Cãrþile pe care le cauþi!

Despre blestemul pãrintesc

Sã ne temem de blestemul pãrintesc, cãci cumplit lucru este
blestemul pãrinþilor. Sã preþuim ºi sã cãutãm binecuvântarea pãrinþilor,
cãci ea ne va ajuta de-a lungul întregii vieþi, înþeleptul Sirah grãieºte
astfel: Binecuvântarea tatãlui întãreºte casele fiilor, iar blestemul
mamei le dãrâmã pânã în temelie (Înþelepciunea lui Isus Sirah 3, 9).
Blestemul lui Noe cu care a blestemat seminþia lui Ham i-a urmãrit de-a
lungul veacurilor pe nenorociþii hamiþi, pe când fiii lui lacov au fost
binecuvântaþi în toatã viaþa lor, prin harul binecuvântãrii tatãlui lor.
Tânãr fiind, Sfântul Serghie a cerut binecuvântarea pãrinþilor lui ca sã
se facã monah. Pãrinþii lui însã erau foarte vârstnici ºi l-au rugat pe fiul
lor sã aºtepte pânã când vor muri ei, ºi apoi sã se tundã monah. Serghie
s-a supus pãrinþilor lui, ºi a avut parte de binecuvântare în toatã viaþa
lui, pânã la moarte. Episcopul Ermoghen povesteºte cum un bãrbat se
purta rãu cu femeia lui. Când mama bãrbatului ºi-a mustrat fiul pentru
urâta lui purtare cu soþia lui, acesta a lovit-o pe propria lui mamã cu
multã sãlbãticie. Atunci nenorocita mamã a strigat: “Doamne, blestemat
sã fie fiul meu, ºi în veac sã nu aibã parte nici de binecuvântarea mea,
nici de a Ta!” întru aceeaºi zi fiul a cãpãtat un tremur cumplit în tot
trupul, nefiind în stare nici mãcar sã-ºi ducã la gurã lingura de mâncare.
În cele din urmã, el ºi-a mãrturisit pãcatul la preot, i-a pãrut rãu de el, ºi
a luat Sfânta Împãrtãºanie, ceea ce i-a mai uºurat întrucâtva starea. La
scurt timp dupã aceea, a murit.

Sfântul Nicolae Velimirovici

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu,
Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu,
Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
 Editorial
An de an, Sfânta Luminã apare în chip minunat,
în Sâmbãta Mare dinaintea Paºtelui ortodox, la
Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Întotdeauna, vestea se transmite repede printre
credincioºi, iar în ultimii ani cu atât mai mult,
pentru cã sunt câteva agenþii de presã care transmit
de la faþa locului. De-a lungul anilor, am ascultat
diverse ºtiri, am citit articole ºi cãrþi, am urmãrit
dezbateri, am vãzut înregistrãri video cu minunea
coborârii Sfintei Lumini (care timp de câteva
minute nu arde!!!), am vorbit cu oameni care au
vãzut minunea cu ochii lor. M-am încredinþat astfel,
pe deplin, cã minunea e de necontestat.
Sunt mulþi însã cei care contestã minunea
apariþiei Sfintei Lumini în Sâmbãta Mare la
Biserica Sfântului Mormânt. Unii sceptici au ºi
contra-argumente de-a dreptul hilare. Aceºtia spun
cã e posibil ca prin anumite procedee tehnice de
ultimã generaþie sã poþi crea diverse „fulgere de
luminã” pe care credincioºii vãzându-le sã creadã
cã-i Sfânta Luminã. Pentru aceºtia vom pomeni
Laurenþiu Dumitru
mãrturii mai vechi despre apariþia Sfintei lumini
consemnate în Istoria bisericeascã pentru a ºi ale Sfintei Lumini din Ierusalimul anului 384.
contracara, într-o oarecare mãsurã, necredinþa în Sfântul Ioan Damaschin (675-749), în opera sa
minunea cea mai presus de minte. poeticã, face referire clarã la Sfânta Luminã.
Eusebiu de Cezareea, în Istoria bisericeascã, Barnard, un cãlugãr occidental, scrie în lucrarea
relateazã despre un anume Narcis, episcop al sa Itinerar cã a fost martor al Luminii Sfinte în anul
Ierusalimului în sec. II, care, neavând ulei în 870.
candele, a turnat apã, apoi s-a rugat, iar candele s- Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab († 936), face
au aprins de Sfânta Luminã, arzând pe toatã una din primele referiri la proprietãþile miraculoase
perioada Paºtilor. ale Sfintei Lumini: „Deºi e aprinsã, lumânarea nu te
Egeria, o cãlugãriþã spaniolã, a fost martorã ºi a arde”.
relatat în documente evenimentele Sãptãmânii Mari Papa Urban al II-lea, în anul 1095, cu un an
înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea
Locurilor Sfinte, pomeneºte într-un discurs
scris cã, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor
„toate luminile din Sfântul Mormânt ºi
dimprejur, care au fost stinse, se reaprind la
poruncã divinã”.
Procedee tehnice „de ultimã generaþie” cu
care sã poþi crea diverse „fulgere de luminã”
bãnuiesc cã nu apãruserã în primul mileniu
creºtin, aºadar, fiþi credincioºi, ºi nu
necredincioºi!

Altminterea, vã doresc zile bune, note

bune ºi vã mulþumesc pentru toate
veºtile ºi „poveºtile” pe care mi le
trimiteþi ºi mie pe mail. Îndrãzniþi,
prieteni!

Hristos a Înviat! 3
 Am locuit în Anglia vreme
ATITUDINE de 22 de ani, dupã care, acum
vreo 3 ani, m-am mutat în
sudul Franþei. Deºi a trecut
ceva timp, sunt încã multe
lucruri care mã ºocheazã aici.
Unul dintre ele este atitudinea
francezilor faþã de animale.
Aº începe precizând cã sunt
singura persoanã de la mine
de pe stradã care nu are câine.
Mulþi au încercat sã-mi
propunã câte un pui de
ciobãnesc alsacian sau
pirinean pe care întotdeauna îl
refuz politicos. „Dar de ce?” sunt
întrebatã. „Pentru cã nu cresc oi” le
rãspund. Asta îi pune pe gânduri.
Rolul animalului, dupã mentalitatea
francezã, nu e acela de a-ºi îndeplini
rolul sãu ancestral: paza casei sau
bunurilor, ci acela de a amuza, de a fi o
companie, de a oferi „dragoste”
necondiþionatã. Adicã, sã dea
ªi câinii se drogheazã,
proprietarului iluzia cã este iubit (fãrã a se
merita sau câºtiga aceastã iubire – o senzaþie
fãrã substrat). Un proprietar de câine se
considerã iubitor de animale, fãrã sã-ºi punã
nu-i aºa?
ºi nu pe trotuar. Bineînþeles, cei care întreþin general tineri ºi tinere cu tatuaje ºi piercing.
problema dacã un adevãrat iubitor de animale
spaþiile verzi trebuie sã poarte mãnuºi lungi de Câinii vin ºi la plajã (unde accesul lor e
ar þine câini ciobãneºti sau câini de sanie într-
cauciuc cu folosinþã unicã. Nu îi invidiez, deºi interzis de lege) ºi îºi fac nevoile sub privirile
un mic apartament din sudul Franþei, unde e
grãdinãritul ar trebui sã fie o meserie galeºe ale „prietenilor” lor umani. Mania
cald ºi soare cam tot timpul. Aceste animale,
plãcutã… câinilor este promovatã subliminal în mass-
lãsate singure toatã ziua, cad pradã anxietãþii,
Cãþeii au bandane, tricouaºe ºi pulovere, li media de cãtre stat. Fãrã niciun fel de studiu
urlând ºi chelãlãind ore în ºir. Vecinii se plâng
se serbeazã ziua de naºtere ºi merg la ºtiinþific, se afirmã prin reviste cã e bine ca
– ºi atunci este gãsitã soluþia, câinele va primi
„education”, la un fel de tutore care îi dreseazã familiile sã aibã câini pentru cã îi
un drog care sã-l facã somnolent pe perioada
cum sã se poarte în societate. Între timp, copiii responsabilizeazã pe copii. În primul rând, nu
programului de birou al stãpânului. La urma
ºi nepoþii stãpânilor care ar avea nevoie de un mi-a fost dat sã vãd niciodatã, în nicio þarã, un
urmei, ºi stãpânul ia o pilula de câte ori are cea
„tutore” ca sã le explice ortografia de bazã a copil curãþând dupã un câine, în al doilea rând,
mai micã anxietate.
limbii materne, sunt lãsaþi la televizor sau la nu ar fi preferabil ca cei mici sã devinã
Vieþile oamenilor se învârt în jurul câinelui,
jocurile de ordinator atunci când nu se fac utili responsabili faþã de familie, prieteni, ºcoalã,
în familie se discutã despre câine ºi la fel la
scoþând câinele la plimbare. mediu etc.? De fapt, se urmãreºte
birou; în magazine, în baruri ºi restaurante, ºi
Familiile sãrace, ºomerii, mamele desocializarea cetãþenilor încã de mici pentru
– da, chiar în cimitire, unde patrupedul este
necãsãtorite ce trãiesc din ajutor social ºi ca, maturi, sã fie mai uºor de controlat.
dus sã vadã mormântul lui „papa”, în toate
cerºetorii fãrã adãpost au cei mai mulþi câini. Statul ºtie cã o persoanã care are câine sau
aceste locuri se intrã cu câine fie cã e voie sau
Doi, trei, patru, cinci câini într-un apartament câini, va avea mai puþin timp ºi mai puþinã
nu. Fiecare parc, fiecare facilitate nouã, devine
strâmt ºi igrasios nu reprezintã un caz înclinaþie spre a reflecta asupra propriei
mai devreme sau mai târziu o latrinã pentru
excepþional în oraºul meu. Cãþeii mãnâncã cot condiþii ºi spre a gândi radical. Un bãtrân cu
simpaticele animale. Orãºelul meu, Perpignan,
la cot cu stãpânii, pe canapea în faþa un câine va ezita sã intre în spital sau într-o
e frumos din punct de vedere arhitectural, cu
televizorului, din aceleaºi blide ºi dorm în
magazine elegante ºi vitrine originale. Din
aceleaºi paturi. Toþi cãþeii sunt mult prea graºi
pãcate, nu poþi sã mergi ºi sã priveºti în acelaºi
pentru rasa lor ºi au început sã sufere de boli
timp. Un moment de neatenþie ºi ai pus
umane: artrozã, cancere, astm etc., ºi viaþa lor
piciorul în… Nimeni nu strânge dejecþiile în
de eunuci alintaþi e mai scurtã decât cea a
punguliþe speciale ca în alte oraºe ceva mai
confraþilor lor, câinii de muncã de la þarã.
civilizate, chiar din Franþa. E drept, mi-
Multe rase sunt produse de om, aºa, pentru
am ales domiciliul în regiunea cea mai
distracþie, iar animalele rezultate prin diferite
sãracã, cu numãrul cel mai mare de
tipuri de selecþie artificialã prezintã grave
ºomeri.
probleme de temperament ºi sãnãtate. Ultimul
Aici, cetãþenii ce se
rãcnet în mahalaua mea este un câine ce
considerã „civilizaþi” sunt
seamãnã cu un liliac (guzganul zburãtor, nu
cei care-ºi învaþã cãþeii sã
floarea), achiziþionat contra 1.000 euro bucata
„facã” pe spaþiile
de cei ce vor sã þinã pasul cu moda – în
4 verzi, printre flori,
casã de bãtrâni, fãcând astfel economie statului.
La fel ca educaþia sexualã a copiilor din ºcolile
primare (unde actul sexual este prezentat ca o
activitate de agrement pe care oricine trebuie s-o
facã atunci când are chef), câinele este o altã
gãselniþã a unui guvern care vrea sã corupã
pentru a conduce.
Big-business-ul nu se poate plânge, pentru cã
aceastã manie genereazã profituri uriaºe ºi uºor
de obþinut. Nu intereseazã pe nimeni cã aceºti
bani cheltuiþi cu precãdere de familiile sãrace
sunt deturnaþi de la alte scopuri: o hranã mai
bunã sau o educaþie mai bunã pentru copii. Ca sã
nu mai vorbim de efectul asupra mediului
înconjurãtor. Nu sunt numai excrementele, ci ºi
cantitãþile uriaºe de produse chimice,
dezinfectante, ºampoane speciale pentru spãlat ºi
deparazitat, cantitãþi mari de apã pentru spãlarea
câinilor acasã sau spãlarea strãzilor, consum
mãrit de energie (la care nu protesteazã nimeni,
având în vedere cã francezii sar ca muºcaþi de
ºarpe de câte ori se doreºte instalarea unor linii
de înaltã tensiune). Nimeni nu protesteazã faþã
de infestarea parcurilor publice, a strãzilor ºi a
plajelor, pentru cã în Franþa singura valoare
sacrosantã este capriciul, moftul ºi auto-
gratificarea.
Franþa este poate singura þarã occidentalã
unde circurile cu animale se bucurã încã de
succes. Hipopotami, tigri rari, urºi, lei ºi multe
animale pe cale de dispariþie sunt þinute în rulote
ºi exhibate pentru hlizirea publicului. Se moare
de râs când apare o zebrã cãlãritã de un
cimpanzeu în livrea. Spectacolul cel mai trist
este cel al oamenilor care gãsesc amuzantã
aceastã degradare. Bizar este cã aceiaºi oameni
sunt indignaþi de coridele spaniolilor.
Câinele este o altã componentã a vieþii
virtuale pe care ne-au hotãrât-o stãpânii noºtri
alãturi de „compania” ºi „viaþa emoþionalã” pe
care ne-o oferã televizorul, alãturi de izolarea de
simþire pe care ne-o oferã statul-providenþa ºi de
abundenþa de analgezice ºi calmante de la fiecare
colþ de stradã. Cei ce ne conduc urmãresc cu
bunã ºtiinþã infantilizarea ºi desocializarea
populaþiei, pentru cã un om a cãrui bunãstare
emoþionalã depinde de un câine, nu va ieºi
niciodatã în stradã sã facã o revoluþie.
* Autoarea materialului, Mariana Bell, este
cetãþean britanic de origine românã, fost
candidat pentru Parlamentul britanic din partea
UKIP (United Kingdom Independence Party)
partid britanic ce se opune Uniunii Europene.
Doamna Bell este rezidentã în acest moment in
Franþa. Redacþia îi mulþumeºte pe aceastã cale
pentru îngãduinþa de a publica materialul în
paginile revistei noastre.
Mariana Bell
O poveste
de viaþã
Doi bãrbaþi, ambii grav bolnavi,
ocupau aceeaºi încãpere într-un
spital. Unuia dintre ei i se îngãduise
sã se ridice din pat timp de o orã în
fiecare dupã-amiazã. Patul lui era
alãturi de unica fereastrã din camerã.
Celãlalt trebuia sã stea tot timpul
întins în pat. Cei doi au stat de vorbã
ore în ºir. Au vorbit despre soþiile ºi
familiile lor, despre casele lor,
despre munca lor, au depãnat
amintiri din armatã sau din vacanþele
petrecute.
În fiecare dupã-amiazã, când cel
de lângã fereastrã se ridica, îºi
petrecea timpul descriindu-i celuilalt
ceea ce vedea cã se întâmplã dincolo
de geamul ferestrei. Celãlalt începu
astfel sã trãiascã pentru acea scurtã
orã zilnicã, în care lumea lui era în
funcþie de culoarea ºi de ceea ce se
întâmpla în lumea din afarã.
Fereastra dãdea într-un parc cu un
lac. Raþe ºi lebede se jucau în apã, în
timp ce copii se jucau cu bãrcuþele.
Tineri îndrãgostiþi mergeau mânã în
mânã printre flori de toate culorile,
în timp ce în depãrtare se ghicea
prezenþa oraºului. Pe mãsurã ce omul
de lângã fereastrã descria cu de-
amãnuntul toate acestea, cel din pat
POVESTE
închidea ochii, imaginându-ºi
aceastã scenã pitoreascã. Într-
o dupã-amiazã caldã, omul de
lângã fereastrã descrise o
paradã trecând. Deºi celãlalt nu
putea auzi orchestra, putea însã, cu
ochii minþii, sã vadã ceea ce celãlalt
descria cu atât de multe detalii
sugestive. ªi aºa trecurã zile,
sãptãmâni ºi luni…
Într-o dimineaþã, când a venit
asistenta de serviciu sã le aducã apa
pentru a se spãla, a gãsit trupul
lipsit de viaþã al omului de lângã
fereastrã, care se sãvârºise în
pace, în timpul somnului.
Femeia s-a întristat ºi a chemat
personalul pentru a lua trupul
neînsufleþit.
La vremea la care a considerat
cã este potrivit, celãlalt a cerut
ca, dacã se poate, sã fie mutat
lângã fereastrã. Asistenta a fost
bucuroasã sã îi îndeplineascã
dorinþa ºi, dupã ce s-a asigurat
cã totul este cum se cuvine, l-a
lãsat singur. Încet, greu ºi
dureros, acesta a reuºit sã se
ridice în capul oaselor pentru a
vedea, pentru prima datã cu
ochii lui, lumea de afarã.
Încordându-se, se întoarse apoi
spre fereastra de lângã pat. ªi în
faþa ochilor a vãzut un zid gol.
Omul a întrebat-o pe asistentã
cum a putut vedea fostul sãu
coleg de camerã, care-i
descrisese atât de multe
minunãþii vãzute pe fereastrã.
Asistenta i-a rãspuns cã omul era
orb ºi nu a putut sã vadã nici mãcar
zidul gol… ªi, adãugã ea, poate cã
„a vrut doar sã vã încurajeze pe
dumneavoastrã”.
Este o mare bucurie sã poþi sã-i
faci fericiþi pe ceilalþi, în ciuda
greutãþilor propriei existenþe.
Împãrþite cu alþii, supãrãrile se
înjumãtãþesc, în timp ce
bucuriile se dubleazã. Dacã
vrei sã te simþi bogat,
atunci ia aminte la
lucrurile pe care le ai
ºi pe care nu le poþi
cumpãra cu bani.
Autor
necunoscut
5
 Un cunoscut universitar creºtin,
întrebat odatã de ce susþine cu atâta
GRAFFITI ORTHODOXE
tãrie creºtinismul, a mãrturisit:
„Pentru un motiv foarte simplu: nu
pot justifica în alt mod un anumit
eveniment din istorie – Învierea lui
Iisus Hristos din morþi. Dupã sute de
ore de cercetare amãnunþitã a bazelor
acestui subiect, am ajuns la
concluzia cã Învierea lui Iisus este
fie una dintre cele mai dãunãtoare
farse care au fost jucate vreodatã
minþii omeneºti, fie cel mai
important eveniment din întreaga
istorie a lumii. La trei zile de la
moartea ºi îngroparea Celui Care a pretins a fi
Hristosul profeþit în Scripturile ebraice, Iisus
Nazarineanul arestat, judecat ca ºi criminal
politic, apoi rãstignit, femeile care au mers la
mormânt au descoperit cã trupul Lui
dispãruse. Ce ne indicã mormântul gol?”.
Conform obiceiului evreiesc de îngropare,
trupului lui Iisus a fost înfãºurat în pânzã de
in. O sutã de mãsuri de uleiuri ºi mirodenii au
Mormântul gol
fost amestecate sub forma unei substanþe

vâscoase, care a fost aplicatã apoi pe fâºiile de
pânzã, în jurul trupului (Ioan 19, 39-40). Dupã
ce trupul a fost aºezat într-un mormânt sãpat
în stâncã, o piatrã de dimensiuni considerabile
(2 tone) a fost rostogolitã de-a lungul unui
ºanþ, la intrarea în mormânt. O unitate de
gardã romanã, formatã din bãrbaþi obiºnuiþi cu
cea mai severã disciplinã, a primit ordin sã
pãzeascã mormântul. Frica de pedeapsã
asigura o atenþie impecabilã în executarea
datoriei, în special în timpul gãrzii de noapte.
Gardienii au aplicat la intrarea mormântului
sigiliul roman – pecetea puterii ºi a autoritãþii
imperiale – cu rolul de a preveni orice atac
profanator. Oricine ar fi încercat sã miºte
piatra tombalã ar fi trebuit sã rupã sigiliul,
riscând astfel primirea pedepsei nemiloase a
legii romane. Dar mormântul a fost aflat gol.
Urmaºii Celui aºezat în mormântul din
grãdina arimatianului Iosif au pretins cã El
înviase ºi cã li S-a arãtat viu prin multe dovezi,
timp de 40 de zile. Convertitul de întâlnirea cu
Iisus Înviat, marele Pavel, certificã arãtarea
Celui viu la mai mult de 500 de ucenici
deodatã, cei mai mulþi fiind încã în viaþã ºi
putând confirma spusele apostolului la data
consemnãrii descoperirii (I Corinteni 15, 3-8).
Un apreciat cercetãtor al temei, istoricul
Arthur Ramsay, nota cã mormântul gol a
fost un fapt prea bine cunoscut ca sã fie
renegat, iar teologul citat de Pãrintele
Stãniloae, Paul Alhaus, afirma cã
povestea Învierii n-ar fi putut
circula în Ierusalim nici mãcar
pentru o zi sau o orã, dacã
„Pentru ce cãutaþi
pe cel viu între cei morþi?”
mormântul gol n-ar fi reprezentat un adevãr
unanim recunoscut.
Situaþia de la mormânt dupã Înviere este
semnificativã. Sigiliul roman fusese violat,
ceea ce presupunea în mod automat pedepsirea
cruntã a celor vinovaþi. Masiva piatrã a fost nu
numai datã la o parte de la intrare, dar chiar
mutatã în lãturi (ca ºi când cineva ar fi ridicat-
o ºi ar fi pus-o în altã parte!) (...). Iustinian
enumera 18 motive pentru care un soldat
roman putea fi pedepsit cu moartea. Printre
acestea se afla ºi adormirea în post, precum ºi
pãrãsirea poziþiei de pazã. Mironosiþele, lãsând
mormântul gol, s-au speriat ºi au dus vestea
apostolilor. Apropiaþii Petru ºi Ioan au alergat
la mormânt: Ioan, ucenicul iubit, s-a uitat
înãuntru ºi a vãzut fâºiile de pânzã. Sã fi greºit
ei mormântul? O teorie propagatã de Kirsop
Lake presupune cã martorii care au relatat
dispariþia trupului ar fi mers la un alt mormânt.
Putem fi siguri cã autoritãþile evreieºti, care
ceruserã garda romanã staþionatã la mormânt
pentru prevenirea furtului trupului, nu s-ar fi
înºelat cu privire la locul exact. Ele n-ar fi
pierdut nicio clipã pentru a scoate la ivealã
trupul din mormântul adevãrat, eradicând
pentru totdeauna orice zvon cu privire la
Înviere. Este cunoscutã netemeinicia teoriei
furtului trupului de cãtre apostoli, a teoriei
leºinului (formulatã iniþial de cãtre Venturini)
sau a ipotezei halucinaþiilor celor care au fost
martori ai apariþiilor lui Hristos dupã Înviere.
Demontate uneori chiar de sceptici sinceri
(vezi David Frederich Strauss), astfel de teorii
vin în contradicþie cu condiþia mentalã absolut
normalã doveditã de ucenici, cu împrejurãrile
istorice existente, fiind în acelaºi timp în total
dezacord cu principiile psihologice care
declanºeazã apariþia acestor manifestãri.
Lordul Darling, fost Preºedinte al Curþii de
Justiþie a Angliei, examinând argumentele
privitoare la mormântul gol din perspectivã
juridicã, a tras concluzia cã existã o varietate
atât de mare de dovezi factuale ºi
circumstanþiale, încât nicio curte de juraþi din
lume n-ar putea evita verdictul care se impune:
Învierea lui Hristos este un fapt real.
Dincolo de orice controversã, creºtinii
zilelor noastre pot avea deplinã siguranþã, ca ºi
primii creºtini, cã credinþa lor se întemeiazã nu
pe vreun mit sau vreo legendã (noi teorii fãrã
bazã), ci pe faptul istoric al Învierii
Mântuitorului (supra-istoricã ºi istoricã) ºi pe
mormântul gol, izvorul luminii orbitoare a
Biruitorului morþii ºi al Domnului vieþii.

6 Diacon Cornel Dragoº

 De ce s-a speriat Hristos?
Zilele trecute, în timp ce beam ceai,
veriºoara mea, femeie în toatã firea, a început
a plânge, zicând cã vrea sã-mi punã o
întrebare pe care nu a mai pus-o nimãnui. În
sfârºit, dupã ce s-a scuzat de multe ori: „cã
este o hulã”, „cã îi este ruºine cã are astfel de
gânduri” ºi-a luat inima în dinþi ºi a vorbit.
„De ce – zice ea plângând –, Iisus s-a speriat
în grãdinã? El era de la Dumnezeu, El ºtia
toate – ºtia cã va muri, cã va învia, ºtia cã
prin jertfa Lui El va aduce atâta bine
omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om,
dacã ar ºti dinainte cã el va învia, ar accepta
cu bucurie sã moarã pentru semenii sãi. De ce
tocmai El s-a temut?”
Nu ºtiu în ce mãsurã creºtinii de azi sunt
obsedaþi de moartea lui Hristos, dar mie mi se
pare cã moartea Lui stârneºte mai multe
neînþelegeri decât Învierea. Dacã toate
denominaþiunile creºtine, inclusiv sectele,
sunt de acord în ceea ce priveºte învierea Lui,
în ceea ce priveºte moartea, mulþi se
contrazic. De exemplu, iehoviºtii au hotãrât
cã, de vreme ce Iisus s-a speriat în grãdinã ºi
a murit pe cruce, înseamnã cã El nu este
Dumnezeu. Monofiziþii au cãzut în extrema
cealaltã, zicând cã, de vreme ce Iisus este
Dumnezeu, înseamnã cã El nu a murit, cãci
Dumnezeu nu moare. Adevãrul este cã Iisus a
murit în firea Sa omeneascã, rãmânând
nestrãmutat în firea Sa dumnezeiascã.
Dar ce este cu spaima lui Iisus din
grãdinã? Mãrturisesc cã ºi eu am avut
aceleaºi frãmântãri ca ºi veriºoara mea. „Ce
mare lucru a fãcut Hristos? ªtia dinainte cã
va învia, era Dumnezeu, iar noi petrecem în
iadul incertitudinii pânã la sfârºitul zilelor
noastre”. Gândeam cã dacã aº avea
certitudinea învierii mele, astãzi aº muri ºi nu
mi-ar pãrea rãu de nimic. Nu ºtiu în ce
mãsurã aceste gânduri vin ºi celorlalþi
oameni, poate cã ele sunt o urmare fireascã a
educaþiei comuniste cu pionieri care îºi
puneau atât de uºor sufletul pentru patrie.
E adevãrat cã pentru a merge la moarte cu
seninãtate trebuie sã fii sau convins de
învierea ta sau sã fii un ateu desãvârºit.
Hristos ºtia cã va învia ºi, totuºi, S-a temut.
Da, Hristos s-a temut într-adevãr în grãdinã,
atunci când S-a rugat Tatãlui ca, de este cu
putinþã, sã se îndepãrteze paharul acesta de la
Dânsul. Ucenicii au vãzut aceastã fricã a lui
Iisus, au vãzut-o ºi au adormit. Se pare cã în
clipele acelea de pãrãsire pe care le trãia
Iisus, ucenicii au fost pãrãsiþi ºi ei de orice
putere, de aceea au ºi adormit, chiar dacã
Hristos a ieºit de trei ori la ei îndemnându-i
sã privegheze cu El mãcar un ceas. Aceasta
aratã atât de bine cã ucenicii îºi aveau toatã
puterea ºi credinþa lor de la Hristos, iar atunci
când El a slãbit, când s-a întristat de moarte
în grãdinã, ucenicii au slãbit ºi ei ºi,
pierzându-ºi credinþa, au adormit.
În Imnele Sfântului Efrem Sirul, gãsim un
minunat pasaj despre spaima lui Hristos din
Grãdina Ghetsimani. Sfântul Efrem crede cã
spaima aceasta a fost adevãratã ºi a fost
profundã, mai profundã decât putem gândi
noi, ºi nu întâmplãtor ucenicii au fost martorii
ei. Hristos ºi-a descoperit înaintea ucenicilor
spaima Sa omeneascã în faþa morþii ca
ucenicii, atunci când vor ajunge sã fie daþi în
mâinile cãlãilor lor, simþind aceastã spaimã,
sã-ºi aminteascã de spaima Învãþãtorului lor,
cã e fireascã, ºi sã nu dea înapoi, aºa cum nici
El nu a dat, deºi, zice Sfântul Efrem, ar fi
vrut. Mai era nevoie de aceastã spaimã pentru
ca moartea sã îndrãzneascã sã-ºi înghitã
Stãpânul. Aceastã fricã a încurajat moartea
care, „ca o slugã la poruncã, s-a apropiat”,
cum cântãm la Utrenia Învierii (Gl. 6) ºi L-a
înghiþit pe Dãtãtorul de viaþã, ca dupã trei zile
sã-L vomite, zice Sfântul Efrem.
Hristos a fost primul om care a ieºit singur
în faþa morþii. Doar El, dintre oameni, a fost
pãrãsit cu desãvârºire, astfel cã a strigat pe
cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai pãrãsit!?”. A fost nevoie ca
omul Iisus sã cunoascã pãrãsirea lui
Dumnezeu – singura pricinã a morþii, pentru
cã altfel El nu ar fi putut muri. Astãzi noi nu
putem înþelege spaima Lui, cãci Hristos a
zdrobit puterea morþii ºi moartea pe care o
Ieromonah Savatie Baºtovoi
GRAFFITI ORTHODOXE
avem noi azi, dacã mã pot exprima
astfel, nu mai este moartea cu care a
murit Iisus. Noi suntem curajoºi în
faþa morþii deoarece nimeni din noi
nu moare singur, deoarece Hristos a
luat în Sine toatã spaima ºi durerea
morþii. ªi aceasta o vedem foarte
bine din cazul lui Petru. În zilele
patimii lui Hristos, când a fost
întrebat dacã Îl cunoaºte pe Iisus, cã a
fost vãzut cu El, cã graiul îl vãdeºte, Petru s-a
lepãdat de trei ori de Învãþãtorul sãu pentru cã
se temea de moarte. Dar acelaºi Petru, care s-
a speriat de o babã în zilele patimii, le-a
vorbit cu îndrãznealã ostaºilor romani care îl
rãstigneau, rugându-i sã-l rãstigneascã cu
capul în jos, cã nu este vrednic sã moarã în
acelaºi fel ca ºi Învãþãtorul Sãu. Moartea lui
Hristos ne-a adus curajul în faþa morþii, dar
pânã atunci acest curaj era cu neputinþã. Iatã
de ce Hristos S-a temut, iar noi nu. Pentru cã
noi murim cu Hristos, iar Hristos a murit
singur, pãrãsit de oameni ºi de Dumnezeu.
Paradoxul morþii lui Hristos este surprins
în rugãciunea pe care o rosteºte preotul la
sfârºitul proscomidiei: „În mormânt cu
trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul ºi
pe Scaun împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul ai
fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cela ce
eºti necuprins”. De altfel, aceasta este
starea omului nou, a omului rãscumpãrat,
a omului întreg, ca, în Hristos, sã
înþeleagã aceste cuvinte ºi sã le
trãiascã, pe cât se poate, în toatã
durerea ºi în toatã bucuria lor.
7
 ESEU
Vârsta adolescenþei
Dacã ar fi sã definesc starea
afectivã pe care fiecare om o
simte la vârsta adolescenþei, aº
spune cã trebuie sã înfruntãm un
dezechilibru în sufletul nostru:
avem o energie tumultoasã pe
care trebuie sã o canalizãm cãtre
o þintã. Adolescentul mi se pare a
fi acea fiinþã deschisã unui orizont aproape
infinit de posibilitãþi. Adolescentul poate
fi, în principiu, orice: aventurier, sportiv
de performanþã, intelectual, fotomodel.
Mai nou, societatea de consum le propune
tinerilor idealuri profesionale noi: angajat
într-o bancã sau într-o firmã, copywriter,
agent de vânzãri, prezentator de emisiuni
Can-Can.
Multitudinea posibilitãþilor din sufletul
nostru ne creeazã o stare de neliniºte. Ne
temem sã nu ratãm proiectul nostru
existenþial. Uneori, dãm naºtere unor noi
obstacole ca sã ne confirmãm credinþa
inconºtientã cã nu vom reuºi ceea ce ne-
am propus.
Dincolo de idealul profesional al
tânãrului, pe care preferabil ar fi ca fiecare
sã ºi-l aleagã pornind de la talentele –
talanþii cu care l-a înzestrat Dumnezeu,
societatea îi cere adolescentului sã îi
înapoieze creditul pe care ea i l-a dat pânã
acum. Îi cere sã fie din ce în ce mai
responsabil. „Responsabilitate” este un
cuvânt foarte enervant pentru un
adolescent. În societãþile arhaice de demult,
trecerea de la pubertate la vârsta maturã se
fãcea printr-un ritual iniþiatic. Tinerii
nãscuþi într-un trib deveneau bãrbaþi – adicã
îºi câºtigau dreptul de a vâna, de a purta
rãzboaie ºi de a se cãsãtori – fiind iniþiaþi
într-un loc anume, de regulã la marginea
comunitãþii, într-un mediu sãlbatic, în
pãdure. Timp de câteva zile, suportau
izolarea, singurãtatea, abandonul, foamea,
setea, frica. Uneori, îndurau torturi fizice
rituale. Preþul era destul de mare, dar ºi
statutul de om matur era un câºtig
important. Odatã încheiatã perioada de
iniþiere, ceilalþi îi priveau pe bãieþi ca
pe niºte maturi în toatã regula.
Iniþierea era, de fapt, moartea
simbolicã a puberului, care
renãºtea sub forma unui om
matur.
Ce sãlbatici!, poate fi
8
reacþia voastrã. Adolescenþa este ºi vârsta la
care omul simte cã trebuie sã reacþioneze
imediat, privind viteza de reacþie,
„spontaneitatea” ca pe o valoare supremã.
Aºa sãlbatici cum îi considerãm, ei
dispuneau de o calitate pe care noi,
modernii, datoritã curentelor intelectuale ºi
intelectualiste care au stat ºi stau la baza
educaþiei, am pierdut-o. În primul rând,
aveau o viziune religioasã asupra lumii pe
care o moºteneau de la strãbuni. Ritualurile
iniþiatice din Australia, Africa sau America
de Nord aveau ca model mitul fondator al
tribului respectiv. Mai mult decât atât,
fiecare ocupaþie a membrilor tribului era
corespondentul uman al unui gest care,
iniþial, fusese fãcut de Strãmoºul Mitic sau
de zeul suprem.
Pãstrând ca termen de comparaþie
„primitivul” de demult, haideþi sã ne
analizãm puþin pe noi, oamenii secolului
XXI. Presupunând cã ne-am nãscut într-o
societate creºtinã, suntem botezaþi la o
vârstã foarte fragedã. Iniþierea botezului
creºtin poate fi înþeleasã târziu, dacã fiecare
dintre noi are interesul sã citeascã niºte
cãrþi în care valoarea botezului ne este
explicatã pas cu pas. Vã recomand cu
cãldurã „Catehezele baptismale” ale
Sfântului Ioan Gurã de Aur pentru a
înþelege mai bine cã atunci când ne
cufundãm în cristelniþã murim cu Hristos
de trei ori ºi înviem cu El. Moare omul
vechi, pãtimaº, din noi ºi se naºte omul
nou, sfinþit prin jertfa Lui.
Bine, puteþi sã îmi replicaþi (replica
este un alt bun de consum la mare cãutare
în societãþile puºtilor), dar tu ne vorbeºti
despre o identitate învechitã cu care noi
nu suntem de acord pentru cã noi vrem sã
ne construim propria identitate, preferabil
a fi în dezacord cu vechea viziune despre
lume a pãrinþilor noºtri. OK, o sã vã
rãspund eu, aveþi dreptate, dar sã ºtiþi cã
alegerile voastre vã vor satisface o
singurã nevoie sau mai multe, în cel mai
fericit caz. Un psiholog care a studiat
nevoile umane a stabilit chiar o piramidã
a lor. Omul, indiferent în ce epocã s-ar
naºte, are întotdeauna aceleaºi necesitãþi.
Cuvintele „nevoie” ºi „necesitate” au
devenit cuvinte cheie în societatea de
consum în care trãim. Prin urmare, nu
avem decât sã le recunoaºtem ca atare ºi
sã ne înþelegem unul cu altul respectându-
ni-le ºi satisfãcându-ni-le, pe cât posibil,
reciproc. Deºi psihologii contemporani au
descoperit importanþa conºtientizãrii
nevoilor în cadrul interacþiunii umane,
îndemnul „câte doriþi sã vã facã oamenii,
faceþi-le voi lor” este vechi de douã mii de
ani. Revin la piramida trebuinþelor ºi vã
enumãr nevoile de jos în sus, de la cele mai
grosiere pânã la cele mai elevate. Dacã ne-
am nãscut oameni, manifestãm nevoi
materiale, nevoia de a ne simþi în siguranþã,
nevoia de a face parte dintr-un grup, nevoia
de a fi recunoscuþi în cadrul unui grup
(nevoia de stimã ºi statut) ºi, în fine, nevoia
de a ne realiza. Ultima nevoie este una
spiritualã în esenþã, foarte greu de definit.
Chiar dacã îþi vei propune, de pildã, sã
fii sportiv de performanþã, alegerea pe care
o vei face este tot una spiritualã pentru cã,
mai înainte de a o face, te-ai coborât în
intimitatea fiinþei tale, ai cules piatra
preþioasã ºi ai ieºit la suprafaþa ta vizibilã
arãtând-o oamenilor spunându-le „eu m-am
hotãrât sã devin sportiv de performanþã”!
Dacã ai fãcut o alegere sincerã, vei deveni
un sportiv de performanþã. A fi sinceri cu
noi înºine înseamnã a ne cunoaºte bine
înainte de a face o alegere. Când ne alegem
identitatea, nu o putem face spontan, ci
 ºi angoasa formãrii
printr-un efort continuu de introspecþie.
„Cunoaºte-te pe tine însuþi!” este un
îndemn pe care l-aþi auzit foarte des, de
regulã din gura unora care prin felul lor de
a fi v-au arãtat de nenumãrate ori cã nu se
cunosc pe sine, cã vor sã parã ceea ce nu
sunt ºi cã nu au ºtiut ce sã aleagã. Îndemnul
de demult i-a aparþinut unui om care toatã
viaþa lui ºi-a analizat sufletul fãrã milã. La
sfârºitul vieþii, a trecut ºi ultimul examen pe
care îl poate da un om: a preferat sã moarã
pentru adevãrul pe care l-a
descoperit, din care a trãit. Omul
acesta a fost autentic în alegerea lui.
A fost un model.
Am ajuns, iatã, la problema
modelului. Ne realizãm ca oameni
imitând anumite modele. În
adolescenþa mea, Jim Morrison,
Mircea Eliade sau Gheorghe Hagi mi
se pãreau modele absolute de
realizare a sinelui. Am spus cã „mi
se pãreau” modele, pentru cã mult
mai târziu mi-am dat seama cã, de
regulã, un model îºi realizeazã în
mod exemplar un talent, o înclinaþie
nativã lãsându-ºi nerealizate celelalte
capacitãþi. Un culturist îºi poate
desãvârºi muºchii, poate câºtiga
concursul Mister Olimpia, dar, din
punct de vedere intelectual sau
afectiv, poate stagna sau regresa.
Bun, ce este de fãcut? Când
alegem un model, trebuie sã ne
întrebãm dacã urmându-l ne vom
realiza deplin (intelectual, afectiv,
spiritual). De foarte multe ori, aþi auzit cã
biografia unui creator trebuie tratatã separat
de operã. Alcoolismul ºi homosexualitatea
lui Rimbaud nu au sau nu ar trebui sã aibã
nicio legãturã cu superbele „Iluminãri”.
Necrofilia lui Edgar Allan Poe trebuie
iertatã sau ignoratã pentru cã ne-a lãsat
niºte poeme superbe ºi „Prãbuºirea casei
Asher”. Unii creatori îºi justificã felul de a
fi imoral crezând cu ardoare în ideea cã
geniul este o fiinþã aparte care, prin natura
lui, se comportã „dincolo de bine ºi de rãu”.
Lumea în care trãim confundã, voluntar sau
nu, talentul cu geniul. Amintiþi-vã de
emisiunea TV „Genialii”, unde ne erau
prezentate ca genii oameni deosebiþi de
talentaþi, dau nu Genii. Geniul aduce ceva
radical nou într-un domeniu. Einstein a
schimbat domeniul fizicii, Kant pe cel al
filosofiei, Eminescu a modificat, dându-i o
perspectivã de amploare, literatura românã.
Eu nu cred cã geniul trebuie sã fie o
fiinþã imoralã. Cred cã geniile sunt datoare
umanitãþii ºi cã în lumea de apoi „cei din
urmã vor fi cei dintâi”. Eminescu, fãrã
adolescentul care îi recitã poeziile, nu ar
putea fi Eminescu. Un fotbalist, fãrã
microbiºtii care umplu stadioanele ºi citesc
zilnic „Gazeta Sporturilor” din dorinþa de a
pãtrunde în culisele „idolului”, nu ar putea
fi fotbalist.
Revenind la ceea ce trãiþi, dacã v-aº
întreba care au fost profesorii care v-au
marcat, cu siguranþã cã o sa mi-i daþi ca
exemple pe cei care pe lângã faptul cã îºi
cunoºteau bine materia pe care o predau la
clasã posedau ceva rar întâlnit în instituþiile
de învãþãmânt: aveau ceea ce psihologii
numesc „inteligenþã emoþionalã”, adicã
puteau sã empatizeze cu elevul, sã se aºeze
în miezul problemelor lui ºi sã îl înþeleagã.
Dacã nu se va schimba nimic în sistemul
de învãþãmânt ºi în mentalitatea oamenilor,
imaginea extratereºtrilor din romanele SF
va fi realizatã fidel de nimeni alþii decât
Ciprian Voicilã
ESEU
noi, pãmântenii: în viitor vom avea
un cap mare unde creierul nostru
îndelung antrenat se va lãfãi în voie
ºi o inimã micã în care nu vor
încãpea prea mulþi oameni. Nu vi se
pare ciudat faptul cã memoriei i se
acordã o atât de mare importanþã în
procesul formãrii personalitãþii
noastre fãrã a þine cont de alte capacitãþi
specific umane: creativitate, empatie,
inteligenþã socialã?
La sfârºitul anilor de ºcoalã, ne
putem trezi cã ºtim o sumedenie de
lucruri, dar cã nu avem instrumente
ca sã rezistãm stresului cotidian, nu
ºtim cum sã facem o alegere bunã, nu
ºtim cum sã relaþionãm cu partenerul,
nu ºtim cum sã gestionãm conflictele,
nu putem sã ne punem în locul
celuilalt ca sã îi înþelegem nevoile.
Pericolele care apar în calea
propriei noastre deveniri se înmulþesc
astãzi pentru cã mass-media propune
false modele, care aduc rating, dar
care s-au „realizat” mergând pe calea
largã a hedonismului. Puºtoaice care
devin miliardare pentru cã aleg sã se
cãsãtoreascã cu îmbogãþiþi dubioºi
din punct de vedere moral, unii dintre
ei având vârsta venerabilã a taþilor
lor. Biºniþari deveniþi lideri de opinie.
Patroni de firme de deratizare care
ajung în parlament ca sã reprezinte
„interesele poporului”. „Artiste” care
îºi etaleazã bietul corp în detrimentul
vocii handicapate de lipsa talentului.
Oameni care îºi dau cu pãrerea despre tot ºi
despre toate, ilustrând lipsa crasã de un
minim respect profesional.
Închei cu un îndemn drag mie pe care l-
am citit în adolescenþã ºi pe care vi-l
adresez. Filosoful român Constantin Noica
i-a dat binecuvântarea pãrinteascã fiului sãu
– viitorul ieromonah Rafail – spunându-i
„Fii împlinit ºi fã ce vrei!”. Aceste cuvinte
sunt o parafrazã la îndemnul Fericitului
Augustin: „Iubeºte-l pe Dumnezeu ºi fã
ce vrei!”. Vã urez ºi eu sã Îl iubiþi pe
Dumnezeu ºi sã vã împliniþi,
pentru cã adevãrata realizare
cred ca rezidã doar în iubire.
9
 INTERVIU
Mel Gibson
ºi „Patimile lui Hristos”
– dialog cu pãrintele Lucian Grigore –
Laurenþiu Dumitru: Pãrinte Grigore, atunci
când se discutã despre filmul religios în genere,
se naºte fireasca întrebarea: cât de moral este sã
faci un film având ca personaj principal pe Fiul
lui Dumnezeu, Care-I Om adevãrat ºi Dumnezeu
adevãrat, dar fãrã de pãcat? Creatura „Îl joacã” pe
Creator. E curaj, e nebunie? Oare nu-i hulã
împotriva Duhului Sfânt o astfel de îndrãznealã?
Pr. Lucian Grigore: Îmi pare cã un astfel de
mijloc de exprimare, un mijloc pe care – de altfel
– lumea veche nu l-a cunoscut, þine de simþuri, de
capacitatea noastrã de a cuprinde cu simþurile un
anumit mesaj. E firesc sã ne întrebãm dacã e
potrivit sau nu sã-L punem în scenã pe
Dumnezeu. Cred cã dificultatea unei astfel de
lucrãri decurge în primul rând din aceea cã
Dumnezeu nu poate fi amestecat în viaþa noastrã
în chipul în care dorim noi, ci într-un chip în care
alege El Însuºi, dupã a Sa sfântã voie ºi ºtire.
Sã alegi în locul lui Dumnezeu scena în care
El sã se descopere lumii – e o cutezanþã! Aº
spune însã cã e o cutezanþã frumoasã, atâta
vreme cât nu-L trãdezi pe Dumnezeu.
De fiecare datã când eu însumi sunt chemat,
potrivit naturii slujirii preoþeºti, sã-L arãt pe
Dumnezeu în cuvânt, îmi stãruie în minte
fãgãduinþa rostitã la pregãtirea pentru primirea
Cuminecãturii, ºi anume: „nu voi spune
vrãjmaºilor Tãi Taina Ta, nici sãrutare îþi voi da
ca Iuda…”. E mare cumpãnã sã ºtii cui vorbeºti
despre Dumnezeu ºi cum mijloceºti ca
Dumnezeu sã ajungã la inima celui cãruia îi
vorbeºti.
Imaginea e o formã importantã de
comunicare în lumea de astãzi, oamenii nici nu
prea mai citesc ºi greu se dau prinºi în „mrejele”
vreunei predici despre Dumnezeu – fie ea chiar o
predicã bine aleasã ºi întocmitã. Iatã de ce mã
gândesc cã nu e neliniºtitor lucru sã pui în
imagini cuvântul, ca în orice chip sã ajungã
Dumnezeu la inima omului. Ce zicea
Mântuitorul despre epuizarea
mijloacelor de propovãduire?! Dacã
vor tãcea aceºtia, pietrele vor
striga (Luca 19, 40). Iatã cã
astãzi, mai mult decât orice
predicã, pietrele grãiesc,
strigã. ªi nu este
10
vorba numai de mãrturia cuvântului, aºa cum
mãrturie este „piatra” pe care Mântuitorul avea sã
zideascã Biserica Sa, adicã declaraþia lui Petru
care-I spune Mântuitorului: Tu eºti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16); ci
mãrturie sunt chiar pietrele de pe drumul Crucii,
pietrele Golgotei, Piatra Învierii, Piatra Înãlþãrii
Domnului pe care pânã astãzi se simt urmele
paºilor Sãi.
Ce poate fi un film despre Dumnezeu? O nouã
mãrturie despre puterea ºi slava Lui, o nouã piatrã
„Un asemenea film nu
trebuie vãzut în sãlile de
cinema, el trebuie vãzut cu
inima îngenuncheatã în cãmara
ascunsã a rugãciunii!”
pe calea acestei înþelegeri, numai dacã nu este
fãcut în batjocurã, nu huleºte ºi nu sluþeºte lumina
ºi adevãrul Scripturilor.
Cât de moral este sã faci un film despre
Dumnezeu?!
Eu cred cã este tot atât de moral, cum este sã
faci o predicã despre Dumnezeu sau o icoanã cu
Hristos. Din acest punct de vedere, îmi pare cã o
astfel de întrebare ar deschide o falsã problemã –
o nesfârºitã discuþie despre mijloacele
propovãduirii, ºi mai cu seamã o discuþie ce ar
reînvia controversele iconoclaste.
Pentru mine, filmul religios (bine fãcut) este o
icoanã dinamicã – o icoanã în miºcare – ºi-mi
este indiferent din ce culori ºi vopseluri este
fãcut, pentru cã nu caut acolo decât pe Cel
zugrãvit, ºi nu mâna iconarului.
De ce sã mã vatãm din pricina „celui ce joacã”
în „rolul” Fiului lui Dumnezeu? Oare nu suntem
fiecare dintre noi zidiþi dupã chipul lui
Dumnezeu, nu suntem îndemnaþi oare fiecare de
chemarea noastrã creºtineascã sã vedem în chipul
aproapelui chipul lui Hristos?!
Multe din icoanele Domnului Hristos trimit la
chipul vreunuia dintre cei ce ar fi putut sã-l
inspire pe iconar într-o vreme sau alta.
Impedimentul – în privinþa filmului – nu ar fi
chipul, ci puterea sfinþeniei, adicã împãrtãºirea
harului ºi a sfinþeniei.
Distanþa fundamentalã dintre filmul religios ºi
icoanã este tocmai aceastã calitate a sfinþeniei –
numai ea detaºeazã icoana de film. Totuºi,
mesajul filmului religios rãmâne un mesaj viu,
dinamic, eficient nu în afarã, ci înlãuntrul
lucrãrii mântuitoare.
L.D.: Filmul regizat de Mel Gibson are
nenumãraþi apãrãtori care laudã acurateþea
mesajului, însã ºi critici fervenþi care spun cã
producþia are „anumite erori sau devieri de la
Scripturã”. Cum comentaþi acest aspect?
Pr. L.G.: Filmul lui Mel Gibson este,
dincolo de critici sau laude, un film despre
Dumnezeu, ºi acest lucru constituie pentru
mulþi – dar, mãrturisesc, ºi pentru mine – un
motiv important pentru a încerca sã-i înþeleg
mesajul.
L.D.: Apãrãtorii entuziaºti ai Patimilor
vorbesc de copleºitoarea inspiraþie divinã pe
care a avut-o regizorul, inspiraþie care a cãpãtat,
dupã mijloace specifice cinematografiei, expresie
creatoare. Îndrãznesc sã vã întreb: Cât a pus omul
(regizorul filmului, actorii) ºi cât a pus Dumnezeu
prin lucrarea Sa în acest act creator?
Pr. L.G.: Dacã împãrþim lumea în apãrãtori ºi
în denigratori ai filmului acestuia, daþi-mi voie sã
nu mã aºez în cea de-a doua tabãrã. Ar fi nedrept
sã fiu în tabãra celor ce osândesc producþia lui
Gibson ºi asta tocmai pentru cã, mai mult decât
oricare alt film despre Iisus Hristos, acesta
reuºeºte sã surprindã ceva ce n-au surprins
nicicum celelalte, anume: chipul sfãrâmat, zdrobit
al Fiului lui Dumnezeu, un chip în faþa cãruia cu
greu îþi poþi stãpâni lacrimile. Ce spune Hristos?
Nu Mã plângeþi pe Mine, ci pe voi plângeþi-vã ºi
pe copiii voºtri! (Luca 23, 28). Înþelegem cã nu
numai în film, dar ºi în realitate, era o priveliºte
de plâns. Este temeiul pentru care personal cred
cã Gibson nu a exagerat întru nimic. Cruzimea
anticilor ne sperie acum, deºi nici noi nu suntem
prea departe de setea lor de sânge (ar fi de-ajuns
sã luãm în calcul milioanele de avorturi sãvârºite
de creºtini ºi de toatã lumea). Vindecarea noastrã
de acest tip de abrutizare a naturii umane în faþa
supliciului este tocmai mãsura în care percepem
natura oripilantã a acestui supliciu.
Tare mã tem cã acest fel de vindecare a dorit
Iisus sã sãdeascã în propriile noastre resurse
interioare, vindecarea noastrã de apetenþa pentru
oripilant. E limpede cã focul nu se stinge cu foc,
apa nu se stãvileºte cu apã, rãnile nu se
tãmãduiesc cu crestãturi de cuþit, totuºi Hristos
aratã lumii prin aceastã cumplitã suferinþã o
mare minune – o tainicã lucrare – lucrarea
tãmãduirii ororilor care sãlãºluiesc chiar în inima
noastrã.
Jertfa lui Hristos – aºa cum am înþeles eu din
acest teribil film – este un foc mai presus de
orice putere, care stinge flacãra învârtoºatei
noastre firi; e toiagul Crucii care zãgãzuieºte apa
botezului de amândouã pãrþile firii noastre
pãcãtoºite, ca sã putem trece cu Hristos de pe
pãmânt la Cer; este o ranã adâncã ce tãmãduieºte
în chip tainic rãnile inimilor noastre.
Ziceam mai devreme cã e de înþeles sã nu
poþi stinge focul cu foc: în copilãrie, într-o
toamnã, am aprins în curte un foc din frunze,
fãrã sã ºtiu cã printre ele se afla ºi o dozã de
spray aproape consumatã. Doza a explodat ºi
focul s-a stins, s-a împrãºtiat. Un foc mai mare,
izbitor, un foc cumplit stinsese focul de mai
înainte.
Acelaºi efect l-a avut în conºtiinþa mea filmul
lui Mel Gibson. Am refuzat dupã filmul acesta
orice violenþã, orice scenã oripilantã de la TV.
Simþeam cã este destul, cã nu se mai poate sã-mi
mai îngãdui sã vãd vreodatã sânge. Totuºi,
înþeleg cã nu funcþionãm toþi la fel. Am avut
nefericita ocazie sã revãd filmul într-o salã de
cinema din Piteºti (aproape goalã), în prezenþa
unor tineri care chicoteau ºi pufneau ºi hohoteau
de râs chiar în momentele de mare încordare ºi
de mare durere din timpul filmului. Nu sunt
foarte sigur însã cã astfel de oameni erau
creºtini. La noi, filmul a rulat exact în perioada
în care s-a desfãºurat în Piteºti un festival al berii
– sãlile erau pustii, în vreme ce piaþa gemea de
lume – ºi nici bisericile nu erau prea pline. Mã
aºteptam ca publicul argeºean – caracterizat
adesea ca fiind sensibil ºi serios – sã aibã o altfel
de prezenþã, o altfel de participare ºi un alt tip de
reacþie în privinþa acestei producþii. Deºi, dacã
vrei sã afli ce s-a petrecut cu Hristos în zilele
Patimilor, nu te poate opri de la aceastã hotãrâre
o halbã cu bere… Nu, ispita e altundeva decât în
piaþã, e undeva mult mai adânc ºi mai discret
împlântatã în propria noastrã conºtiinþã, în
propria fire, în modul nostru de viaþã, în zona
aspiraþiilor noastre de fiecare zi.
Am considerat dintru început, din primele
secvenþe ale filmului, cã scenariul este susþinut
din punct de vedere teologic, este un scenariu
realist ºi concludent. Cred cã Mel Gibson a avut
printre sfãtuitori preoþi ºi teologi ºi a surprins
niºte detalii extrem de importante care definesc
lucrarea ca pe o compoziþie unitarã, cu mare
impact.
Nu pot sã vã spun câtã strãdanie aºazã omul
ºi cât har pune Dumnezeu în aceastã creaþie, simt
însã cã e lucrare de mare forþã ºi cã poþi sã plângi
în voie dacã te lasã spectatorii vecini. E foarte
important lângã cine te aºezi. Eu cred cã un
asemenea film nu trebuie vãzut în sãlile de
cinema, el trebuie vãzut cu inimã
îngenuncheatã în „cãmara” ascunsã a
rugãciunii!
L.D.: În Patimile…, Iisus a fost biciuit cât în
toate celelalte filme despre viaþa Mântuitorului.
Mulþi telespectatori au leºinat în cinematografe
la aceste scene… Rãzvan Codrescu afirma într-
un articol cã sãlbãticia slujitorilor lui Pilat nu
prea reiese ca atare din textul evanghelic. Însã,
Isaia, profeþind patimile, spune despre Fiul cã:
nu avea nici chip, nici frumuseþe, ca sã ne uitãm
la El, ºi nici o înfãþiºare, ca sã ne fie drag (Isaia
53, 2). În plus, un sfânt al Bisericii, Dimitrie al
Rostovului, vorbeºte ºi el de îngrozitorul calvar
al Crucii. Vã întreb pãrinte, credeþi cã s-a
exagerat sau nu cu cele 16 minute de biciuire
cruntã?
Pr. L.G.: Cred cu tãrie cã nu s-a exagerat
întru nimic. Dacã din momentul prinderii ºi pânã
în momentul Rãstignirii trec mai bine de 12
ceasuri, cât ar însemna cele 16 minute din
întregul acesta? Rostul biciuirii, aºa cum reiese
atât din film, cât ºi din relatãrile evanghelice, ar
fi fost tocmai acela de a înmuia inimile celor
care îl doreau „pedepsit” pe Cel ce Se fãcea pe
Sine Fiu al lui Dumnezeu.
Pilat asta ar fi dorit: sã-i determine pe delatori
sã renunþe la ideea de a-L omorî pe Iisus, tocmai
pentru cã le-ar fi fost satisfãcutã dorinþa de a-L
vedea pedepsit. Dar pentru ca „rãutatea sã nu fie
fãrã de moarte”, Hristos, aºteptând sub voia
Tatãlui sã primeascã moartea din mâinile lor,
ascunde în moarte suferinþa ºi aduce în moarte
pãcatul lor zicând: Pãrinte, iartã-le lor cã nu ºtiu
ce fac! (Luca 23, 34). Astfel, împreunã cu
Hristos „moare” orice posibilitate a morþii pentru
cei ce cred în El, pentru cã El zice celui mântuit:
Adevãrat grãiesc þie, astãzi vei fi cu Mine în rai
(Luca 23, 43); ºi iarãºi zice: Eu sunt Învierea ºi
viaþa; cel ce crede în Mine chiar dacã va muri,
va trãi (Ioan 11, 25).
L.D.: Pãrinte Grigore, mulþi au acuzat
violenþa extremã a filmului, paroxisticã pe
alocuri. În SUA, „Asociaþia pentru Filme” a
clasificat filmul cu „R”, adicã „acces
restricþionat”. ªi la noi s-a vorbit despre Patimile
lui Hristos ca despre un fel de Rocky IV sau
Filmul de la ora 5 (aluzie la ºtirile macabre
transmise la acea orã de unele posturi TV). Ce
rãspuns aveþi pentru aceºti „comentatori
avizaþi”?
Pr. L.G.: Nu pot sã am decât rãspunsul lui
Isaia profetul! Aþi citat mai devreme cuvântul
tulburãtor al acestui profet. Sã mergem mai
departe ºi sã vedem ce zice despre Hristos: Om
al durerilor era ºi rãbdãtor al suferinþelor, unul
înaintea cãruia sã-þi acoperi faþa! (Isaia 53, 3).
De ce credeþi cã spune proorocul Isaia despre
Hristos cã era pãtruns de mare suferinþã încât se
cuvenea sã-þi acoperi faþa ca sã nu priveºti?!
Pentru cã nu puteai sã-I vezi chipul ºi sã rãmâi
nevãtãmat de durere ºi de suferinþã. E nerealist
sã spui cã jertfa lui Hristos ar fi trebuit sã fie
într-aºa fel cosmetizatã încât sã o poatã privi ºi
copiii. Iatã cã Isaia este cel dintâi care atrage
atenþia asupra restricþionãrii accesului la aceastã
priveliºte a groazei.
Eu cred cã, vorbind despre acest film, aceia
care au fãcut aluzie la Rocky IV sau la ºtirile de
la ora 5 nu sunt oameni religioºi ºi nu au simþit
nimic în faþa acestei priveliºti. De aceea, Însuºi
Dumnezeu S-a ascuns de la ei – adicã, în cazul
lor, chiar Dumnezeu ºi-a acoperit faþa ca ei sã
nu-L cunoascã. Unii l-au vãzut în acest film doar
pe James Caviezel, e lucru sigur. Cei mai mulþi
dintre români au vãzut-o doar pe Maia
Morgenstern…
L.D.: Personal gândesc cã pentru a vedea
„cum trebuie” filmul trebuie sã fii un bun
cunoscãtor al filmului de artã ºi al teologiei,
altfel poþi pierde din vedere anumite
dimensiuni ale actului artistic ºi ale
mesajului. Ca o parantezã, un iubitor de
muzicã disco nu poate „pãtrunde” o
simfonie, cu atât mai puþin n-o sã
priceapã de ce un ascultãtor
pasionat de muzica clasicã
preferã, spre exemplu,
interpretarea lui George
11
Enescu, faþã de cea a lui Ion Voicu. Cel avizat
ajunge sã observe elementele de rafinament,
profanul recepþioneazã superficial mesajul
filmului. Care sunt din acest punct de vedere
„riscurile” vizionãrii Patimilor?
Pr. L.G.: Nu e nevoie sã fii teolog ca sã
înþelegi cã Hristos e biciuit pentru tine ºi suferã în
cuie pentru pãcatele tale. Închipuiþi-vã cã cei ce
îºi zdrobeau în clipele acelea inimile de durere
vãzând Omul durerilor nu fãceau aceasta pentru
cã erau teologi, ci pentru cã sufereau împreunã cu
Hristos chinurile acelei prefaceri a naturii umane
pãcãtoºite. Vãzându-L pe Hristos zdrobit din
pricina ta, ajungi cu Hristos la inima zdrobitã a
înnoirii fãpturii tale, te schimbi, te cãieºti ºi
hotãrãºti sã fii altfel ca sã placi lui Hristos; te
smulgi din patimi ºi odatã cu tine se smulge din
mreaja pãcatului întreaga lume care simte ca tine.
L.D.: Pãrinte, cum poate ajuta acest film pe un
tânãr neconvertit, debusolat, dar care cautã
sincer? Are filmul o dimensiune pedagogicã?
Pr. L.G.: Acel tânãr trebuie sã ajungã cu firea
chiar la momentul în care Hristos urcã pietrele
Calvarului. El trebuie sã se strecoare prin
mulþimea care-l îmbulzeºte, sã-ºi facã loc spre
Hristos ºi trebuie sã strige ca ºi orbul din
Evanghelie: Doamne, vreau sã vãd (Luca 18, 41;
Marcu 10, 51). În momentul acela, Hristos va face
cu el minunea ºi orbul din el Îl va vedea pe
Hristos pãtimind pentru ca el sã nu mai
pãtimeascã. Îl va vedea pe Hristos ridicând de sub
povara crucii ºi pãcatele sale – propriile sale
pãcate de orb. Atunci orbul vindecat va încerca
sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu minunându-se ºi
urcând la o înþelegere mai bunã sã poatã zice:
Fericiþi cei ce n-au vãzut ºi au crezut! (Ioan 20,
29).
L.D.: Mel Gibson mãrturisea într-un interviu:
„Cuvintele Mântuitorului iartã-i Doamne cã nu
ºtiu ce fac vor avea o altã greutate în urma acestei
experienþe”. Putem spune cã regizorul ne-a dat o
idee despre iubirea Domnului... Am aflat de
curând cã ºi musulmanii ies din sãlile de
cinematograf miºcaþi puternic de filmul Patimile
lui Hristos. Yasser Arafat a ieºit ºi el în lacrimi de
la vizionarea filmului. Vã întreb, credeþi cã acest
film poate revoluþiona relaþiile dintre musulmani
ºi creºtini? Dar între creºtini ºi evrei, având în
vedere cã filmul dã un rãspuns acestora, cum cã
Iisus Hristos a fost o persoanã istoricã? Iatã, „mai
aude lumea”, vorba românului. Credeþi cã filmul e
o ºansã de popularizare a mesajului hristic în
spaþiul necreºtin, o chemare, o ºansã pentru
aceºtia?
Pr. L.G.: Vedeþi, aici stã minunea cã
unii dintre ai noºtri creºtini plesnesc de
râs în sãlile de cinema la vederea
acestui film – spre a lor pieire –, iar
musulmanii ies de la aceeaºi
vizionare cu ochii în lacrimi.
E vremea sã vedem dacã nu
cumva se vor lua de la
fiii Împãrãþiei
12
bunãtãþile veºnice ºi se vor da altora (cf. Matei 8,
12). Cred cã Dumnezeu va plini lucrarea Sa ºi la
musulmani ºi la evrei. Ceea ce mã îngrijoreazã
este însã starea cãldicicã a noastrã, a creºtinilor.
Sã dea Dumnezeu sã ne întâlnim cu toþii
înlãcrimaþi de bucurie ºi de cãinþã la poarta
Raiului ºi Îngerul lui Dumnezeu sã zicã: „Intraþi,
cã toate sunt gata!” ºi intrând sã vedem cele ce
ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a auzit, ºi la inima
omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9).
L.D.: Din cele 126 de minute cât are filmul,
aproximativ 2 minute prezintã Învierea
Mântuitorului din morþi. Telespectatorul este pus
în faþa neputinþei, a Crucii Lui. Oamenii nu cred
cã ies din cinematografe cu optimismul biruinþei,
cu bucuria Învierii, ci cu starea datã de calvar. Ar
putea crede spectatorul neavizat cã se închinã
unui neputincios. Nu gãsiþi cã este riscantã o
astfel de disproporþie între Patimi ºi Înviere?
Pr. L.G.: Nu cred cã este importantã o anume
proporþie. E importantã forþa cu care o anumitã
icoanã se descoperã. De pildã, eu am acasã o
copie color (tipãritã) dupã o icoanã ruseascã a
Mântuitorului Hristos binecuvântând. Mi-au
trebuit vreo doi ani sã aflu privirea îndureratã a
Domnului. Credeam cã este o icoanã obiºnuitã.
Deºi am privit-o de sute de ori, nu mi-am dat
seama de starea lãuntricã a acelei priviri. Am
simþit durerea acestei priviri abia dupã ce am
vãzut filmul lui Mel Gibson. Icoana de atunci nu
s-a schimbat, mi-am schimbat doar eu „ochelarii”
prin care o priveam.
Gãsim, de asemenea, în finalul filmului o
privire stãruitoare, limpede a Domnului Înviat –
Hristos privind cãtre lumea care avea sã-i treacã
pe dinainte ca ºi cum lumea s-ar fi miºcat spre El,
deºi, e limpede ºi de înþeles, miºcarea Lui spre
lume. Redescoperind acea privire limpede,
înþelegi cã nu e nevoie de vreme îndelungatã ca
sã-L afli pe Hristos Înviat. O clipã e ca o mie de
ani ºi o mie de ani þine cât clipa Învierii din filmul
acesta. Eu nu gãsesc nicio disproporþie. Ar fi fost
jalnic dacã filmul sfârºea cu un Hristos mort. Dar
Hristos nu e mort, ci viu, ºi El Se strecoarã din
moarte în viaþã aºa cum împresoarã lumina
întunericul, El iese din moarte ca un Mire din
„cãmara de nuntã”.
L.D.: Filmul are un puternic impact senzorial.
Regizorul ºi artiºtii folosesc diverse tertipuri ºi
tehnici pentru a stimula reacþii ºi sentimente
(soundtrack-ul adecvat, imagini în slow-motion).
Cu siguranþã cã unii spectatori vor rãmâne doar la
aceastã dimensiune, la nivelul afectivitãþii. Cred
cã astfel de stãri repede vin, repede pleacã.
Accentul pe senzorial credeþi cã este un minus al
filmului, sau dimpotrivã, un câºtig?
Pr. L.G.: Filmul este realizat mult mai bine
decât s-a realizat oricare alt film despre Hristos.
El nu are doar un acompaniament artistic de
excepþie, ci ºi o idee de mare impact. Filmul nu
transmite impulsuri senzoriale doar de dragul
senzaþiei, ci ca efecte colaterale ale mesajului. Nu
este un film la finalul cãruia sã pleci cu
sentimentul cã regizorul a dorit sã-þi testeze
capacitãþile de reacþie, rezistenþa la stres sau mai
ºtiu eu ce altã disponibilitate. Este un film cu
mesaj, un film care te pune pe gânduri, care te
face sã-þi pui în inimã hotãrâri durabile, care îþi
lasã mintea în lucrare ºi în frãmântare ºi care te
ajutã sã-þi formulezi întrebãri despre tine ºi despre
propriile-þi responsabilitãþi.
L.D.: Pãrinte Grigore, filmul lui Mel Gibson
accentueazã analogia Pâinii cu Trupul
Mântuitorului Hristos ºi reuºeºte sã sublinieze
importanþa Maicii Domnului ºi apropierea dintre
Ea ºi Fiul Sãu. (Filmul Iisus din Nazaret al lui
Franco Zeffirrelli gãsesc cã nu a reuºit acest
lucru). Din perspectivã dogmaticã, vedeþi
inadvertenþe între învãþãtura ortodoxã ºi viziunea
regizoralã a lui Mel Gibson, care-i dintre vechii
catolici?
Pr. L.G.: The Passion of Christ este un eseu
teologic care depãºeºte limitele artistice ºi tehnice
ale unui film. Este actualizarea dramei
cutremurãtoare a rãstignirii Domnului Iisus
Hristos.
The Passion of Christ este o rugãciune în
timpul cãreia cazi, fãrã sã vrei, în genunchi.
Imaginea te cheamã sã participi la un univers pe
care teologia l-a golit în chip voit de tragism în
favoarea sublimului Învierii, accentuând prin
aceasta latura divinã a participãrii în detrimentul
dimensiunii umane. Filmul aduce un echilibru
între cele douã. Sublimul nu poate fi redat atât în
abundenþa sângelui, cât în frãmântãrile
momentului; contrastul între întunecare ºi luminã,
depãºirea clipelor terifiante ºi plasarea acelora în
planul vieþii luminoase ºi paºnice petrecute de
Hristos odinioarã, revenirea în timpul sfintei
lucrãri ºi propovãduiri constituind nu paralele, ci
tâlcuiri ale diverselor momente din parcursul
dramei mântuitoare.
În acest parcurs al groazei în care ne introduce
filmul, avem de-a face cu douã niveluri ale
suferinþei: o suferinþã asumatã de om, o durere
omeneascã, la care se adaugã în chip firesc
temerile, spaima, sfãrâmarea fizicã, ºi un alt fel de
suferinþã – o suferinþã demnã, asumatã din
compasiune de Însuºi Dumnezeu pentru lume.
Dacã Iisus ar fi petrecut suferinþa acestei
prefaceri a lumii doar ca Dumnezeu, dinafara
vreunei implicaþii umane, iubirea Sa pentru om ar
fi fost contestabilã, oarecum culpabilã. Ar fi iubit
cu o iubire strãinã de orice asumare omeneascã.
Iubirea Lui ar fi rãmas neîmpãrtãºitã, neºtiutã,
nelucrãtoare. Dar El ne iubeºte desãvârºit tocmai
pentru cã ne iubeºte pânã la moarte, ne iubeºte
din moarte ºi de dincolo de moarte.
Luând asuprã-ªi neputinþele noastre, suferind
ca om ºi Dumnezeu, Hristos a petrecut în sine
drama durerii omeneºti, fãcând pentru om
posibilã îndumnezeirea.
Jertfa Mântuitorului capãtã
dimensiunea participãrii lumii întregi
la ea, ne implicã ºi pe noi ºi ne
cheamã spre plângere tocmai pentru
cã în chipul sfãrâmat ºi bãtut al
Domnului vedem, ca în oglindã,
chipul nostru sfãrâmat de pãcat.
Plângându-L pe Hristos, ne plângem
pe noi înºine, plângere la care Însuºi
Domnul ne îndeamnã zicând: Nu Mã
plângeþi pe Mine, ci pe voi plângeþi-
vã ºi pe copiii voºtri (Luca 23, 28). ªi
asta nu pentru cã nu am avea motiv sã
plângem pentru El, ci pentru cã,
adunând pe chip lacrimi pentru El,
adãugãm chipului nostru o altã
înfãþiºare, o nouã motivaþie –
dragostea de Dumnezeu care nu piere niciodatã.
Durerile noastre sunt durerile Lui. Asumarea
deplinã a acestei legãturi dumnezeieºti a durerii
care înnoadã destinul Sãu cu al nostru este, de
altfel, îmbrãcarea deplinã cu Hristos: Câþi în
Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi ºi îmbrãcat!
(Galateni 3, 27).
Cred cã icoana Maicii Domnului în acest film
este una reuºitã, o icoanã a durerii, a rãbdãrii, a
suferinþei consimþite potrivit voii Fiului, o icoanã
a înþelegerii depline a acestei drame.
Inadvertenþe de ordin teologic ºi scripturistic
putem gãsi, dacã ne intereseazã cu orice preþ
aceasta, dar este cert cã sunt bine ascunse sub
simboluri greu contestabile.
L.D.: Decriptaþi-ne, vã rugãm, câteva
simboluri ºi momente cheie din film! Cum ar fi
chipul „umbrit” al Mântuitorului, diavolii care iau
chipul pruncilor, lacrima din cer a Tatãlui,
„potrivirea” braþelor Mântuitorului pe lemnul mai
lung al Crucii, gestul regizorului de a bate primul
cui în palma Mântuitorului, calvarul întretãiat de
scene anterioare, zdrobirea capului ºarpelui în
Ghetsimani.
Pr. L.G.: În afarã de scena în care Hristos
zdrobeºte capul ºarpelui – moment de altminteri
anunþat încã din Cartea Facerii – întâlnim multe
alunecãri evidente de la temeiul Scripturii în
aceste scene simbol. În scena spânzurãrii lui Iuda,
regizorul romanþeazã inspirat întregul episod, dar
sunt alte multe scene care ating accente fictive
cum ar fi scenele în care prea des apare diavolul.
Ar mai fi de vorbit ºi de scena în care Hristos este
aruncat în lanþuri de pe zidul cetãþii – care face
trimitere la ispitirea aruncãrii Domnului de pe
aripa Templului; scena în care apare în braþele
satanei pruncul hidos – adicã diavolul; scena în
care omul Simon Cirineanul duce Crucea
Domnului, iar Hristos – acoperind braþul acestuia
ºi Crucea; îl apãrã pe el de loviturile ºtreangului ºi
alte asemenea scene.
Toate imaginile simbol pe care le-aþi
consemnat ºi celelalte configureazã totuºi un
înþeles teologic, motiveazã întreaga suferinþã ºi îi
dã sens. În contextul acestora, drama se dezvãluie
ochilor nu pentru rostul absurd pe care l-ar avea
orice vãrsare de sânge, ci pentru un rost mult
diferit, acela de a aºeza istoria mântuirii neamului
omenesc într-un mãnunchi profetic despre viaþã ºi
despre moarte, o sãvârºire a unui „ceremonial”
care avea sã cutremure din temelii istoria ºi
religiile lumii. Filmul este, de fapt, o poveste
despre prima Liturghie – de la Ghetsimani la
Înviere – o Liturghie care se adreseazã timpului ºi
veºniciei unde arhiereul Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, este Cel ce aduce jertfa, este Cel ce
Se aduce ca jertfã, este Cel ce Se împarte pe Sine
lumii ºi niciodatã nu Se desparte.
Pe scurt, dacã ar fi sã lãmurim calitatea
fiecãrui simbol, am spune cã acel chip „umbrit” al
Mântuitorului þine doar de contrastul pe care
producãtorul îl va realiza îndatã ce Îl va arãta pe
Hristos Înviat; imaginea diavolilor sub chipul
pruncilor întãreºte ideea cã demonismul nu poate
fi mai adânc decât atât atunci când ar transpãrea
pânã ºi pe feþele pruncilor, întinând chiar ºi
aceastã ultimã frontierã a puritãþii umane.
„Nepotrivirea” dintre braþele Mântuitorului ºi
braþele Crucii, deºi nu are un temei scripturistic
(cum de altfel nu au temei nici celelalte simboluri
despre care vorbim) ne trimite la înþelegerea cã
sensul acestei frângeri este chiar acela de a pune
în aceleaºi tipare mãsura lui Dumnezeu ºi mãsura
omului – ºi pentru cã mãsura noastrã nu se
potrivea la mãsura lui Dumnezeu, L-am adus pe
Dumnezeu la mãsura noastrã. Despre lacrima
Tatãlui am mai scris (e vorba de un eseu publicat
în presa localã – n.a.) ºi nu doresc sã reiau aici
cele ce am spus – ideea mi se pare fascinantã.
Ceea ce cred cã este sugestiv cu adevãrat e
mesajul cã fiecare dintre noi am potrivit pe
Hristos la mãsura nimicniciei noastre ºi fiecare
dintre noi fãcând aceasta am bãtut, de altfel, cuiul
în mâna Domnului.
L.D.: Filmul se adreseazã, de bunã seamã,
unor anumite mãsuri duhovniceºti. Nu suntem
desãvârºiþi, cã dacã am fi n-am avea nevoie de el.
Spunea pãrintele V. Sorescu cã: „O credinþã trãitã
te absolvã în mare mãsurã de curiozitate. Mulþi
dintre creºtinii noºtri nu doresc sã vadã Athosul
sau Ierusalimul. Ei le au pe
toate în Bisericã, în
Liturghie”. Pânã la urmã
cui putem recomanda
filmul? Creºtinilor neduºi
la bisericã, credincioºilor
practicanþi, necreºtinilor?
Cine are realmente nevoie
de aceastã vizionare?
Pr. L.G.: Filmul se
adreseazã celor
nedesãvârºiþi, ºi mie tocmai
de aceea mi s-a potrivit,
pentru cã simt cã mi s-a
adresat mie. Vedeþi, unora
li Se descoperã Hristos
tocmai pentru cã printre cei
ce strigã: „Ia-L, ia-L,
rãstigneºte-L” se aflã ei înºiºi; alþii trebuie sã se
„urce” pânã la al treilea Cer ca sã-L vadã. Iar
altora, peste timp, prin iconomia dumnezeiascã, li
se dã un chip al înþelegerii. Un astfel de „chip”
este ºi filmul acesta. Biserica descoperã acest
chip, Liturghia, de asemenea acest chip îl
vesteºte, toate vestesc acest chip, adicã aceeaºi
realitate – Hristos Mântuitorul rãstignit ºi înviat.
Este foarte important pentru mântuirea noastrã
sã înþelegem „chipul” în care Dumnezeu ne
grãieºte! Altfel nu vom putea striga niciodatã cum
a strigat Toma zicând: Domnul Meu ºi Dumnezeul
Meu! (Ioan 20, 28).
Filmul se adreseazã deci unuia ca Toma, dar ºi
unuia precum tânãrul orb despre care am vorbit
cu ceva timp în urmã.
Fãrã jertfã nu putem sã-L înþelegem pe
Hristos. Nu putem înþelege înãlþimea ºi sublimul
Învierii, dacã nu ne îmbrãcãm cu Hristos încã de
la primul pas spre Golgota. Mã întorc la Toma
ºi vã întreb: oare ce a zis el înainte de
Patimile Domnului?! Iatã ce a zis: Sã
mergem ºi noi ºi sã murim cu El! (Ioan
11, 16).
Sã mergem, aºadar, sã
murim ºi sã Înviem
împreunã cu El! Amin.
13

ªtergarul
Costache Ioanid
La Cina cea de Paºte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aºezat Iisus.
Se revãrsã din sfeºnic o galbenã luminã
pe pâinile calde, pe mielul fãrã vinã...
Era plãcut prilejul ºi toate pregãtite.
Dar, vai, uitase gazda o slugã a trimite,
un rob sau o copilã, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând sã le-o dezlege,
sã le aline talpa de colbul de pe drum.
ªi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor ºedea la rugã?
Sau cine îºi va pune ºtergarul cel de slugã?
O, dar iatã-i cum se-ncruntã, privind cu tulburare
când vasele cu apã, când praful pe picioare.
ªi Duhul îi întreabã, cu ºoapta Lui uºoarã:
- N-ai vrea sã-þi pui tu, Petre, ºtergarul astã searã?
- Chiar eu?... Nu ºade bine. - Eu doar sunt mai bãtrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânãr? - Eu stau lângã Stãpân...
- Dar tu? întreabã Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?... Sunt cel din urmã la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce þii punga? - Eu am fãcut de-ajuns.
Am cumpãrat merinde. ªi mielul l-am strãpuns...
- Tu, Toma, nu vrei oare sã fii tu cel ce spalã?
- Sunt trist. Se luptã-n mine o umbrã de-ndoialã...
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
ªi-n fiecare cuget rãspunsul a fost: Nu.
Atunci, lãsându-ªi brâul ºi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stãpânul cel coborât din cer
14
ªi-a-nfãºurat ºtergarul, S-a aplecat uºor
Sã-ºi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâþia ani s-au dus.
ªi-acum a câta oarã? - Se-aºeazã iar Iisus
Prin Duhul Sfânt sã-ntrebe pe cei ce-L înconjoarã:
- N-ai vrea sã-þi pui tu, Gheorghe, ºtergarul astã
searã?...
Tu, sorã Mãrioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odatã acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmã.
Nu vrei, în lumea asta, sã fii tu cel din urmã?
E bun un vas de cinste, dar trebuie ºi-un ciob!
Nu vrei sã fii tu, frate, al fraþilor tãi rob?
Sunt rãni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în tainã se preling,
Sunt vãduve bolnave, bãtrâni fãrã putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiþi de mângâiere,
Sunt prunci rãmaºi acasã, cu-o mamã în spital,
Sunt suferinzi ce-aºteaptã al Cerului semnal.
Se cere ostenealã si jertfã uneori.
ªi nopþi de priveghere ºi iarãºi muncã-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu þi-e dat,
Cât mãtura ºi acul ºi rufa de spãlat,
Cât cratiþa, toporul ºi roata la fântânã,
Ciocanu-n tabla casei ºi-n gard la vreo bãtrânã.
Sã stai de veghe noaptea la câte-un cãpãtâi,
Sã-ntorci cu greu bolnavul, sã rabzi ºi sã mângâi;
Sã-l scoþi apoi la soare ºi sã-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, sã-þi înfãºori ºtergarul?
- Chiar eu?... Nu ºade bine. Eu doar sunt mai bãtrân.
- Chiar eu?... Eu sunt prea tânãr. Eu stau lângã
Stãpân...
- Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am fãcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaºi trist rãspuns.
Atunci, lãsând sã-I cadã cununa Lui ºi haina,
Iubirea fãrã margini trãindu-ºi iarãºi taina,
Încet - a câta oarã? – S-a ridicat Iisus
ªi, plin de-atâtea gânduri, ºtergarul iar ºi-a pus.
Aºa cum o mlãdiþã se-apleacã lângã trunchi,
Stãpânul omenirii Se-apleacã în genunchi.
La jugul fãrã slavã Iisus din nou Se-njugã!
El, Împãratul Vieþii, din nou e rob ºi slugã!
Veniþi, leproºi ai lumii, murdari de-ai ei þãrânã!
Iisus vã spalã astãzi cu propria Sa mânã!
Veniþi, voi ce-n pãcate nãdejdea vi se frânge!
Iisus vã spalã astãzi cu propriul Sãu sânge!...
*
Voi, fraþi, goniþi mândria, visãrile ºi somnul!
Luaþi cu drag ºtergarul alãturea de Domnul!
ªi nu uitaþi pe cale, orice lucrare-i bunã,
Dar cine ia ºtergarul, acela ia cununã!
 Despre cele ºapte spuse
ale lui Hristos de pe Cruce
Aþi vrut sã ºtiþi înþelesul celor ºapte spuse pe
care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt
limpezi?
Prima: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac.
Prin aceste cuvinte, Domnul a arãtat în primul rând
mila Sa faþã de ucigaºi, a cãror rãutate nu L-a lãsat
nici în chinurile de pe Cruce; iar, în al doilea rând,
a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevãr
dovedit, dar niciodatã bãgat la cap – ºi anume: cã
fãcãtorii de rele nu ºtiu niciodatã ce fac.
Omorându-l pe cel drept, ei se omoarã în fapt pe
sine înºiºi, în vreme ce pe drept îl proslãvesc.
Cãlcând legea lui Dumnezeu, ei nu vãd piatra de
moarã ce se pogoarã nevãzut asupra lor ca sã îi
macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu vãd
cum îºi preschimbã propria faþã în bot de animal.
Îmbãtaþi de rãu, ei niciodatã nu ºtiu ce fac.
A doua: Adevãrat zic þie: astãzi vei fi cu Mine
în Rai. Aceastã spusã a fost îndreptatã cãtre
tâlharul care s-a pocãit pe Cruce. Foarte
mângâietor cuvânt pentru pãcãtoºii care se
pocãiesc fie ºi în ultima clipã. Milostivirea lui
Dumnezeu e negrãit de mare. Domnul îºi
sãvârºeºte misiunea ºi pe Cruce. Pânã la ultima
suflare, El mântuieºte pe cei care aratã fie ºi cea
mai micã voinþã de a se mântui.
A treia: Femeie, iatã fiul tãu. Aºa i-a zis
Domnul sfintei Sale Maici, care stãtea sub Crucea
iubitului ei Fiu rãstignit. Iar apostolului Ioan i-a
zis: iatã mama ta. Cuvintele acestea aratã grija de
fiu, pe care oricine o datoreazã pãrinþilor. Iatã, Cel
ce a dat porunca: sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe
mama ta împlineºte El însuºi porunca Sa pânã în
ultima clipã.
A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
de ce M-ai pãrãsit? Cuvintele acestea aratã pe câtã
Tâlharul
cel bun
Cei care fondeazã antisemitismul pe grozãvia
crucificãrii Fiului lui Dumnezeu se pripesc: Hristos
ar fi fost rãstignit de cãtre orice popor în care S-ar fi
nãscut! Prea adusese foc ºi sabie, prea incomodase
lejeritatea domesticã a omului vechi, „El, de care
lumea nu era vrednicã”.
Suntem datori Sfântului Evanghelist Luca pentru
singura relatare a dialogului dintre cei trei osândiþi
din dealul Golgotei: Hristos, „împãratul iudeilor”,
Dismas (tâlharul cel bun) ºi Gestas (tâlharul
nepocãit). Un dialog scurt, dar plin de greutatea
trupurilor spânzurate pe lemn.
Nimeni nu poate contrazice evidenþa comunitãþii
de suferinþã a Domnului Hristos cu tâlharii de pe
cruce. Aduºi pe cãrãri diferite, cei trei se întâlnesc în
faþa cãlãilor comuni, iar aceºtia, cu o meticulozitate
proprie romanilor, îi rãstignesc dupã aceleaºi reguli
folosite odinioarã, în cazul sclavilor lui Spartacus. ªi
neputinþã a firii omeneºti, pe atâta clarviziune –
fiindcã omul este cel care pãtimeºte. Aici, însã, sub
suferinþa omeneascã, se ascunde o tainã. Iatã, fie ºi
doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea
sã cutremure mai târziu Biserica ºi care învãþa
greºit cã Dumnezeirea a pãtimit pe Cruce. Însã
Veºnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om
tocmai pentru a putea ca om, cu trupul ºi cu
sufletul, în clipa rânduitã, sã pãtimeascã pentru om
ºi sã moarã pentru om; cãci dacã în Hristos a
pãtimit Dumnezeirea, înseamnã cã Dumnezeirea a
murit în El – iar acest lucru e de neconceput.
Adânciþi-vã cât mai mult în aceste mari ºi
înfricoºãtoare cuvinte: Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit?
A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De
aici, setea. Soarele care apunea îi bãtea în faþã, ºi
una peste alta cu celelalte chinuri, setea îl ardea
cumplit. Fireºte cã Îi era sete. Dar – o, Doamne! –
oare chiar Þi-e sete de apã sau eºti, cumva, însetat
de dragoste? Eºti însetat ca om sau ca Dumnezeu?
Sau ºi una ºi alta? Iatã, legionarul roman Îþi dã
iatã-le ridicate. Trei cruci pe Golgota, o horã tristã a
nedreptãþii umane. Aflaþi acum la o cruntã altitudine,
îºi repetã viaþa ºi cautã rãspunsuri printre spasmele
durerii. Între ei, ia naºtere o atingere necunoscutã,
venitã din consumarea aceluiaºi chin fizic. Scriptura
n-o spune, dar ºi cei doi tâlhari s-au chinuit cumplit;
numai cã Hristos atârna mai greu în cuie, costându-L
scump pãcatul lumii – de aceea a ºi murit mai
repede?
În acest spectacol trist, când pãrea cã rãul îºi
instalase definitiv puterea, cele trei cruci încep sã
glãsuiascã. Cu toatã firea lui de precupeþ viclean,
tâlharul cel rãu încearcã sã tragã foloasele unei
eventuale smulgeri din cuie a lui Mesia cel
rãzbunãtor, gãsind un ton ironic de necrezut la un
om care trage sã moarã: „Nu eºti Tu Hristosul?
Mântuieºte-Te pe Tine Însuþi ºi pe noi” (Luca 23,
39). La provocare de tâlhar, tot un tâlhar rãspunde:
„Nu te temi tu de Dumnezeu, cã eºti în aceeaºi
osândã? ªi noi pe drept, cãci noi primim cele
cuvenite dupã faptele noastre; Acesta însã n-a fãcut
niciun rãu. ªi zicea lui Iisus: Pomeneºte-mã
Octavian Dãrmãnescu
GRAFFITI ORTHODOXE
buretele înmuiat în oþet. O singurã
picãturã de milã pe care ai simþit-o
de la oameni în trei ceasuri cât ai
fost atârnat pe Cruce! Soldatul
roman micºoreazã pãcatul lui Pilat
– pãcatul împãrãþiei romane – faþã
de Tine, fie ºi cu oþet. De aceea, Tu
vei strica împãrãþia Romei, însã în
locul ei vei zidi o împãrãþie nouã.
A ºasea: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau
duhul. Fiul îºi dã duhul în mâinile Tatãlui Sãu. Ca
sã se ºtie cã de la Tatãl a venit, nu cu de la Sine
putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea
au fost rostite, însã, ºi ca sã audã ºi sã priceapã
budiºtii, pitagoreii, ocultiºtii ºi toþi acei filosofi
care bãsmuiesc despre sãlãºluirea sufletelor celor
morþi în alþi oameni sau în animale sau în plante
sau în stele ºi minerale. Lepãdaþi toate aceste
fantezii ºi priviþi încotro se îndreaptã duhul
Dreptului mort: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau
duhul.
A ºaptea: Sãvârºitu-s-a. Aceasta nu înseamnã:
„S-a sãvârºit viaþa”. Nu; ci înseamnã: „S-a sãvârºit
misiunea rãscumpãrãrii ºi mântuirii neamului
omenesc”. Sãvârºitu-s-a ºi s-a pecetluit cu sânge ºi
moarte pe pãmânt lucrarea cea dumnezeiascã a
singurului Mesia adevãrat al oamenilor. Sãvârºitu-
s-a chinul, dar viaþa de-abia apare. Sãvârºitu-s-a
tragedia, însã nu drama. Urmeazã ultimul, mãreþul
act: biruinþa asupra morþii, învierea, slava!
(din lucrarea Rãspunsuri la întrebãri ale lumii
de azi, Scrisoarea a 28-a, Editura Sophia, vol. I)
Sfântul Nicolae
Velimirovici
Doamne, când vei veni întru împãrãþia Ta” (Luca
23, 40-42).
La o scurtã cercetare, observãm cã fiecare dintre
tâlhari i-a cerut mântuirea, numai cã primul din
batjocurã, al doilea din credinþã. Din aceastã pãrtãºie
a suferinþei, numai Dismas s-a ales cu izbândã.
Marele prinos de jertfã adus la picioarele þintuite ale
Celuilalt Rãstignit a fost rândul lui cel bun, mila care
l-a cuprins pentru soarta Lui tristã.
În loc sã-ºi ducã tãcut asuprã-ºi pedeapsa,
Dismas, cel mai apropiat martor al Patimilor lui
Hristos, se vãdeºte a-I fi prieten, plângându-L ºi
mãrturisindu-L, el, un tâlhar ordinar, dând pildã
ucenicilor ascunºi prin ungherele cetãþii sfinte. Iar
Cel din lemnul Crucii κi þine fãgãduinþa
„Adevãrat grãiesc þie, astãzi vei fi cu Mine în
rai” (Luca 23, 43).
Speriaþi de furia naturii, iudeii se
împrãºtie pe la casele lor, „bãtându-ºi
pieptul” întristaþi, ca dupã o mare
greºealã. Pierduserã pariul lui Pascal
ºi o ºtiau prea bine...
15
 Pentru evrei, semnificaþia
Ierusalimului este evidentã.
GRAFFITI ORTHODOXE
Numele Ierusalimului este
pomenit de mai bine de 656
de ori în Sfânta Scripturã, iar
Sionul este menþionat de 180
de ori. Cu timpul, Sionul a
devenit sinonim cu
Ierusalimul ºi cu naþiunea
ebraicã în întregul ei. Evreii
considerã cã cel mai sfânt loc
ebraic este Zidul de Vest al
Muntelui Templului, ulterior
numit ºi Zidul Plângerii.
Pentru musulmani,
Ierusalimul este locaºul
înãlþãrii spre rai a Profetului
Mahomed de pe stânca es-Sakhra, dupã
o miraculoasã cãlãtorie nocturnã de
la Mecca pe legendarul sãu cal el-

Pe Drumul Crucii,
Burek. Se spune cã urma copitei lui
el-Burek poate fi vãzutã pe stâncã,
acum încercuitã de Domul Stâncii.
Aceastã magnificã moschee ºi
moscheea Al-Aqsa din apropiere sunt

ieri ºi azi
principalele altare rãmase pe Muntele
Templului, cunoscute în arabã ca el-
Haram-esh-Sharif („Sanctuarul
Nobil”). Acesta este cel de-al treilea
locaº sfânt al Islamului, dupã Kaaba
din Mecca ºi mormântul Profetului
din Medina.
Pentru creºtini, Ierusalimul este scena
principalelor evenimente din viaþa Mântuitorului
Hristos, în mod special Rãstignirea ºi Învierea.
Muntele Mãslinilor, Grãdina Ghetsimani, Via
Dolorosa ºi Biserica Sfântului Mormânt sunt
printre cele mai sfinte locuri ale creºtinãtãþii.
Drumul Crucii începe din curtea lui Pilat, de la
pretoriu, acolo unde Mântuitorul nostru Iisus
Hristos a fost condamnat la moarte pe cruce ºi a
primit pe umeri Sfânta Cruce, calea suferinþei, a
vieþii ºi a mântuirii noastre, ºi se sfârºeºte cu
Golgota (în aramaicã = Cãpãþânã), locul
rãstignirii, acolo unde erau rãstigniþi cei
condamnaþi la moarte. Calea Durerii sau Via
Dolorosa ni se înfãþiºeazã astãzi ca fiind o stradã
îngustã a cetãþii vechi a Ierusalimului, numitã
chiar cu cuvintele latineºti Via Dolorosa, aceasta
având aproximativ un kilometru ºi numãrând,
dupã Sfânta Scripturã ºi tradiþie, 14 popasuri,
opriri sau „staþii”, dupã cum mai sunt numite în
Þara Sfântã. Staþiile sunt marcate pe zidurile
strãzii cu numerele corespunzãtoare, în dreptul
lor ridicându-se mici altare în amintirea ºi
cinstirea Sfintelor Patimi. Aceastã cale a
durerilor, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a
purtat Crucea spre Golgota ºi care este într-o
continuã urcare, se deosebeºte prin dimensiunile
sale înguste, dar ºi prin pietrele care o
pardosesc, fiind uneori strãjuitã cu o boltã
de zid. Mergând pe calea ce duce spre
locul rãstignirii, întâlnim astãzi o
mulþime de oameni, creºtini, evrei ºi
arabi, alãturi de zgomotul
negustorilor care încearcã sã
vândã marfa ce abundã
înaintea pelerinilor care
rãmân pãtrunºi de
16 emoþia sfântã a
actualizãrii istoriei mântuirii noastre. Actualul
drum al suferinþelor Mântuitorului nu se
aseamãnã cu cel pe care a pãºit Domnul, nici ca
înfãþiºare, nici ca atmosferã, lucru uºor de înþeles
întrucât timpul ºi-a pus amprenta asupra
locurilor, fãrã a împuþina credinþa ºi evlavia
miilor de pelerini ce urcã pe „Via Dolorosa” în
cãutarea Domnului, pânã la Golgota ºi Sfântul
Mormânt, locul trecerii din moarte la viaþã prin
Învierea din morþi.
În Sfânta Scripturã, imediat dupã hotãrârea
pedepsei cu moartea, se amintesc batjocurile pe
care le-a îndurat Iisus. Este cunoscut faptul cã, în
Rãsãritul antic, dupã hotãrârile de osândire aveau
loc batjocurile ºi luarea în râs a celor osândiþi, ca
exemplu pentru ceilalþi. Cruzimea ostaºilor
romani este intensificatã de faptul cã Mântuitorul
era acuzat cã S-ar fi declarat „regele iudeilor”.
Titlul de rege le stimuleazã imaginaþia maladivã,
care va duce la acea tragicã bufonerie: unii Îl
îmbracã pe Domnul într-o mantie de purpurã,
alþii Îi împletesc o cununã de spini ºi I-o pun pe
cap, apoi Îi dau în mâna dreaptã o trestie care
închipuie sceptrul regal ºi, îngenunchind înaintea
Sa, Îl batjocoresc. Hlamida purpurie aminteºte de
o mantie regalã, dar ºi de veºmântul pe care-l
purta Marele preot al evreilor. Hristos, aºadar,
este marele preot al Noului Legãmânt, Care Se
aduce drept jertfã fãrã de prihanã pentru pãcatele
oamenilor, dar ºi Împãratul cerurilor, care va
nimici boldul morþii ºi va instaura Împãrãþia
harului. Cununa de spini, care-L face de pe acum
sã sângereze, semnificã atât coroana imperialã,
cât ºi cununa de lauri acordatã biruitorilor. Spinii
din care e fãcutã reamintesc neîncetat de
pervertirea întregii lumi dupã cãderea în pãcat a
omului, fiind totodatã ºi simbol al suferinþei. În
sfârºit, trestia, care-I este înmânatã în bãtaie de
joc, semnificã atât însemnele puterii regeºti, cât ºi
cârja arhiereascã. Batjocoritor era ºi modul în
care avea sã moarã Domnul. Rãstignirea era o
pedeapsã veche, pe care o foloseau babilonienii,
perºii ºi alte popoare. Ea a fost adoptatã ºi de
cãtre romani fiind aplicatã, de obicei, pentru
sclavi ºi pentru cei pedepsiþi, care nu erau
cetãþeni romani. Era cel mai batjocoritor ºi mai
dureros fel de moarte. Cel care urma sã fie
rãstignit era înãlþat pe cruce, unde i se þintuia
corpul cu patru sau trei „piroane” sau era legat cu
frânghii. Vinul amestecat cu smirnã care I se dã
lui Iisus pe cruce ia locul anestezicului care se
dãdea de obicei celui osândit, pentru a uºura
executarea rãstignirii ºi ca cel rãstignit sã nu se
împotriveascã din cauza durerilor. Hristos refuzã
însã bãutura. El moare demn ºi conºtient, fãrã sã
evite suferinþele la care este supus. Sfinþii
Evangheliºti se dovedesc foarte conciºi în
descrierea momentului rãstignirii. Mai mult decât
oricând, se observã aici sobrietatea lor, teama de
a se opri asupra unor amãnunte menite sã
rãneascã sensibilitatea ºi sã creeze efecte
dramatice. Ei evitã constant tot ce poate stimula
imaginaþia ºi se limiteazã la ceea ce este esenþial
ºi semnificativ din punct de vedere spiritual.
Locul rãstignirii era o colinã în afara cetãþii, mai
precis în nordul Ierusalimului, lângã Poarta
Damascului. Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã
Hristos a fost ucis în afara oraºului ºi a zidurilor
acestuia, tocmai pentru cã jertfa Sa este
universalã. Dacã astãzi se aflã în interiorul
hotarelor cetãþii, aceasta se datoreazã faptului cã,
puþin mai târziu, regele Agripa I a înconjurat
Ierusalimul cu un zid nou, mai larg, ce cuprindea
în interiorul cetãþii, pe lângã altele, ºi aceastã
colinã. Colina se numea Golgota ºi i se spunea
astfel din cauza formei sale, care seamãnã cu un
craniu. Dupã o veche tradiþie ebraicã, aici ar fi
fost îngropate oasele ºi, mai ales, craniul lui
Adam.
Atunci când împãrãteasa Elena a zidit biserica
mãreaþã a Sfântului Mormânt care cuprindea ºi
Golgota, unde Mântuitorul a fost rãstignit, vârful
Golgotei a trebuit sã fie retezat pentru a fi
asemenea celorlalte locuri din bisericã, deºi se
pãstreazã ºi astãzi ca cel mai înalt loc. În cadrul
paraclisului ortodox grecesc de pe Golgota, se
aflã un altar deschis, în jurisdicþia Patriarhiei de
Ierusalim, închinat jertfei Domnului nostru Iisus
Hristos, chiar pe locul rãstignirii. Sub Sfânta
Masã de marmurã se aflã o gaurã adâncã în
piatrã, marcatã de un disc. Aici este locul unde a
fost înfiptã Sfânta Cruce, în stânga ºi în dreapta
fiind rãstigniþi cei doi tâlhari, închinãtorii
sãrutând plini de credinþã locul sfânt al rãstignirii.
În spatele Sfintei Mese se aflã icoanele de argint,
în mãrime naturalã, reprezentând pe Mântuitorul
rãstignit, pe Maica Domnului îndureratã ºi pe
Sfântul Ioan Evanghelistul. Altarul este frumos
împodobit cu lumini, cu podoabe scumpe ºi
îmbrãcat cu marmurã. În mijlocul altarului se aflã
icoana rãstignirii Domnului îmbrãcatã în aur, iar
împrejurul altarului se impune o arcadã, ca un
curcubeu în multe culori, din care parcã
numeroase raze de luminã dau înfãþiºarea unui
soare, „Soarelui Dreptãþii”, care lumineazã
tuturor. Multe dintre podoabele existente aici au
fost dãruite de þarii Rusiei. Candele din aur ºi
argint împodobesc altarul, în faþa acestuia
aflându-se un mare candelabru din aur, dãruit de
þarul ruºilor.
Coborând dealul Golgotei, în partea dreaptã
se vede astãzi o icoanã de o frumuseþe rarã,
lucratã în mozaic, iar în stânga, între Golgota ºi
Sfântul Mormânt, se aflã o lespede de marmurã
roºiaticã, la 8 metri de centrul bisericii, de forma
unei pietre funerare, numitã „Piatra Ungerii”, pe
care a fost aºezat Sfântul Trup al Domnului, dupã
pogorârea de pe Cruce, în scopul punerii
giulgiului ºi a ungerii cu smirnã ºi aloe pentru
îngropare. Deasupra acestei pietre de marmurã,
aflatã la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt,
ard candele de diferite culori din aur ºi argint,
numeroºi credincioºi plecând genunchii ºi
închinându-se cu evlavie la locul pe care a fost
aºezat Sfântul Trup al Domnului. Locul ultim al
Drumului Crucii ºi cel mai sfânt pentru creºtini
este mormântul Domnului, locul Învierii, plasat
într-o capelã proprie aflatã în Biserica mare a
Sfântului Mormânt. Sfântul Mormânt este
format, ca toate mormintele iudaice, din douã
încãperi (încãperea mortuarã – Sfântul Mormânt
ºi anticamera – încãperea Îngerului) ºi închis cu o
piatrã mare, rotunjitã. Sfântul Mormânt se aflã în
partea de vest a Bisericii Sfintei Învieri ce
aparþine Patriarhiei Ortodoxe de la Ierusalim, în
mijlocul unei rotonde uriaºe, susþinutã de 18
coloane de piatrã. Golgota ºi Sfântul Mormânt
sunt locuri de mare preþ pentru lumea creºtinã,
odoare scumpe ale Bisericii primare ce rãmân
pentru totdeauna în inima celor care pãºesc pe
Via Dolorosa, devenind pãrtaºi ºi martori la
întreaga viaþã, activitate, rãstignire ºi Înviere a
Mântuitorului Hristos. Privind în istoria
creºtinismului, observãm cã unii împãraþi romani,
precum împãratul Hadrian în anul 135 d.Hr., i-au
împiedicat pe creºtini sã se închine la Sfintele
Locuri, ridicând temple închinate zeilor
pãgânilor, cum ar fi cel al lui Venus pe Golgota
sau al lui Jupiter deasupra Sfântului Mormânt.
Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea
relateazã, în lucrarea Vita Constantini, ridicarea
bisericii Sfântului Mormânt (între anii 326-335
d.Hr.), de cãtre împãratul Constantin cel Mare, pe
binecuvântatul loc al Învierii Domnului. Dupã
Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, pe baza
înþelegerii dintre Macarie, Patriarhul de Ierusalim
ºi împãratul Constantin cel Mare privind
scoaterea la luminã a stâncii pe care a fost
rãstignit Mântuitorul, s-a ajuns la descoperirea
acestor locuri sfinte de cãtre mama împãratului,
Mihai Valentin Vladimirescu
Sfânta Elena, icoana Sfinþilor
GRAFFITI ORTHODOXE
Împãraþi aflându-se în sala
tezaurului ºi având o parte din
lemnul Sfintei Cruci. Jertfa de pe
Golgota constituie starea supremã
de smerenie a Mântuitorului.
Moartea Sa se preface în trecere
spre Înviere, tocmai pentru cã ea
înceteazã a fi osândã pentru pãcate
ºi devine mijlocul suprem prin care
firea omeneascã se leapãdã de
pãcat, trecând de la forma ce
poartã urmãrile pãcatului la cea
nestricãcioasã, sortitã vieþii
veºnice. Dupã îndeplinirea
întocmai a datinei iudaice a
înmormântãrii, trupul lui Iisus a fost
dus la un mormânt sãpat în stâncã, aflat într-o
grãdinã, în imediata apropiere a locului în care
fusese rãstignit. Era un mormânt nou, care îi
aparþinea lui Iosif, în care nu mai fusese nimeni
îngropat, cãci se cuvenea ca „Cel zãmislit de o
Fecioarã sã Se odihneascã într-un mormânt ferit
de orice atingere” (Fericitul Augustin). Dupã ce
au aºezat trupul lui Iisus în mormânt, Iosif ºi
Nicodim au prãvãlit o piatrã mare la uºa acestuia
ºi au plecat. Martore ale îngropãrii au fost ºi
sfintele femei care nu se înduraserã sã-L
pãrãseascã pe Iisus nici dupã moarte ºi îi
urmaserã din depãrtare pe cei doi ucenici. Dupã
ce au vãzut unde L-au pus, au venit acasã, unde
au pregãtit miresme ºi miruri, iar „sâmbãtã s-au
odihnit, dupã Lege”. Aromatele aduse de
Nicodim aveau drept scop sã întârzie putrezirea,
iar cu miresmele se ungea trupul celui mort spre
a rãspândi un miros plãcut cât mai multã vreme.
Este frapant cã cei care L-au îngropat pe Domnul
Iisus au fost un membru al Sinedriului ºi un
fariseu, care – în tainã – erau ucenicii Lui. Iudeii
Îl rãstignesc pe Hristos, iar primii ucenici ºi
martiri creºtini vor proveni din rândurile lor.
Mântuirea adusã de Hristos este adresatã tuturor,
indiferent de poporul din care face parte.
Sinedristul Iosif ºi fariseul Nicodim se
alãturã Sfinþilor Apostoli, sfintelor femei ºi
celorlalþi fii ai lui Israel care au crezut în
Hristos ºi L-au însoþit pe când suferea pentru
noi.
Iisus este uns cu miresme ºi pus în
mormântul pecetluit, însã nu este cu putinþã
ca Începãtorul vieþii sã fie þinut acolo, „cãci
nu poate mormântul sã înghitã pe Cel ce este
însãºi Viaþa”. Prin multe cântãri deosebit de
frumoase, Biserica accentueazã paradoxul
îngropãrii, „biruinþa asupra iadului”,
imposibilitatea circumscrierii Vieþii în
mormânt, nemãrginita iubire a lui Dumnezeu
care se extinde ºi asupra „celor adormiþi din
veac”, care L-au primit pe Începãtorul vieþii:
„În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca
un Dumnezeu, în rai cu tâlharul ºi pe
scaun cu Tatãl ºi cu Duhul, toate
umplându-le, Cela ce eºti
necuprins” (Cântarea I a
Canonului Învierii, Glasul al
IV-lea).
17
 Hristos Sãrbãtoare în
a înviat realismul cotidian
Vasile Militaru
„Hristos a înviat”, Ce vorbã sfântã,
Îþi simþi de lacrimi calde ochii uzi,
ªi-n suflet parcã Serafimi îþi cântã,
De câte ori, creºtine, îl auzi.
Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în adevãr,
În poieniþa-n care zburdã cerbii,
În florile de piersic ºi de mãr.
În stupii de albine fãrã greº,
În vântul care suflã mângâios,
În ramura-nfloritã de cireº.
Dar vai, în suflet þi-a-nviat Hristos?
Ai cântãrit cu mintea ta creºtine
Cât bine ai fãcut sub cer umblând?
Te simþi mãcar acum pornit spre bine,
Mãcar acum te simþi mai bun, mai blând?
Simþi tu topitã-n suflet vechea-þi urã?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Þi-ai pus zãvor pe bârfitoarea-þi gurã?
Iubirea pentru semeni o simþi jar?
O, dacã aceste legi de-a pururi sfinte,
În aur mãcar azi te-au îmbrãcat,
Cu Serafimi în suflet imn fierbinte,
Ai drept sã cânþi „Hristos a înviat”.
Cântece
George Coºbuc
Era în noaptea Învierii,
Îngenuncheatului popor
I se cânta legenda sfântã
A marelui Mântuitor.
Nepãsãtor eu stam de-alãturi
Privind modernii cãrturari
O copiliþã-ngenuncheatã
Mã tot privea cu ochii mari.
Vãzând cã singur în picioare
Aºa nepãsãtor rãmân,
Mi-a zis naiv ºi cu mustrare:
Da ce? matale eºti pãgân?
A fost un fulger mititica
ªi în genunchi eu am cãzut
Ca un fricos în faþa morþii;
ªi-n clipa asta am crezut!
18
Obligaþiile zilnice reuºesc sã te supunã total
ºi sã te deconecteze de evenimente. Afirm asta
pe propria rãspundere.
Plimb obligaþiile dupã mine, prin autobuze
sufocante, pierdutã adânc în gânduri sau
rumegând la vreo problemã zilnicã, detaºându-
mã încet, încet de ceea ce se întâmplã în jur.
Sufocante? De ce sufocante? De unde vine
cãldura asta?
Situaþia actualã are un singur nume:
primãvara.
Soarele îºi revendicã drepturile termice,
verdele ºi albul devin culori la modã pentru
naturã, coºurile locuinþelor se lasã treptat de
fumat, iar oraºul carbonizat regretã cã nu
are niciun contract cu vreo instalaþie de aer
condiþionat. Populaþia se dezmeticeºte ºi
dã sedentarismul ºi hibernarea pe lungi
plimbãri la pas lin sau agitat, dupã caz, pe
„culoarele oraºului”.
Dupã ce schimbãrile climatice sunt
trecute prin filtrul interior al individului,
se cautã ºi se gãseºte o specie de vinovat
pentru toate stãrile nefavorabile. Acesta se
numeºte astenie de primãvarã ºi pare a fi
un „infractor” cu dosarul penal cât
Paginile Aurii ale întreg mapamondului.
Va fi, în cele din urmã, scos din bucluc ºi
eliberat pe cauþiune peste câteva luni.
Fiind vorba de o asemenea vreme,
chiar ºi banii vor dori sã iasã din
captivitate, din penitenciarul de maximã
siguranþã al portmoneului ºi sã se
rãspândeascã. Populaþia se concentreazã pe
identificarea scopului, pe gãsirea motivului
întemeiat al eliberãrii. Iar în amalgamul acesta
însorit ºi proaspãt dã de Sãrbãtorile Pascale care
devin instantaneu scopul eliberãrii monetare ºi
cauza noilor achiziþii. Magazinele, buticurile ºi,
mai nou, hypermarket-urile, imitã agitaþia
specificã muºuroaielor de furnici.
Pentru cã toate sãrbãtorile „comerciale” care
se respectã îºi au un reprezentant de seamã,
pentru cã pânã ºi Crãciunul geros îºi are un
Moº Crãciun al lui, Paºtele nu se va dezice de
un asemenea entuziasm. Iepuraºul, cu privire
gingaºã ºi jucãuºã, este gata sã zâmbeascã
ºtrengãreºte din figurine de ciocolatã sau din
ambalajele de vopsea de ouã. El este îmbrãþiºat
de vreun ou albastru verde, galben, nicidecum
roºu, culoare destul de prãfuitã pentru a mai
primi atenþie.
Oul roºu va primi titlul de obiect decorativ,
în timp ce masa va fi animatã de ouã viu
colorate sau de ouã de ciocolatã. Cozonacul
pierde teren în faþa unui panettone, iar mielul
rãmâne doar o simplã parte integrantã într-o
imagine pascalã perfectã, retuºatã în
PhotoShop. Individul se zbate, aleargã, colindã
pentru a-ºi umple masa cu cât mai multe calorii
ºi aditivi alimentari chimici meniþi sã-i aducã o
fericire „desãvârºitã”.
Vizualizez deja totul în format avi. Pot
derula în mintea mea fericirea superficialã
impusã de ceilalþi, dar refuz. Refuz sã mã
predau oricãrui montaj ce þine de realismul
cotidian.
Eu vreau sã numesc Paºtele Înviere. Vreau
Picturã de Dana Ioana Manolache
sã îmbrac totul în haine sacre. Vreau sã ridic
schimbãrile naturii la rang de înviere ºi sã
numesc oul purtãtor de viaþã, simbol al
regenerãrii, al purificãrii ºi al veºniciei, iar
pentru mine e roºu, pentru cã e vopsit cu sânge
pur. ªi voi þine cu dinþii de scânteia aprinsã, de
licãrirea purã în noaptea sacrã. Atunci, mai mult
ca oricând, viaþa are rol primordial pentru cã a
învins orice altceva.
Nimic nu-mi va eroda conºtiinþa. Voi
proclama iubirea ºi toate grijile vor fi alienate.
O sã-mi curãþ sufletul de noroi ºi voi încerca sã-
l pãstrez în starea asta. Îi voi strânge pe cei
dragi în jurul unei mese ºi ne vom ciocni
gândurile, trãirile, zâmbetele.
Voi nutri sentimente curate ºi intenþionez sã
le transmit tuturor. Rog seriozitate ºi bunã
voinþã!
Hristos a Înviat!
Andreea Bucur, elevã
 Omilia de Paºte a Sfântului
Ioan Gurã de Aur /
The Pascal Homily of Saint
John Chrysostom
D e este cineva bun credincios ºi iubitor
de Dumnezeu, sã se îndulceascã de
acest Praznic frumos ºi luminat. De este
cineva slugã înþeleaptã, sã intre, bucurându-se,
întru bucuria Domnului sãu. De s-a ostenit
cineva postind, sã-ºi ia acum dinarul. De a
lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-ºi
primeascã astãzi plata cea dreaptã. De a venit
cineva dupã ceasul al treilea, mulþumind, sã
prãznuiascã. De a ajuns cineva dupã ceasul al
ºaselea, de nimic sã nu se îndoiascã, cãci
de nimic nu se va pãgubi. De a întârziat
cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se
apropie, de nimic îndoindu-se. De-a ajuns
cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã
nu se teamã cã a zãbovit, cãci milostiv
fiind Stãpânul, primeºte pe cel din urmã ca
ºi pe cel dintâi, odihneºte pe cel din al
unsprezecelea ceas ca ºi pe cel ce a lucrat
din ceasul dintâi; ºi pe cel din urmã
miluieºte ºi pe cel dintâi mângâie; ºi
aceluia plãteºte, ºi acestuia dãruieºte; ºi
faptele le primeºte; ºi de voie se împacã, ºi
lucrul îl cinsteºte, ºi socoteala o laudã.
P entru aceasta, intraþi toþi întru
bucuria Domnului nostru: ºi cei
dintâi ºi cei de-al doilea luaþi plata. Bogaþii
ºi sãracii, împreunã dãnþuiþi. Cei ce v-aþi
înfrânat ºi cei leneºi, cinstiþi ziua. Cei ce
aþi postit ºi cei ce n-aþi postit, veseliþi-vã
astãzi. Masa este plinã, ospãtaþi-vã toþi.
Viþelul este mult, nimeni sã nu iasã
flãmând. Gustaþi toþi din ospãþul credinþei:
împãrtãºiþi-vã toþi din bogãþia bunãtãþii. Sã
nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat
împãrãþia cea de obºte. Nimeni sã nu se
tânguiascã pentru pãcate, cãci din mormânt
iertare a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de
moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea
Mântuitorului; ºi a stins-o pe ea Cel ce a fost
þinut de ea. Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât
în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a
gustat din Trupul Lui. ªi aceasta mai înainte
înþelegând-o Isaia, a strigat: Iadul s-a amãrât,
întâmpinându-Te pe Tine jos. Amãrâtu-s-a cã
s-a stricat; s-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a
amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a
surpat, s-a amãrât cã a fost legat. A luat un
trup ºi de Dumnezeu a fost lovit. A luat
pãmânt ºi s-a întâlnit cu cerul. A luat ceea ce
vedea ºi a cãzut prin ceea ce nu vedea. Unde-þi
este moarte, boldul? Unde-þi este iadule,
biruinþa? Înviat-a Hristos ºi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos ºi au cãzut dracii. Înviat-a
Hristos ºi se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos ºi
viaþa stãpâneºte. Înviat-a Hristos ºi nici un
mort nu este în groapã; cã Hristos, sculându-
Se din morþi, începãturã celor adormiþi S-a
fãcut. A Lui fie slava ºi stãpânirea, în vecii
vecilor. Amin.
***
I f anyone is devout and a lover of God,
let him enjoy this beautiful and
radiant feast. If anyone is a wise servant, let
him, rejoicing, enter into the joy of his
Lord. If anyone has wearied himself in
fasting, let him now receive his recompense.
If anyone has labored from the first hour,
let him today receive his just reward. If
anyone has come at the third hour, with
thanksgiving let him keep the feast. If
anyone has arrived at the sixth hour, let
him have no misgivings; for he shall suffer
no loss. If anyone has delayed until
GRAFFITI ORTHODOXE
the ninth hour, let him draw near
without hesitation. If anyone has
arrived even at the eleventh hour,
let him not fear on account of his
delay. For the Master is gracious
and receives the last, even as the
first; he gives rest to him that
comes at the eleventh hour, just as
to him who has labored from the
first. He has mercy upon the last
and cares for the first; to the one he
gives, and to the other he is
gracious. He both honors the work
and praises the intention. Enter all of
you, therefore, into the joy of our Lord,
and, whether first or last, receive your
reward. O rich and poor, one with another,
dance for joy! O you ascetics and you
negligent, celebrate the day! You that have
fasted and you that have disregarded the
fast, rejoice today! The table is rich-laden;
feast royally, all of you! The calf is fatted;
let no one go forth hungry! Let all partake
of the feast of faith. Let all receive the
riches of goodness.
L et no one lament his poverty,
for the universal kingdom has
been revealed. Let no one mourn his
transgressions, for pardon has
dawned from the grave. Let no one
fear death, for the Saviour’s death
has set us free. He that was taken by
death has annihilated it! He
descended into hades and took hades
captive! He embittered it when it
tasted his flesh! And anticipating this
Isaiah exclaimed, „Hades was
embittered when it encountered thee
in the lower regions”. It was
embittered, for it was abolished! It
was embittered, for it was mocked! It
was embittered, for it was purged! It
was embittered, for it was despoiled!
It was embittered, for it was bound in
chains! It took a body and, face to
face, met God! It took earth and
encountered heaven! It took what it
saw but crumbled before what it had
not seen! „O death, where is thy sting? O
hades, where is thy victory?” Christ is
risen, and you are overthrown! Christ is
risen, and the demons are fallen! Christ is
risen, and the angels rejoice! Christ is
risen, and life reigns! Christ is risen,
and not one dead remains in a tomb!
For Christ, being raised from the
dead, has become the First-
fruits of them that slept. To
him be glory and might
unto ages of ages. Amen.
19
 Jurnalism
autohton. Pour
FUNNY
les connaisseurs
Odatã, un om se
plimba pe aleile strãjuite
de cuºtile imense ale
unei grãdini zoologice.
Dintr-odatã, privind
înspre cuºca leului, vãzu o fetiþã
aplecând-se prea mult înspre
fiorosul animal. În clipa
urmãtoare, leul o prinse de hainã,
trãgând-o cu putere înãuntru ca sã
o devoreze. Pãrinþii începurã sã
urle, oamenii din jur rãmaserã
înmãrmuriþi. Nimeni nu îndrãzni,
însã, sã se apropie de cuºcã pentru
a salva fetiþa.
Atunci, în starea de panicã
generalã, omul nostru se îndreptã
hotãrât spre cuºcã, îl lovi pe leu cu
putere drept în bot ºi pânã ca leul
sã-ºi revinã din ºocul loviturii,
apucã fetiþa de haine, o scoase din
ghearele leului ºi o lãsã în braþele
pãrinþilor, care îi mulþumirã de
nenumãrate ori pentru fapta sa de
un curaj ieºit din comun.
Din întâmplare, un reporter se
afla la faþa locului. Dupã ce se
calmarã spiritele, acesta se
Milioanele evoluþioniste
rezolvã orice
Dacã spui cã sãrutând un
broscoi, acesta se transformã
imediat în prinþ, orice om
ar considera cã un lucrul
ca acesta este absurd.
20
îndreptã spre salvator ºi îi spuse:
„Domnule, aceasta a fost cea mai
curajoasã faptã pe care am vãzut-o
în viaþa mea ºi am vãzut destule”.
„Nu a fost mare lucru”, îi
replicã celãlalt. „Leul se afla dupã
gratii ºi am ºtiut cã Dumnezeu mã
va apãra, la fel cum l-a apãrat pe
proorocul Daniel, demult, în
vremurile biblice. Nu am fãcut
mare lucru…”.
„Aºadar, credeþi în
Dumnezeu…”, rosti reporterul.
„Da, din toatã inima mea.
Întotdeauna m-a ajutat când am
avut nevoie”.
„Ei bine, domnule, fapta
dumneavoastrã nu va trece
neobservatã. Voi scrie despre ea
Raport de rãzboi.
un articol care va apãrea mâine
dimineaþã pe prima paginã”.
Rãspunsul copilului
***
A doua zi dimineaþã, omul
la nebunia lumii
nostru a cumpãrat ziarul ºi a vãzut
pe prima paginã urmãtorul articol:
„Fundamentalist creºtin de
dreapta atacã un imigrant
V-am scãpat de ipocriþi!
Duminicã la bisericã începuse slujba. Era plin de lume. Preotul
african pentru a-i fura
mâncarea”. slujea, strana îngâna cântãrile dupã el… La un moment dat, au intrat
în bisericã doi indivizi cu cagule pe faþã ºi cu automate în mâini,
urlând ca descreieraþii:
– Care este gata sã încaseze un glonþ pentru Hristos sã rãmânã în
bisericã!!!!
Panicã, þipete… În 20 de secunde biserica s-a golit, numai preotul
ºi vreo trei mireni au rãmas pe loc. Dupã care, cei doi mascaþi ºi-au
scos cagulele de pe faþã ºi i-au spus zâmbind preotului:
– Gata pãrinte, v-am scãpat de ipocriþi, acum puteþi continua slujba
liniºtit.
Dacã, însã, afirmi cã în milioane de ani,
orice broscoi se poate transforma în prinþ, deja
ne aflãm în prezenþa unui fapt ºtiinþific
incontestabil!
 Drumul meu
de la
Baptism
la Ortodoxie
Emanuela Iancu, Emi - cum îi spun prietenii –,
este o tânãrã de douãzeci de ani, drãguþã, isteaþã,
copilãroasã. Pasionatã de geografie, muzica de
underground ºi streetbasket, Emi nu pare a se
deosebi cu nimic de tinerii din generaþia ei. Însã
inima ei ascunde o mare tainã: vrea sã se boteze
ortodox! Am cunoscut-o pe messenger; m-a
abordat, ca sã-mi punã câteva întrebãri despre
credinþã. În timp, s-a legat o frumoasã prietenie în
Domnul. Am rugat-o pe Emi sã dezvãluie câteva
crâmpeie de suflet pentru cititorii revistei
„OrthoGraffiti”, majoritatea tineri de-o vârstã cu
ea. Aveþi mai jos mãrturia unui suflet care vrea sã
vinã… acasã. (Laurenþiu Dumitru)
Nu pot spune ca a fost un moment în viaþa mea
când am început sã-L caut pe Dumnezeu. Acasã, în
familie, s-a vorbit întotdeauna despre Biblie ºi
Dumnezeu. Mama, în mod special, s-a ocupat de
aceastã educaþie religioasã, luându-mã mereu la
slujbele bisericii baptiste pe care o frecventeazã cu
zel. Odatã cu trecerea timpului, mersul la slujbele
baptiste devenise o obiºnuinþã plicticoasã. Nu mã
mai simþeam în largul meu. Pereþii stãteau parcã sã
cadã pe mine, oamenii îmi pãreau niºte strãini, iar
predicile pe care le auzeam îmi lãsau inima rece.
Am fost botezatã la baptiºti, însã îmi amintesc
doar cã fusese un botez sec, nu simþisem nimic, în
afarã doar de emoþiile fireºti, pentru cã o mulþime
de persoane veniserã sã vadã evenimentul. Atunci
nu L-am simþit pe Dumnezeu, am avut senzaþia cã
mã aflu la un spectacol, situaþie care se repeta de
altfel la fiecare program al bisericii baptiste. Mai
apoi, peste timp, am înþeles cã fãrã icoane, fãrã
privirile Sfinþilor ºi a Maicii Domnului cãtre mine,
nu puteam medita, nu puteam sã mã rog în liniºte,
parcã era pustiu, nu era culoare, nu era cãldurã.
La baptiºti, nimic nu mã ducea cu gândul la
Cele de Sus, era un lãcaº rece. Oricât m-aº fi
forþat, n-aº fi reuºit sã vãd altfel lucrurile. Pe
atunci nu credeam în iertare, ci mai degrabã în
rãzbunare sau pedeapsã. Când greºeam, când
alunecam, parcã rãmâneam paralizatã, rãmâneam
blocatã, mã complãceam în noroi ºi ajunsesem sã
nu mai disting binele de rãu. La baptiºi nu mã
maturizam spiritual, eram blocatã mereu în acelaºi
mea îºi gãsise un rost, aflasem în sfârºit
pe Dumnezeu ºi începusem timid sã
frecventez viaþa bisericii ortodoxe.
MÃRTURIE
La ortodocºi, am gãsit valenþe noi ale
verbului „a crede”, am înþeles cã trebuie
sã merg pe urmele Lui, chiar sã ajung,
dupã har, asemenea Lui. Am gãsit
nenumãrate modele de urmat, sfinþi
cuvioºi ºi mucenici, ale cãror vieþi m-au
întãrit, m-au luminat, mi-au deschis
porþile cãii spre cer, m-au fãcut sã-L gust
pe Dumnezeu. Am început sã mã rog lor
cu credinþã, ca sã mã ajute în umblarea
mea cu Domnul, pe calea cea strâmtã.
Acum, privind în urmã, mã întreb
cum am ajuns sã descopãr Ortodoxia?
Probabil cã cineva s-a rugat pentru mine ca sã
fiu luminatã, îmi amintesc doar cã
înainte de a începe sã citesc mai interesatã
cãrþile unor Sfinþi, m-am trezit într-o dimineaþã cu
gândul sã deschid Biblia, iar când am deschis,
stadiu. Dumnezeu îmi pusese înainte un verset din care sa
M-am hotãrât sã-L caut pe Dumnezeu ºi prin mã trezesc din acest somn al morþii... un verset
alte locuri, mergând, spre exemplu, o vreme, ºi la care mã îndemna sã ies din lumea asta adormitã ºi
alte culte precum penticostalii harismatici. Aici am sã las lumina sã pãtrundã în mintea mea.
trãit o experienþã care m-a bulversat ºi m-a adus în Îmi puneam o sumedenie de întrebãri: de ce
pragul necredinþei. Am mers trei zile la munte cu Bisericile ortodoxe au preoþi, ºi nu pastori, de ce
grupul bisericii penticostale pentru a ne ruga atâþia Sfinþi? De ce Maica Domnului? De ce
„pentru vindecarea rãnilor din trecut ºi pentru tãmâie? De ce semnul crucii? Treptat însã,
chemarea Duhului Sfânt”. Treceam deja printr-o Dumnezeu mi-a descoperit toate rãspunsurile.
perioadã foarte grea, însã Aproape de fiecare datã când
rugãciunea comunã deschideam Biblia, ea se deschidea
„pentru chemarea Duhului exact unde aveam eu nelãmuriri
Sfânt” în loc sã-mi aducã despre Sfinþi, Maica Domnului ori
puþinã pace, m-a fãcut, Sfânta Cruce, ºi acestea le-am luat ca
dimpotrivã, sã cad într-o pe semne ale purtãrii Lui de grijã faþã
mare depresie, sã am de mine...
gânduri sinucigaºe ºi sã Mergând mai des la slujbe
mã îndoiesc de însãºi (recunosc cã am participat la întreaga
existenþa lui Dumnezeu. Liturghie, deºi celor nebotezaþi nu li
Dacã exista, El era un se îngãduie, însã voiam sã primesc ºi
Dumnezeu strãin, fals, eu, împreunã cu ceilalþi, miruirea de
rece, sec, strãin faþã de la sfârºit), am descoperit de fiecare
mine ºi eu din ce în ce mai datã ceva nou, iar treptat mi-a încolþit
strãinã faþã de El. în minte gândul sã primesc botezul
Dupã aceastã ortodox, sã lepãd omul cel vechi ºi sã
experienþã, am început sã mã îmbrac în Hristos, pentru ca viaþa
hãlãduiesc pe cãi strãine, mea sã se schimbe din temelie, sã fiu
sã gândesc dupã capul curãþatã de pãcat. Mã gândeam
meu, sã caut sensuri, deseori ºi mã frãmântam: „dacã
rosturi ºi înþelesuri în cele mâine mor, unde mã voi duce eu
ale ºtiinþei, ale filosofiei, nefiind botezatã?”. Cu mila
am început sã cred cã sunt Domnului, însã, am stabilit deja
propriul meu Dumnezeu. botezul, la început de mai, la Biserica
Acum, Biblia îmi pãrea o poveste fantasticã, Bucur din Capitalã.
aburitoare. Nu sunt o tânãrã habotnicã, nu vreau sã fiu
În vara anului 2008, am cunoscut o persoanã înþeleasã greºit. Sunt o tânãrã absolut normalã, am
care a avut tactul ºi rãbdarea sã mã îndrume spre multe hobby-uri; joc basket, cânt ºi ascult
lectura unor cãrþi ortodoxe. La început eram muzicã, scriu versuri. Toate însã au o limitã ºi
suspicioasã, rezervatã, treptat, însã, în timp, am se încadreazã în anumite principii ferme, zic
început sã înþeleg mai multe ºi sã prind esenþa – eu.
anume cã Dumnezeu mã iubeºte atât de mult încât Sunt o tânãrã ca oricare alta, sunt
cautã pe toate cãile sã vãd asta. Din discuþiile cu un simplu om, dar caut pe
amicul meu, am înþeles cã Dumnezeu este gelos, Dumnezeu ºi bucuria cea
care mã vrea cu totul pentru El, nu se mulþumeºte nepieritoare care numai de la El
cu firimituri, ºi am început aºadar lupta cu mine vine.
pentru a-L aºeza pe primul loc în viaþa mea. Viaþa
Emanuela Iancu 21
 ESEU
La vânat de oameni
De ce se urãsc oamenii? E atâta
necunoscut ºi atâta suferinþã legatã de
soarta noastrã, încât legea de toate
zilele ar trebui sã fie numai dragostea
ºi mângâierea.
De ce se chinuiesc oamenii unii pe
alþii? N-au loc sub soare? Nu le
ajunge pânza cerului? Sunt atât de
grele pãcatele ce ne apasã încât ar
trebui sã lucrãm pânã la cea din urmã
fãrâmã de putere pentru a înlãtura urâtul ce ne
desparte unii de alþii.
E multã frumuseþe în lume, dar oamenii
orbi nu o vãd. Înclinarea spre a face rãul e atât
de puternicã, încât pentru a o învinge a fost
nevoie de marea dragoste ºi jertfã a
Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri ºi sunt oameni
vicleni. E sfâºietor de trist sã vezi cum
între oameni, ca ºi între popoare, calea
înºelãciunii dã pas înainte celor ce o
folosesc.
Viaþa ne dã foarte des acest spectacol:
omul bun, omul curat este vânatul celui
viclean; acesta din urmã nu poate trãi fãrã Salvador Dali, The Face Of War
pradã. Morala publicã aduce laude ºi De ce stau oamenii la pândã ºi se vâneazã
rãsplãteºte fapta acestuia, faptã care nu are unii pe alþii ? De ce cred ei cã au loc în lume
nicio deosebire faþã de aceea a unui lup numai atunci când dispare altul? Locul tãu,
fugãrind o cãprioarã pe întinderile albe ale locul darurilor proprii nu þi-l poate lua
zãpezii. nimeni; îl ai odatã cu viaþa.

Omul „civilizat” Libertãþi ºi libertate

Omul „civilizat” este, în genere, înclinat sã trãiascã mai mult prezentul; De veacuri, omul suferã ºi numai plante otrãvitoare.
prezentul care, fãrã un sens ºi o luptã a noastrã, nu reprezintã nimic ºi care luptã pentru libertate. Aceasta pentru cã omul nu a
fuge; sã-l trãiascã prin toate simþurile trupului atât de rafinat de civilizaþia Libertatea de cuget, de faptã, înþeles ºi nici nu a fãcut nimic
aceasta de care sunt atât de mândri. libertatea pentru darurile pentru câºtigarea adevãratei
A mânca bine, a îndrãgi femei frumoase, a fura ºi a exploata pe cei frumuseþii ºi ale credinþei. libertãþi care este o condiþie
slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzaþii tari, a te închina icoanelor O zãdãrnicie cât muntele absolutã a omeniei.
rotunde ale banului devenit vieþii. Omul trãieºte mereu, Libertatea nu poate fi gãsitã
în acest fel adevãratul trãieºte dezgustãtor de plin decât în inima ta. Nu cãta în
Dumnezeu fãcãtor de toate libertãþile fãpturii sale jurul tãu ceea ce ai în tine.
minuni, iatã expresia unei cãzute; trãieºte libertatea Sfarmã piatra ce acoperã aurul.
vieþi pentru care a trudit o desfrâului, a minciunii, a lenei Libertatea este un dar al lui
lume întreagã de milenii. ºi a furtului; libertatea tuturor Dumnezeu. Libertatea nu poate
Ce va fi mâine nu-l pãcatelor, libertatea care fi decât interioarã, nu poate fi
intereseazã pe acest om; distruge, care schimbã viaþa decât creaþie; libertatea este
poate sã se frângã ºi osia într-o mlaºtinã unde cresc putere deschisã pajiºtilor
cerului! Ce va fi mâine înflorite ale lui
„vom trãi ºi vom vedea”. Dumnezeu. Când omul
Totul trebuie consumat apare, omul de conºtiinþã
acum pe calea simþurilor ºi misiune, apare ºi
Salvador Dali, Geopoliticus Child Watching însetate de puternice libertatea. În acest caz,
the Birth of the New Man libertatea nu este ceva
zguduiri, trebuie îndrumat
cãtre totala satisfacþie a pãmântului uscat ºi nerodit din noi. formal ºi relativ, ci este
Gândurile mari, credinþele, dorul unei vieþi mai pure ºi mai frumoase ceva esenþial ºi absolut.
sunt ale poeþilor, ale visãtorilor; „omul civilizat” n-are ce face cu ele, nu le Împrejurul omului
cautã ºi nici nu le cultivã pentru cã „nu umblã dupã himere”. Acest om adevãrat, în fapta ºi în
îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest cugetul sãu, în
om îºi duce viaþa numai cu perdelele trase, închis, apãsat, cãzut în propria simþãmintele care îl
sa întunecime. strãbat, libertatea este o
Drama începe acolo unde prezenþa sa este activã. El reteazã elanuri, cale a vieþii ºi a
compromite credinþe, îngenuncheazã frumuseþea ºi omoarã omenia. desãvârºirii, este o
El nu poate suferi altceva dincolo de fiinþa sa înrãdãcinatã atât de condiþie a spiritualitãþii
puternic într-un pãmânt care ºi el refuzã sã-l primeascã. Omule ºi un semn al omului în
mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eºti uneori atât de rosturile sale mari.
puternic?!

22 Ernest Bernea
 Viaþa Sfântului Ianuarie,

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

episcop de Benevento
În luna aprilie, Biserica Ortodoxã
pomeneºte un sfânt mai puþin cunoscut în
rãsãrit, însã foarte cinstit în pãrþile apusului.
Este vorba despre Sfântul Ianuarie, episcopul
oraºului Benevento din Italia.
Despre viaþa sfântului nu se ºtie aproape
nimic. Vechile Vieþi de sfinþi spun cã Ianuarie
a fost episcop al oraºului Benevento, din
provincia italianã Campania, în veacul al III-
lea, pe vremea împãratului Diocleþian. Acesta
a dezlãnþuit una din cele mai sãlbatice
prigoane din întreaga istorie a Bisericii, în care
au murit pentru Hristos mulþi dintre marii
mucenici pe care îi sãrbãtorim pânã astãzi:
Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul
Mina ºi alþii.
În aceastã prigoanã, au ajuns în închisorile
romane ºi mulþi dintre creºtinii din Benevento,
îndurând o mulþime de chinuri. Fiind foarte
milostiv, Ianuarie îi cerceta el însuºi în temniþã
pe toþi cei închiºi, mângâindu-i, îmbãrbãtându-
i ºi aducându-le tot ce aveau nevoie. Nu a punând deasupra lui icoana sfântului. Apoi, de Domnului pentru trimiterea Luminii Sfinte.
trecut însã mult pânã ce a fost el însuºi prins mai multe ori, la erupþiile vulcanului Vezuviu, Apoi, la Napoli, un grup de femei sãrace din
ºi, împreunã cu câþiva dintre când lava ameninþa sã înghitã oraºul, oraº, numite „mãtuºile Sfântului Ianuarie”, se
diaconii sãi – Proclu, Faust, moaºtele Sfântului au fost scoase în roagã în chip deosebit pentru sãvârºirea
Soson, citeþul Desiderie ºi alþi procesiune în afara oraºului ºi lava minunii, iar când aceasta întârzie, rugãciunea
credincioºi – a fost dat la fie s-a oprit, fie ºi-a schimbat lor ia forme de-a dreptul extravagante. Se
chinuri. Viaþa Sfântului ne direcþia. spune cã dacã acestea lipsesc, minunea nu are
istoriseºte mai multe minuni Însã cea mai cunoscutã minune a loc. La fel, ºi la Ierusalim este cunoscut grupul
sãvârºite de el în timpul acestor Sfântul Ianuarie, pentru care acesta a de credincioºi arabi, care îºi manifestã cu
pãtimiri. La fel ca ºi prorocul devenit faimos în întreaga lume, este entuziasm ºi înflãcãrare evlavia, uneori chiar
Daniel ºi cei trei tineri din minunea care are loc pânã azi în ziua foarte zgomotos, asemeni copiilor care l-au
Babilon, episcopul Ianuarie a pomenirii lui. Sângele sfântului, primit pe Mântuitorul la intrarea în Ierusalim.
fost aruncat într-un cuptor coagulat, pãstrat într-o fiolã închisã Se zice cã dacã aceºtia lipsesc, Sfânta Luminã
încins ºi nu a pãþit nimic, iar ermetic, se lichefiazã de ziua întârzie.
apoi a fost dat la fiare sãlbatice, sfântului, în faþa privirilor a mii de Deºi în unii ani minunea nu are loc de ziua
care nu s-au atins de el. În urma credincioºi veniþi sã se roage ºi sã Sfântului Ianuarie, de cele mai multe ori,
acestor minuni, mai mult de vadã marea minune. Deºi s-au scris pentru evlavia ºi simplitatea oamenilor,
5000 de pãgâni au crezut în cãrþi întregi despre acest lucru, aceasta se sãvârºeºte. De asemenea, câteodatã
Hristos. Guvernatorul l-a acuzat minunea nu a putut fi nicicum lichefierea se petrece spontan, prevestind
însã cã este vrãjitor ºi, pentru a explicatã prin mijloace ºtiinþifice. evenimente triste sau fericite pentru oraºul
opri minunile, i-a tãiat Sfântului Interesante sunt, de asemenea, ºi Napoli. Pentru aceasta, Sfântul Ianuarie a
capul. asemãnãrile dintre minunea ajuns cunoscut ºi iubit în lumea întreagã ºi
Dupã aceasta, moaºtele lichefierii sângelui Sfântului Ianuarie mulþi au fost întorºi la credinþa în Hristos prin
Sfântului au fost luate în tainã ºi marea minune a pogorârii Luminii minunea sãvârºitã cu sângele lui. În apus,
de creºtini ºi, dupã mai multe Sfinte de Paºti de la Ierusalim. Sfântul este sãrbãtorit, împreunã cu toþi cei
peripeþii, au ajuns în oraºul Astfel, de ziua Sfântului Ianuarie, ce au pãtimit cu el, la 19 septembrie, iar
italian Napoli. Mulþime moaºtele Sfântului ºi sângele lui sunt în rãsãrit la 21 aprilie.
nenumãratã de minuni a avut scoase în faþa mulþimii de Fie ca pentru rugãciunile lui,
loc, încât Sfântul Ianuarie a credincioºi, care se roagã cu lacrimi Dumnezeu sã ne dãruiascã ºi
început sã fie cinstit ca pentru ca Sfântul sã arate din nou nouã întãrire în credinþã,
ocrotitorul oraºului. Un copil a minunea lui. Tot la fel, la Ierusalim, mântuire ºi iertare de pãcate.
fost înviat de cãtre mama sa, mulþimea de pelerini se roagã Amin!

Ierodiacon Grigorie Benea 23

 Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru

Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu , Corecturã: Florentina Stoica