Sunteți pe pagina 1din 1

Repausul dominical De I.L.

Caragiale -raportul dintre realitate si fictiune-

n general, o oper literar i propune s ilustreze o anumit viziune a scriitorului asupra realitii, pentru c, aa cum o sublinia Mario Vargas Llosa, Ficiunea nu este viaa trit, ci alt via, inventat cu materialele oferite de prima i fr de care viaa adevrat ar fi mai sordid i mai srccioas dect este. Realitatea este punctul de plecare al oricrui demers creator, felul n care este ilustrat n textele narative fiind influenat de estetica literar, de modalitile narative adoptate i de inteniile autorului cu privire la finalitatea actului creator. n acest sens, operele memorialistice reflect fidel realitatea unei epoci, n timp ce operele aa-zis de ficiune se raporteaz mai mult sau mai puin fidel la realitatea cotidian. n operele narative realiste, convenia veridicitii este respectat, ntruct intenia autorului este s creeze iluzia unui univers ct se poate de realist. Ficiunea literar implic modificarea datelor din realitatea imediat sau cel puin selectarea lor, astfel nct s nu fie reinute dect detaliile care creeaz un univers coerent, dar nu neaprat realist. Schita repausul dominical de I.L.Caragiale porneste de la un sambure de adevar, mai apoi pe parcursul crearii introducandu-se diferite temesi situatii. Actiunea textului se petrece in Bucuresti, autorul dorind sa surprinda moravurile orasenilor din secolul al 19-lea.Totul incepe atunci cand personajul narator este surprins plimbandu-se pe Calea Victoriei, privind aglomeratia de la ora 7.Mergand acesta isi intalneste un amic, Costica Parigoridi, care este putin abatut.Costica isi insira nemultumirile incepand cu sotia sa plecata in Muscel pana la repausul dominical pe care il gaseste plictisitor.Cei doi incep o discutie in contradictoriu, aceasta terminandu-se cu o invitatie pentru a lua masa impreuna.PE drum, cei doi s eintalnesc cu alti prieteni care ii insotesc.Ajunsi in Covaci, la Iordache , Costica doreste sa le multumeasca celor rpezenti fiindca intalnirea aceasta il binedispunesi se ofera sa faca cinste cu ocazia serbarii zilei sale onomastice, sf, Imparati Constantin si Elena.Nenea Iancu isi felicita amicul, iar acesta cuprins de bunadispozitie isi roaga amicii sa lucreze.Spre zori, cei 6 iau 3 birji, lasandu-se dusi la laptarie.Aici ei beau o cafea tare si isi reintalnesc prietenii.Crezand ca are loc un accident, Costica si nenea Iancu se apropie de locul in care un cersetor refuza sa se ridice.D. Iancu il cunoaste: este un excelent culegator tipograf, pe care Iancu, cu putina convingere il urca intr-o birja, pornind spre piata.Dupa ce se dreg la hala, a doua zi dimineata C si I constata ca tipograful nu se mai afla cu ei, dar acesta este, de fapt, gata pregatit pentru munca.Cerandu-le scuze pt neplacerile cauzate, el pleaca, iar cei doi amici se isi petrec restul zilei la laptarie. Limbajul utilizat in aceasta schita este unul comic , avand scopul de a amuza, Es duce, ne Iancule!