Sunteți pe pagina 1din 7

BIOMATERIALE FOLOSITE IN IMPLANTOLOGIE De-a lungul anilor s-au experimentat numeroase materiale - piatra, fildes, aurul, oteluri, titaniu,

tantal, materiale ceramice [1960 - ceramica aluminoasa, DUBRUILLE ] Exista numeroase clasificari ale bio-materialelor. Una dintre acestea este urmatoarea: 1. 2. 3. TITANUL ntruneste calitatile cele mai bune n comparatie cu celelalte metale, fiind un material aproape ideal n implantologia endoosoasa stomatologica. A fost descoperit n 1791 de WILLIAM GREGOR, izolat n 1939 de W.J.KROLL, cu puritate de 99,55%.Azi este obtinut prin disociere n vid la 1400 C, puritate 99,8599,95%. O caracteristica foarte importanta a Ti, si care i determina n mare masura proprietatile, este aceea ca la suprafata Ti se acopera spontan cu o pelicula de oxizi de titan, care se regenereaza continuu. Acesti oxizi stabili de la suprafata -monoxid, dioxid, trioxid - i confera o rezistenta foarte mare la coroziune ( de 400 ori mai mare ca a otelului inoxidabil ). Rezistenta la coroziune poate fi crescuta prin aliere cu molibden, zirconiu, reniu, niobioum, crom, mangan. Aliaje biomedicale de titan snt - Ti-Al-V, Ti-Al-Mo, Ti-Al-Cr, Ti-Al-Cr-Co. Materialele utilizate n implantologie snt evaluate din doua puncte de vedere: fizicomecanice, si biologic. din punct de vedere fizico-mecanice: 1. 2. punct de topire - 1600 C sterilizare ultra rapida la 300C. rezistenta, rigiditate implantele, frezele de titan snt fabricate dintr-o singura bara prin prelucrare mecanica, ceea ce i confera rezistenta maxima. Implantele, frezele nu se deformeaza la aplicarea fortelor de montare, frezare, sau biomecanica masticatiei, chiar implante subtiri suporta sarcini mari. Rezistenta Ti este comparabila cu a otelului biotolerate - otelul inoxidabil, separare prin tesut 22322v2117w conjunctiv avascular bioinerte - titanul, separare prin tesut 22322v2117w conjunctiv vascularizat bioactive - hidroxiapatita, legatura chimica si biologica cu osul datorita prezentei radicalilor liberi de calciu si fosfat din suprafata.

inoxidabil. Duritatea este mult mai mare ca a osului cortical si a dentinei. Este maleabil, ceea ce-l face rezistent la solicitarile de soc. 3. 4. 5. 6. 7. efect catodic Ti actioneaza ca un catod, atragnd ionii de calciu n jurul lui, favoriznd aparitia nucleilor de hidroxiapatita. ph neutru -7- al oxidului de Ti. conductibilitate termica - scazuta. rezistenta electrica - crescuta. greutate, densitate - mica Ti se situeaza ntre metalele grele si usoare, mai aproape de cele usoare, astfel greutatea exercitata de implant asupra celulelor din jur este redusa.

din punct de vedere biologic - al reactiei tesuturilor la Ti: 1. rezistenta la coroziune Ti este un material reactiv - n apa, aer, sau orice alt electrolit se acopera spontan cu un strat de oxid de titan. Acest oxid este unul dintre cele mai rezistente minerale cunoscute formnd o pelicula densa, compacta, stabila, insolubila, si care protejnd Ti de atacul chimic, inclusiv de cel agresiv produs de lichidele organismului. Oxidul i confera rezistenta la coroziune. amagnetismul Ti nu are efect magnetic, nu produce cmp magnetic care sa perturbe activitatea celulelor din jur. activitate regeneratoare, terapeutica calitati cicatrizante ale oxidului de Ti, fiind utilizat n tratamente dermatologice. compatibilitate biologica oxizii de la suprafata implantului fiind foarte aderenti si insolubili mpiedica eliberarea si contactul direct dintre ioni metalici potentiali nocivi si tesuturi.

2. 3. 4.

S-a demonstrat de asemenea ca Ti nu formeaza complecsi organo-metalici - proteina metalica, care sunt toxici, sau daca exista, acesti compusi organo-metalici, sunt instabili. Aportul zilnic de Ti este important. 40% din cantitatea ingerata zilnic, care este de 300 g , este metabolizata. Cantitatea de Ti rezultata din oxidarea unui implant inserat n os este de 10.000 ori mai mica dect cea metabolizata. Astfel prezenta unui

implant de Ti este irelevanta fata de cantitatea totala de Ti din organism; nu se manifesta reactii sistemice, alergii, depuneri n organe. S-au demonstrat numai impregnari inter-, intra-celulare, n urma frezarii, dar fara afectarea functiilor celulelor. 5. osteointegrarea ntre imlantul de Ti si osul nconjurator se stabileste o legatura solida prin cresterea osului pe suprafata rugoasa a metalului si legarea de acesta, realiznd o ancorare anchilozanta, mecanica, rigida , stabiliznd implantul endoosos. ancorare anchilozanta este echivalenta cu

Dupa unii autori aceasta OSTEOINTEGRAREA.

BRANEMARK demonstreaza ca stratul de oxid de Ti care acopera implantul stabileste o legatura bivalenta la nivel molecular cu elementele tesutului osos. Din punct de vedere histologic osteointegrarea se materializeaza prin prezenta osului regenerat n imediata apropiere a suprafetei metalului. Studii a structurii de contact implant-os, a interfetei os-implant, s-au efectuat cu ajutorul razelor X, a micrografiei scanate, evidentiind osul lamelar cu lacunele sale caracteristice penetrnd n suprafata poroasa a plasmei de Ti, osul apropiindu-se la mai putin de 0,5 m de suprafata metalului, spatiu prea mic pentru prezenta oricarui tesut organizat ntre os si metal. Interfata os-implant fiind o interfata difuza. Dupa alti autori, DUBRUILLE, osteointegrarea nu se produce n cazul Ti, interfata os-ti fiind o interfata abrupta Pentru a obtine o suprafata aspra a implantului cu o putere mai mare de ancorare n os se recurge la acoperirea cu plasma. Se realizeaza cu ajutorul unui gaz inert n arc voltaic la temperatura foarte mare rezultnd plasma, si materialul de acoperire - Ti hibrid, care se proiecteaza pe suprafata implantului. Rezultatul este aparitia unui strat de 20-30 m grosime si 15 m rugozitate care realizeaza o suprafata aspra cu forme rotunde, nalt poroase, avnd o suprafata efectiva de 12 ori mai mare ca a unui implantului. Ti-hibrid de acoperire la fel ca si Ti, n contact cu aerul, apa, sau orice alt electrolit, formeaza oxizi de Ti care i confera aceleasi proprietati compatibilitate chimica, biologica ca unui implant de Ti solid. Dupa unii cercetatori legatura dintre nvelis si implant nu este suficient de puternica pentru a se opune fortelor de tensiune aparute ntre implant si os, ducnd la ruperea

acesteia. Dupa alti cercetatori eventuala fractura a implantului se produce naintea separarii nvelisului de plasma de implant CONCLUZIE ca urmare a calitatilor pe care le are, Ti confera compatibilitate perfecta, osteogeneza corecta, si viabilitate n timp implantelor CERAMO - HIDROXIAPATITA Substanta de la care se pleaca este pentacalciu-hidroxi-trifosfat, Ca5(OH)(PO4)3; printr-un procedeu de sintetizare special se ajunge la ceramo-hidroxiapatita proprietati fizico-mecanice 1. 2. 3. 4. rezistenta mecanica este foarte mare, fiind data de structura ceramica. Ceramica densa are rezistenta mai mare dect cea poroasa. ph neutru - 7. sarcina electrica neutra chimic structura corespunzatoare hidroxiapatitei mineralului osos natural.

proprietati biologice 1. 2. 3. inactivitate antigenica inactivitate cancerologica osteointegrare Proprietatea dominanta a ceramo-hidroxiapatitei este initierea si promovarea neoformatiei osoase n zona de granita cu osul, proprietate numita osteotropie. Aceasta bioreactivitate rezulta din eliberarea de ioni fiziologici de Ca2* si fosfat, HPO4", care sunt preluati n metabolismul mineral natural, ajungnd n circulatie, n depozite, si n procesele regulate de reconstructie osoasa. Acest proces are la baza capacitatea de descompunere lenta a ceramo-hidroxiapatitei [ se pune ntrebarea daca astfel nu se va modifica suprafata implantului de hidroxiapatita, respectiv forma implantului ]. Legatura dintre implantul -ceramo-hidroxiapatita si os se realizeaza ca urmare a structurii analoge a cristalelor de hidroxiapatita ale implantului si ale tesutului osos. Fibrele colagene din os patrund ntre cristalele de hidroxiapatita ale implantului si se mineralizeaza, realiznd o legatura chimica Interfata os-implant este n acest caz o inerfata difuza, realiznd OSTEOINTEGRAREA.. Aceasta osteointegrare s-a demonstrat pe implante de ceramo-hidroxiapatita ndepartate cu tesut osos nconjurator.

macroscopic s-a observat contact direct ntre osul alveolar si materialul implantului la nivelul interfetei. microscopic pe fata osoasa a interfetei s-au evidentiat osteocite, care nconjura implantul. microscopie electronica demonstreaza o relatie intima ntre fibrele colagene ale matricei osoase si cristalele de hidroxiapatita ale implantului, realiznd un strat puternic de legatura. Tipuri de ceramo-hidroxiapatita

ceramo-hidroxiapatita poroasa cu volum poros de 50%.Macroporii sunt reprezentati de un sistem de cavitati aflate n legatura deschisa unele cu altele, avnd o structura foarte asemanatoare cu a tesutului osos spongios natural. Aceasta ceramica este folosita n special pentru reconstructii osoase n implantologie si n chirurgia parodontiului marginal n parodontopatii. ceramo-hidroxiapatita densa folosita n stomatologia implantologica. Are ca proprietati: rezistenta mecanica mai mare ca cea poroasa. rezistenta mare fata de procesele de descompunere, adica o stabilitate ndelungata. stimularea osteotropiei este mai redusa ca a celei poroase, totusi osteointegrarea este foarte buna.

S-a propus folosirea implantelor de ceramo-hidroxiapatita cu miez dens, suprafata cu pori macrogranulari, iar elementele de legatura dintre pori tot din ceramo-hidroxiapatita densa. Deoarece hidroxiapatita se leaga chimic de os, asigurnd osteointegrarea, s-a recomandat plasmarea cu hidroxiapatita a implantelor metalice osul se adapteaza foarte bine la Ti, dar se leaga bio-chimic cu hidroxiapatita. Fixarea implantelor metalice n os se realizeaza prin cteva tipuri de retentie mecanica pura, prin forma pe care o are implantul: surub, stift, spirala, orificiile lamelor. Osul ca un tesut viu raspunde diferitelor dispozitive de fixare mecanica prin modificari ale structurii sale, modificari care pot fi de tipul resorbtiilor osoase, ducnd la mobilizare implantului, respectiv la eliminarea acestuia. Pentru a evita mobilizare si eliminarea implantului se recomanda evitarea fixarii mecanice a implantelor, preferndu-se acoperirea implantelor de Ti cu hidroxiapatita. Apare astfel implantul cu miez de Ti si suprafata de hidroxiapatita, dar care trebuie sa ndeplineasca anumite cerinte: implantul sa fie cilindric, neted, rezistent, subtire iar suprafata implantului sa se lege direct de os. Ca urmare, nu toate implantele sunt adecvate pentru plasmare cu hidroxiapatita, unele fiind mai adecvate dect altele: cel mai bine se

preteaza cele cilindrice, urmate de cele surub cu spire groase dar nu prea mici si nici prea adnci. Dar si n cazul acoperirii implantelor de Ti cu hidroxiapatita exista curente contradictorii: acoperirea cu hidroxiapatita determina o rezistenta mai mare la rupere, lovire, zgriere, este una dintre opinii; THESE GOLLARD acoperirea implantelor de Ti cu hidroxiapatita accelereaza cicatrizarea osoasa prin promovarea neoformatiei osoase de catre hidroxiapatita (osteotropia hidroxiapatita );dar jonctiunea hidroxiapatita-os este mecanic mai puternica dect jonctiunea hidroxiapatita-Ti, putnd aparea rupturi ale jonctiunii hidroxiapatita-Ti, urmate de mobilizarea implantului. Se mai pune si problema resorbtiei eventuale a patului de hidroxiapatita pna la disparitia totala a acestuia. De asemenea hidroxiapatita la nivelul colului favorizeaza acumularea placii dentare. n concluzie, dupa acest autor, pe termen lung retentia implantelor este mai buna la cele de Ti, iar acoperirea cu hidroxiapatita este indicata n cazul unui suport osos de calitate mediocra ( la maxilar ).

SAFIR BIOCERAMICA Este o alfa alumina si un cristal unic, sintetizata de japonezi (KYOCERA CERAMIC Co. Ltd si Univ. de Stomatologie Osaka ), utilizata n practica implantologica timp de 10 ani, cu un succes clinic de peste 95 %. Caracteristici: 1. 2. 3. 4. 5. bioinert biocompatibil aplicarea suprastructurii n decurs de 2 saptamni de la implantare ocluzia n acord cu principiile ocluziei protejate implantele se folosesc n legatura cu dintii stlpi

ZIRCONIUL Materialul bioceramic reprezentat de oxid de zirconiu, prezinta calitati fizice, rezistenta de 5 ori mai mari dect ale materialelor ceramice aluminoase de prima generatie. Calitatile acestei ceramici sunt ntarite prin nsasi procedeul de fabricatie - termica, fizica, realiznd o aranjare regulata a cristalelor. Rezulta astfel un material pur, omogen, cu precizie dimensionala perfecta.

Proprietati: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. rezistenta mecanica mare la un volum redus. Rezistenta la torsiune, flexiune. electric - neutru chimic - neutru rezistenta la coroziune fizionomic - culoare alba stralucitoare, asemanatoare fildesului biocompatibilitate perfecta demonstrata clinic si histologic opacitate din punct de vedere al tehnicilor imagistice

Este folosit sub forma de serii de implante SIGMA, de forma cilindrica, cu spirale distantate, realiznd un sprijin atraumatic, care permite refacerea osoasa n 3 saptamni. Se foloseste cu sau fara acoperire cu strat poros. CONCLUZIE: calitatile exceptionale i deschid noi domenii de utilizare n implantologie