Sunteți pe pagina 1din 7

PSIHOLOGIA ARTEI

- teze lrgite -

Introducere: PSIHOLOGIE SI ESTETICA


Probleme cadru: 1. domeniul esteticii 2. apelul esteticii la psihologie 3. domeniul psihologiei artei 4. psihoestetica experimentala Lucrari de referinta: M. Ralea, Prelegeri de estetica N. Pirvu, Studii de psihologia artei N. Groben, Psihologia literaturii M. Delacroix, Psihologia artei S.L. Vigotski, Psihologia artei S. Marcus, Psihoestetica experimentala

1. Domeniul esteticii
Conceptul de estetic de la grecescul aisthesis (simtire). Estetic este diferit de arta si de frumos: spre exemplu, frumosul este artistic, dar si natural, iar in plus exista forme urate, tratate in afara esteticului. Estetic notiune generica; frumos categorie estetica. Deci: esteticul cuprinde situatiile artistice, dar si pe cele extra-artistice (naturale si/sau artificiale). ESTETICA: - disciplina filozofica sau stiinta? - care este obiectul ei de studiu? BAUMGARTEN (1714 1762) Aesthetica: I 1750; II 1758, cu intelesul stiinta a simtirii; modul de a percepe lumea; studiu al reactiilor specific umane la informatii senzoriale. Ca studiu al simtirii, senzatiei, sentimentului, estetica ar fi stiinta a vietii senzitive si studiaza principiile conform carora se realizeaza cunoasterea simturilor (simtirii) si valoarea informatiei senzoriale. Estetica ar fi o stiinta a cunoasterii inferioare, dar si a sentimentului. Estetica stiinta normativa, avand drept element de control perfectiunea. Rezulta ca estetica este stiinta a formelor (in contact direct cu obiectele) perfecte. Ori, lucrul perfect inseamna apreciere maxima, cu valoare superioara. Incheierea ar fi ca Estetica este stiinta a valorilor (subanteleasa de Baumgarten). Kant: Estetica stiinta a cuoasterii sensibile (vezi Critica ratiunii pure). Hegel: Obiectul esteticii intinsa imparatie a frumosului; Domeniul ei arta si anume artele frumoase (obs.: in aceasta viziune afost parasit termenul de Calistica, prin care Estetica se referea numai la frumosul artistic). Urmasii lui Baumgarten avanseaza doua viziuni: Estetica face parte din sfera de preocupari filozofice; Estetica este stiinta cunoasterii prin simturi aplicata la frumos. Punct critic: simtirea (senzorial-cognitiva) este diferita de simtirea (trairea) afectiva.

In disputa pe tema: Estetica filozofie sau stiinta? Pozitiile extreme au trebuit sa se apropie in timp, Estetica fiind realmente disciplina cu vocatie generalizatoare (filozofica) si stiinta cu posibilitati propri de investigare a realului. I. Ianosi Estetica ; Estetica generala, abordare globala a principiilor valabile pentru arta si alte sisteme de forme capabile sa trezeasca trairi. Estetici particulare (sau cum spune M. Ralea speciale): Stiinta generala a artei (estetica literara, etc.) Estetica industriala Estetica ambientului, starea vestimentatiei Trei demersuri teoretico-metodologice in estetica: a) de tip filozofic (intelegerea realitatii estetice); b) de tip stiintific (intelegerea realitatii estetice din perspectiva si cu mijloacele stiintelor exacte); c) de tip scientizat (teoriile artelor, psihologia artei, sociologia artei etc.). In calitatea de stiinta, estetica studiaza totalitatea de fenomene avand un aspect obiectiv formele, si un aspect subiectiv trairile, sentimentele in conditiile perceperii formelor (vezi aceiasi idee in Prelegeri de estetica M. Ralea). Estetica apare ca o filozofie (stiinta generala, teorie globala) a artei si/sau a frumosului (I. Ianosi, Estetica, p.14). Vocatia ei este generalizarea de ansamblu sau efortul sintetic. De aceea, sensul conceptului de stiinta filozofica este unul actual, modern (nu de suprasistem metodologic) de implinire a unei stiinte a umanului printr-o corespunzatoare teorie si metodologie de sorginte si substanta filozofica.

CONCLUZII PARTIALE
Estetica este disciplina spirituala aparte intre stiintele sociale. Obiectul ei este studierea frumosului din arta, natural si artificial. Arta ar putea fi privita ca nucleu concentrat al frumosului (Estetica, p.14 si urm.). Ca stiinta dispune de propensiuni care nu exclud acumularile filozofice, iar ca filozofie nu abandoneaza logica si rationalitatea pe calea cercetarii. In aspectul sau obiectiv studisaza formele, iar in cel subiectiv trairile, sentimentele (ale creatorului, ale spectatorului). In timp, estetica a tins sa-si insuseasca metodele psihologice si pe cale structurala, semiotice, cibernetice, de teoria informatiei.

2. Apelul esteticii la psihologie


Punct de plecare: frumosul si celelalte fenomene estetice nu se dezvaluie decat in procesul perceptiei senzoriale a realitatii... determinand in om o reactie emotionala fata de obiectul avand o calitate estetica (Estetica p.37). ... spre deosebire de toate celelalte calitati ale lumii reale (mecanice, chimice, bilogice s.a.m.d.), proprietatile ei estetice nu pot fi intelese fara o cercetare a proceselor psihice ce au loc in constiinta subiectului receptor. Cu alte cuvinte, nu putem intelege esenta fenomenului fara a determina natura psihica a sentimentului estetic ca atare (p.37). a) In consecinta, apelul la psihologie este justificat de natura fenomenului estetic (natura specifica a creatiei artistice) care poate fi studiata prin asimilarea de concepte, idei si metode psihologice. De fapt, cercetarea legilor generale ale artei impune abordarea psihologica, intrucat anumite fenomene (vezi: inspiratia, inventia, creativitatea, trairea afectiva, transpunerea, empatia etc.) estetice nu pot fi satisfacator explicate doar cu mijloacele reflexiei psihologice. (J. Volket, la inceputul secolului arata ca cea mai imperioasa sarcina a esteticii o constituie o amanuntita sisubtila analiza psihologica, System de Aesthetik, Bd.1, Munchen, 1905, p.208).

b) Problema cea mai nevralgica pentru Estetica este caracterul emotiei estetice, angajarea afectivitatii in experienta. Este un motiv pantru care Estetica recurge la metoda experimentala psihologica. Psihologia este singura stiinta care poate ofirii o explicatie plauzibila a emotiei estetice in lumina relatiilor emoti-imaginatie si emitie-atitudine. c) Natura operei de arta contine o alta justificare: cum inraureste opera, in ce fel este ea stimul (sistem de stimul) formativ asupra constiintei (cunoasterii si sensibilitatii)? d) Natura ecoului interior in percipient care sunt procesele de gandire-intelegere, imaginare si evocare mnemica, identificare afectiva, angajare motivational-atitudinala a spectatorului in contact cu opera de arta? e) Obiectivele analizei psihologice in Estetica (p.37) Aspecte generale, logice ale insusirii estetice a realitatii Psihologia creatiei artistice Personalitatea artistica Psihologia operei Psihologia receptarii si educarii estetice.

NOTA: abordarea metodei psihologice se constituie in remediul impotriva dizolvarii estetice in filozofie (p.37). (vezi si Elemente de metodologica in Estetica lui M. Ralea de Gh. Neacsu; M. Ralea si psihologia artei de S. Marcus). 3. Domeniul psihologiei artei Specificul experimental al abordarii psihologice a artei perioade
Sfarsit de secol XIX: Fechner intentiona o estetica psihologica bazata pe experiment. Metodele fechneriene: alegerea, constructia, observarea obiectelor uzuale. Contributia cea mai relevanta: evidentierea rolului sectiunii de aur in perceptia estetica. Inceputul sec. XX, o noua orientare numita psihologie obiectiva (vezi: R. MullerFreienfels, Psihologia artei; L. S. Vigotski, Psihologia artei; S. Rappaport, Arta si emotie). Acest mod de cercetare psihologica in arta nu-si propune sa conchida asupra autorului sau publicului, ci dorind sa ramana psihologie personala si impersonala a artei, cercetaza forma si materialul operelor de arta. Metoda obiectiv analitica porneste de la opera ca sistem de stimuli (Vgotski). "Aadar, direcia general a metodei psihologice adecvate unei cercetri estetice moderne, obiective poate fi formulat astfel: de de la forma operei de art, prin analiza funcional a elementelor i structurii ei, la reconstituirea reaciei estetice i stabilirea legilor el generale" (Vgotski, p. 32).

Marile intrebari ale psihologiei artei


Activitatea artistic (creaia) se contureaz la confluena a trei instane: a)personalitatea artistului (inclusiv procesul de creaie); b)opera da art; c)spectatorul (percipientul, contemplatorul). 1. Care snt nsuirile psihice ale creatorului? aptitudinile artistice - psihogenez, structur, evoluie nzestrarea artistic - niveluri ierarhice etapele creaiei artistice i interaciunea proceselor psihice n creaie 2. Poziia operei ntre creaie i receptare este aparent sau real? coninut i form (structura psihologic a coninutului - sentimente i idei; form i expresie); expresia formal a componentelor, expresia artistic.

dinamica opereii, ncheiere a procesului premergtor i deschidere finalist n receptare: opera si autor, opera si proces, opera si criteriu valoric. funcia de comunicare a operei. 3. Receptarea ca instan finalist a creatorului si a epocii pregtirea general i specific; procese psihice implicate n receptare; etapele receptrii; nivelurile receptrii - creatorul ca prim spectator, contemplatorul comun, activitatea criticului de art; percipientul nu instituie legi creatorului - cerinele sociale; educaia artistic

PSIHOLOGIA ARTEI - disciplina care studiaz structura artistului i procesul de creaie n art, valenele operei de art (creatul) i con templarea artistic ntr-o viziune teoretico metodologic interdisci plinar i experimental. 4. Psihoestetica experimentala domeniul de cercetare interdisciplinar
La confluena preocuprilor dintre estetic, sociologie, psihologie, pedagogie. Psihoestetica - noiune mai cuprinztoare decit psihologia artei (analiza psihologic a unor elemente ce acoper atribute esteti ce dincolo de cele artistice). Experimental - pentru c vizeaz cercetri psihologice. obiective, cu metodologie adecvat surprinderii caracteristicilor estetice i ale artei. Psihoestetica experimental - devine partener activ al celorlalte tiine aflate n proximitate deoarece: a) urmrete explicarea mecanismelor contiente i incontiente ale proceselor de creaie i receptare. b) urmrete msurarea obiectiv, predicii cu caracter logic i control experimental asupra comportamentului estetic. Deci - psihoestetica experimental vizeaz un plan conceptual i unul metodologic - utile explicrii comportamentului estetic al oamenilor. Necesitatea delimitrii cmpului de analiz tiinifica Dup J.P. Webers; estetica - tiina normativ, avind ca obiect de studiu judecata de valoare. filozofia artei - reflecii filozofice asupra artei tiina artei - enun regulile care prezideaz elaborarea opere lor de art, reguli ce variaz n funcie de civilizaie i epoc. critica de art - aplic la examinarea operelor principii obiective sau subiective din estetic. psihologia artei - studiul strilor de contiin i al fenomenelor incontiente, carelative creaiei i contemplaiei operei de art. "Este plac turnant ctre care converg totalitatea liniilor de for ce traverseaz domeniul Artelor Frumoase". In prelungire - psihoestetica experimental - urmrete alturi de fap tele de art i "elementele care pot s acopere un atribut de frumuse e i s suscite reacii, pn la un punct analog acelora produse de o pera da art (culori, sunete izolate) - Robert Frances.

Specificul domeniului

Dup Robert Pages - psihologia artei este parte constitutiv a psihologiei estetice deoarece indivizii exprim preferine estetice si in afara limitelor artei (cadru ambiental de munc i relaxare a omului modern, vestimentaie etc.). Delimitarea cimpului de investigaie psihoestetica faa de alte tiine nu se realizeaz printr-o ngustare a artei de preocupri (se regsete ntreaga problematica psihopedagogic sau psihosocial, chiar i psihofiziologic - n cercetarea psihoestetica: procese psihice, procese reglatorii, nvare i educaie , cultur, chiar i analiza comportamentului neurovegetativ), ci prin specializare.

Exemplu: delimitarea emoiei estetice de emoia obinuit. Dup Vgotski specificul emoiei estetice const n faptul c supor tul de distensionare sa afl n plan intelectiv - imaginativ i nu pre ponderent n plan expresiv (atunci cnd e vorba de receptor). Atunci cnd e vorba de creator sau interpret relaia dintre planul intelectiv imaginativ i cel expresiv capt o caracteristic aptitudinal filtrata i nu ngroat ca n viaa de toate zilele).
De asemenea, delimitarea menionat nu se realizeaz prin aprecieri formale sau transferuri forate din alte stiinte (gsirea unor corespondente forate a tuturor capitolelor din psihologia general n psihoestetic), ci prin specializare. Exemplu: fenomenul empatiei Dup Lucian Blaga exist o dubl latur a empatiei estetice, una cognitiv i alta estetic. Diferena const n faptul c pe plan strict cognitiv contemplatorul sesizeza situaii, stri posibile din realitate (durerea ce o simi prin transpunere, stapnindu-l pe trectorul necunoscut) i aceasta rmne preocuparea psihologiei generale sau personologiei, iar n plan estetic contemplatorul triete stri realizate n mod convenional (fa de jocul actorului pe scena, sau fa de personajul literar). La fel n cea ce privete analiza procesului imaginativ care cap t valene specifice in dependent de diferite arte (specificul imaginaiei plestice, muzicale, actoriceti, scriitoriceti).

Etape in formarea domeniului psihoesteticii experimentale a) Inceputurile psihoesteticii experimentale


G. Fechner - instituie o estetic obiectiv bazat pe introducerea experimentului i studiul receptrii (1876) (Vorachule der Aesthetik) -Introducere n estetic. Dou direcii n opera lui Fechner: una teoretic - principiile psihologice care stau la baza explicarii tiinifice a motivaiei estetice: pragul plcerii, pragul contrastului, pragul compensaiei, pragul armoniei. Se refer la valenele operei i la modalitile receptorului de apropiere de art pentru a dobndi plcerea estetic. Idei reluate n scrierile lui: E.D. Puffer, R. Muller Freienfels, H. Delacroix, Th. Lipps. una metodologic - descrie trei metode da baz n studiul fenomenului estetic: 1. metoda alegerii - subiectul trebuie s selecteze dintr-un grup de obiecte date pe acelea care ii produce cea mai mare plcere. 2. metoda producerii - subiectul ecioneaz asupra unui obiect n aa fel incit s-1 aduc la o form convenabil gusturilor sale. 3. metoda aplicaiei - subiectul trebuie s se pronune favorabil, nefavorabil asupra unor obiecte de utilitate practic. b) Etapa premoderna - preocupri asupra funciei de comunicare i persuasiva a artei asupra receptorului, urmrind caracteristici de coninut sau form a operei de art. - coninut: coala psihoanalitic - rolul coninutului exprimat de oper ca o condiie a stimulrii tririlor subcontiente. forma: ghestaltismul - cu referiri la modelul "bun" al operei avnd atribute de regularitate, simetrie, simplitate. G.D. Birkhoff

ajunge la o formul matematic: satisfacia estetic crete direct proporional cu ordinea i invers proporional cu complexitatea. c) Etapa modern - analiza complexa a coninutului i formei operei. teoria informaiei se refer la relaia dintre componenta stimulativ (cu caracteristici si de form i de coninut) i reacia estetic. Abraham Moles (1953)-nivelul de acceptare sau de respingere a operei de art se realizeaz n raport cu informaia prezentat ca i cu fora ei evocatoare. Linia este extins la D.B. Berlyne (anii '70) privind curiozitatea i preferina estetic i dependent de particularitile colative ale stimulului (noutate-banalitate; complexitate-simplitate; ambiguitate-claritate). Urmrete i nregistrri de tip fiziologic ca micrile oculare etc. Cercettori moderni ai problematicii psihoesteticii: E.H. Gombrich, R. Francea, R. Arnheim, C.w. Valentine, soii Kreither.

Tematica prioritara a) Psihologia receptrii:


Interesul pentru opera de art modern i contemporan Implicaiile dezvoltrii interesului pentru art (niveluri de educaie estetic). Tipologia publicului de art (avizat, neavizat, snob). Aspecte personologioe n receptare (relaie, fire, temperament-receptare). Empatia i receptarea artei i literaturii. Depistarea talentului artistic (diagnoz-prognoz) Geneza i mecanismul creaiei Empatia i creaia artistic i literar Inspiraia artistica

b) Psihologia creaiei:

Monografii i studii privind: creaia scenic, pictural i lite rar; receptarea artei plastice modene i contemporane, ca si a literaturii.

c) Tematica prioritar n psihologia romneasc:

Obiectivele cercetarii psihoestetice experimentale


1. Analiza procesului de creaie n care se implic condiionarea socia l i cea individual. Punct de referin: Tudor Vianu: etapele creaiei: pregtirea, inspiraia, invenia si execuia. 2. Analiza valenelor psihoestetice ala stimulului (coninutul mesajului artistic i structura formei). 3. Analiza comportamentului estetic al receptorului. Punct de referin: Tudor Vianu i M. Ralea: mbinarea dintre factori extraestetici (asocieri, sentimente) i factori estetici (emoia estetica, empatie, intuiie, motivaia estetica etc).

Scopurile cercetarii psihoesteticii experimentale


(*) Descrierea fenomenelor psihice implicate n creaia sau receptare estetica - surprinde prin observaie, analiz de caz, convorbire - infor maie corect asupra proceselor mintale i comportamentale in cutarea posibilitii ralaionrii lor. (Exemplu: Descrierea funciilor capa citii de transpunere i expresivitate scenic n procesul interpret rii dramatice). (*) Predictia - pornind de la descriere evolueaz in direcia corelrii ntre variabilele constatate prin descriere (Exemplu: Ipoteza relaiei dintre transpunere i expresivitate scanic ca o condiie a ntruchiprii sce nice). (*) Controlul - necesar in verificarea ipotezei i a evidenierii ralaiei cauz-efect. Se realizeaz prin experimente propriu-zise. (Exemplu:

Teoria privind aptitudinile scenice). (*) Explicare - cele patru scopuri nu snt doar succesive, ci i interactive (Exemplu: explicaia - teoria devine nu numai punct terminus ci i premis a unor noi predicii ce trebuisc dovedite: cercetarea asupra aptitudini lor scenice vizeaz probleme de diagnoz i selecie a talentelor dra matice).

Metodologia psihoesteticii experimentale


Critica esteticienilor - Chiar daca accept estetica obiectiv, consider c metodele utilizate denatureaz judecata de valoare, experiena i reacia spontan; artificializeaz situaia. Rspunsul psihoesteticienilor: experiena de laborator permite legilor o manifestare obiectiv cu condiia ca ipoteza enunat asupra lor s fie fondat; ne ferete de descrieri subiective; modelarea experimenta la permite reproducerea comportamentului estetic; folosirea unui complex de metode permite o intervalidare a rezultatelor; de la metode psihofiziologice (activare cortical) la metode psihosomatice (comportament de explorare); reacii verbale (Fechner), scale de apreciere, teste specifice, metode statistice. G. Allport - imagineaz un dialog ntre un om de litere i un psiholog privind relaia dintre artistic i tiinific n evaluarea unui fenomen.