Sunteți pe pagina 1din 3

CUM SA COMPARAM NATIUNILE

Cartea lui Mattei Dogan si Dominique Pelassy, Cum sa comparam natiunile, Sociologia politica comparativa, compara conceptele diverselor guvernari, impartind pe categori continentale, sociale, de sistem. Autorul acestei carti scoate in evidenta toate acestea pentru a vedea cum funtionam dupa anumite criterii.

CAPITOLUL III. SELECTIA TARILOR


Din punctul meu de vedere, acest capitol mi-a atras atentia in mod special, deoarece autorii se leaga de doua dimensiuni : sistemul social si politic sprijinit cu numarul si genul de tari. Adam Przeworski si Henry Teume au ales doua tipuri de cercetare :unul pentru sisteme in majoritate similare, iar celalalt pentru sisteme in majoritate diferite. Din subcapitolul Despre nevoia de a segmenta inainte de a compara, autorii argumenteaza ca timpul analizelor globale lansate de Montesquieu, Spencer, Weber este depasit, delimitarea conceptuala, bine argumentata fiind mai logica. Comparatistii grupat diverse categorii sociale,opunandu-le precum : femei-barbati, tineri-adulti, protestantii catolicilor. Acestia au pus accentual pe acele categorii politice si acelor parti ale populatiei ce au ca rol luarea decizilor. Scopul acestora nu este de a face un inventor asupra diferentelor pe care comparatistii o fac,ci lasand libertate acestora de asi allege modul de coparatie. Avem ca exemplu dat cartea lui Jean Blondel,despre World Leaders, care a dezamagit din punct de vedere al sistemelor politice extrase diferit incat compatibilitatea era foarte mica. Cartea lui Jean Blondel considera toti sefii de guvern din perioada postbelica. Comparatia pe care o face acesta in cartea sa este : cariera ministeriala obisnuita din Orientul Mijlociu si lumea comunita fara a avea vreun rost.

Un alt exemplu este cartea dedeicata de Kay Lawson: studiul comparativ al partidelor politice din Franta,Guineea si Statele Unite. Acesta face o trecere foarte mare de la teoria abstracta la o camparatie empirica. Un studiu comparativ cu cel al originii sociale faciliteaza intelegerea comportamentului lor. Autorii nu clarifica insa metodele clare care stau la baza acestui studiu. Lucrarile scrie de Giovanni Sartori si Giacomo Sani, Jean Laponce, Samuel H. Barns si Max Kaase au deschis noi perspective gratiei tehnicilor de sondaj care completeaza demersul istoric. In primul rand, acestea au pus in evidenta functiunile si mai putin continutul fenomenelor ideologice. Se poate masura distanta psihologica intre partidele din fiecare tara; s-a constatat ca dimensiunea stanga-dreapta provoaca cea mai semnificativa scindare in toate democratiile. Scopul unei monografii trebuie sa fie un adevarat stiudiu de caz, acesta fiind conceput in mod normal dintr-o perspectiva teoretica. Acesta trebuie sa scoata in evidenta unele trasaturi constante ale unor anume situatii si procese. Punand accenutul mai mult pe studiul de caz , o comparative implica confruntarea mai multor unitati. Comparatia se face intre minimum doua tari, iar prin maximum: natiunile lumii private istoric. O analiza binara este o comparatie limitata la doua tari,acestea fiind selectate cu grija in functie de subiect. Analiza binara este o analiza nu foarte usoara, ea fiind cea mai naturala metoda. Aceasta analiza binara este de doua tipuri: implicita si explicita. Comparatia binara este folosita pentru tarile care prezinta similaritati contextuale, chiar daca scopul analizei este de a scoate in evidenta diferentele intr-unul sau mai multe domenii. De exemplu, recrutarea ministrilor din Franta si Anglia in ceea ce priveste stabilirea nucleului guvernamental . Comparatia binara poate arunca adesea lumina asupra anumitor sectoarecheie ale sistemului politic; acest lucru aparand in The First New Nations, in care Lipset a fost interest de configurarea unor valori fundamentale in Statele Unite si Marea Britanie, dar si de problemele impactului intre acestea.

Pentru cercetatorul care studiaza sistemele politice, analogiile trebuie cautate, fie in mediul socio-cultural al acestor sisteme, fie in structurile si trasaturile functionarii lor. Ca de exemplu, dupa studierea tarilor anglosaxone se va descoperi o omogenitate culturala, pe cand daca se analizeaza regimurile monopartid, omogenitatea va fi de natura structurala. Compararea a doua tari sporeste interesul fiecaruia pentru cealalta si accentueaza in particular caracteristicile principale si originalitatea fiecarei situatii. Comparatia binara este folosita adesea pentru tari care prezinta similaritati contextuale, chiar daca scopul analizei este de a pune in evidenta diferente intr-unul sau mai multe domenii specifice. Intr-un alt subcapitol, Compararea tarilor similar, autorii arata ca nu vor folosi aceleasi mijloace pentru a compara sindicatele din Europa Occidentala si pentru a studia procesele politice din tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare care difera de la caz la caz. In schimb, autorii accentueaza cuvantul relativ plecand de la exemplu cu un lant muntos si soarele care functie de miscarea sa, schimba si peisajul. Asa si cu analiza statelor. Mai mult, niciunul din schimburile dintre civilizatii nu au reusit sa construiasca o punte peste prapastia adanca dintre lumea araba si cea greco-latina. Intr-un anume sens, nicio comparatie nu este posibila daca nu exista si analogii si contraste. Nimeni nu compara obiecte identice cum tot la fel nu compara si obiecte total opuse. In fond, nu exista doua tari care sa fie identice cum nu exista nici doua tari care sa nu aiba ceva in comun. Pentru a studia relatiile de clientele, Eisenstadt si Roniger include in domeniul lor diverse tari de pe diverse continente , aliniind alaturi Spania sau Italia cu Ruanda tribal,Uniunea Sovietica guvernata de un singur partid si America postindustriala, ca si tari in curs de dezvoltare din Asia, America Latina si Orientul Mijlociu. Cartea celor doi autori Mattei Dogan si Dominique Pelassy, Cum sa comparam natiunile, Sociologia politica comparativa, ne arata cum sa comparam doua sau mai multe state, care sunt asemanarile si deosebirile intre anumite tari apropiate sau indepartate,tipuri de compratie intre acestea. Lipsa cunostintelor solide de istorie despre spatiul, locul, religia si etapele prin care a evoluat sau involuat nu putem analiza modul de functionare a sistemului din statul respectiv.