Sunteți pe pagina 1din 16

Dendrimerii

Capitolul I Introducere
Dendrimerii reprezinta structuri tridimensionale nanometrice, ce prezinta anumite capete libere care se pot cupla si, datorita acestora pot fi transportate molecule de natura diferita,de la agenti terapeutici la molecule fluorescente. Dendrimerii sunt macromolecule polimerice, constituite n mod radial i iterativ din secvene repetitive de monomeri,denumite unitti de ramificare sau noduri, plecnd de la o unitate central (core), multifuncionala,. Primele molecule de acest tip au fost descrise de ctre Vgtle n 1978. Primele structuri dendritice care au fost intens studiate i care au atras atenia general au fost dendrimerii PAMAM (PoliAMidoAMine) descrii de ctre Tomalia precum i sistemele arboricole ale lui Newkome. Denumirea de "dendrimer" provine de la gr. "dendros" nsemnnd arbore i "meros", parte. Alt termen folosit ns destul de rar este si acela de molecul cascad, ns denumirea acceptat internantional este aceea de dendrimer. Un dendrimer este o molecul simetric fata de un centru, adoptnd cel mai adesea o morfologie tridimensional sferic . ncepnd cu mijlocul anilor 1980, cercetrile ce au avut ca scop metodologia de sintez, proprietatile fizice si cele chimice ale dendrimerilor au crescut exponential cu cresterea interesului n acest domeniu. Proprietatile asociate dendrimerilor, proprietati precum dimensiunea uniform, solubilitatea n ap, suprafata functional modificabil sau prezenta unei cavitati interne, i fac atractivi din punct de vedere biologic sau ca aplicatii de genul drugdelivery. Conjugarea dendrimerilor cu medicamente de mas molecular mic a prezentat un interes crescut n ultimii ani datorit mbunatatirii farmaco-cineticii si a absorbtiei celulare.

Capitolul II Structura
Dendrimerii sunt macromolecule perfect monodisperse, posednd o arhitectur tridimensional regulata i nalt ramificat. Spre deosebire de polimerii tradiionali, dendrimerii sunt supramolecule unic centrate, coninnd trei componente structurale :o unitate central numita miez (I, (core) multivalent, n Schema 1- trivalent) nconjurat repetitiv, n interiorul supramoleculei, de straturi de uniti identice i ramificate numite

noduri (II, (branch cells) multivalente, trivalente n Schema 1 determinnd generaiile G-n, n>1) terminnd cu grupele funcionale (III, uniti periferice) care joac un rol important n proprietile fizico-chimice ale dendrimerului.

Componentele structurii dendrimerilor

Generatia Reprezinta ramificarea extensiva, de la centrul dendrimerului spre suprafata, rezultand straturi omogene din punct de vedere structural ntre punctele de ramificare. Numrul punctelor de ramificare din centru pana la suprafaa dendrimerului reprezinta numrul de generaie. Un dendrimer cu cinci puncte de ramificare reprezinta un dendrimer de generaiea a cincea abreviat pur i simplu dendrimer G5. Partea centrala a dendrimerului marcheaza generatia zero, sau "G0". Invelisul (Shell) Invelisul dendrimerului reprezinta portiunea omogena din punct de vedere structural dintre punctele de ramificare. Invelisul exterior este spatiul dintre ultimul punct de ramificatie si suprafata. Punctele de prindere(princers) Invelisul exterior se compune dintr-un numar variat de puncte de prindere create de ultimul punct de ramificare pana la suprafata dendrimerului.

Gruparea finala (end-group) Numita si grupare terminala sau grupare de suprafata reprezinta ultima grupare de la suprafata dendrimerului.De exemplu, dendrimerii care au ultimile grupari amine se numesc amino-terminated dendrimers.

Capitolul III Metode de sintez tradiionale ale dendrimerilor


Sinteza unui dendrimer este covalent. Aceasta implic o strategie de asamblare ierarhic divergent sau convergent. Metoda de sinteza divergent, descris de Tomalia (1985) se efectueaz pornind de la miez spre periferie,atand, pe suprafaa multifuncional a dendrimerului, un numr din ce n ce mai mare de molecule mici,denumite monomeri (Schema 2).

n acest tip de sintez, creterea dendritic este limitat de efectele sterice de suprafa, pentru generaiile superioare. Dendrimerii se construiesc pas cu pas pn n momentul n care efectele sterice mpiedic realizarea reaciilor pe grupele terminale. Aceast metod prezint de-asemenea i alte dezavantaje. Deoarece numrul grupelor terminale crete exponenial, este dificil transformarea complet a acestora.Astfel, aceste noi structuri vor prezenta defecte structurale, structuri care nu pot fi ntotdeauna separate de cele perfecte. Totui, acestea posed, n majoritatea cazurilor, proprieti fizice similare cu cele ale dendrimerilor "perfeci". Cu toate acestea, metoda divergent rmne n prezent cea mai utilizat pentru prepararea dendrimerilor la scal industrial. Metoda de sintez convergent a fost raportat n 1990 de ctre Frchet .Fa de metoda divergent, sinteza convergent se efectueaz de la periferie nspre core, asociind molecule din ce n ce mai mari, denumite dendroni, i avnd n permanen o funciune la nivelul core-ului. (Schema 3).

Dendronii pot fi n final grefai pe un core care nu mai prezint nici o funciune reactiv dup cuplaj,rezultnd astfel o structur dendritic. Aceast metod permite evitarea unui exces de monomeri,cum este cazul metodei divergente. De-asemenea este facilitat i eliminarea produilor secundari, de exemplu prin utilizarea metodei cromatografiei de excluziune steric. Pe de alt parte, nu permite formarea attor generaii ca n cazul metodei divergente, din cauza impedimentelor sterice care apar la nivelul core-ului. Aceast problem poate fi ns evitat utiliznd monomeri de structur mai flexibil. Diferitele structuri ale dendrimerilor depind de atomul sau grupul de atomi central care accept un numr clar de ramificaii i de natura chimic a monomerilor. Deasemenea, n funcie de mediul n care este plasat un dendrimer, acesta va adopta o

conformaie sferic, plan sau o conformaie n care toate ramificaiile sunt repliate pe ele nsele.

Ambele metode sunt foarte dificile, astfel c exist puine firme n lume care pot s produc dendrimeri.

Capitolul IV Sinteza de noi dendrimeri proteici


Specificitatea proteinelor n sistemele biologice le transform n agenti terapeutici ideali sau n senzori moleculari, prin urmare s-a propus utilizarea tehnicii de marcare prin activitate in creearea unei noi metodologii de construire a unor noi dendrimeri proteici. Conjugatii proteinpolimer sunt utilizati n aplicatii din domeniul medicinei, biotehnologiei sau nanotehnologiei. Atasarea covalent a polimerilor sintetici la proteine mbuntteste stabilitatea, solubilitatea si biocompatibilitatea proteinelor.Mai mult, atasarea de lanturi polimerice poate fi utilizat n vederea modulrii activittii proteinei. n acest scop, s-au utilizat sonde de activitate decorate cu o grup polimerizabil. Reactia unei enzime cu o astfel de sond, urmat de (co)polimerizare va conduce la obtinerea de structuri polimerice regulate. Reactia specific a sondei de activitate cu enzima activ va conduce la obtinerea enzimei inactivat functionalizat specific la un anume aminoacid si care va prezenta n structura ei o grup polimerizabil. (figura 4)

Figura 4. Inhibarea unei enzime active cu o sond de activitate functionalizat cu o grup polimerzabil Dup procesul de polimerizare, respectiv copolimerizare se presupune obtinerea unei sfere, respectiv a unui lant polimeric pe care sunt grefate moleculele de protein, toate fiind atasate prin intermediul aceluiasi aminoacid (figura 5).

Figura 5. Sinteza unui nou polimer proteic Avnd n vedere propriettile asociate acestui tip de conjugati, s-au utilizat tehnicile de marcare prin activitate n vederea obtinerii unei noi metodologii de construire a unor noi dendrimeri proteici. Tehnica de functionalizare chimic a proteinelor este o tehnic foarte selectiv, stabil n solutie si nesuscceptibil de eventuale legri nespecifice, fcnd-o astfel superioar metodelor conventionale de conjugare a proteinelor. Avantajele includ specificitatea reactiei si controlul unic pe care l aduce procesului de conjugare.S-a propus astfel, utilizarea metodei de conjugare specific a proteinelor prin intermediul gruprilor amino libere din structura lor cu un ester-NHS grefat pe o sond de activitate. Proteinele astfel modificate sunt mai apoi reactionate cu alte molecule de protein pentru a forma dendrimerul proteic dorit (figura 6). Avantajele acestei tehnici constau n: Formarea de legturi covalente stabile Controlul conjugrii Biocompatibilitate Specificitate - reactioneaz numai cu gruprile -NH2 libere din protein

Figura 6. Principiul general de sintez al dendrimerilor


proteici

Principiul prezentat reprezinta un nou principiu de sintez a dendrimerilor proteici, dendrimeri ce constau n proteine legate specific ntre ele prin sonde de activitate.

Capitolul V Tipuri de dendrimeri


Dendrimerii PAMAM sunt reprezentati de dendrimerii de tipul poliamidoaminelor fiind cei mai utilizati in prezent .Acestia sunt sintetizati prin metoda convergenta pornind de la amoniac sau etilendiamina (initiator core

reagents). Dendrimeri PAMAM sunt prezenti pe piata de obicei sub forma unor solutii de metanol.

Figura 8.Dendrimeri PAMAM Dendrimerii PAMAMOS Radially layered poly(amidoamineorganosilicon) sunt micelii unimoleculare inversate care constau dintr-un interior hidrofil, nucleofil din poliamidoamina (PAMAM) si un exterior hidrofob din organosilicon(OS). Dendrimerii PPI Poly (Propylene Imine) sunt in general polialchil amine avand gruparile finale amine primare, interiorul dendrimerului fiind constituit din numeroase amine tertiale tripropilenice (tertiary tris-propylene amines). Dendrimerii PPI sunt comercializati ca polimeri G5 cu vaste domenii de aplicatii cum ar fi stiinta materialelor sau biologie. Dendrimerii TECTO sunt compusi dintr-un dendrimer de baz, nconjurat de dendrimeri ramificati diferiti. Efectueaza funcii necesare nanodispozitivelor terapeutice inteligente . Compuii diferiti ndeplinesc funcii variate, de la recunoaterea celulelor bolnave, diagnosticul bolilor,eliberarea controlata a medicamentelor, semnalizand locatia si rezultatele terapiei. Alte tipuri de dendrimeri sunt: Multilingual Dendrimers, Chiral Dendrimers,Hybrid Dendrimers Linear Polymers, Amphiphilic Dendrimers, Micellar Dendrimers ,Multiple Antigen Peptide Dendrimers, Frchet-Type Dendrimers.

Capitolul VI Proprietati si caracterisrici


Principalele proprietati ale dendrimerilor datorita carora acestia sunt utilizati in medicina sunt: diametrul dendrimerului nu depete civa nanometri solubilitatea n ap suprafata functional modificabil form controlat, dimensiuni exacte i o extraordinar diversitate a funciunilor periferice (teoretic inepuizabile) capacitatea de a crea simultan asamblri izotropice i anizotropice compatibilitatea aproape perfect cu alte nanomolecule, de exemplu ADN, nanocristale metalice sau nanotuburi de carbon un potenial remarcabil de auto-asamblare capacitatea de a combina simultan compui minerali i organici tendina de a ncapsula sau de a fi asociate n mecanisme funcionale unimoleculare prezenta unei cavitti interne i fac atractivi din punct de vedere biologic sau ca aplicatii de genul drugdelivery. Cavitile formate n interiorul acestor arhitecturi dendritice constituie o alt caracteristic a acestora. Aceste caviti pot fi utilizate pentru a ncapsula molecule mai mici, formnd astfel boxe dendritice. Dendrimerii ct i precursorii lor, dendronii, sunt considerai a fi module fundamentale pentru sinteza organic la scala nano. Astfel, n aceast clas de nanomolecule se utilizeaz n mod curent terminologia de stare dendritica. Dendrimerii sunt polimeri multifuncionali cu proprieti particulare de solubilitate, vscozitate i stabilitate termic. Un dendrimer poate avea stratul periferic hidrosolubil i nucleul hidrofob, pe aceast proprietate bazndu-se transportul unor medicamente, prin snge, pn la obiectiveleint din organism. De asemenea, exist dendrimeri polari/nepolari, avnd n componen att monomeri organici, ct i atomi metalici care se comport diferit n medii diferite. n interiorul dendrimerilor exist caviti care pot transporta gene (elemente ale cromozomilor care determin transmiterea i manifestarea unor caractere ereditare) sau produse anticanceroase n interiorul corpului uman.

Prin grefarea unor metale (Rh, Ru, Pd, Pt, Au, Fe) la suprafaa dendrimerului sau n cavitile sale interioare se obin metalodendrimeri care se folosesc drept catalizatori n reaciile de cataliz. Dendrimerii contribuie la dezvoltarea sistemelor moleculare organizate, prin jonciunea biologiei moleculare cu fizica mediilor condensate i cu chimia supramolecular. Fluidele complexe, cum sunt cristalele lichide i soluiile micelare (grup sau agregat de molecule care se formeaz n substanele coloidale) se bazeaz, n mare, pe dendrimeri. De asemenea, ei intr n componena substanelor tensioactive (substane care pot modifica tensiunea superficial a unui lichid), datorit afinitii lor pentru dou medii diferite. O parte a macromoleculei este polar (cationic, anionic sau amfoteric), iar cealalt, nepolar (lan alifatic sau aromatic). Substanele tensioactive se folosesc la fabricarea detergenilor i cosmeticelor.

Capitolul 7 Aplicatiile dendrimerilor


Dendrimerii prezint proprieti particulare de solubilitate, vscozitate, stabilitate termic care permit o plaj larg de aplicaii, n chimia combinatorie, medicin i nanotiin. Diversele aplicaii ale dendrimerilor se datoreaz proprietilor intrinseci ale acestora: funciuni accesibile la suprafa, porozitate, prezena cavitailor, accesibilitate spre centru. Recent s-au fcut progrese importante n aplicatiile dendrimerilor biocompatibili in tratamentul cancerului, incluznd aici utilizarea lor ca drugdelivery. Oportunittile relativ mari pentru cresterea performantei proteinelor terapeutice, utiliznd dendrimeri a fost si ea intens explorat n ultima vreme. Cele mai importante domenii de aplicaie ale dendrimerilor sunt: diagnosticare i terapeutic n medicin prevenirea infeciilor cu virui i bacterii terapie anticancer ageni de contrast n imagistica eliberarea lent i controlat a medicamentelor n organism electrocromatic fotocromatic piezoelectricitate membrane i filtre pentru separarea i purificarea gazelor.

7.1 Aplicatii farmaceutice


Transportul medicamentelor (Dendrimers Drug Delivery)
Dendrimerii au atras atentia ca posibili transportori de medicamente datorit proprietilor lor unice cum ar fi: structura tridimensionala bine definita, numeroase grupari funcionale accesibile la suprafa, indice de polidispersitate sczut i capacitatea lor de a imita. Moleculele de medicament pot fi ncrcate att n interiorul dendrimerilor, precum i ataate la gruparile de suprafa. Dendrimerii pot ncapsula medicamentele n cadrul structurii dendritice, sau pot interactiona cu medicamentele prin intermediul gruparilor funcionale terminale datorita legaturilor electrostatice sau covalente . Transportul medicamentelor anticancer Dendrimerii prezinta rezultate promitoare privind citotoxicitatea i timpul de injumatatire in sistemul circulator (72 h).Pe lng mbuntirea proprietilor medicamentelor cum ar fi solubilitatea i timpul de circulaie in plasm aceste sisteme transportoare pot facilita, de asemenea adminstrarea pasiva a medicamentelor la tumorile solide. Combinati, aceti factori duc la acumularea selectiv a macromoleculelor n esutul tumorii,fenomen numit Enhanced Permeation and Retention (EPR), permeatie si retentie imbunatatita. Medicamentul anticancer doxorubicin a fost legat covalent de dendrimer printr-o legatura de hidrazona labila la acid(se descompune in prezenta acidului). Citotoxicitatea doxorubicinei a fost semnificativ redusa (8098%), si medicamentul a fost absorbit cu succes de celulele canceroase. Dupa studierea ncapsularii substantelor anticanceroase: adriamycin i metotrexat, dendrimerul G4 PAMAM terminat cu lanturi de grupari PEG2000 a avut o medie de 6.5 molecule de adriamycin i 26 molecule de metotrexat incapsulate. Medicamentul anticancer 5-ftoruracil a fost ncapsulat tot ntr-un dendrimer G4 PAMAM cu lanturi de carboximetil PEG5000 la suprafata. S-a demonstrat incarcarea rezonabila a medicamentului si o rata scazuta de toxicitate hemolitica in comparatie cu dendrimeul non PEG-ilat. Au fost incapsulate pn la 24 de molecule in dendrimer, medicamentul fiind transportat cu succes de catre acesta n celule epiteliale ale carcinomului.

Figura 9 . Encapsularea medicamentelor anticanceroase metotraxat (stanga) si 5fluorouracil (dreapta) in dendrimerii PAMAM PEG-ilati G3 si G4 Terapia de captare a neutronilor de Bor (BNCT) (Boron neutron capture therapy )

Terapia de captare a neutronilor de Bor reprezinta o noua abordare in tratamentul cancerului.Acest proces este format din dou etape. n prima etapa, pacient este injectat cu o substanta farmaceutica non-radioactiva care migreaz selectiv la celulele canceroase. Aceast substanta conine un izotop stabil al Borului . In a doua etapa pacientul este iradiat cu un fascicul neutru de energie redusa sau neutroni termici. Neutronii reacioneaz cu borul din tumora generand particule alfa, care distrug tumora lsnd celulele sanatoase neafectate . Pentru ca reacia sa fie letala celulelor canceroase, este necesar sa fie transportati un numr cat mai mare de atomi de Bor la fiecare celul canceroasa. Dupa numeroase teste, dendrimerii cu atomi de bor legati covalent au aratat rezultate promitatoare in aceasta terapie.

Dendrimerii utilizati ca nanomedicamente

Dendrimerii din polilizina, modificati cu grupari naftil sulfonate la suprafata s-au dovedit a fi utili ca antivirale impotriva virusului herpes simplex.Acestia ar putea preveni sau reduce transmiterea HIV i alte boli cu transmitere sexuala (BTS) . n studiile anterioare, s-a constatat c dendrimerii PAMAM modificati covalent prin depuneri de naftil sulfonat la suprafa, de asemenea prezinta activitate antivirala impotriva HIV. Acest dendrimer - nanomedicament inhiba etapa timpurie a adsorbiei virusului in celula i mai trziu replicarea viral interferand cu activitile enzimei revers-transcriptaz i/sau integraz. Dendrimerii PPI cu grupari alchil amoniu tertiar ataate la suprafa s-au dovedit a fi antibacteriene puternice mpotriva bacteriilor Gram pozitive si Gram negative . Dendrimerii din polilizina ce prezinta la suprafa grupari mannosyl sunt inhibitori ai aderenei de E. coli. Hibrizii dendrimer-chitosan s-au dovedit a fi eficienti ca agenti antibacterieni,transportori in sistemele drug delivery si in alte aplicatii biomedicale.

Dendrimerii in transfectia genelor

Prin definitie, transfectia reprezinta procesul de introducere deliberata a acizilor nucleici in celule. Dendrimerii pot aciona ca transportori, numiti vectori, n terapia genic, dendrimerii PAMAM fiind testati ca transportori de material genetic. Au fost publicate numeroase rapoarte care descriu utilizarea dendrimerilor PAMAM sau PPI cu grupe amino la suprafata ca ageni de transfer ai genelor non-virale, imbunatatind transfecia ADN-ului prin endocitoz i, n cele din urm, n nucleul celulei . Un reactiv de transfecie numit SuperFectTM constituit din dendrimeri activati este disponibil n comer. Dendrimerii activati pot transporta o cantitate mai mare de material genetic dect viruii. Complexele SuperFectDNA sunt caracterizate de o stabilitate mare si un transport mai eficient de ADN n nucleu dect lipozomii. Eficiena dendrimerilor in transfecie nu se datoreaza doar formei lor bine definite, ci si pK-ului sczut al aminelor (3.9 si 6,9). PK-ul sczut permite dendrimerului s tamponeze schimbarea pH-ului n compartimentul endosomal . Dendrimerii PAMAM functionalizati cu ciclodextrina au indicat o expresie a genei luciferazei de aproximatic 100 de ori mai mare decat cea a dendrimerilor PAMAM nefunctionalizati sau a amestecurilor necovalente de PAMAM i ciclodextrina. Trebuie remarcat faptul c dendrimerii cu nalt flexibilitate structurala i dendrimerii de inalta-generaie partiali degradati par a fi mai potriviti pentru transportul anumitor gene dect dendrimerii simetrici de inalta-generaie .

Figura 10.Dendrimer implicat in transfectia genelor

7.2 Aplicatii non-farmaceutice


Diagnosticare si bioimagistica
Agenti de contrast in rezonanta magnetica Moleculele de dendrimeri nu sunt n mod natural paramagnetice. Din acest motiv a fost necesara grefarea cu molecule de oxid de fier sau gadoliniu pentru a-i transforma in agenti de contrast in rezonanta magnetica . Dendrimerii care ncorporeaz chelati de gadoliniu pentru ageni de contrast injectabili, i cei care conin particule paramagnetice de oxid de fier, se numesc magneto-dendrimeri si sunt folositi pentru marcarea si urmarirea celulelor. Agenti utilizati in imagistica optica Dupa diferite studii s-a observat c dendrimerii PAMAM cu grupe amino si carboxil atasate la suprafata au o slaba, dar detectabile fluorescen intrinsec . n plus, prin simpla oxidare a unei grupe OH de la suprafata dendrimerii PAMAM pot emana o emisie ridicata de fluorescen intrinsec albastr.S-a mai observat o emisie ridicata de fluorescen la diferite tipuri de dendrimeri n condiii acide . S-a demonstrat ca dendrimerii stabilizati cu particule de aur au manifestat emisii puternice de culoare albastra la 458 nm. Dendrimerii cu rol de catalizatori/enzime Combinaia dintre suprafa mare i solubilitatea crescuta ii face ca dendrimerii sa fie candidatii ideali pentru catalizatorii nanometrici. Dendrimerii prezinta o suprafa multifuncionala iar toate punctele catalitice sunt ntotdeauna expuse spre portiunea reactanta. Dupa cataliza, acestia pot fi recuperati din reacie prin metode de filtrare ultra usoare. Invelisul dendrimerilor poate fi utilizat pentru a crea un micro-mediu favorabil pentru cataliza sau pentru a oferi protectie pentru grupele funcionale din miezul dendrimerului. Datorita naturii lor pseudo-sferice si conformatiei zonelor metalice, acesti catalizatori polimerici bine-definiti sunt uor accesibili moleculelor de substrat i reactivilor, manifestand o cinetica rapida, specicitate si solubilitate. Exemple de dendrimerii cu proprietati de catalizatori: - catalizatori metalodendritici - catalizatori cu dendrimeri bazati pe hidrogen fosforat - catalizatori din metalo-dendrimeri ce contin liganti chirali - dendrimeri nemetalici

Concluzie: Studiul dendrimerilor va cunoate, n urmtorii ani, un avnt considerabil, avnd n vedere performanele lor excepionale, legate de structur, flexibilitate, porozitate i obinerea altor proprieti dorite. Ei constituie o grup aparte de materiale avansate, aflat la zona de contact dintre chimie, industria medicamentelor, biologie, medicin i nanotiine. Aceast clas de compui si implicit chimia lor vor juca un rol cheie n nanotehnologia sec. XXI, la fel cum au facut-o polimerii tradiionali n industria materialelor.

Bibliografie
1. Tristan Barrett, Gregory Ravizzini, Peter L. Choyke, Dendrimers Application Related to Bioimaging 2. Barbara Klajnert, Maria Bryszewska, Dendrimers: properties and applications 3. http://www.pharmainfo.net/reviews/dendrimer-overview 4. Flavia Adina POPA, Sisteme pi-deficitare dendritice cu uniti periferice serinolice sau diazinice: sinteza,stereochimia i proprieti supramoleculare 5. Tomalia, Naylor, Goddard III, Starburst dendrimers: Molecular-level control of size, shape, surface chemistry, topology, and flexibility from atoms to macroscopic matter. 6. Nicolau Ioana, Sinteza de noi inhibitori pentru enzime si sisteme celulare enzimo-defective. Aplicatii in biochimie si chimia macromolecular 7. Frchet,Functional polymers and dendrimers: Reactivity, molecular architecture and interfacial energy 8. Ioan-Lucian BOLUNDU, Materiale si tehnologii conventionale