indreptatit sa treaca la una din urmatoarele faze ulterioare ale mecanismului punerii in intarziere a creditorului (art.1512 1514 Cciv): a)consemnarea bunului la dispozitia creditorului art.1512 Cciv: depunerea bunului cert sau bunurilor generice consemnabile pe care debitorul il/le datoreaza creditorului, in depozit, la dispozitia creditorului care poate sa il ridice atunci cand considera, realizand astfel si preluarea executarii oferite de debitor. Cheltuielile revin creditorului. b)oferta reala de plata urmata de consemnatiune obligatia debitorului de a plati o suma de bani sau de a preda bunuri de gen si cuprinde trei faze: 1.oferta reala de plata facuta de debitor creditorului prin intermediul executorului judecatoresc, somandul sa se prezinte intr-un anumit loc si la o anumita data pentru a primi plata. 2.consemnarea sumei de bani sau a lucrului la dispozitia creditorului, atunci cand nu se prezinta la somatie sau se prezinta, dar refuza a primi plata. 3.validarea consemnarii de catre instanta de judecata prin hotarare ramasa definitive. c)vanzarea publica este o maniera de liberare fortata a debitorului de obligatiile sale. Conditii: Natura bunului datorat creditorului sa faca imposibila consemnarea de ex, bunul este perisabilsau depozitarea lui sa necesite cheltuieli considerabile. Debitorul sa notifice in prealabil creditorului intentia sa de a trece la vanzarea publica a bunului/bunurilor datorate. Exceptie daca bunul este cotat la bursa sau pe o alta piata reglementata, daca are un pret curent sau are o valoare prea mica fata de cheltuielile unei vanzari publice, instanta poate incuviinta vanzarea bunului fara notificarea creditorului. art. 1514 alin.(2) Cciv.

Debitorul sa obtina incuviintarea instantei judecatoresti pentru efectuarea vanzarii publice art.1514 alin.(1)

Efectele punerii in intarziere a creditorului Sunt graduale, in functie de faza pana la care debitorul a inaintat in cadrul acestui mecanism juridic: a) Punerea in intarziere prin intermediul notificarii unei oferte de executare conforme prezumtia de buna-executare. Va putea fi utilizata ca mijloc de proba pentru indeplinirea conditiilor invocarii exceptiei de neexecutare sau existentei unei neexecutari rezolutorii si invocarii subsecvente a rezolutiunii. Intocmai cum termenul suplimentar de executare reprezinta un mijloc de proba cu privire la neexecutarea din partea debitorului, tot asa procedura somarii creditorului reprezinta un mijloc de proba a ceea ce se cheama mora creditoris. b) De la data notificarii, creditorul preia riscul imposibilitatii fortuite de executare, iar debitorul nu este tinut sa restituie creditorului fructele bunului datorat culese dupa data punerii in intarziere a creditorului. c) Creditorul este tinut sa repare prejudicial generat de intarzierea in executarea obligatiei sale de preluare a executarii, precum si sa suporte cheltuielile de conservare a bunului datorat si pe care a refuzat nejustificat s ail preia (art.1511 alin.(2) Cciv). d) Efectul extinctive se produce in urmatoarele situatii: la data la care, creditorul, in urma notificarii, se prezinta la locul indicat si preia executarea. la data la care instanta de judecata a validat operatiunea consemnarii bunului sau la data la care consemnarea a fost acceptata de catre creditor, in cazul utilizarii ofertei reale de executare urmata de consemnatiune (I se spune reala pentru ca ea trebuie sa fie intotdeauna insotita de o executare si astfel se deosebeste de o simpla oferta de executare). Pana in acest moment efectul extinctiv este provizoriu, functioneaza doar o prezumtie relativa de executare debitorul poate sa retraga bunul consemnat pana la momentul validarii. In acest caz, creanta renaste cu toate garantiile si toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului. art.1515 Cciv. Executarea silita a obligatiilor In situatiile in care debitorul refuza sa execute prestatia datorata creditorului, acesta din urma, urmarind realizarea dreptului sau de creanta, poate sa recurga la anumite mijloace juridice prevazute de lege in scopul satisfacerii creantei sale prevazute de art.1516 1557. Intre remediile de care creditorul poate beneficia, conform art.1516 alin.(2), se regaseste si executarea silita in natura a obligatiilor, reglementata in art.1527 1529, sect. a 3-a a capitolului II, intitulata Executarea silita in natura. Functionare Conform art.1516 alin.(1) Cciv, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei. In cazul in care conformitatea executarii nu se realizeaza, creditorul este indreptatit sa solicite executarea fortata a obligatiilor, adica executarea lor silita in natura. Singura exceptie de la aceasta regula este data de imposibilitatea executarii in natura art.1527 alin.(1) Cciv. Conditiile executarii silite in natura

art.1516 alin.(2) Cciv: utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza decat cu conditia punerii prealabile in intarziere a debitorului. Punerea in intarziere: Se poate realiza la cererea creditorului prin orice act care sa asigure comunicarea catre debitor a somatiei la executare a acestuia act neformal, prin executorul judecatoresc sau prin intermediul cererii de chemare in judecata (art.1522 alin.(1) si (2)). Trebuie sa cuprinda si acordarea unui termen suplimentar de executare (art.1522 alin.(3)) Se poate realiza si de drept art.1523.

trebuie sa fie posibila. Nu este posibila atunci cand: i.ne aflam in cazul unei imposibilitati fortuite de executare, temporara sau definitiva si care duce la amanarea exigibilitatii obligatiei sau chiar la stingerea acesteia. ii.atunci cand imposibilitatea se datoreaza culpei debitorului. In aceasta ipoteza, debitorul va tinut la plata de daune-interese (art.1530 si urm.) iii.atunci cand imposibilitatea de executare in natura se datoreaza naturii obligatiei obligatii de a face sau de a nu face. debitorul sa nu aiba alta cauza justificata de a refuza executarea propriilor prestatii. Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da a)obligatiile contractuale care au ca obiect prestatia de a da o suma de bani sunt intotdeauna posibil de executat in natura. In temeiul dreptului de gaj, creditorul va putea recurge la poprirea sumelor pe care debitorul este indreptatit sa le primeasca de la proprii sai debitori, de asemenea, poate cere vanzarea bunurilor debitorului si realizarea creantei sale din sumele astfel obtinute in conditiile CPC. b)atunci cand obligatia are ca obiect prestatia de a da un bun individual determinat, debitorul este tinut, pe de o parte, sa transfere dreptul de proprietate sau un alt drept real si, pe de alta parte, sa predea bunul in materialitatea lui creditorului. Indatorirea de a transfera dreptul real se executa intotdeauna in natura: transferul dreptului de proprietate asupra unui bun individual determinat are loc in momentul incheierii contractului sau in acela al inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate sau a altui drept real. Art. 572 580 CPC reglementeaza executarea silita in natura a obligatiilor de a preda bunuri individual determinate: i.Predarea silita a bunurilor mobile ridicarea bunurilor mobile de la debitor de catre executorul judecatoresc si predarea lor creditorului. Executorul incheie doua procese verbale: unul de ridicare a bunurilor mobile de la debitor si altul in care consemneaza predarea lor creditorului. ii.Predarea silita a imobilelor debitorul va fi somat de catre executorul judecatoresc sa paraseasca imobilul pentru a pune creditorul in drepturile sale. In caz de refuz al debitorului, executorul judecatoresc va elibera imobilul cu ajutorul fortei publice. Dac executarea privete un imobil n care se gsesc bunuri mobile ce nu formeaz obiectul executrii i pe care debitorul nu le ridic singur, executorul va ncredina aceste bunuri n pstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului. Procedura se finalizeaza cu incheierea unui process verbal de catre executor. Daca a fost instrainat unui tert care a si intrat in posesia bunului, creditorul are posibilitatea de a introduce actiunea in revendicare impotriva tertului. In cazul bunurilor mobile, tertul se poate apara invocand

posesia de buna credinta sau uzucapiunea. In cazul bunurilor immobile decaderea sau prescriptia din dreptul de a formula actiunea in rectificare. Daca actiunea in revendicare este respinsa, creditorul va putea obtine executarea obligatiilor de la debitor numai prin echivalent banesc. c)obligatia are ca obiect prestatia de a da bunuri de gen transferul dreptului de proprietate opereaza numai in momentul individualizarii bunurilor care, de regula, are loc cu prilejul predarii. Daca debitorul refuza sa individualizeze bunurile prin numarare, cantarire sau masurare, creditorul poate cere executarea silita in natura a obligatiei, cu ajutorul fortei de constrangere a statului. d)in cazul unei predari de catre debitor a unor bunuri neconforme creditorul, in cadrul aceluiasi drept la executarea in natura, are dreptul si la repararea, inlocuirea bunului, precum si la orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa. Executarea obligatiei de a face In principiu, executarea obligatiei de a face nu se poate realiza in natura. O eventuala constrangere a debitorului la efectuarea unei anumite prestatii, poate sa reprezinte o constrangere fizica a sa in executarea prestatiei, ceea ce este de neconceput. Cu atat mai mult, executarea silita in natura nu este posibila cu privire la o obligatie de a face intuitu personae. Sunt reglementate insa anumite mijloace indirecte de constrangere a debitorului sa isi execute propriile prestatii. Exemple : amenzile cominatorii: sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotarare judecatoreasca sa le plateasca statului pentru fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiei de a face care nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul. autorizarea creditorului de a lua masurile necesare de executare in natura a unor obligatii pe cheltuiala debitorului. Art 1528 alin.(1) Cciv: in cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi, ori sa faca sa fie executata obligatia. Mecansim: In cazul in care debitorul obligatiei de a face nu isi executa obligatia si este de drept in intarziere sau este pus in intarziere de catre creditor si cu aceasta ocazie sau ulterior, creditorul il instiinteaza pe debitor ca intentioneaza sa utilizeze acest remediu, creditorul poate sa execute el insusi prestatia de a face, solicitand apoi daune-interese (adica executarea prin echivalent) de la debitor. In aceleasi conditii legate de punerea in intarziere, creditorul are dreptul sa faca sa fie executata obligatia, adica sa apeleze la un tert pentru a obtine aceasta executare silita in natura si apoi sa se indrepte impotriva debitorului cu solicitarea de executare prin echivalent, cerandu-i contravaloarea executarii effectuate de tert, daune interese pentru intarziere, cheltuielile generate de executarea in aceasta maniera. O astfel de procedura este utilizata si in cazul obligatiilor de a da bunuri de gen utilizand ca temei art.1527 alin.(2) Cciv care include orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa.

Executarea silita a obligatiilor de a nu face Art. 1529: in cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca. inlaturarea rezultatului neexecutarii obligatiei de a nu face nu se

poate face decat cu autorizarea instantei de judecata si numai in masura in care aceasta hotarare indica desfiintarea. Amenzile cominatorii Sunt reglementate in art.580-583 CPC si constau in amenzi de natura civila menite sa il constranga pe debitor in maniera indirecta sa treaca la executare. Amenzile cominatorii reprezinta sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotarare judecatoreasca (incheiere) sa le plateasca creditorului la anumite intervale de timp, de regula, pentru fiecare zi de intarziere pana la executarea in natura a acestei obligatii. Debitorul nu poate fi obligat la plata de daune cominatorii in urmatoarele situatii: a)cand a fost obligat anticipat prin hotarare judecatoreasca sa repare prejudiciul pe care l-a suferit creditorul prin executarea cu intarziere a prestatiei daune interese moratorii, chiar si in situatia in care daunele interese moratorii nu au fost prevazute prin clauza penala. b)cand executarea silita in natura a obligatiei nu mai este posibila. Intr-o astfel de ipoteza, debitorul va putea fi obligat numai la plata de daune-interese compensatorii. c)cand refuzul debitorului de a executa obligatia este clar si definitiv exprimat se va angaja raspunderea civila pentru neexecutare, putand fi obligat sa plateasca daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului. Amenzile cominatorii nu au caracter reparator pentru ca nu sunt destinate repararii prejudiciului cauzat prin neexecutare, ci au caracter de amenzi intrand in patrimoniul statului. Executarea prin echivalent Este aplicabila oricarei prestatii pentru care nu se pot aplica regulile executarii silite in natura sau cu privire la care creditorul a optat pentru executarea prin echivalent, in conditiile art.1516 Cciv, privind dreptul sau de optiune intre remedii. Reglementare art.1530 1548 Cciv. Executarea prin echivalent este pe deplin aplicabila oricarei obligatii, de natura contractuala sau extracontractuala. Notiunea de daune interese Prin daune interese intelegem despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca, in scopul repararii prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale. In momentul in care sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune interese creanta sa initiala este inlocuita cu o alta creanta, care are ca obiect o suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit. Executarea prin echivalent este singurul remediu care se poate cumula cu orice alt remediu, necunoscand reale incompatibilitati cu celelalte, datorita naturii sale pecuniare si datorita functiei sale reparatorii, menita sa acopere orice neajuns al celorlalte remedii.

Caracterul pecuniar al daunelor interese: intotdeauna daunele interese se stabilesc in bani. Instantele de judecata nu sunt competente sa-l oblige pe debitor la executarea in natura a unei alte prestatii, decat cea stabilita de parti in contract. Conditiile daunelor interese Spre deosebire de celelalte remedii, in cazul daunelor interese, nu este necesara punerea prealabila in intarziere a debitorului. a)Este necesar sa existe o neexecutare a unei obligatii contractuale sau extracontractuale. Neexecutarea poate fi de orice fel: totala, partial, a unei obligatii principale sau accesorii, esentiale sau secundare, executare defectuoasa, executare cu intarziere, necorespunzatoare cantitativ sau calitativ, executare care nesocoteste modul de executare stabilit de parti. Astfel cum se desprinde din prevederile art.1551 Cciv, daunele interese pot fi acordate chiar si pentru neexecutari de mica insemnatate. b)este necesara dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului art.1530 se refera la neexecutarea culpabila sau in orice caz, fara justificare, a obligatiilor contractuale; art.1547 prevede expres ca debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa. Proba culpei in art.1548 legiuitorul reglementeaza un sistem legal bazat pe prezumtii in aceasta privinta in cazul neexecutarii obligatiilor contractuale, culpa debitorului este prezumata. Regula se aplica in cazul obligatiilor de rezultat. In cazul obligatiilor de mijloace creditorul, in principiu, trebuie sa dovedeasca lipsa depunerii diligentelor suficiente de catre debitor pentru atingerea rezultatului promis. Elementul vinovatie sau culpa nu se regaseste in ipotezele de caz fortuit si de forta majora, astfel cum acestea sunt definite de art.1351 Cciv. c)existenta prejudiciului. Pentru ca acesta sa poate fi reparat trebuie indeplinite urmatoarele reguli: i.sa fie cert art.1532: numai prejudiciul care poate fi determinat cu certitudine este supus reparatiei prin daune-interese prejudiciul actual, prejudiciul viitor cu conditia ca acesta sa poata fi stabilit cu certitudine in prezent, prejudiciul rezultat din pierderea unei sanse poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a creditorului. Prejudiciul al carui cuantum nu se poate stabili cu certitudine, se determina de catre instanta de judecata. ii.sa fie previzibil art.1533: debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul incheierii contractului, afara de cazul in care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza culpei grave a acestuia. Asadar, regula previzibilitatii prejudiciului este parasite si repararea poate fi extinsa si la prejudiciile imprevizibile in ipotezele de neexecutare intentionata sau de culpa grava a debitorului (cand se considera ca se trece in sfera raspunderii delictuale unde repararea prejudiciului nu este limitata de aceasta regula). Totusi, pentru ca acest prejudiciu sa poata fi reparat se prevede ca este necesar ca el sa fie consecinta directa si necesara a neexecutarii . iii.regula repararii prejudiciului material si a prejudiciului moral. Art 1531 alin.(3): creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial. iv.repararea prejudiciului este limitata de mora creditoris art.1534 Cciv. Repararea prejudiciului este limitata de orice neexecutare imputabila creditorului, chiar fara culpa. Este vorba in acest caz de situatiile in care colaborarea partilor implica coparticiparea creditorului la executare. Regula reducerii daunelor-

interese se aplica si atunci cand prejudiciul este cauzat in parte de un eveniment pentru care creditorul si-a asumat riscul (art.1534 alin.(1) teza a II-a). v.repararea prejudiciului este limitata de obligatia creditorului de minimizare a prejudiciului art.1534 alin.(2) Cciv: debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le -ar fi putut evita cu o minima diligenta. Se deduce existent unei obligatii a creditorului de a depune diligente in sensul inlaturarii consecintelor prejudiciabile pe care le are neexecutarea, daca aceste diligente stau in puterea sa. In functie de diligentele pe care creditorul le poate depune in vederea minimizarii prejudiciului, daunele interese pot fi reduse proportional. vi. proba prejudiciului art.1537 instituie doua reguli: 1. Intotdeauna sarcina probarii prejudiciului apartine creditorului. 2. Proba neexecutarii nu il scuteste pe creditor de sarcina probei prejudiciului. Exceptie situatiile in care prin lege sau conventia partilor se prevede altfel. Exemplu obligatiile monetare, pentru care, pentru acordarea daunelor moratoria dupa momentul scadentei nu trebuie sa faca dovada vreunui prejudiciu art.1535 alin.(1) Cciv. d)existenta unui raport de cauzalitate. Art. 1530prejudiciul, pentru a fi reparat, trebuie sa fie cauzat de neexecutarea debitorului. Natura raportului de cauzalitate prejudiciul trebuie sa fie consecinta directa si necesara a neexecutarii.

S-ar putea să vă placă și