Sunteți pe pagina 1din 13

TEORIA HAOSULUI

STUDENT: PRVU TEFANIA ANDRA GRUPA : 1017 SERIA : D ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA CIBERNETICA STATISTICA SI INFORMATICA ECONOMICA, SPECIALIZAREA INFORMATICA ECONOMICA

ELEMENTE PROIECT: Caracteristici generale ale teoriei haosului Personalitatii ce au studiat si dezvoltat aceasta teorie Fenomene Efectul Fluture Exemple de sisteme haotice: Atractorii si Fractalii

Bataia din aripi a unui fluture poate crea uragane in diverse parti ale lumii.(Edward Lorenz)

Teoria haosului sau teoria sistemelor complexe este o ramura a matematicii si fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezinta fenomenul de instabilitate numit sensibilitate fata de conditiile initiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (desi se conformeaza legilor deterministe) este imprevizibil, adica aparent haotic.

Numele de Teorie a Haosului vine de la faptul ca in sistemele descrise de ea exista o dezordine aparenta. Teoria haosului este un domeniu de studiu in matematica, fizica, economie si filozofie si se ocupa cu studierea comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte sensibile fata de conditiile initiale. Aceasta sensibilitate mai este numita si efectul fluturelui. Mici modificari ale conditiilor initiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care se lucreaza) au ca efect rezultate haotice, facand ca anticiparea efectelor pe termen lung sa fie imposibila. Acest lucru se intampla chiar daca sistemele sunt deterministice, ceea ce inseamna ca comportamentul lor viitor este determinat in intregime de conditiile initiale, fara interventia altor elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura deterministica a acestor sisteme nu le face predictibile. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de haos deterministic. Comportamentul haotic a fost observat in laborator pe o varietate de sisteme care include circuite electrice, lasere, reactii chimice oscilante, dinamica fluidelor si aparate magneto-mecanice si mecanice, dar si in simulari virtuale ale proceselor haotice. Una dintre aplicatiile cele mai de success a teoriei haosului este in ecologie, unde sistemele dinamice de genul modelului lui Ricker au fost folosite pentru a arata cum cresterea populatiei in raport cu suprafata ocupata duce la o dinamica haotica. Sistemele complexe sunt sistemele care contin atat de multe elemente in miscare incat e nevoie de un calculator care sa calculeze toate posibilitatile de interactiune. Aceasta teorie a aparut atat de recent datorita Revolutiei Mecanicii Cuantice si felului in care s-a terminat Era Deterministica. Pana la aparitia mecanicii cuantice oamenii credeau ca fenomenele sunt cauzate de alte fenomene si ca tot ce se duce in sus trebuie sa vina in jos, si numai prin descoperirea si etichetarea fiecarei particule din Univers am putea sa cunoastem tot ce urma sa se intample. Teoria Haosului ne arata ca natura lucreaza dupa anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri marunte.

Personalitati ce au studiat Teoria Haosului:

Jacques S. Hadamard (1865-1963) matematician francez, cunoscut pentru contributiile sale n teoria numerelor si criptologie. Descoperitorul teoriei haosului, Jaques Hadamard a publicat in 1912 un articol important despre studiul miscarii haotice a unei particule care gliseaza fara frecare pe o suprafata plana.In sistemul studiat de el,Hadaamard a aratat ca toate traiectoriile sunt instabile.

Henri Poincare (1854-1912) fizician si matematician francez, a avut contributii stiintifice importante in domeniile astronomie, geodezie, mecanica cuantic, teoria potentialelor si filosofie. La inceputul secolului XX, Henri Poincare a demonstrat ca pot exista orbite neperiodice neapropiindu-se sau indepartandu-se de un punct fix.

Marea parte a teoriei a fost elaborata de matematicieni sub numele de teoria ergodica.Alte studii despre aceeasi teorie au fost efectuate de catre G.D Birkhoff, A. Kolmogorov, M. Cartwright, J.E Littlewood si Stephen Smale. Desi miscarea planetara haotica nu fusese studiata, oamenii de stiinta au descoperit turbulente in dinamica fluidelor si undelor radio oscilante fara sa poata demonstra aceste lucruri. Teoria haosului a progresat rapid atunci cand a devenit evident pentru oamenii de stiinta din vremea aceea ca teoria liniara nu putea explica comportamenul unor experimente ca harta logica.Catalizatorul principal pentru toeria haosului l-a reprezentat calculatorul.Unul dintre primele calculatoare,ENIAC, putea rula modele simple de prevestire a vremii.

Edward Lorentz (1917-2008) matematician si meteorolog, unul dintre pionierii teoriei haosului. Acesta folosea un calculator simplu cu ajutorul caruia studia prevestirea vremii.A vrut sa ruleze inca o data o secventa de date si pentru a economisi timp l-a rulat de la mijloc.Spre surprinderea lui, vremea pe care aparatul o prevestise era diferita de cea initiala.

Astfel,in 1960 Edward Lorentz a creat un model meteorologic pe unul din calculatoarele Universitatii din Massachusetts. Modelul meteorologic al lui Lorentz era compus dintr-o serie larga de formule complexe. Colegii si
5

studentii au ramas uimiti in fata modelului, deoarece acesta nu parea sa repete nici o secventa, era cat se poate de asemanator cu vremea reala. Unii oameni chiar au sperat ca daca vor fi introduse niste date meteorologice , care sa fie in concordanta cu vremea de afara, modelul s-ar transforma intr-un adevarat profet. Intr-o zi, Lorentz a schimbat modul de lucru al modelului. A lasat programul sa ruleze anumiti parametri in baza carora sa genereze un anumit tipar meteorologic pentru a putea sa observe mai bine finalitatea procesului. Dar in loc sa lase programul sa ruleze cu setarile initiale si sa calculeze rezultatul, Lorentz a decis sa opreasca si apoi sa porneasca programul de la jumatatea secventei de rulare prin introducerea valorilor pe care programul le calculase mai devreme si l-e tiparise. Dar imprimanta putea sa tipareasca doar ultimele 3 zecimale. Deci in loc sa introduca exact aceleasi numere cu 6 zecimale calculate de masina, Lorentz a introdus numere cu doar 3 zecimale. Aceasta inexactitate aparent minora a fost amplificata si a dat peste cap intreg sistemul. Aceasta exactitate este foarte importanta. Vremea reprezinta comportamentul tuturor moleculelor care formeaza atmosfera. Principiul Incertitudinii ne impiedica insa sa localizam cu exactitate o particula, acesta este motivul pentru care previziunile meteorologice nu sunt valabile mai mult de 2-3 zile, si totodata acesta e motivul pentru care ele sunt simple aproximari ale situatiei din acel moment.

James A. Yorke (1941) profesor de matematica si fizica la Universitatea din Maryland a fost cel care a folosit pentru prima data in matematica termenul de haos .

Efectul Fluture

Acest fenomen se refera la diferenta dintre punctele de pornire ale celor doua curbe din grafic care e atat de mica incat poate fi comparata cu bataia aripilor unui fluture. Miscarea aripilor unui fluture azi poate produce o mica schimbare a atmosferei. Din aceasta cauza si de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o luna poate, o tornada care trebuia sa loveasca coasta Indoneziei nu va mai aparea. Sau din contra, tocmai din aceasta cauza va aparea. Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependenta sa de conditiile initiale. Cea mai mica schimbare a conditiilor initiale duce la rezultate complet diferite. Aceasta schimbare poate proveni de la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratete a instrumentelor. Acest gen de probleme sunt imposibil de evitat, chiar si in cel mai performat si dotat laborator existent.
7

Un exemplu de sistem complet dependent de conditiile initiale e aruncarea unei monede. Exista doua variabile in aruncarea unei monede: cat de repede loveste pamantul si cat de repede se roteste. Teoretic, este posibil sa controlam aceste variabile, astfel reusind sa stabilim ce fata va cadea in sus. Practic, e imposibil de controlat in mod exact viteza de rotatie a monedei si inaltimea la care e aruncata. Este posibil sa stabilim o medie ai acestor parametri, dar e imposibil ca in baza lor sa facem estimari exacte asupra rezultatului final. Aceasta problema poate fi regasita in biologie la estimarea populatiilor biologice. Ecuatia ar fi simpla daca acele populatii doar ar creste, dar efectul pradatorilor si a rezervei limitate de hrana schimba totul.

Sisteme haotice
Cele mai multe fenomene, procese din natur, au la baz transformri neliniare. Principalele aspecte ale Teoriei Haosului sunt: 1.cea mai mica schimbare a parametrilor initiali vor produce un comportament complet diferit al acelui sistem complex 2.principiul incertitudinii neag acuratetea. De aceea situatia initial a unui sistem complex nu poate fi determinat cu precizie, prin urmare nici evolutia unui sistem complex. 3.sistemele complexe, de obicei, incearca sa ajung ntr-o anumita situatie. Acea situatie poate fi static (Atractor) sau dinamic (Atractor Straniu).

Atractorii

Sistemele complexe par uneori prea haotice pentru a mai putea recunoaste in ele un tipar. Dar prin folosirea unor anumite tehnici, o gama larga de parametri pot fi concentrati intr-un singur punct de pe un grafic. Primii teoriticieni ai haosului au descoperit faptul ca sistemele complexe par a parcurge anumite cicluri de evenimente, chiar daca acele evenimente sunt rareori repetate si replicate exact. Reprezentarea sistemului sub forma unui grafic indica faptul ca exista o anumita stare la care sistemul incearca sa ajunga, un fel de echilibru. Imaginati-va un oras cu 10.000 de locuitori, pentru a-i acomoda pe toti, orasul e nevoit sa construiasca 1 supermarket, 2 piscine, o biblioteca si o biserica. Sa presupunem ca aceasta configuratie multumeste pe toata lumea. Dar o companie va deschide o fabrica de inghetata in acest oras si va pune la dispozitie 10.000 de locuri de munca care vor atrage alti oameni. Orasul trebuie sa se extinda rapid pentru a reusi sa ii acomodeze pe toti cei 20.000 de locuitori. Alte constructii vor fi adaugate la cele initiale, pana in clipa in care se va ajunge la un echilibru. Acest echilibru se numeste atractor.
9

Descoperirea atractorilor explica multe, dar cel mai interesant fenomen descoperit de Teoria Haosului este Auto-Similaritatea.

Un fulg de zapada este compus din molecule de apa. Aceste molecule nu au un sistem nervos sau A.D.N. care sa le spuna ce sa faca. De unde stie molecula, ce formeaza unul din colturile fulgului, ce model o sa urmeze celelalte molecule, din alte colturi ale fulgului? Si de ce sunt diferite de fiecare data? Pentru a raspunde la aceste intrebari un alt matematician, Helge von Koch, a creat o constructie matematica numita Curba lui Koch. Pentru aceasta imaginati-va un triunghi echilateral. Acum adaugati pe fiecare latura un alt triunghi echilateral si continuati sa adaugati pe fiecare din laturile triunghiurilor un alt triunghi echilateral, ceea ce rezulta e o curba Koch. Orice parte a ei, marita, arata exact ca originalul. Aceasta e o figura autosimilara.

10

Curba lui Koch prezinta un paradox interesant. De fiecare data cand un nou triunghi este adaugat la figura centrala, lungimea liniei creste. Dar aria interioara a curbei lui Koch ramane mai mica decat aria unui cerc desenat in jurul triunghiului original. In esenta, este o linie de o lungime infinita ce inconjoara o zona finita.

Fractalii
Un fractal este o figura geometrica fragmentata sau franta care poate fi divizata in parti, astfel incat fiecare dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o copie miniaturala a intregului. Termenul de fractal a ajuns sa descrie orice imagine care prezinta atributul de auto-similaritate.

11

Un cercetator pe nume Feigenbaum studia bifurcatiile unei diagrame si incerca sa isi dea seama cat de repede apar acele bifurcatii. A reusit sa isi dea seama ca au au o viteza de aparitie constanta. El a calculat-o la 4.669. cu alte cuvinte, a descoperit scara la care diagrama devenea auto-similara. Daca se micsora diagrama de 4.669 ori, ea ar fi aratat ca una din regiunile bifurcatiei. A decis sa studieze si celelalte ecuatii cautand un factor de scalare a lor. Spre surpriza sa, factorul de scalare era acelasi. Nu numai ca aceasta ecuatie complicata dadea dovada de regularitate, dar regularitatea era identica cu cea a unei ecuatii mult mai simple. Aceasta era o descoperire revolutionara. El a descoperit ca o intreaga clasa de functii matematice se comportau in acelasi fel. Aceasta universalitate putea sa ii ajute pe alti cercetatori care studiau ecuatiile haotice. Universalitatea oferise cercetatorilor unealta necesata pentru a studia sistemele haotice. Acum ei puteau utiliza o simpla ecuatie pentru a afla rezultatul unei ecuatii mai complexe. Structurile fractale au fost observate si in alte locuri in afara mintii unui matematician. Vasele de sange care se ramnifica, ramurile unui copac, structura interna a plamanilor, graficele dela bursa, etc. Toate acestea au un singur lucru in comun: auto-similaritatea.

Asadar dupa cum afirma si Edward Lorenz "Un fenomen care pare a se desfasura la ntamplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." In termeni mai simpli,prin Teoria Haosului intelegem faptul ca exista o ordine ascunsa in orice evolutie aparent haotica a oricarui sistem dinamic complex.
12

Bibliografie

http://www.descopera.org/teoria-haosului https://sites.google.com/site/teoria-haosului http://inf.ucv.ro http://andreeabocancea.blogspot.ro/teoria-haosului http://danielamihalachioiu.wordpress.com/teoria-haosului

13