Sunteți pe pagina 1din 6

CURS II Disciplina : Neurologie COORDONAREA MISCARILOR Pentru ca miscarea sa se produca in bune conditii si sa fie folositoare ea trebuie sa fie coordonata.

In executarea unei miscari se pun in functie mai multi muschi, a caror actiune trebuie sa se desfasoare intr-o armonie perfecta atat in spatiu cat si in timp. Cerebelul este un organ important in coordonarea miscarilor, rolul sau exercitandu-se sub actiunea de control a scoartei cerebrale. Coordonarea miscarilor se realizeaza printr-o conlucrare armonioasa dintre mai multe grupe musculare care iau parte la efectuarea miscarii. Aceste grupe musculare cuprind : - muschi agonisti asigura miscarea - muschi antagonisti se opun miscarii - muschi sinergici ajuta muschii agonisti - muschi fixatori fixeaza segmentele osoase pe care se insera muschii agonisti, favorizandu-le actiunea. Intr-o miscare oarecare intervin toti acesti muschi unii provoaca miscarea, altii, se opun miscarii, altii ajuta miscarea. Pentru ca miscarea sa se produca, trebuie ca toti acesti muschi sa actioneze, intrun anumit fel, intr-un anumit moment ; unii trebuie sa se contracte, iar altii sa se relaxeze, dar aceasta actiune sa fie coordonata. Aceasta declansare in timp a actiunii fiecarui muschi care intervine intr-o miscare se numeste sinergie si este coordonata de cerebel. Astfel, armonizarea contractiilor acestor grupe musculare o asigura cerebelul, el este divizat morfofunctional in : arhicerebelul ( lobulul floculonodular ) ; rol in mentinerea echilibrului - paleocerebelul ( vermis ) ; rol in tonusul muscular

- neocerebelul ( emisfre cerebeloase ) ; rol in coordonarea miscarilor Coordonarea se examineaza cu ajutorul probelor de coordonare : - proba indice-nas : bolnavul duce varful indexului pe varful nasului, avand membrul superior hiperextins si venind din lateral - proba indice indice : bolnavul va aduce din lateral cei doi indici pana la atingerea varfurilor lor - proba calcai genunchi : bolnavul in decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, va duce calcaiul unui membru la genunchiul celuilalt membru, atingandu-l usor - proba marionetelor : bolnavul va efectua rapid miscari alternative de supinatie-pronatie cu membrele superioare hiperextinse - proba Draganescu-Voiculescu : bolnavul ridica membrele superioare intinse pana ajung la linia orizontala, cand i se cere sa le opreasca brusc, membrul superior de partea leziunii cerebeloase se va ridica mai sus decat celalalt, deasupra liniei orizontale ( prin intrarea intarziata in actiune a muschilor antagonisti frenatori) - proba Holmes-Stewart : bolnavul flecteaza antebratul pe brat, examinatorul se opune acestei flexii tragand de pumnul bolnavului in sens contrar, apoi ii da drumul brusc, pumnul de partea leziunii cerebeloase va izbii umarul ( acelasi mecanism de interventie tardiva a antagonistilor ) - proba scrisului : se remarca disgrafia cerebeloasa cu litere mari, inegale, cu festonari prin incoordonare motorie - proba vorbirii : prin dialog, vocea cerebeloasa este lenta, ezitanta si explodeaza dintr-o data. Aceasta tulburare se datoreaza asinergiei muschilor fonatori, apare in leziunile bilaterale de emisfer cerebelos. Probele indice-nas si calcai-genunchi se efectueaza cu ochii inchisi si cu ochii deschisi ; in leziunile cerebeloase probele sunt modificate indiferent daca bolnavul tine ochii inchisi sau deschisi, spre deosebire de tabes unde se accentueaza cu ochii inchisi.

Tabes : la adult, sd. caracterizat prin hipotensiune arteriala ortostatica, simptome neurologice datorate leziunilor degenerative din cerebel ; caile sensibilitatii proprioceptive constiente sau tractul piramidal = caile motilitatii voluntare ; ganglionii bazali. Tulburari ale probelor de coordonare : Dismetria miscarile se efectueaza nesigur, cu deviere de la traiectoria propusa, neatingerea tintei, Hipermetria miscarile au amplitudine exagerata, depasind tinta. Dismetria si hipermetria se testeaza prin prabele indice-nas si calcai-genunchi. Adiadococinezia imposibilitatea de a efectua miscari rapide, succesive de sens contrar. Se evidentiaza prin proba marionetelor. Asinergia lipsa de cooperare intre diversele grupe musculare in cadrul unei miscari complexe ( adica cei care provoaca miscarea, cei care se opun miscarii, cei care ajuta miscarea ). In sindromul cerebelos are loc o descompunere a miscarilor complese in miscari elementare. Se testeaza prin proba Draganescu-Voiculescu / Holmes-Stewart. Tremorul cerebelos, are caracter intentional prezent la finalul miscarii, cu amplitudine crescanda pe masura ce se apropie de tinta. In repaus absolut pacientul avand leziune de cerebel nu prezint tremuraturi. Totalitatea tulburarilor de coordonare reprezinta incoordonarea motorie sau ataxia. Ataxia se caracterizeaza prin miscari disproportionate ale actului motor voluntar propus, fara a exista un deficit motor. Dupa localizarea leziunii, se disting ataxie cerebeloasa ( leziunea este la nivelul cerebelului ), ataxie vestibulara ( leziuni la nivelul nucleilor vestibulari sau cailor vestibulo-cerebeloase), ataxie tabetiforma sau propioceptiva etc. Ataxia tabetiforma : leziunea este la nivelul cailor sensibilitatii propioceptive constiente : mers talonat (mers cu poligonul de sustinere largit cu ridicarea exagerata a gambelor si atingerea solului cu calcaiul, ataxia se accentueaza la intuneric sau atunci

cand bolnavul inchide ochii ) , baza largita, Romberg tabetic (cadere nesistematizata adica in toate partile, amplificata de inchiderea ochilor ), dismetrie-hipermetrie (la probele indice- nas si calcai-genunchi ), numai cand bolnavul este cu ochii inchisi, hipotonie musculara, areflexie osteotendinoasa. In leziunile periferice ce intereseaza nervii sau radacinile nervoase, ataxia tabetica se intalneste in polinevrite, poliradiculonevrite etc. Ataxia cerebeloasa : leziuni la nivelul cerebelului si ale conexiunlor cerebeloase ; Caracteristici : dismetrie-hipermetrie, disdiadococinezie, tremor intentional, hipotonie musculara, mers cerebelos, Romberg cerebelos, disgrafie cerebelosa, dizartrie cerebeloasa ( in tumori cerebeloase, atrofii cerebeloase ). MOTILITATEA PASIVA. TONUSUL MUSCULAR Tonusul muscular este starea decontractie bazala a muschiului aflat in repaus. Se examineaza prin inspectie, palpare si motilitate pasiva. Motilitatea pasiva se practica astfel: bolnavul e in repaus, in decubit dorsal, iar examinatorul imprima diverse miscari in segmentele articulare, apreciind amplitudinea miscarilor si rezistenta intampinata la mobilizarea lor. Se apreciaza daca aceste miscari se fac liber sau cu dificultate . Tulburari ale tonusului muscular : Hipotonia musculara (hipotonus ) : la inspectie muschiul are un relief mai sters,la palpare muschiul este de consistenta moale, miscarile pasive se efectueaza facil, amplu, rezistenta scazuta la mobilizare, tonus muscular scazut ( se intalneste in distrofiile musculare progresive, leziuni cerebeloase, leziuni masive si brutale ale fasciculelor piramidale in stadil initial ( hemiplegie flasca, paraplegie flasca), Hipertonia musculara (hipertonus ) : la inspectie muschiul are relief bine conturat, chiar exagerat, la palpare consistenta este dura, tendonul muscular intins, tonus muscular crescut. Exista mai multe

tipuri de hipertonii : hipertonia piramidala (spasticitate ) se intalneste in leziunile piramidale, este elastica, predomina pe flexori la membrele superioare si pe extensori la membrele inferioare si se caracterizeaza prin semnul ,,lamei de briceag,, : cedare brusca a hipertoniei comparat cu inchiderea lamei unui briceag in timpul miscarii pasive de extensie a antebratului pe brat. Se insoteste de alte semne de leziune piramidala ( ROT vii, Babinski ). Hipertonia piramidala apare in accidente vasculare cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, neuroinfectii, encefalopatii. Hipertonia extrapiramiala : se intalneste in boala Parkinson si sindroamele parkinsoniene, caracterizat printr-o rezistenta plastica, ceroasa, relativ uniform distribuita la membrele inferioare si superioare si se insoteste de semnul ,,rotii dintate,,. Semnul rotii dintate se examineaza la nivelul bicepsului brahial al bolnavului, examinatorul palpand cu mana stanga muschiul, in timp ce mana dreapta imprima miscari pasive de flexie/extensie ale antebratului pe brat. Se va percepe la nivelul muschiului brahial, in timpul miscarii, contractii si decontractii succesive ( se remarca caracterul sacadat al miscarii, comparat cu angrenarea pinioanelor unei roti dintate, si nu liber, continuu cum se desfasoara in mod normal. ). Rigiditatea prin decerebrare apare in leziuni grave de trunchi cerebral (bolnavul fiind in coma ), consta in hipertonia in extensie a membrelor inferioare si in extensie si pronatie a membrelor superioare. Redoarea cefei consta in contractura intregii musculaturi paravertebrale, care se evidentiaza mai usor in regiunea cervicala, este caracteristica sindroamelor meningeene. Se examineaza prin anteflexia pasiva a capului pe torace. In mod normal, mentonul atinge partea superioara a toracelui; in cazul prezentei redorii de ceafa, anteflexia este dificila si incompleta. In sindroamele meningeale ( de diverse etiologii meningite bacteriene, virale etc.) se intalnesc si semnele Kerning I si II si Brudzinski I si II (semnele meningeale deceleaza contractura intr-un segment

corporal ). Semnul Kerning I : anteflexia pasiva a trunchiului din decubit dorsal, in pozitie sezanda, determina ridicarea genunchilor. Semnul Kerning II se examineaza prin ridicarea membrelor inferioare extinse, bolnavul fiind in decubit dorsal, determina o semiflexie din genunchi. Semnul Brudzinski I: flexia brusca a capului bolnavului, culcat in decubit dorsal, determina o semiflexie din genunchi. Semnul Brudzinschi II : se examineaza prin ridicarea unui membru extins de pe planul patului. Pozitivitatea sa consta in ridicarea genunchiului controlateral. Bibliografie: Prof. Dr. Liviu Matcau, Examenul clinic neurologic in imagini, Editura Mirton, 1996, Timisoara Prof.Dr.Doc.Gh.Pendefunda, Semiologie neurological, Editura Medicala,1978, Bucuresti