Numai evenimentul ca atare exercit influen asupra sentimentelor. Intensitatea sentimentelor merge mn n mn cu gravitatea evenimrntelor exterioare.

Manifestri: Sunt impresionai de sentimentele din domeniul spiritual, nu i de cele grosolane Reaciile afective nu sunt exagerate i nu progreseaz att de rapid ca la exaltai. Reacioneaz mai puin vehement,mai sentimental. Cauze minore duc la sentimente profunde. Sentimente altruiste mai puternice dect cele egoiste. Simt mila mai repede,se nduioeaz mai repede, sunt mai accesibile bucuriile produse de art i natur Mimica lor trdeaz firea afectiv Le dau uor lacrimile la filme, la povestiri triste. Le dau uor lacrimile de bucurie sau nduioare O traum psihic poate produce depresiune reactiv(ca urmare a sensibilitii afective) i care poate duce la tentativ de sinucidere. Gravitatea depresiunii merge paralel cu gravitatea evenimentelor exterioare. Nu are predispoziie deosebit pentru depresiune. Se bucur mai repede i mai intens dect alii. COPIII sunt anxioi TESTELE PROIECTIVE Elemente introductive privind testele proiective O serie de autori printre care si C. Enachescu, autorul cartii Elemente de psihologie proiectiva(1963) considera ca am putea defini un sector aparte al psihologiei, anume psihologia proiectiv Fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un domeniu al psihologiei aplicate, psihologia proiectiva reprezinta analiza global a personalitatii din punctul de vedere structural si dinamic, ea apeland in scopul descifrarii mecanismelor profunde ale personalitatii la fenomenul proiectiv. Psihologia proiectiva este pe de o parte o conceptie teoretica privind personalitatea, iar pe de alta parte reprezinta un ansamblu de tehnici si de analiza psihodiagnostica si evaluarea a personalitatii. Aceste tehnici reprezinta, n unele situaii, si o forma de psihoterapie, adeseori nonverbala pentru ca prin proiectie, deci de obiectivarea unor continuturi psihice interne, are loc fenomenul de catharsis de care vorbea Freud, de eliberare a tensiunilor psihice interne. Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la fenomenul proiectiei, care reprezinta maniera n care un continut psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec n afara psihismului, cu stimulii obiectivi, care pot sa fie teste, sau situatii care stimuleaza fenomenul proiectiei. Primul carea a utilizat termenul de test proiectiv a fost L.A .Frank desi fenomenul proiectiei, ca atare, a fost teoretizat de catre S. Freud si mai ales de Ana Freud (fiica acestuia) care s-a preocupat pe larg de mecanismele de aparare a Eului, proiectia fiind unul dintre ele. In privinta testelor proiective primii care incearca sa elaboreze astfel de teste sunt RB Cattell in Anglia si Frank in America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre fenomenul proiectiei, asa cum a fost teoretizat de Freud si probele proiective. Ei mai degraba au creat o serie de teste fie n forma frazelor fara final, fie n forma unor sarcini de desen, care permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice interne.
76

Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen ce poate fi operationalizat sub forma probelor psihologice. In acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei si anume: Primul sens fixeaza aspectul ei de descarcare pulsionala si emotionala. Al doilea sens stabileste conexiunea dintre structura de personaliate si productiile sale artistice, practice, in oricare alt domeniu de activitate umana. Al treilea sens leaga reprezentarile, tendintele pulsionale, tendintele ascunse de continuturile extrapsihice de lumea inconjuratoare. Exista o varietate mare de probe cu acest nume, insa marea lor majoritate poarta o serie de caracteristici comune, in sensul ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice: Proiectie naiva: potrivit acestui tip de obiectivare a continuturilor interne n diversele aspecte ale productiilor activitatii umane, daca, de exemplu, o persoana dominant care ar intra in conflict cu cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de continut, ea ar gndu astfel: Oamenii sunt in general dominatori. Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate de proiectie ar afirma: Oamenii sunt dominatori Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea coerenta tendintei sale de dominare si ar afirma: Oamenii sunt facuti sa fie supusi, dominati Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: O tema interesanta e aceea a dominarii Proiectie de identificare: Oamenii dominatori sunt admirabili Proiectie de atitudine reactional: O atitudine dominatoare este o trasatura care trebuie evitata Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu mecanismul de aparare elaborat de A Freud prin care persoana n cauz ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale dominante: Dominarea este uneori foarte necesar. Proiectie cu un anumit sens ce ine de umor: O dominare reusita asupra oamenilor m amuza Marile probe proiective sunt:-testul Rorschach, Testul Tematic de Aperceptie, Testul Szondi i altele. Clasificare: -Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o situatie experimentala bine definita. Un exemplu il reprezinta TAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o proba proiectiva; se caracterizeaza printro slaba structurare a temelor sale pentru a stimula subiectul sa introduc el nsui n interpretare o modalitate de structurare a materialului aperceptiv. Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemneaz fenomenul psihic prin care o experienta noua este interpretata prin prisma unor experiente trecute. -Testele bazate pe introiectie si identificare. Introiectia, dintr-o perspectiva abisal este autoatribuirea acelorasi calitati ale unei persoane,valorizate ca model, de o alt persoan. Investignd din acest punct de vedere ce admira o persoana, aflam n mare parte ceea ce ea a introectat, doar n parte, deoarece nu tot ceea ce este admirat este i introectat. -Testele bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionale ca si mecanisme de aparare determina trasaturi de caracter, exact inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata natura esentiala a individului, a persoanei. Atitudinile reactionale pot fi supracompensate sau pot sa reprezinte o inhibare excesiva a unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste
77

a fi incluse diverse aprecieri morale in raport cu sine si cu ceilalti, subiectului cerandu-i-se sa indice importanta unor inhibitii. -Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea unor legaturi logice cu altele iluzorii. O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat, ii aprtine lui John Bell. El utilizeaza asociatii de cuvinte, stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor. Ali autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si anume dupa natura reactiei subiectului fata de stimulii proiectivi si disting din acest punct de vedere: -teste constitutive-subiectul aplica o structura la un material nestructurat; -teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai largi pornind de la un material definit; -teste intepretative- subiectul da semnificatii unei experiente proprii, o interpreteaza; -teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in fata stimulilor productivi produce reducerea tensiunilor psihice si in general armonizarea trairilor subiectului cu fenomenele din viata interna, le pune in consonanta ( imaturitatea emotionala). Celelate aspecte care tin de dezechilibrul emotional se caracterizeaza prin acest baleiaj al emotiilor care nu insoteste semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice in raport cu evnimente minore, sau dimpotriva. In sfarsit, un alt tip de clasificare facut de Eysesck este dupa natura sarcinii pe care subiectul o indeplineste deosebind astfel trei mari tipuri: -teste de completare: Testul Cine sunt eu? -teste de productie: Testul arborelui, Satului, Omului s.a. -teste de observare: Testul Rorschach Privitor la tehnicile proiective care nu sunt prezentate n acest curs studenii vor consulta M. Roca, Metode de psihodiagnostic i A. Anastasi, Psychological Testing. TESTUL RORSCHACH Acest test este mai mult decat o proba psihologic, este o instituie, deoarece exista scoli, curente, congrese unde periodic sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale practicii curente legate de acest test. A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian, pasionat de desen, de unde si preocuparea de a gasi o forma grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi emotionale inconstiente. In 1921 cand apare lucrarea sa Psichodiagnostic, marile curente psihologice erau psihanaliza si gestaltismul. Ele isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului pentru ca testul de-a lungul timpului si-a recrutat din diverse zone ale psihologiei diverse paradigme conceptuale, una dintre ele fiind cea holista din punctul de vedere al careia personalitatea este tratata ca un intreg. Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei culturologice, prin directia umanista, psihologia proiectiva si testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale acestei noi orientari din punctul de vedere al careia persoana trebuie privita ca totalitate, ca sistem structurat si testul tocmai aceasta incearca, sa investigheze structura de profunzime a acesteia. Materialul testului

78

Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de Rorschach prin metoda realizarii desenelor simetrice (pete de cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au o mare importanta in relevarea aspectelor legate de afectivitate, si de aceea le-a introdus n unele plane. Mod de administrare Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului i vine lumina din stanga, examinatorul este asezat lateral fata de subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru a incuraja participarea subiectului, sa stabileasca punti de comunicare si pentru acest lucru o serie de psihologi recomanda ca proba sa fie precedata de alte examinari care sa pregateasca cumva atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar fi proba cuburilor Kohs. Aceast proba nu angajeaza imaginea de sine, lucru care ar putea trezi suspiciunea subiectului, ci dimpotriva il stimuleaz ca el sa participe. In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie adugat: camera bine luminata, ambianta placuta, liniste. Daca subiectul folosete ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi util daca prin diferite probe s-ar descoperi diverse cecitati cromatice, iar daca exista le notam. Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul instructaj: Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi spuneti ce credei c ar putea fi acolo. Aveti dreptul sa intoarceti plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat imi inapoiati plansa. Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea planselor, nu o faceti independent de instructaj, ci in contextul acestuia, deoarece altfel poate funciona ca o sugestie. Veti intalni persoane ce vor invarti plansele de nenumarate ori. Acestia sunt nervosii care vor sa umple prin rotirea excesiv anumite goluri n productivitatea mental. Si anxiosii, la randul lor, le vor roti. Examinatorul noteaza cat mai discret spusele examinatului, pentru ca subiectului sa nu i se par ostentativ notarea rspunsurilor sale. Poziia examinatorului n unghi drept fa de subiect faciliteaz caracterul discret al notaiilor. nregistrarea cuvnt cu cuvnt a verbalizrilor subiectului reprezint faza de luare a protocolului. Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu un ceas cu secundar, dispus pe peretele din spatele subiectului, masuram timpul de interpretare al fiecri planse. Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach: -scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o slaba standardizare a probei si pe o mai mare larghete a interpretarii din partea examinatorului; -scoala americana ( J. Exner, Wiener) care merge pe sistematizarea protocolului si a rezultatelor. Cotarea rspunsurilor Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva urmatoarelor mari aspecte: modul de aprehensiune, determinanti, continutul, caracterul original sau banal al rspunsurilor. -originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe care le dau subiectii aceleiasi culturi; s-au constatat prin studii antropologice diferente culturale. 1.Modul de aprehensiune se refera la aspectul global sau partial al imaginii interpretate de subiect. Prima forma de raspuns este raspunsul global care ia in considerare intreaga imagine (G). Al doilea tip de raspuns este detaliul ordinar,
79

caracterizat prin faptul ca are aspect de insula si pregnanta in raport cu celelalte detalii. Se noteaza cu (D). Alt tip de raspuns este cel de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin faptul ca rezulta din interpretarea unor detalii minuscule care pot fi degajate dupa ce din punct de vedere statistic au fost date la o parte detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si nu mai pot fi interpretate ca insule. Din cauza acestui fapt raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone mari deoarece nu mai au aspectul pregnantei. Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii: a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultan a aspectului global al plansei. La randul lor, aceste rspunsuri pot fi:-simple i combinatorii succesive. Acestea din urma presupun faptul ca subiectul nu interpreteaza plana, ca intreg de prima data. El are in vedere, la inceput, dintr-o perspectiva analitica, parti componente, dar imediat dupa aceea le interpreteaza ca un intreg. Ex: la plana I ''Masca'' - raspuns global simplu. Rspunsul la aceeai plan '' Doi vulturi care se lupta'' este combinatoriu succesiv pentru c subiectul a inceput prin a analiza plansa in doua elemente pe care apoi le-a combinat intr-un raspuns unic. b)secundare Un alt tip de raspuns este detaliul oligofren (Do) - acea maniera de interpretare fragmentar a desenului in timp ce marea majoritate vede un ntreg. Nu numai oligofrenii dau astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali care sunt preocupati de exactitatea raspunsului, psihastenicii care au aceasta grija a exactitatii, i nervoii. La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza imaginea ori ca pe doua balerine, ori ca pe un liliac (raspuns global simultan). Daca spun doua balerine in timpul unei reprezentatii, atunci avem un raspuns global combinatoriu succesiv. Insa alte persoane pot interpreta doar un fragment, ca pe un picior, de exemplu. Acolo unde subiectul vede doar un element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in ansamblu, acela este considerat detaliu oligofren. Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final cu subiectul. In acest interviu precizam si ceilalti determinanti nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de originalitate/banalitate. Exista si autori care sustin ca ar fi oportun sa clarificm chestiunile care ne sunt neclare chiar n timp ce subiectul protocoleaz, desi prin acest lucru s-ar parea ca-i sugeram raspunsurile. La sfarsit, acest lucru nu mai are importanta deoarece oricum noi ne-am notat raspunsul. Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este Dbl ( rspunsuri intermaculare = interpretarea unor pete albe sau nuante de alb mrginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic: ''Napoleon'' - Plana VIII, sau ''Rachet , lampadar'' la plana a II-a. Exista si situatii cand raspunsul intermacular poate fi un raspuns general G, atunci cnd in interpretarea raspunsului ntraga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este introdus in mod secundar, ca n cazul plansei I (''Un portal''). Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata alba a avut un rol primar in elaborarea raspunsului , ca in cazul plansei I ''Masca cu ochi si gura.'' 2.Determinantii - se refera la factorii care conditioneaza formarea raspunsurilor de catre subiect. Principalii determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea, nuanele de clar-obscur. Forma: La parima plans un subiect poate s dea rspunsul '' Un bondar (gandac)'' Notam cu G modul de aprehensiune si ne intrebam ce anume a
80

determinat raspunsul, repectiv faptul dacc gndacul, n adevr, se aseamn cumva cu aceasta forma. In cazul determinantului formal, subiectul ia in consideratie in mod evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul, forma petei. n exemplu nostru vom nota alturi de G, simbolul F. Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). De exemplu : subiectul ar fi putut da raspunsul :O combina care secera in Baragan. Nu exista nici o legatura intre raspunsul subiectului si desen si atunci notaia este F(-). Mai exista si raspunsuri cu forma nedeterminata., cnd nu putem sa precizam, fie datorita experientei noastre limitate cu Rorschach, fie datorita caracterului unic, am putea spune, al rspunsului, daca este vorba de un raspuns bun sau rau. Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele (F-). Din punct de vedere tehnic ele sunt peninsule. Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei are la baza actualizarea unor reprezentari ale subiectului despre miscari vazute sau traite. In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care au in vedere fiinta umana. Exista insa si exceptii. Putem avea raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute care danseaza, este vorba un raspuns determinat de engramele kinestezice ale unor micri umane. n astfel de cazuri animalele sunt antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane. Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind kinestezic este sa evoce o miscare traita de subiect, nu doar observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului, el actualizeaza engrame kinestezice care s-au format din propriul lui contact activ cu lumea inconjuratoare. Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite obiectelor minuscule (sau fiinte minuscule)= Kp. Kp sunt acei determinanti care, d.p.d.v. al modului de aprehensiune, sunt Dd. Informatia stocata in legatura cu miscarile respective a putut fi reactualizata si obiectivata ca raspuns la acest determinant minuscul. Un alt determinant este culoarea. Rspunsul poate fi determinat de culoarea desenului. Atunci cand formuleaza raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la plana a X-a rspunsul Cal de mare, care este, d.p.d.v.al modului de aprehensiune, un detaliu ordinar, are ca determinanti forma i culoarea, deci cotarea adecvat este FC. Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde forma joac rolul principal in determiarea rspunsului, Culoare form (CF) unde culoarea are rol de determinant principal i rspunsul culoare (C) unde forma nu mai are nici un rol n construcia rspunsului. Uneori elementul kinestezic si elementul culoare sunt incluse in cadrul aceluiasi raspuns. Ele sunt foarte rare si au loc doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la plana IX: '' O patroana impodobita cu mii de culori patrude in sala de bal''). Nota: n mod absolut nici unul dintre raspunsurile culoare nu reprezinta indiciul unei perturbari a echilbrului emoional. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii ansamblului protocolului testului Rorschach si intotdeauna in conjuctie cu alte informatii de la alte teste, chestionare, convorbire s.a.m.d. Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile clar-obsucre. Rorschach nu a vorbit despre ele. Raspunsurile clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din interpretarea nuantelor de gri ale planselor sau din interpretarea liniei care desparte o nuanta mai inchisa de una mai clara. Ele se impart in: -raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )
81

-raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F) -raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure, cotate Clob In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l impresioneaza puternic pe subiect (ex: plansaIX-raspuns tipic- ''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt foarte abrupte si ondulate). In acest raspuns forma, momentul formal a jucat un anumit rol, dar impresia de difuz a fost si ea importanta. Este deci un F(C ). n raspunsurile de tip Clob F momentul formal este secundar, iar impresia de clar- obscur are rol primar in formularea raspunsului : plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este un rspuns clar-obscur pur Clob. (Persoanele care dau raspunsuri Colb sunt persoane care isi stapanesc greu pulsiunile, afectele si mai ales persoane care sunt dominate de propria lor anxietate). Raspusurile de tip ClobF sunt de obicei referiri la radiografii de animale, nori, etc. Raspunsurile Clob pure sunt cele unde momentul formal lipseste cu desvrire. Ex: Plansa IV-''Atmosfera de furtuna''; Plansa I - ''Piscul vulturilor''. N.B. Cand subiectul a napoiat plana terminat plansa V notam din nou timpul, (nu timpul fiecarei planse, ci), timpul total. Mai notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot evidentia anumite modificari la nivelul ritmului de protocolare, respectiv a fluenei proceselor psihice. n protocol trebuie notata si pozitia plansei, precum i eventualele rotiri efectuate de subiect n timpul asocierilor. Se utilizezaz diferite coduri pentru poziie. Rotirile planelor sunt importante deoarece nervosii rotesc plansa de foarte multe ori. 3. Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic, vegetal care este invocat in raspunsurile subiectilor. Principalele moduri de abreviere: H- rspuns uman, Hd- detalii umane, A- rspuns animal, Ad- detaliu animal, Pl-plante, Geogeografic, Arh- arhitectural, Peis- peisaj, Abstr-abstractiuni: cinste, datorie, iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- rspuns obiect, Orn- ornament. Anatrspunsuri anatomice etc. Rspunsurile anatomice sunt considerate forme rele i sunt cotate F(-) in cele mai multe cazur. Cnd sunt mai multe de 60% nu putem interpreta protocolul. Dac sunt mai putin de 50% putem face totui o interpretare. Aceste raspusuri sunt, potrivit lui Bohm, ''crucea testului Rorschach'', i arata ca este vorba de o stereotipie n gndire, sterotipie cu tem anatomica. 4. Originalitatea rspunsurilor Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecven de 1-3 la 100 raspunsuri Raspunsuri banale au frecven-a 1 la 3 raspunsuri din o sut. Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare sau in cuprindere, privind modul in care este abordat plansa. Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa nu le notam ca fiind individuale chiar daca ele nu se repeta si la alti subiecti pentru ca aceasta notatie este proprie experilor cu multa experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca fiind originale. Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in discutie un continut ideatic nou, pe cand cele care sunt originale din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari aduse unor continuturi nu intotdeauna noi sau originale. Valorile simptomatice ale elementelor formale 1.Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei). G-semnifica capacitate de sinteza, gandire sistematica, energie asociativa, tensiuni psihice
82

intelectuale, caliti ce duc la productivitate intelectuala, interes fata de preocupari spirituale G(+) Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma buna (F+), atunci vorbim de o buna capacitate intelectuala. G mpreun cu originalitatea rspunsului(Orig) semnific inteligenta creativ; G cu raspunsuri banale (Ban) = simt comun, gandire comuna. G combinat cu rspunsuri forme bune i rele (F+/F- ) semnific o anumita pasiune pentru stiinta fara sa fie insotita de o capacitate pe masura. A fost numita pe scurt dragoste nenorocita pentru stiinta. O specie aparte de raspunsuri globale (G) sunt raspunsurile DGconfabulatorii generale. Daca ntlnim rspunsuri DG(-) acestea sunt un indiciu pentru o gandire inexacta. Dimpotriv, DG(+) = gandire constructiva Raspunsurile detaliu ordinar (D) sunt (conf. Rausch de Trobemberg) din punct de vedere psihogenetic mai dificile decat raspunsurile G si apar dup 6-7 ani. Daca G-urile, raspunsurile globale, semnific capacitatea de a globaliza, de a percepe ansamblurile, raspunsurile detaliu semnifica activitatea de analiza si diferentiere. D (detaliu ordinar) este interpretat ca un factor de bun simt, ca un simt comun. Raspunsurile de detaliu mic (Dd) depind mai mult de subiect decat de structura perceptiva a plansei, pentru ca ele cuprind un element mult mai personal si mai proiectiv, unde subiectul mai mult creaz decat percepe, pentru ca, intr-un detaliu mic, cum sunt Stropii de noroi la pl. I, se introduc n interpretare mai multe elemente personale decat are plansa nsi. Deci detaliu mic (Dd): = activitate, rigoare, minuie, capacitate de observare, imaginatie, spirit de observatie. Cand apare la inceputul plansei, este vorba de prudenta, circumspectie anxioasa. In orice caz, limitarea constienta a cmpului perceptiv la aceste mici detalii reprezinta mecanisme de aparare fata de reactiile provocate de stimulii plansei. In psihopatologie, raspunsurile detaliu mic semnifica: tulburari ale atentiei i sau incoerenta in gandire. Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare de sine, bogatie intelectuala, capacitate de combinare si plasticitate i opozan daca este vorba de un Dbl tehnic. Daca este vorba de un Dbl format de contur, are semnificatia capacitatii de diferentiere perceptriva. Dbl-urile vzute ca intrari in grota, lacune, pun accent pe fantasma relatiei mama- copil (concept freudian). In determinarea comportamentului subiectului, in primii ani de viata, relatiile mama-copil sunt determinante in dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Simbolul sexual matern are o puternica incarcatura afectiva in filogenez. Alti autori considera ca raspunsurile intermaculare ar reprezenta negativismul, a spune mereu nu, principiul negativ, distructiv, agresiv. Tot att de adevarat este ca numai ansamblul protocolului poate preciza directia acestei agresivitati indiscutabile pe care o semnifica Dbl (expresie a agresivitatii). Raspunsurile detaliu oligofren: semnific o retragere psihica, o limitare perceptiva, in acelasi timp o limitare asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente. Cele voluntare au ca semnificatie grija constienta, exagerata pentru obiectivitate, vigilenta. Pe cnd daca este inconstienta, aceasta scotomizare perceptiva, mrunire perceptiva, se datoreaza semnificatiei pe care subiectul o d stimulului respectiv si semnificatia este legata de o incapacitate de a lega elementele intre ele intr-o sinteza, din varii cauze: deficitul intelectual, diminuarea energiei asociative, inhibitii afective, intrarea in actiune a unui mecanism de aparare a Eului care reprima un continut
83

dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare mai dezirabil in raport cu cerintele Eului. Un detaliu oligofren poate sa fie prezent in protocolul unui subiect foarte inteligent si atunci este vorba despre o inhibitie nevrotica a inteligentei, in orice caz de caracteristici nevrotice; intervin anumite elemente de aparare ale subiectului in raport cu anumite continuturi psihice care sunt activate de anumite detalii ale desenului sau pot sa fie semnul unei reduceri a energiei asociative, adica a unei slabiri a capacitatii intelectuale, care poate fi congenitala si sa tina de nivelul intelectual al oligofrenului. Losli Usteri vorbeste de un Do, care este insotit de raspunsuri intermaculare i care este indiciul unui sindrom de inceritudine. Valori simptomatice ale determnanilor Formele bune F(+) semnifica: buna capacitate de observare, capacitate de concentrare, atentie, perseverenta. Formele rele F(-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de observare diminuata, tulburari ale atentiei mai ales la nervosi. L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica aportul formei la stapanirea haosului. Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta mare fata de problemele afective, lipsa de spontaneitate sau teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile afective. Rauch de Traubenberg aduce cateva precizari mai fine: F(+) semnific: precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun control al proceselor mentale, putere reglatoare a Eului, adica putere de organizare si planificare Semnificatia raspunsurilor kinestezice (K): via mental, adaptare realizat predominant prin gandire decat prin afect, viata orientata spre interiorintrospectie, stangacie, inhibare, stabilitate a afectivitatii, viata interioara creatoare. Raspunsurile K sunt in raport cu fortele creatoare ale personalitatii. O persoana creativa, trebuie c are rspunsuri originale (Orig), puine raspunsuri banale (Ban), multe G si K. Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie (retragere, detasare de lume) i de extensie (deschidere catre lume, in afara). Exista si cazuri de kinestezii rele K(-). Subiectul vede ceva in miscare dar nu corespunde cu imaginea. In elaborarea raspunsului, engrama kinestezica a jucat un rol foarte important in elaborarea raspunsului, dar forma a fost rea si atunci avem K(-). In cazul raspunsurilor kinestezice rele K(-) exista o semnificatie patologica. Este vorba, potrivit clasificarii psihiatrice din vremea lui Rorschach, de epileptici, boala maniaco-depresiva (boala circulara) sau de schizofrenie. Pentru persoanele normale este semnul productivitatii necontrolate si nefrnate de realitate. Mai exista raspunsuri kinestezice primare cand miscarea este sesizata dintr-o data si secundare unde subiectul incepe sa interpreteze si abia apoi sesizeaz miscarea. Acestea din urma au semnificatie patologica fie ca este vorba de stari delirante, acces maniacal sau derealizare schizofrena, rupere de realitate, slabire a contactului cu realitatea. Dup L. Usteri kinesteziile au doua semnificatii majore: una intelectuala, alta proiectiva. Cea intelectuala ne sugereaza faptul ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de imaginatie, de plasticitatea structurilor intelectuale sugernd capacitatea de amnare si integrare a functiilor Eului. Aspectul proiectiv se refera la un anumit element incostient profund. n aceste raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de miscare, trebuintele sunt subliniate pintr-o activitate motrica imaginativa. Trebuie sa notam nu numai
84

prezenta raspunsurilor K intr-un protocol, ci si absenta, deoarece mai ales absenta lor este foarte diagnostica. In astfel de situaii este vorba de o saracie ideativa, srcie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de o slabire a frnelor, care controleaz pulsiunile incontiente. Semnificatia raspunsurilor culoare (C ) Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate. Raspunsurile forma - culoare (FC) semnifica: capacitate de contact cu lumea si cu exigentele ei, lucru posibil datorita faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate sub controlul ratiunii. Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana face eforturi sa se adapteze afectiv, dar datorita unei capaciti intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru decat cu dificultate. Raspunsurile culoare- forma (CF)semnifica: labilitate afectiva, subiect care nu poate stabili o relatie durabila cu obiectul pentru ca pulsiunile libidinale nefiind satisfacute, ii dau o stare de agitatie, nerabdare. Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate ce nu serveste decat la descarcarea afectelor. Este expresia cea mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva. Traubemberg subliniaz: FC semnific controlul rationalului asupra irationalului. ncercand o interpretare freudiana am putea aduga ca FC semnifica principiul realitatii caruia i se subordoneaza functionarea Eului. Rspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF exprima principiul placerii caruia I se subordoneaza functionarea Sinelui. Deci Sinele spune Vreau acum !, Eul spune Nu e vremea acum. Supraeul, la fel de nerealist i categoric n cerine ca sinele spune : ''Categoric, NU !'' C si CF- corespund comportamentului copilului precum si oamenilor imaturi, explozivi, pe cand FC exprima comportamentul matur, adult. Culoarea pur dezorganizeaza comportamentul, pe cand in raspunsurile FC este vorba de de importanta aspectului formal care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect cruia i se adaug simirea, feeling-ul care d poezie i farmec vieii. Semnificatia psihodiagnostic a coninutului Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului fiind mai ingust datorita experientei mai reduse se regsete in raspunsurile sale care implic notiuni mai familiare cum sunt raspunsurile animale, plante etc. Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si omenesti din viata subiectului. Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii. Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda pot semnifica un sentiment de inferioritate intelectuala. Raspunsurile sex cand abunda semnifica atitudinea artificiala cu care aceste persoane iau in deradere propriile lanturi. Sunt foarte normale, nu au nimic patologic in ele. Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani. Daca le gasim la asubiectii aduli sunt necesare si alte investigatii. Raspunsurile tip arhitectura (Arh) lipsa de siguranta interioara. Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate. Semnificaia psihodiagnostic a originalitii
85

Raspunsurile originale (Orig) in tema: daca si forma este buna, atunci semnifica aptitudini pentru literatura, persoane dotate pentru arta. Daca sunt Orig profesionale poate fi vorba de persoane al caror orizont se limiteaza doar la profesiune. Originalitateatea in cuprindere semnifica o slabire a simtului realitatii; persoana este originala in modul cum interpreteaza plansa, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai originala cu atat se indeparteaza de realitate, adica elementul proiectiv pe care il adauga interpretarii este cu att mai mare. Ori cu ct este mai mare proiecia cu att este mai mic priza la realitate. Daca rspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari nevrotice sau chiar psihotice ale contactului cu realitatea. Rspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu i la tipul maniaco-depresiv pentru ca el este prea grabit sa traiasca lumea si prea putin preocupat sa o inteleaga. Semnificaia psihodiagnostic a rspunsurileor clar - obscure Apar nuantari de la o scoala la alta. Un autor, interpret si comentator al operei lui Rorschach, Binder, a dezvoltat o intreaga teorie legata de interpretarile clar-obscure. Potrivit lui n timp ce culorile avantajeaza, mobilizeaza, fac trimitere la sentimente izolate, culorile clar-obscure avantajeaza sentimentele globale centrale ale Eului, adica trairile cu aspect mai difuz ce tin de dispozitii de anxietate ( o teama fara obiect). El le numeste stimmungen. Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ ceea ce inseamna FC, adic predominanta intelectului, si de asemenea, o adaptare afectiva nuantata de realitate. n interpretarile FClob (difuze) subiectii reusesc sa-si controleze reactiile lor afective gratie aspectului formal, in spatele caruia stau ratiunea, judecata, amanarea. Rspunsurile F Clob (-) semnific faptul c interpretarea nuantelor clar- obscure se face cu sesizarea incorecta a elementului formal. Aici este vorba de un efort de adaptare si control care este ineficace. Clob F unde elementul formal joaca un rol secundar semnific o tendinta insuficienta de a controla reactii profunde. In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor formatoare i frenatoare ale eului: Anxietatea, afectele deslnuite pot avea aici efecte devastatoare. Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscure semnifica adaptabilitatea afectiva, prudenta anxioasa, sentimente de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu altii. Binder face aceasta distinctie: culoarea avantajeaza sentimente izolate pe cand nuantele de clar-obscur angajeaza sentimente centrale . Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-obscur releveaz anxietatea. Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea subiectului fata de tendintele sale de securitate si sentimentul de dragoste mai ales la copii. Etalonarea testului Rorschach Aceasta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea protocolului. Exist foi de protocol i foi de etalonare special concepute. n lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o foaie de hrtie, avnd menionate datele de recunoatere ale subiectului unde va mai aduga o serie de numere i procentaje necesare interpretrii. Se noteaz mai nti numrul total de rspunsuri date subiect.
86

1.Separat de planele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul de raspunsuri pentru plansele VIII si X. deoarece productivitatea de protocolare scade dramatic n cazul ocurilor culoare. Acestea din urm au mare valoare diagnostic i reprezint starea de stupoare, de blocaj a subiectului n faa culorii roii (oc la rou) sau negre (oc la negru). Nu este spaiu suficient pentru a zbovi asupra mecanismelor psihologice ale acestor fenomene, dar studentul interesat va putea consulta bibliografia Rorscach.. Media raspunsurilor la acest test este de 34 ( la subiectii normali). Daca la planele VIII-X sunt mai multe rspunsuri dect la primul set de plane, este posibil s fi avut loc un soc la negru ( deseori este provocat de negrul masiv al planelor IV, V, VI). Dupa socul la negru, culorile produc o adevarata eliberare, subiectul inmulteste numarul de raspunsuri, dar are si reactii vizibile, se relaxeaza. Al doilea pas este notarea timpului de reactie. T = timp total/ nr de raspunsuri. Calculam apoi timpul mediu pentru fiecare plansa in parte. Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece socul culoare poate fi manifest sau larvat. Daca este manifest il sesizm prin intermediul unor reacii tipice: subiectul zbovete mult n faa planei si astfel timpii de reactie se maresc. 2.Gruparea elementelor formale .Se face din urmatoarele puncte de vedere: -Modul de cuprindere. Prin aceasta stabilim tipul de aprehensiune ce semnifica proportia modurilor de aprehensiune intr-un protocol ( cti de G, D, Dd, Do etc.). Modul de aprehensiune poate fi: a)de tip G, adica gandirea este orientata spre ansambluri, structuri informaionale globale, fiind vorba de o gandire sistematica, teoretica; b)de tip D- inteligenta practica sau mai rar Dd fiind vorba de ambitia cantitatii, de o modificare depresiva a dispozitiei. n general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile foarte mici. Tipul de aprehensiune ne ajuta sa evaluam inteligenta. 3.Stabilirea procentajelor si tipurilor: a)calculul procetajului de raspunsuri formale F%. F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat la totalul raspunsurilor forma (F) totul inmultit cu 100. Aici nu ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob(F). Fiecare raspuns formal este cotatl cu un punct. '' F+/-'' se noteaza cu 0.5 puncte. Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total raspunsuri)*100 Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total raspunsuri Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total raspunsuri Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde consideram ca predomina aspectul pozitiv le luam ca (+) si acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca (-). Nu exist consens ntre autori cu privire la limitele potrivit crora stabilim tipul de aprehensiune. Se accept totui urmtoarea convenie: Din totaluri de raspunsuri date de un subiect, ca sa fie vorba de tip aprehensiune G, ar trebui ca acestea s fie distribuite astfel: pentru fiecare G s existe 2 sau 3 rspunsuri detaliu ordinar D, un Dd i pentru ntreg protocolul un Dbl. Un pas urmtor implic stabilirea succesiunii modurilor de aprehensiune care se refera la ordinea in care modurile de aprehensiune se gasesc intr-un protocol. Ordinea fireasc ar fi: G, D, Dd, Dbl.
87

Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata., incoerenta (ordine complet dereglata), integrata (cand subiectul da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga s dea G sau D). In practica vom intalni hibrizi, tipuri intermediare de succesiune, adica succesiune usor relaxata, puternic relaxata, relaxata cu tendinta de incoerenta sau partial integrata, etc. Ordinea este dereglata dac dup o succesiune de rspunsuri G, D, Dd, la un moment dat apare D si dup aceea G. Din punct de vedere psihogenetic este normal si mai usor ca mai intai sa vezi aspectul global si apoi detaliile. Sesizarea detaliilor implic dezvoltarea perceptiei. Determinarea tipului de rezonanta intima este un urmtor pas al etalonrii protocolului (Observai c etalonarea are aici un alt sens dect cel pe care l-am consacrat n cursul nr.7 !). Tipul de rezonan intim reprezint raportul dintre punctajul raspunsurilor miscare si punctajul raspunsurilor culoare. Punctajele alocate determinanilor este urmtorul: K = 1punct; FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori opuse sunt 0 si 1), cuartiv (maxim 3 din ambele parti), ambiegal (ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K sunt superioare), extratensiv (raspunsurile C sunt superioare). Exista si forme intermediare: introversiv fara extraversiune (de exempul 0/2) extratensiv egocentric (2/0). Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor Coninut H > Hd - normal inteligent Hd > H -lipsa de inteligenta -inhibitie nevrotica -modificare depresiva a dispozitiei A > Ad -normal Ad > A -inteligenta inferioara -inhibitie -depresie Determinani F(+) -finete de observare -capacitate de concentrare F% -inteligenta slaba -la nervosi tulburarea capacitatii de concentrare A% -stereotipie daca este mai mare de 50% -capacitate de adaptare intre 20-30% Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub 30%, deoarece inteligenta lor este in afara stereotipiei. Ban%- capacitate de adaptare si contact social Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte crescut). Tipul de aprehensiune: G- gandire teoretica, sistematica D- inteligenta practica Succesiunea modurilor de aprehensiune: -normalii au succesiune ordonata -nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata -schizofrenie, schizoidie- incoerenta Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a persoanei fata de sine si fa de altii. Introvesivii sunt inteligenti, orientati spre interior,
88

afectivitate stabilizata, mica capacitate de adaptare la realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte. Extraversivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior, afectivitate mai labila, adaptabilitate sociala, abilitate. Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre pedanterie, au slaba capacitate de adaptare sociala. INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH Implic realizarea aa-zisei psihograme. Psihograma, conform lui Bohm, cuprinde trei faze: 1) Dobindirea unei impresii globale, intuitive care se degaja din protocolul brut. 2) Controlul tiinific al partilor. Princpiul esential al acestei faze este ca se pleca intotdeauna de la aspectul formal si numai dupa aceea se trece la continut. 3.) Aceast faz se refera la rezultatul intuitiv si critic al ansamblului. In aceasta etap se reconstruieste profilul subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a doua. In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari capitole: 2) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie de aptitudini particulare abstracte sau artistice ori tehnice. Este evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ dupa aceea si imaginatia. Notam daca persoana are caracter creator daca manifesta originalitate si excentricitate daca are tendinta de a fi cu capul in nori sau dac are un simt diminuat al realului, daca persoana manifesta tendinte maniace, de infrumusetare a realitii, sau de a o mistifica. Se evalueaza aspectul de fidelitate al relatiilor dintre produsul imaginativ si realitate. 2) Evaluarea cantitativa a inteligentei Se evalueaza eventualele inhibitii afective ale inteligentei bineinteles de natura nevrotica si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale de anumite nivele de gravitate. 3) Evaluarea afectivitii. Se evalueaza: strutura afectivitatii, maniera de control a trairilor afective, respectiv maniera de frenaj si de inhibitie, atitudinile generale cum ar fi sentimentele de inferioritate agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii, calitatii, nevoia subiectului de a se face pretuit, dispozitia care poate fi neutra animata, deprimata, anxioasa 4) Evaluarea trsturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de trasatura, caracteristici si structura. Eventualele particularitati constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in consideratie in vederea unei imagini cit mai corecte despre persoana informatiile de la alte teste. Sunt valorificate rezultatele anamnezei, obiceiurile de viata, conflictele majore. Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si eventual daca situatia ei implica eventuale dezordini se indica metode psihoterapeutice. Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o anumita directie pentru aprofundare daca este cazul. Evaluarea inteligentei Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care protocolul subiectului ar trebui s le conin. Pentru a putea fi considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligenei protocolul trebuie sa contina un procent ridicat de forme bune (F+) si anume intre 80 95%. Aceste raspunsuri F+ trebuie sa fie raspunsuri globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest aspect vizeaza finetea de diferentiere specifica inteligentei si partial intensitatea tensiunii intelectuale. Succesiunea modurilor de aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in cazul inteligentei atunci este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca este
89

puternic relaxata banuim anumite tendinte maniace, o inteligen de suprafa. Succesiunea depinde de stabilitatea atentiei. Subiectul trebuie sa dea cel putin 7 10 raspunsuri globale (G). Tipul de aprehensiune, o maniera relativ constanta in raspunsurile subictului de a cuprinde fie n mod global sau in detaliu imaginea interpretat, se refera la relatia dinte D, G si d. Este de dorit pentru un subiect normal sa aiba un tip de aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si rasunsuri globale detaliu si detaliu mic). Tipul de aprehensiune vizeaza sensibilitatea la factorii formali ai inteligentei Dupa Meilli factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea sau finetea de discriminare, complexitatea, globalitatea, soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si originalitatea. Mai conteaz intensitatea tensiunilor interioare (rapiditatea gindirii). In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5 factori. Succesiunea ordonata impreuna cu modul de cuprindere (G) vizeaza intensitatea, mai departe F+%, vizeaza finetea , solidaritatea structurilor inteligentei este evaluta cu urmatoarele aspecte, care sunt obligatoriu prezente in profilul inteligentei unui subiect normal: A% mai mic decit 50%; la persoanele depresive procentajul rapunsurilor animale este mai mare. Ban% aproximativ de 20 25%; copii dau intre 10 15%. Rspunsurile Ban. au importanta lor psihidiagnostica pentru care ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a persoanei la situatie si la anturaj. O persoana normala d un procentaj de Ban = 50%. Daca procentajul e mai mare persoana pluteste cu capul in nori. Trebuie ca persoana sa dea si un anumit numar de raspunsri k+. Rspunsurile K+ reprezinta introversie, capacitate de autocontrol fundamentat raional, raspunsurile k fiind semn al inteligentei. Ele ne arata aptitudinile creatoare, inspiratia artistica, productivitatea inteligentei deoarece unindu-le cu raspunsurile produc un puternic adaos proiectiv; persoana se proiecteaza, miscarea este inventata la fel ca si raspunsurile detalii mici care mai mult aduc in intereptare decit iau din plansa. Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie 2 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna 5k inteligenta buna si foarte buna. Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna, procentajul trebuind s fie interpetat impreuna cu celelate elemente. Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o personalitate rigida, prudenta axata pe aspectul formal. Lipsa de intelgenta (diversele tipuri de handicap mental) se caracterizeaza prin procentaj mic de raspunsuri F+ = 45 60%.. Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz sever de deficit intelectual cu procentajul de raspunsuri animale ridicat, peste 65%. Raspunsurile G sunt putine (1-3). Ban este redus deoarece si capacitatea de insertie sociala este foarte scazuta. Tipul de aprehensiune D, Dd raspunsuri detaliu ordinare in care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau mai putin confabulator adica initiava , procesul de interpetare al detaliului ordinar (Do). Succesiune este ordonata citeodata tinzind la relaxare. Subiectul nu d nici un raspuns k sau cel mult un k de tip Ban. Tipul de rezonanta intima este extratensiv cu elemente de egocentricitate. Raspunsurile detaliu uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor umane (H). Un astfel de subiect are constiinta atitudinii intepretative diminuata, in fata plansei. Normalii stiu ca plansa nu este chiar realitatea, pe cnd persoanale care fie au handicap mental sau contact cu realitatea mai scazut mergind spre patolgic nu au constiinta interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa descifreze, sa gasesca o anumita realitate in spatele acestor imagini.
90

Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de rapsunsuri Orig. Rezonanta intima este ambiegala (cte puncte la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care kinestezia se combina cu culoarea. Diagnosticul calitativ = modul cum este structurata inteligenta. Un procent de F+ ridicat dar nu chiar 100% caci 100% poate inseamna sterilitatea gindirii proprie oamenilor preocupati de aspectul formal. Daca este sub 70% este vorba de scaderea capacitatii de concentrare sau a capacitatii de control al realitatii. Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor relaxata (la artisti) iar daca este vorba de o mare capacitate de abstractizare este vorba de o persoana rigida. Raspunsurile G si F+ arata gustul pentru sistematizare stiintifica pentru pespectiva de ansamblu. Putem descifra prin intermediul raspunsurilor globale daca persona e lipsita de talent natural. n acest caz numarul mare de G se obtine prin suprasolicitare dovedit de forma ea (F-) a G-urilor. Persoanele din aceast categorie dau putine rapunsuri k+ si la fel de puine Orig+. Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+) inseamna ca are o imaginatie vie. Daca da rapsunsuri confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare teoretica iar in cazul DG este vorba de o orientare practica. Procentajul de raspunsuri animale ne da posbibiltatea sa facem urmatoarea demarcaie: artistii, deoarece lumea lor este in afara banalitatii, dau putine raspunsuri animale (25%). Muncitorii care lucreaza mult in domeniul practic, concret dau insa mai multe (35 50%). Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj mare de rasunsuri originale. Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea de contact a inteligentei deoarece joaca un rol important. Daca lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism schoizofrenic sau de o gindire autista care se orienteaza mai mult pe ea inssi decit asupra realitatii. Daca Ban % este ridicat si insotit de un procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi vorba de o persoana banala plictisitoare. Daca procentajul de raspnsuri Ban este insotit de putine raspunsuri animele dar de un procentaj ridicat de raspunsuri Orig atunci persoana respectiva fie este un politician, fie un functionar cu idei orginale , fie ca are aptitudini pentru cariera politica sau de funtionar. Diagnosticarea afectivitatii Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei, rapunsurile forma culoare (FC) ne dau indicii despre capacitatea de adaptare pe baza controlului ratiunii. Raspunsurile culoare-forma (CF) ne dau indicii in legatura cu afectivitatea inadaptata labila, agitata sau in orice caz o afectivitate fara obiect, dupa cum raspunsurile culoare pure C ne duc cu gndul la o afectivitate impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de vedere al raportului FC, CF si C am putea situa subiectii pe un continuum de la stinga la drepta. FC CF multe C Adulti si FC putine C + FC inseamna copii tipic infantila, specific prescolari sinelui, functioneza (morala heteronoma: pe baza principiului a zis mama, a zis tata) placerii. Nu morala copilului determina comportamentul
91

ci autoritatea. Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin urmatoarele semne: C+ putine sau deloc k, in cazul acesta este vorba de o descarcare a impulsivitatii in salve frecvente, multe raspunsuri C si numerosi k este vorba de o descarcare ca de bomba. Daca avem multi C, k si Dbl atunci este vorba de o persona periculoasa. Raspunsurile C+ si k determina o descarcare de afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de reprezentanti ai gindirii, raspunsurile k nu fac decit sa amne descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la un moment dat explodeaza. Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure detaliate F(C) si raspunsuri FC+ : este vorba de empatie, sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un numar mai mic decit raspunsurile F(C) este vorba de o sensibiltate excesiva. Traubemberg spune: raspunsurile clar obscure detaliate sunt un fel de frisca adaugata prajiturii FC+, adica raspusurile clar obscure detaliate adauga un plus de control al ratiunii, indicata de catre raspusurile FC. Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de raspunsuri culoare pura, atunci este vorba de o lupta interioara dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie. Traubmerberg afirma ca este vorba de o sensibilitate schizoida tipica. Stabilitatea afectivitatii se poate realiza din punct de vedere ai indicilor Rorschach din doua perspective: a indicilor k ce tempereaza afectivitatea subiectului indiferent daca este nevrozat, psihotic sau normal. Totui afectivitatea labila ramine labila chiar daca este instiota de kuri. Reglajul afectivitatii poate fi realizat si prin procentajul de F+ care inseamna ratiune. De asemenea, o alta forma de autoreglaj al afectivitatii este G+ care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un frenaj insuficient al afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culolare numeroase, k putine, procentaj de forme bune slab si G rele. Un frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C = k). Un tip de rezonanta intima ambiegal si un procentaj de raspunsuri forma semnificativ. In situatia in care dintr-u protocol lipsesc raspunsurile culoare ne putem gindi la tocirea afectiva de natura psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura depresiva/psihotica. Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de afectivitate. O persoana cuartiva, cuartata, relationeaza foarte greu n mediul social. Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor Rorschach capacitatea de contact: Ban si Ban% (pentru o inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele precizate). Cei doi indici dau masura contactului intelectual cu lumea. Pentru persoanele oligofrene un Ban% rezonabil ne da speran privind adapatabilitatea persoanei la mediul sau. Pentru depresivi, este un indiciu porivind gravitatea depresiei. Pentru psihotici in general prin Ban % apreciem egocentrismul, slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea maladiei. Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente: soc culoare, lipsa raspunsurilor k , interpetari de figuri intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat. Cu ajutorul Rorschach diferiti indicatori pot fi pusi in evidenta: punctul de fixare in evolutia libidinala. Astfel, daca subiectul este fixat in stadiul oral putem afla acest lucru prin raspunsurile globale; daca este fixat in stadiul genital putem afla prin raspunsurile de
92

tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre fixarea sa in stadiul anal, dupa cum Dbl-urile ne dau indicii despre agresivitatea anal a persoanei. Tulburarile de libidou se vad in tipul de raspuns culoare in care se incadreaza subiectul. Fenomenul de soc arata daca exista o refulare a energiilor libidinale. Socul la negru sau rosu ne confirma faptul ca este vorbe de o anxietate manifesta. Socul la negru este indicatorul cel mai general al anxietatii fobice. Cu ajutorul Rorschach pot fi puse in evidenta diferite tipuri de nevroze, poate fi facuta deosebirea dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter, obsesiva, anxioasa sau de neurastenie). Astazi DSM4 recurge la alte clasificari. Psihopatiile un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul Rorschach sunt evidentiate de soc negru-rosu. Exemplu: pentru simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine n timpul protocolrii de tipul: '' Eu nu prtea sunt bun la desene''), accentuari ale simetriei planselor, raspunsuri de tip unde, insistenta raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri perspectiva, critica obiectelor si pedanteria formelor. Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip schizoid, labila, antisociala etc. TESTUL SZONDI Testul intr in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte probe proiective, pe baza unui materialstimul, mai mult sau mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si exprima lumea sa interioara, in alegerile sale, far ca el sa fie constient de acest lucru. Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu numai in domeniul clinic dar si in domeniul investigari personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale, in diverse studii de psihologie sociala, experimentala, etc. Este interesant sa remarcam, de la inceput, ca teoria testului (o teorie despre personalitate) este intructva diferita de traditia scolilor personologice si anume aceasta teorie cuprinde dou mari teorii: 1) teoria genotropismului (tropism = a alege in context social persoanele care ni se aseamana; genotropism = a alege persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi); 2) teoria destinului pulsional (cursul vieii reprezint mlinirea unui plan de via htrt de genele noastre pulsionale). n virturtea acestor dou teorii Szondi si-a numit testul cnd diagnostic experimental al pulsiunilor cind genotest sau analiza destinului. El pleaca de la urmatorul principiu: alegerile afective legate de simpatie/antipatie sunt caracteristice personalitatii. La aceste alegeri participa intregul sistem motivational-afectiv. n mod total eronat, Szondi reduce sfera conditionarilor, a alegerilor doar la citiva factori pulsionali. Astazi in psihologia americana exista tendinta de a reconsidera rolul factorilor ereditari in determinarea anumitor caracteristici sau capaciti ale personalitatii. Cu toate acestea nu putem accepta pozitia biologizanta a lui Szondi, care considera ca noi ne alegem partenerul de viata, profesia, prietenii, in virtutea unor gene pulsionale, adica gene determinate de anumite trebuinte fundamentale, functionale ale individului. Validitatea teoriei lui Szondi este discutabila, insa testul a capatat un destin diferit. Dac teoria este infirmata, testul si-a dovedit validitatea prin faptul ca a fost confirmat n clinica, indiferent de cadrul su teoretic. De altfel unii dintre elevii si, cum este cazul, Susanei Deri, au furnizat testului o nou baz teoretic interpretativ apelnd la conceptele psihologiei abisale.
93

Pe scurt, Szondi spune ca orice o alegere pe care o facem in viata ar fi dirijata de o rezonanta instinctuala care se cheama genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata printr-un substrat biologic autonom. Prin actele nostre, spune autorul, noi implinim un destin, de unde si denumirea conceptiei sale de analiza a destinului, adica analiza acelor factori care determina evolutia (destinul) individului. Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o persoana o simte fata de alte persoane. El considera ca este vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica de factori ai ereditatii). Practic ar exista anumite gene latente care se manifesta pe cai indirecte in alegerile mentionate. Binenteles ca persoanele care se simt atrase reciproc, dupa Szondi, sunt purtatoarele acelorasi gene. In perioada in care Szondi si-a elaborat teoria, in psihiatrie era recunoscuta baza ereditara a urmatoarelor grupe de tulburari mentale: - grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si catatonia; - grupul tulburarilor circulare: depresia si mania - grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia. Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga categoria bolilor sexuale: homosexulaitatea si sadismul. Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte. Instinctul, in conceptia sa, reprezinta tendinta inconstienta, la nivelul organismului, de a reface starea trecuta. n acest punct Szondi adopt poziia lui Freud exprimat n Dincolo de principiul plcerii . Aceste patru categorii de instincte, corespunzatoare celor 4 categorii de boli, sunt: instinctul sexual, instinctul paroxistic, instinctul schizoform, instinctul circular. Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2 trebuinte sau factori instinctuali. La rindul lor aceste trebuinte inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta schema reprezinta nucleul teoriei lui Szondi. Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica. Vectorul paroxistic, inseamna trebuinta instinctuala de a descarca tensiunea acumulat in salve si cuprinde: tendintele epileptoide si isterica. Vectorul schizoform cuprinde: trebuintele catatonica si paranoica Vectorul circular cuprinde: trebuintele depresiva si maniacala. Fiecare trebuinta la rindul ei cuprinde o tendinta pozitiva si una negativa manifestat ca simpatie, respectiv ca antipatie fa de fizionomiile prezentate ca stimuli. Teoria testului opereaz deci cu 4 vectori, 8 trebuinte si 16 directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari psihice: Homosexualitatea (h), Sadismul (s), Epilepsia (e), Isteria (hy), Paranoia (p), Depresia (d), Mania (m), Catatonia (k). Aceste 8 categorii de boli au corespondent in testul lui Szondi in 8 categorii de trebuinte. In stadiul patologic aceste trebuinte imbraca formele morbide ale homosexualitatii, sadismului, epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa evaluam atit personalitatea mordida (mai ales stadiul ei, tabloul nosologic in care se incadreaza persoana) sau putem stabili diversele tendinte care determina comportamentul observabil al persoanei normale. Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele furnizate de acest test nu sunt expresii ale unor criterii biologice, cit mai degraba ale unor criterii socio-culturale. Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria genelor pulsionale recisive, latente, ci incearca sa recruteze in ultim instanta o serie de concepte explicative pentru tendintele personalitatii evidentiate de cele 8
94

categorii de trebuinte si de cele 16 directii. Susan Dery (1999) incearc sa puna testul pe baze psihanalitice ceea ce nu-l intriga pe maestrul ei, care dimpotriva, o lauda n prefaa crii privitoare la test publicat de autoare. Prezentarea testului Se compune din 48 de fotografii, ale unor persoane ce au fost pacienti ai serviciului de psihiatrie, bolnavi incadrabili in cele 8 tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este indicat seria pozelor (sunt ase) din care face parte portretul respectiv. Cu o litera, este indicata boala sau tabloul nosologic specific bolnavului respectiv. Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli, fiecare tip de boala regasindu-se in setul de fotografii de 6 ori adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici, etc. Modul de administrare Fotografiile sunt etalate n faa subiectului, pe serii, si in fiecare serie, intr-o ordine prestabilita, adic n ordinea numertrii lor cu cifre arabe. Examinatorul soune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va trebui sa alegeti dou fotografii care va sunt foarte simpatice si 2 fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu exista alegeri bune sau gresite'' (aceasta precizare o face S. Dery). Fotografiile simpatice se pun in dreapta, cele antipatice in stinga, cele care ramn le punem de-o parte (si avem grija sa nu amestecam simpaticele cu antipaticele). Acest lucru se face de 6 ori. Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: Toate sunt la fel de simpatice sau Toate sunt la fel de antipatice. Pentru a-i stimula s faca totusi diferente i intrebam: Daca ar fi sa intilniti aceste persoane intr-un compartiment, linga care ti-ar plcea sa te asezi ?. Exista dou variante fundamentale de administrare a testului: aceea originala, a lui Szondi, care consta n luarea a dou protocoale. Intre cele dou protocoale pot fi administrate alte probe, tot proiective ca testul Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta forma este doar o modalitate de a formula ipoteze sau de a gasi niste raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat. Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 10 protocoale la 1-2 zile distanta intre ele. Este mult mai diagnostica, ne da indicii despre evolutia tendintelor subiectului. Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de varianta scurta sau cea lunga, sa se elaboreze ceea ce se numeste testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice i cerem subiectului s-a aleaga patru care ii sunt cele mai simpatice iar din cele 12 antipatice sa le aleaga alte patru care ii sunt cele mai antipatice. Urmeaz realizara experimentului asociatiei factoriale, care consta in a cere subiectului sa construiasca o povestire in legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem timp e bine sa cerem subiectului, dupa metoda experimentului asociativ verbal a lui Jung, pentru fiecare imagine, sa ne spuna ce ii evoc fiecare fotografie. Iata de ce este important experimentul asociativ verbal: se poate ntmpla ca la fotografia 5h subiectul sa spuna: ''Este tinar, este elev, locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge la virsta mea ii va lipsi dragostea, poate ca este emotiv, dar daca este asa sunt singur ca se afla inca la inceput etc''. La fotografia 4e subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca un om cu o profesie liberala, se pot spune multe despre acest subiect, are un aer amenintator dar nu este
95

brutal . Deci subiectul scoate la lumina, prin procesul identificarii si deplasarii, mecanismele psihice specifice pe care le teoretizeaza psihanaliza. n felul acesta putem intregi informatia despre subiectul respectiv. Consemnarea si cotarea alegerilor n urma administrrii testului rezult dou grupe de fotografii de: simpatice i antipatice. alegerile simpatice se simbolizeaz cu un ''x'' rosu iar cele antipatice cu albastru. Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale: reactie nula sau zero, pozitiv, negativ sau ambivalent. Sistemul pulsional elaborat de Szondi Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in limitele a 4 vectori sau cercuri instinctuale (vectorul sexual, paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde cite dou tendine rezulta in total opt. Acesti 8 factori reprezinta 8 trebuinte fundamentale, care sunt comune tuturor oamenilor. Este adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza un grad de tensiune mai ridicat. Descrierea succinta a acestor factori: Vectorul sexual homosexualitatea (h) reprezinta tendinta catre tandrete, feminitate, tendinta de a fi iubit, dezmierdat. Este vorba de iubirea de tip feminin de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva, este o dorinta de contact pasiv, de abandonare fata de obiectul iubirii si exprima nostalgia iubirii materne. Sadismul (s) dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate, respectiv tendinta sadomasochista. In timp de factorul h reprezinta, dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi posedat, de a fi condus, factorul s reprezinta agresivitatea masculina , pofta de a ataca, de a stapini, de a conduce, de a cucerii. Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe iar in cazuri anormale tendinta catre masculinitatesadism, respectiv feminitatehomosexualitate este intruchipata in sexul opus. Este anormal la barbatii care prezinta o tendinta homosexuala crescuta, o dorinta de afectiune, de a fi mingiiat, de a ceda, etc. Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in h+, dimpotriva h- semnifica sublimarea acestei tendinte care se manifesta ca o tendinta culturala. Dupa cum s+ inseamna tendinta agresiva iar s- inseamna tendinte civilizatoare, combinatia h+ si s+ inseamna oameni realisti iar combinatia h- si s- oameni irealisti. In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie plina, h+ care inglobeaza toate cele 6 alegeri posibile din factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil comportament antisocial dar acest lucru este posibil numai in corelatie cu semnificatia celorlalti factori Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) i tendinta isterica (hy). Ceea ce este comun celor doi factori este faptul ca nregistreaza o izbucnire, o explozie, dupa o faza prealabila de incarcare: dupa descrcarea paroxistic urmeaza o noua faza de incarcare, apoi o noua faza de acces. Acest lucru este intilnit si la oamenii normali nsa, pentru Szondi modelul paroxistic, al descarcarilor de agresivitate si de afect, il reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit unul dintre factori tendinta epileptoida (e).
96

S. Dery arat c cest vector paroximal este o structura de acomodare, periodic incarcata cu energie, care atinge un apogeu, apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca prototipul descarcarii paroximale este evolutia gradata si explozia brusca a unei crize epileptoide - aceasta fiind una din premisele teroetice ale lui Szondi. Interpretarea factorului e este fondata pe ipoteza ca el se raporteaza la controlul si descarcarea energiei agresive si reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeu-lui. Factorul e+ ne arata un Supraeu dinamic, activ, puternic, deci e+ este un semn de control etic. In copilarie se reduce la o seam de interdicii de tipul nu e voie asta, nu face cealalt''. Sunt mai mici sau mai mari exigentele care ni le impun parintii, dupa aceea, toata viata noastra, in societate, aceste interdicii nu inseamna altceva decit acordul, autoreglajul in virtutea unor constrngeri pe care noi le introectam sub forma acestui aspect functional pe care il reprezinta Supraeul. Factorul e- inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa, bunatate dar totodata e- mai are si semnificatia tendintei la rautate, rea vointa, invidie, geloze, nervozitate si explozii agresive, intr-un cuvint un Supraeu slab. Trebuie retinut ca e- alaturi de s+ este cel mai semnificativ aspect al sindromului antisocial sau un sindrom de tendinte antisociale. Dimpotriva, factorul hy reprezinta vanitatea, tendinta de a se evidentia cu orice pret, orientarea catre imbracaminte mai batatoare la ochi, catre extravagan. S. Dery o denumeste nevoia de a-si exprima emotiile intr-un mod mai perceptibil. Ea d o interpretare foarte interesanta si spune ca exista o legatura intre hy+ (adica intre isteria pozitiva) si orientarea motrica a personalitatii. In schema personalitatii, o constelatie hy+ indica o slabiciune a barierei fractionale dintre regiunea afectiva si regiunea motrica, adica persoana are tendinta de a-si exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari. Factorul hy+ inseamna tendinta la exhibitionism, de a fi in centrul publicului, de a fi teatral, de a arata mai mult decit este (ceea ce este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa). Pe de alta parte factorul hy- inseamna teama de exhibitionism, teama de manifestare, de a-si arata deschis sentimentele, teama de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii, adica persoana care sta in spate, exact inversul sindromului hy+. Persoanele nu vor sa-si exprime sentimentele intr-o maniera perceptibila, ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care functioneaza bine si care domina aceasta nevoie infantila de a satisface narcisist, de o maniera exhibitionista anumite trebuinte. Aceste personae au o rezerva afectiva care nu exclude totusi nevoia unei vieti afective intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se retin datorita unui Surpaeu care functioneza bine, asa cum un supraeu care functioneza bine exista si la s+ . Vectorul schizoform Acest vector include, prin excelen, instinctele eului, fiind vorba de trebuinte. El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu semnificatia cea mai bogata pentru ca atit in topica freudiana cit si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui Freud) Eul reprezinta instanta care regleaza comportamentul si ne asigura priza cu realitatea, cu lumea inconjuratoare , ne ajuta sa ne integram n mediul nostru de via. Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le inglobeaza pe toate: si pe cea sadica si pe cea homosexuala, depresiva etc. In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au semnificatie diferita decit cea din psihologie. Dupa Szondi, vectorul schizoform, desi instinctiv, este unica instanta care intervine
97

cu efect reglator, constient la nivelul personalitatii. Vectorul Eului (schizoform) exprima forma dinamica a pulsiunilor innascute, maniera in care intensitatea acestor pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau s se exprime intr-o forma simbolica - in constiinta - sub forma factoului p - sau s fie integrate intro organizare coerenta a vietii psihice, numita Eu - integrarea fiiind functia lui k-. Factorul p (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica acea tendinta a personalitatii de a se exprima pe sine in toate actiunile in care este implicata. Se refera la nevoile de comunicare a sistemului personalitatii cu lumea. Functia lui p fiind de a largi lumea, facind eul sa inglobeze cit mai multe obiecte in el; el vrea sa desfiinteze pur si simplu limitele dintre subiect si lumea obiectelor de aceea inseamna productie in sensul cel mai larg psihanalitic. Adica tendinta de a atribui ceva care imi apartine in interiorul meu obiectelor din afara. Dimpotriva factorul k insemna tendinta de a ridica bariere intre sinele meu si structura intima a personalitatii pe de o parte, si lumea obiectelor pe de alt parte. De aceea el reprezinta mai degraba nu o structura proiectiva ci o tendinta narcisista de a m delimita de obiecte. p+ inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare, puternic, atotstiutor, crede ca totul este posibil si admisibil, toata lumea este a lui. In cazurile patologice, aceasta tendinta duce la megalomanie paranoida: el este nu tiu care geniu sau personalitate istoric, reformatorul lumii, reprezentantul binelui absolut. Szondi numeste aceasta inflactie a eului, adica tendinta de largire a eului pentru a deveni indistinct in raport cu obiectul. p- inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si se apreciaza mica, slaba, ignoranta, in raport cu atotputernicia lumii, fiind un sentiment de inferioriate si, binenteles, legat de aceasta, se dezvolta sentimentul de persecutie, de banuiala. In general subiecii, cu astfel de sentimente, se considera mai valorosi decit sunt recunoscuti de catre ambianta. Factorul k are tendinta de a mentine integritatea narcisista a Eului. Scopul lui este de a elimina tensiunea din factoul p, deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve structura Eului. El este cu alte cuvinte Eul care ia atitudine, atitudine prin care permite satisfacerea sau refuza satisfacerea unor pulsiuni (exact functia Eului descrisa de Freud in cadrul celei de-a doua topici). In timp de p- actioneaza prin proiectie, factorul k+ acapareaza in sine tendintele exterioare pe care le introecteaza, aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiecie) a unei insusiri, a unei idei din lumea exterioara, pe are persoana si-o face proprie. Trebuie retinut faptul ca p- functioneaza prin introiectie incorporind lumea, ideile, obiectele din afara, considerindu-le ale sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care poate fi formulat in aceste cuvinte: Vreau sa fiu similar idealului meu; pe cnd o alta modalitate de a opera a lui k+ o reprezinta opertropismul (termen inventat de Szondi dup care k+ determin alegerea partenerului de viata, a iubitului, a profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale). De asemenea k se mai manifesta ca narcisism, autoiubire. El desemneaz nu numai ca ma iubesc pe mine dar si faptul ca imi aleg ca prieteni persoanele care imi seaman. O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur mai multe obiecte, valori din afara, pe care mi le insusesc. Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este conform mie, eu fiind centrul universului la care se raporteaza toate celelalte. O alta forma este autismul care se manifesta prin adaptare, retragere, introversie. Aici k+ se manifesta prin adaptare, adica prin renuntare la atitudinea proprie, persoana cere totdeauna
98

parerea altora, nu ia atitudine in felul in care ar dori si se supune orbeste dorintei altora. Factorulk- se poate manifesta prin refulare, adica respingerea in subconstient a unor tendinte care nu sunt indezirabile. Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea. Factorul d exprima raportul tipic anal, de relatie cu obiectele care fac obiectul investiei libidinale. Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia pulsionala sexuala, inregistreaza o dezvoltare stadiala. Copilul trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in anumite obiecte ale iubirii. Primul stadiu este stadiul oral si corespunde satisfacerii unor trebuinte fundamentale, acea de ncorporare (hranire) a obiectului investirii libidinale, reprezentat de sinul matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu sau mai precis frustrarile care pot exista in acest stadiu pot conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici de personalitate care se pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al doilea stadiu este cel anal, de educare a sfincterelor. In aceasta perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe o valoare proprie de unde si tendinta de retinere, care mai tirziu, viu pastrata, se va transforma in tendinta de a pastra, acumula obiecte, tendinta a carei tenta patologica este avaritia. Deci simptomele depresive sunt: d+: semnific obiectivitate si simtul realitatii, starea de multumire care se poate referi la situatia sociala; m+ exprima capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se intereseaza de lumea inconjuratoare, care stie sa savureze viata sub toate aspectele ei. Teoretic este vorba de o persoana care se agata, care cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta tendinta este si satisfacuta. m-: reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza voluntar de ambianta, se simte parasit, vitregit, solitar, se acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul realitatii si nu se misca lejer in sfera ideilor. Astfel de persoane se caracterizeaza prin lipsa unei orientari sigure in fata realitatii. Acest aspect ste in legatura cu frustrarile din stadiul oral al dezvoltarii; libidoului dupa stadiul oral i urmeaza stadiul anal iar frustrarile din acest stadiu sunt semnificate pentru factorul depresie. d': se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata obiectelor si este insotit ntotdeauna de tendinta de cautare, manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit pulsiunea de colectionar cit si tendinta de acumulare care se poate exprima prin avaritie. d+: inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea sunt persoane neglijente, dezordonate, superficiale, cu un sentiment redus al responsabilitii. d-: inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o profesiune. Subiectii din aceasta categorie sunt susceptibili sa fie extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit libidinal. Ei sunt conservatori, le repugna inovatiile si schimbarile pentru ca nu sunt capabili sa-si investeasca libidoul in noi obiecte. De asemenea, d- inseamna grija fata de obiecte iar in planul ideilor inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in indoiala pina la obsesie. Clasificarea si interpretarea alegerilor
99

Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de vedere: al cantitatii si al directiei. Sub aspectul cantitatii avem: reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii, adica acele reactii care implica de o parte si de cealalta 2-3 alegeri. Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna manifestarea pulsionala normala sau anormala, adica ne arata comportamentul observabil. Absenta aproape completa a alegerii reprezinta la factorul respectiv trebuinta pulsionala pe care subiectul o traieste din plin, trebuinta actualmente fiind satisfacuta. Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu actiunea cea mai dinamica, reprezinta asa cum spunea S. Dery baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica dupa limbaj szondian, tensiunea acumulata la nivelul factorului care o inregistreaza. Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in atitudinile sale fata de viata, adica determina alegerile manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza persoana, cum se dezvaluie modul ei de a proceda ( p inseamna proiectie, tendinta de a distruge bariera instituit de eu). In inflatia eului (egodiastol) exista aceasta tendinta de a incorpora intreaga lume; eul se simte puternic, omnipotent, omniprezent, pe cind k reprezinta tendinta de introiectie adica de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o maniera narcisista, a acestei bariere). S. Dery precizeaz c reactia goala ne arat factorul cu rezistenta cea mai mica, adica factorul care este mereu pe cale sa se descarce. De aceea el si arat maniera observabila in care procedeaza persoana iar reactia plina exprima factorul dinamic, cu incarcatura cea mai mare si care se manifesta genotropic. Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalent rezulta cnd subiectul d cel putin 2 alegeri simpatice si antipatice (2/3; 3/2; 2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si numitorul sa dea cel mult valoarea 6 (pentru ca sunt 6 fotografii din fiecare vector). Intr-un protocol nu pot fi la un loc mai mult de 6 alegeri, fie ca sunt pozitive, fie negative. Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a se descarca. O reactie ambivalenta conduce la ideea unei tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul persoanei dar in acelasi timp semnifica si o anumita tendinta de autocontrol a tensiunii pulsionale. De aceea raportul intre suma reactiilor zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul unui protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a comportamentului. Valorificarea diagnostica a rezultatelor Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de protocol se interpreteaza profilul instinctual al subiectului. O alegere oarecare din protocol nu se interpreteaz izolat ci numai in interdependenta cu factorul pereche din cadrul vectorului, si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci interpretarea unei reactii se face in contextul celorlalte reactii. Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 10 profile. Tehnica cu doua profile apartine chiar lui Szondi insa ea nu este de foarte mare ajutor. Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din perspectiva teoriei lui Szondi - teoria genotropismului - care nu este valabila ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei fundamentala c alegerile noastre de toate zilele ar putea fi influentate de un fundament pulsional, de catre asa zisele
100

gene latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii personologice, n special din perspectiv abisal. Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de experimentator psihologul extrage acele constelatii de reactii care sunt contante de la un profil la altul. De retinut c niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea un protocol identic cu primul a doua oar. Daca se intimpla totusi, putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat patologica, persoanei normale fiindu-i proprie aceea elasticitate a adaptarii la lumea obiectuala pentru c micile schimbari de fotografii, care au fost alese in acelasi numar pentru un factor, reprezint un fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele sunt normale. Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un protocol la altul si interpretarea o face pe baza acestor invarianti. Exista in vederea interpretarii protocolului o serie de sindroame tipice care functioneaza ca repere clinice ce au fost confirmate frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna un fel de interpretare mecanica apelind la o experien clinic sedimentat. Totui nterpreatrea subtila se face pe baza semnificatie psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata pe larg in cartea lui S. Dery. Exemplu: factorul sexual (constelatia h0 h-). h0 = subiectul, a descarcat in mod curent, probabil acum, trebuinta de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are valoare genotropica, adica nu influenteaza din inconstient alegerile noastre. H0 repreztina modalitatea observabila de descarcare a unei pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul acesta are tensiunea reprezentata de nevoia de afectiune descarcata si nu se manifesta in plan inconstient ca o forta genotropica ce ar influenta alegerile noastre de toate zilele. Dimpotriva factorul s reprezinta tendinta de a manipula mai curind conceptele, abstractiile decit obiectele caci s+ inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in cazul acesta mai degraba trairea ca sentiment axiogen, relatia cu obiectele exterioare, caci anxietatea este definita de catre Freud ca fiind aceea teama fara obiect. Anxietatea este in general caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu incalca regulile, dimpotriva, este grijulie. De exemplu, factorul paroxistic este tendinta epileptoida si se manifesta mai ales sub aspect etic ca Supraeu. Exista varianta celor 10 protocoale care in conceptia lui Szondi este cea mai adecvata scopurilor diagnostice. n urma prelucrrii celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un tabel centralizat, a reactiilor zero si ambivalente deoarece stim ca raportul dintre reactiile zero si cele ambivalente ne dau un indiciu despre capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul dintre suma de reactii zero 'supra suma de reactii ambivalente). Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele de reducere a tensiunilor cit si supapele adecvate de formare a diverselor simptome. In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica diferenta de tensiune dintre cei 2 factori ai vectorului dat. De exemplu, sa zicem ca la factorul s in urma celor 10 protocoale rezulta 8 hy si 2 s. Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura dinamica cea mai mare este factorul h. n felul acesta aflam tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta este mai mare cu atit este mai probabil ca factorul cu indicele maxim, adica cu cele mai multe reactii zero sau ambivalente, sa fie relevant prin aspectul genotropic, adica sa
101

determine in cea mai mare masura reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru caracterizeaza personalitatii. Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice factorii pulsionali se impart in 2 categori: factori simptomatici si factori radacina. Factori simptomatici sunt cei care genereaza simptomatologia si acestia sunt factorii zero si reactiile ambivalente. Alegerele constante sau aproape constant ambivalente, denota simptome interne. Simptomele externe sunt relevate, asa cum am spus, de reactiile zero. Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai patogenezei. Ei sunt evidentiati prin ansamblul factorilor constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive sau negative). In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei reactiilor pozitive si ambivalente, de-a lungul a 10 protocoale, se obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii simptomatici de catre factorii radacina. Suma reactiilor ambivalente si zero d gradul de tensiune al tendintelor factorului in cauza, adica tendinta pozitiva sau negativa. Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv sau negativ, poseda gradul cel mai ridicat de tensiune a tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel mai scazut. Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a tendintelor duce la decelarea factorilor simptomatici separat de factorii radacina. n felul acesta, se ajunge la formula pulsionala care este un raport, o fractie, in care la numarator se scrie initiala factorului simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia ambivalenta. Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti adica factori cu grad mediu de incarcare. De-a lungul a doua protocoale, i cu att mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se schimba aspectul de incarcare a factorilor. Aceste aspecte ale variabilitatii le vom discuta pe scurt mpreun cu semnificatia lor psihopatologica. Semnificatia constelatiilor sau schimbarilor reactiilor factoriale, cum numeste S. Dery reactia factoriala de alegere sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil ca este cel mai important aspect in interpretare. Autoarea citat clasifica aceste schimbari astfel: 1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau negative ale unui factor nu se schimba dar se schimba fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de schimbari nu produce modificari in interpretare pentru ca reactia ramne pozitiva/neagativa, indiferent de fotografiile alese sau respinse, avind aceeasi semnificatie psihologic. 2) Variatia in tensiuni sau in distributiia factorilor, in conditiile in care factorul ramine neschimbat. De exemplu: factorul h va avea prima oara 3 alegeri si o respingere apoi patru alegeri si o respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz dezirabil de suplete in raport cu atitudinea fata de pulsiunea respectiva si este un semn favorabil in psihodiagnoza. Dimpotriva absenta acestor alegeri de balans intr-unul sau altul din factori este o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim de constanta ne fiind carateristic sanatosilor ci, din contra, nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv rigide. 3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie incadram modificarile care comporta o schimbare a directiei factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent sau de la ambivalent la zero sau de la pozitiv la negativ. Aceasta schimbare este specifica populatiei normale.
102

4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau ambivalent spre nul si invers de la nul spre pozitiv-negativ spre negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari este o modificare in dinamica trebuintei respective, de o descarcare brusca de tensiune sau, in celalalt caz, de o formare de tensiune pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu att este mai probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se faca descarcind trebuinta respectiva intrun simptom oarecare.; ca atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un negativ tensionat. Autoarea citat comenteaza asa zisa reactie in oglinda a vectorului, fiind vorba de o schimbare. Iat exemplul factorului P unde configuraia e-, hy- schimbat in oglinda este : e+, hy+ (ceilalti factori capata directia exact inversa in protocolul al doilea). Este vorba de cel mai distinctiv semn al unui proces patologic care are loc in domeniul pulsional respectiv. Daca avem o inversare in oglinda la factorul schizoid Sch atunci este vorba intr-adevar de un veritabil proces schizoform, dupa cum o modificare in oglind a factorului circular ne conduce la prezumtia tulburarii ciclotimice. TESTUL TEMATIC DE APERCEPIE (T. A. T.) Autorul acestui test este Henry Murray. La elaborarea lui a participat i colaboratoarea sa Cr. Morgan. Este un test proiectiv de personalitate. Henry Murray este autorul unei teorii originale despre personalitate. In vederea elaborarii acestei teorii el a ntreprins o serie de cercetari intensive, efectuate pe o serie de pacienti ai clinicii de psihologie de la Harvard. H. Murray isi propunea nca din perioada interbelica, 1930, sa elaboreze o teorie originala despre personalitate, al carui fundament il constituie conceptul de trebuinta, dupa propria sa marturisire, efectuata intr-una din cele mai importante carti ale sale, si care reprezinta sinteza cercetarilor sale Exploration in Personality. La baza teoriei sale personologice, asa numeste el teoria sa despre personalitate, stau conceptele lui McDougall despre impuls si teoria psihanalitica (Freud, Adler) si o serie de conceptii novatoare pe care le-a adus in psihologie Jung. Conceptul fundamental al teoriei sale este conceptul de trebuinta. H. Murray este autorul celor mai originale clasificari a trebuintelor umane. El identifica un numar de 28 de trebuinte dar opereaza in cadrul TAT-ului doar cu 8 dintre ele. Conceptul de trebuinta este potrivit opiniei sale sursa de dinamism a comportamentului uman, sursa de energie care asigura atit declansarea activitatii si sustinerea ei dar reprezinta, in acelasi timp, si caracter de vector (directionare a comportamentului) H. Murray considera biografia unei persoane, comportamentul sau de-a lungul tuturor etapelor importante de timp ca fiind o succesiune de teme complexe adica de episoade. Ce inelege Murray prin noiunea de teme? Tema reprezinta o unitate dinamica intre o trebuinta si conditiile externe care se pot opune sau pot facilita satisfacerea acelei trebuinte. Dintr-o alta viziune, tema reprezinta modul in care persoana percepe influentele mediului. Asa cum trebuintele nu actioneaza izolat ci in interactiune unele cu altele, pe baza principiului subsidialitatii, la fel subsistemele in sistemul personalitatii trebuie privite in interrelatie. astfel inct mai multe teme simple formeaza o tema complexa si astfel succesiunea temelor reprezinta biografia personalitatii.
103

Conceptia despre personalitate a lui Murray exprima, intr-adevar, influenta psihanalitica in aceea ca autorul vorbeste despre procese primare si procese secundare. Procesele primare sunt reprezentate de catre procesele neuropsihice pe cind procesele secundare sunt procesele psihice. El concepe personalitatea ca un sistem integrat de trebuinte care se obiectiveaza in comportament prin actiunile pe care persoana le desfoar intr-o activitate. Actiunile sunt numite actoni care la rindul lor se impart in: verboni si motoni, dupa cum actele se impart in actiuni motorii si verbale. Trebuintele si procese secundare se exprima in comportament intr-un grad variabil in sensul ca doua persoane, manifestind o aceeasi trebuinta, cu aceeasi intensitate este posibil sa aib comportamente diferite. Dac pentru H. Murray, psihanaliza reprezint doar un punct de plecare n elaborarea teoriei sale personologice i, ca atare, baza interpretativ a testului nu se limiteaz la psihologia abisal, n ultimele decenii, n Frana, Vica Shentoub iar mai apoi elevii sai au fundamentat interpretarea TAT-ului aproape exclusiv pe teoria psihanalitic. Testul Tematic de Aperceptie isi propune sa dezvaluie unui interpret antrenat anumite trasaturi fundamentale ale personalitatii, fiind vorba de impulsuri, emotii, sentimente, convingeri. Autorul su a intentionat sa elaboreze un instrument care sa evidentieze trebuintele fundamentale refulate pe care subiectul sau bolnavul refuza sa le recunoasca sau este incapabil sa le admita pentru ca pur si simplu nu isi da seama de ele. TAT isi gaseste de asemenea utilitatea in orice studiu aprofundat al personalitatii si in interpretareaa diverselor tipui de dezordini de comportament, in maladii psihologice, psihoze si nevroze. Aceasta forma este administrabila subiectilor care au depasit virsta de 4 ani, iar intrebuintarea lui este recomadabil in conjunctie cu alte probe proiective. Altfel poate fi utilizat impreuna cu Rorschach. Materialul testului Se compune dintr-un set de 30 de plane, cu ajutorul carora pot fi realizate 4 seturi de planse. Setul contine deci o serie de planse care sunt administrabile tuturor categoriilor de subiecti: barbati, femei, baieti, fete. Barbatii si femeile sunt persoane care au depasit 14 ani, baietii si fetele sunt cei care au pina la 14 ani. De aceea unele planse sunt administrabile pentru toate categoriile de subiecti, altele au destinatie numai pentru fete, altele numai penru baieti, sau doar pentru barbati ori femei. Exista si o plansa alba. Plansele infatiseaza diverse teme. Folosind limbajul lui Murray ele infatiseaza anumite conflicte intre trebuintele indivizilor si circumstantele exterioare, pe baza carora este posibil sa se realizeze o serie de povestioare. Exemple de teme tratate in plansele TAT : Plana I. Plansa realizarii de sine, infatiseaza un baiat care sta ingindurat in fata unei viori Plansa II. Plana armoniei sau dezacordului infatiseaza o scena la arat. Plana III. Tema necazului, pedepsei , sinuciderii. (pentru baiei). Nota: Este vorba de semnificatiile cele mai probabile ale planselor care au fost obtinute pe un esantion de subiecti. Plansa nr. 3 (pentru fete) Fat nenorocita Plansa 4 - Un cuplu in dezacord; un barbat si o femeie care au o discutie Plansa 5 - Stapina sau menajera casei Plansa 6 - Mam si fiu, amenintarea cu o veste proasta (pentru baieti) etc.
104

Modul de administrare Testul in sine este un test proiectiv, care prin caracterul ambiguu al planselor stimuleaza proiectia. Subiectul are sarcina sa realizeze istorioare. In efortul de a da o interpretare planselor el ajunge, fara sa stie, sa ne relateze foarte multe despre propria persoana: dorinte, sentimente, trebuinte, in cea mai mare parte inconstinete. Testul, dupa o frumoasa expresie a lui H. Murray, livreaza experimentatorului un fel de radiografie refuzata a Eului su profund. Valoarea efectiva psihodiagnostica a primei planse a fost evaluata de Murray, impreuna cu colaboratorii sai pe baza testarii complexe a personalitatii subiectilor care au format esantionul experimental, si care a stat la baza elaborarii teoriei personalitatii. Ei au dat apoi o cota valorii imaginii, dupa calitatea informatiilor pe care T.A.T. A furnizat-o, bine-nteles prin intermediul povestirilor elaborate. Alte teste au participat la descrierea acelorai subieci cu ponderi diferite. S-a obtinut pe baze experimentale principiul ca: validitatea interpretarilor este cu atit mai mare cu cit subiectul care interpreteaza plansa are sexul si aproximativ aceeasi virsta cu personajul din plansa (aceasta nu inseamna ca este obligatoriu ca subiectii sa aiba exact aceeasi virsta cu personajul din plansa, testul fiind valid si in celelate cazuri). Administrarea Trebuie spus ca in functie de sexul I virsta subiectilor se realizeza un set de 10 planse care este administrat intr-o prima sedinta. Dupa cel putin o zi se administreaza al doilea set de planse care sunt mai ambigui si care suscita proiectarea unui nivel mai profund al personalitatii. In cadrul primei sedinte subiectul este asezat confortabil, fie sezind, fie intins pe o canapea, obligatoriu cu spatele catre examinator, exceptie facind psihotocii si copii. Subiectului i se spune: Veti face o proba de imaginatie, imaginatia este o forma de inteligenta. Am sa va arat citeva imagini, una cite una, iar d-voastra veti inventa pentru fiecare din aceste imagini o povestioara, o istorie, cit mai bine cu putinta. (Se spune ce a provocat evenimentul reprezentat in imagine.) Veti descrie ce se intimpla in acest moment, ce simt, ce gindesc, personajele respective iar dupa aceea veti indica deznodamintul. Exprimati-va gindurile dvoastra asa cum va vin in minte. Dispuneti de 50 de minute, cite 5 minute pentru fiecare imagine. Exista si o alta forma de instructaj, care este aplicabila copiilor si adultilor cu intelect redus sau psihotocilor. In instructajul dat acestor persoane nu se mai precizeaza faptul ca este un test de imaginatie ci pur si simplu le cerem sa inventeze o poveste, intr-un mod asemenator cerut subiectilor din prima categorie. Dupa ce subiectul a terminat prima poveste, trebuie felicitat binenteles daca lucrul acesta este justificat, dupa care ii reamintim consemnele, in cazul in care el nu s-a conformat acestor consemne. Exemplu: Povestea d-voastra a fost foarte interesanta, insa ati uitat sa specificati cum personajul respectiv a ajuns sa se certe (daca este vorba de o cearta in imagine) cu mama lui, ce a determinat acest conflict si deznodamintul, cum se incheie aceasta poveste. In general insa daca lucrurile merg bine, este recomandabil ca examinatorul sa nu intervina pe parcursul desfasurarii probei.
105

In general validitatea unei istorioare este apreciata foarte rapid prin amploarea ei, lungimea medie a unei povestioare fiind de 300 de cuvinte. Daca povestea este sub 150 cuvinte ea nu este valida in sensul ca nu o putem interpreta. In timpul cit subiectul povesteste este bine sa notam. Murray spune ca este bine sa avem o stenografa in alta camera care sa auda prin intermediul unui microfon sau printr-un perete subtire. Este acceptat sa se utilizeze si reportofonul, pentru a inregistra povestioara, sau orice alt mijloc cit mai discret. La a doua sedinta, care poate fi peste o zi dar nu mai mult de 15 zile, nu trebui spus subiectului si nici lasat sa inteleaga ca i se cere din nou sa inventeze povesti. El se poate astepta la aceasta, dar in nici un caz sa nu aiba sentimentul sa se pregateasca, pentru ca el intre timp poate sa citesca ziare, carti si sa-si fixeze in minte anumite sabloane de raspuns, falsificind sau denaturind spontaneitatea obisnuita a povestioarelor si in felul acesta calitatea psihodognostica. La a doua sedinta i se spune ca desfasurarea va fi aceeasi ca si la prima sedinta, doar ca de data aceasta subiectul va trebui sa dea friu liber imaginaiei sau ii spunem: Primele 10 povestioare au fost excelente. Am vrea acum sa vedem daca sunteti capabil sa va indepartati de realitatile banale si sa va lasati imaginatia sa vagabondeze, ca intr-o fictiune, ca intr-o nuvela . Iata prima imagine''.i aici exista mai multe serii difereniate pe vrst I sex: a, b, c. Cind se trece la a doua serie, functie de nivelul intelectual al subiectilor, de gradul lor de sanatate mentala, explicatia va fi mai speciala. Dupa administrarea celei de-a doua serii de planse are loc convorbirea sau ancheta finala, este asemenatoare ca si la Rorschach si Szondi. Adica cu acest test noi incercam sa clarificam anumite aspecte legate de sursele ideilor pe care subiectii le-au transpus in povestile lor. Vrem sa stim daca tema dintr-o plansa a decurs din proprie experienta, daca nu cumva ea a decurs din experienta prietenilor, lecturilor, filmelor. Analiza si interepetarea datelor Exista mai multe curente in interpretarea planselor lui Murray. Exista interpretarea originala a lui H.Murray, exista interpretarea lui S.Tomkis, interpretarea dupa P.Aron, cea dupa Bella si Vika Schantoub. Noi ne vom axa pe interpretarea lui H. Murray. Murray spune ca exista posibilitatea ca o persoana cu multa intuitie si cu un nivel de inteligenta deosebit, fara un antrenament special sa reuseasca sa traga o serie de concluzii valabile si importante, daca el ajunge prin tatonare sa patrunda in redutele gindirii subiectului, autorul istorioarelor. Insa de obicei, in interpretarea datelor este nevoie de o intuitie antrenata. Se pare ca un prim pas in antrenamentul viitorului interpret trebuie sa cuprinda cel putin 50 de povestioare, dupa acestea de abia se considera ca au fost dobindite unele deprinderi. O intuitie critic antrenata si in acelasi timp deprinderea de a observea, nu le putem dobindi decit prin mentorat, fiind asistati de un psiholog antrenat in interpretare si bine-nteles prin buna stapinire a teoriei psihanalitice, a conceptelor teoriilor ei fundamentale, din perspectiva carora se face interpretarea acestor rezultate. De aceea H. Murray considera, cu citeva decenii bune in urma, ca viitorul TAT-ului va fi legat de posibilitatea de perfectionare a interpretului ''psihologul, acel instrument, de mult uitat al psihologie'' - cum scria Murray. In interpretare trebuiesc luate in seama:
106

- n primul rind o serie de date de baza: sex, virsta, daca parintii sunt morti sau divortati, virsta si sexul rudelor apropiate, frati, surori, profesiunea sa, situatia materiala. - in al doilea rind analiza formala. In aceasta etapa se evalueaza: gradul de intelegere a instructiei de catre persoana examinata b) gradul de cooperare c) exactitateapercetiei d) aspectul de: coerenta, precizare, concizie si de bogatie a detaliilor pe care le indeplinesc povestirile. e) tonul cu care abordeaza povestirea. f) absenta unor faze ale povestiri, daca lipseste introducerea, deznodamintul sau cuprinsul. Trebuie s insistm n instructajul preliminar pe ideea: Nu trebuie sa interpretati plansele ci inventati o povestioara folosind elementele din cadrul planselor. g) daca subiectul descrie sau interpreteaza. h) Facem notatii cu privire la limbaj, daca este bogat, sarac, daca lipsesc anumite categorii verbale. De exemplu, unii se exprima numai prin substantive (tata, fiu, mama), altii pot sa uzeze de adjective, altii de verbe etc. i) Facem notatii cu privire la lungimea povestioarelor. Se procedeaz la analiza de coninut. In aceasta faza se identifica personajul, eroul povestirii cu care subiectul se confunda. Cine este eroul din povestirea respectiva ? El poate sa fie: -Personajul de care subiectul se simte cel mai interesant, fie ca ii acorda punctul de vedere, fie ca il descrie amanuntit din punctul de vedere al sentimentelor, actiunilor sale -Personajul cu care subiectul se aseamana cel mai mult, fie ca are acelasi sex, virsta, fie ca are acelasi statut social, fie ca manifesta aceleasi sentimente -Persoana care apara in povestire de la inceput, joaca un rol principal si este implicat de la inceput in povestioara. Pot exista si o serie de cazuri particulare de care trebuie sa tinem cont: Este posibil, si nu de putine ori se intimpla, ca subiectul sa se identifice cu mai multe personaje, cu mai multi eroi, chiar in cazul aceleasi povestiri. Pot sa existe asa numitele teme-endopsihice, atunci cind sunt dou personaje cu convingeri opuse iar aceasta dovedeste ambivalenta afectiva a subiectului. Putem vorbi de un eroul principal si de un erou secundar - fapt care exprima tendinte inacceptate, inconstiente binenteles, tendinte refulate, tendinte conflictule sau rau integrate. Nu rareori se intimpl sa gasiti eroul cu sex opus subiectului si atunci este vorba de o prevalenta a tendintei animei (termen luat de la Jung), contrar sexului subiectului. Adica, mai direct exprimat, subiectul manifesta tendinte feminine sau subiectul fenimin manifesta tendinte masculine. Eroul poate fi caracterizat, si este de obieci caracterizat, in povestirile subiectilor printr-o serie de criterii si anume: superioritate, care este data de puterea de autoritate, competenta. inferioritate, criminalitate, anormalitate mentala, izolare, dependenta, conflictualitatea. Odata identificat eroul, in povestirea subiectilor, evaluam urmatoarele: mobilurile, tendintele, sentimentele, adica ce gindesc, ce simt, ce fac acesti eroi. Trebuie sa notam, tot cu acest prilej: tipul de personalitate, de temperament, maladia mentala de care sufera personajul respectiv, daca subiectul face referire la acest aspect, de asemenea tot ce este exceptional in
107

comportamentul si in manifestari subiectului. Exceptional insemnind aici ceva foarte rar, unic, puternic sau deosebit de slab. n aceasta faza a investigatiei interpretarii luam in consideratie, pe linga mobiluri, sentimente, si urmatoarele variabile, care sunt evaluate pe o scala cu 5 grade, de la foarte slab la foarte puternic (aceste valori se raporteaza la un tabel de corectie ) : supunerea ( se evalueaza daca eroul este o persoana respectuoasa, admirativa, sau daca manifesta sugestibilitate). De asemenea se ia in consideratie orice acceptare a unei constringeri, a unei singhereli, a unei greutati, insulte sau injurii. Dominarea, se refera la capacitatea de a influenta pe altii, la capacitatea de a administra, conduce, reprima, guverna, constringe, a aresta sau la capacitatea de a seduce, sugestiona, argumenta (in scopul de a convinge pe altii). Acestia sunt indici ai dominatiei. In patologie, o tendinta dominatoare se exprima in idei delirante: de grandoare. Trebuinta de realizare. In legatura cu aceasta exista foarte multe cercetari, atit cele realizate de Murray cu colab sai cit si cele realizate de unii continuatori, printre care un loc important il ocupa McLelland. Ce este trebuinta de realizare, in copncetia lui Murray ? Este trebuinta de a muncii cu energie, perseverenta; ea inseamna efort straduinta, centrare pe scop. Semnele, indiciile, din comportamentul personajelor, pe baza carora identificam existenta acestei trebuinte sunt: ii convinge pe altii sa realizeze ceva, sa faca lucrurile cit mai bine posibil, orientarea spre performanta, depasirea obstacolelor, dobindirea unei pozitii privilegiate, zelul, ambitia, capacitatea de a-si invinge lenea, oboseala. Daca in povestirile subiectilor identificam, la eroi, asemenea caracteristici atunci putem deduce ca aceasta trebuinta este prezenta. Trebuinta de sprijin, insemana a acorda ajutorul, consolare, incurajare protectie, de asemenea, inseamna placerea de a primi simpatie, mijloace de subzistenta, cadouri utile etc Trebuinta de solicitudine, capacitatea de a exprima simpatie si bunavointa pentru sentimentele cuiva, a incuraja, a plinge pe cineva, a consola, a ajuta, a proteja, a adora. Aceste aspecte sunt indici ale prezentei acestei trebuinte la eroul, care este figura centrala a povestirii. Trebuinta de sexualitate, este identificata la eroul principal prin cautarea companiei sexului opus, daca personajul se indragosteste, daca se casatoreste; Nota. Numai trebuintele aflate intr-un stadiu semnificativ de exprimare le luam in consideratie. Pasivitatea - preferinta pentru destindere, odihna, somn, de asemenea de a ceda altora, contemplare pasiva, a se simti obosit dupa un mic efort, a fi lenes. Toate acestea ne duc la concluzia ca eroul actualizeaza in povestire o trebuinta activ subiectului, pe care il investigam in privinta pasivitatii. Agresiunea, poate fi fizica sau verbala. Intr-o prima aproximatie o putem recunoaste dupa comportamentul combativ, revendicativ, distructiv, despotic. Agresivitatea poate sa imbrace: fie o forma emotionala sau verbala, si o identificam prin comportamentul eroului de a ur, de a se infuria, de a se certa, de a blestema, de a deprecia, reproba, critica, blama, a ironiza etc. Daca agresivitatea este: materiala sau sociala decidem prin faptul ca personajul fie bate, omoara, razbuna, raspunde la insulta, sanctioneaza prin delict fie apara o cauza dreapta fie are o orientare antisociala de a aresta, a rani, a omori, a lupta impotriva propriei tari.

108

(Putem identifica astfel de indici pentru ca sunt si teme care d.p.d.v.tehnic declanseaza manifestarea unor astfel de aspecte). De asemenea, agresivitatea poate sa fie: distructiva: a ataca, a omori, a sparge, a rupe. Autoagresivitate. O identificam prin urmatorii actoni: (care sunt actiuni verbe, aici) a blama, a critica, a se autocritica, autodeprecia, autoblama, a se sinucide pentru o greseala anume ( mai sunt si alte trebuinte ale eroilor). Emotiile si sentimentele Conflictul - este vorba de indecizie, incertitudine, perplexitatea eroului sau eroilor, opozitia si lupta progresiva dintre impulsuri, conflicte morale, inhibitie. Versatilitatea emotionala este exprimata prin instabilitate in sentimente, dispozitii schimbatoare, entuziasm, depresiune, nesuportarea uniformitatii, slaba toleranta la frustrare. De exemplu, daca exista o propozitie in povestire de,forma Personajul nu are rabdare, putem sa inferam despre versatilitatea emotionala. Cautarea continua de oameni si experiente, schimbarea profesiunilor, a intereselor, apoi sentimentul de descurajare, daca este identificat un astfel de sentiment prin nemultumire, deziluzie, nenorocire, melancolie , toate sunt indicii ale versatilitii emoionale. Anxietatea, neincrederea si gelozia sunt alte aspecte care trebuie evaluate cu privire la eroul principal.. Tot in aceasta categorie mai trebuie cotate de la -3 la +3 pe o scala urmatori factori interni: eul, idealul eului, narcisismul, cestea fiind instante psihice postulate de psihanaliza ca intervinind alaturi de trebuinte in declasarea conflictelor. H.Murray mai vorbeste de un Supraeu integrat, aici fiind vorba de eul care se poate conforma si de supraeul in conflict, care exprima criza de constiinta, sentimentul de vinovatie, culpabilitate, depresie. Se mai evalueaza si alte categorii de fenomene psihice si anume: Trasarurile generale, adica starile interne si alte emotii precum: angoasa, creativitatea, conjunctivitatea respectiv disjunctivitatea (= capacitatea sau lipsa de coordonare a actiunilor sau gndirea. O persoana este conjunctiva atunci cind este concordan intre ceea ce supune si cea ce face.) emotivitatea, persistenta efortului, intensitatea acestuia, endocatexia si exocatexia (acestea sunt concepte introduse de H.Murray, i desemneaza investirea energiei psihice in viata interioara.respectiv n comportamentul extern. O alt dimensiune a eroului care trebuie evaluat este extraceptia si introceptia (exprima tendinta subiectului de a fi dominat, fie de catre fapte fie de catre sentimente, emotii, adica fie de fapte externe fie interne). Exocatexia si endocatexia se imbina cu introceptia si extroceptia, adica subiectul poate sa manifeste extraceptie si sa fie orientat, sa aiba endocatexie ca orientare fundamentala. Alte nsuiri de evaluat sunt: Impulsivitataea, deliberarea, proiectivitatea, obiectivitatea ( tendinta de a exterioriza in povestiri, si in general, in comportament trairi profunde; a adauga de la noi, atunci cind observam ceva sau a ne limita la fapte observabile: De aceea unele persoane sunt mai obiective, altele mai subiective. O astfel de dimensiune o gasim si in chestionarul Guilford Ziemermman. Este vorba de factorul O-obiectivitate. Radicalismul si conservatorismul trebuie, de asemenea evaluate. Toate aceste variabile se evalueaza cu note de la 1 5 si se ia in consideratie modul in care interactioneaza ntre ele. Pina acum, ne-am referit la evaluarea acelor aspecte care tin de persoana. Dar s-a spus ca destinul unui individ (pulsiunile, trebuintele) nu depinde doar
109

de energia interna ci depinde (intr-un limbaj pe care Murray il preia de la K.Lewin) si de presiune, adica de barierele, de opozitia pe care mediul o manifesta fata de indeplinirea, realizarea, trebuintelor noastre. Exemplu: Eu vreau acum sa plec acasa dar d-voastra nu imi dati voie deci dvoastra reprezentati o presiune externa in raport cu trebuinta mea de a ma odihni, cu trebuinta mea de pasivitate. Deci, pentru a intelege persoana trebuie sa evaluam si exigentele mediului extern, cu alte cuvinte trebuie sa tinem cont si de situatie. Presiunea externa reprezinta formele care provin din mediu si de cele mai multe ori ele sunt trebuintele altor indivizi care pot sa vina in conflict cu propriile noastre trebiunte. Aceste presiuni externe le evaluam identificind care dintre elementele obisnuite ale mediului lipsesc.Uneori ele sunt semnificative prin lips. Daca depasesc, sau sunt sub medie, din punctul de vedere al fortei sau al frecventei, se noteaza obiectele si fiintele care sunt introduse de subiect din imaginatie, fr ca ele s existe in imaginea interpretat. De asemenea, se noteaza trasaturile personajelor cu care eroii vin in contact, adica daca personajele sunt binevoitoare sau ostile. Se noteaza de asemenea referirile la persoanele in virsta, masculine sau feniminine, pentru ca ele de obicei reprezinta imago-urile paterne si materne (adica imagini inconstiente, depozitate in inconstient). Presiunele externe sunt trebuintele personajelor cu care eroii vin in contact sau lipsa, privarea, pierderea, deposedarea iar acestea sunt situatii care ne dau indicii despre presiunea externa pentru ca ele sunt rezultatul actiunii altor indivizi. Suferintele corporale carora eroul trebuie sa le faca fata, de exemplu: suferinta fizica, desfigurarea, boala, toate sunt tot presiuniexterne pe care trebuie sa le evaluam pe o scara de la 15 din punct de vedere al :intensitatii, duratei, frecventei al gradului de semnificatie. H. Murray identifica 30 de tipuri de presiuni exterioare insa el se refera in mod expres doar la 7 dintre ele, in renumita sa carte (Exploration in personality): afiliatia daca eroul are mai multi prieteni, daca se afilieaza emotional sau asociativ cu alte persoane. Afiliatia emotionala se refera in special daca eroul este iubit. agresiunea este o alta presiune exterioara si poate fi verbala sau emotionala, materiala si sociala. Aici este vorba de agresiunea celorlalte personaje sau ale mediului. Poate sa fie materiala si antisociala sau o agresiune prin care sint distruse bunuri. dominarea, care se manifesta prin constringerea, restrictia, persuasiunea, seductia manifestata de personaje sau de mediul extern asupra eului. solicitudinea, privatiunea, pierderea sau respingerea de ordin material sunt alte forme pe care H.Murray le comenteaza. In sfirsit, o chestiune foarte importanta pe care o evaluam este Deznodamintul povestirii. Cu privire la acesta se noteaza daca eroul provoaca sau sufera evenimentele. Intr-un limbaj modern (in limbajul lui J. Rotter) faptul de a fi efectul sau cauza evenimentelor este exprimat in conceptul de locus of control (locul controlului). Persoana isi justifica reusita sau nereusita prin actiunea
110

factorilor externi, de exemplu prin faptul ca a avut noroc. Cind persoana are un locus control inferior atunci cauzele efectelor sunt in propria persoana. Persoana i justific nereuita sau reuita astfel: Nu am fost destul de sau am fost destul de (puternic, curajos, independent, perseverent). De asemenea, este interesant sa notm: cum se comporta eroul, prin: disimulare, agitatie, abandon sau triumf in fata greutatilor, cu ce vigoare lupta impotriva fortelor care ii sunt potrivnice, cum face el ca situatia sa evolueze spre deznodamintul, prin impulsivitate sau in mod controlat, dac este el energic sau este slab, este tenace sau labil, suplu, felxibil, coordonat sau necoordonat, dac procedeaza cu initiativa sau este inert. Se noteaz cum se produce deznodamintul: prin actiunea voluntara a eroului sau a anturajului sau lucrurile se aranjeaza de la sine. Natura deznodamintului. Notm daca el se produce in conformitate cu motivatia eroului sau dimpotriva, in opozitie, dac deznodamintul este compormis, adica nu invinge nici mediul nici eroul sau poate este un esec partial sau total, sau scopul este ratat pur si simplu. In interpretarea testului H.Murray propune 2 postulate fundamentale: 1) Atitudinile eroilor respectiv trebuintele, starile emotionale si sentimentele reprezinta tendinte ale personalitatii subiectului investigat. Tendintele pot fi trecute, prezente sau viitoare deci ele exprima energia partiala, care temporal este in stare de latenta. Povestirile pot releva deci fortele elementare ale personalitatii subiectului, de care subiectul nu este intotdeauna pe deplin constient, si tocmai datorita fenomenului proiectiei el le scoate la lumina, le obiectiveaza. Toate aceste atitudini ale eroului le putem transfera asupra subiectului testat. 2) Presiunile exterioare trecute, prezente sau viitoare, ale mediului, asa cum sunt ele percepute de catre subiect, exprima viziunea pe care o are subiectul despre lumea inconjuratoare. Dupa H.Murray, personalitatea este strucurata pe doua nivele si pe 3 straturi. 1. Primul nivel functional, se exteriorizeaza fara dificultate in comportamentul observabil si reprezinta in principiu atitudinea subiectului fata de proba si fata de examinator. Exemplu: faptul ca subiectul se uita la mine chiar cu ostilitate si intoarce plansele cu lehamite reprezint un comportament observabil care se exprima in acest nivel functional. 2. Al doilea nivel functional exprima ideile, proiectele, fantasmele si reveriile subiectului. Aici este vorba mai degraba de un nivel mai profund al personalitatii. Cele 3 straturi sunt: Primul este stratul profund, el contine tendintele inconstiente, refulate care nu se traduc sau se traduc foarte rar in acte si la fel de rar se exprima in ginduri. H.Murray vorbeste de o obiectivare diferentiata a continuturilor psihice, adica nu toate ajung sa se exprime in actiuni. Actiunile pot fi calificate drept indicii ai trebuintelor si ale emotiilor interne. Deci o emotie, o trebuinta nu se poate consuma sau satisface decit printr-o actiune: interna (gnd) sau externa (actiune) Stratul intermediar conine tendinte traductibile in: acte, ginduri, trebuinte cunoscute si afirmate public care dau subiectului nivele de comportament motor. Continutul istorioarelor apartine nivelului 3 functional, in timp ce stratul 1si 2 exprima proiecte fanteziste care se exprima rar.
111

Nu intotdeauna variabilele puternice sau slabe, deci cele care le-am notat fie cu 1 fie cu 5, exprimate in povestirile TAT, sunt la fel de slab sau puternic exprimate in comportamentul real al subiectului. In acest sens trebuie sa fim preveniti c adesea TAT-ul releva exact tendinta contrara. Adica uneori ceea ce este exprimat foarte subtil si cu intensitate foarte slaba poate sa aiba o semnificatie foarte puternica in comportamentul subiectului si invers. Alte interpretari ale TAT-ului Interpretarea lui Tomkis: El propune ca interpretarea sa se faca pe o analiza a fiecarei propozitii fundamentale. Deci instorioarele sunt impartite in propozitii fundamentale, compuse pe baza urmatoarelor elemente: vectorul, adica tendinta spre un comportament oarecare nivelul, adica functia psihica implicata, conditiile adica starile in care se gaseste eroul: starea psihica, sociala, fizica si functie de caracteristicile eroului. Analiza povestirilor trebuie sa degaje zonele cu probleme ale subiectului. Aceste zone sunt: familiala, de dragoste, relatii sociale, relatii profesionale, atitudini fata de munca. Interpretarea dupa P. Aron muta accentul de pe opozitia erou-presiune externa - opozitie pe care am intilnit-o la Murray - in opozitia dintre trebuintele si mecanismele de aparare ale eului care sunt proprii subietului. Interpretarea dupa Bellak considera subiectul d.p.d.v. a cea ce eul accepta ca este sau ar dori sa fie, in timp ce personajele sunt alte tendinte ale subietului. Interpretarea are urmtoarele reguli: -Actiunile contrare ale diverselor personaje sunt alternative ale dilemei interioare in care subiectul se gaseste. -Fiecare personaj exprima un aspect al personalitatii subiectului. -Dorintele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale caror caracteristici le justifica cel mai bine. - Cu cit motivatia este mai acceptabila pentru constiinta subiectului cu atit va fi mai mare asemanarea dintre subiect si personajul din TAT caruia i se vor atribui aceste motivatii. Alte precizari se refara la atitudini stereotipe si superficiale din povestiri si la diversitatea si incompatibilitatea motivatiilor din povestire, la frecventa de aparitie a temei. La interpretarea lui H. Murray mai trebuie adugat faptul cheie c din povestirile respective, pe baza analizelor efectuate privind sentimentele, emotiile, caracteristicile presiunii externe, motivatiile eroului este nevoie s decelam citeva teme fundamentale - teme complexe cu care, privindu-le in relatie, putem reface biografia potentiala a subiectului. Radiografia acelor trebuinte reprimate de catre subiect si care sunt responsabile de determinarea dintr-o zona inconstienta a comportametului sau observabil ne conduce la la adevratele mobiluri ale conduitei.

112

DIAGNOSTICUL PSIHOLOGIC PROVIZORIU SI DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL Principii generale ale psihodiagnosticului 1. Diagnosticul psihologic trebuie sa se desfasoare pe baza unei scheme. O schema de diagnostic implica: - ipotezele legate de problema subiectului pe care il investigam, de starea lui trecuta, de cauzele problemelor cu care se confrunta - precizarea metodologiei cu care abordam cazul respectiv, - pasii pe care ii urmam pentru a obtine o imagine cit mai corecta si mai precisa despre subiectul investigat. De aceea psihodiagnoza poate fii impartita in : - psihodiagnoza provizorie, in cadrul careia noi formam o serie de ipoteze legate de situatia subiectului, ipoteze care sunt alimentate de primul contact cu subiectul sau de o serie de date pe care le obtinem din documente (catalog, fisa scolara, fisa medicala), din discutiile dcu parintii, anturajul, colegii etc - pshodignoza diferentiala Ipotezele sunt adevarate instrumente de operare in domeniul realitatii psihice, si nu numai, ele sunt cu atit mai pertinente si cu atit mai utile cu cit se bazeaza pe un fond teoretic consistent (caci fondul teoretic in sine, bagajul de cunostinte, constituie un fond de ipoteze latente). De exemplu: un nepsiholog, in fata unei persoane dezorientate, care nu stie de unde vine incotro se indreapta, este un om complet dezarmat, nu poate sa emita nici un fel de ipoteza dar daca avem cunostinte de psihopatologie ne putem gindi ca are o stare depresiva, la un episod de pierdere a memoriei, sau la alta afectiune, putem formula o ipoteza, dupa aceea prin contact cu subiectul, prin discutii, prin utilizarea altor mijloace putem sa ajungem la diagnosticare. 2. Al doilea principiu este acela al dezvoltarii, acesta este un principiu fundamantal al psihologiei. Persoana daca este copil sau adolescent este intr-o continua evolutie a structurilor sale cognitive, afective iar daca este de virsta a treia cu siguranta ca inregistreaza anumite procese de involutie. Din aceasta cauza diagnosticul este in sine provizoriu si valabil doar pentru o perioada scurta de timp, mai ales la copii. De asemenea el este provizoriu pentru persoanele aflate in tratament si in general pentru acele situatii si etape de virsta care sunt mai mobile in ce priveste starea psihica a subiectilor. Diagnosticul psihologic provizoriu reprezinta doar o punere a problemei, urmind ca situatia subiectului sa fie clarificata prin ceea ce se cheama diagnosticul psihologic progresiv adica o data cu administrarea unor probe psihologice are loc adincirea cunoasterii subiectului, pe diverse coordonate si anume: - coordonate intelectuale, daca problema subiectului este una care are legatura cu capacitatea intelectuala (randament scolar scazut, incapacitatea de a tine pasul cu programa scolara, tendinta de a ramine in urma, incapacitatea de a asimila noile cunostinte pe care le implica schimbarile tehnologice, in cazul persoanelor incadrate in procesul muncii

113

- coordonate conative, legate de echilibrul emotional afectiv (emotivitate excesiva, tendinta de a exagera semnificatia evenimentelor, instabilitatea atitudinilor si a sentimentelor fata de diversele aspecte ale realitatii, explozii afective bruste). 3. Cel de-al treilea principiu este acela ca: Niciodata nu facem abuzuri de teste psihologice ; ele trebuie sa ramna doar niste instrumente valide, bine minuite, ele nu sunt si solutia problemei, ele sunt calea, metoda. Atunci cind avem posibilitatea sa cunoastem persoana, prin relatarile ei, prin datele de observatie, prin contactul nemijlocit trebuie sa adoptam o atitudine selectiva fata de probele psihologice. Este, de aceea, mai oportun, in loc sa bombardam subiectul cu tot felul de teste, sa facem o alegere, bine documentata, a metodelor si sa le folosim intensiunea lor, adica sa incercam sa obtinem maximul de informatie prin minim de probe. 4. Aici apare necesitatea unei noi cerinte cu valoare de principiu: Intotdeauna rezultatele la o proba trebuiesc confruntate , printr-o verificare incrucisata, cu rezultatele la alte probe, cu acelasi specific. Ultima faza este faza diagnosticului diferential. Acesta se refera la acel proces de cunoastere psihodiagnostica prin care ajungem sa eliminam alternativele privind etiologia diferitelor stari psihice, morbide sau dezadaptative, si sa marim gradul de certitudine privind etiologia efectiva a perturbarii respective. De exemplu: pe baza informatiilor obtinute din discutia cu invatatoarea sau cu profesorul, pe baza consultarii documentelor (lucrarile de control, catalogul), pe baza discutiilor cu parintii, atit cit au putut sa fie ei sinceri si nu au denaturat adevarul, pe baza discutiilor cu copilul, a aplicarii probelor psihologice, ajungem la concluzia ca randamentul scolar scazut se datoreaza incapacitatii copilului de a asimila respectivele cunostinte din programa scolara. Atunci apar 2 alternative (ipoteze): - copilul manifesta un retard mental - copilul prezinta o dificultate tranzitorie; Prin probele psihologice pe care le administram putem face o evaluare corecta a nivelului intelectual si putem sa ne dam seama daca este vorba de o anumita retardare sau daca este vorba de o anumita situatie provizorie care sar putea datora unui anumit ritm propriu de dezvoltare. Pentru ca, atit evolutia proceselor psihice cit si involutia lor nu se produce la toti la fel, este stiut faptul ca functioneaza aici procesul potrivit caruia anumite procese psihice pot sa o ia inaintea altora. Este chiar normal sa vedem ca inteligenta, in perioada studiului preoperational-operational (dupa 12 14 ani) cind se constituie operatiile formale, se dezvolta mai bine in comparatie cu gindirea formala si ipoteticodeductiva, care incepe sa se definitiveze dincolo de 15 16 ani. Potrivit lui Erik Erikson apare criza de identitate care vizeaza, un alt aspect al personalitatii, capacitatea de insertie sociala, capacitatea Eu-lui de a se restructura si structura in conformitate cu exigentele mediului social, deci pe primul plan apare aspectul conativ trebuinte, interese, motivatii etc. Urmeaza perioada tineretii: perioada terminarii scolii, casatoria, primul copil deja aici aspectul subiectivitatilor este acela solicitat si care se dezvolta. Apoi urmeaza, potrivit lui Erik Erikson si nu numai lui ci si lui Jung, virsta adulta 40 de ani cu o criza, este vorba de criza existentiala (poate aparea si o criza sentimentala) care se datoreaza accentuarii perspectivei introvertite in raport cu atitudinea general extrovertita care a dominat pina la aceea virsta;
114

fie ca sunt extrovertiti orientati cate achizitie de bunuri, de valori, de subidentitati. Dupa 40 de ani suntem orientati mai mult catre cele spirituale, incepem sa ne interiorizam, sa ne aplecam catre credinta, Dumnezeu, mergem mai des la biserica, daca suntem la necaz apelam mai des la ajutorul divin fara sa se modifice locusul, adica fara ca El sa se externalizeze. In sfirsit, la virstele mai inaintate apar interogatiile, un fel de evaluare a intregii existente, de unde poate sa apara si sentimentul de satisfactie sau dimpotriva de insatisfactie. Asadar, evolutia personalitatii, a psihicului in general, nu este liniara pe tot parcursul vietii. Avem momente de ridicari si coboriri, cind suntem pe culmile inalte, cind suntem la pamint si in dragoste si in ceea ce priveste succesul profesional si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti dar exista si o calitate intrinseca care se refera la ritmurile proprii in care evolueaza si involueaza diverse procese psihice. La inceput ne lasa asa zisele procese mecanice, adica cele care sunt mai intens relationate cu zestrea biologica (acuitatea vizuala, auditiva, sensibilitatea pragurilor senzoriale s.a.), dupa aceea slabesc in intensitate memoria de scurta durata, apare sindromul amneziei retrograde, dupa aceea capacitatea de invatare (ea se focalizeaza, se specializeaza pe anumite domenii care au fost mai intens solicitate) si apoi, dupa 60 de ani, apare usor involutia intelectuala. Concluzia. De aceea psihodiagnostica trebuie sa tina seama de toate aceste probleme, pentru un diagnostic corect (U.Schopu). Trebuie sa cunoastem bine ce se intimpla in fiecare etapa de virsta, ce este specific ei trebuie sa cunoastem bine Psihologia virstelor. De exemplu: daca vedem la un copil de 4 ani ca el nu pronunta corect anumite cuvinte, stiind ce se intimpla in aceasta perioada cu evolutia vorbirii copilului, putem sau nu sa ne ingrijoram intemeiat, in legatura cu aceste semne de dislalie. Dar daca copilul este de 6 7 ani si prezinta aceste probleme sau alte forme de tulburare a limbajului? Daca copilul pina in 7 ani este foarte credulnaiv nu trebuie neaparat sa-l suspectam de debilitate mintala ci probabil de o intelegere insuficienta a operatiilor intelectuale, daca insa se intimpla la un copil de 10 12 ani deja trebuie sa ne punem serioase semne de intrebare etc. Diagnosticul diferential trebuie sa se conformeze principiului individualizarii examenului psihologic, principiu pe care l-a atins si Psihologia muncii atunci cind s-a vorbit despre sistemele de decizie (acele puncte peste care trec subiectii si dincolo de care decizia secventiala testele moderatoare). Deci principiul individualizarii examenului psihologic se refera la necesitatea de a adinci cunoasterea subiectului, pe coordonatele care-i sunt specifice structurii sale psihologice, curiculumului sau educational, biografiei sale. El se conformeaza unui alt principiu si anume acela ca succesul intr-o activitate sau alta este multifactorial si la el nu conduce o singura linie, eventual vocationala, ci un ansamblu de posibilitati. Deci succesul la invatatura poate fi obtinut: fie gratie unui nivel intelectual deosebit, exceptie gratie unei supradotari, fie gratie unui nivel intelectual mediu asa cum se pare ca a avut si Einstein dar la care se adauga dupa cum spune Edison 99% transpiratie. Deci efortul calitatii, care tine de palierul conativ (motivatia, interesul, capacitatea de mobilizare a energiei, temperamentul etc), deci vom cauta sa descifram persoana o dat functie de probleme, in virtutea problemelor pentru care ea ajunge in situatia de a fi examinata de psiholog, dar si functie de propriul ei specific.
115

TESTUL LUSCHER Autorul testului este Max Lusher. Pavel Muresan, in cartea sa intitulata Culoarea in viata noastra, prezinta destule referinte despre importanta culorii in viata cotidian, rezonanta ei afectiva, capacitatea ei de a proiecta prin alegere unele continuturi interne si de asemenea incarcatura social-istorica pe care aceasta o capata in existenta omului precum si semnificatia pe care omul o acorda diverselor culori. Testul a fost utilizat atit si in domeniul clinic, de catre medicii psihologi, in scopul evidentierii rapide a unor dezordini psihosomatice precum si a altor tulburari ale caror tablou psihogen anticipeaz suferina fizic. Testul a fost utilizat in Ungaria de catre Merey, in domeniul selectiei soferilor, in domeniul orientarii scolare si profesionale. In tara noastra testul este foarte mult utilizat atit in cabinetele de psihologie clinica, in psihologia industriala a muncii, in orientarea scolara si profesionala. Este un test rapid, care ne dezvaluie unele tendinte fundamentale in structura persoanei dar si o serie de indepartari de la patternurile psihiofiziologice normale. Fiind un test rapid are si o serie de inconveniente: nu permite un sondaj profund si foarte complex al personalitati, motiv penru care autorul acestui test, dar si alti autori, recomanda recurgerea si la alte teste proiective, pentru aprofundarea unui caz, sau la varianta extinsa a testului, varianta originala. Trebuie adaugat si faptul ca, desi M. Lusher nu a intentionat, o serie de autori au dezvaluit mai tirziu posibilitatea ca acest test sa fie intrepretat dintr-o perspectiva psihanalitica. Asa se face ca testul este considerat un test proiectiv, de alegere a unor culori, la fel ca testul Szondi. Instructiuni pentru administrare Se etaleaza in fata subiectului intreaga suita de 8 culori, cu un spatiu intre ele, pentru a putea fi distinse cu usurinta si pe un fond de culoare mai inchis. i spunem subiectului astfel: In fata d-voastra sunt etalate 8 culori, am sa va rog sa alegeti pe aceea care in acest moment va este cea mai simpatica, va place cel mai mult. I se d recomandarea sa nu se gindeasca la culorile care ii plac in viata de toate zilele ci sa se refere in mod special la culorile etalate in fata lui. Dupa ce subiectul alege prima culoare, o intoarcem cu fata alba in sus si o asezam departe de suit. Pe urma i vom spune in acelasi mod: Acum am sa va rog dintre cele care au ramas sa o alegeti pe aceea care va place cel mai mult si vom proceda tot asa, rind pe rind, pina cind subiectul alege toate culorile. Daca se intimpla ca subiectul sa manifesta o anumita rezistenta in, sensul ca fie toate culorile ii plac la fel de mult fie ca nici una nu ii place ii vom sugera sa aleaga totusi pe aceea care i se pare ca este mai simpatica decit celelalte. La sfirsitul protocolrii citim, pe spatele cartonaselor, cifrele cu care sunt inscriptionate, acestea reprezentnd poziia fiecrei culori n irul standard, si le trecem pe o linie orizontala. Culorile sunt numerotate astfel : 1 albastru 2 - verde albastru 3 rosu portocaliu 4 galben 5 mov 6 maro 7 negru
116

0 gri La 2 3 minute, maxim, dupa ce subiectul a ales primul protocol, in aceesi maniera vom obtine cel de-al doilea protocol. La al doilea protocol vom avea grija sa precizam ca nu este vorba de un test al memoriei culorilor, ca subiectul poate sa aleaga fie in aceeasi ordine, ca in primul protocol, fie in alta ordine. Important este insa sa aleaga confom preferintelor sale. Exemplu: 2 3 5 0 4 6 1 7 prima alegere 3 2 0 5 4 1 6 7 a doua alegere Etape pregtitoare pentru interpretarea protocolului 1. Stabilirea grupurilor, de cte dou culori, care se repet de la prima la a doua alegere. 2. Determinarea grupurilor care primesc o interpretare standard din manualul testului : ntr-un protocol standard (teoretic) aceste grupuri sunt: ++ culorile care ocup poziia 1 i 2 n ir, numerotarea efectundu-se de la stnga la dreapta ; Semnificaia acestui grup este Persoana doreste s fie sau sa aib ceea ce semnific grupul ++ xx culorile care ocup poziia 3 i 4. Semnificaia acestui grup este Persoana simte c se afl n situaia semnificat de culorile grupului xx . == culorile care ocup poziiile 5 i 6. Semnificaia acestui grup este Persoana considera ca nu este oportun, nu este potrivit s fie sau s aib cee ace semnific culorile grupului == Acest grup este numit situaia actual deoarece el semnific, aa cum deja am artat, comportamentul pe care subiectul l considera potrivit in acest moment. - - culorile care ocup poziiile 7 i 8. Semnificaia acestui grup este Persoana nu vrea sau nu se simte capabil sa fie sau sa aib ceea ce semnific culorile din grupul - - +- grupul plus minus este format din culorile aflate pe primele dou poziii din ir combinate cu cele situate pe ultimele dou poziii. Se numete Problema actual deoarece culorile grupului semnific combinaia dintre sursele de anxietate (culorile respinse) i compensaiile echivalente (culorile preferate), adic ceea ce Murray a numit tem complex, respectiv, maniera in care individul face fa n prezent unor situaii mai mult sau mai puin stresante, modul n care trebuind s satisfac anumite trebuine trebuie sa faca fa unor opreliti exterioare sau interne. 3. Odata stabilitate grupurile de culori, acestora li se vor ataa semnificaiile psihocomportamentale descrise n manualul testului. 4. Evaluarea nivelului anxietilor i compensaiilor (numrul de ! ) 5. Evaluarea stabilitii-instabilitii sistemului nervos vegetativ ; Calculul indicelui psihoenergetic. 6. Evaluarea grupului munc 7. Conturarea profilului psihologic de ansamblu. Dintre cele 8 culori, 4 sunt fundamentale i reprezinta sau sunt echivalente cu patru tipuri de trebuinte fundamentale (rosu-portocaliu, galben, verde, albastru). Celelate sunt culori derivate (violet, maro, gri, negru). Prezentarea pe scurt a semnificatiei structurale a
117

celor 4 culori fundamentale 1) Albastrul-ntunecat reprezinta adincimea sentimentelor. Acestei culori ii pot fi asociate urmatoarele carateristici: concentric, pasiv, heteronom, incorporant, sensibil, unificator. Aspectele sale afective: multumirea., linistirea, tandretea, dragostea, afectiunea. 2) Verdele reprezinta elasticitatea vointei; lui ii pot fi atasate urmatoarele semnificatii: concentric, pasiv, defensiv, autonom, posesiv, neschimbabil, retentiv (retinator). Semnificatia sa afectiva este data de urmatoarele adjective: persistenta, incapatinare, afimare de sine, apreciere de sine 3) Rosu-portocaliu=oranj reprezinta forta vointei. I se pot atasa urmatoarele adjective: excentric, activ, ofensiv-agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Corelatele sale afective sunt: dorinta, excitabilitatea dominare, sexualitate. 4) Galben stralucitor reprezinta spontaneitate. Are atasate urmatoarele semnificatii adjectivale: excentric, activ, proiectiv, heteronom, expansiv, investigativ, aspiratii mari. Aspectele sale afective sunt: variabilitatea, expectanta, originalitatea, veselia. Nota: concentric = preocupat, subiectiv, doar partial sfera se acopera cu cea a introversiei. A fi preocupat subiectiv insemana a fi interesat in mod prioritar de ceea ce reprezinta Eul si propria sa extindere. Excentric inseamna a fi interesat, obiectiv acest termen fiind mai apropiat de extroversiune decit primul de introversiune ; semnifica orientarea catre mediul, preocuparea fa de oameni si lucruri. Autonomia inseamna a fi cauza pe cind heteronomia efectul. In protocoalele normale, ale subiectilor normali, lipsiti de tensiuni, echilibrati, fara conflicte si refulari, culorile fundamentale stau pe primele 45 pozitii. Orice indepartare a acestor culori de la pozitia lor normala este un indiciu de dezechilibru. Nu este vorba de un dezechilibru psihic, este vorba de anumite stari de tensiune, stari de stres. Culorile derivate, adic maro, violet, gri, negru sunt sunt considerate culori auxiliare. Preferinta pentru una dintre aceste culori acromatice poate fi considerata ca indicind o atitudine negativa in fata vietii. Daca culoarea de baza este respins, i astfel situat ctre sfirsitul sirului, atunci trebuina reprezentat de aceea culoare a ramas nesatisfacut, datorita faptului ca circumstantele actuale sunt nefavorabile, iar Eul nu recunoaste oportunitatea acestei satisfaceri. O astfel de trebuinta nesatisfacuta reprezinta o sursa de anxietate, stres, o sursa de stres arata ca aceea persoana este incarcata intr-una din trebuintele fundamentale (semnificata de culoarea fundamentala respinsa). Aceasta trebuinta nesatisfacuta va da nastere unor tulburari psihice sau de natura functionala. Cnd una din culorile fundamentale este respinsa ii acordam automat semnul minus, ei si tuturor celor care urmeaza (incepind cu pozitia 6). De asemenea, o data ce i-am dat semnul minus o si notam cu A, aceasta reprezentind sursa de anxietate. Sursele de anxietate sunt cu atit mai puternice cu cit avem mai multe culori fundamentale respinse. Daca pe primele pozitii avem una dintre culorile 6, 0, 7 atunci automat acestor culori le vom da semnul plus si le vom nota cu C (simbolul compensaiilor): 070154321 +++xx=--CCCAAA !!! !! ! ! !! !!! Total =12 !
118

Intr-o astfel de situatie 4, 3, 2 se noteaza cu A iar 6, 7, 0 se noteaza cu C, C reprezentind trebuinte care compenseaza nesatisfacerea trebuintelor fundamentale, respinse. Deci ele (6, 7, 0) indica un comportament compensator si exprima o anumita atitudine compulsiva, excesiva care nu permite o alta alegere manifestindu-se ca o atitudine generalizata. De obicei pentru a masura intensitatea anxietatilor si compensatiilor culorilor fundamentale respinse (notate cu - ) li se acorda pentru pozitia 6 un semnul exclamarii, pentru pozitia 7 doi ! iar pentru pozitia 8 trei ! . La fel, se noteaz cu C sursele de compensatie (semnul exclamarii arata gradul de intensitate). In manualul lui Luscher, pe 1000 de cazuri sunt date procentajele subiectilor care intrunesc de la unu la 12 semne ale exclamarii. Cnd o persoana intruneste maximum (12!) inseamna ca ea trebuie sa faca fata unor puternice surse de stres si ca atare compensatiile la care apeleaza sunt exagerate, indepartate de normal. Atunci cind in primul protocol numarul de semnul exclamarii este mai mic decit numarul de semnul exclamarii din cel de-al doilea protocol prognoza in legatura cu persoana respectiva este favorabila, adica ea va raspunse in mod eficient la tehnicile psihoterapeutice. Cind in al doilea protocol numarul semnelor de exclamatie este mai mare decit in primul atunci prognoza este defavorabila, tulburarea este mult mai adinca, mai profunda si este posibil ca modificarile in conditiile de mediu sa nu aiba influentele asteptate. Problema actuala n conceptia lui Luscher problema actual este data de grupul ( + -), adica culoarea de pe prima pozitie (marcata cu plus) si cea de pe ultima pozitie (marcata cu minus). Este vorba deci de sursa de anxietate cu care se confrunta persoana si de compensantia prin care ea incearca sa faca fata acestei dificultati. Ea are o inalta semnificatie psihodiagnostica si la fel ca celelalte grupuri beneficiaza, in manualul lui Luscher, de tabele interpretative. In legatura cu problema actula, intr-un protocol mediu, cea mai intensa va fi aceea data de prima culoare si ultima. Functie de protocol mai poate fi interpretata prima cu penultima, a doua cu penultima etc. Ambivalentele In mod ocazional este posibil sa intilnim protocoale in care o culoare fundamentala ocupa in primul protocol prima pozitie sau a doua, iar in al doilea protocol (7, 8). De exemplu, rosu in primul protocol sa stea pe pozitia unu si in al doilea protocol pe pozitia 8. 31506742 24160473 Prin acest exemplu este sugerat faptul ca aceasta persoana are o ambivalenta in raport cu trebuinta - semnificata de culoarea verde, acest lucru fiind o sursa de anxietate. Persoana manifesta ambivalenta si pentru culoarea roie ceea ce arata o oscilatie a persoanei intre dorinta de a avea propriul
119

destin, de a fi activa, de a avea un efect determinant, cauzativ si intre a doua alegere tendinta de a fi lasata in pace, de a fi supusa cit mai putin solicitarii. Instabilitatea sistemului nervos vegetativ Indicii de instabilitate ai sistemului nervos vegetativ apar atunci cind la o extrema se situateaza culorile 3, 4 si la celalata extrema 1, 7; atunci cind 3, 4 se afla pe primele pozitii (3, 4, 2, 5, 0, 6, 1, 7) in acest caz instabilitatea este mai putin grava decit daca culorile 3, 4 ar fi pe ultimele pozitii (1, 7, 2, 5, 0, 6, 3, 4). n acest ultim exemplu exist o prevalenta simpatica, deci persoana va consuma multa energie, mult zgomot pentru nimic se va irosi in obinerea unor rezultate modeste. In cazul acesta, dimpotriva, a intervenit oboseala caci culorile care exprima activismul sunt respinse si pe prima pozitie apare dorinta de a fi lasata in pace, dorina de liniste si tendinta de a nega orice solicitare care i este adresat n cazul acesta instabilitatea este mult mai puternica. Scoala maghiara de psihologie a produs o extensiune a semnificatiei acestui dezechilibru, Merey este unul dintre autorii care s-au ocupat de aceasta problema dar si altii. El calculeaza asa numitul indice neuro-vegetativ. Indicele neuro-vegetativ sau indicele psihoenergetic este egal cu raportul dintre poziiile culorilor active (la numrtor) si ale culorilor pasive (la numitor). Indicele neuro-vegetativ exprim echilibrul sau dezechilibrul ntre latura simpatica si cea parasimatica a sistemului nervos vegetativ. Pentru calculul acestui raport culorile din ir vor fi numerotate de la dreapta la stnga, prima poziie primind valoarea cea mai mare, adic cea mai favorabil ,egal cu opt. Echilibrul ar fi semnificat, dup unii autori de valoarea egal cu unitatea a raportului menionat. Orice abatere in sus sau in jos de la cifra 1 ar reprezenta un dezechilibru care ar merge fie catre ergotropie, adica catre cheltuirea de energie prin implicare activ, dinamism, fie catre trofotropie adica apatie, lentoare, ncetineal etc. Rosu si galben exprima o conduita activa Verde si albastru conduita pasiva Verde si rosu, conduita autonoma Galben si albastru conduita heteronoma Rosu si galben exprima conduita de a fi excentric si activ, adica orientata catre lume in timp ce verde si albastru exprima conduita pasiva si concentrica. Grupul munc Trei dintre culorile fundamentale: verde, galben si rosu au fost interpretate, pentru prima data de Max Luscher apoi si de alti autori, ca reprezintind grupul munca. Verdele exprima elasticitatea vointei, capacitatea de a persevera in ciuda oprelistilor. Rosu - forta vointei adica actiune, eficacitate, energie, vitalitate. Galbenul - satisfactia in munca, capacitatea persoanei de a se proiecta si de a privi inainte spre rezultatele viitoare ale actiunii. Intr-un protocol ideal acest trei culori ar trebui sa stea impreuna si sa fie situate la inceputul sirului. Daca in primul protocol culorile sunt la inceptul sirului iar in al doilea protocol la fel, atunci pot putem face o buna prognoza despre modul in care persoana isi va desfasura munca in viitor. Daca in al doilea protocol, grupul respectiv se va destrama atunci prognoza va fi mai mult sau mai putin defavorabila, functie de gravitatea destructurarii grupului.
120

Prioritatile personale, prin prisma carora individul isi va aborda sarcina, sunt exprimate de culoarea care in acest caz va sta pe prima pozitie. Daca este verdele atunci scopul muncii, efortului persoanei va fi indicarea aprecierii de sine in ochii sai si in ochii altora. Daca este rosul atunci persoana simte satisfactie in insasi activitatea pe care o desfasoara adica in insusi efortul pe care il depune ; ea vede munca drept o incercare personala prin care are posibilitatea sa-si masoare propriile capacitati. Daca va fi galben inseamna ca o persoana va inregistra o satisfactie, crescind pe masura ca va inainta in sarcina. Epuizarea este semnificata in acest test atunci cind exista o deteriorare a grupului de munca, de la prima la a doua selectie, mai ales pentru rosu si verde. Acolo unde verdele da inapoi, perseverenta este cea care pune probleme, adica tenacitatea, capacitatea de a persevera vor ceda in fata obstacolelor. Cind este rosu, inseamna ca rezistenta la suprasolicitare, la efort, este cea care impiedica performanta in munca. Daca este galben inseamna ca persoana se descurajeaza repede si isi pierde repede satisfactia in ceea ce face. Prezentarea pe scurt a intelesului culorilor Gri (0) este o culoare neutra, este un fel de pamint al nimanui. Cei care aleg pe prima pozitie aceasta culoare vor sa se separe de orice, sa ramina liberi si neimplicati adica persoana nu vrea sa participe la actiune, vrea sa stea deoparte, nu vrea sa fie implicata in nici un fel de actiune. In aceasta pozitie griul este in intregime compensator deci este vorba de a ameliora anxietatea traita ca urmare a nesatisfacerii trebuintelor fundamentale, semnificate de culorile fundamentale respinse - printr-o atitudine de neimplicare. Deci griul devine semnificativ (ca semnificatie psihologica) in momentul cind migreaza catre inceputul sirului. Albastrul (1) reprezinta calmul complet, linistitor asupra SNC, reprezinta granitele pe care persoanele le construiesc in jurul lor. Persoana care alege albastrul pe primul loc va tinde catre liniste catre o situatie relaxata, netulburare, unitate si siguranta. Deci liniste, pace, armonie, multumire, inseamna aceasta culoare pe pozitia intii. Daca este ales pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica desfacerea legaturilor, tulburarea echilibrului, a linistii, subiectul va fi tentat sa evadeze in plan mental intr-o activitate compensatorie el va avea un comportament nelinistit fara pace si cu o oarecare agitatie mentala, se va concentra greu si va avea dificultati in invatare. Verde (2) este de fapt un amestec, in cazul testului, de albastru cu galben, el corespunde simbolic capacitatii de a persevera si cind este situat pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica o slabire a rezistentei precum si o depreciere a statutului sentimente de inferioritate, persoana se simte depreciata si putem suspecta anumite disfunctii ale cordului si in general ale sistemului circulator. Daca verdele este respins si este compensat de rosu semnificatia va tinde catre o anumita stare de iritare, de nerabdare, pierderea controlului de sine. Aceasta combinatie va insemna o considerabila impetuozitate si tendinta la izbucniri intolerabile. Rosu (3) energie, activism. Daca este respins e vorba de epuizare, golire, suprasolicitare, tendinta la iritabilitate, lipsa de vitalitate, persoana percepe situatia ca insuportabila, se simpte cu alte cuvinte depasita.
121

Galben (4) este cea mai stralucitoare culoare din test, poate fi asociata cu culoarea luminii zilei, de aceea inseamna activism, expansivitate, larghete. Pe prima pozitie poate sa insemne o anumita nota de superficialitate. Acolo unde galbenul este puternic subliniat, fiind pe prima pozitie, persoana are tendinta de a se proiecta in viitor, de a gasi o cale de salvare imaginara si de a cauta schimbarea de dragul schimbarii. Daca este respins atunci inseamna ca asteptarile persoanei au fost dezamagite, deci in afara de dezamagire sentimentul major este acela al descurajarii, neincrederii, suspiciunii fata de altii si fata de intentiile lor. Violetul (5) este un ameste ce albastru si rosu. Persoanele mature mental il vor situa catre mijlocul sirului si cu cit este situat catre sfirsit inseamna capacitatea de a judeca lucrurile la rece. Cu cit este catre inceputul sirului este vorba de o imaturitate atit comportamentala, afectiva cit si glandurala. Poate fi suspectata o disfunctie tiroidiana. Deci este firesc pentru copii si prima parte a adolescentei ca violetul sa se afle in primele pozitii, in cazul persoanelor tinere si adulte situarea pe prima pozitie inseamna imaturitate dar si homosexualitate, alcoolicii facind si ei aceasta alegere. Deci persoanele care intr-u fel sau altul sunt rezidente in stadiul oral exprima o anumita imaturitate a libidoului care se intoarce cu nostalgie mereu si mereu in stadiul oral. Maro (6)- este un amestec de galben si rosu. Cind este ales pe primele pozitii poate sa semnifice fie dezradacinare fie faptul ca propriul corp a ajuns obiect de contemplatie deci el fizic ajunge prin egodiastolizare, folosind termenul lui Szondi, prin umflarea acestei dimenisuni ajunge sa domine viata psihica a persoanei. Fie ca este preocupata excesiv de trebuinta de confort, de relaxare, fie ingrijorata de propria sa sanatate, fie o excesiva trebuinta de confort. Atunci cind nu este compensatorie, cind culoarea maro este asezata in prima pozitie semnifica compensarea respingerii unor culori fundamentale atunci semnificatia ei de diagnostic este mult mai profunda. Negrul (7) este negarea culorii. Situat pe prima pozitie reprezinta negativism, tendinta de a se exalta impotriva vietii, a mediului, in orice caz extremism in comportament. Ca o concluzie, putem sa spunem ca aceste culori neutre cind sunt impinse pe primele pozitii capata semnificatie psihologica mai accentuata. La fel si culorile fundamentale pe masura ce migreaza catre sfirsitul sirului capata o semnificatie psihopatologica mai acuta. Exista modalitati de administrare a acestui test pe calculator, prin existenta unor programe care structureaza in forma algoritmica toate etapele administrarii si intrepretarii testului.

122