Sunteți pe pagina 1din 6

Socializarea copiilor prin joc la prescolari

Motto : Cea mai mare greseala a copilariei este sa nu te joci, a tineretii sa nu te indragostesti, a maturitatii sa nu faci copii, iar a batranetii sa nu lasi copiii sa se joace.
Gavriil Stiharu

1. Introducere 2. Definitia jocului 3. Jocul Activitate fundamentala la varsta prescolara 3.1 Conceptul de joc 3.2 Jocul principala metoda si procedeu instructiv-educativ 3.3 Jocul ca element central al formarii si dezvoltarii intelectuale a prescolarului 4. Principala modalitate de invatare 4.1 Jocul intre realitate si fictiune 4.2 Importanta amenajarii spatiului educative in gradinita si dezvoltarea imaginatiei 4.3 Activitatea integrata - strategie moderna in invatarea prescolara 5. Modalitati de stimulare a potentialului creative 5.1 Jocuri si activitati la alegerea copiilor in ariile de stimulare 5.2 Stimularea creativitatii prin activitatile de pictura . Metode si tehnici

5.3 Teste si probe de evaluare ale creativitatii prescolarilor 6. Concluzii 7. Bibliografie

1. Introducere

n ziua de azi, mediul social ne demonstreaz faptul c este de o mare importan ca acesta s fie alctuit din indivizi competeni. Dac ne gndim la acest factor esenial, automat acesta implic termeni de adaptare, variabilitate, interaciune, iar la baza acestor procese i caracteristici sta, bineneles, competenta. Acest aspect reprezint o form de adaptare, deoarece este rezultat din interaciunile complexe dintre individ si mediu. In tema de faa, subiectul se centreaz pe dobandirea competenelor in etapa timpurie a vieii si asupra factorilor care influenteaz, poteneaz sau ingreuneaz procesul dezvoltarii. Factorii cei mai important sunt constituiti de capacitile individuale si de contextul in care copilul se dezvolt. Alegerea acestei teme s-a fcut pe baza dezvoltri modelului pedagogic conform cruia se dezvolta orice copil cu ajutorul educaiei. Pentru asigurarea unei dezvoltri normale i depline a copiilor precolari, pentru a valorifica potenialul lui fizic i psihic, se va ine cont de nevoile sale afective i de activitatea sa fundamental , se stimuleaz copilul precolar pentru dobndirea cunotinelor, capacitilor i aptitudinilor necesare activitilor viitoare n coal i, apoi, n societate se realizeaz prin terapia jocului (sau terapia ludic). Jocul este domeniul principal n care se manifest i se exerseaz imaginaia, climatul psihologic cel mai favorabil al copilului precolar pentru a se forma armonios. Prin joc copilul ne druieste tot ce are el mai bun, atat ca fore fizice, ct i ca valori morale. El contribuie la formarea personalitii copilului i creeaz o ambian de cooperare. Este important de subliniat faptul c, n practica nvmntului precolar s-a abordat din ce n ce mai mult problematica potenialului creativ al copilului. Prin joc sau activitile pe baz de joc

se obin produse noi, originale deoarece copilul dispune de capacitatea de a se juca, de a nva i de a crea.

2. Definitia jocului Jocul, il putem caracteriza ca fiind o activitate spontan, liber si atractiv, care participa la evolutia pe plan psihic a copiilor, la formarea acestora pentru integrarea social, dar i o metoda plcut de relaxare i divertisment pentru tineri i aduli. Cateva beneficii ale activitatii jocului n dezvoltarea copilului prescolar sunt: cunoaterea mediului inconjurator, un control si o cunoastere al propriei persoane i al raportului cu societatea. Jocul indeplineste un rol foarte important pentru nevoia de activitate a copilului la varsta prescolara, nevoie generat de trebuine, aspiraie, inclinatii specifice acestui nivel de dezvoltare psihologic. Sub o form sau alta, jocul se regsete la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri. Conform acestor argumente, jocul este activitatea fundamental n grdinie. Prin joc se manifest, se manifesta ntreaga via psihic a copilului, se expun cunotinele, emoiile, dorinele, chiar i acelea care nu pot fi satisfcute rapid. Jocul poate constitui una din modalitile prin care copilul caut s cunoasc realitatea nconjurtoare. O alta notiune a jocului se poate exprima ca o activitate esential la vrsta precolar i se savarseste fr nici un scop, ca plcere gratuit. De la jocul legat de obiecte la vrsta precolar mic, pe parcurs se ajunge la jocul cu subiect i cu rol, care presupune adaptare la rol, la parteneri si la regulile jocului. Jocul rmne un interes principal i la colarul mic, dar este mai complex, are funcii importante ca: -funcie formativ; -funcie de relaxare, -funcie de adaptare la activitatea de nvare; -funcie de dezvoltare psiho-motric; -funcie de satisfacere a trebuinelor de activitate.

Forma structurala a jocurilor a ingrijorat pe muli specialiti din domeniul pedagogiei precolare. Cu toate acestea, nici pn astzi nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptat, datorit abordrilor deosebite i, mai ales, datorit criteriilor utilizate pentru diferenierea lor. n scop didactic s-a optat pentru o clasificare ce are drept criteriu influena formativ a jocurilor asupra dezvoltrii psihice a copilului, ea viznd dezvoltarea intelectual, ct i pe cea moral, estetic i fizic a copiilor. Conform acestui criteriu s-a putut face totusi o impartire: jocuri de creaie sau jocuri simbolice, jocuri de micare si jocuri didactice.
3. Jocul Activitate fundamental a la varsta prescolara

Jocul este un cadru foarte important pentru progresarea psihic multilateral a copilului, transformandu-se pe parcurs o activitate polivalent. Din cauza schimbrilor care se produc n psihicul copilului, jocul prezint o serie de particulariti specifice. In stadiul de prescolari, tipul de joc cu subiect ajunge la un nivel de dezvoltare absolut. Acest fapt exprima trecerea de la reflectarea laturii externe a aciunii umane reprezinta coninutul lor intern, acela al ipostazei sociale.In intervalul de varsta trei cinci ani, pozitia principala a jocurilor copiilor l ocup aspectul exterior al aciunilor cu obiectele. Conform statisticilor, rezultatele demonstreaza c argumentul general, atracia pe care o simte copilul pentru joc, const n repetarea neobosit a acelorai aciuni, fr ca subiectul respectiv al jocului s evolueze. In aceasta perioada, elementele jocului sunt in numar insignificant, subiectul lor fiind instabil. Rolurile pe care le iau asupra sa precolarii nu se intind pe o durat destul de lunga ; ntre copii nu se stabilesc relaii impuse de subiectul jocului. Jocul nu evidentiaza in mod concret legaturile sociale dintre oameni, semnificaia social a activitii omului, ci numai infatisarea externa a acestei activiti. n jurul vrstei de 5 ani copilul manifest o mare receptivitate fa de povestiri, i plac episoadele ncrcate de ntmplri, este sensibil fa de deznodmntul echitabil moral al ntmplrilor. (Ursula chiopu Psihologia copilului - E.D.P. Bucureti 1967)

Intervalul mijlociu al unui prescolar, constituie un anumit moment de organizare a unei noi particulariti n dezvoltarea sa psihic. Prescolarul dobandeste o atitudine mai receptiv la cererile fa de el, e vioi, atent, interesat de lucrurile se petrec n jurul su, are o atenie activ fa de ceea ce inseamna evenimentele la care particip. Este mai reinut, gndete nainte de a vorbi, capacitatea de cunoatere se afl ntr-o faz de intens dezvoltare, manifest curiozitate.

3.1

Conceptul de joc

n literatura de specialitate , jocul este definit si explicat in moduri foarte diferite (la fel de diferite sunt si funciile si sensurile caruia i se atribuie) . Citandu-l pe autorul J. Huizinga in "Homo Pudes" , jocul este o aciune specific, ncrcat de sensuri i tensiuni ntotdeauna desfurat dup reguli acceptate de bun voie i n afara ariei utilitii sau necesitii materiale, nsoit de simminte de nvare i de ncordare , de voioie i destindere . (48, p 214-215) . Definitia din dicionarul Explicativ al Limbii Romne, noiunile de joc i a se juca, au multiple sensuri. Astfel, cuvntul joc poate avea sensuri de amuzament, un sens figurat ca de exemplu jocul cu focul, poate semnifica un lucru ieit din comun, jocul naturii, ori ceva ntmpltor, aleatoriu cum este jocul destinului. Actiunea a se juca este utilizata n sensul de amuzament, deconectare sau de interpretare a rolului ntr-o pies; n sens figurat poate desemna simularea (a juca o comedie), o aciune iritant (a se cu juca cu nervii unei persoane), ocuparea unei anumite poziii ierarhice (a juca un rol conductor), riscul (a se juca cu viaa), o atitudine uuratic, nechibzuit fa de ceva (a se juca cu focul), manifestri de o deosebit voiciune i strlucire (soarele joac pe ap). Se stabileste intr-un mod destul de usor care sunt tipurile de activiti i ce nsuiri ale acestora au intrat n semnificaia esenial a cuvintelor respective i cum, pe ce ci, ea s-a mbogit cu noi i noi sensuri.

Noiunea de joc a reprezentat iniial anumite particulariti la diferite popoare, astfel, la vechii greci, cuvntul joc, desemna aciuni proprii copiilor, exprimnd n principal, ceea ce noi numim acum a face nzbtii, copilrii. La evrei, cuvntul joc corespunde sensului de glum i haz, n timp ce la romani, ludo desemna bucuria, veselia. n limba sanscrit kleada nseamn joc, bucurie, pe cnd la nemi, vechiul spiln, desemna micarea uoar, lin, asemntoare pendulului sau valurilor, care provocau o mare satisfacie.