Sunteți pe pagina 1din 18

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

STRATEGII DE COPING: UN STUDIU INTER-CULTURAL

Mahmoud Shirazi, Dr.

Profesor Asistent, Departamentul de Psihologie, Universitatea Sistan and Baluchestan, Iran

Matloob Ahmed Khan, Dr.

Depatamentul de Psihologie, Universitatea Aligarh Muslim, Aligarh, India

Rahat Ali Khan, Dr.

Profesor Asistent, Departamentul de Psihologie, Universitatea Aligarh Muslim, Aligarh, India

Traducerea în limba română: Adina Preda

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

REZUMAT

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Scop: Studiul de faţă îşi propune să studieze strategiile de coping ale studenţilor de la

Universitatea Sistan şi Baluchestan (Iran) şi de la Universitatea Aligarh Muslim (India).

Eşantion: Un eşantion de 800 persoane a fost ales pentru acest proiect, 400 de studenţi de la

Universitatea Sistan şi Baluchistan, Iran şi 400 de studenţi de la Universitatea Aligarh

Muslim, India.

Scale: O scală, şi anume, Inventarul de coping pentru situaţii stresante a fost administrată

tuturor subiecţilor.

Metodă statistică folosită: Scorurile obţinute au fost analizate prin testul t pentru eşantioane

independente, ANOVA şi Post-hoc.

Rezultate: Rezultatele testului t pentru eşantioane independente au arătat că există o diferenţă

semnificativă între cele două grupuri, studenţii indieni au scoruri medii mai mari şi au arătat

strategii de coping cu o mai mare concentrare pe problemă, pe emoţii şi pe evitare, în

comparaţie cu omologii lor iraniaeni. Rezultatele testului ANOVA bifactorial au arătat că, în

strategiile de coping cu concentrare pe problemă, pe emoţie şi pe evitare nu există un efect

semnificativ statistic in ceea ce priveşte genul. De asemenea, efectul de interacţiune între gen

şi ţară în strategiile de coping concentrate pe problemă şi pe emoţie nu este semnificativ

statistic, dar în strategiile de coping concentrate pe evitare, efectul de interacţiune este

semnificativ statistic. Indienii de sex masculin şi feminin au raportat scoruri mai mari la

strategiile de coping concentrate pe evitare, în comparaţie cu iranienii de sex masculin şi

feminin. De asemenea, bărbaţii iranieni au raportat scoruri mai mari la strategiile de coping

concentrate pe evitare, în comparaţie de femeile iraniene.

Cuvinte-cheie: Strategii de coping, Inter-cultural, Studenţi

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

De-a lungul ultimelor decenii, a existat un număr substanţial de cercetări în domeniul

strategiilor de coping. Cercetatorii văd coping-ul ca strategii folosite în mod continuu în

situaţii

deosebit

de

stresante

şi

se

concentrează

pe

multidimensionalitatea

coping-ului

(Folkman, et al., 1986; Lazarus & Folkman, 1984; Schiff, El-Bassel, Engstrom, & Gilbert,

2002). Lazarus şi Folkman (1984) definesc coping-ul ca fiind " eforturile cognitive şi

comportamentale în constantă schimbare ale persoanei de a gestiona anumite cereri externe şi

/ sau interne, care sunt evaluate ca împovărătoare sau care depăşesc resursele persoanei". În

viziunea lor, coping-ul este "orientat spre proces," influenţat contextual de situaţia personală,

" şi reprezintă " eforturile unei persoane de a gestiona cererea fără o ipoteză prealabilă cu

privire la ceea ce constituie o adaptare bună sau rea "(Folkman, et al., 1986).

Coping-ul este, de asemenea, conceptualizat ca proces multidimensional, care include eforturi

cognitive şi comportamentale (Ptacek, Pierce, şi Ptacek, 2002). Deşi există o varietate de

moduri de coping, cum ar fi coping-ul confruntativ, distanţarea, căutarea sprijinului social,

acceptarea responsabilităţii, evitarea şi coping-ul religios (Fox, Blanton, & Morris, 1999;

Lazarus şi Folkman, 1984; Vitaliano, Russo, Carr , Maiuro, şi Becker, 1985), cercetătorii tind

dihotomizeze aceste strategii de coping ca activ versus pasiv, sau concentrate pe emoţie

versus concentrate pe problemă, în special atunci când analizează impactul de adaptării asupra

sănătăţii psihice. De exemplu, Lazarus şi Folkman (1984) împart coping-ul două dimensiuni:

coping axat pe emoţie, care "reglează emoţiile stresante", şi coping axat pe problemă, care

"modifică circumstanţele, creând răul, ameninţareă sau provocarea".

Billings şi Moos (1985) grupează diferite strategii de coping în trei categorii: coping activ

comportamental, care "reflectă încercările comportamentale de face faţă problemei în mod

direct," coping activ cognitiv, care "indică încercările de a gestiona evaluarea persoanei a

gradului de stres generat de eveniment" şi coping-ul de evitare, care" include evitare, negare

şi reducerea tensiunii ". În mod similar cu diferenţierea facută de Billings şi Moos, Suls şi

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Fletcher (1985) clasifică coping-ul ca fiind coping de abordare, care se referă la " strategii

care se concentrează pe sursa de stres şi reacţionează la aceasta " şi coping evitant, care

reprezintă " strategii care se concentrează departe atât de sursele de stres, cât şi de reacţia la

acestea ". Finn (1985) clasifică "eforturile observabile, comportamentale", ca fiind strategii

active şi "eforturile neobservabile, cognitive sau emoţionale", ca fiind strategii pasive

(Yoshihama, 2002). Kemp, et al. (1995) clasifică coping-ul ca angajament, care se referă la

comportamentele axate pe problemă, faţă de dezangajare, care include evitarea problemelor,

auto-critica şi retragere socială.

Dimensiunile

cele

mai

des

utilizate ale

coping-ului

sunt

coping-ul

axat

pe problemă

comparativ cu cel axat pe emoţie (Compas, Malcarne & Fondacaro, 1988), coping-ul de

apropiere faţă de cel de evitare şi coping-ul de control primar faţă de coping-ul de control

secundar (Compas et al, 2001;. Ebata & Moos, 1994). Deşi aceste modele ale coping-ului au

unele similitudini şi se suprapun în clasificarea răspunsurilor specifice de adaptare; acestea

sunt distincte din punct de vedere conceptual (Ebata & Moos, 1994). Modelul de coping axat

pe problemă comparativ cu cel axat pe emoţie organizează răspunsurile de adaptare în termeni

de funcţie de emitere a ipotezei (Ebata & Moos, 1994). Răspunsurile de adaptare axate pe

problemă pot fi văzute ca încercări de a modifica un stresor. Răspunsurile de adaptare axate

pe emoţie pot fi văzute ca încercări de a gestiona sau de a regla stările emoţionale care ar

putea însoţi sau rezulta în urma unui stresor.

Aşa cum s-a menţionat mai devreme, există diverse tipuri de strategii de coping, cum ar fi

coping-ul axat pe problemă sau pe sarcină, coping-ul axat pe emoţie, şi coping-ul axat pe

evaluare sau evitant. O serie de studii au descoperit o corelaţie pozitivă între coping-ul axat pe

emoţie şi o sănătate mintală precară. Un astfel de studiu a fost efectuat de Solomon, Avitzur şi

Mikulincer (1990) care a arătat că stilul de coping focusat pe emoţie era legat de prezenţa

simptomelor psihiatrice la soldaţi care fuseseră implicaţi în razboi. Un alt studiu a fost

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

efectuat de Roy-Byrne et al. (1992) care a descoperit că stilul de coping focusat pe emoţie era

legat de un nivel crescut al distress-ului subiectiv la persoane cu tulburare de panica şi

tulburare depresivă severă. Cercetări ulterioare efectuate de Aspinwall şi Taylor (1992) au

arătat că era de aşteptat ca studenţii care foloseau un stil de coping evitant să aibă mai puţin

succes în adaptarea la colegiu, în timp ce studenţii care utilizau un stil de coping activ era de

aşteptat să aibă mai mult succes în adaptarea la colegiu. Stewart et al. (1997) a descoperit că

indivizii care foloseau strategii de coping de evitare aveau un nivel mai ridicat al depresiei şi

anxietăţii, în timp ce indivizii care foloseau coping-ul activ şi reinterpretarea pozitivă

pezentau o scădere a nivelului de depresie şi anxietate. În studiul lor asupra problemelor de zi

cu zi şi a simptomelor depresive în rândul studenţilor din anul I la psihologie la o universitate

franceză, Bouteyre, Maurel, and Bernaudl (2007) au descoperit că stilul de coping centrat pe

sarcină corela negativ cu depresia, în timp ce coping-ul orientat pe emoţie centrat pozitiv cu

depresia. De asemenea, au descoperit ca stilul de coping evitant nu corelează cu depresia.

Eficienţa unui anumit tip de coping poate depinde de faptul că stresorul este controlabil sau

nu (Dressler, 1985; Forsythe & Compas, 1987; Littrell & Beck, 2001). Forsythe and Compas

(1987) susţin ca un stil e coping active sau centrat pe problem poate fi de ajutor pentru factoi

stresori controlabili; în timp ce, mecanismul de coping active este mai puţin eficient pentru

stresorii ce nu pot fi controlaţi. Într-un studiu cu un eşantion de 285 de locuitori ai unei

comunităţi de negrii din zona rurală, Dressler (1985) a descoperit că băbaţii afro-americani cu

un stil de coping activ aveau mai multe simptome psihologice comparativ cu cei cu un stil de

coping mai puţin activ; autorul susţine că un stil de coping activ ar putea să nu fie eficient la

nivele înalte ale stresului economic. Studiile mai sus menţionate relevă o relaţie clară între

stategiile de coping centrate pe problemă şi starea de bine din punct de vedere psihologic, în

timp ce, pe de altă parte, strategiile centrate pe emoţie sunt legate de o sănătate mintala

precară.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Când cercetătorii iau în considerare diferite mecanisme de coping, în loc să existe o

dihotomizare a acestora, rezultatele aată un model mai complex. Meta-analiza lui Penley et al.

(2002) a arătat că deşi studiile anterioare (de exemplu Bjorck, et al., 2011; Finn, 1985;

Yoshihama, 2002) considerau coping-ul confruntativ şi căutarea de suport social ca fiind

startegii active de coping, ceea ce se presupune că oferă rezultatelor psihologice, coping-ul

confruntativ în sine a fost legat de rezultate negative la nivelul sănătăţii mintale, iar relaţia

între căutarea de suport social şi rezultatele legate de sănătatea mintala a fost una slabă pe

parcursul studiilor. Totuşi, Penley et al (2002) a descoperit că un alt tip de strategie de coping

activ , coping-ul centrat pe problemă, corela puternic cu rezultatele legate de sănătatea mintal

pe parcursul studiilor.

Studenţii de colegiu reprezintă nivelul de suprafaţă al populaţiei studenţeşti. Studiile au arătat

ca aproximativ 50% din studenţii din India suferă de probleme de sănătate. 15% dintre

studenţi

suferă

de

tulburăru

mintale

precum

depresie,

anxietate,

isterie,

tulburări

somatoforme, reacţii la adaptare, abuz de alcool sau droguri. În plus, mulţi alti studenţi ar

putea avea probleme emoţionale legate de familiile lor şi de viaţa de colegiu (Chandrashekar

et al., 2007). Peste 16000 de elevi de şcoală şi studenţi de colegiu din India s-au sinucis în

ultimii trei ani (Parashant K. Nanda, 2008).

Prin urmare, prezentul studiu are ca scop studierea strategiilor de coping ale studenţilor de la

Universitatea

Sistan şi Baluchestan (Iran) comparativ cu cei de la Universitatea Aligarh

Muslim (India). Aici, cercetătorii lucrează cu privire la aceste doua ipoteze:

1. Există o diferenţă semnificativă între scorurile medii ale strategiilor de coping

(centrate pe problemă, pe emoţii şi de evitare) între studenţii iranieni şi cei indieni?

2. Există o diferenţă semnificativă între scorurile medii ale strategiilor de coping

(centrate pe problemă, pe emoţii şi de evitare) cu luarea în considerare a ţării şi

sexului, simultan?

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

METODĂ

Eşantionul:

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Un eşantion de 800 de persoane a fost selectat pentru acest proiect prin eşantionare aleatoare,

400 de studenţi de la Universitatea Sistan şi Baluchestan, din Iran şi 400 de studenţi de la

Universitatea Aligarh Muslin, din India.

Instrumente:

Inventarul de coping pentru situaţii stresante (CISS):

CISS este realizat de Endler şi Parker. Acesta este un inventar auto-administrat cu 48 de itemi

ce evaluează strategiile de coping utilizate în mod normal în situaţii stresante.

Itemii sunt

împărţiţi în 3 scale separate de coping, care măsoară coping-ul centrat pe sarcină, coping-ul

centrat pe emoţie şi coping-ul centrat pe evitare. Coping-ul

centrat pe evitare este apoi

împărţit în două subscale – o scală a Distragerii (8 itemi) şi o scală a Diversiunii Sociale (5

itemi). Subscala centrată pe sarcină include itemi care indică o abordare activă în situaţii

stresante. Subscala de coping centrat pe emoţie include itemi cu privire la utilizarea

comportamentelor dezadaptative, precum „rumegarea” evenimentelor sau a răspunde într-un

mod emoţional la stres. În final, subscala evitării include itemi despre evitarea situaţiilor

stresante. Itemii care se referă la fiecare scală principală sunt localizaţi în mod aleator în

chestionar pentru a evita ca ordinea întrebărilor să aibă vreun efect. Pentru fiecare item,

subiectul indică „în ce măsură utilizează acest tip de activitate atunci când întălneşte o

dificultate sau o situaţie stresantă sau destabilizatoare.” Subiectul răspunde la fiecare item cu

ajutorul unei scale de tip Likert cu 5 puncte, de la 1 (deloc) la 5 (foarte mult).

CISS-ul are un nivel înalt al validităţii de construct şi al fidelităţii. Fidelitatea internă este la

un nivel foarte înalt; coeficienţii alfa pentru CISS sunt raportaţi separat pentru bărbaţi şi

pentru femei după cum urmează. Pentru bărbaţi, nivele alfa au variat de la .90 la .92, iar

pentru femei între .87 şi .90. Valorile alfa pentru coping-ul centrat pe emoţie au variat între

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

.82 şi .90 pentru bărbaţi şi între .83 şi .89 pentru femei. Pentru coping-ul centrat pe evitare,

valorile alfa au variat între .81 şi .85 pentru bărbaţi şi între .76 şi .83 pentru femei. Valorile

alfa pentru coping-ul centrat pe distragere au variat între .72 şi .78 pentru bărbaţi şi între .69 şi

.79 pentru femei. Valorile alfa pentru coping-ul centrat pe diversiunea socială au variat între

.74 şi .84 pentru bărbaţi şi între .78 şi .81 pentru femei. Valorile fidelităţii test-retest calculate

pentru CISS pentru studenţii de la universitate au fost: .73 pentru bărbaţi şi .72 pentru femei la

coping-ul centrat pe sarcină; .68 pentru bărbaţi şi .71 pentru femei pentru coping-ul centrat pe

emoţie; .55 pentru bărbaţi şi .60 pentru femei pentru coping-ul de evitare; .51 pentru bărbaţi şi

.59 pentru femei pentru coping-ul centrat pe distragere şi .54 pentru bărbaţi şi .60 pentru

femei pentru diversiunile sociale (Endler şi Parker, 1990).

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Aşa cum s-a afirmat mai devreme, scopul principal al acestei cercetări a fost studierea

strategiilor de coping la studenţii iranieni şi la studenţii indieni. În acest scop, au fost folosite

şi testul t pentru eşantioane independente. Întreaga analiză a fost efectuată cu SPSS.

Ipoteza 1:

Există o diferenţă semnificativă între scorurile medii ale strategiilor de coping (centrate pe

problemă, pe emoţii şi de evitare) între studenţii iranieni şi cei indieni?

Tabelul 1. Testul t pentru eşantioane independente cu scopul de a compara scorurile medii ale strategiilor de coping cu luarea în consideare a ţării

Variabile

Ţară

N

Medie

S.E. Medie

t

df

P.F.C.S

India

400

58.65

0.46

11.368**

798

Iran

400

50.88

0.51

E.F.C.S

India

400

50.53

0.48

6.176**

798

Iran

400

46.48

0.45

A.F.C.S

India

400

52.05

0.49

12.470**

798

Iran

400

43.40

0.49

** p < 0.01; *p<0.05

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Cuvinte-cheie- P.F.C.S. – Strategii de coping centrate pe problemă, E.F.C.S- Strategii de coping centrate pe emoţii, A.F.C.S. - Strategii de coping centrate pe evitare

Pentru a răspunde la această întrebare a fost folosit testul t pentru eşantioane independente.

Rezultatele au arătat că există o diferenţă semnificativă (p=0.000<0.01) între cele două

grupuri, însemnând că studenţii indieni au scoruri medii mai mari (centrare pe problemă

M=58.65, centrare pe emoţie M=50.53, centrare pe evitare M=52.05) şi au arătat o mai mare

centrare pe problemă, emoţie şi evitare ca strategii de coping faţă de studenţii iranieni, adica

(centrare pe problemă M=50.88, centrare pe emoţie M=46.48, centrare pe evitare M=43.40).

În literatura de specialitate consultată, cercetătorii nu au găsit nici un studiu până la această

data cu privire la strategiile de coping comparativ la studenţii iranieni şi la studenţii indieni.

Prin urmare, acest studiu ar putea fi utilizat ca ghid pentru cercetări ulterioare.

Acest studiu arată studenţii indieni au scoruri medii mai mari în comparaţie cu studenţii

iranieni. Cu alte cuvinte studenţii indieni au declarat că folosesc toate cele 3 tipuri de strategii

utile şi dăunătoare mai mult decât studenţii iranieni. Aceste diferenţe semnificative pot fi

interpretate prin diferenţe culturale şi de mediu sau pot releva un nivel mai înalt al percepţiei

stresului în rândul eşantionului de studenţi indieni, adică un nivel mai înalt al stresului ar

trebui moderat folosind toate strategiile de coping.

Ipoteza 2:

Există o diferenţă semnificativă între scorurile medii ale strategiilor de coping (centrate pe

problemă, pe emoţii şi de evitare) cu luarea în considerare a ţării şi sexului, simultan?

Tabelul 2. Statistica descriptivă a strategiilor de coping centrate pe problem cu luarea în considerare a ţării şi a genului

Ţara

Sex

Număr

Medie

S.D.

 

Masculin

178

58.39

9.913

India

Feminin

222

58.86

8.499

Total

400

58.65

9.146

 

Masculin

143

52.13

9.626

Iran

Feminin

257

50.19

10.399

Total

400

50.88

10.160

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Table 3. Testele efectelor inter-subiecţi pentru strategiile de coping prin centrare pe problemă

 

Suma pătratelor de

       

Sursă

tip III

df

Media pătrată

F

Sig.

Modelul corectat

12444.10

3

4148.034

44.501

0.000

Interceptare

2295114.56

1

2295114.560

24622.555

0.000

ŢARĂ

10616.87

1

10616.875

113.900

0.000

SEX

104.13

1

104.131

1.117

0.291

ŢARĂ* SEX

277.22

1

277.225

2.974

0.085

Eroare

74196.65

796

93.212

   

Total

2486224.00

800

     

Total corectat

86640.75

799

     

După cum se poate vedea în tabelul 3, nu există niciun efect principal semnificativ din punct

de vedere statistic în ceea ce priveste genul [F (1,796) = 1,117, P=0.291>0.05]. De asemenea,

efectul interacţiunii genului asupra ţării nu este semnificativ din punct de vedere statistic [F

(1,796) = 2.974, P=0.085].

Figura 1. Diagrama scorurilor medii ale studenţilor pentru strategia de coping centrată pe problema cu luarea în considerare a ţării şi a sexului.

Estimated Marginal Means of problem or task-

60

     

58

   

56

54

52

SEX1.2

50

male female

male

female

48

india

iran

COUNTRY

Tabelul 4. Statistica descriptivă a strategiilor de coping centrate pe emoţii cu luarea în considerare a ţării şi a sexului.

Ţara

Sex

Număr

Medie

S.D.

 

Masculin

178

49.73

9.878

India

Feminin

222

51.17

9.271

Total

400

50.53

9.560

 

Masculin

143

46.83

7.666

Iran

Feminin

257

46.28

9.656

Total

400

46.47

8.990

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Tabelul 5. Testele efectelor inter-subiecţi pentru strategiile de coping centrate pe emoţii.

 

Suma

pătratelor

       

Sursa

tip III

df

Media pătrată

F

Sig.

Model corectat

3516.752

3

1172.251

13.625

0.000

Interceptat

1791732.954

1

1791732.954

20825.815

0.000

ŢARĂ

2887.760

1

2887.760

33.565

0.000

SEX

36.900

1

36.900

.429

0.513

ŢARĂ * SEX

188.941

1

188.941

2.196

0.139

Error

68483.247

796

86.034

   

Total

1953897.000

800

     

Total corectat

71999.999

799

     

După cum se poate vedea în tabelul 5, nu există niciun efect principal semnificativ din punct

de vedere statistic în ceea ce priveste genul [F (1,796) = 0.429, P=0.513>0.05]. De asemenea,

efectul interacţiunii genului asupra ţării nu este semnificativ din punct de vedere statistic [F

(1,796) = 2.196, P=0.139>0.05].

Figura 2. Distribuţia scorurilor medii ale studenţilor pentru strategiile de coping centrate pe emoţii cu luarea în considerare a ţării şi a sexului.

Estimated Marginal Means of emotion-focused

52

     

51

   

50

49

48

SEX1.2

47

male female

male

female

46

india

iran

COUNTRY

Tabelul 6. Statistica descriptivă a strategiilor de coping centrate pe evitare cu luarea în considerare a ţării şi a genului.

Ţară

Sex

Număr

Medie

S.D.

 

Masculin

178

50.73

8.842

India

Feminin

222

53.11

10.549

Total

400

52.05

9.885

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

 

Masculin

143

45.99

10.205

Iran

Feminin

257

41.96

9.170

Total

400

43.40

9.735

Tabelul 7. Testele efectelor inter-subiecţi pentru strategiile de coping centrate pe evitare.

 

Suma

pătratelor

       

Sursa

tip III

df

Media pătrată

F

Sig.

Model corectat

17019.516

3

5673.172

60.418

0.000

Interceptat

1751020.739

1

1751020.739

18647.822

0.000

ŢARĂ

12017.027

1

12017.027

127.978

0.000

SEX

130.868

1

130.868

1.394

0.238

ŢARĂ * SEX

1958.152

1

1958.152

20.854

0.000

Error

74743.984

796

93.899

   

Total

1913904.000

800

     

Total corectat

91763.500

799

     

După cum se poate vedea în tabelul 7, nu există niciun efect principal semnificativ din punct

de vedere statistic în ceea ce priveste genul [F (1,796) = 1.394, P=0.238>0.05]. Pe de altă

parte, efectul interacţiunii genului asupra ţării este semnificativ din punct de vedere statistic

[F (1,796) =20.854, P=0.000<0.01]. Pentru a se găsi diferenţele semnificative dintre grupuri, a

fost folosit testul Tukey post-hoc, după cum urmează:

Tabelul 8. Testul Tukey Post Hoc pentru strategiile de coping centrate pe evitare. n Avoidance-focused Coping

Strategies

Group(I)

Group(J)

Medie Dif. (I-J)

Eroare St.

Sig

Indian Masculin

Iranian Masculin

4.74

1.09

0.000

Indian Masculin

Iranian Feminin

8.77

0.94

0.000

Indian Feminin

Iranian Masculin

7.12

1.04

0.000

Indian Feminin

Iranian Feminin

11.15

0.89

0.000

Iranian Masculin

Iranian Feminin

4.04

1.01

0.000

După cum se poate vedea în tabelul 8, bărbaţii şi femeile de origine indiană au obţinut scouri

semnificativ mai mari la strategiile de coping centrare pe evitare comparativ cu bărbaţii şi

femeile de origine iraniană. De asemenea, bărbaţii iranieni au obţinut scoruri semnificativ mai

mari la strategiile de coping centrare pe evitare comparativ cu femeile de origine iraniană.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Tabelul 8. Testul Tukey Post Hoc pentru strategiile de coping centrate pe evitare. n Avoidance-focused Coping

Strategies

Group(I)

Group(J)

Medie Dif. (I-J)

Eroare St.

Sig

Indian Masculin

Iranian Masculin

4.74

1.09

0.000

Indian Masculin

Iranian Feminin

8.77

0.94

0.000

Indian Feminin

Iranian Masculin

7.12

1.04

0.000

Indian Feminin

Iranian Feminin

11.15

0.89

0.000

Iranian Masculin

Iranian Feminin

4.04

1.01

0.000

Pentru a examina acest aspect, a fost folosit testul ANOVA bifactorial. Rezultatele au arătat

că, în cazul strategiilor de coping centrate pe problemă, emoţie şi evitare, nu exista un efect

semnificativ din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte genul. De asemenea, efectul

interacţiunii între gen şi ţară în centrarea pe problemă şi centrarea pe emoţie nu a fost

semnificativ din punct de vedere statistic, da în strategiile de coping centrate pe evitare,

efectul interacţiunii a fost semnificativ statistic. Bărbaţii şi femeile de origine indiană au

obţinut scoruri mai mari la strategiile de coping centrate pe evitare comparativ cu băbaţii şi

femeile de origine iraniană. De asemenea, bărbaţii de origine iraniană au obţinut scoruri mai

mari la strategiile de coping centrate pe evitare comparativ cu femeile de origine iraniană.

Cercetările privind diferenţele de gen în ceea ce priveşte coping-ul rămân interpretabile;

totuşi, un număr preponderent de studii sugerează că femeile folosesc coping-ul de căutare de

suport mai mult decât bărbaţii, iar bărbaţii folosesc mai mult coping-ul centrat pe problemă

decât femeile (de exemplu Endler & Parker, 1990; Leong et al., 1997). Cercatările raportează

descoperiri amestecate în ceea ce priveşte diferenţele de gen în utilizarea strategiilor de

coping în rândul copiilor şi adolescenţilor (Byrne, 2000; Compas et al., 2001). Deoarece

există o varietate de definiţii şi moduri de măsurare ale coping-ului, diferiţi stresori, grupuri

de vârstă diferite şi limite de vârstă diferite este dificil de comparat diversele studii asupra

stresului şi coping-ului. Prin urmare, factorii care ar putea influenţa inconsistenţele cu privire

la diferenţele de gen în strategiile de coping la copii şi adolescenţi a trebui să fie abordaţi.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Byrne (2000) a descoperit că până la vârsta de 12 ani, baieţii şi fetele foloseau deja strategii

diferite de coping. Băieţii de asemenea aveau mai mult succes în reducerea atât a anxietăţii,

cât şi a fricii. În termeni de tipuri de strategii de coping, rezultatele cele mai consecvente au

fost găsite pentru diferenţele de gen în limitele celor trei strategii de coping: căutarea de

suport social (femei > bărbaţi), rezolvarea de probleme (femei > bărbaţi) şi, respectiv, coping-

ul de evitare (tendinţă: bărbaţi > femei) (Eschenbeck et al., 2007). Studiile au descoperit de

asemenea că adolescentele au raportat că folosesc o gama mai largă de strategii de coping mai

des decât băieţii (Kausara & Munir, 2004; Patterson & McCubbin, 1987; Wilson, Pritchard &

Revalee 2005). In plus, adolescentele au declarat în mod obişnuit un nivel mai înalt de

folosire a căutării suportului social ca strategie de coping, comparativ cu băieţii (Eschenbeck

et al., 2007; Hampel & Petermann, 2005). O serie de studii au descoperit că băieţii folosesc în

mod consecvent mai mult strategiile de coping de evitare, iar fetele folosesc semnificativ mai

mult strategiile de coping de apropiere (Causey & Dubow, 1992; Hamid et al., 2003; Herman-

Stahl, Stemmler & Petersen, 1995). Băieţii au avut tendinţa de a da vina pe sine/pe alţii şi de a

folosi strategiile de evitare mai mult, în timp ce fetele au avut tendinţa de a se baza resursele

sociale mai mult în confruntarea cu problem (Hamid et al., 2003). Chapman şi Mullis (1999)

au descoperit că adolescentele au obţinut scoruri mai mari în ceea ce priveşte strategiile de

coping precum încrederea în sine, suport social, căutarea de suport spiritual şi angajarea în

activităţi solicitante. Rezultatul acestui studiu a arătat că bărbaţii de origine iraniană au

obţinut scoruri mai mari la strategiile de coping centrate pe evitare în comparaţie cu femeile

de origine iraniană. Descoperiri similare au fost raportate de către Causey & Dubow, 1992;

Hamid et al., 2003; Herman-Stahl, Stemmler & Petersen, 1995.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Aspinwall,

L.,

&

Taylor,

E.

(1992).

Modeling

cognitive

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

adaptation:

A

longitudinal

investigation of the impact of individual differences and coping on college adjustment

and performance. Journal of Personality and Social Psychology, 6 (63), 9891003.

Billings, A., & Moos, R. (1985). Life stressors and social resources affect post treatment

outcome among depressed patients. Journal of Abnormal Psychology, 94,140-153.

Bjorck, J. P., Cuthbertson, W., Thurman, J. W., & Lee, Y. (2001). Ethnicity, coping, and

distress among Korean Americans, Filipino Americans, and Caucasian Americans.

Journal of Social Psychology, 141(4), 421-443

Bouteyre, E., Maurel, M, & Bernaud1, J. (2007). Daily hassles and depressive symptoms

among first year psychology students in France: the role of coping and social support.

Stress and Health, 23, 9399.

Byrne, B. (2000). Relationships between anxiety, fear, self-esteem, and coping strategies in

adolescence. Adolescence, 35, 201-215.

Causey, D. L., & Dubow, E. F. (1992). Development of a self-report coping measure for

elementary school children. Journal of Clinical Child Psychology, 21(1), 4759.

Chandrashekar, C. R., Suresh, B. M., Kishore Kumar, K. V., Sundar Moily., Ahalya

Raghuram., Parthasarathy, R., Sekar, K., & Romate, J. (2007). National Institute of

Mental Health & Neurosciences Nimhans(Deemed University), Bangakore-560029.

Chapman, P., & Mullis, R. L. (1999). Adolescent coping strategies and self-esteem. Child

Stud Journal, 29, 6977.

Compas, B. E., Connor-Smith, J. K., Saltzman, H., Thomsen, A., & Wadsworth, M. E.

(2001). Coping with stress during childhood and adolescence: Problems, progress, and

potential in theory and research. Psychological Bulletin, 127, 87127.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Compas, B. E., Malcarne, V. L., & Fondacaro, K. M. (1988). Coping with stressful events in

older children and young adolescents. Journal of Consulting and Clinical Psychology,

56, 405411.

Dressler, W. W. (1985). The social and cultural context of coping: action, gender, and

symptoms in a southern black community. Social Science Medicine, 21, 499-506.

Ebata, A. T., & Moos, R. H. (1994). Personal, situational, and contextual correlates of coping

in adolescence. Journal of Research on Adolescence 4(1), 99-125.

Endler, N. S., & Parker, J. D. A. (1990). The multidimensional assessment of coping: A

critical evaluation. Journal of Personality and Social Psychology, 58, 844-854.

Eschenbeck, H., Kohlmann, C., & Lohaus, A. (2007). Gender differences in coping strategies

in children and adolescents. Journal of Individual Differences, 28(1), 1826.

Finn, J. (1985). The stresses and coping behaviors of battered women. Social Casework: The

journal of Contemporary Social Work (June). 341-349.

Folkman, S., Lazarus, R. S., Dunkel-Schetter, C., Delongis, A., & Gruen, R. J. (1986).

Dynamics of a stressful encounter: Cognitive appraisal, coping and encounter outcomes.

Journal of Personality and Social Psychology, 50, 571-579.

Forsythe, C. J., & Compas, B. E. (1987). Interaction of stressful events and coping: Testing

the goodness of fit hypothesis. Cognitive Therapy and Research, 11, 473-485.

Fox, C. A., Blanton, P. W., Morris, M. L. (1999). Religious problem-solving styles: Three

styles revisited. Journal for the Scientific Study of Religion, 37(4), 673-677.

Hamid, P. N., Yue, X. D., & Leung, C. M. (2003). Adolescent coping in different Chinese

family environments. Adolescence, 38(149), 111-130.

Hampel, P., & Petermann, F. (2005). Age and gender effects on coping in children and

adolescents. Journal of Youth and Adolescence, 34, 7383.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

Herman-Stahl, M. A., Stemmler, M., & Petersen, A. C. (1995). Approach and avoidant

coping: Implications for adolescent mental health. Journal of Youth and Adolescence,

24, 649665.

Kausara, R., & Munir, R. (2004). Pakistani adolescents’ are coping with stress: Effect of loss

of a parent and gender of adolescents. Journal of Adolescence, 27, 599610.

Kemp, A., Green, B., Hovawitz, C., & Rawlings, E. (1995). Incidence and correlates of post-

traumatic stress disorder in battered women: Shelter and community samples. Journal of

Interpersonal Violence, 10, 43-55.

Lazarus, R., & Folkman, S. (1984). Stress, appraisal and coping. New York: Springer.

Leong, F. T., Bonz, M. H., & Zachar, P. (1997). Coping styles as predictors of coUege

adjustment among freshmen. Counselling Psychology Ouarterly, 10,211-220.

Littrell, J., & Beck, E. (2001). Predictors of depression in a sample of African-American

homeless men: Identifying effective coping strategies given varying levels of daily

stressors. Community Mental Health Journal, 37(1), 15-29.

Patterson, J. M. & McCubbin, H. I. (1987). Adolescent coping style and behaviors:

Conceptualization and measurement. Journal of Adolescence, 10, 163-186.

Penley, J. A., Tomaka, J., & Wiebe, J. S. (2002). The association of coping to physical and

psychological

health

outcomes:

Medicine, 25(6), 551-603.

A

meta-analytic

review.

Journal

of

Behavioral

Prashant k. Nanda. (2008). Thaindian News, May 2 nd , 2008.

Ptacek, J. T., Pierce, G. R., & Ptacek, J. J. (2002). The social context of coping with prostate

cancer. Journal of Psychosocial Oncology, 20(1), 61-80.

Roy-Byrne, P. P., Vitaliano, P. P., Cowley, D. S., Luciano, G., Zheng, Y. & Dunner, D. L.

(1992). Coping in panic and major depressive disorder. Relative effects of symptom

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283

Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe www.irscpublishing.com

Volumul 1, Numărul 2 Decembrie, 2011

severity and diagnostic comorbidity. Journal of Nervous & Mental Disease, 180, 179-

183.

Schiff, M., El-Bassel, N., Engstrom, M., Gilbert, L. (2002). Psychological distress and

intimate physical and sexual abuse among women in methadone maintenance treatment

programs. Social Service Review, 76(2), 302-320

Solomon,

Z.,

Avitzur,

E.

&

Mikulincer,

M.

(1990).

Coping

styles

and

post-war

psychopathology among Israeli soldiers. Personality and Individual Differences, 11,

451-456.

Stewart, S. M., Betson, C. L., Lam, T. H., Marshall, I. B., Lee, P. W. M., & Wong, C. M.

(1997). Predicting stress in first year medical students: A longitudinal study. Medical

Education, 31, 163166.

Vitaliano, P. P., Russo, J., Carr, J. E., Maiuro, R. D., & Becker, J. (1985). The ways of coping

checklist: revision and psychometric properties. Multivariate Behavioral Research, 20,

3-26.

Yoshihama, M. (2002). Battered women’s coping strategies and psychological

distress:

Differences by immigration status. American Journal of Community Psychology, 30(3),

429-452.

Shirazi, M., Khan, M.A, Khan, R.A. (2011). Strategii de Coping. Un studiu Inter-Cultural. Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, 1(2), 265-283