Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii -Apartenenta la romantism-O poezia studiata (apartinand lui L.

Blaga) este arta poeticaEu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu. Este o arta poetica deoarece prezinta conceptia despre poezie si despre rolul poetului. Ea surprinde relatia poet-lume si poet-creatie din perspective esteticii moderne. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum Poemele luminii (1919) si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice. Lumina este o metafora a cunoasterii, iar titlul volumului din care face parte poezia, exprima tocmai acest fapt: Poemele luminii sunt poemele cunoasterii. Poetul face distinctive intre cunoastere paradiziaca (pe calea ratiunii) unde misterul este redus cu ajutorul logicii, al intelectului, si cunoastere luciferica, intuivita, unde misterul este sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al trairilor interioare. Creatia este o rascumparare a neputintei de a recunoaste absolutul: Omul trebuie sa fie un creator, de aceea renunt cu bucurie la cunoasterea absolutului (Lucian Blaga Pietre pentru templul meu) Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara. Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elementele specific imaginatiei sa permita creatorului sa patrunda in tainele universului, sporindu-le. Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire (comunicare afectiva totala). Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin prezenta eului liric, prin marcile sale lexico-gramaticale: pronume personal de persoana I singular eu, adjectiv pronominal posesiv meu, verbe la persoana I singular nu ucid, nu strivesc, iubesc, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a. Titlul este o metafora revelatorie care semnifica idea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu este asezat in fruntea primei poezii. Plasarea sa initiala, poate corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumul de tinerete. Dar, mai ales, exprimarea, atitudinea poetului-filosof de a proteja misterele lumii izvorate din iubire. Verbul la forma negative nu strivesc exprima refluxul cunoasterii de tip rational si opteaza pentru cunoasterea luciferica, poetica. Metafora revelatorie corolla de minuni a lumii, imaginea perfectiunii, a absolutului prin idea de cerc, de intreg, semnifica misterele universal, iar rolul poetului este de a adanci tainele. Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit printr-o serie de antiteze, se intregeste cu sensurile finale: Eu nu strives corola de minuni a lumii [] Caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.
1

Compozitional, poezia are trei secvente, marcate prin scrierea cu majuscula a versurilor. Prima secventa exprima concentrat cu ajutorul verbelor la forma negative nu strivesc, nu ucid (cu mintea) atitudinea poetica fata de tainele lumi- refuzul cunoasterii logice, rationale. Semnificatia verbelor se asociaza cu metafora Calea mea care reprezinta destinul poetic asumat. A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie eu-altii lumina mea- lumina altora. Metafora luminii, semnificativa (emblematica) pentru opera lui blaga, sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre metafora lumina altora (cunoasterea de tip rational, logic) si lumina mea (cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaza cu o serie de verbe aflate in antiteza: lumina altorasugruma, adica striveste, ucide, nu sporeste, iar lumina mea- sporesc, imbogatesc, iubesc. Verbele la prezent (prezent etern) dispuse in serii autonomice cu forme afirmative si negative plaseaza eul poetic intr-o relatie definitiva cu lumea care sta sub semnul misterului: optiunea pentru o forma de cunoastere poetica. Conjunctia adeversativa dar, reluarea pronumelui personal eu, verbul la persoana I singular sporesc (a lumii taina) afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoastere cu lumina mea. Plasticitatea ideii poetice este realizata cu ajutorul unor motive care apartine imaginarului poetic blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister. Finalul poeziei constituie a treia secventa, cu rol conclusiv: Caci eu iubesc/ Si flori si ochi si buze si morminte. Metaforele enumerate surprind temele majore alre creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase, care adaposteste misterul lumii: flori- viata, efemerul, frumosul; ochi- cunoasterea, contemplatia poetica a lumii; buze- iubirea; rostirea poetica; morminte, tema mortii- eternitatea. Verbul iubesc intareste idea conform careia iubirea este o cale de cunoastere a misterelor lumii. Simetria compozitionala este data de reluarea enumeratiei care cuprinde elemente simbolice ale corolei de minuni, repetarea adverbului si amplificand misterul textului. Din punct de vedere prozodic, textul este alcatuit din 20 de versuri libere, expuse tipografic in versuri lungi si versuri scurte. Optiunea poetului pentru versul liber si pentru ingambament si lipsa elementelor de prozodie clasica permit exprimarea fluxului ideilor si a intensitatii sentimentelor, precum si eliberarea de rigorile prozodiei clasice. Aceasta este o forma a modernismului poetic, dar si o modalitate de transmitere a mesajului gnomic al poeziei. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice (restranse la enumerarea metaforelor care sugereaza temele creatiei sale, comparatia, versul liber) la relatia poet- lume si poet- creatie. Sentimental poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il ucide, nu il reduce. Cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal, ci il protejeaza prin transfigurare. Sintagma calea mea subliniaza valoarea de arta poetica a poeziei, destinul poetic asumat intr-o viziune proprie asupra lumii.