Matreata Vladut

Reconstituirea

Reconstituirea este una din activitatile procedurale si de tactica criminalistica folosita pentru a verifica probele administrate in cauza ori pentru a obtine probe noi. Pregatirea si desfasurarea ei trebuie sa se realizeze prin respectarea tuturor normelor procesual penale si aplicarea cu strictete a regulilor ce rezulta din practica criminalistica. In privinta notiunii, desi opiniile in literatura de specialitate au variat de-a lungul timpului, s-a ajuns sa fie considerata in unanimitate ca fiind o reproducere totala sau partiala a activitatii infractionale si a imprejurarilor acesteia1. Datorita naturii sale, reconstituirea este determinata de continutul unor probe care creaza incertitudini asupra veracitatii lor, probe administrate anterior prin activitati tactice de cercetare la fata locului, ascultare de persoane, perchezitii, expertize, etc...Deci, fara existenta probelor care sa trezeasca nedumeriri in privinta indeplinirii sau perceperii unor activitati de catre anumite persoane concrete, nu se poate vorbi de reconstituire. Aceasta realitate insa, nu ne indreptateste sa spunem ca reconstituirea ar fi o activitate auxiliara in procesul cercetarii criminalistice. Existenta ei depinde de continutul unor probe de alta natura. Asadar, putem afirma ca reconstituirea, in intreaga gama a activitatilor tactice de cercetare criminalistica, este de sine statatoare si se afla cu acestea in raporturi de interdependenta, de influentare reciproca2. Cum existenta sa depinde de continutul anumitor probe administrate prin alte activitati, tot asa unele activitati tactice depind de rezultatele stabilite prin reconstituire. De obicei, reconstituirea se organizeaza in scopul verificarii anumitor probe, a unor versiuni elaborate de organul judiciar in procesul cercetarii, precum si in vederea obtinerii de probe noi. Pentru verificarea probelor existente in dosarul cauzei, organul judiciar organizeaza reconstituirea, daca asupra continutului lor are dubii sau ele se afla in contradictie evidenta cu alte probe referitoare la acelasi obiect si, totodata, daca se preteaza la un asemenea mod de verificare. In functie de natura activitatii, starii, imprejurarii la care se refera proba asupra careia planeaza incertitudinea, verificarea se poate realiza fie prin indeplinirea anumitor activitati, fie prin perceperea unor fenomene, activitati, persoane, obiecte din zone de observatie precis determinate de la locul faptei, in conditii similare cu cele din producerea lor in realitate. Prin reproducerea de activitati la locul faptei se verifica, de exemplu, posibilitatea escaladarii zidurilor, fortarii cu anumite instrumente a usilor sau a geamurilor, ridicarii si transportarii unor
1 2

Ion Mircea, Criminalistica, editia a 2-a, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001 C. Aioanitoaie, E. Stancu, Tactica criminalistica, Bucuresti, 1989, pag. 206

greutati, aplicarii de lovituri victimelor, etc... Pentru verificarea posibilitatii perceperii vizuale, auditive, olfactive sua tactile in conditii similare de distanta, luminozitate, unghi de observatie, temperatura, incercarile experimentale se fac cu persoane care au receptionat fenomenul in cauza nemijlocit la locul faptei, reproducandu-se miscarile, actiunile sau zgomotele cu mijloace utilizate la comiterea infractiunii sau cu altele asemanatoare.

Pregatirea reconstituirii Inainte de a lua hotararea pentru efectuarea reconstituirii, organul judiciar analizeaza cu atentie care activitati experimentale sunt necesare, in ce conditii si cu ce mijloace tehnice s-ar putea indeplini. Apoi evalueaza daca aceste activitati nu ar pune in pericol unele interese sociale sau particulare ale anumitor persoane. Unele activitati, prin modul lor de realizare, nu se pot reproduce experimental, fie datorita primejdiei ce o reprezinta pentru sanatatea sau viata persoanelor implicate, fie din cauza ca ar leza demnitatea anumitor persoane. Altele, fara sa constituie un pericol evident, ar stagna procesul de productie in perimetrul locului reconstituirii sau, pentru infaptuirea lor, ar fi necesare mari eforturi de ordin material. In prezenta unor astfel de impedimente, se recomanda renuntarea la reconstituire si recurgerea la alte activitati criminalistice pentru verificarea probelor. Odata ce s-a stabilit ca, in conditiile cerute de natura faptei, activitatile experimentale se pot executa cu sanse de reusita, fara nici un pericol, organul judiciar mobilizeaza persoanele care urmeaza sa participe la reconstituire, pregatind mijloacele materiale si tehnico-stiintifice. De asemenea, asigura posibilitatea reconstituirii in perimetrul locului faptei, in conditii similare de zi sau de noapte, stare meteorologica, de amploare a obiectelor mai insemnate, de circulatie ori de alte activitati sau date din timpul savarsirii infractiunii3. Sunt activitati care, prin natura sau simplitatea lor, se pot reproduce fara respectarea circumstantelor savarsirii infractiunii, cum ar fi, de exemplu, ridicarea anumitor greutati de o persoana concreta, tinandu-se seama de natura si volumul lor, iscusinta faptuitorului de a executa operatiuni cu un anumit instrument intr-un timp limitat, descuierea unor anumite tipuri de lacate cu chei improvizate, etc...In schimb, pentru verificarea vizibilitatii, audibilitatii, a posibilitatii de escaladare a zidurilor sau de efectuare a unor activitati complexe, se impune ca reconstituirea sa se desfasoare in conditii similare cu cele din timpul comiterii infractiunii. Persoanele care, de obicei, participa la orice reconstituire sunt: organul judiciar sub conducerea caruia se efectueaza, persoanele ale caror declaratii se verifica pe aceasta cale, persoanele care executa nemijlocit activitatile experimentale, si cel putin doi martori asistenti. In afara de persoanele mentionate mai sus, la unele reconstituiri mai participa, cand locul si natura reconstituirii impun acestea, persoanele vizate din imobilul respectiv, infractorii, victimele

C. Aioanitoaie, E. Stancu, Tratat de tactica criminalistica, ed. Carpati, 1992

infractiunii, expertii in materie4. Daca exista suspiciuni ca intre cei care urmeaza sa participe la reconstituire sunt persoane care ar putea retrai emotiile puternice din clipele comiterii infractiunii, acestea, pe cat posibil, nu sunt mobilizate in acest scop. Ajuns la locul reconstituirii, organul judiciar verifica starea lui generala, daca este necesar se iau masuri de pregatire in scopul efectuarii reconstituirii, organizeaza paza necesara, explica martorilor asistenti care le sunt indatoririle, asigura prezenta reprezentantului unitatii in cauza sau cel putin a unui locatar din imobilul respectiv, instaleaza in locurile precizate in declaratii persoanele care urmeaza sa intreprinda activitatile necesare ori sa observe ceea ce se reproduce experimental, explicandu-le sarcinile ce le revin si momentele in care trebuie sa le indeplineasca, pregateste pentru utilizare mijloacele materiale corespunzatoare, etc... In cazul unor activitati mai complexe, organizarea reconstituirii se face dupa un plan dezvoltat, ce se aplica cat mai repede, pentru pastrarea secretului sarcinilor prevazute in el.

Desfasurarea reconstituirii Desfasurarea reconstituirii cuprinde una sau mai multe reproduceri experimentale, in prezenta persoanelor participante, in conditii similare de loc si de timp, prin mijloacele aplicate la comiterea infractiunii. Persoanele ale caror declaratii se verifica si persoanele care efectueaza reproducerile experimentale nu pot lipsi de la reconstituire. Pentru verificarea posibilitatii de observare, dupa ce se confirma ca sunt conditii de ilumiare si imprejurimi similare cu cele din clipele savarsirii infractiunii, persoanele in cauza sunt asezate in locurile din care pretind ca au perceput evenimentul infractional asa cum au declarat, procedandu-se apoi la reproducerea activitatilor corespunzatoare, repetandu-se de mai multe ori, pentru a se forma convingerea asupra situatiei respective. Verificarea perceperii auditive se realizeaza si ea dupa o prealabila asigurare asupra conditiilor similare de la locul faptei. In cazul in care conditiile nu sunt respectate, perceperea sunetelor va fi evident mai buna sau mai slaba. Reproducerile sunetelor sau zgomotelor se provoaca cu aceleasi mijloace de la locul faptei ori cu altele asemanatoare, iar tipetele persoanelor se realizeaza, daca este posibil, cu persoanele in cauza, iar daca nu, cu alte persoane de acelasi sex, constitutie fizica asemanatoare si de varste cat mai apropiate. Reproducerile in cauza se vor efectua de mai multe ori cu intensitati diferite, cu variatii ale timbrului vocal, pentru edificare asupra realitatii. Reproducerile experimentale pentru verificarea posibilitatii efectuarii, in conditiile date, a unor actiuni, secvente dintr-o succesiune de activitati sunt de o varietate foarte larga. In mod obisnuit, aceste reproduceri sunt executate de persoanele care au efectuat si activitatile
4

I Mircea, Criminalistica, editia a 2-a, ed. Chemarea, Iasi, 1994

corespunzatoare in procesul savarsirii infractiunii. Numai in cazuri cu totul deosebite se fac de catre alte persoane cu trasaturi psihice si mai ales fizice asemanatoare. Reconstituirea se mai efectueaza, in unele imprejurari controversate de la locul faptei, pentru a constata daca este posibil sa se produca, in conditii similare de loc si de timp, unrme de felul celor descoperite la locul faptei si, totodata, sa nu se formeze alte categorii de urme care, de obicei, se creaza prin savarsirea infractiunilor de natura celei cercetate. Dupa ce sunt asigurate conditiile necesare, persoanele mobilizate in acest scop trebuie sa execute activitatile asemanatoare cu cele din momentul savarsirii infractiunii, sub observarea atenta a organului judiciar. Astfel, se constata nemijlocit ce urme se creaza in mod efectiv si daca este posibil ca alte urme sa nu se formeze, prin activitatile firesti ale persoanelor respective. De asemenea, prin aceste reproduceri experimentale, se mai explica uneori si aparitia unor urme suplimentare la locul faptei, create artificial de infractori. Reconstituiri se mai fac si in cazurile negative, cand persoanele vizate neaga cu hotarare ca ele au indeplinit activitatile in discutie sau ca au perceput fenomenul infractional. In astfel de situatii, se verifica cu ajutorul altor persoane, care au insusiri fizice, vizuale sau auditive asemanatoare cu cele ale persoanelor in cauza.

Fixarea rezultatelor reconstituirii Ca orice activitate tactica, toate reproducerile experimentale din procesul reconstituirii si rezultatele la care s-a ajuns se fixeaza prin descriere in procesul-verbal, fotografiere, filmare, si prin imprimarea pe banda magnetica. Dintre acestea procesul-verbal de reconstituire este mijlocul principal de fixare. In el sunt descrise amanuntit toate celelalte mijloace de fixare, ca parti componente ale sale. Procesul-verbal de reconstituire se intocmeste prin respectarea cu strictete a normelor legale, dupa regulile elaborate de stiinta criminalistica5. In partea sa introductiva se consemneaza scopul reconstituirii, denumirea infractiunii si data comiterii ei, locul si data, cu mentiunea orei la care a inceput reconstituirea, conditiile de timp si meteorologice, acustice si de vizibilitate, numele si prenumele organului judiciar sub conducerea caruia se desfasoara intreaga activitate, numele si prenumele persoanelor participante, mentionandu-se la fiecare calitatea in care participa. Se mai arata, tot in aceasta parte, ce activitati se vor intreprinde si prin ce mijloace tehnice se va realiza fixarea reconstituirii6. Partea descriptiva a procesului-verbal cuprinde toate activitatile desfasurate, descrise foarte amanuntit. Astfel, se arata metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate, la fiecare
5 6

I Mircea, Criminalistica, editia a 2-a, ed. Chemarea, Iasi, 1994 Ibidem

reproducere experimentala modul in care s-a desfasurat si cine anume din persoanele participante a desfasurat-o in mod nemijlocit, specificandu-se de cate ori s-a repetat, rezultatul la care s-a ajuns, si altele. De asemenea, se arata observatiile facute de participanti, discutiile purtate in legatura cu fiecare reproducere experimentala, etc... Tot in partea descriptiva se mentioneaza daca s-a fixat prin fotografiere, filmare sau alte mijloace tehnice. Astfel, se arata ce fel de fotografii s-au facut, care secvente au fost fixate pe pelicula, discutiile imprimate pe banda magnetica, cu mentiunea inceputului si sfarsitului acestora. Plansele cu fotografiile realizate se semneaza de catre organul judiciar. In incheiere se mentioneaza data si ora terminarii reconstituirii, se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de catre organul judiciar si celelalte persoane participante la reconstituire. Mijloacele tehnice de fixare a reconstituirii sunt fotografierea, filmarea si imprimarea, cand este cazul, pe banda magnetica. Fotografiile realizate in acest scop redau in imagini statice ansamblul locului reconstituirii si secventele mai insemnate din procesul reproducerilor experimentale. In unele reconstituiri, fotografierea indeplineste pe deplin sarcina de fixare a acestei activitati criminalistice, in altele insa nu. La reconstituirile unde locul respectiv este foarte vast, iar din reproducerile experimentale prezinta importanta pentru cercetare un numar imens de secvente sau chiar intregul proces, numai filmarea raspunde acestor cerinte. La alte reconstituiri, cum sunt, de exemplu, cele pentru verificarea audibilitatii, se simte nevoia fixarii zgomotelor, sunetelor, a tipetelor sau, in alte situatii, a discutiilor dintre participanti, in legatura cu modul de indeplinire a reproducerilor experimentale. In atare situatii, fixarea reconstituirii exte potrivit sa se faca si cu ajutorul benzii magnetice. Cu toate ca filmarea si imprimarea pe banda magnetica constituie mijloace de fixare a reconstituirii, de multe ori, mai avantajoase decat fotografierea, filmul realizat si banda magnetica nu pot inlocui fotografiile de reconstituire. Acestea din urma, in orice imprejurari, se studiaza cu usurinta in dosarul cauzei, fara nici un mijloc tehnic. De aceea, este necesar ca si in cazul filmarii sau inregistrarii audio, reconstituirea sa se fixeze si prin fotografiere.

Bibliografie I. II. Mircea, Criminalistica, ed. a 2-a, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001 C. Aioanitoaie, E. Stancu, Tratat de tactica criminalistica, ed. Carpati, 1992