DOCUMENT 61 Toata lumea stie deja, de acum, ca sunt un mare fan al tolerantei inalte la frustrare, calitate a mintii/circuitelor neurale

pe care o consider centrala pentru o viata relativ satisfacatoare si, pe alocuri, fericita. Mai mult, spre deosebire de inteligenta, un alt predictor al rezultatelor pozitive in viata, despre care nu stim sigur daca se poate dezvolta (desi exista unele sperante), TIF (toleranta inalta la frustrare) se poate dezvolta iar acest antrenament poate fi indrumat, intr-un mod inteligent, inca din copilarie (de un parinte informat si echilibrat) O perosoana cu toleranta inalta la frustrare va fi capabila sa balanseze interesele pe termen scurt (mmm, ce prajitura apetisanta!) cu interesele pe termen lung (vreau sa am un corp suplu, atragator si sanatos!). O persoana cu o toleranta scazuta la frustrare isi poate reprezenta mintal (fiind rationala) importanta amanarii, din cand a cand, a gratificatiei (nu e o idee buna sa cumpar aceasta prajitura) dar nu va rezista impulsului (neavand forta interioara pentru a se opune). Prin urmare, in acest caz, desi este inteligenta (isi da seama care este decizia cea mai buna), inteligenta nu o ajuta. Invers, degeaba avem TIF daca inteligenta modesta nu ne permite sa discriminam nevoile de dorinte, interesele pe termen scurt de cele pe termen lung si cele mai potrivite (armonioase) cursuri ale actiunii. Ne putem alege scopuri gresite si perseveram pe drumul catre ele (avand TIF) numai pentru a constata, in final, ca nu suntem satisfacuti sau costurile au fost mult mai mari decat beneficiile (vezi documentul despre fericire si bani: unii oameni accepta frustrari foarte mari, lucrand multe ore peste program, si sacrificand relatiile cu cei apropiati, desi castiga suficient de bine, crezand in mod gresit ca sumele suplimentare pe care le vor obtine ii vor face mai fericiti) Prin urmare, combinatia inteligenta cel putin medie plus toleranta inalta la frustrare pare a fi combinatia castigatoare. Cum evaluarile mele secrete =)) nu m-au facut sa am indoieli in privinta IQului membrilor grupurilor Neurobics (ba chiar dimpotriva! :)) nu ne ramane decat sa amplificam TIFul pentru a ne maximiza sansele de a ne bucura de o calitate superioara a vietii si a fi, poate un pic mai des, fericiti. Sedintele Neurobics, asa cum le-am proiectat, plus sarcinile din afara grupului (sper!), asigura conditii pentru dezvoltarea sistematica a tolerantei la frustrare. Amanarea permanenta a gratificatiei, in timpul unui exercitiu fizic dificil si lupta continua cu impulsul de a renunta, in conditiile in care nimeni nu te obliga sa continui si nu exista nicio pedeapsa daca te opresti, sunt mecanismele psihologice (cu suport neural in cortexul prefrontal) activate, utilizate si consolidate, din nou si din nou, cu fiecare exercitiu si cu fiecare sedinta (acum poti intelege de ce am desfasurat programa acestui grup pe 6 luni: intr-o luna si cu atat mai putin intr-un seminar de week-end este practic imposibil sa apara rezultate durabile; rezultatele durabile, pentru a aparea, au nevoie de un antrenament sistematic, regulat, continuu, asumat, exact ceea ce facem impreuna si, daca ai observat, aproape nimeni nu a abandonat, lucru pe care il gasesc minunat) Cred ca lucrurile sunt simple din acest punct de vedere. Este nevoie de actiune si actiunea se intampla la grup (inca mi se pare ca vorbim prea mult =)) Sa ne ocupam putin si de inteligenta, in sensul urmator: sa o exersam pentru a identifica pozitiile irationale pe care ne asezam, uneori, in raport cu realitatea si, evident, a le schimba (dupa ce am devenit constienti de ele).

Asa cum am spus deja la unui din grupuri (N2), aceste pozitii irationale deriva dintr-o mare idee gresita despre realitate, anume urmatoarea: Realitatea TREBUIE sa fie intr-un anumit fel! Cuvantul cheie este trebuie. De aici pleaca totul (toata suferinta inutila, produsa chiar de oameni, cel mai adesea inconstient). Este adevarat ca realitatea poate fi, uneori, asa cum vrem noi sa fie dar, realitatea fiind mult mai mare decat noi (infinita? =)), cel mai adesea este in alte feluri, uneori destul de departate de felul in care ne-am fi dorit, intr-o maniera rigida, sa fie. Realitatii, ca intreg, nu-i pasa de dorintele noastre imperative. Nu pentru ca are o inteligenta a ei si vrea sa ne faca sa suferim sau vrea sa ne predea o lectie ci pentru ca... Realitatea pur si simplu este (nu are intentii sau planuri) Daca ti-ai propus sa mergi in week-end la mare (la plaja) atmosferei nu-i pasa de planurile tale. Este posibil sa ai noroc de o vreme excelenta dar nu este exclus (mai ales daca nu e vara =)) sa nimeresti o zi ploioasa. Chiar si prietenul sau prietena cu care ai stabilit sa mergi (si care isi doresc sa vina) pot fi retinuti de ceva neasteptat, anuland astfel calatoria. Nimic nu este garantat, nici macar in relatie cu oamenii capabili de intentionalitate, cu atat mai putin in relatie cu sisteme lipsite de constiinta, scopuri sau valori (atmosfera, in exemplul precedent: densitatea aerului, sistemele noroase, vantul, presiunea atmosferica, procesul Bergeron etc.) Realitatea fiind pur si simplu asa cum este, sublim nepasatoare fata de dorintele si asteptarile tale egocentrice (sau altruiste, uneori :)) o atitudine mai rationala si mai inteleapta este aceea de a renunta la TREBUIE si a-l inlocui cu o PREFERINTA. Aceasta schimbare, doar in aparenta simpla, ar putea fi fundatia solida pe care sa iti construiesti o viata de foarte buna calitate: Prefer ca realitatea sa fie intr-un anumit fel si accept ca ar putea fi altfel decat imi doresc. Iata tranzitia de la o atitudine rigida fata de realitate/viata/alti oameni la o atitudine flexibila (de la trebuie la prefer, de la insistenta ca realitatea sa fie intr-un anumit fel la acceptarea faptului ca ar putea fi, si adesea este, destul de diferita). Oamenii flexibili sunt mult mai bine echipati (psihologic) pentru a face fata realitatii mereu schimbatoare (deci nesigure) si au sanse mai mari de a se adapta intr-un mod creativ la ea. Merita sa facem distinctia intre rigiditate si fermitate/perseverenta si, de cate ori avem ocazia, la noi sau la cei apropiati, in conflictul dintre rigiditate si flexibilitate, sa alegem flexibilitatea. TREBUIE vs PREFER RIGID VS FLEXIBIL CERINTE ABSOLUTE vs PREFERINTE DOGMATIC/IMPERATIV vs NONDOGMATIC/RATIONAL/REALIST Priveste-i pe oamenii care opereaza cu trebuie (asteptari dogmatice) si care insista intr-un mod uneori ridicol ca lucrurile sa fie intr-un anumit fel (si doar in acel fel) si vei avea ocazia sa observi oameni care isi genereaza singuri (in mod absurd) suferinta. Din pacate, adesea, nu doar lor...

De aici nu rezulta ca oamenii care au preferinte si care accepta ca realitatea poate fi in multe feluri nu sunt dezamagiti, frustrati, ingrijorati, tristi etc. In nici un caz! Si ei sufera dar suferinta lor este sanatoasa (si nu nevrotica, precum in cazul opus). Suferinta sanatoasa, desi nedorita, poate fi procesata si integrata, contribuind la o viata profunda (in loc de una superficiala, caracterizata de confort si placeri nesfarsite). Acesta (viata profunda/bogata psihologic) nu este un motiv pentru a cauta in mod activ suferinta! =)) Frustrarile vor veni oricum deoarece realitatea este asa cum este. Important este ca ele, atunci cand vin, sa ne gaseasca inradacinati intr-o pozitie sanatoasa, asemenea unui copac ale carui radacini au intrat adanc in sol si nu poate fi smuls de o furtuna, nici macar de una foarte puternica. Schimbarea accentului de pe TREBUIE pe PREFER (si dezvoltarea unor ATITUDINI FLEXIBILE fata de realitate) produce un efect incantator: NIMIC NU MAI ESTE INGROZITOR, TERIBIL SAU INSUPORTABIL. Sa-ti dau un exemplu (apropo de calatoria cu metroul si exercitiul de infruntare constienta a anxietatii): Vorbesti in fata unui public si nu te descurci foarte bine. Te balbai, uiti unele idei, iti tremura glasul, te inrosesti etc. Fireste, toate aceste lucruri sunt neplacute (ar fi absurd sa le consideram placute sau dezirabile) Dar nu sunt ingrozitoare!!! Exista lucruri mult mai rele pe care sunt sigur ca ti le poti imagina (de exemplu cineva din public, foarte nemultumit de prezentarea ta, sa vina si sa-ti rupa hainele, lasandu-te dezbracat(a) in fata acelor oameni =)). Dar chiar si lucrurile mai rele pot fi depasite de lucruri si mai rele (de pilda sati paralizeze picioarele si sa ai nevoie de un carucior pentru a te deplasa) Totusi, nici macar ultimul exemplu nu este ingrozitor deoarece iti poti imagina o situatie si mai rea (sa-ti pierzi bratele :)) Foarte, foarte neplacut, intr-adevar, dar nici macar asta nu e ceva insuportabil (daca vrei sa traiesti, desigur). Inca nu ti-ai pierdut vederea, auzul, gustul si mirosul. Ai prins ideea, nu-i asa? In comparatie cu aceste tragedii (si ele suportabile) ce lucru ingrozitor ar putea reprezenta o prezentare nereusita (un discurs, un examen etc.)? Nimic dramatic sau iesit din comun. Da, ceva neplacut (nu-ti doreai o astfel de stare) si ceva ce ai prefera sa nu se mai intample in viitor dar, cu toate acestea, ceva tolerabil. Nu e sfarsitul lumii daca ai ratat o prezentare si sigur nu va fi sfarsitul lumii daca anunti calatorii din metrou, in fiecare zi :)), pana cand iti dispare anxietatea si sarcina devine plictisitoare (nu mai are nimic excitant), ce statie urmeaza. Nu e sfarsitul lumii daca ai ratat doua prezentari. Si nu e sfarsitul lumii daca vei rata toate prezentarile! =)) (in mod clar e timpul sa-ti alegi alta meserie!) Pe de alta parte, daca tu crezi (inconstient) ca trebuie sa vorbesti fluent, fara sa ai emotii si fara sa te blochezi, daca tu consideri ca este absolut necesar sa te descurci foarte bine (eventual perfect) ai creat deja toate conditiile pentru a suferi in mod inutil (alimentandu-ti anxietatea) De ce sa nu renunti la credinta dogmatica/absolutista? De ce sa insisti cu incapatanare sa ai succes? Este irational/absurd! Poti prefera succesul in locul esecului si poti accepta esecul, daca apare. Nu e nimic dramatic. Nu se va opri Pamantul din rotatia lui. Nu vei fi un subiect in luarile de cuvant de la

Parlamentul European. Multi oameni care asista sau afla de esecul tau vor uita a doua zi sau nu le va pasa de la bun inceput (fiind preocupati cu propriile esecuri =)) =)) Renuntarea la trebuie iti permite sa te relaxezi (in sens relativ, nu in sensul ca nu vei mai depune eforturi) si sa te eliberezi de stransoarea unor credinte (si asteptari) rigide despre realitate. Imagineza-ti cum ar fi sa poti transmite aceasta atitudine realista copiilor tai! Ce dar extraordinar le poti face ajutandu-i sa se raporteze la realitate prin intermediul preferintelor (imi doresc sa reusesc dar nu e nicio drama daca nu voi reusi, voi incerca din nou!) in locul unor imperative absolute (trebuie neaparat sa reusesc!) Ai putea fi mirat(a) de numarul uluitor de oameni care traiesc in captivitatea lui TREBUIE, care insista ca realitatea sa fie intr-un anumit fel, care apreciaza ca insuportabile lucruri si evenimente neplacute dar suportabile si care raspund prin emotii negative nesanatoase (nevrotice) la evolutiile neastepate ale realitatii. Daca toti acesti oameni ar solicita servicii de consiliere si psihoterapie atunci terapeutii ar fi printre cei mai bogati oameni de pe Pamant! :)) Voi continua, in documentul urmator, explorarea acestei idei-radacina (Realitatea trebuie sa fie intr-un anumit fel!) operationalizand-o in patru cerinte mai specifice (toate nevrotice ;)), pentru a le putea identifica usor, pentru a le disputa, atunci cand apar, si pentru a le inlocui cu dorinte si asteptari realiste, cu preferinte sanatoase si credinte rezonabile. Reamintesc, toleranta inalta la frustrare, pentru a produce rezultate frumoase, poate chiar minunate, are nevoie de o filosofie echilibrata, astfel incat actiunea si gandirea sa formeze o pereche sau un cuplu armonios, capabil de reproducere (in sens simbolic), fertil, din a carui uniune apar copii sanatosi, adica emotii, dispozitii, sentimente , stari si experiente subiective sanatoase. TOLERANTA INALTA LA FRUSTRARE + FILOSOFIE REALISTA In cazul in care nu ai lipsit de la orele de filosofie din liceu sau le-ai prelungit prin lecturi personale ai sesizat, probabil, filiatia ideilor expuse mai sus (in acest document). Ele nu sunt rodul unor revelatii moderne. Cu foarte mult timp in urma, in Grecia antica, mai intai (si apoi in Roma antica), ele au incoltit in mintile unor oameni care cautau sa inteleaga ce este aceea (si cum poate fi obtinuta) o viata buna. Ulterior au fost reluate, transformate sau redescoperite, de-a lungul timpului, pana in zilele noastre. Dar trebuie (sic!) sa recunoastem meritele celor care le-au formulat pentru prima oara, filosofi precum Epictet, Seneca (preferatul meu) sau Marc Aureliu (si Zenon din Kition, initiatorul scolii, cel care ofera lectii de filosofie gratuite si publice sub niste arcade, stoa, de unde s-a format si numele). Da, ti-ai adus aminte :), este vorba de o filosofie de viata pe nume... ...stoicism. Si voi reveni la ea, intr-un alt document, pentru a propune si explica ideea cu cel mai inalt potential terapeutic/implinitor pe care eu, la capatul a numeroase cautari (pana la aceasta varsta ;)), am descoperit-o si care poate fi aplicata oricand, in orice fel de circumstanta, cu rezultate spectaculoase. Te-am facut curioasa? Mai asteapta un pic, te rog. Poti exersa, astfel, toleranta la frustrare! :) :)

Adrian