Sunteți pe pagina 1din 8

CARTEA BUNA Biblioteca Universiti Cutai Impria lui Dumnezeu de SF.

IOAN GURA DE AUR

EDITURA VIEAA CRETIN CLUJ

Mie mi-ai fcut (MATEI 25)


Nu primeti pe strin, ci pe Hristos. Nu dai saracului ci lui Hristos. Daca nu le taci acestea ca pentru El, nici nu le mai face. Sracii sunt doftorii ranelor noastre. Dac tu primeti pe strin ca pe Hristos, de nimic nu te vei ruina ci nc mndrete-te pentru aceasta; iar dac nu-l primeti ca pe Hristos, nici nu-l primi. Cel ce v primeste pe voi, zice, pre Mine ns M primete (Mat.10, 40). Daca nu-l primeti astfel, nici plat nu vei avea. Avraam a primit pe nite oameni cltori, dup cum credea el, i nu toate ngduia slugilor, ci i femeii sale a poruncit ca s frmnte fina, dei avea trei sute optsprezece slugi printre cari desigur c erau i femei: a voit ca rsplata s o aib ntreag a cu femeia sa, nu numai n cheltueli ci i n slujb. Chiar dac dai milostenie sracilor, s nu iai ca o njosire de a le da prin tine nsui, cci nu dai sracilor, ci lui Hristos. Dar atunci cine ar fi att de ticlos, nct s ia ca o njosire de a ntinde mna (de a da ajutorul) lui Hristos? Aceasta este ospitalitate adevrat, de a face aa ca pentru Dumnezeu. Dar dac tu porunceti cu trufie a i se da milostenie, ca i cum ai porunci s te bucuri de ntetate pn i aici, apoi aceasta nu este iubire i ngrijire de

strini. Strinul are nevoe de mult ngrijire, i deci este de dorit ca chiar i dup attea ngrijiri tu sa nu te ruinezi. i fiindc faptul de a cere milostenie este de aa natur, nct cel ce are nevoe de ajutorul altora s se ruineze, apoi tu prin marea ngrijire i mngere ce-i vei da trebue a-i alunga ruinea, i a-i arta cu cuvntul i cu fapta, c cel ce face bine nu eti tu, ci nc nsui tu eti care suferi, n cazul de fa mai mult ie i se face bine, dect aceluia. Astfel c prin buna inteniune ce o ai ctre dnsul., i covrti ruinea ce o avea mai inainte Pre dttorul de bun voe l iubete Dumnezeu (II Cor. 9,7). Tu mai cu seam datoreti multmiri sracului, prin faptul c vei lua plata. Dac n'ar fi sraci, cele mai multe le-am din pacate nu le-am putea taia; aa c sracii sunt doftorii ranelor tale iar doftoriile ce i-le prezint sunt chiar mnele lor. Nu att aduce vindeca doftorul cnd ntinde mna i d bolnavului doftoria, pe ct aduce sracul, cci cnd el ntinde mna i primete dela tine milostenia, este buretele, aa zicnd, care terge pcatele tale. Ai dat argintul din punga ta, dar odat cu el a eit i pcatele ce le aveai. Astfel sunt i Preoii, dup cum i zice: Pcatele poporului meu vor mnca" (Osie 4,8). Aa c tu mai mult iai dect dai, mai mult bine i se face ie, dect ai fcut tu. mprumui pe Dumnezeu, iar nu pre oameni; i sporeti bogia, iar nu o mpuinezi, i o vei mpuina atunci cnd tu nu vei da. Nu umbla dup cei ce sunt n mbelugare, ci dup cei strmtorai, dup cei necunoscui, cari sunt streini pentru cei mai muli, ntruct, zice, ai fcut unuia dintr-aceti frai ai mei mai mici, mie ai fcut" (Mat. 25. 40). Nu da altor persoane ca s mpart milostenia ta la sraci, ci tu f acea slujb ca astfeli s iai plat nu numai pentru c ai cheltuit, ci i pentruc ai slujit. D cu mnile tale, deci, tu singur samn ogorul. Aici nu este nevoe de-a nfige plugul n pmnt nici de-a njuga bou, nici de-a atepta timpul prielnic, nici de-a astupa mai nti pmntul de cioate, i nici de a te lupta cu frigul, de

vreme ce aceast smn, sau mai bine zis aceast smnare este scutit de orica lucrare de felul acela. Cci tu sameni n ceriu unde nu este frig, nici iarn i nici altceva de acest fel. Sameni n suflete, unde nimeni nu poate lua ceia ce ai smnat, ci se pstreaz acolo cu toat puterea, cu toat ngrijirea i cu toat bgarea de seam. Samn tu singur. De ce te lipseti pe tine nsui de plat? Mare plat este, de a putea economisi i cele ale altora. Plat nu este numai de a da ci i de a economisi bine cele date. Plata nu este numai de a da ci si de a economisi bine cele date. De ce dara sa nu iai tot tu si aceasta plata? Deci, fa-te econom al celor ce sunt ale tale iara la aceasta te hirotoniseste nsa-si milostenia si frica de Dumnezeu. Faptul acesta izbaveste si de slava desarta, repauzea suflete, sfinteste si manile, si cugetul l linisteste si filosofie te nvata, si mai cu bunavointa te face: faptul acesta face ca tu sa tai binecuvntarile tuturor, si capul tau sa primeasca binecuvntarile vaduvelor si ale saracilor.

Cutai Impria, lui Dumnezeu (MATEI 6, 33)


Dispreuiete averile, de vrei s ai averi, fii srac, de voieti a te mbogi Dumnezeu ni-a ncredintat o taina att de mare , in timp ce noi nu-i ncredintam nici banii. El ne spune: Incredintati-le acelea mie si nimeni nu le va rapi; nici molia nu le va roade, nici hotii nu le vor fura, si ne fagaduieste insutit a ne da, si totusi nu ne convingem. Desi noi nu luam nimic mai mult de la cei cari am depus banii nostri, decat ceea ce am fost depus, si inca atunci sa fim multumiti. Chiar furul de ti-le-ar rapi aici, zice, pune-le in socotela mea; nu-ti voiu zice: lea furat talharul , sau le-a ros moliile. Insutit El da in schimb aici, iara acolo va da si vieata vesnica, si totusi nimeni nu pune spre depozitare.

Dar , zici tu, tarziu imi va inapoia. Apoi si aceasta ete un semn mare al darului sau celui nepovestit, de a nu rasplati aici in veata aceaasta trecatoare, - sau mai bine zis, chiar si aici rasplateste insutit. Caci spune-mi: oare Pavel na lasat aici cutitul lui de curelar? Petru na lasat aici trestia si undita? Matei na lasat vama? Si oare nu li se deschidea lor ntreaga lume mai mult chiar dect mparatilor ? Oare nu puneau toti la picioarele lor averile ? Oare nu-i luau pe dnsii de Domni si stapnitori? Oare nu ncredintau in mnile apostolilor pana si sufletele lor ? Oare nu cu totii atrnau de vointa acelora? Oare nu chiar si pe dnsii se puneau n rndul robilor lor? Si oare acum chiar nu vedem noi petrecandu-se multe de acest feliu? Dispretuieste, deci, averile, daca, voesti a avea averi: de voesti a te imbogati, fii sarac. Caci asa sunt faptele cele minunate ale lui Dumnezeu: El nu voeste ca tu sa devii bogat numai prin propria ta osteneala, ci si prin harul Sau. Lasa-mi mie, zice, acestea; tu te ngrijeste de cele duhovnicesti, ca sa cunosti si puterea mea. Fugi de jugul si robia cea de la averi. Pna cnd vei fi supus lor, sarac vei fi; iarasi cnd vei dispretui averile, vei fi de doua ori bogat: si ca ti vor curge averi, din toate partile, si ca nu vei avea nevoie de nimic din cele de care au nevoie cei multi. Caci nu este bogat cel ce are multe averi, ci cel ce nu are nevoie de multe. Asa ca ntruct are nevoie de dnsele, ntru nimic nu se deosebeste mparatul de sarac, fiindca saracia nimic alta nu este, dect de a avea nevoe de altii; - astfel ca si mparatul n privinta aceasta este sarac, fiindca are nevoie de cei stapniti de dnsul. Deci, daca voesti a te nvrednici de cele din lume, cauta cerul; iar de voesti a te bucura si de cele de aici, dispretuiesti-le, Cautati - zice - mparatiea lui Dumnezeu, si toate acestea se vor adauga voua Mat. (6, 33). De ce admiri pe cele mici? De ce stai cu gura cascata la cele ce nu sunt vrednice de cuvnt ?

Pna cnd vei fi sarac? Pna cnd cersetoriu ? Cauta spre ceriu, gndeste-te la bogatia de acolo, bateti joc de aur, afla ca trebuinta lui este mica si nebagata n sama. Multamirea de dnsul ramne aici n aceasta lume trecatoare; si pe cta deosebire este ntre un fir de nasip, sau ntreo picatura de apa si abizul cel fara sfrsit, pe atata este ntre vieata de aici si cea viitoare. Aceasta nu este proprietate, ci numai ntrebuintare; nu este ceva care sa o stapnesti pentru totdeauna, fiindca cum fi putea, fi, daca murind tu, de voe sau de nevoie alti vor lua toate, ale tale, si aceia iarasi vor lasa altora, si iarasi acestia vor da altora? Toti suntem straini iara stapanul casei este doara mai mult un chirias, fiindca murind el, chiriasul ramne si se bucura de casa mai mult dect stapnul ei. Sa facem, deci, cele ce sunt nauntrul nostru. Nu este cu putinta de a lua cu noi averile si a pleca de aici, ci cu putinta este de a pleca cu milostenia, si mai drept vorbind, de a o trimite dinainte acolo, ca sa ne pregateasca salasuri in locasurile cele vesnice. Se numesc bani, fiindca ne folosim de dnsii, iar nu pentru ca suntem stapani; ntrebuintarea lor, sau folosinta lor o avem numai, nu nsa si stapnirea. Caci spunemi te rog fiecare proprietate n parte, si fiecare ogor a ctor stapni au fost pna acum ? Si a ctor stapni vor mai fi de acum nainte ? Se vorbeste chiar si ntrun proverb foarte ntelept - caci noi nu trebue a dispretui proverbele din popor, daca au n ele ceva ntelept: ogorule, zice: al ctor stapni si al ctor vei fi ? Aceasta sa o vorbim si catre case. Numai virtutea obisnuieste a calatori impreuna cu noi acolo, numai virtutea trece n vieata cea de acolo. Deci iubitilor sa stingem din noi pofta de bani, ca astfel sa aprindem pofta de cele de acolo. Nu pot ambele aceste doua iubiri sa stapneasca sufletul omului, caci: sau pe unul va ur, sau pre altul va iubi, sau de unul se va tinea si de altul nu va griji. (Mat. 6, 24).

Tovria in iad
nu aduce mngiere

Cci chiar i pentru aceast bucurie vor da sam. S nu-i nchipui, c precum aici a avea tovari la nenorociri i aduce oarecare mngere, tot aa va fi i acolo. Oare tatl cnd vede pre fiul su stnd n aceiai osnd, va simi el mngiere, sau poate un adaos la durerile sale? Dar brbatul cnd vede pe femeia sa ? Dar oamenii cnd vd pe un om? Oare atunci nu ne vom mica nc mai mult ? Da, desigur, ins acolo nu vor fi suferini de acestea, ci cu totul altele: plngere va fi, i scrnirea dinilor, vzndu-ne unii pre alii, vitndu-ne cu toii. Cei ce sunt n srcie, oare vom simi vreo mngere n rlelelor, din mprtirea altora la srciea aceea? i ce va fi atunci, cnd i fiul, i tatl, i femeia, i nepoii vor lua aceiai osnd ? Dar cnd noi vom vedea prieteni, vom mai simi oare vreo mngiere? Nu vom mai avea, iubiilor, nici una, ci nc mai mult ni se vor mri ranele ce le vom suferi. Pe lng acestea apoi, sunt i rle de acelea, care nu pot avea nici o mngere din mprtirea i a altora, prin mrimea lor. De pild, cineva se gsete n foc, i tot n acelai foc se gsete un altul; ei bine cum se vor mnge unul pe altul ? i

Spune-mi te rog : daca vreo-data am cazut n friguri grozave, cum nu ni-a lipsit noua orice mngere atunci? Desigur, caci cnd stapnesc ralele pe cineva, sufletul lui nu va mai avea grija sa se mnge. Sau nu vedeti pe femeile care si-au pierdut barbatii, pe cate alte femei nca nu pot numara, cum au patimit acelasi lucru? Dara cu toate acestea jalaniea nu a devenit mai mica. Deci, iubitilor, sa nu ne nutrim cu asemenea sperante, ci o singura mngere sa avem: aceea de a ne pocai pentru cele ce am pacatuit, si de a ne ndrepta pasii pe calea cea buna care duce la ceriu, ca astfeliu sa ne invrednicim de Imparatiea cerurilor, prin harul si mila Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cade slava si stapnirea n vecii vecilor. Amin Rul de foc curge n clocote iar noi rdem i ne desmerdm i pctuim fr sfial

Deci, cu fric s iubim pre Dumnezeu. Celui drept de sigur c legea nu-i st nainte. Dac cei mai muli fcnd binele silii, iar nu din buna lor voin, i totui se folosesc n urma fricei ce au, i de multe ori taie de la dnii poftele lor, dar nc cei pctoi? De aceia auzim vorbindu-se de gheena, ca astfeliu mult folos s tragem din ameninarea i din frica ei. Dac ar fi urmat ca s-i arunce ntrnsa pe cei ce pctuiesc, fr ca dinainte s vesteasc ameninarea de ea, desigur c muli ar cdea ntrnsa. Dac chiar i acum, cnd ni se cutremura sufletul de fric, i nc sunt unii care pctuiesc cu uurin, ca i cum nici nu ar fi gheen, dar nc dac nici nu s-ar fi spus mai dinainte i nici un ne-ar fi ameninat, ce rele n-ar face? Astfeliu c dup cum am spus deseori - gheena ne arat nou ngrijirea printeasc a lui Dumnezeu, nu mai puin de ct mpria cerurilor. Cci gheena conlucrnd mpreun cu mpria cerurilor, pe muli oameni prin fric i mpinge aa zicnd n mpria cerurilor. Aa dara s nu lum faptul acesta ca o asprime sau cruzime din parte-I, ci ca o mil i ca o ngrijire printeasc i dragosre ctr noi. Dac n-ar fi ameninat pe Nineviteni pe timpul lui lona, desigur c n-ar fi mai rmas cetatea lor. Dac n-ar fi ameninat cu gheena cu toii am fi czut n gheen. Dac n-ar fi ameninat cu foc, nimeni n-ar fi scpat de foc. El voiete a face cu totul contrare celor ce griete, ca tu s faci voiete. ceia ce

Nu voiete moartea pctosului, ns griete de moartea pctosului, ca nu cumva s cazi n acea moarte. N-a spus numai prin cuvinte, ci a artat i faptul, ca astfeliu s fugim de dnsul. Ca s nu cread cineva c faptul gheenei este numai o ameninare, ci cum c este gheen cu adevrat, aceasta zice, este nvederat ce faptele ntmplate aici. Sau nu i se pare potopul este simbol a gheenii, potopul, care a nimicit totul prin ap? i precum n zilele cele mai 'nainte de potop, mnca i bea, se nsura i se mrita pn n ziua n care a intrat Noe n corabie". (Mat. 24,38), tot aa era i atunci.

A fost prezis i atunci cu muli ani mai nainte, - precum i acum se prezice i cu toate acestea nimeni nu este cu bgare de seam, toi consider faptul acesta, toi l cred ca ceva de rs, nici o fric nu are cineva nimeni nu plnge, nimeni nu-i bate pieptul. Rul de foc curge n clocote, para l a ntruna una, iar noi rdem i ne desmerdm, i pctuim fr sfieal. Nimeni nu se gndete la ziua ceea, nimeni nu cuget c cele prezente trec, c toate acestea sunt momentane, de i de altfeliu lucrurile ne strig pe fiecare zi i ne nvedereaz acest adevr. Morile cele mai nainte de timp, schimbrile lucrurilor ce se petrec chiar nc trind noi, boalele i alte multe de acest feliu nu ne cuminesc. i nc prefacerile acestea le-ar putea vedea cineva petrecndu-se nu numai n trupurile noastre, ci chiar n nsui stihile lumei. Dar apoi chiar i n diferitele faze ale vrstei noastre, noi pe fiecare zi vedem moartea, i nestatornicia vieei este caracterizat pretutindeni prin nestatornicia lucrurilor. Niciodat nu rmne iarn ntr-una; niciodat var, nici primvar, nici toamn ntr-una ci toate trec, zboar i se scurg, aa i vieaa noastr spre venicia fericit ori nefericit, dup cum ne o vom pregti. Carte: corectat de: Simona scanat de: Luana

www.ioanguradeaur.ro

Cu dragostea lui Dumnezeu ne leag, ca, unindu-ne cu dragoste unul cu altul, s mrturisim pe Dumnezeu n Treime i pre tine s te ludam! Bucur-te, ca i mie, de dorul tu, inima mi se frnge!