Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei

Romanul Enigma Otiliei de G. Clinescu, publicat n 1938, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. Este un roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Enigma Otiliei se ncadreaz n tipului de roman realist balzacian datorit urmtoarelor trsturi: atenta observare a vietii sociale ( lupta pentru avere, parvenitismul), tehnica detaliului folosit n descrieri, realizarea unor caractere bine individualizate( portretele morale sunt construite pe o trstura de caracter dominant care proiecteaza personajele ntr-o tipologie uman: Mos Costache- avarul, Felix-intelectualul, Pascalopol-aristocratul, Aurica- fata btrana), naratiunea la persoana a III-a fcute de un narator omniscient care analizeaza si critica dintr-o perspectiva narativa obiectiva. Tehnica balzacian este evidentiat mai ales prin cele doua subteme: mostenirea si paternitatea. Istoria mostenirii cuprinde 2 conflicte: unul legat de adversitatea Aglaiei mpotriva Otiliei, iar n cellalt parvenitismul lui Fnic destram familia Tulea. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre Felix Si Pascalopol pentru mna Otiliei. Viziunea despre lume a autorului se reflec n roman prin tema, structura simetric, circular si specificitatea pasajelor descriptive. Tema este atmosfera societtii burgheze bucurestene de la nceputul secolului al XX-lea si cuprinde 2 subteme: mostenirea si paternitatea, ambele de natura balzacian. La acestea se adauga tema iubirii, avnd n vedere pasiunea lui Felix pentru Otilia, formarea tnrului si viziunea vietii ca spectacol carnavalesc. Titlul initial, Printii Otiliei, reflect ideea balzacian paternittii deoarece fiecare dintre personaje determin cumva soarta orfanei Otilia, ca niste printi. Titlu cunoscut pune ns accent pe misterul feminin nscris n comportamentul Otiliei.

Incipitul clasic, de tip descriptiv, dup model balzacian, fixeaza veridic cadrul temporal ( ntr-o sear de la nceputului lui iulie 1909) si spatial, prezint personajele principale, sugereaza conflictul si traseaz principalele planuri epice. Incipitul coincide cu expozitiunea construit n manier realist balzacian: situarea actiunii n timp si n spatiu, sustinerea veridicittii prin detalii topografice, descrierea n maniera realist bazat de finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ. Tehnica focalizrii utiliate de autor este o modalitate de a ptrunde n psihologia personajelor. Finalul curpinde mai multe secventa narative ncepand cu moartea cu mos Costache. Ultima discutie dintre Felix si Otilia este esentiala deoarece ilustreaz conceptia diferit tinerilor despre viata si iubire. Dac pentru Felix,, intelectual ambitios, care nu concepe s nu realizeze ceva n viata, femeia este un impuls, un ajutor n carier, n opinia cochetei Otilia, rostul femeii este s plac, altfel nu ar exista fericirea. De aceea, pentru ca a considerat ca va fi o pedic n cariera biatului, Otilia s-a cstorit cu Pascalopol. In epilog, dup trecerea anilor Felix se ntlneste cu Pascalopol care i spune c i-a redat libertatea oTiliei si c ea este acum cstorit cu un conte strin. Viziunea despre lume a autorului este una realist, verosimilul ntmplrilor realizandu-se prin naratiunea la persoana a treia cu focalizare zero. Vizunea dindrt presupune un narator omniscient, detasat, care nu se implic afectiv n faptele prezentate. Desi adopta cu ton obiectiv, naratorul nu este absent ci comunic n toate mprejurrile cu celelalte instante narative din postura de comentator. Naratorul este mai mult decat personajele sale, acestea fiind mstile sub care se ascunde, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Romanul este alctuit din 20 de capitole si este construit mai multe planuri narativ, care urmresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine. Ea este fiica adoptiva a lui Mos Costache, dar are un statut incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea, pentru care este rivala la mostenire. Portretul sau fizic este realizat din perspectiva lui Felix, prin caracterizare directa, surprinzand frumusetea, eleganta si delicatetea acesteia.

Alte trasaturi ale Otilei se desprind din caracterizarea indirecta, conturata cu ajutorul faptelor, dialogurilor sau relatiilor cu alte personaje. n concluzie, Enigma Otiliei de G. Clinescu este un roman realist-balzacian prin prezentarea critica a societtii burgheze bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, motivul mostenirii si al paternittii, specificul secventelor descriptive, naratiunea la persoana a treia structura si realizarea unor tipologii. Romanul se departarea ins de modelul clasic prin elementele moderniste si inclinatia pentru procesele psihice deviante.