Expozi]ie: Adrian Ghenie la MNAC Curator: Magda Radu 19.11.2009 14.02.

.2010 Acest articol nu este un review al expozi]iei nici nu m-a[ \ncumeta la un review se vrea \ns` a fi o recomandare c`lduroas` de a da o rait` (sau mai multe) pe la MNAC \n urm`toarele dou` luni. |n primul rnd, ca de la vizitator la vizitator, cnd v` hot`r]i s` merge]i la expozi]ie, ar fi bine s` nu ajunge]i cu 20 de minute \nainte de \nchiderea muzeului pentru c` v` ve]i dori s` r`mne]i. O s` vre]i s` r`mne]i peste program [i chiar peste noapte. O s` v` sperie pu]in ideea de a \mp`r]i camera cu fantomele lui Hitler [i Lenin (sau Duchamp, dup` caz [i \nclina]ii), dar cu siguran]` o s` v` cuprind` o dorin]` de nest`pnit s` v` ascunde]i \ntr-un cotlon al MNAC-ului [i s` vede]i dac` noaptea tablourile prind via]` (orict de mare ar fi cli[eul, care e destul de mare). Expozi]ia e la etajul 1. Odat` trecu]i de detectoarele de metale, urca]i cu liftul la primul nivel al muzeul [i intra]i \n \nc`perile cu pricina, devine izbitor de clar c` toat` camera e populat` de lucr`rile aceluia[i artist lucru rar pentru MNAC. Ajut` c` majoritatea tablourilor din expozi]ie ocup` cu u[urin]` un perete \ntreg de cas` din popor (nu a poporului), dar motivul principal este c` pur [i simplu se vede de la o po[t` ceva identificabil \n toate lucr`rile expuse. Primul lucru, detaliu, obiect pe care \l vezi e Dacia 1300 din Flight Into Egypt, care e a[ezat pe peretele din fa]`. Cu Dacia deja ai fost introdus \ntr-un peisaj familiar, a[a c` primul impuls e s` te apropii de tablou [i s` cau]i s` descoperi alte am`nunte cunoscute din propria-]i via]` \n semi-obscurul tabloului. Dar te ab]ii pentru c` tocmai \]i urmasei impulsul cu doi pa[i mai \nainte cnd ai z`rit [i capul de cerb din acela[i tablou, moment \n care pl`cerea ta de romn neao[ \ncepe s` creasc` propor]ional cu familiaritatea peisajului [i apoi brusc, pentru c` [tii c` o s`-]i plac` [i mai mult, sim]i nevoia s`-]i p`strezi momentul culminant ce va s` vin` [i s` iei tot restul la pas m`runt. A[a c` iei \n mn` un text curatorial [i o hart` a expozi]iei [i \]i impui r`bdarea de a urma traseul propus prin muzeu. Ceea ce te aduce \n fa]a tabloului num`rul 1 The Collecter. Un peisaj de ast` dat` nefamiliar Goering care portretizeaz` l`comia f`r` chip a colec]ionarului compulsiv, mndria f`r` limite a agoniselii [i toat` avari]ia care le \nso]e[te. {i teama [i sila care \nso]esc istoria lui Goering. Mergi mai departe c`tre \ntmpl`ri marginale, col]uri de lume [i cotloane de momente istorice. Lucr`ri care \ncadreaz` \ntr-un context istoric pe care \l blureaz` \n acela[i timp o margine de drum

noaptea, \n semi-lumin`, cu o ac]iune semi-clar` pe care o ghice[ti situat` \n r`zboi dar care \n umbr` fiind [i nedefinit` face contextul cu greu intuit complet irelevant. Mai important este unghiul din care eu privesc ac]iunea/tabloul, modul \n care \ntunericul [i nedefinitul m` insereaz` pe mine \n poveste. Un fragment de istorie, altfel zis, insuficient pentru orice fel de interpretare \n afar` de una profund personal`. Apoi, fantomele lui Hitler [i Lenin aceste crmpeie de memorie colectiv` smulse din context [i regurgitate apoi ca simboluri neasimilabile, simboluri care apar \n vise (sau \n realitate ca fiind scoase dintr-un vis) complet ireferen]iale. Nu sunt nici Hitler nici Lenin, ci fantomele lor, o imagine vag` cu care rela]ionez incomplet, una pe care eu, copil al propriei mele epoci, am preluat-o [i de care m` folosesc pentru a referi la experien]e mai apropiate mie. Apoi dada, Duchamp [i ironia actului de a-i picta un portret (mortuar) celui care a trmbi]at secolului 20 moartea picturii. Laurel & Hardy, de o triste]e insuportabil`, arlechinii culturii contemporane, picta]i ca eroi ai clasei muncitoare. {i imaginea de fapt predominant` - mul]imi de fe]e amorfe care alc`tuiesc masele indistincte ale istoriei (scurte dar prea-pline a) epocii post-moderne. Asta e tot ce pot povesti. |n mod evident e o experien]` personal`, a[a [i trebuie s` fie [i \n orice caz am povestit deja mai mult dect inten]ionasem. Restul nu e de povestit pentru c` restul e \n textur`, \n compozi]ii ce amintesc pe ici pe colo de diver[i arti[ti care nu \]i vin \n minte imediat pentru c` asem`narea nu e copie, ci ]ine, cum se cuvine, de un anume soi de referen]ialitate inten]ionat` a compozi]iei. Noroc cu textele curatoriale care-]i ofer` poteci de interpretare frescele lui Caravaggio combinate cu decorurile scenice ale lui Hockney [i cu scheme de compozi]ie spa]ial` Renascentist`. Iar restul, ce nu pot povesti, st` \n col]uri vizibile de pnz` alb` nepictat`, \n col]uri mnjite cu prosopul sau cu o pensul` de zugrav, \n imagini colate [i abia mai apoi pictate (disponibile prin alte p`r]i [i \n stadiile intermediare de colaj/pictur`), \n combina]ia de pictur` curat` cu hr[ituri zgomotoase de pensul`. Adic` restul e \n muzeu, nu se vede \n reproduceri in print [i trebuie v`zut pn` \n februarie la MNAC. Adrian Ghenie s-a n`scut \n 1977, tr`ie[te [i lucreaz` la Cluj (unde a cofondat galeria plan B) [i Berlin, [i a avut expozi]ii (de mare succes) \n cam toate ]`rile care conteaz`, \n afar` de cea \n care scriem [i citim acest articol. Expozi]ia de la MNAC reprezint` prima retrospectiv`

romneasc` dedicat` lui Adrian Ghenie, o sintez` a parcursului s`u de pn` acum.