PLANUL LUCRRII

INTRODUCERE:
DELINCVENA JUVENIL O PROBLEM SOCIAL COMPLEX I ACTUAL

CAPITOLUL I:
PRECIZRI DE ORDIN TERMINOLOGIC (FAMILIE, DEVIAN, PREDELINCVEN, DELINCVEN, DELINCVEN JUVENIL).

CAPITOLUL II:
FUNCIILE FAMILIEI I ROLUL LOR FUNDAMENTAL N PREVENIREA APARIIEI COMPORTAMENTELOR DELINCVENTE JUVENILE .

CAPITOLUL III:
FACTORI DEZORGANIZATE III.1 FAMILIA PSIHOSOCIOLOGICI CE POT AI FAMILIEI CONDUITE SAU DETERMINA PRIN

DELINCVENTE LA MINORI.. DEZMEMBRAT SEPARARE DIVOR.. III.2 FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN DECES. III.3 FAMILIA TIP CMIN I GOL

CAPITOLUL IV:
ADOLESCENTA

INTRODUCERE-

DELINCVENA JUVENIL - O PROBLEM SOCIAL COMPLEX I ACTUAL

"Asa cum au subliniat adeseori sociologii, pna la al doilea razboi mondial, tineretul constituia o categorie sociala nedifereniata n cadrul populaiei" 1), iar educaia sa se realiza pe baza unui sistem de valori centrat pe obediena, respectul, dependena economica si morala faa de cei vrstnici. n prezent, tnara generaie se caracterizeaza prin norme axiologice si idealuri de viaa noi, uneori chiar opuse faa de cele ale generaiilor precedente. "Tineretul este mai libertin si mai autonom dect altadata, se revolta mai usor contra interdiciilor"
2)

si tinde tot mai mult sa-si afirme

dreptul la o identitate proprie. De aceea, educaia tinerilor trebuie sa raspunda unor exigene sporite, incompatibile cu normele si valorile ce caracterizau activitatea educativa n perioadele precedente. n trecut, diviziunea stricta a rolurilor familiale, (tatal ca factor de autoritate, mama ca factor de echilibru si afectivitate, iar copilul ca obiect pasiv al unei educaii bazate pe valori conformiste), facilita formarea corecta a personalitaii tnarului si integrarea sa n viaa sociala. n epoca pe care o traim, structura familiei tradiionale este pe cale de dispariie, iar funcia de socializare primara nu mai este localizata strict la nivelul grupului familial, ci este dispersata ntre mai multe instituii sociale. Deficienele aparute n activitatea acestor instituii genereaza, de cele mai multe ori, conduite deviante juvenile. Ca situaie problematica acuta a celor mai multe societai contemporane, delicvena juvenila este generata de doua categorii fundamentale de cauze:
2

1.valabile n orice sistem social ( cauze psiho-fiziologice,educaionale, economice, familiale, sociale etc.); 2.specifice contextului social al fiecarei ari. n Romnia, din statisticile penale ntocmite n ultimii ani, rezulta o ngrijoratoare crestere a frecvenei infraciunilor comise de minori n perioada imediat urmatoare Revoluiei din decembrie 1989 si, totodata, o crestere a gravitaii acestora. Din analiza statistica a delincvenei juvenile n ara noastra, numai n perioada 1990 - 1995 s-a constatat ca faptele penale savrsite de minori au crescut de la 12599 (n 1990) la 26511 (n 1995), iar numarul delincvenilor cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 18 ani, a crescut de la 5490 (n 1990) la 17234 (n 1995). "Aceasta realitate nu este, desigur, un efect direct al revoluiei, dar, nu este mai puin adevarat ca, n condiiile create de ea, revoluia a deschis larg calea de puternica manifestare a unor conflicte si contradicii existente n societatea romneasca a ultimelor decenii"
3)

. Totodata, ca urmare a

evenimentelor din decembrie 1989, a aparut o stare de anomie resimita de foarte muli tineri "ca un conflict profund ntre structura personalitaii lor n formare si reperele evaluativ - normative care le orienteaza conduita, ca o contestare radicala a normelor de educaie paternaliste, a oricarui tip de norma care nu ine seama de exigenele creativitaii si afirmarii lor active n viaa sociala"
4)

. Tinerii au avut acum ocazia sa ncerce sa rezolve conflictul

existent ntre aspiraiile lor individuale si oportunitaile oferite de societate pentru a le realiza. Trebuie subliniat si faptul ca "prin situaiile anomice pe care le genereaza, perioadele de criza sociala amplifica dimensiunile fenomenului de delincvena juvenila, att prin scaderea rolului factorilor de control social instituionalizat
5)

sau

neinstituionalizat,

prin

diminuarea

funciilor

principalelor instituii sociale, ct si prin amplificarea ocaziilor infracionale" . n acest sens, putem afirma ca, n Romnia post-decembrista, intensificarea si agravarea fenomenului delincvenei juvenile se datoreaza si intensificarii 3

tensiunilor socio - politice, exploziei saraciei, scaderii calitaii vieii, extinderii diverselor forme de specula, frauda, corupie si scaderii eficienei justiiei. Astfel, dupa 1989, copiii romni au fost expusi la o serie de riscuri concretizate n abuzurile comise asupra lor de catre diferite persoane sau de catre propria familie, abandonarea lor n instituii specializate sau direct pe strada etc. "ncepnd cu anul 1990 copiii din Romnia au constituit o tema privilegiata a ateniei opiniei publice naionale si internaionale. S-au constituit sute de organizaii nonguver-namentale romnesti avnd ca obiectiv suportul pentru copil. Eforturile colectivitaii romnesti sunt remarcabile, luate n parte, dar, n ansamblu, situaia prezinta probleme persistente" 6) . Aceasta este, n linii generale, situaia tinerilor din Romnia la ora actuala. Analiza starii infracionale n rndul minorilor si tinerilor din ara noastra, n ultimii ani, a relevat faptul ca majoritatea faptelor penale savrsite se concretizeaza n furturi n dauna avutului particular si public si n infraciuni de vagabondaj, cersetorie, ultraj, prostituie etc. ngrijoratoare este apariia si continua diversificare a unor noi forme de delincvena juvenila: deinerea si consumul de droguri, traficul de valuta, specula cu obiecte de contrabanda, omuciderea. "Altadata eveniment rar, crima se raspndeste astazi ntre preadolesceni si mai ales adolesceni, cu o rapiditate uluitoare.Cele mai multe victime ale copiilor agresori sunt copii sau adolesceni, batrni si uneori aduli. O alta categorie de victime sunt proprii parini sau frai, care reprezinta subiecii unor grave conflicte afectogene" 7) . Un alt aspect demn de reinut privind situaia din ara noastra a delincvenei juvenile, este tendina tinerilor de a se organiza n grupuri care pot degenera n asociaii cu caracter criminal, sau n savrsirea unor acte de vandalism mpotriva unor bunuri aflate n locuri publice . ngrijorator este faptul ca exista numeroase cazuri cnd aceste grupuri sunt organizate si conduse de catre infractori aduli.
4

Deci, din punct de vedere etiologic, fiecare factor (individual, socio economic, socio - cultural, familial etc.) are importana sa specifica n declansarea, meninerea si dezvoltarea fenomenului delincvenei juvenile iar " un singur factor nu poate, n nici un caz, sa ofere o explicaie plauzibila a delincvenei" 8) . De aceea, pentru a putea avea o privire de ansamblu asupra fenomenului studiat, trebuie sa inem cont de particularitaile personalitii minorului delincvent ct si de mprejurrile concrete ce acioneaza asupra lui si de faptul ca mediul principal n care apar si se dezvolta germenii acestui fenomen, este familia, prima instituie raspunzatoare de apariia si manifestarea actelor si conduitelor deviante la copii si adolesceni . "Delincvena juvenila poate fi influenata att de condiiile echilibrului familial, de modificarea structurii si dimensiunilor familiei, ct si de raporturile de convergena sau divergena stabilite de familie cu alte sisteme cu rol socializator" 9) . Din aceste considerente, scopul lucrarii de faa este determinarea implicaiilor socio - psihologice ale familiei n etiologia delincvenei juvenile, precum si analiza unor posibilitai concrete de reeducare si reintegrare sociala a minorilor delincveni, avnd n vedere amploarea deosebita pe care o nregistreaza fenomenul infracional n rndul tinerilor din ara noastra.

NOTE BIBLIOGRAFICE
5

1) S.M. RDULESCU, D. BANCIU, Introducere n sociologia delincvenei juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, p. 7. 2) Ibidem, p. 8 3) C.TURIANU, Raspunderea juridica pentru faptele penale savrsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti , 1995,p. 23 4) S.M. RDULESCU, D. BANCIU, op. cit., p. 10 5) * * * Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret, Tineretul n Romnia actuala, Bucuresti, 1996, p. 141 6) * * * Institutul de Cercetare a Calitaii Vieii, Pentru o societate centrata pe copil, Editura Alternative, Bucuresti, 1997, p. 7-8. 7) C. PUNESCU, Agresivitatea si condiia umana, Editura Tehnica Bucuresti, 1994, p. 115-116 8) S. GLUECK, E. GLUECK, Deliquants en Herbe: sur les voies de la prevention, Animus et Anima, Lyon- Paris, 1956, p. 236 9) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU, Adolescenii si familia, Editura stiinifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1984, p. 204.

CAPITOLUL I
6

PRECIZRI DE ORDIN TERMINOLOGIC

(FAMILIE, DEVIAN, PREDELINCVAN, DELINCVEN, DELINCVEN JUVENIL )

*FAMILIA
Dupa cum afirmau Frederic Le Play si Pierre Proudhon, familia este celula de baza a societaii, este temelia pe care se edifica celelalte forme de organizare ale vieii sociale care, la rndul lor, o influeneaza, facnd-o sa se transforme si sa evolueze n permanena1) . Exista numeroase definiii ale familiei din perspectiva sociologica sau juridica. Levi-Strauss ncearca o definire a familiei sintetiznd toate aceste puncte de vedere. El afirma ca familia este un grup care si are originea n casatorie, fiind alcatuit din so-soie si copiii nascui din unirea lor (grup caruia i se pot adauga si alte rude), pe care-i unesc drepturi si obligaii morale, juridice, economice, religioase si sociale.2) De-a lungul timpului instituia familiei a evoluat, a mbracat numeroase forme (n funcie de contextul social si istoric), iar unele dintre funciile sale s-au modificat. n lucrarea de faa voi accentua asupra structurii familiei contemporane( diferita de cea a familiei tradiionale), asupra formelor familiei dezorganizate si, n special, asupra funciilor familiei.De aceea, consider ca nu este necesara o analiza amanunita a tuturor aspectelor ce in de structura si modalitaile de funcionare ale celei mai vechi dintre instituiile create de om. Important de reinut este nsa ca familia reprezinta o forma de comunitate umana ale carei relaii dintre membrii sai (relaii de esena material-biologica, spiritual-afectiva si moral-juridica) permit continuitatea speciei umane si evoluia societaii n ansamblul sau.3)

*DEVIANA

Noiune elaborata n 1938 de catre T.Sellin si R. Merton, deviana se refera la ansamblul formelor de comportament ndreptate spre ignorarea sau ncalcarea pattern-urilor (normele de conduita acceptate n cadrul unui grup sau al unei societai). Considerarea unui comportament ca fiind normal sau nu, depinde de natura normelor sociale si de gradul de tolerana al societaii. De aceea deviana comporta criterii de etichetare relative (ceea ce ntr-un anumit spaiu socio-cultural poate parea normal, n altul poate parea deviant). Exista doua orientari din perspectiva carora poate fi definita deviana: 1.orientarea substanialista (T. Parsons), care afirma ca deviana este produsul incapacitaii funcionale a individului datorita unor anomalii fiziologice sau psihologice ale acestuia; 2. orientarea situaionalista (R. Merton), conform careia comportamentul deviant se datoreaza unor situaii de inadaptare sociala concretizate n reacii de respingere a normelor sociale (protest), de evitare a lor (evaziune) sau de elaborare a altora noi (inovaie). Deviana nu implica n mod necesar anomia, ci conine n ea si un conformism,uneori chiar constrngator (de exemplu supunerea necondiionata faa de autoritatea sefului n cadrul grupurilor delincvente). Deviana nseamna pentru o persoana sa respecte modele care nu sunt acceptate de societatea globala,dar care i sunt propuse de catre un grup marginal. Deviana este deci, n
4)

general, un mod de a fi anticonformist

* PREDELINCVENA
Reprezentnd o forma a devianei care, n anumite situaii favorizante, se poate transforma n delincvena, predelincvena cuprinde toate acele comportamente care ncalca numai norma morala (fara a intra n sfera penala): abandonul scolar, furturile marunte de la prieteni, fuga de acasa, vagabondajul, consumul
8

exagerat de alcool etc. n funcie de o serie de factori individuali (psihofiziologici) sau extraindividuali (sociali, economici, culturali etc.), aceste comportamente pot determina sau nu, n viitor, conduite delincvente.

* DELINCVENA
n ansamblul formelor particulare de deviana, delincvena prezinta un grad sporit de periculozitate sociala presupune sancionarea sa penala. Caracterul deoarece prin nociv pentru intermediul sau se ncalca normele de baza ale societaii si societate a delincvenei este specificat si n art. 17 din Codul Penal, care prevede ca "infraciunea este o fapta care prezinta pericol social, savrsita cu vinovaie si prevazuta de legea penala". Conceptul de delincvena comporta mai multe dimensiuni: "juridica (ncalcarea normelor penale), psihica sau psihiatrica (abaterea de la normalitate), morala (violarea cerinelor impuse de ordinea publica), sociala (nerespectarea cerinelor instituionale)"
5)

. Ca fenomen juridic , delincvena este constituita din

ansamblul infraciunilor savrsite de catre diferii indivizi ntr-un anumit cadru spaio - temporal, infraciuni diferite ca natura (n funcie de contextul socio - economic si cultural). Fenomenul delincvenei include, de regula, infraciuni contra persoanei, contra proprietaii publice sau particulare,infraciuni la regimul stabilit pentru anumite activitai economice etc. Literatura de juridica specialitate distinge ntre trei forme de delincvena: 1) reala ("cifra neagra" a delincvenei), ce cuprinde totalitatea infraciunilor savrsite ca atare n realitate;
9

2) descoperita , reprezentata de infraciunile identificate de catre organele specializate; 3) judecata sau legala , ce reprezinta acea parte din delincvena descoperita care ajunge sa fie judecata si sancionata de catre instanele specializate ale statului. n evaluarea starii de infracionalitate cea mai importanta semnificaie o are delincvena reala, deoarece ea exprima ncalcarile reale ale normelor juridice. "Daca la o prima analiza delincvena apare ca un fenomen juridic, ea reprezinta, prin determinarile sale profunde, prin circumstanele ei de producere si existena, ca si prin consecinele induse,si un fenomen psihosocial" 6 ) . Definirea delincvenei din perspectiva sociologica , presupune "evidenierea interaciunilor reale dintre conduitele delincvente si structurile sociale concrete n interiorul carora se realizeaza socializarea individului"
7)

iar

din

perspectiva

psihologica , presupune definirea ei prin prisma normalului psihic. Acesta este "relativ att ca sfera de cuprindere ct si ca stare (este un echilibru instabil), iar una din posibilitaile dezechilibrului, care poate lua si formele patologicului, este delincvena"
8)

* DELINCVENA JUVENIL
Fenomenul delincvenei juvenile tinde sa devina o direcie prioritara de studiu datorita necesitaii identificarii si adoptarii unor masuri eficiente de prevenire si contracarare a sa. Totodata, datorita complexitaii sale, acest fenomen impune o abordare interdisciplinara, o mbinare a perspectivelor juridice, criminologice, sociologice, psihiatrice etc. Deci, vor exista definiii diferite ale delincvenei juvenile n funcie de disciplinele ce abordeaza acest fenomen. Astfel, din
10

perspectiva

juridica ,

prin

delincvena

juvenila

nelegem

ansamblul ncalcarilor de norme sociale, sancionate juridic, savrsite de catre tinerii sub 18 ani. n cadrul acestei categorii de minori, Codul Penal delimiteaza trei subcategorii: 1) minorii pna la vrsta de 14 ani, care nu au raspundere penala; 2) minorii cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani, care raspund penal numai daca se stabileste existena discernamntului n momentul comiterii infraciunii; 3) minorii cu vrsta cuprinsa ntre 16 si 18 ani, care au capacitate deplina de exerciiu si, prin urmare, raspund penal pentru fapta antisociala comisa. Un psihiatru va caracteriza delincvena juvenila din perspectiva incapacitaii de adaptare la realitate a minorului; un psiholog se va referi la personalitatea dizarmonica a tnarului; un sociolog se va referi la influenele negative exercitate de mediul familial, social asupra minorului etc. Delincvena juvenila poate fi calificata n funcie de o serie de criterii:
9)

1. gradul de intenionalitate 2. gradul de responsabilitate (perfect responsabil, intelect redus, boala mentala, intoxicaie) 3. participare la comiterea delictului (singur sau n grup) 4. repetabilitatea infraciunii (pentru prima oara sau recidiva) motivaia ce sta la baza conduitei delincvente (predominant extrinseca sau intrinseca) S. M. Radulescu si D. Banciu, lund n calcul o serie de variabile psihosociale (vrsta, sexul, personalitatea, nivelul socio economic si cultural al tnarului delincvent, tipul de infraciune savrsita si atitudinea faptuitorului faa de ea, posibilitaile reale de recuperare si socializare a tnarului infractor etc.) au 11

stabilit o tipologie sumara a comportamentelor delincvente juvenile: 1.Comportamente delincvente ocazionale , cu un grad scazut de periculozitate sociala, caracteristice minorilor care au beneficiat de o educaie adecvata n familie si n scoala dar au intrat sub influena unor anturaje nefaste. Acesti minori au mari sanse de reinserie sociala. 2.Comportamente delincvente structurate, cu un grad ridicat de periculozitate sociala, caracteristice minorilor cu mari deficiene Acestia de comit, socializare, nca de care la o prezinta vrsta tulburari frageda, de acte comportament si dificultai de adaptare la viaa sociala. predelincvente (vagabondaj, furturi marunte de la colegi si vecini etc.) si, cu toate ca sunt sancionai n mod repetat, nu ntotdeauna se reuseste recuperarea lor sociala. 3.Comportamente delincvente recurente , cu o deosebita periculozitate sociala (tlharie, vatamare corporala, viol, omor), caracteristice minorilor socializai negativ . Pentru a nelege mai bine fenomenul delincvenei juvenile este necesar sa luam n considerare si caracteristicile psihosociale ale minorilor. Se stie ca, n perioada de trecere de la copilarie la maturitate, copilul, neavnd o suficienta experiena de viaa, este foarte receptiv, susceptibil, prezinta o mare tendina de a imita, este instabil emoional etc.
10)

. Adolescena reprezinta cea mai

complexa etapa de dezvoltare a personalitaii umane. Ea se caracterizeaza printr-o "cultura proprie" ale carei norme si valori difera de cele ale adultului si printr-o puternica "criza de identitate" datorita faptului ca, desi tnarul doreste sa faca parte din lumea adulilor, i este totusi teama ca nu va fi capabil sa-si pastreze locul printre ei. Din aceste considerente, tnarul este 12

cuprins de sentimente de descurajare, inhibiie, solitudine, revolta, de tendine egocentriste. Apare chiar o oscilaie a personalitaii la limita dintre normal si patologic. Imaturitatea, refularea afectivitaii, nonconformismul, indisciplina, sunt doar cteva din conduitele specifice perioadei adolescenei. Pe lnga acestea pot aparea si conduite a amorale (caracterizate bazat pe prin exprimarea pe ostilitaii, nonconformismului ignorana,

necunoasterea unor reguli) si conduite imorale (cnd ncalcarea normelor sociale se face n cunostina de cauza). n privina explicarii cauzelor delincvenei juvenile s-au emis de-a lungul timpului, numeroase teorii: teoria "rezistenei" la frustrare (W.C. RECKLESS), teoria "asocierilor difereniale" (E.R. SUTHERLAND), teoria disocialitaii (R. MUCCHELLI), teoria "subculturilor delincvente", (C. si teoria LOMBROSO), evaluarea ereditaii teoria si comportamentului acestea urmaresc infracional identificarea

comportamentului infracional instinctiv (K. LORENZ). Toate cauzelor mecanismelor de baza ale delincvenei juvenile. Unele sunt valide n diferite contexte sociale, altele nu, unele se exclud, iar altele se completeaza reciproc. n stiina contemporana analiza etiologica a fenomenului infracional n rndul minorilor cunoaste doua orientari principale: 1) Orientarea psihologica ce ncearca sa explice delincvena juvenila prin tulburarile de comportament si de personalitate ale tnarului, prin incapacitatea sa de adaptare la exigenele normative, la anturajul sau etc. Aceasta orientare este divizata, la rndul sau, n : a.abordarea psihanalitica , care afirma ca adolescentul are o structura nevrotica din cauza nerezolvarii conflictului oedipian n copilarie.13 Datorita acestei structuri psihice,

tnarul este mpins sa comita acte impulsive si agresive orientate spre mediul social nconjurator; b.abordarea psihopedagogica , care explica apariia conduitelor delicvente la minori datorita educaiei gresit nsusite de catre acestia ca urmare a socializarii negative, a interdiciilor severe impuse de catre parini etc. 2) Orientarea sociologica si ce atribuie geneza existente delincvenei n cadrul juvenile conflictelor contradiciilor

sistemului social (puternicele perioade de criza si instabilitate economica, mobilitatea teritoriala si sociala a populaiei etc.). Delimitarea ntre cele doua orientari se face din raiuni pur teoretice, n realitate cauzele psihologice mbinndu-se cu cele sociale. Tot din raiuni pedagogice, factorii implicai n determinarea delincvenei juvenile se mpart n doua categorii: 1 1 ) 1) interni, individuali: particularitaile si structura neuro-psihica (disfunciile cerebrale, deficienele intelectuale, insuficienta maturizare afectiva, starile de dereglare a afectivitaii, tulburari caracteriale), particularitai ale personalitaii n formare( care s-au format sub influena unor factori externi, ndeosebi a celor familiali) 2) externi, sociali: socio-culturali, economici, socio-afectivi si educaionali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilor umane n care trebuie sa se integreze, treptat, tnarul . "Nu este posibil ca ntre aceste doua categorii de factori sa determine - ca regula generala - preponderena uneia sau alteia n geneza delincvenei juvenile"
12)

realitate,

conduitele

delincvente apar datorita efectelor specifice ale "ntlnirii" celor doua categorii de factori.n funcie de gradul de influena si intersectare al acestor factori comportamentul delincvent juvenil prezinta diferene sensibile de 14 la un individ la altul, mergnd de la

simple

conduite

nonconformiste

pna

la

savrsirea

unor

infraciuni.

NOTE BIBLIOGRAFICE
1) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU , Adolescenii si familia , Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, 20. 2) P. P. NEVEANU , Dicionar de psihologie , Editura Albatros, Bucuresti, 1978, p. 262.
15

p.

3) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU , op. cit., p. 20. 4) GUY ROCHER , Introduction la sociologie gnerale , vol. I, Editions HMH-Lte, 1968, p. 67- 68 5) S.M. RDULESCU , Anomie, deviana si patologie sociala , Editura Hyperion, Bucuresti, 1991, p. 48. 6) D. BANCIU, S.M. RDULESCU , Introducere n sociologia devianei , Editura stiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p. 94. 7) E. BRBULESCU, V. RADOVAN , Educaie si reintegrare sociala , Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1987, p. 57. 8) C. GORGOS , Dicionar enciclopedic de psihiatrie , volumul I., Editura Medicala, Bucuresti, 1987, Delincvena. 9) T. BUTOI, N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA , Psihologie judiciara , Casa de Editura si Presa "ansa S.R.L.", Bucuresti, 1994, p. 270. 10) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, Introducere n sociologia delincvenei juvenile ,Editura Medicala,Bucuresti, 1990, p.118. 11) I. G. BRDET, Criminologia generala romneasca, Editura Tipocart, Brasov, 1993, p.24. 12) I.MITROFAN,N.MITROFAN , Familia de la A..la Z, (Mic dicionar al vieii de familie), Editura stiinifica, Bucuresti, 1991, DELINCVENA JUVENIL.

CAPITOLUL II
FUNCIILE FAMILIEI I ROLUL LOR FUNDAMENTAL N PREVENIREA APARIIEI COMPORTAMENTELOR DELINCVENTE JUVENILE 16

Mediul familial exercita asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului o influena profunda, ale carei urmari vor determina masura normalitaii personalitaii viitorului adult. Procesul de influenare al copilului de catre familie este posibil mai ales prin intermediul funciilor ndeplinite da aceasta. Cu privire la natura si rolul acestor funcii ale familiei au existat diferite opinii, dar cea mai complexa si completa caracterizare a lor a fost facuta de catre HENRI H. STAHL: 1 ) .

I. FUNCIILE INTERNE .
Prin intermediul acestora se realizeaza, ntre toi membrii familiei, o viaa intima care sa le asigure tuturor un climat de securitate si protecie afectiva. 1. copiilor, FUNCIILE necesitaile BIOLOGICE I SANITARE pentru ce asigura realizarea unei viei sexuale normale a partenerilor, procrearea igienico-sanitare dezvoltarea biologica normala a tuturor membrilor familiei. 2. FUNCIILE ECONOMICE , prin intermediul carora se acumuleaza venituri suficiente pentru satisfacerea comun de venituri si cheltuieli. 3. FUNCIA DE SOLIDARITATE FAMILIAL nevoilor familiale si pentru organizarea unei gospodarii pe baza unui buget

4. FUNCIILE PEDAGOGICO-EDUCATIVE I MORALE.

II. FUNCIILE EXTERNE.

Acestea sunt o prelungire, n plan social, a celor interne si asigura, n principal, dezvoltarea fireasca a personalitaii fiecarui membru al familiei si integrarea optima a acestuia n viaa sociala.
17

Dintre aceste funcii, cteva prezinta o importana deosebita n prevenirea apariiei unor conduite delicvente juvenile. n primul rnd funcia de coeziune si solidaritate familiala este importanta deoarece dereglarea ei duce la perturbarea celorlalte funcii si la apariia unor comportamente deviante la membrii familiei. Manifestarea solidaritaii si unitaii familiale ncepe nca din familia de origine a partenerilor si, n funcie de modul n care au fost ei pregatii si educai pentru viaa n doi, depinde,n mare masura, asigurarea echilibrului familial. Acest echilibru implica raporturi de complementaritate ntre rolurile si sarcinile familiale, comunitate si unitate de scopuri ale grupului familial sI provine din conduitele armonioase si atasamentul emoional al membrilor familiei. Daca solidaritatea afectiva dispare, familia va funciona numai n virtutea unor interese individuale care nu-i vor asigura ndeplinirea cu succes a tuturor funciilor sale. Unitatea si coeziunea familiei pot fi erodate prin nepotrivirile dintre caracterul, aspiraiile si ambiiile partenerilor, prin imposibilitatea adaptarii acestora, unul la celalalt, din punct de vedere sentimental ori sexual, printr-o serie de dificultai de ordin material, prin divergene legate de distribuia rolurilor n familie, de cresterea si educarea copiilor etc. Aceste familii n care apar disfuncii ale funciei de coeziune si solidaritate familiala se confrunta cu o serie de tensiuni, conflicte, dezechilibre psihosociale ce pot duce la apariia, n cadrul lor, a unor conduite delincvente. A doua categorie importanta o reprezinta funciile pedagogico - educative si morale. Sarcinile educogene ale familiei sunt multiple si complexe. Ele presupun o aciune constienta, consecventa, sistematica si convergenta a ambilor 18

parini. O cerina fundamentala a oricarei activitai educaionale o reprezinta realizarea unei personalitai multilateral si armonios dezvoltate. De aceea, parinii trebuie sa aiba clar conturata finalitatea activitaii educogene si sa aiba timpul necesar, precum si metodele si mijloacele adecvate pentru atingerea acesteia. Pentru realizarea obiectivelor educaionale n familie (dezvoltarea fizica, intelectuala, morala, civica etc.) parinii acioneaza asupra copiilor prin doua modalitai: 2 ) 1. direct prin aciuni mai mult sau mai puin dirijate si organizate, utiliznd o serie de metode si tehnici educative; 2. indirect prin intermediul modelelor de comportament oferite si prin climatul psihosocial pe care l asigura copilului. Aciunea educativa directa a parinilor asupra copiilor lor poate fi caracterizata cu ajutorul unor parentala: a) Sistemul de sanciuni si pedepse si acordul parinilor n aplicarea lui. Aplicnd una dintre masurile pe care le considera adecvate ca raspuns la un comportament considerat ca fiind gresit, parinii nu recurg ntotdeauna la un sistem sancionator optim. De multe ori parinii sunt indifereni faa de comportamentele pe care chiar minorii le considera negative, iar alteori, copii sunt drastic sancionai (mai ales prin agresiuni verbale si fizice) chiar daca faptele savrsite de ei nu au un grad prea mare de periculozitate sociala. Reversul pe plan educativ - formativ al acestor situaii ar putea consta fie n slabirea controlului familial, fie n excesul de autoritate, caracterizat prin metode brutale si printr-o nedreapta dozare a sanciunilor n raport cu natura si gravitatea abaterii savrsite. Acest sistem de intervenie autoritara si-a dovedit ineficacitatea, ducnd, n majoritatea cazurilor, la formarea si 19 indicii de educaie

consolidarea unei atitudini reactive a tanarului faa de propria sa familie 3 ) . ntr-un studiu realizat n 1956, pe un lot de 500 de tineri delicveni si 500 nedelicveni cu aceeasi vrsta, nivel de inteligena, origine etnica si mediu de proveniena, SHELDON sI ELEANOR GLUECK arata ca diferena cea mai marcanta ntre practicile educative ale parinilor delincvenilor si nedelincvenilor se regaseste n recurgerea, mult mai des, a primilor la corecii corporale si n masura, mult mai mica, n care acestia discuta pe faa cu copii lor, pentru a-i face sa neleaga, motivele conduitei lor delincvente 4 ) . Prin sistemul recompenselor copii au ocazia sa primeasca din partea parinilor confirmarea faptului ca au avut un comportament dezirabil. Totodata, recompensele contribuie la conturarea unui comportament ce corespunde asteptarilor parinilor si la repetarea acestuia. Aflai la o vrsta la care personalitatea lor este nca n formare, copii cauta tot timpul confirmarea aciunilor lor. De aceea, opiniile parinilor sunt foarte importante pentru ei. Uneori nsa, parinii manifesta o atenie mai mare faa de conduitele negative ale copiilor lor, dect faa de cele pozitive. n acest sens renunarea la comportamentele negative sau repetitivitatea celor pozitive din partea copiilor au sanse mari de a se produce n masura n care opinia parinilor reprezinta, n general, coordonate eseniale n orientarea aciunilor viitoare 5 ) . b) Acordul parinilor asupra modalitailor de petrecere a timpului liber si asupra grupului de prieteni al copilului. Tendina copiilor si tinerilor de a se asocia n grupuri de prieteni n vederea petrecerii timpului liber este o tendina obiectva ce rezulta din nsasi dorina de sociabilitate a oamenilor. Copiii si adolescenii se grupeaza dupa anumite afinitai psiho 20

sociale, dintre acestea facnd parte si situaia lor familiala asemanatoare. n acest caz, lipsii relativ de familie - care trebuie sa fie si sa ramna grupul de referina al oricarui tnar - ei simt nevoia organica de a se grupa, absena familiei facndu-le nesigure miscarile interioare si exterioare. Grupul de prieteni rezolva problema, echilibrndu-i(cel puin asa li se pare celor n cauza) 6 ) . Copiii au astfel impresia ca le este asigurata securitatea emoionala si ca sunt independeni psihoafectiv, dar se nseala profund. Adevarul este ca personalitatea fiecaruia trebuie sa se moduleze pentru a se supune normelor grupului si uneori acesti copii acioneaza mpotriva voinei lor, doar pentru a nu fi marginalizai de catre ceilali. n mod normal, s-ar cuveni ca grupul de prieteni sa fie, ntotdeauna, un factor care sa sprijine integrarea sociala a tnarului... dar e de remarcat faptul ca anumii tineri care se devoteaza peste masura grupului lor de prieteni, desi si cauta aici personalitatea pagubita, dupa opinia lor, de propria familie, exact n grup si-o pierd, fiind obligai, ca toi ceilali membrii (cu excepia sefului), sa se supuna 7 ) . Tinerii, datorita posibilitailor lor intelectuale limitate, aflate ntr-un profund proces de formare si dezvoltare, nu neleg ntotdeauna caracterul nociv al aciunilor n care sunt atrasi de prietenii lor. Astfel, datorita lipsei controlului eficient al parinilor asupra anturajului si modalitailor de petrecere a timpului liber, pote aparea unele comportamente delicvente la copiii n cauza. c) Divergena metodelor educative si lipsa de autoritate a parinilor.
21

literatura

de

specialitate

s-au

conturat

stiluri

educaionale: 1) adecvat (unitatea aciunilor educative ale parinilor) 2) laissez-faire (indiferena ambilor parini) 3) sever (pedepse severe aplicate de catre ambii parini) 4) incompatibil (lipsa de unitate a aciunilor paternale). n vederea unei structurari armonioase a personalitaii copilului, este necesar un mediu familial coerent. Parinii care nu se neleg asupra atitudinii ce trebuie adoptata faa de diferitele conduite ale copilului, constituie o sursa de dezechilibru psihic si afectiv pentru acesta. Divergena punctelor de vedere ale parinilor privind educaia copiilor si neconcordana metodelor si procedeelor disciplinare pot deruta copilul, ntruct acesta simte n anturajul familial lipsa unitaii de opinii si concepii despre bine si rau, despre necesitatea respectarii unor reguli, precum si despre modalitatea de manifestare a autoritaii parinilor 8 ) . Pentru ca un copil sa simta ca autoritatea parinteasca exista si se cere respectata, acesta trebuie sa fie convins ca parinii sai l neleg si au puncte de vedere comune n privina sa. n cazul n care opiniile parinilor asupra modului de educaie al copilului nu coincid sau sunt inconstante, autoritatea lor n faa copilului scade treptat, pna la dispariie. V. DRAGOMIRESCU (1976), n cadrul unei cercetari efectuate asupra unui lot de minori delincveni, a descoperit ca, n 81 din cazuri, carenele de autoritate paterna se datorau neconcordanei punctelor de vedere ale parinilor asupra procesului educativ al copiilor. O concluzie asemanatoare reiese si din studiul lui ELEANOR si SHELDON GLUECK: ntr-o mult mai larga masura, taii si mamele delincvenilor trec de la extrema indulgena la severitate, provocnd tulburari n sufletul 22 copilului, n loc sa-l menina ntr-o

disciplina rezonabila si justa. De asemeni, parinii delincvenilor si controleaza mult mai puin copiii, ajungnd pna la neglijarea acestora. 9 ) . n calitatea lor de educatori, parinii trebuie sa alcatuiasca mpreuna cu copilul o unitate inseparabila care si mparte sarcinile si rolurile. Un copil nu poate fi educat dect ntr-o ambiana caracterizata de afectivitate si dragoste. n acest sens parinii trebuie sa-si delimiteze si sa-si completeze reciproc rolurile pentru a crea, mpreuna cu copilul, un climat de nelegere si amiciie; trebuie sa ofere modele de conduita corespunzatoare deoarece divergena dintre vorba si fapta duce la lipsa discernamntului copilului n apreciera binelui si raului si astfel se creaza premiza unor conduite deviante. H. PIERON a numit copilul un candidat la umanitate, deoarece tipul adult nu este format n el de la nastere, ci se dezvolta, n perioada copilariei si adolescenei, mai ales n cadrul grupului familial. nca din momentul venirii sale pe lume copilul este plasat, n cadrul familiei, ntr-un anumit sistem de relaii socio - culturale si afective care si vor pune amprenta asupra procesului sau de umanizare. Parinii exercita asupra copilului o importanta funcie educativ - formativa de transmitere a unor cunostine si norme de conduita si de oferire a unor modele de comportament necesare identificarii afective si sociale pe care o realizeaza copilul cu fiecare din membrii cuplului parental. Aceste modele umane vor fi imitate si apoi interiorizate de catre copil la formarea treptata a acestuia ca personalitate singulara si autonoma. Parinii reprezinta pentru copil primul si cel mai important educator. Dragostea lor precum si autoritatea flexibila dar ferma a acestora, mpreuna cu modelele de comportament pe care le 23

promoveaza,

asigura

copilului

dezvoltarea

si

consolidarea

sentimentului de sigurana, care, dupa P. OSTERRIETH, R. VICENT si ali autori, reprezinta condiia fundamentala a echilibrului si dezvoltarii copilului, ntruct n acest sentiment se reflecta modul de satisfacere a tuturor trebuinelor fundamentale implicate n structurarea armonioasa a personalitaii copiilor si tinerilor:trebuina de afectivitate, trebuina de identificare cu un adult model si trebuina de activitate 1 0 ) . Cnd acest sentiment de sigurana nu este format si consolidat, imaginea pe care si-o creeaza copilul despre sine si despre lume n general, va fi ntotdeauna viciata de insecuritate. Astfel, formarea personalitaii armonioase a copilului va fi perturbata si vor aparea reacii comportamentale negative, ceea ce nseamna ca rolul socializator al familiei va fi alterat ntr-o mare masura. Deseori, n familiile de origine ale tinerilor delincveni ntlnim, printre membrii acestora, persoane imorale, agresive, alcoolice, copiii, cu antecedente penale etc. Aceste le modele preiau, de la comportament nu sunt cele mai indicate pentru a fi urmate, dar neavnd discernamntul maturitaii, interiorizeaza si mai trziu vor dezvolta, la rndul lor, conduite delincvente. De aceea rolul procesului educaional n combaterea apariiei delincvenei juvenile este evident mai ales ca probabilitatea ca, n condiii sociale, economice si culturale identice, numai o anumita categorie de minori si tineri sa comita aciuni delincvente depinde de capacitatea lor de autocontrol, de calitaile lor morale. De aceea, formarea personalitaii acestora presupune o educare constienta n sensul nelegerii de catre acestia a valorilor si normelor sociale, a aprecierii reale a
24

scopurilor si intereselor pe care le au, precum si a mijloacelor permise pentru realizarea lor 1 1 ) . n acest proces educativ parintele trebuie sa deina un rol primordial, stabilind o relaie interpersonala optima cu copilul. n vederea desfasurarii unei educaii eficiente, parintele trebuie sa acioneze asupra copilului pe mai multe planuri 1 2 ) :

a) b) c) d)

ca agent si sursa a satisfacerii necesitailor primare; ca interlocutor permanent n procesul de

comunicare; ca model de comportament pe care copilul l imita si n care se reflecta, construindu-sepe sine nsusi. ca fauritor al sentimentului de securitate afectiva - factor fundamental pentru dezvoltarea echilibrata a personalitaii. Ultima si cea mai importanta funcie a familiei este cea de socializare. Prin intermediul acestui proces orice societate transmite membrilor sai un anumit model normativ si cultural si astfel faciliteaza formarea unei personalitai sociale a individului n cadrul careia resorturile interioare ale comportamentului se mpletesc armonios cu normele si valorile sociale. Socializarea importante: o o o nvaarea sociala imitaia (copiii i imita pe aduli dar mai ales pe cei de vrsta lor) identificarea (asimilarea si internalizarea valorilor si rolurilor sociale ale altor persoane n propriul comportament).
25

se

realizeaza

cu

ajutorul

trei

procese

Esecul acestor procese de socializare si integrare sociala ca si incapacitatea organica sau funcionala de interiorizare a exigenelor normative si a simbolurilor culturale, faciliteaza deviana 1 3 ) . ntr-o societate exista mai multe instane de socializare si, la nivelul fiecareia, exista modele educative diverse, unele n consens, altele divergente cu modelul normativ si cultural al societaii respective. Dintre toate aceste instane familia deine rolul primordial realiznd socializarea individului ntr-un anumit climat afectiv, promovnd un anume stil educativ si utiliznd sanciunile parentale si un anumit tip de control asupra conduitei copiilor. Ca principala instana socializatoare familia permite realizarea a doua procese importante: socializarea primara si stabilizarea personalitaii adulilor. Socializarea situaii specifice: primara reprezinta temelia procesului de socializare, i revine exclusiv familiei si se realizeaza n patru

1.

educaie morala n cadrul careia copiii si nsusesc regulile morale pe baza raporturilor de autoritate avute cu parinii;

2.

nvaarea sistemul de

cognitiva cunostine, si invenia

copilul aptitudini, care au si

dobndeste deprinderi ca a rezultat gndirii

necesare convieuirii n societate;

3.

imaginaia dezvoltarea participative;

capacitaii

creatoare

26

4.

comunicarea psihologica ce duce la dezvoltarea afectivitaii specific umane cu rol foarte important n echilibrul psihic al individului.

Rezultatul procesului de socializare primara l constituie formarea personalitaii de baza care prezinta o consistena deosebita ntre trasaturile psihice interne si comportamentele externe si si modifica foarte greu caracteristicile sale fundamentale. Prin intermediul socializarii primare copilul nvaa sa aiba dorine, interese, obiceiuri si sa-si nsuseasca si sa aplice n practica primele noiuni privitoare la datorie, responsabilitate, interdicie si sa-si dezvolte treptat o structura ct mai adecvata a constiinei sale morale si juridice 1 4 ) . nca de la o vrsta frageda, prin identificarea cu parinii, copilul preia si interiorizeaza treptat interdiciile si atitudinile acestora, ajungnd n final sa evite aciunile nepermise, nu de teama pedepsei, ci datorita faptului ca a ajuns el nsusi sa-si dea seama de caracterul nociv al acestor aciuni. n acest moment s-a format la copil constiina morala semnalata mai ales de prezena sentimentului culpabilitaii. Familia reprezinta cea mai importanta scoala a relaiilor interpersonale, fiind n acelasi timp si un loc de individualizare a personalitaii viitorului adult. Dupa cum arata P. OSTERRIETH familia i da copilului cele mai mari sanse de a se defini pe sine, punndu-i n acelasi timp la dispoziie modelele la care sa se poata referi. Datorita aproprierii dintre fiinele care o compun, familia este favorabila, mai mult dect oricare alt mediu, jocului cautarii conformitaii cu altul, dar este favorabila si deosebirii de altul, iar toate acestea asigura realizarea socializarii copilului 1 5 ) .
27

vederea

realizarii

unei

socializari

adecvate,

foarte

importanta este autoritatea parinilor care, exercitata flexibil dar ferm, constituie baza autocontrolului si autoreglarii conduitei, la care va ajunge, treptat, copilul n urmatoarele etape ale dezvoltarii sale psihosociale. n concluzie, ndeplinirea n bune condiii a tuturor funciilor familiei si n special a celor de socializare si educaie morala, va permite o formare si dezvoltare optima a personalitaii tnarului si integrarea sa cu succes n viaa sociala. n caz contrar, este posibila structurarea unei personalitai dizarmonice si alunecarea pe panta delincvenei a minorilor si tinerilor.

NOTE BIBLIOGRAFICE
1) M. VOINEA , Sociologia familiei , Universitatea Bucuresti, 1993, p. 26. 2) RODICA T., Familia n faa conduitelor gresite ale copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, p. 53.

28

3) CENTRUL PROBLEME

DE DE

STUDII

CERCETaRI n Romnia

PENTRU actuala

TINERET, Tineretul

(sinteze de cercetare), Bucuresti, 1996, p. 148. 4) S. GLUECK, E. GLUECK, Dliquants en Herbe - sur les voies de la prvention, Animus et Anima, Lyon- Paris, 1956, p. 98. 5) CENTRUL DE STUDII I CERCETRI PENTRU PROBLEME DE TINERET, op. Cit., p. 150. 6) M. STOIAN, Minori n deriva, Editura Enciclopedica Romna, Bucuresti, 1972, p. 140-141. 7)Ibidem, p. 142. 8) PREDA V., Profilaxia delincvenei si reintegrarea sociala, Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p. 49. 9) S. GLUECK, E. GLUECK, op. cit., p. 239. 10) PREDA V., op. cit., p. 44. 11) A. BANCIU, D. BANCIU, Cercetarea sociologica a manifestarilor deviante n rndul minorilor si tinerilor, Viitorul Social nr. 4 / 1977, p. 680. 12) S. ALEXANDRU, Educaie si terapie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, p. 54. 13) S. M. RDULESCU, Anomie, deviana si patologie sociala, Editura Hyperion, Bucuresti, 1991, p. 25. 14) S.M. RDULESCU, D. BANCIU, M. VOICU, Adolescenii si familia, Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 148. 15) PREDA V., op. cit., p. 41.

29

CAPITOLUL III FACTORI PSIHOLOGICI AI FAMILIEI DEZORGANIZATE CE POT DETERMINA CONDUITE DELINCVENTE LA TINERI
O familie normala presupune existena, ntre membrii cuplului, a unei anumite egalitai n ceea ce priveste investiiile fiecaruia (de natura materiala si spirituala) si rezultatele obinute (gradul
30

de

satisfacie

resimit,

nivelul

de

realizare

asteptarilor,

aspiraiilor etc.). Exista nsa numeroase situaii n care acest echilibru, din diferite cauze, nu se realizeaza n totalitate (unul dintre parteneri este favorizat n raport cu celalalt) si astfel apar o serie de disfuncionalitai n cadrul grupului familial. Desi, n mod normal, soii si propun sa traiasca mpreuna o viaa fericita pe un timp ct mai ndelungat, n viaa de familie pot aparea totusi situaii ce creaza fisuri n atmosfera de armonie a cuplului, fisuri care, treptat, pot duce la dezagregarea unitaii familiale si la disoluia cuplului. Motivele apariiei acestor situaii sunt numeroase, variate si cu grade diferite de periculozitate sociala; nepotrivirea de caracter a partenerilor, incompatibilitatea lor (n raport cu diferite idei, opinii, aspiraii, preferine etc.), neexercitarea pariala sau totala a rolurilor familiale de catre unul sau ambii soi, divergenele membrilor cuplului parental n privina educaiei copiilor lor, situaia socio - economica precara a familiei, cazuri de infidelitate, alcoolism, imoralitate, delincvena (caracteristice unuia sau ambilor parteneri) etc. n grupul familial se cristalizeaza un stil de viaa pe baza raporturilor biologice, economice, morale, juridice dintre membrii. Stilul de viaa cristalizat genereaza un climat familial care reflecta concepiile de viaa ale membrilor familiei si este determinat de modul n care s-a realizat casatoria, de calitatea rolurilor conjugale, de gradul de cultura si instruire al partenerilor, de condiiile materiale, de atitudinea parinilor faa de educaia copiilor etc. 1 ) . Deci climatul familial este determinat de realizarea n bune condiii , a funciilor familiei. Acest lucru depinde, n mare masura, si de modul n care se manifesta afectivitatea ntre membrii familiei. 31

ntr-un climat familial definit de echilibru, dragoste, coeziune a membrilor, educaia morala se realizeaza cu succes. Lipsii de dragostea si securitatea oferite de o familie normala, copiii provenii din familiile dezorganizate au o personalitate morala imatura, definita de nonconformism si inadaptabilitate la regulile vieii colective 2 ) .De asemenea, acesti copii provenii din familii carenate din punct de vedere afectiv si educaional, vor fi interiorizai, vor avea numeroase complexe de inferioritate (n mare parte nefondate realist), dezvoltnd greu relaii mai intime cu ceilali si manifestnd un interes minim faa de adaptarea armonioasa la colectivitate. Dezorganizarea familiei, mpreuna cu lipsa respectului pentru fiecare din membrii sai, poate avea grave consecine pentru copilul aflat n crestere. Pentru ca familia este pentru copil instana primara de transmitere a valorilor culturale, lipsa unitaii familiale l poate lasa fara puncte de sprijin morale sau nu-i poate aduce dect norme confuze si incoerente 3 ) . Dezorganizarea familiala este perturbatoare n cel mai nalt grad pentru copil, producndu-i acestuia grave tulburari de comportament si de personalitate. Influena patogena a unei familii dezorganizate asupra personalitaii copilului se concretizeaza att la nivelul unor tulburari psihopatologice mai mult sau mai puin grave ct si la nivelul comportamentelor cotidiene ce l vor defini mai trziu ca persoana 4 ) . Un copil confruntat timp ndelungat cu dificultaile si carenele (de ordin social, moral, pedagogic etc.) vieii de familie va fi profund marcat de acestea, traind sentimente intense de insecuritate si dobndind o concepie eronata asupra vieii.

32

n faa influenelor negative exercitate asupra sa de catre familia dezorganizata, copilul va adopta o serie de reacii de aparare 5 ) :

1)

afective: stari depresive sau de excitaie psihomotorie, nenumarate fobii, obsesii, imaturitatea proceselor afective etc.

2) 3) 4)

caracterologice: exacerbarea trasaturilor caracteriale de tip schizoid, agresivitate, detasare, hipersensibilitate etc. cognitive: esecuri ale performanei scolare etc. psihosociale: conflicte cu familia si cu societatea n general etc.

Numeroasele cercetari sociologice au evideniat ca, desi un numar mare de minori delincveni (circa 80) provin din familii dezorganizate, n realitate conduite delincvente pot aparea si n cazul copiilor ce provin din familii normale. Deci, nu structura n sine a familiei constituie cauza principala a delincvenei juvenile, ci marile deficiene afective, morale si mai ales educative care se manifesta n familiile dezorganizate. Ele constau n disoluia grupului familial si deteriorarea climatului familial (43,7 din cazuri), un stil educativ neadecvat (lipsa de unitate n aplicarea sanciunilor antisociale si ale recompenselor mediului 45,8, necunoasterea n si necontrolarea activitailor zilnice ale minorului - 54,6 ), atitudini familial constnd parazitism, alcoolism, conduite agresive, infraciuni diverse (32,5) etc 6 ) . Dupa cum rezulta din numeroase cercetari efectuate n domeniul delincvenei juvenile, de-a lungul timpului, pe plan mondial si n ara noastra, perturbarea procesului educativ este mai frecventa n cazul familiilor dezorganizate. Totodata s-a evideniat ca, pe masura ce grupul studiat cuprinde cazuri mai
33

grave

de

delincvena

creste

si

procentajul

familiilor

dezorganizate. Astfel J.J. PIQUERY, n urma studierii a 10334 de minori delincveni, a concluzionat ca 76,38 proveneau din familii dezorganizate, iar O. PHILIPPON arata ca din 18376 de fete internate n instituiile de reeducare 81,88 provin dintr-un mediu familial deficitar determinat, la rndul sau, de urmatorii factori: divorul sau separarea parinilor (22,3), orfanismul (18,09) , concubinajul parinilor (16), alcoolismul parinilor (15,49). J. PINATEL si colaboratorii sai (1955) efectund un studiu asupra unui numar de 100 de minori delincveni arata ca 52 provin din familii dezorganizate; H. COCHERI n urma unei anchete efectuate asupra unui numar de 2200 de minori delincveni, a concluzionat ca 50 provin din familii dezorganizate, iar E. ZABCZYNSKA (1997) studiind 100 de minori care au savrsit furturi, a constatat ca 35 proveneau din familii destructurate. La noi n ara V. PREDA a studiat 105 minori nchisi pentru furt si a concluzionat ca 20,3 proveneau din familii disociate prin divor sau prin desparirea n fapt a parinilor, 7,7 proveneau din familii descompuse prin decesul unuia dintre parini, iar 6,3 proveneau din uniuni nelegitime ale parinilor. Lund n considerare rolul deosebit al familiilor dezorganizate n apariia si dezvoltarea unor comportamente delincvente la minori, W. J. GOODE (1961) a realizat o clasificare a acestora: 7 ) 1) Familia incomplet unita sau nelegitima. 2) Familia dezmembrata prin ndepartarea unuia dintre soi ca urmare a separarii, parasirii sau divorului.

34

3) Familia tip camin gol n cadrul careia partenerii traiesc mpreuna dar interrelaionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal. 4) Familia n criza datorita unor cauze care determina absena temporara sau permanenta a unuia dintre soi (decesul, nchisoarea, spitalizarea, calamitai naturale, razboi etc.). 5) Existena, n cadrul familiei, a unor situaii ce cauzeaza esecurile comportamentului de rol marital (psihoza unuia dintre membrii familiei, retardarea mentala severa a copilului etc.). n continuare voi analiza cteva dintre aceste tipuri de familii dezorganizate sub raportul legaturii lor cu delincvena juvenila.

IV. 1. FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN SEPARARE SAU DIVOR .

Dintre toate formele de dezorganizare a familiei, divorul exercita cea mai puternica influena negativa asupra copilului. Consecinele divorului pot fi de doua tipuri 8 ) : 1) directe, imediate: psihotraumatizarea partenerilor si a copilului n perioada premergatoare divorului (cnd copilul poate fi solicitat de catre unul dintre parini sa coalizeze mpotriva celuilalt parinte); 2) indirecte: adoptarea, de catre copil, a unui comportament deviant si delincvent. Numeroase anchete sociologice au demonstrat ca majoritatea delincvenilor minori provin din familii dezmembrate prin divor deoarece divorul se coreleaza cu lipsa autoritaii parintesti, a controlului si a afeciunii parinilor, ceea ce are ca rezultat apariia la copil a unor
35

serioase

tulburari

afective

si

comportamentale care l mping pe acesta spre adoptarea unor conduite delincvente. Daca partenerii suporta greu divorul, copiii devin, n mod sigur, adevarate victime pentru ca asupra lor el acioneaza ca o puternica si inexplicabila agresiune. Avnd n vedere ca divorul emoional ncepe cu mult nainte de cel juridic, copilul este supus pe rnd tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parini, abandonului episodic, exceselor de sentimentalisme din partea mamei etc. 9 ) Deci, foarte importanta pentru structurarea personalitaii viitorului adult, este situaia caracterizata de alterarea progresiva a funciilor familiei, de nendeplinirea obligaiilor normale si legale asumate de catre parini, de apariia, ntre acestia, a unor numeroase stari tensionale. Copilul care asista la toate aceste conflicte conjugale se va simi nstrainat, frustrat afectiv si dominat de un acut sentiment de nesigurana. n urma divorului copilul este lipsit de influena indispensabila a unuia dintre parini, pastrnd pentru acesta sentimente de nostalgie si regret, uneori chiar idealizndu-l (mai ales n cadrul unei opoziii faa de parintele ramas cu el). Uneori nsa, parintele care paraseste cuplul conjugal, nu i inspira copilului vreun sentiment pozitiv si, n acest caz, lipsa sa va fi benefica pentru copil. Astfel, putem afirma ca exista cazuri n care divorul poate avea consecine pozitive deoarece constituie rezolvarea unei lungi perioade caracterizate prin numeroase tensiuni si conflicte care i-au provocat copilului o serie de suferine. ns, orict de indicata ar fi soluia divorului, n anumite situaii, ramn totusi, n urma sa, o serie de influene negative asupra membrilor familiei si, 36 mai ales, asupra copiilor. Reaciile

acestora faa de divor pot mbraca forme generale si particulare n funcie de vrsta lor n momentul producerii divorului si de relaiile lor cu parinii dupa desparirea acestora. n general, imediat dupa divor, copiii manifesta doua tipuri de reacii:
10)

1) respingerea afectiva a unuia dintre parini sau a ambilor, atitudine ce se poate extinde si asupra altor persoane din anturajul copilului; 2) indiferena afectiva si refuzul participarii chiar si la cele mai simple aciuni (de alimentaie, somn etc.) sau trairea unui profund sentiment n frica de culpabilitate sau (care, poate treptat, avea ca se poate rezultat transforma patologica

perturbarea funciilor intelectuale, inadaptabilitatea sociala etc.). n afara acestor reacii imediate la divor, copilul mai dezvolta si reacii pe termen lung (tendina spre legaturi cu persoane imorale si periculoase, hiperautonomie, agresivitate crescuta, nclinaia spre delincvena) care sunt extrem de periculoase att pentru echilibrul neuropsihic al copilului ct si pentru formarea personalitaii sale de viitor adult. De aceea parinii trebuie sa-si pregateasca copiii din timp,cu multa rabdare si blndee, pentru o desparire devenita inevitabila. Deasemenea ei nu trebuie sa-si aduca reciproc acuzaii n faa copilului (acest lucru ntunecnd mult imaginea pe care copilul sio formeaza despre ei) si nici nu trebuie sa-l oblige pe copil sa ina partea unuia dintre ei. Copilul trebuie asigurat ca, orice s-ar ntmpla, parinii l vor iubi la fel de mult ca si nainte, si ca el nu este cu nimic vinovat de situaia care a produs divorul. Din numeroasele si diversele studii efectuate pe aceasta tema rezulta ca muli dintre copiii care au trait experiena divorului parinilor resimt acut nevoia unui camin adevarat, mai ales ca, de multe ori, sunt pasai de la 37 un parinte la celalalt sau sunt lasai

grija

rudelor.

aceste

cazuri

ei

fug

des

de

acasa,

vagabondeaza si, nu de puine ori, aluneca pe panta delincvenei. Una dintre soluiile posibile pentru prevenirea unor astfel de situaii este recasatorirea parinilor . Nici aceasta nu este ns o soluie reusita deoarece, n foarte puine cazuri, are ca rezultat reechilibrarea psihoafectiva a copilului. De multe ori parintele vitreg nu este pregatit pentru noul sau rol n cadrul familiei sau pur si simplu nu-l intereseaza soarta unui copil care nu este al sau. n loc sa ncerce sa neleaga dificultaile survenite n echilibrul psihic al copulului, sa-i accepte ambivalena afectiva si agresivitatea trecatoare, acest parinte vitreg trateaza copilul cu indiferena si chiar cu ostilitate, adncind astfel traumele psihologice provocate copilului de divorul parinilor sai, accentundu-i sentimentul de insecuritate si punndu-l n imposibilitatea de a se identifica cu un model parental pozitiv. Un parinte vitreg trebuie sa neleaga foarte bine sentimentele cotradictorii ale copilului (de recunostina faa de parintele care se ocupa de el, dar, n acelasi timp, de ciuda pentru ca i-a luat locul parintelui adevarat). Principalul este ca parintele vitreg sa-si dea seama de la nceput de ceea ce I lipseste copilului - autoritate, afeciune, prietenie etc. - si sa-i ofere cu generozitate atitudinea necesara 1 1 ) .

IV. 2. FAMILIA TIP CMIN GOL

n special tulburarile psihosomatice si comportamentale delincvente sunt mai frecvente cnd parinii traiesc mpreuna dar nu se mai neleg 1 2 ) . ntr-adevar, copilul care este nevoit mereu sa participe, chiar ca simplu spectator, la numeroasele si variatele nenelegeri si
38

certuri (uneori chiar foarte violente) intervenite ntre parinii sai, va fi profund marcat de acestea. Datorita lipsei de discernamnt caracteristica vrstei si, mai ales, datorita legaturii sentimentale cu parinii sai, copilul va participa la toate aceste certuri afectiv si nu logic, ceea ce va duce la apariia unor multiple disfuncii n procesul de dezvoltare a personalitaii sale (mai ales n cadrul dimensiunilor motivaional - afective si atitudinal - relaionale ale personalitaii). n urma expunerii repetate la conflictele conjugale, copilul va fi profund dezorientat, iar sentimentul sau de securitate va fi ruinat. Un copil care provine dintr-o familie tip camin gol se va simi respins de catre parinii sai, se va ndoi de sine, iar imaginea pe care si-o va forma despre viaa familiala si relaiile dintre soi va fi total alterata. n plus, familia tip camin gol, datorita lipsei armoniei conjugale, nu-si va putea exercita corect funciile sale de educare si socializare a copilului. Pentru ca procesul educativ sa se realizeze n cele mai bune condiii (modelele parentale oferite copilului spre imitaie sa fie unele pozitive, metodelele de educaie ale parinilor sa fie coerente, convergente si adaptate fiecarei situaii etc.), n familie trebuie sa existe o armonie conjugala manifesta. n cazul n care aceasta este doar de suprafaa, simulata, este imediat intuita de catre copil si, ca atare, nu-i produce acestuia dect dezorientare existeniala si nencredere n el si n proprii lui parini. Acestea sunt, n mare parte, efectele negative produse n psihicul copilului de catre familia n care, desi tensiunile conflictuale sunt prezente (uneori cu mare intensitate), totusi, de ochii lumii sau de dragul copiilor, partenerii cuplului conjugal traiesc n continuare mpreuna. n acest caz, daca ntr-adevar parinii sunt preocupai de soarta copiilor lor, ar trebui sa aleaga 39

soluia desparirii n fapt sau a divorului pentru ca acest lucru este mai puin traumatizant pentru copil dect prezena sa permanenta ntr-o atmosfera viciata.

IV. 3. FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN DECESUL UNUIA DINTRE PRINI.

Decesul unui membru al familiei genereaza numeroase disimetrii n cadrul structurii familiale si, prin suferina pe care o provoaca celorlali membrii ai familiei, poate avea ca rezultat apariia , la acestia, a unor tulburari psihice grave. n cazul decesului mamei se produce, n grupul familial, o disimetrie ireversibila care poate genera distorsiuni grave n personalitatea copilului. Acesta, odata cu moartea mamei sale, simte ca s-a prabusit acel univers familial n care se simea pe deplin iubit si protejat, care i dadea ncredere n forele proprii. De fapt copilul pierde, n acest caz, o parte eseniala din el nsusi. Sentimentul de sigurana al copilului este profund alterat, acesta simindu-se abandonat si lipsit de protecie si securitate afectiva. Apare deci o cerina imperioasa pentru gasirea unei nlocuitoare a mamei, dar acest lucru nu va fi niciodata posibil pe deplin. Decesul tatalui declanseaza, n primul rnd, un vid de autoritate ce are ca rezultat apariia, n cadrul familiei, a unor stari cvasigenerale de instabilitate si nesigurana, a unor tendine de dezagregare profunda a relaiilor intrafamiliale. Pentru copil dispariia ireversibila a tatalui va nsemna lipsa unui model n funcie de care sa-si orienteze conduita si sa-si faureasca un ideal personal. Copilul fara tata si pierde ncrederea n sine si nu se mai poate orienta si mobiliza pentru realizarea unui viitor personal. Unii copii, care idealizeaza imaginea tatalui decedat, si
40

construiesc devalorizant.

singuri

un

complex

de

culpabilitate

profund

D. BURLINGHAM si A. FREUD, arata ca moartea tatalui traumatizeaza procesele de identificare ale copilului, psihicul lui nsusi, provoaca reacii agresive si depresive, trezeste sentimente de inferioritate faa de copiii de aceeasi vrsta, mpinge copilul sa-si creeze un tata imaginar 1 3 ) . La aceste efecte negative produse de moartea tatalui se adauga, deseori, si cele datorate unei atitudini gresite a mamei. Aceasta, pentru a compensa absena tatalui, adopta uneori atitudini severe si rigide faa de copil, alteori l supravalorizeaza si l rasfaa peste masura. n ambele cazuri efectele produse n psihicul copilului sunt la fel de periculoase. n concluzie decesul unuia dintre parini (si n special al tatalui) produce grave dezechilibre n dezvoltatrea armonioasa a copilului si, n anumite circumstane, l poate determina pe acesta sa adopte conduite deviante si chiar delincvente.

NOTE BIBLIOGRAFICE
1) E. MACAVEI, Familia si casa de copii, Editura Litera, 1989, Bucuresti, p. 56. 2) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU, Adolescenii si familia, Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 141. 3) S. GLUECK, E. GLUECK, D liquants en Herbe; sur les voies de la pr vention, Animus et Anima, Lyon - Paris, 1956, p. 238.
41

4) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU, op. cit., p. 153. 5) Ibidem, p. 157. 6) C. TURIANU, Raspunderea juridica pentru faptele savrsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, p. 26. 7) T. BUTOI, N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA, Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa ansa S.R.L., Bucuresti, 1994, p. 280. 8) I. MITROFAN, N. MITROFAN, Familia de la A.. la Z Mic dicionar al vieii de familie, Editura tiinifica, Bucuresti, 1991- DIVOR. 9) C. PUNESCU, Agresivitatea si condiia umana, Editura Tehnica, Bucuresti, 1994, p. 96. 10) Ibidem, p. 96-97. 11) C. DIMITRIU, Constelaia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 133. 12) 13) CHOMBART D. de LAUWE, A. Sociologia Infants franceza without contemporana, Editura Politica, Bucuresti, 1971,p. 686. BURLINGHAM, FREUD, Families, The Case and against Residential Nurseries, don, Allen and Unwin,London, 1943, p. 63, apud C. DIMITRIU, op. cit. p. 126.

42

CAPITOLUL IV ADOLESCENTA
Adolescena reprezint o cotitur n dezvoltarea unui individ- domeniul intereselor de pn acum se diversific i se deplaseaz ; apare contiina social, el realizeaz c este membrul unei colectiviti (familie, coal) creia ncearc si ctige stima i n cadrul creia dorete s aib un loc important. Adolescentul dobndete sentimentul responsabilitii, i concentreaz atenia asupra unui numr restns de preocupri dar acestea depesc interesul pur intelectual. Aceasta este perioada n care apare preocuparea pentru sexul opus, principala dorin fiind aceea de a fi pe placul celuilalt ; crete interesul pentru vestimentaie, coafur, siluet. Adolescenii sint intransigeni, emit judeci de multe ori aspre despre prini i profesori, consider c sunt independeni i suficient de maturi pentru a lua singuri decizii. Caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scderea comunicrii cu familia i accentuarea relaiilor extrafamiliale (colegi, vecini, prieteni).
43

n dezvoltarea psihic a copilului de dup 10 ani, se pot diferenia trei stadii, i anume : 1. pubertatea (10- 14 ani), stadiu dominat de o cretere intens, accentuarea dimorfismului sexual cu rezonane att n dezvoltarea psihic, ct i n dezvoltarea puternic a sociabilitii ; 2. adolescena (14- 18/20 ani), etap n care se realizeaz adaptarea la starea de adult, cel n cauz i caut i i ctig propria identitate, totodat avnd loc i intelectualizarea conduitei ; 3. adolescena prelungit- (18- 24/25 ani), n cadrul creia are loc integrarea primar la cerinele unei profesii, la condiia de independen i opiunea marital. ( Drgan,I., Petroman, P., 1998, pag. 128-129). n continuare vom dezbate pe larg, cel de-al doilea stadiu, cel al adolescenei. Adolescena (14- 18/20 ani) este perioada n care se realizeaz ieirea tnrului de sub tutela familiei i a colii i intrarea acestuia n viaa culturalsocial mai larg a colii, a oraului. Proasptul adolescent trebuie s parcurg cteva stadii cum sunt : 1.- preadolescena, n timpul creia se produce stabilizarea maturizrii biologice, se contureaz caracteristicile contiinei precum i ale contiinei de sine i se produce o dezvoltare psihic intens ; 2.- adolescena propriu- zis sau marea adolescen (16/18- 20 ani), se caracterizeaz prin dezvoltarea gndirii abstracte, prin mbogirea i nsuirea comportamentului adult ; individualizarea i contiina de sine capt dimensiuni noi de demnitate i onoare. Tot n aceast perioad se produce o apropiere de valorile culturale, care nu mai sunt apreciate doar critic ci i din punct de vedere al originalitii ; 3.- adolescena prelungit (18/20- 25 ani) etap n care independena este deja dobndit ori este pe cale de fi dobndit, ceea ce duce la o oarecare modificare a personalitii sale. Acesta resimte nevoia unei participri sociale intense iar viaa sentimental, dei 44 intens este relativ instabil. Este perioada

nvrii rolului sexual, au loc angajri matrimoniale cnd tnrul se gndeste la ntemeierea unei familii.(chiopu, U., Verza, E., 1981, pag. 177-179) n ntreaga perioad a adolescenei este necesar intensificarea activitii de educare i formare pentru viaa de familie. Un rol important n acest sens le revine att prinilor ct i colii, care nu trebuie s aib rezerve n abordarea acestui subiect. Adolescena este interstiiul din via care se ntinde de la vrsta de 1518 ani la fete i de la 16- 20 de ani la biei, i este o perioad mai linitit dect pubertatea, n care tnrul i-a gsit deja un echilibru, nfiarea somatic se definitiveaz, el se integreaz din ce n ce mai mult n cadrul social n care triete. ntregul comportament al adolescenilor este dependent de maturizarea aparatului genital fapt ce le stabilete un alt rol n societate, pe ct de nou, pe att de greu de interpretat la nceput ; perioada adolescenei este ultima parte a formrii personalitii individului, perioada n care se definitiveaz caracterul viitorului adult. (Slgean, V., Titieni, D., Costin, N., 1997, pag. 53) Imaginea pe care tnrul i-o face asupra vieii n aceast perioad i va determina modul de via n viitor ; adolescena reprezint un moment crucial n viaa omului, orice moment trit se poate ntipri profund, favoriznd sau inhibnd dezvoltarea anumitor laturi ale personalitii. Adolescena este marcat de o revoluie pe plan sexual, este n fond vrsta la care emoiile erotice se rsfrng asupra relaiilor sentimentale, care pot sau nu s se finalizeze prin contacte sexuale. O dat cu trezirea sexualitii se nate i nevoia de a gsi un partener sexual, chiar dac n cele mai multe cazuri, relaiile nu au o finalitate carnal, ci se limiteaz numai la mngieri i sruturi. Primele ncercri amoroase sunt adesea extrem de ncrcate afectiv i se exprim prin declaraii pasionale, scrisori de dragoste, covorbiri telefonice interminabile. (Morin Yves, 2002, pag. 119-120) Astfel, n perioada adolescenei, familia rmne principalul agent educativ care transmite tnrului ideile, valorile i conceptele fundamentale ale vieii de
45

familie i vieii sociale, n special prin intermediul rolurilor jucate de prini n cadrul familiei i n societate. ( Munteanu, A., 2003, pag. 239).

De-a lungul evoluiei sale, la om, manifestrile sexualitii s-au transformat radical- de la forma primitiv a unor descrcri instinctuale, sexualitatea s-a transformat i s-a mbogit foarte mult ; n cadrul unui climat socio- cultural pozitiv, sexualitatea ia forma societii din care individul face parte. Adolescentul se carcterizeaz printr-o afectivitate mobil- acesta trece rapid de la o stare la alta, entuziasm- depresie, excitaie-apatie, curaj-timiditate ; devine preocupat att de aspectul exterior al corpului su ct i de aspectul organelor sale sexuale. Trezirea impulsului sexual, al libidoului are ca i obstacol reprimarea sexual, ceea ce duce la creterea incidenei masturbrii la biei. ( Vintil, M., 2000, pag. 65). Adolescentul debuteaz n viaa sexual cu impulsuri primitive, refulri active, dorine pe care caut s i le satisfac fr a ine seama de contextul moral i social al societii creia i aparine, cu o serie de revendicri i chiar teama fa de sexul opus, considerndu-l dup caz, obiect de atracie sau de respingere sexual. Primele informaii cu privire la problemele sexuale sunt recepionate de copil cu mult timp nainte de a ajunge la pubertate, nu neaprat prin intermediul limbajului oral, ci prin triri afective i mentale, prin observaii directe.(Mara Ricman, 1988, pag. 66). nc de la vrsta de 2-3 ani, copilul se recunoate ca aparinnd unui sex sau altul (masculin sau feminin) ; n funcie de sexul copilului, att el ct i cei din jurul su, adopt un comportament, o atitudine anume. Aceast prim contientizare psihic a sexualitii, are un impact deosebit asupra evoluiei comportamentului n general, i n special asupra comportamentului sexual al individului. Perioada n care interesul pentru viaa sexual are intensitate maxim i este contient, este perioada pubertii i a adolescenei. n majoritatea cazurilor, adolescenii contacteaz primele informaii despre sexualitate de la prieteni, frai mai mari, prini,dar i prin mijloacele media (pres, televiziune). Momentul 46

informrii vizavi de viaa sexual este stabilit n funcie de nivelul dezvoltrii fizice i psihice a adolescentului, n funcie de temperamentul acestuia, dar i n funcie de interesul pe care l manifest pentru acest aspect al vieii. Modul n care se realizeaz educaia sexual i cu privire viaa de familie, depinde n mare masur de relaiile anterioare dintre prini i copii, de afeciunea i ncrederea reciproc existent, precum i de tipul de personalitate al prinilor dar i al copiilor. n ceea ce le privete pe fete, libidoul lor este mai redus, interesul fa de sexul opus se manifest prin flirt, prin dorina de a fi n centrul ateniei. La biei ns, pornirile sexuale sunt mai puternice, mai intense, libidoul este mai mare, dorina mplinirii erotico-sexuale fiind exprimat direct i uneori chiar n mod violent. Psihologul american afirm faptul c profilul fiecrui stadiu este influenat de interaciunea factorilor biologici i socio-educaionalicei dinti au primordialitate, cu deosebire n primele etape i n ultimele etape ceilali ( cei socio-educaionali). D. Super i colaboratorii (1970), utiliznd drept criteriu poziia fa de angajarea profesional, descriu existena a cinci stadii de dezvoltare, i anume : 1. copilria- (0- 15 ani) n cadrul creia dominant este procesul creterii. Autorul susine faptul c n aceast perioad se realizeaz integrarea social prin instruire i prin construirea de interese vocaionale; 2. adolescena- (15- 25 ani) caracterizat prin maturizarea biologic, i care se manifest prin identificarea de sine i prin adaptarea profesional ; 3. tinereea- (25- 44 ani) este considerat o perioad de maturitate, n cadrul creia are loc integrarea n profesie, i de foarte multe ori, identificarea cu un domeniu profesional specific ; 4. meninerea- (44- 65 ani) dominat de integrarea profesional ; 5. vrstei naintate, stadiu caracterizat prin dezangajarea profesional. (chiopu, U., Ciuperc, C., 1997, pag. 42)
47

BIBLIOGRAFIE
1.Alexandru,S., Educaie si terapie, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978 2.Allport, G. Structura si dezvoltarea personalitii, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1981 3. 4. 5. 6. Banciu, D., Rdulescu, S., M., Introducere n sociologia delincvenei juvenile, Editura Medical, Bucuresti, 1990 Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Adolescenii si familia, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1984 Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Introducere n sociologia devianei, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1985 Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Etiologia manifestrilor antisociale n rndul tinerilor, revista VIITORUL SOCIAL , nr. 5/1983 7. Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Probleme actuale ale prevenirii si combaterii delincvenei juvenile, revista UNIVERSITATEA BUCURETI , nr. 3/1986 8. 9. Basiliade, G., Reeducare si reintegrare social, Centrul de Cercetri pentru Problemele Tineretului, Bucuresti, 1978 Basiliade, G., Aspecte criminologice ale resocializrii prin sanciunile privative de libertate (cu referiri speciale la minori si
48

tineri), Centrul de Cercetri pentru Problemele Tineretului, Bucuresti, 1981 10. Basiliade, G., Bdina, Ov., Datculescu, I., Metode de cunoastere a personalitii infractorului minor, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1970 11. Brbulescu, E., Radovan, V., Educaie si reintegrare social, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1987 12. Berge, A., Copilul dificil, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1972 13. Bogdan, T., Probleme de psihologie judiciar, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1973 14. Bowlby, J., Maternal Care and Mental Health, World Healt Organisation, Geneva, 1951 15. Brdet, I., G., Criminologia general romneasc, Editura Tipocart, Brasovia, 1993 16. Butoi, T., Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Psihologie judiciar, Casa de Editur si Pres ansa S R L , Bucuresti, 1994 17. Chazal, J., Lenfance delinquante, P U F, Paris, 1967 18. Ciofu, C., Interaciunea prini-copii, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1992 19. Conklin, E., G., Criminology, Mc Millan Publishing Company, New York, 1992 20. Dewey, J., Fundaie pentru o stiin a educaiei, Editura Didactic, Bucuresti, 1992 21. Dimitriu, Cornelia, Constelaia familial si deformrile ei, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973 22. Dragomirescu, V., Psihosociologia comportamentului deviant, 1976 23. Filipescu, I., P., Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucuresti,1993
49

24. Gilly, M., Elev bun,elev slab, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1976 25.Glueck, Eleanor, Glueck, S., Deliquants en herbe: sur les voies de la prevention, Animus et Anima, Lyon-Paris, 1956 3. Goode, E., Deviant Behavior, Pretince Hall Englewood Cliffs, New Jersey, 1990 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 1964 35. Mitrofan, Iolanda, Cuplul conjugal.Armonie si dizarmonie, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1989
50

Gorgos, C., Dicionar enciclopedic de psihiatrie - vol. 1, Hirschi, T., Causes of delinquency, University of California Jeffery, C., R., Criminology _ an interdisciplinary approach, Jonhson, E., Handbook on Crime and Delinquency

Editura Medical, Bucuresti, 1989 Press, Berkley, 1969 Pretince Hall, New Jersey, 1990 Prevention, Greenwood Press, New York, 1987 Kellens, G., Yamarellos, E., Le crime et la criminologie, Gerard Kineberg, O., The causes of violence: a social - psihological Kunkel, F., Caracterul, dragostea, csnicia, Editura de Stat, Lauwe, C., Sociologia francez contemporan, Editura Levant, R., Family Therapy: a comprehensive overview, Matza, R., K., Delinquency and drift, John Willey, New York, & C, Verviers, 1970 approach, in Violence and its causes, Unesco, 1981 Bucuresti, 1947 Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973 Pretince Hall, New Jersey, 1964

36. 37. 38. 39. 40. 41. 1971 42. 43. 44. 45.

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, N., Familia de la A.. la Z. Mic Neveanu, P., P., Dicionar de psihologie, Editura Albatros, Nistoreanu, G., Pun, C., Criminologie, Editura Europa Nova, Pavelcu, V., Invitaie la cunoasterea de sine, Editura tiinific Punescu, C., Agresivitatea si condiia uman, Editura Tehnic Pinatel, J., La societe criminogene, Edit Calmanu-Levi, Paris, Pitulescu, I., Delincvena juvenil, Editura Ministerului de Preda, V., Profilaxia delincvenei si reintegrarea social, Rdulescu, M., S., Anomie, devian si patologie social, Rdulescu, M., S, Homo sociologicus.Raionalitate si

dicionar al vieii de familie, Editura tiinific , Bucuresti, 1991 Bucuresti, 1978 Bucuresti, 1996 , Bucuresti, 1970 , Bucuresti, 1994

Interne, Bucuresti, 1995 Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1981 Editura Hyperion, Bucuresti, 1991 iraionalitate n aciunea uman, Casa de Editur si Pres ansa S R L , Bucuresti, 1994 46. 47. 48. 49. Rdulescu, M., S, Banciu, D., Sociologia crimei si criminalitii, Casa de Editur si Pres ansa S R L , Bucuresti, 1996 Rscanu, Ruxandra, Psihologia comportamentului deviant, Rocher, G., Introduction a la sociologie generale - vol 1, Stnoiu, Rodica, Introducere
51

Editura Universitii, Bucuresti, 1994 Editions H M H, Ltee, 1968 n criminologie, Editura Academiei, Bucuresti, 1989

50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 1991 57. 58. 59. 60.

Stoian, M., Minori n deriv, Editura Enciclopedic Romn, chiopu, Ursula, Psihologia copilului, Editura Didactic si chiopu, Ursula, Verza, E., Adolescena: personalitate si Tiberiu, R., Familia n faa conduitelor gresite ale copilului, Turianu, C., Rspunderea juridic pentru faptele penale Vlsceanu, V. (coord.), Dicionar de sociologie, Editura Babel, Voinea, Maria, Sociologia familiei, Editura Hyperion, Bucuresti, Wallon, H., Familia si copilul, Editura Didactic si Pedagogic, * * * Centrul de Studii si Cercetri pentru Probleme de Tineret, * * * Comitetul Naional Pentru Protecia Copilului, Situaia * * * Institutul de Cercetare a Calitii Vieii, Pentru o societate

Bucuresti, 1972 Pedagogic, Bucuresti, 1981 limbaj, Editura Albatros, Bucuresti, 1985 Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1991 svrsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995 Bucuresti, 1993

Bucuresti, 1986 Tineretul n Romnia actual, Bucuresti, 1996 copilului si a familiei n Romnia, Editura Alternative, Bucuresti, 1995 centrat pe copil, Editura Alternative, Bucuresti, 1997

52

53

CAPITOLUL IV ADOLESCENTA
Adolescena reprezint o cotitur n dezvoltarea unui individ- domeniul intereselor de pn acum se diversific i se deplaseaz ; apare contiina social, el realizeaz c este membrul unei colectiviti (familie, coal) creia ncearc s-i ctige stima i n cadrul creia dorete s aib un loc important. Adolescentul dobndete sentimentul responsabilitii, i concentreaz atenia asupra unui numr restns de preocupri dar acestea depesc interesul pur intelectual. Aceasta este perioada n care apare preocuparea pentru sexul opus, principala dorin fiind aceea de a fi pe placul celuilalt ; crete interesul pentru vestimentaie, coafur, siluet. Adolescenii sint intransigeni, emit judeci de multe ori aspre despre prini i profesori, consider c sunt independeni i suficient de maturi pentru a lua singuri decizii. Caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scderea comunicrii cu familia i accentuarea relaiilor extrafamiliale (colegi, vecini, prieteni). n dezvoltarea psihic a copilului de dup 10 ani, se pot diferenia trei stadii, i anume : 1. pubertatea (10- 14 ani), stadiu dominat de o cretere intens, accentuarea dimorfismului sexual cu rezonane att n dezvoltarea psihic, ct i n dezvoltarea puternic a sociabilitii ; 2. adolescena (14- 18/20 ani), etap n care se realizeaz adaptarea la starea de adult, cel n cauz i caut i i ctig propria identitate, totodat avnd loc i intelectualizarea conduitei ; 3. adolescena prelungit- (18- 24/25 ani), n cadrul creia are loc integrarea primar la cerinele unei profesii, la condiia de independen i opiunea marital. ( Drgan,I., Petroman, P., 1998, pag. 128-129). n continuare vom dezbate pe larg, cel de-al doilea stadiu, cel al adolescenei. Adolescena (14- 18/20 ani) este perioada n care se realizeaz ieirea tnrului de sub tutela

familiei i a colii i intrarea acestuia n viaa cultural- social mai larg a colii, a oraului. Proasptul adolescent trebuie s parcurg cteva stadii cum sunt : 1.- preadolescena, n timpul creia se produce stabilizarea maturizrii biologice, se contureaz caracteristicile contiinei precum i ale contiinei de sine i se produce o dezvoltare psihic intens ; 2.- adolescena propriu- zis sau marea adolescen (16/18- 20 ani), se caracterizeaz prin dezvoltarea gndirii abstracte, prin mbogirea i nsuirea comportamentului adult ; individualizarea i contiina de sine capt dimensiuni noi de demnitate i onoare. Tot n aceast perioad se produce o apropiere de valorile culturale, care nu mai sunt apreciate doar critic ci i din punct de vedere al originalitii ; 3.- adolescena prelungit (18/20- 25 ani) etap n care independena este deja dobndit ori este pe cale de fi dobndit, ceea ce duce la o oarecare modificare a personalitii sale. Acesta resimte nevoia unei participri sociale intense iar viaa sentimental, dei intens este relativ instabil. Este perioada nvrii rolului sexual, au loc angajri matrimoniale cnd tnrul se gndeste la ntemeierea unei familii.(chiopu, U., Verza, E., 1981, pag. 177-179) n ntreaga perioad a adolescenei este necesar intensificarea activitii de educare i formare pentru viaa de familie. Un rol important n acest sens le revine att prinilor ct i colii, care nu trebuie s aib rezerve n abordarea acestui subiect. Adolescena este interstiiul din via care se ntinde de la vrsta de 15- 18 ani la fete i de la 16- 20 de ani la biei, i este o perioad mai linitit dect pubertatea, n care tnrul i-a gsit deja un echilibru, nfiarea somatic se definitiveaz, el se integreaz din ce n ce mai mult n cadrul social n care triete. ntregul comportament al adolescenilor este dependent de maturizarea aparatului genital fapt ce le stabilete un alt rol n societate, pe ct de nou, pe att de greu de interpretat la nceput ; perioada adolescenei este ultima parte a formrii personalitii individului, perioada n care se definitiveaz caracterul viitorului adult. (Slgean, V., Titieni, D., Costin, N., 1997, pag. 53)

Imaginea pe care tnrul i-o face asupra vieii n aceast perioad i va determina modul de via n viitor ; adolescena reprezint un moment crucial n viaa omului, orice moment trit se poate ntipri profund, favoriznd sau inhibnd dezvoltarea anumitor laturi ale personalitii. Adolescena este marcat de o revoluie pe plan sexual, este n fond vrsta la care emoiile erotice se rsfrng asupra relaiilor sentimentale, care pot sau nu s se finalizeze prin contacte sexuale. O dat cu trezirea sexualitii se nate i nevoia de a gsi un partener sexual, chiar dac n cele mai multe cazuri, relaiile nu au o finalitate carnal, ci se limiteaz numai la mngieri i sruturi. Primele ncercri amoroase sunt adesea extrem de ncrcate afectiv i se exprim prin declaraii pasionale, scrisori de dragoste, covorbiri telefonice interminabile. (Morin Yves, 2002, pag. 119-120) Astfel, n perioada adolescenei, familia rmne principalul agent educativ care transmite tnrului ideile, valorile i conceptele fundamentale ale vieii de familie i vieii sociale, n special prin intermediul rolurilor jucate de prini n cadrul familiei i n societate. ( Munteanu, A., 2003, pag. 239). De-a lungul evoluiei sale, la om, manifestrile sexualitii s-au transformat radical- de la forma primitiv a unor descrcri instinctuale, sexualitatea s-a transformat i s-a mbogit foarte mult ; n cadrul unui climat socio- cultural pozitiv, sexualitatea ia forma societii din care individul face parte. Adolescentul se carcterizeaz printr-o afectivitate mobil- acesta trece rapid de la o stare la alta, entuziasm- depresie, excitaie-apatie, curaj-timiditate ; devine preocupat att de aspectul exterior al corpului su ct i de aspectul organelor sale sexuale. Trezirea impulsului sexual, al libidoului are ca i obstacol reprimarea sexual, ceea ce duce la creterea incidenei masturbrii la biei.( Vintil, M., 2000, pag. 65). Adolescentul debuteaz n viaa sexual cu impulsuri primitive, refulri active, dorine pe care caut s i le satisfac fr a ine seama de contextul moral i social al societii creia i aparine, cu o serie de revendicri i chiar teama fa de sexul opus, considerndu-l dup caz, obiect de

atracie sau de respingere sexual. Primele informaii cu privire la problemele sexuale sunt recepionate de copil cu mult timp nainte de a ajunge la pubertate, nu neaprat prin intermediul limbajului oral, ci prin triri afective i mentale, prin observaii directe.(Mara Ricman, 1988, pag. 66). nc de la vrsta de 2-3 ani, copilul se recunoate ca aparinnd unui sex sau altul (masculin sau feminin) ; n funcie de sexul copilului, att el ct i cei din jurul su, adopt un comportament, o atitudine anume. Aceast prim contientizare psihic a sexualitii, are un impact deosebit asupra evoluiei comportamentului n general, i n special asupra comportamentului sexual al individului. Perioada n care interesul pentru viaa sexual are intensitate maxim i este contient, este perioada pubertii i a adolescenei. n majoritatea cazurilor, adolescenii contacteaz primele informaii despre sexualitate de la prieteni, frai mai mari, prini,dar i prin mijloacele media (pres, televiziune). Momentul informrii vizavi de viaa sexual este stabilit n funcie de nivelul dezvoltrii fizice i psihice a adolescentului, n funcie de temperamentul acestuia, dar i n funcie de interesul pe care l manifest pentru acest aspect al vieii. Modul n care se realizeaz educaia sexual i cu privire viaa de familie, depinde n mare masur de relaiile anterioare dintre prini i copii, de afeciunea i ncrederea reciproc existent, precum i de tipul de personalitate al prinilor dar i al copiilor. n ceea ce le privete pe fete, libidoul lor este mai redus, interesul fa de sexul opus se manifest prin flirt, prin dorina de a fi n centrul ateniei. La biei ns , pornirile sexuale sunt mai puternice, mai intense, libidoul este mai mare, dorina mplinirii erotico-sexuale fiind exprimat direct i uneori chiar n mod violent.

Psihologul american afirm faptul c profilul fiecrui stadiu este influenat de interaciunea factorilor biologici i socio-educaionali- cei dinti au primordialitate, cu deosebire n primele etape i n ultimele etape ceilali ( cei socio-educaionali).

D. Super i colaboratorii (1970), utiliznd drept criteriu poziia fa de angajarea profesional, descriu existena a cinci stadii de dezvoltare, i anume : 1. copilria- (0- 15 ani) n cadrul creia dominant este procesul creterii. Autorul susine faptul c n aceast perioad se realizeaz integrarea social prin instruire i prin construirea de interese vocaionale; 2. adolescena- (15- 25 ani) caracterizat prin maturizarea biologic, i care se manifest prin identificarea de sine i prin adaptarea profesional ; 3. tinereea- (25- 44 ani) este considerat o perioad de maturitate, n cadrul creia are loc integrarea n profesie, i de foarte multe ori, identificarea cu un domeniu profesional specific ; 4. meninerea- (44- 65 ani) dominat de integrarea profesional ; 5. vrstei naintate, stadiu caracterizat prin dezangajarea profesional. (chiopu, U., Ciuperc, C., 1997, pag. 42)